PORTOFOLIULA LIMBA ŞILITERATURA

ROMÂNĂNume Prenume

Cl. a  x-a X

Institutia

Materiale auxiliare

FIŞĂ TEHNICĂ. INSTRUMENTAR= CUM CITIM O POEZIE

LIRICĂ?

1) După citirea integrală şi cu atenţie a textului avut în vedere:a) Citeşte integral textul;b) Caută în dicţionar eventualele cuvinte necunoscute;c) Notează prima impresie pe care ai trăit-o la lectura poeziei;d) Formulează o întrebare care ţi se pare esenţială pentru înţelegerea textului

citit;e) Reciteşte textul;f) Observă organizarea textului pe strofe;g) Identifică elementele de versificaţie (rimă, măsură);h) Identifică în text câmpurile lexicale;i) Stabileşte tema poeziei;j) Identifică mărcile prezenţei eului liric în text;k) Determină ideile, respectiv sentimentele dominante în jurul cărora se

organizează textul poeziei;l) Urmăreşte felul în care apar în text aceste idei (figuri de stil, structuri

sintactice specifice limbajului poetic);m) Încearcă să formulezi o opinie personală cu privire la semnificaţia generală

a poeziei;n) Compară mesajul poeziei cu acela al altor texte pe aceeaşi temă , citite de

voi.o) Confruntă-ţi părerea cu acelea ale unor colegi, argumentând-o cu exemple

din text;

2) Realizează un cvintet pornind de la un cuvânt temă din textul primit, adăugând două adjective, trei verbe la gerunziu, o propoziţie dezvoltată şi un substantiv semnificativ.

3) Într-un text de 3-5 rânduri, comentează, pe scurt, titlul poeziei.4) Realizează un catren pornind de la primul vers al textului liric dat.5) Alcătuieşte o compunere de 8-10 rânduri în care să utilizezi, din textul dat:

a) O imagine vizuală;b) O imagine auditivă;c) O imagine tactilă;d) Un epitet cromatic;e) Un element cosmic;f) Un element terestru;

g) Un câmp lexical;h) O rimă;

Titlul compunerii tale va fi o definiţie scurtă a unui cuvânt din poezie, ales de tine.

Notează-ţi numele şi titlul poeziei pe propria fişă. Rezolvările vor fi făcute pe fişa de lucru, care va fi înmânată spre corectare profesorului. Încearcă să obţii o notă cât mai bună.

Rezumatul

Rezumatul (rezumarea unui text literar) este o compunere pe baza unui text literar, constând în prezentarea concisă a conţinutului operei literare sau a unui fragment al acesteia, prin care se reţine esenţialul, eliminându-se aspectele secundare şi amănuntele. Se pot rezuma numai operele epice şi dramatice pentru că au acţiune, prezintă evenimente înfăptuite de personaje. Creaţiile lirice exprimă stări sufleteşti, sentimente, creează o anumită atmosferă şi o anumită stare spirituală (ele nu pot fi rezumate).

Redactarea rezumatului este precedată de etapele următoare: a. citirea atentă a textului literar; b. identificarea momentelor acţiunii şi delimitarea fragmentelor; c. întocmirea palnului simplu de idei, care conţine ideile principale în ordinea lor din textul literar. În redactarea rezumatului: a. se respectă structura compunerii; b. se relatează, pe scurt, întâmplările esenţiale în succesiunea lor din textul literar, fără comentarii sau aprecieri; c. legătura dintre evenimente se realizează prin cuvinte şi expresii precum: apoi, la început, după aceea, deoarece, pentru + verb la infinitiv; d. nu se foloseşte dialogul; e. nu se rezumă fragmente descriptive sau portrete ale personajelor; f. nu se folosesc citate; g. nu se utilizează excesiv verbele la gerunziu; h. se recomandă folosirea verbelor la timpul prezent, perfect compus şi viitor; i. nu se folosesc cuvinte şi expresii regionale şi din limbajul curent; j. se foloseşte persoana a III a pentru pronume şi verbe; k. se pot evita repetiţiile prin sinonimie.

Redactarea rezumatului presupune dezvoltarea planului de idei principale. În rezumat trebuie să se răspundă la următoarele întrebări: cine? ce face? când?

unde?

