Drept Procesual Penal an III Sem i t Plaesu

5/9/2018 Drept Procesual Penal an III Sem i t Plaesu - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/drept-procesual-penal-an-iii-sem-i-t-plaesu 1/61

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPT PROCESUALPENAL

- PARTEA GENERALĂ -

Conf. univ. dr. TUDOR PLǍESU

- SUPORT CURS -

Anul III

Semestrul I

2008



2



CUPRINS

1. CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND PROCESUL

ŞI NORMELE DE DREPT PROCESUAL PENAL.............................. 3

2. APLICAREA ÎN SPAłIU ŞI ÎN TIMP A NORMELORDE DREPT PROCESUAL PENAL......................................................... 5

3. ACłIUNILE CARE SE PROMOVEAZĂ ŞI SE EXERCITĂ ÎN PROCESUL PENAL........................................................................... 9

3.1. Obiectul acŃiunii penale şi al acŃiunii civile

SubiecŃii activi şi subiecŃii pasivi................................................. 103.2. Punerea în mişcare şi exercitarea acŃiunii civile........................... 23

4. FUNCłIA JURISDICłIONALĂ ÎN MATERIEPENALĂ ŞI AUTORITATEA PUBLICĂ JUDICIARĂ CARE O ÎNDEPLINEŞTE....................................................................... 24

4.1. InstanŃe judecătoreşti care pot îndeplini acte de jurisdicŃie.......... 244.2. Incompatibilitatea......................................................................... 25

5. COMPETENłA......................................................................................... 285.1. CompetenŃa după materie şi după calitatea persoanelor a

instanŃelor judecătoreşti................................................................ 295.2. Prorogarea de competenŃă............................................................ 32

6. PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBĂ............................................ 366.1. DeclaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului…………………… 386.2. DeclaraŃiile martorilor…………………………………..……… 38

6.3. Înscrisurile……………………………………………………... 396.4. Mijloacele materiale de probă……………...……….………..… 406.5. Concluziile specialiştilor şi tehnicienilor…………...………….. 40

7. MĂSURILE PROCESUALE................................................................... 427.1. NoŃiunea de măsuri procesuale.................................................... 427.2. Măsurile preventive……………………………………….……. 427.3. Măsurile asigurătorii.................................................................... 48

8. CITAREA ŞI MANDATUL DE ADUCERE ......................................... 50

9. TERMENELE ÎN PROCESUL PENAL................................................. 52



2

9.1. Clasificarea termenelor procedurale............................................. 529.2. Modul de calcul............................................................................ 53

10. SANCłIUNILE PROCESUAL-PENALE............................................ 5610.1. Legea de procedură penală prevede următoarele sancŃiuni

procesuale-penale......................................................................... 56

BIBLIOGRAFIE .......................................................................................... 59



3

1. CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND PROCESUL

PENAL ŞI NORMELE DE DREPT PROCESUAL PENAL

Persoanele ce au comis infracŃiuni – infractorii, persoane fizice sau juridice –

trebuie să suporte consecinŃele prevăzute de legea penală materială, fiind traşi larăspundere penală prin aplicarea sancŃiunilor de drept penal cât şi obligarea larepararea pagubei. Tragerea la răspundere penală şi civilă a celor ce au comisinfracŃiuni se realizează în cadrul unei activităŃi judiciare reglementate prindispoziŃiile legii de procedură penală, dispoziŃii care privesc ceea ce poartă denumirea de proces penal. Ca formă a procesului judiciar, procesul penal poate fidefinit ca fiind activitatea judiciară reglementată de lege, desf ăşurată de autorităŃilepublice cu atribuŃii în ce priveşte cauzele penale, cu participarea activă a părŃilor, catitulare de drepturi şi obligaŃii, în scopul constatării complete şi la timp a faptelorcare constituie infracŃiuni şi care au fost comise în sfera relaŃiilor sociale, astfel caorice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie sancŃionată potrivit vinovăŃiei saleşi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală

