Vaccinarea

Vaccinarea este o metodă de imunizare activă, profilactică, împotriva unor boli, prin inocularea unui vaccin.

Vaccinurile sunt preparate biologice dotate cu proprietăți antigenice, care declanșează apariția răspunsului imun la organismele supuse vaccinării.

Protecția imunologică se instalează după interval de timp variabil de la inoculare (săptămâni, luni), în funcție de vaccin, și este de lungă durată (ani).

Vaccinarea și termenul de vaccin au fost introduse în medicină de medicul generalist englez Edward Jenner, în anul 1796, cu ocazia descoperirii primului vaccin, împotriva variolei.În prezent toate țările și-au elaborat propriile scheme naționale de vaccinare împotriva bolilor infecțioase. În România, vaccinarea copiilor începe de la vârsta de 2 ore, cu administrarea primei doze de vaccin împotriva hepatitei B.

Imunizarea reprezinta capacitatea de a rezista imbolnavirilor. In general imunitatea pasiva a copilului depinde de capacitatea imuna a mamei. Protectia anticorpilor materni dureaza intre 3 si 6 luni dupa nastere, cand copilul incepe sa-si fabrice proprii anticorpi.

Imunitatea dobandita activa este forma de imunitate dezvoltata de fiecare individ in timpul vietii. Aceasta imunitate poate rezulta din experimentarea bolii sau prin dezvoltarea de anticorpi introdusi prin inoculare de vaccin sau antigene.

Imunitatea dobandita pasiva apare prin administrare de seruri imune sau gamaglobuline care contin anticorpi. Aceasta imunitate ofera o protectie temporara dar nu stimuleaza organismul sa-si produca anticorpi.

Varsta recomandata

Tip vaccin si rang doza Ritm administrare Comentarii

4-60 zile BCG Continuu -2-7 luni VPO1 Campanie -3 luni DTP! Continuu -4-9 luni VPO2 Campanie -4 luni DTP2 Continuu -5 luni DTP3 Continuu -9-13/15 luni Rujeolic Campanie -10-15 luni VPO3 Campanie -11 luni DTP4 Continuu -29 luni DTP5 Continuu =7 ani DT+BCG Campania PPD negativi9 ani VPO4 Campanie -14 ani DT Campanie -18-20 ani BCG Campanie PPD negativi6

Urgente medico-chirurgicale

Infarctul miocardic (IM) sau Infarctul miocardic acut (IMA), numit frecvent și atac de

cord, este întreruperea fluxului sangvin la nivelul unei porțiuni a cordului, ce determină moartea

celulelor miocardice. Cel mai frecvent se produce prin obstrucția unei artere coronare în urma

rupturii unei plăci de aterom, care este un depozit de lipide și celule albe (în special macrofage)

la nivelul peretelui arterial. Ischemia (reducerea fluxului sangvin) și hipoxia rezultate, netratate

în timp util, duc la moartea (necroza) mușchiului inimii (miocardului).

Simptomele clasice ale infarctului miocardic acut sunt durere bruscă de piept (în mod

specific răspândindu-se spre brațul stâng sau partea laterală stângă a gâtului), dispnee, grețuri,

vomă, palpitații, transpirații și neliniște (adeseori descrisă ca o senzație de moarte

iminentă). Femeile pot avea mai puține simptome tipice față de bărbați, cele mai comune

fiind dispneea, slăbiciune, o stare de discomfort abdominal și astenie fizică. Aproximativ un sfert

din toate infarctele miocardice sunt „silențioase”, fără durere în piept sau alte simptome.

Debutul simptomelor infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a câteva

minute, rareori fiind brusc. Durerea toracicăanterioară este cel mai frecvent simptom al

infarctului miocardic acut și este descrisă frecvent ca o gheară, constricție sau ca o senzație de

presiune. Durerea toracica datorată ischemiei miocardului (aport insuficient de sânge și, prin

urmare, de oxigen) se numește angină pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent

în brațul stâng, dar poate iradia și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde

poate mima un pirozis. Semnul lui Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul

deasupra strernului) a fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de

origine cardiacă, însă un studiu observațional prospectiv a arătat că are o slabă

valoare predictivă.

Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul

cardiac al ventriculului stâng, producând insuficiență ventriculară stângă urmată de edem

pulmonar. Alte simptome pot fi  diaforeza (transpirație excesivă), astenie fizică

(slăbiciune), amețeli,greață, vomă, și palpitații. Aceste simptome sunt cel mai probabil cauzate

de descărcarea masivă în sânge a catecolaminelor de cătresistemul nervos simpatic ca răspuns la

durere și tulburările hemodinamice ce rezultă din disfuncția cardiacă.

Psihiatrie

Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta - unii sunt deprimati pentru o perioada lunga de timp, la altii starile depresive vin si pleaca. Depresia este una dintre cele mai frecvente afectiuni la ora actuala, cu incidenta relativ egala la femei si la barbati. Exista o gama larga de simptome si semne care se pot manifesta de la forme foarte usoare, cum sunt "starile proaste" la forme foarte grave, cu tentative de suicid.Se stie astazi ca depresia, ca orice alta boala, beneficiaza de ingrijiri medicale. Tratamentul este unul sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa.Cauzele depresiei                         Nu exista inca nicio cauza unica dedepresie. Aceasta rezulta dintr-combinatie de factori de mediu,genetici si psihologici. Cercetarile au indicat ca bolile depresive sunt tulburari ale creierului.

Cauzele depresiei pot fi foarte variate, de la carente alimentare pana la evenimente de viata destabilizatoare.

Daca o persoana are o ruda de gradul intai cu depresie, riscul acelei persoane de a dezvolta aceasta afectiune este de trei ori mai mare.Iata cateva dintre situatiile care pot declansa un episod depresiv:- factorii de stres majori, precum moartea unei persoane dragi sau pierderea locului de munca

- factorii de stres cronici, precum saracia, probleme in familie, probleme medicale grave (cancer) - persoanele varstnice care devin dependente de altii pentru a fi ingrijite- copiii si adolescentii care au probleme de integrare in societate- consumul de alcool, de droguri, unele medicamente ce pot provoca simptome depresive (narcoticele pentru indepartarea durerii sau steroizii)- nasterea recenta- stresul si obosealaSimptomele depresiei

Depresia este o afectiune serioasa la persoanele de orice varsta. Netratata, poate duce la scaderea calitatii vietii si la cresterea riscului de suicid. Este deosebit de importanta recunoasterea din timp a semnelor de avertizare astfel ca persoana respectiva sa poata primi un tratament adecvat.

Nu toate persoanele cu boli depresive prezinta aceleasi simptome. Gravitatea, frecventa si durata manifestarilor difera de la caz la caz.

Iata cateva dintre simptomele depresiei:- tristetea sau lipsa de speranta - lipsa interesului sau a placerii de a efectua activitatile din viata de zi cu zi- pierderea increderii in sine- sentimentul singuratatii- anxietate si agitatie- sentimente de vinovatie- dificultati de concentrareDiagnosticul depresiei

Primul pas in diagnosticarea unei depresii este vizita la medic. Medicul specialist care poate trata aceasta afectiune este medicul psihiatru.

Acesta, in urma discutiei cu pacientul:- poate recomanda efectuarea unor examene de laborator, pentru a depista daca simptomatologia nu este cauzata de alte afectiuni (hipotiroidism, anemie)- poate evalua starea de sanatate mentala in urma unui interviu cu pacientul- poate indica efectuarea unor teste verbale si scrise care detecteaza depresia

Aproximativ jumatate din totalitatea cazurilor de depresie sunt subdiagnosticate si subtratate. De aceea este necesar ca atunci cand se consulta medicul specialist, sa se discute cu acesta toate simptomele care s-ar putea datora depresiei.Tratamentul depresiei

Depresia, chiar si cele mai severe cazuri, este o afectiune tratabila. Ca si in alte boli, cu cat se incepe tratamentul mai devreme cu atat sansele de reusita sunt mai mari, proportional scazand si riscul unei recurente. Primul pas intratamentul depresiei este adresarea la medic.

