Lumea satului ®n literatura rom¢nƒ

download Lumea satului  ®n  literatura rom¢nƒ

of 48

  • date post

    11-Feb-2016
  • Category

    Documents

  • view

    168
  • download

    2

Embed Size (px)

description

Lumea satului în literatura română. Lumea satului în literatura română. „Noi suntem trecãtori ca iarba câmpului, numai muntii stau pe loc. Numai limba si datinile rãmân sã vorbeascã despre trecerea noastrã pe pãmânt.” Cutinã Dumitru 77 ani în 1975. - PowerPoint PPT Presentation

Transcript of Lumea satului ®n literatura rom¢nƒ

  • Noi suntem trectori ca iarba cmpului, numai muntii stau pe loc. Numai limba si datinile rmn s vorbeasc despre trecerea noastr pe pmnt. Cutin Dumitru 77 ani n 1975

  • Timpul pentru cei vii e curgtor, iar pentru morti e ncremenit. Moartea e o prefacere, un nou nceput. Nu este moarte, ci tot viat, dar n alt fel. Axinte Ion 79 ani n 1951

  • Cnd voi iesi din vremea curgtoare, care fuge, ca s intru n cea ncremenit dincolo, noi nu ne vom mai ntlni, dar vorbele noastre se vor ntlni. Gorea Niculai 72 ani n 1943

  • Umblu mbrcat n costum national, n alb si negru, culorile vietii. Lupta binelui cu rul e viata pmnteasc. Avem zile bune si rele. Multumim lui Dumnezeu si de bine si de ru. Gagiu Nicolae 72 ani n 1948

  • Vii la nunta mea? (nmormntare). Ciobanu Leanca 90 ani n 1950

  • Doina ciobanului nu o pot cnta oricnd, ci numai cnd mi vine, si atunci o cnt cu suflet, c o dau lumii. E mare poman s-o cnti. Horpin Gherasim 72 ani n 1939

  • Am luat parte la mutarea vetrei satului de ctre autoriti, din Vleni n Buria, din cauza inundaiilor provocate de Ialomia. Morii i duceam tot la Vleni. n 1926 am cerut s ne aducem morii n sat. S-au adus osemintele n zece care, mpodobite cu brad. Am btut parul i am spus: acuma suntem n satul nostru!

    Blan Ion 100 ani n 1959

  • Nici o literatura puternica, sanatoasa, capabila sa determine spiritul unui popor, nu poate exista decat determinata de ea insasi, la randul ei, de spiritul acelui popor, intemeiata adica pe baza larga a geniului nationalFara indoiala, exista talente individuale, dar ele trebuie sa intre cu radacinile in pamant, in modul de a fi al poporului lor, pentru a produce ceva permanent.Mihai Eminescu

  • 12345

  • Amintiri din copilarie Ion Creanga

    Amintirile apar intre 1881-1882 in Convorbiri literare cu exceptia partii a patra care a fost publicata postum, in 1892. se structureaza pe doua planuri: pe de-o parte este urmarit procesul de formare al lui Nica, precum si evolutia lui spirituala in contextual mediilor sociale pe care le strabate; in planul al doilea se consituie, obiectiv, universal vietii taranesti, scriitorul urmarind celula familiei, biserica, scoala, intreaga atmosfera patriarhala a satului.Partea IStau cateodata su-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre, pe cand incepusem si eu, dragalita-Doamne, a ma radica baietas la casa parintilor mei, in satul Humulestii, din targ drept peste apa Neamtului; sat mare si vesel, impartit in trei parti care se tin tot de una: Vatra satului, Delenii si Bejenii. S-apoi Humulestii si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatai, ci sat razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de vatale in toate partile; cu biserica frumoasa si niste preoti, si dascali, si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului lor.

  • Ca si in povestile si povestirile, Amintirile se deschid cu evocarea satului. Aflam despre Humulesti ca era un sat vechi, razasesc, cu gospodari unul si unul, cu oameni harnici, cu biserica, preoti si dascali ce faceau mare cinste asezarii.Situarea satului, in prima parte, este determinata vag din punctul de vedere al spatiului si al timpului: pe vremea aceea exista un sat Humulesti impartit in trei parti care se tin tot de una. Caracteristica acestui sat este harnicia si, in consecinta, bunastarea si veselia. In prezentarea satului domina ideea de superlativ al actiunii; reprezentata prin munca si joc: flacai voinici si fete mindre, care stiau a invirti si hora, dar si suveicaAtributele sunt generale: flacaii sunt voinici si fetele mandre, atingand superlativul insusirii realizat intr-o expresie metaforica cu valoare de superlativ absolut popular: ca aceea (aceia) preoti, si dascali, si poporani ca aceia. Complementar, Creanga asociaza pe de consecutiv pentru a concentra ideea de superlativ al insusirii si al actiunii: de vuia satul de vatale(de remarcat efortul onomatopeic-muzical suveica-vuia-vatale, intregind sugestia de dinamism, de vitalitate).