Din definiŃia dată procesului penal rezultă următoarele caracteristici ale acesteiforme a procesului judiciar:

toate actele procesuale şi procedurale ce formează conŃinutul procesului penalsunt reglementate de lege, fie că aceste acte privesc urmărirea penală,

judecata sau punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. Legea

stabileşte care sunt autorităŃilor publice judiciare care pot îndeplini acesteacte – în raport de fiecare fază procesuală în parte – măsura în care oricaredintre părŃi poate participa la efectuarea acestor acte, sancŃiunile procesual-penale în caz de nesocotire a normelor procedurale;

actele procesuale şi procedurale ce formează conŃinutul procesului penal pot fi îndeplinite şi trebuie efectuate numai de către autorităŃile publice judiciare ceau competenŃă în cauzele penale, în raport de faza procesuală în care se află cauza, aceeaşi cerinŃă fiind impusă şi pentru actele îndeplinite de părŃi etc.

Au competenŃa în cauzele penale instanŃele judecătoreşti, procurorii careprezentanŃi ai Ministerului Public şi organele de cercetare penală. Participă la desf ăşurarea procesului penal – în calitate de părŃi – inculpatul, parteavătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente; părŃile pot fi asistate– în tot cursul procesului penal – de apărători ori pot fi reprezentate;

întreaga activitate judiciară îndeplinită de autorităŃile publice judiciare penaleşi de părŃile din proces are un anume scop, urmăreşte o anumită finalitate:descoperirea la timp şi în mod complet a tuturor infracŃiunilor comise în

sfera relaŃiilor sociale, identificarea f ăptuitorilor şi tragerea la răspunderepenală şi civilă a acestora.



4

Normele juridice privitoare la desf ăşurarea procesului penal formează un totunitar şi constituie ceea ce este cunoscut sub denumirea de drept procesual penal, caramură a sistemului de drept. Pentru desemnarea acestui ansamblu de norme, înliteratura juridică sunt folosite expresii diferite, dar cu acelaşi înŃeles, de norme dedrept procesual penal, sau norme de procedură penală etc. Dat fiind numărul marede astfel de norme, legiuitorul penal a recurs – în decursul timpului – la ceea ce senumeşte codificarea acestor norme în legi de o mai mare întindere, forma cea maielocventă fiind Codul de procedură penală. Unele norme de drept procesual penalnu au fost reunite în codul de procedură penală, ci s-au elaborat acte normativeample în care au fost cuprinse un număr relativ mare de prevederi, norme cereprezintă o anumită caracteristică; ar fi cazul legilor privitoare la organizarea

judiciară, în aceste acte normative fiind cuprinse norme privind organizarea şifuncŃionarea fiecăreia dintre autorităŃile publice judiciare cu atribuŃii în cauzelepenale, modul de compunere a acestora etc. Normele privitoare la conŃinutul şi

forma actelor procesuale şi procedurale ce se îndeplinesc în cadrul procesului penalsunt cuprinse într-o lege separată – o lege de procedură, în cazul procesului penal,legea de procedură penal – lege de o anumită complexitate ce este elaborată întemeiul unor principii fundamentale cât şi a unor reguli specifice pentru fiecare fază procesuală pe care o parcurge această formă a procesului judiciar.

Observăm că normele de drept procesual penal pot fi împărŃite – în raport deobiectul reglementării cât şi în ce priveşte actul normativ în care sunt cuprinse – înnorme de organizare, norme de competenŃă şi norme de procedură. Această

clasificare prezintă importanŃă pentru desf ăşurarea procesului penal – în raport desancŃiunile procesual-penale ce intervin în caz de nesocotire a unor astfel de dispoziŃiilegale – anume, încălcarea normelor de organizare şi funcŃionare a autorităŃilorpublice judiciare penale, cât şi a celor privind competenŃa acestora atrage nulitateaabsolută a actului îndeplinit, pe când nesocotirea normelor de procedură atrage doarnulitatea relativă dacă sunt îndeplinite condiŃiile pentru a se aplica această sancŃiune.