Cele mai folosite masuri terapeutice sunt medicamentele antidepresive sipsihoterapia.Sedintele de psihoterapie sunt eficiente in cazul unei depresii usoare sau moderate; in cazurile mai severe se indica consiliere terapeutica in asociere cu medicatie antidepresiva.

Mai putin de o treime din persoanele cu depresie urmeaza un tratament antidepresiv. In multe cazuri, persoana afectata nu realizeaza ce i se intampla sau se simte jenata sa se adreseze unui specialist. Implicarea membrilor familiei si suportul oferit de acestia in tratamentul depresiei, poate fi extrem de important. Atitudinea trebuie sa fie una suportiva, incurajatoare si intelegatoare. Nu trebuie uitat faptul ca, la fel ca si in alte afectiuni, depresia necesita tratament, timp si rabdare.Masurile de preventie ale depresiei

Din nefericire, nu exista metode de a preveni un prim episod de depresie. Totusi, exista cateva principii prin care se incearca evitarea recaderilor sau a agravarii simptomelor:- luarea cu regularitate a medicamentelor, chiar si dupa ce persoana a inceput sa se simta mai bine- continuarea sedintelor de consiliere, chiar si dupa oprirea medicatiei- dieta alimentara echilibrata- program regulat de somn- evitarea consumului de alcool sau droguri

Cel mai important este sa se apeleze la ajutorul medicului specialist atunci cand se observa ca apar primele semne sau simptome de depresie.

Oncologie

Considerat ca fiind boala secolului, cancerul a castigat atat de mult teren in fata altor boli probabil tocmai datorita simptomatologiei sale nespecifice si deloc spectaculoase, o simptomatologie usor de ignorat sau chiar insesizabila, ori asociata cu alte cauze, cum ar fi astenia datorita muncii intense sau unele hemoragii vaginale mici sau mai abundente la menopauza, cand pacienta considera ca acestea exista datorita variatiilor hormonale, ori unele discrete hemoragii rectale pe care pacientul le pune pe seama hemoroizilor si lista poate continua.

1. Scaderea rapida in greutateScaderea rapida in greutate, de peste 5 kg pe luna in afara unei diete restrictive sau a unui

program sportiv este un semnal de alarma. Chiar daca persoanelor supraponderale acest fapt li se pare minunat, sa slabeasca fara niciun efort, mancand tot ce poftesc, totusi o asemenea manifestare a organismului nu trebuie ignorata. De ce aceasta? Pentru ca daca organismul slabeste fara ca voi sa fi facut ceva in acest sens inseamna ca undeva in el, ceva “mananca” mai multa energie decat de obicei, si acest ceva nu prea are ce sa fie decat o patologie “consumatoare”. Una dintre cele mai “consumatoare” patologii este cancerul, pentu ca celulele sale se multiplica rapid si au nevoie de hrana, dar si de formarea a noi vase de sange ceea ce necesita o foarte mare energie pentru “construire”, cresc excretia, metabolismul si per total rata energetica de consum a organismului. Iata de ce o slabire rapida fara nicio cauza trebuie marturisita medicului.

2. Scaune cu sangeScaunele cu sange sunt ignorate adesea de pacienti, fie le pun pe seama hemoroizilor, fie

nici macar nu observa pentru ca nu obisnuiesc sa isi contreoleze scaunele sau sunt din mediul rural si tipul toaletelor nu le permite acest lucru. Indiferent de motive, cert este ca pacientii ignora adesea aceste scaune. Scaunele cu sange pot fi de doua feluri: cele cu sange proaspat sau recotragiile (usor de recunoscut de pacienti), sau cele cu sange digerat sau melenele (greu de recunoscut de pacienti care nu stiu ca aspectul acesotr scaune inseamna sange digerat). Melena aparea ca un scaun de culoare negrocioasa, neformat (adica nu este consolidat, e mai moale pentru ca sangele este iritant si grabeste tranzitul colonului), lucios si un miros specific, diferit de cel al unui scaun norma. Atentie, scaune negrcioase pot sa apara si in cadrul dietelor bogate in fier sau cand pacientii chiar iau suplimente cu fier, dar in aceste cazuri scaunul este bine consoidat sau chiar intarit si nu prezinta un aspect lucios exagerat. Scaunele cu sange trebuie intotdeauna investigate atent, medicii considerand chiar ca rectoragia, chiar daca pacientul prezinta hemoroizi sau fisuri anale, trebuie intotdeauna investigata prin colonoscopie pentru excluderea diagnosticului canceros.