PLANUL CARACTERIZARII UNUI PERSONAJ LITERAR

I. Personajele literare sunt persoanele implicate in actiunea unei opere literare:1. Dupa locul ocupat in opera:

a) principale;b) secundare;c) episodice;d) figurante

2. Dupa modul de prezenta in opera:a) individuale;b) colective

3. Dupa raportul cu realitatea:a) Realeb) Imaginare (miraculoase);c) Simbolice;d) alegorice

4. Dupa metoda de creatie folosita de scriitor:a) romantice;b) realiste;c) clasice

II. A caracteriza un personaj inseamna, in esenta, a evidentia trasaturile fizice si morale ale acestuia, asa cum se desprind din opera literara respectiva

Caracterizarea personajului este o compunere pe baza textului literar care are o structura specifica, tinand cont insa de cerintele si partile generale ale unei compuneri. O astfel de lucrare – dupa ce se realizeaza incadrarea personajului in opera, pe baza datelor despre autor si opera - trebuie sa reliefeze urmatoarele aspecte: I. INTRODUCERE: 1. Ce loc ocupa personajul in opera 2. Ce fel de personaj este (raportat la realitate) 3. Cine este personajul 4. In ce imprejurari este infatisat el II. CUPRINS:

5. Care sunt insusirile fizice si morale ale personajului asa cum se desprind ele: a. din prezentarea directa: - de catre autor - de catre alte personaje - de catre personajul insusi (autocaracterizare) b. din prezentarea indirecta: - faptele personajului - comportarea, gandurile si framantarile lui sufletesti - relatia cu celelalte personaje - aspectul fizic si vestimentar al personajului - incadrarea intr-un anumit mediu - punerea personajului in situatii limita - nume si felul de a vorbi III. INCHEIERE: 6. Care este atitudinea scriitorului fata de personaj 7. Ce categorie tipologica mai larga reprezinta personajul 8. Ce modalitati (procedee) de caracterizare foloseste autorul

CONJUNCŢIA

Conjunctia este partea de vorbire neflexibilă care indică raportul de coordonare şi subordonare între părţi ale propoziţiei, o parte de propoziţie şi o propoziţie sau între două propoziţii.

I. Dupa formă, conjuncţiile sunt:

- simple : ca, să, ci, dar, de, fie, dacă, ori, sau, fie etc.- compuse : ca să, ci şi, cum că, şi cu.- locutiuni conjunctivale : măcar că, pentru că, cu toate că, chiar dacă, în afara, măcar de, de parcă, până să, fără să, din cauza că, în caz că, în loc să, de vreme ce, în timp ce, în vreme ce, odată ce, după cum, faţă de cum, ca şi când, ca şi cum, după ce că, şi cu etc.

Conjuncţia se întâlneşte atât la nivelul propoziţiei cât şi la nivelul frazei.

II. După felul raporturilor stabilite între părţile de propoziţie sau între propoziţii, la nivel de frază, conjuncţiile sunt:

A). Coordonatoare (leagă părţi de propoziţie sau propoziţii de acelaşi fel):

- copulative: şi, nici, precum şi.- adversative: dar, iar, însă, ci.- disjunctive: fie, sau, ori.- conclusive: deci, asadar, prin urmare (locuţiune conjuncţională)Propoziţiile în raport de coordonare pot fi ambele principale sau ambele secundare.

B). Subordonatoare – raportul de subordonare se stabileşte între o propoziţie principală - regentă şi o subordonată.

Subordonarea se realizează prin conjuncţiile subordonatoare: ca, să, dacă, de etc. şi locuţiuni conjuncţionale: pentru că, deoarece, fiindcă, din cauza că etc.

Rolul de element relaţional între regenta şi subordonată este îndeplinit de o serie de locuţiuni conjuncţionale: până să, până când, pentru că etc.

Alte părţi de vorbire cu valoare de conjuncţie

Rolul de legătura între propoziţii este adesea îndeplinit de alte părţi de vorbire.

Acestea sunt:

1). Adverbe interogative-relative: unde, când, cum, cât şi compusele nehotârate: oricând, orişicând, oriunde, orişiunde, oricum, orişicum, oricât, orişicât.