  • Partea a II-aNu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi baietii de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii plime de hazuri si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie! In partea a II-a a Amintirilor, sunt evocate gospodaria si celula familiei. Casa era indestulata si copiii si copilele megiesilor erau de-a pururea la petrecere cu noi.Partea a III-a Nu ma lasa, vezi bine, cugete, caci si eu sunt om din doi oameni; si satul Humulestii, in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii ca alte sate; si locurile care incunjura satul nostru inca-s vrednice de amintire []" In partea a III-a se reia ideea asezarii satului cu deschidere spre privelistea lumii, Humulestiul fiind situat la intretaierea de drumuri spre scaunul Moldovei, spre manastirile Agapia, Varatec si spre Cetatea Neamtului.

  • Trebuie subliniat faptul ca exista o gradare afectiva ce creste de la un capitol la altul, atingand punctul culminant in partea a III-a, in care simtim mandria razesului, ca expresie a unui patriotism adanc. Vederea asupra satului natal si mai ales a imprejurimilor este de asta data larga: scriitorul insista insa asupra geografiei spirituale si economice a tinutului. Aflat in centru, Humulestii ii ofera privelistea lumii, privirea se plimba de jur imprejur si descopera asezarile si ocupatiile oamenilor, sugerand in acelasi timp, trasaturi psihologice: Vanatorii Neamtului sunt samanta de viteji, pentru ca s-au hartuit odinioara cu Sobieski; cei din Boistea si Ghindaoanii sunt bogati si cinstiti; cei din Blebea sunt generosi. Enumerarea creste (Topolita, Ocea, Targul Neamtului), culminand in exclamatii retorice menite sa exprime entuziasmul povestitorului: Lume si iar lume!Partea a IV-a Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu mahnire Cetatea Neamtului de atatea veacuri! Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile si baietii satului, tovarasii mei din copilarie, cu cari in zilele geroase de iarna ma desfatam pe gheata si la sanius; iar vara, in zilele frumoase de sarbatori, cantand si chiuind, cutreieram dumbravile si luncile umbroase, prundul cu florile si mandrele dealuri, de dupa care-mi zambeau zorile in zburdalnica varsta a tineretei!

  • In partea a IV-a, sentimentul de solidarizare cu vatra este atat de puternic, incat desprinderea de ea este dureroasa. In consecinta, evocarea satului recapituleaza parca, elogiind-o, lumea taraneasca de la munte, in scenele si relatiile tipice ale vietii, in felul de a munci si a se veseli. Viziunea este nostalgica, de aceea, in Ozana cea frumos curgatoare, Cetatea Neamtului se oglindeste cu mahnire.

    Viziunea fascinanta a muncii. Munca forma de existenta apare in opera lui Ion Creanga in coordonatele cele mai intime, in ritmurile si in miscarea ei specifice, transcrisa afectiv, cu o traire a autenticului de neegalat: astfel, bunicul David scoate o piele de porc salbatic din camara, croiecte, ingrunzeste frumos si petrece "cate o pareche de ata neagra din par de cal prin cele nojite ". Ion Creanga vorbeste de harnicia si iscusinta humulestenilor, razesi fara pamanturi, fixeaza locul si timpul, pastrand proportiile, subliniind experiente indelungate. Locul este cel in care s-a nascut, si timpul, al copilariei. Aflam ca humulestenii mergeau la targ la Focsani, Bacau, Roman, Targul Frumos si vindeau sumane, itari, camesoaie, laicere, stergare de borangic.

  • Indeletnicirile se desfasoara in marea familie a satului, la claca sau sezatori, cand se dreg drumurile sau se intrec, in torsul lanii, fetele, dar si baietii Nica insuri era poreclit Ion Torcalau. La targ era mare vanzare de oi, porci, cai, oloi, sare, faina si papusoi, lemne din padure. Targul implica si o terminologie monetara: bani, lei, sorocoveti, icusari, irmilici, husasi. Mestesugurile sunt surprinse in ritmica desfasurarii lor, cu o imensa enumerare de unelte: cazmale, taraboante, carute, covati, drugi, fus, ciur etc. Alteori, cuvintele reprezinta personajul si ocupatia acestuia: a rabui, dohot, felestioc (mos Chiorpec Ciobotariul), iar Paval Ciubotarul roboteste zi si noapte intre sanuri, calupuri, astragaci, cleste, ciocan, piele. Alaturi de tarani, preot si dascal sunt prezenti "doftorii" satului; mos Vasile Tandura si tovarasul lui aduc cu ei o intreaga terminologie medicala: "Erau la noi acasa si prajeau pe foc intr-un ceaun mare niste hostine cu sau. Si dupa ce mi-au tras o frecatura buna cu otet de leustean, mi-aduc aminte ca acum, au intins hostinile fierbincioare pe o panzatura si m-au infasat cu ele peste tot, ca pe un copil". Desi satul este idealizat, particularitatile geografice, istorice si mai ales individuale dau operei adancime si autenticitate.

  • Enumerarea si detaliile, reprezentarea deliciilor, a pranzurilor copioase in zilele de sarbatoare se realizeaza printr-o bogata terminologie: "Costite de porc afumate, chiste si buft umplut, trandafiri usturoieti, slanina de cea subtire, facute de casa, taiete la un loc, fripte bine in tigaie si cu mamaliguta calda se duc unse pe gat". Ca si personajele din povesti, cele din Amintiri dovedesc un teribil apetit: "Cand auzeam noi de masa, tabaram pe dansa, si apoi tin-te gura". Cu toata aceasta revarsare de bunuri, intuim o existenta modesta a oamenilor; camara nu