3. Greutatea la urinare sau urinarea cu efortAtunci cand vreti sa urinati dar trebuie sa depuneti un efort pentru a face acest lucru sau

cand simtiti ca urinati incomplet sau mai sunt prezente si unele simptome dureroase, de usturime sau hematurie (sange in urina) trebuie sa va prezentati neaparat la medic. Pentru femei poate fi suspiciune de cancer ovarian, iar pentru barbati de cancer de prostata. Diagnosticarea precoce a acestor patologii este foarte utila pentru tratament, pacientii putand fi vindecati.

4. Sangerari intermenstrualeSangerarile intermenstruale sunt frecvente la femei, fie pentru cele care iau

anticonceptionale si nu reactioneaza neparat normal, fie pentru cele care au diverse patologii genitale ori pentru cele aflate la menopauza etc. Chiar daca sunt numeroase cauze care pot duce la sangerarile intermenstruale, totusi orice sangerare intermenstruala sau sangerarile menstruale abundente ori menstruatiile neregulate sau amenoreea trebuie investigate si din punct de vedere oncologic. Suspiciunea existentei unuei patologii canceroase trebuie exclusa, chiar daca aparent exista deja o patologie, aceasta si cea canceroasa se pot suprapune.

5. BalonarileOrice om are la un moment dat in viata o stare de balonare din diverse motive. Aceasta

nu inseamna ca este un semnal de alarma. Insa daca aceste balonari persista mai multe zile sau apar in mod repetat destul de des, chiar daca nu asociaza nicio alta simptomatologie evidenta, trebui sa va prezentati la medic. La femei balonarea, posibil alaturata unor dureri difuze surde in abdomenul inferior sau chiar la coloana mai jos de mijloc, poate fi singura simptomatologie a unui cancer ovarian inainte ca acesta sa ajunga intr-un stadiu foarte avansat cand simptomatologiea este mult mai severa.

6. Alternatata starii de constipatie cu diareeaDaca se intampla ca un pacient sa fie constipat zile in sir, apoi cand iese sa aiba diaree,

apoi eventual scaun normal, apoi iar constipatie, diaree si tot asa acesta trebuie sa se prezinte cat mai rapid la medic. Aceasta alternanta costipatie/diaree este specifica unor cancere de colon si iata ce se inatmpla: sunt unele tumori de colon care tind sa creasca in interiorul canalului colonic si tind sa-l astupe. Materiile fecale trec greu de acest obstacol si se aduna in amonte, deasupra obstacolului, timp de mai multe zile (perioada in care pacientul acuza constipatie) si presiunea abdominala creste, abdomenul se umfla, apar dureri, balonari si bolborisme, pacientul simte ca o tensiune care sta sa se elibereze. Aceste materii fecale acumulandu-se devin fluidizate, organismul asigurandu-se astfel ca le poate elimina. Cand ele ating o preiune destul de mare (perioada in care pacientul se simte cel mai rau) reusesc sa depaseasca forta de obstacol a tumorii, sa treaca de aceasta expulziv si astfel pacientul are diaree, simtindu-se apoi usurat, relaxat, eliberat. Apoi iarasi constipatie si tot asa. Iata de ce in cazul in care observa astfel de alternari ale scaunului trebuie sa se prezinte la medic, insa stadiul evolutiv al tumorii este destul de avansat, speram sa nu se ajunga la acest nivel si pacientii sa se prezinte la medic inca de la primele balonari persistente.