2). Pronumele interogative-relative: care, cine, ce, ceea ce, şi compusele nehotărâte: oricare, orişicare, oricine, orişicine, oricine, orisice etc.

Abateri cantitative si calitativeIn functie de context si de intentie, pleonasmul poate reprezenta fie o greseala de

logica sau o stingacie de exprimare — pentru ca aduce redundanta in transmiterea informatiei —, fie o figura de stil, indeplinind acelasi rol ca repetitia

retorica.

•accident neprevazut/ neplacut ( cand vorbim de accidente ne referim la evenimente intamplatoare si neplacute)

• atac agresiv (atac = actiune agresiva impotriva cuiva)• a avansa inainte (a avansa = a inainta)

• averse de ploaie (aversa = ploaie rapida)• cel mai celebru (celebru = foarte vestit)

cobai pentru experienta (cobai = animale folosite in experiente de laborator);• a cobori jos (a cobori = a se indrepta in jos)

• a colabora impreuna (a colabora = a lucra impreuna)• a conlucra impreuna (a conlucra = a lucra impreuna)

• contrabanda ilegala (contrabanda = marfa transportata ilegal)• a convietui impreuna (a convietui = a trai impreuna)

• deschiderea vernisajului (vernisaj = deschidere oficiala a unei expozitii de arta)• a dainui permanent (a dainui = a persista, a se permanentiza)

• a ecraniza un film (a ecraniza = a adapta o lucrare literara/ muzicala pentru ecran)

• exemple ilustrative (a ilustra = a clarifica prin exemple)• foarte excelent (excelent = cel mai bun, exceptional)

• hemoragie de sange (hemoragie = scurgere de sange)• incident neasteptat/ neplacut (incident = intamplare neasteptata si neplacuta)

• infatisare cu aspect cochet (infatisare = aspect)• a ingheta de frig (a ingheta = a amorti de frig)

• mijloace mass-media (mass-media = mijloace de comunicare in masa)• cel mai optim (optim = cel mai bun, excelent)

• a prefera mai bine (a prefera = a alege ce este mai bine)• panaceu universal (panaceu reprezinta ideea de medicament care ar putea

vindeca orice boala, prin urmare adaugarea adjectivului universal nu adauga nimic la intelesul cuvantului panaceu)

• poate fi posibil (posibil = care poate exista, care poate fi realizat)• prin prisma punctului de vedere (prin prisma = din punct de vedere)

• procent la suta (procent = a suta parte dintr-un intreg)

• impartit in trei trimestre/doua semestre(trei si doua sunt inutile, pentru ca trimestre ori semestre includ deja informatiile referitoare la numarul trimestrelor

ori cel al semestrelor)• a protesta impotriva (a protesta = a manifesta o impotrivire fata de ceva)

• perioada de timp (perioada = interval de timp)• pubela de gunoi (pubela = recipient pentru gunoi)

• a relua din nou (a relua = a lua din nou)• scurta alocutiune (alocutiune = scurta cuvantare)

• a urca sus (a urca = a se deplasa in sus, a sui)• a urma in continuare (a urma = a desfasura in continuare, a continua)

• acord comun: acordul presupune intelegerea intre doua sau mai multe parti. • deschiderea vernisajului: vernisaj este ceremonia de deschiderea a unei

expozitii.

Cum sa-ti faci o Scrisoare de Intentie.

 Reguli generale de construire: - Scrisoarea de intentie e bine sa fie tehnoredactata, cu incadrare intr-o pagina.

- Trebuie sa fie concisa, coerenta, formata din maxim 4-5 paragrafe.

- Scrisoarea incepe cu numele companiei.

- Se adreseaza departamentului resurse umane sau persoanei responsabile de angajari

Continut: - numele tau si posibilitatea de contact - sa apara vizibil (bold, caractere cu un font marit)- interesul tau pentru un anumit post/ domeniu, care trebuie precizat explicit de la inceputul scrisorii, precum si modul in care ai aflat ca acest post e disponibil. Nu incerca sa fi evaziv, pentru a tinti mai multe posturi simultan.

- argumentarea intentiei tale de a candida pentru postul respectiv.

- motivarea interesului pentru postul/domeniul de activitate vizat (enumera cateva calitati personale si cateva succese profesionale relevante pe domeniul ales). Foloseste doar expresii pozitive, in nici-un caz negatii! Foloseste verbe de actiune (intentionez, pot, vreau, etc.), evita redundanta si cliseele!