7. Alunite, negi, pete si alte modificari la nivelul pieliiCancerul de piele capata tot mai mult teren in bolile canceoase datorita distrugerii paturii

de ozon, cresterii caracterului nociv al radiatiilor solare, cresterii poluarii etc. Astfel ca alunitele, petele, negii sau alte excrescente, chiar si cicatricile trebuie controlate periodic, anual se recomanda, mai ales daca obisnuiti sa mergeti in fiecare vara la plaja. Nu va speriati daca medicul va cere sa scoateti o alunitat de exemplu, ideea ca scoaterea unei aluite cu potential cancerigen poate declansa cancer este un mit, o minciuna, respectati deciziile medicului pentru binele sanatatii voastre. Oricum interventia este nedureroasa si dureaza de ordinul minutelor, insa va scapa de un posibil cancer.

8. Modificari ale sanilorAstazi din ce in ce mai multe femei devin tot mai atente la micile modificari care apar la

nivelul glandelor mamare si bine fac. Sanii trebuie palpati periodic, unii recomanda zilnic, altii saptamanal. Eu prefer sa cred ca saptamanal este mai bine pentru ca altfel daca va palpati zilnic este posibil sa va obisnuiti cu modificarile evolutive ale sanilor si s-ar putea sa le scapati din

vedere. In orice caz, modificari precum: asimetrie, inrosirea pielii, mancarimea mamelonului repetata, scurgeri mamelonare in afara unei sarcini, retractia pielii sanului sub forma de “coaja de portocala”, sani durerosi, asimetria intre sani sau la nivelul unui singur san – deformare, aparitia unor pete sau simtirea unor noduli la palpare reprezinta semne si simptome care trebuie sa va determine sa va prezentati la un consult de specialitate. In ceea ce priveste modul de palpare a sanilor va invit sa cititi articolul amanuntit “ Autoexaminarea sanilor – primul pas in depistarea patologiilor mamare”.

9. Rani care se vindeca greuIn general fumatorii se lauda ca ranile lor se vindeca rapid crezand ca acesta este semn de

sanatate, cand de fapt fumatul creste coagubilitatea sangelui ceea ce le grabeste vindecarea, dar ii expune in fata bolilor cardio-vasculare, a accidentelor vasculare, ischemiilor, amputatiilor de degete sau chiar membre, infarcte, accidente cerebrale etc. In fine, la polul opus sunt cei care se plang de vindecarea greoaie a ranilor. In cazul vindecarii dificile a ranilor de piele de exemplu, o taietura, care refuza sa se vindece, se mai si suprainfecteaza, care pote intr-un final se vindeca dar la urmatoarea rana pacientul pateste acelasi episod de vindecare, atunci trebuie sa se prezinte la medic. Inseamna ca are in organism o patologie care ingreuneaza vindecarea, regenrarea, perturba metabolismul proteic si ar putea fi sispiciune de cancer. Repet, un cancer diagnosticat in stadiu incipient poate fi vindecat. Prezentati-va la medic.

10. Disfagia sau senzatia cand omul nu poate sa inghitaDisfagia sau senzatia cand omul nu poate sa inghita, nu-i vine pur si simplu sa inghita sau

inghite greu si are senzatia de nod in gat trebuie obligatoriu investigata. Pacientul prezinta undeva pe esofag o problema, care poate fi de reflux gastro-esofagian sau mai grava. Trebuie ca pacientul sa fie atent cand apare aceasta disfagie, la ce fel de alimente se manifesta, incepe cu alimentele solide (nu le mai poate inghiti bine) si culmineaza cu disfagia severa cand nu mai poate inghiti nici lichide pentru ca pe esofag exista un obstacol. Este deosebit de important sa se prezinte la medic de la primele semne ale disfagiei!

11. Urinarea cu sangeUrinarea cu sange trebuie intotdeauna investigata cat mai rapid, chiar daca asociaza sau

nu alte simptome ca usturime, dureri lombare, mictiuni (urinari) dese etc. Urinarea cu sange sau hematuria poate imbraca diverse aspecte, poate avea culoare roze pana la rosie. Sunt multe patologii care pot da hematurie, inclusib o banala infectie urinara (care netratata poate deveni o grava infectie urinara si poate culmina chiar cu insuficienta renala!), insa este bine sa investigati intotdeauna cauza chiar daca a doua zi de exemplu nu mai aveti nicio manifestare.

12. Varsaturi cu sangeVrasaturile cu sange denota de obicei o hemoragie esofagaiana (spargerea varicelor

esofagiene de exemplu la cirotici), gastrica (ulcere, gatrite, cancere), sau chiar duodenala, deci o hemoragie gastrica superioara. Rar se intampla ca in urma unui epistaxis (hemoragie nazala care se scurge in stomac cand pacientul inghite) sa declanseze o varsatura cu sange. Varsaturile cu sange sunt de doua feluri: cele cu sange digerat, care apar negricioase, ca zatul de cafea, sau cele cu sange proaspat, rare si care de obicei sunt urgente medicale. In orice caz, orice varsatura de acest gen trebuie atent investigata, chiar cu endoscopul in cadrul endoscopiei digestive superioare si este indicat sa nu refuzati aceasta manevra, chiar daca va este teama, nu-i chiar atat de rea, ci doar va da o stare usoara de voma.

13. Expectoratia cu sangeExpectoratia sanguinolenta este de fapt acel mucus pe care il elimina in gat pacientul

cand tuseste si acesta poate prezenta sange. Este un semn destul de important care trebuie urgent

investigat, fiind suspiciune de cancer, dar si de alte patologii care din pacate sunt grave. Nu neglijati un astfel de simptom, indiferent daca sunteti fumatori sau nu, daca sunteti raciti sau nu.

14. Durerile abdominale frecvente, asociate cu depresieNu se stie exact care este mecanismul dar s-a observat ca durerile abdominale asociate cu

depresie, mai ales la femei, sunt legate de majoritatea patologiilor canceroase ale pancreasului. Vreau sa atarag atentia aspura faptului ca depresia nu este un moft, ci este o boala! Multe persoane sunt depresive si nici macar nu concep ideea de a merge la un specialist! Durerile abdominale persistente, la fel si depresia, mai ales daca se asociaza, trebuie atent investigate.

15. Pete albicioase in gura sau aparitia frecventa a aftelor bucaleAparitia frecventa a aftelor bucale reprezinta un semn fata de riscul de cancer bucal

(oral). Insa aparitia petelor albe la nivelul mucoasei bucale sau pe suprafata limbii sunt semne premonitoare de cancer bucal, mai ales daca va stiti fumatori. Trebuie sa invatam sa fim atenti cu corpul nostru si sa ne examinam atent corpul o data pe saptamana. Ma intreb cati dintre dumneavoastra isi examineaza atent mucoasa orala si limba, precum si gingiile, buzele si mucoasa obrajilor dupa spalarea pe dinti dinainte de culcare sau in orice al moment al zilei? Din pacate educatia autoexaminarii corpului nu prea este cultivata pe meleagurile noastre, insa incercam sa punem tot mai mult accent pe acest aspect. Examinati-va mucoasele (orala, oftalmica) la fel si pielea de pe tot corpul, observati daca apar excrescente sau alunite noi, pete, inrosiri, palpati, poate sunt zone dureroase sau noduli etc. Cunosc oameni care nici macar nu stiu ca au cicatrici mari, evidente, pe crop... Autoexaminarea corporala este unul din pasii importanti in preventia bolilor.

16. Durerile slabe, dar persistenteUnele dureri sunt slabe, abia sesizabile de catre pacient si “duse pe picioare” fiind

tolerabile, suportabile, astfel ca pacientul le ignora. Daca aceste dureri, desi slabe, sunt persistente, dureaza zile in sir si mai ales nu cedeaza la analgezice (medicamente antidurere) uzuale neaprat sa va prezentati la medic.