- declara-ti disponibilitatea pentru un interviu.

- semneaza si dateaza scrisoarea.

Fii responsabil Precizeaza clar situatia sau problema, dand astfel dovada ca intelegi nevoile celor aflati de cealalta parte.Fii personal Pe cat posibil, nu incepe scrisoarea cu "Stimata Doamna / Stimat Domn" , asa cum indica unele modele si nu folosi sub nici o forma un model fotocopiat pe care sa il completezi cu datele tale.Fii concis si la obiect Intr-o scrisoare oficiala explica situatia in cat mai putine cuvinte. Foloseste un limbaj simplu, ca sa reduci riscul de a nu fi inteles. Urmeaza acesti pasi:-fa o lista cu lucrurile pe care doresti sa le comunici, indiferent de ordinea acestora-utilizeaza argumente, exemple-gandeste-te la relevanta fiecarei probleme pe care o expui-renunta la tot ce nu este relevant-rearanjeaza informatiile intr-o ordine logica, fireasca

Verifica ortografia si gramatica

Trăsături ale genurilor literare

Trăsături lirice- gândurile, impresiile, emoţiile, stările sufleteşti sunt exprimate direct

- eul liric este identificat în text după mărci lexico-gramaticale specifice

- impresiile şi emoţiile autorului sunt redate prin imagini artistice

- textul este alcătuit prin valorificarea muzicalităţii limbajului

- eul liric redă conţinutul într-un limbaj artistic care sugerează impresii şi emoţii prin figuri de stil

- modul de expunere predominant este descrierea; alte moduri de expunere : confesiunea lirică, meditaţia, monologul, liric sau dialogul imaginar

Trăsături epice

- autorul transmite propriile gânduri, idei, păreri în mod indirect printr-un narator

- naratorul relatează fapte şi întâmplări pe care le plasează într-un timp şi spaţiu

- acţiunea se alcătuieşte din faptele şi întâmplările povestite şi urmează un ritm gradat, corespunzător momentelor subiectului

- la acţiune sunt implicate personaje de diferite tipuri

- personajele sunt portretizate prin diferite procedee

- modurile de expunere sunt naraţiunea, descrierea, dialogul sau monologul personajelor

Trăsături dramatice

- autorul îşi exprimă gândurile şi ideile în mod indirect prin schimbul de replici al personajelor

- intervenţia autorului este redusă şi se întâlneşte în texte scurte, plasate între paranteze, numite indicaţii scenice

- acţiunea se dezvoltă din dialogul personajelor

- personajele se prezintă singure prin dialog sau monolog

- modul de expunere predominant este dialogul sau monologul personajelor; naraţiunea şi descrierea sunt reduse şi se întâlnesc în textele care redau intervenţia directă a autorului

Fisa bibliografica

Vasile Alecsandri1. Locul în literatura română: poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat şiacademician român, membru fondator laAcademiei Române;2. Data şi locul naşterii:s-a născut la 21 iulie 1821 în Mirceşti, judeţul Iaşi;3. Viaţa:a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri şi al Elenei Cozoni. Aînceput învăţătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureşean Gherman Vida. Între anii 1828 si 1834, este inscris la pensionul francez din Iaşi al lui Victor Cuenim. În anul 1835 şi-a dat bacalaureatul la Paris. În 1837 s-a pregătit pentru un bacalaureat în ştiinţe, urmând cursurile Facultăţii de Inginerie, pe care nu aterminat-o. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă la 22 august 1890, după o lungă suferinţă,fiind înmormântat cu toate onorurile la conacul său de la Mirceşti.4. Opera:Volume de versuri: Pasteluri; Poezii populare. Balade (Cântice bătrâneşti), 1852; Poezii populare. Balade adunate şi îndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853; Doine şilăcrămioare, 1853;Volume de proză: Istoria unui galben; Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenţa; Iaşii în1844; Un salon din Iaşi; Românii şi poezia lor; O primblare la munţi; Borsec; Balta-albă;Călătorie în Africa; Un episod din anul 1848;Dramă: Cetatea Nemţului; Lipitorile satelor; Sgârcitul risipitor; Despot Vodă; Fântâna Blanduziei; Ovidiu În evoluţia artistică a lui Alecsandri se pot distinge cel puţin trei momente, trei vârste aflate în deplină corelaţie cu epoca plină de transformări prin care trece societatea românească a acelor timpuri.1.Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric ( Buchetiera de la Florenţa, Doine şi lăcrimioare) dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa Iorgu dela Sadagurasau în ciclul "Chiriţelor" . Acest romantism tipic, caracteristic literaturii românedin perioada paşoptistă, are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în Balta albă şiîn Deşteptarea Românieişi, de cele mai multe ori se prelungeşte prin unele texte până dupăUnire.2.O a doua etapă, aşa-zisă de limpezire, de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice, se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa şi terminând cu expresia artisticămatură din pasteluri şi din unele legende.3.A treia etapă îl face să revină spre teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtratăînsă printr-un echilibru al sentimentelor,

printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie declasicism. Epoca în care trăieşte Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială căa vorbi despre clasicism şi romantism la modul concret (implicând aşadar o conştiinţă şi practică concretă), e o aventură la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curenteeuropene într-o literatură cu altă evoluţie culturală şi istorică decât cele din vestul Europei.

Grigore Vieru

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează şcoala medie din oraşul Lipcani, pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la redacţia numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, şi ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .

La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa Nacu, profesoară de limba română şi latină şi se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuţei Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preşcolari „Albinuţa”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuşi, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneţ, Suceviţa, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.

Opera:

1957 - Alarma (versuri pentru copii) 1958 - Muzicuţe (versuri pentru copii) 1961 - Făt-Frumos curcubeul şi Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea

Moldovenească” 1963 - Mulţumim pentru pace (versuri) şi Făguraşi' (versuri, povestiri şi

cântece). 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului

nepereche Mihai Eminescu. 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefaţat de Ion Druţă pentru

care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967).

1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”) 1968 - Bărbaţii Moldovei, cu o dedicaţie pentru „naţionalistul” Nicolae

Testimiţeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicaţia scoasă. 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustraţii de Igor Vieru, o

carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniţă de copii.

1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli şi pictorul Igor Vieru)

1972 - Trei iezi 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustraţii color de Isai Cârmu) 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor

Vieru) 1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se

decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978). 1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna

cultura”, Sofia — în colecţia Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.

2010 - Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка[16] - еd. Avangardprint, Bulgaria - traducere în bulgară şi prefaţă de Ognean Stamboliev - 100 poezii

Mircea Eliade

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, Bucureşti – d. 22 aprilie 1986, Chicago)[1] a fost istoric al religiilor, scriitor de ficţiune, filozof şi profesor român la Universitatea din

Chicago. Filozof şi istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetăţean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service

Professor. Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa

peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).[2]

Opere:

Romanul adolescentului miop, roman (1928) Gaudeamus, roman (1929) Isabel şi apele diavolului, roman (1930) Lumina ce se stinge, roman (1931) Maitreyi, roman (1933) Întoarcerea din rai, roman (1934) Huliganii, roman (1935) Șantier. Roman indirect (1935) Domnişoara Christina, nuvelă (1936) India (1936) Șarpele, nuvelă (1937) Nuntă în cer, roman (1938) Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940) Nopţi la Serampore, nuvelă (1940) Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963) La ţigănci, nuvelă (1969) Noapte de Sânziene, roman (1971) În curte la Dionis, nuvele (1977)

Alte opere:

Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936) Cosmologie şi alchimie babiloniană (1937) Comentarii la legenda meşterului Manole (1943) Traité d'histoire des religions (1949) Le Sacré et le Profane (1956)

Texte inedite

Grigore Vieru - In limba taIn aceeasi limbaToata lumea plange,In aceeasi limbaRade un pamant.Ci doar in limba taDurerea poti s-o mangai,Iar bucuriaS-o preschimbi in cant.

In limba taTi-e dor de mama,Si vinul e mai vin,Si pranzul e mai pranz.

Si doar in limba taPoti rade singur,Si doar in limba taTe poti opri din plans.

Iar cand nu potiNici plange si nici rade,Cand nu poti mangaiaSi nici canta,Cu-al tau pamant,Cu cerul tau in fata,Tu taci atunceaTot in limba ta.