17. Modificarile nodulilor limfaticiNodulii limfatici sunt “statii” ale sistemului imunitar, locuri unde organismul aduce din

tot corpul agenti patogeni identificati si aici ei sunt procesati, distrusi sau analizati astfel incat sa se gaseasca o posibilitate de distrugere. Cand un nodul de umfla, poate chiar devine dureros, chiar si aderent cu tesuturile din jur, este clar ca el are activitate intensa, adica se lupta in distrugerea unor agenti patogeni, nu stim ce pana nu punctionam (sunt cazuri in care se indica scoatea nodulului limfatic cu totul, fiind contraindicata punctionarea lui), dar clar undeva in corp avem o afectiune cu care se lupta sistemul imunitar. Poate fi primul semn intr-un cancer, sau pur si simplu semn al unor infectii (vezi bolile cu transmitere sexuala si inflamarea ganglionilor inghinali). Asadar, cand vi se umfla un nodul limfatic, adica descoperiti o galma undeva pe corp, adesea oamenii o sesizeaza i zona gatului sau submandibular, chiar daca nu doare, nu cumva sa neglijati si sa nu va prezentati la medic.

18. Astenia sau oboseala prelungitaDaca se intampla ca in urma unei odihne suficiente si a unei activitati pe care o

desfasurati in mod normal sa resimtiti totusi o stare astenica, de oboseala care persista este indicat sa va prezentati la medic, caci undeva organismul este secatuit de puteri, este epuizat de o patologie, evident, si este foarte important sa o depistati, mai ales ca probabil face parte din patologiile care “nu dor”.

19. Febra inexplicabilaIn general febra precede cel mai frecvent raceclile, infectiile respiratorii. Dar daca se

intampla sa aveti febra persistenta, care apare la intervale scurte de timp, fara sa depistati o alta infectie, este de investigat si suspiciunea de cancer (atentie, uneori si infectiile din sfera stomatologica dau febra, cercetati si la stomatologie). Presupun ca putine sunt persoanele care isi masoara temperatura corpului, macar matinal, mai putin femeile care vor sa aiba o sarcina si vor sa isi determine perioada ovulatiei masurand temperatrua bazala. In orice caz, febra o resimtiti prin starea de rau generala dar si prin faptul ca va simtiti mai fierbinti sau chiar aveti frison (acele stari in care va este frig doar voua, celorlalti nu le este). Este bine in asemenea situatii sa va masurati temperatura sa vedeti daca nu cumva este modificata. Se considera normala temperatura de 37 grade Celsius, unii medici considerand a fi normala pana la 37,5 grade.

20. Tusea persistentaTusea persistenta nu este semn bun, indica de obicei o afectiune pulmonara grava, fie

bronsita cronica (tabagica adesea), fie TBC (tuberculoza) sau chiar cancer. Ce inseamna tuse persistenta? La orice raceala omul poate tusi ori fumatorii tusesc dimineata pentru ca isi curata in felul acesta caile respiratorii, dar aceasta nu inseamna ca este tuse persistenta. Tusea persistenta este atunci cand acasta dureaza mai mult de 4 saptamani, chiar daca ati luat tratament sau nu, ba chiar se poate inrautati, accentua. Mergeti urgent la medic si spuneti-i ca va persista tusea de atata timp, vi se vor face investigatii de specialitate si se va afla cauza.

21. AnemiaMulti oameni sunt anemici la un moment dat in viata, mai ales in copilarie. Anemia este

tratabila, insa pentru adulti este mai greu de diagnosticat fiindca acestia se prezinta rar la medic si prea putini prezinta vreun simptom, doar sunt mai palizi (la femei greu de observat pentru ca se machiaza). Anemia care se agraveaza lent aproape ca nu are niciun simptom, organismul adaptandu-se si pacientul poate simti doar ca este mai slabit (multi pun pe seama imbatranirii sau oboselii).

Nursing comunitar

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si devotement pentru oameni si sanatatea lor.Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata isi organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in vederea pastrarii igienei personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea diagnosticului si aplicarea tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa poata asigura fiecaruia un standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de sanatate si a cresterii duratei de viata a individului.Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la perioada definirii sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea de sanatate a individului si sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o expresie a functionarii fiziologice si psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem de ingrijire conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona intr-un cadru privat sau public".

Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in sens larg la toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele sunt acelea care se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care afecteaza oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de stimuli ambientali interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele intelectuale, psihologice si interpersonale ale individului care pot influenta reactiile ambientale.Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua dinamica si schimbare. Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza continuu la factorii de mediu si de stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este influentata de multi factori, definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate celorlalte concepte.

Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de nursing.Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea, activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de lucru, colaborare complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea individuala".Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu probleme de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile infirmitati.In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde pentru practica de nursing comunitar:

1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si sistematica.

2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de

nursing.

5. interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.

6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea

comuna a nursei si a sa.8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor,

definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.Integrarea . una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu

celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din relatia asistenta - client si asistenta-familie.Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au inceput sa fie preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.

Formele nursingului.Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate

varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in convalescenta care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a domiciliu pot fi specializate si depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire programe de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din spital.Regulile nursingului comunitar. Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de derularea in bune conditii a activitatii de nursing comunitar:

1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea nevoilor de ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a programelor de sanatate publica.

2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor lor.

3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din programul de nursing.

4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la resursele economice, culturale, sociale din aria de referinta.

5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.

6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti integrale ale nursingului comunitar.

7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in comunitate.

8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.

9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna functionare a echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea

scopurilor si obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru client si comunitate.

10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului responsabil de ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.

11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat (exemplu, asistenta sefa, directorul de nursing)

12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie continua pentru personalul de ingrijire.

13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala perioadica.

Ingrijiri la domiciliu

Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi singuri acasa, a maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a impiedicat aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor semnificative interventii de reabilitare resocializare.

In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.

Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a membrilor familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia, pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si pentru sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru sanatatea celor incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de munca.

Definitii. Exista numeroase definitii ale ingrijirilor la domiciliu, dintre care enuntam cateva:

1. Ingrijirile la domiciliu reprezinta partea componenta a ingrijirilor de sanatate prin care acestea din urma sunt furnizate si familiilor lor la locurile lor de rezidenta, cu scopul de a promova, de a mentine sau de a reinstaura starea de sanatate sau pentru a mari gradul de autonomie prin reducerea efectelor create de boala si handicap; se face referire inclusive la fazele terminale. Serviciile corespunzatoare nevoilor individului si familiei sale sunt planificate, coordonate si pot fi asigurate de catre furnizorii organizati de servicii de sanatate, angajati prin aranjamente contractuale sau intelegeri intre doi parteneri, pentru a oferi ingrijiri la domiciliu, folosind personal angajat si bine pregatit profesional.

O alta definitie descrie ingrijirile la domiciliu dupa cum urmeaza:2. Pregatirea nursingului la domiciliu, a asistentei sociale, a terapiilor (ocupationale,

fizice, psihologice si de vorbire), a interventiilor de prim ajutor, a ingrijirilor de baza realizate de ingrijitorul la domiciliu reprezinta o componenta de baza a ingrijirilor la domiciliu.Pregatirea acestor servicii, bazate pe nevoile pacientului aflat acasa, constituie o extensie logica a responsabilitatilor terapeutice ale medicului. La recomandarea si sub directa indrumare a medicului, personalul care efectueaza aceste servicii de ingrijire la domiciliu, functioneaza intr-o echipa de evaluare si dezvoltare a planului de ingrijire.

Aceste definitii, ca si multe altele, integreaza componentele ingrijirilor la domiciliu: client, familie, echipa multidisciplinara de profesionisti si scopurile urmarite in procesul de asistare a clientului in vederea reintoarcerii sale la un nivel optim de sanatate si independenta.

Rolul familiei. Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea

igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de specialitate.Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea (cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta.

Acest timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.

In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat de client si familia sa.

Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin psihic prin:

1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea, rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de persoana asistata, precum si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile morale, credintele religioase, opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.

2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.

3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea patologica actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea functiilor intelectuale si emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar fi nevoia de tutela juridica.

Esecuri. Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire sunt legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor si circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu potential contradictoriu pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor abilitati speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.