Miorița

Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri.

Pe-un picior de plai,Pe-o gură de rai,Iată vin în cale,Se cobor la vale

Trei turme de miei,Cu trei ciobănei.Unu-i moldovan,Unu-i ungurean

Și unu-i vrâncean.Iar cel ungurean

Și cu cel vrâncean,Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuirăPe l-apus de soareCa să mi-l omoarePe cel moldovan,Că-i mai ortoman

Ș-are oi mai multe,Mândre și cornute

Și cai învățațiȘi câni mai bărbați.

Dar cea mioriță,

Cu lână plăviță,De trei zile-ncoaceGura nu-i mai tace,

Iarba nu-i mai place.— Mioriță laie,Laie, bucălaie,

De trei zile-ncoaceGura nu-ți mai tace!Ori iarba nu-ți place,Ori ești bolnăvioară,

Drăguță mioară?— Drăguțule bace,Dă-ți oile-ncoace,La negru zăvoi,Că-i iarbă de noiȘi umbră de voi.

Stăpâne, stăpâne,Îți cheamă ș-un câne,

Cel mai bărbătescȘi cel mai frățesc,

Că l-apus de soareVreau să mi te-omoare

Baciul ungureanȘi cu cel vrâncean!

— Oiță bârsană,De ești năzdrăvană

Și de-a fi să morÎn câmp de mohor,

Să spui lui vrânceanȘi lui ungurean

Ca să mă îngroapeAice, pe-aproape,În strunga de oi,Să fiu tot cu voi;În dosul stânii,

Să-mi aud cânii.Aste să le spui,

Iar la cap să-mi puiFluieraș de fag,

Mult zice cu drag;Fluieraș de os,Mult zice duios;Fluieraș de soc,Mult zice cu foc!

Vântul, când a bate,Prin ele-a răzbate

Ș-oile s-or strânge,Pe mine m-or plângeCu lacrimi de sânge!

Iar tu de omorSă nu le spui lor.Să le spui curat

Că m-am însuratC-o mândră crăiasă,

A lumii mireasă;Că la nunta meaA căzut o stea;Soarele și luna

Mi-au ținut cununa.Brazi și păltinași

I-am avut nuntași,Preoți, munții mari,

Păsări, lăutari,Păsărele mii,Și stele făclii!Iar dacă-i zări,Dacă-i întâlni

Măicuță bătrână,Cu brâul de lână,

Din ochi lăcrimând,Pe câmp alergând,De toți întrebândȘi la toți zicând

„Cine-a cunoscutCine mi-a văzut

Mândru ciobănel,Tras printr-un inel?

Fețișoara lui,Spuma laptelui;Mustăcioara lui,Spicul grâului;Perișorul lui,

Peana corbului;Ochișorii lui,

Mura câmpului?“Tu, mioara mea,Să te-nduri de eaȘi-i spune curatCă m-am însuratC-o fată de crai,Pe-o gură de rai,Iar la cea măicuță

Să nu spui, drăguță,Că la nunta meaA căzut o stea,

C-am avut nuntașiBrazi și păltinași,

Preoți, munții mari,Păsări, lăutari,Păsărele mii,Și stele făclii!

Creatii proprii

Secrete

Cele patru mituri fundamentale ale literaturii populare

Au fost stabilite de criticul George Călinescu.1.mitul etnogenezei (formarea poporului român) – balada „Traian şi Dochia”.2.mitul morţii şi transhumanţei (mit dublu)

- a inspirat romanul „Baltagul”(roman mitic)- balada „Mioriţa”

3 .mitu l Sburătoru lu i – mitu l erot ic – ba lada „Zburătorul ”-„Luceafărul” de Mihai Eminescu.

4 .mitu l jer t fe i necesare creaţ ie i - ba lada „Meşterul Manole” sau

„Monastirea Argeşului”- piesa lui Lucian Blaga „Meşterul Manole”.

Motivele din balada “Miorita”

Miorita" sintetizeaza o experienta de viata milenara, pentru a o ridica, prin transfigurare artistica la rang de valoare general-umana.Motivul este un element a structurii operei literare:epica,lirica dramatica, care este atestat in mai multe opere literare si are un statut de generalizare a mesajului operei,astfel in Balada “Miorita” putem atesta niste motive centrale,caracteristice poporului nostru,indeletnicirile de baza,reflecta partial istoria.Laitmotivele pe care se sprijina balada sunt:

1. motivul transhumantei

2. motivul complotului

3. motivul mioarei nazdravane

4. motivul testamentului

5. motivul maicutei batrane

6. motivul alegoriei moarte-nunta

Astfel fiecare motiv este caracteristic unui tablou din opera,la inceput putem atesta tabloul transhumantei,adica reprezentarea indeletnicirilor de baza pastoritul si a complotului pastorului. cea de-a doua apartine celui de-al treilea motiv, iar ultima parte celor trei motive finale, Cele trei parti sunt legate sintactic prin conjunctiile "dar" si "iar" cu valoare adversativa sau copulativa.

STILUL CARACTERISTICI COMPUNERI SPECIFICE

1.TEHNICO-STIINTIFIC-propriu

comunicarii in domeniul stiintelor exacte, al tehnicii

-Se foloseste in domeniul stiintei si al tehnicii, in scris prin lucrari stiintifice/tehnice, iar oral prin prelegeri, comunicari in cadrul colocviilor, dezbaterilor stiintifice.-Respecta normele limbii literare-Caracter obiectiv ( prezinta idei si rationamente)- expresivitate zero-Foloseste un vocabular specializat fiecarui domeniu de stiinta :terminologi 12512v2118m e tehnico-stiintifica, neologisme cu caracter international si cuvinte monosemantice-Lexicul cuprinde numeroase cuvinte derivate cu prefixe neologice sau compuse cu elemente savante-Comunicarile sunt insotite de mijloace extralingvistice (planse, harti, tabele, casete video, calculator)

Descrierea stiintificaNaratiunea stiintificaParalelaSintezaComunicarea stiintificaDisertatiaNota

2.ADMINISTRATIV-

JURIDIC-propriu comunicarii in

domeniile social, economic, diplomatic,

administrativ

- Se foloseste in domeniul relatiilor oficiale, in scris ori oral prin documente si acte oficiale administrative, politice, juridice, economice- Respecta normele limbii literare sub aspectele :fonetic, gramatical, lexical-Caracter obiectiv, impersonal, fara afectivitate ; accesibilitate, claritate, precizie-Exprimare rigida, in formule fixe si terminologie specifica( paragraf, datare, semnatura)-Cuvintele sunt utilizate numai cu sens propriu-Frecventa ridicata a formelor verbale de viitor; utilizarea unor formule stereotipice de tipul «in conformitate cu», «potrivit articolului»

Legi, decrete, ordonante, ordineCurriculum vitaeCererea; ReferatulRaportul, Darea de seamaAdeverinta, Procesul-verbalBonul, ChitantaAutobiografiaDeclaratia, Formulare de orice tip

3. PUBLICISTIC-propriu presei

- Se foloseste in comunicari cu functie de informatie, in scris prin presa, publicatii, iar oral prin radio, televiziune.-Contopeste elemente intelectuale si afective-Mare varietate de forme publicistice, in care pot aparea si mijloace extralingvistice (fotografii, harti, tabele,statistici)-Reflecta normele limbii literare, valorifica toate sectoarele vocabularului : termeni stiintifici, neologici, regionali, populari-Foloseste cuvinte cu sensuri figurate, comparatii, epitete, enumeratii, antiteze-Recurge la formulari eliptice, chenare, maxime, citate, titluri frapante

Articolul, ReportajulInterviul, Recenzia, Nota de lecturaCronica politica, economica, artistica, literara, sportivaFoiletonulStirea, Informatia, AnuntulEditorialulMasa rotunda, talk-show

4.BELETRISTIC-propriu comunicarii

literar-artistice

-Se foloseste in operele literare ; grad mare de expresivitate ; transmite idei si sentimente prin imaginile artistice, apeland la sensibilitatea si imaginatia cititorului-Valorifica toate sectoarele vocabularului (arhaisme, neologisme, regionalisme, argou) ; limbaj bogat, variat, polisemantic-Valorifica toate stilurile functionale ale limbii si toate mijloacele expresive

Creatii literare (diferite genuri, specii)