Ansamblul normelor juridice prin care este reglementată desf ăşurareaprocesului penal şi care constituie ceea ce numim dreptul procesual penal, ca

ramură a sistemului de drept, formează obiectul de studiu al dreptului procesualpenal, ca ramură a ştiinŃelor juridice. Aria investigaŃiei ştiinŃifice realizată deştiinŃa dreptului procesual penal este însă mai vastă; într-adevăr se porneşte de lastudiul dispoziŃiilor legale ce reglementează desf ăşurarea procesului penal,evoluŃia legislaŃiei în ce priveşte anumite instituŃii ale procesului penal sau a

întregii activităŃi procesuale, dar în aceeaşi măsură este studiată practica judecătorească, soluŃiile adoptate în cauzele deduse judecării şi soluŃionării lor decătre instanŃele de judecată; în mod corespunzător, sunt avute în vedere legislaŃiilealtor state în privinŃa reglementării procesului penal, practica instanŃelor

judecătoreşti străine statornicită în cauzele penale, cât şi literatura juridică străină în domeniul dreptului penal şi procesual penal.



5

2. APLICAREA ÎN SPAłIU ŞI ÎN TIMP A NORMELOR

DE DREPT PROCESUAL PENAL

Normele de drept procesual penal român – asemenea tuturor normelor edictate

de autoritatea legislativă a României – se aplică în raport cu spaŃiul delimitat degraniŃele statului român, potrivit principiului teritorialităŃii în sensul că acestenorme sunt active numai pe teritoriul statului naŃional român. Spre deosebire delegea penală materială care prevede în mod expres această regulă a teritorialităŃii,Codul de procedură penală român nu cuprinde o astfel de prevede, însă în raportde art. 1 şi 3 din ConstituŃiei României din 1991, putem spune că principiulteritorialităŃii î şi găseşte aplicaŃiunea şi în privinŃa normelor de procedură penală.În temeiul acestui principiu, actele procesuale şi procedurale ce formează conŃinutul procesului penal în toate cauzele penale ce sunt pe rolul autorităŃilorpublice judiciare penale române sunt îndeplinite – pe teritoriul Românei – numaipotrivit normelor de drept procesual român şi produc efecte numai pe teritoriulRomâniei, nu şi pe teritoriul unor state străine; în mod corespunzător acte

îndeplinite pe teritoriul unui stat străin, de către autorităŃile competente ale aceluistat şi în conformitate cu normele procedurale acolo aplicabile, nu produc efectepe teritoriul României, în cauzele penale instrumentate de către autorităŃile

judiciare penale ale statului român.Dintotdeauna au fost acceptate de către statele lumii şi excepŃii de la acest

principiu în sensul că acte îndeplinite de către autorităŃi publice judiciare penaleale unui stat să producă efecte în unele cauze penale instrumentate într-un alt stat.Este vorba despre ceea ce legile de procedură numesc “asistenŃa judiciară internaŃională”. Codul de procedură din 1968, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969,a cuprins astfel de prevederi (art. 513-522), dar legiuitorul român prin Legea nr.302 din 2004 a dat o nouă reglementare – mult mai amplă în sensul luării înconsiderare şi a unor instituŃii juridice noi – asistenŃei judiciare internaŃionale înmaterie penală, fiind adoptată legea cu privire la cooperarea judiciară

internaŃională în materie penală.

Formele cooperării judiciare internaŃionale în materie penală pe care România înŃelege să le practice în relaŃiile cu alte state, în conformitate cu Legea nr. 302din 2004 sunt următoarele:

a) extrădarea;b) predarea în baza unui mandat european de arestare;c) transferul de proceduri în materie penală;

d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie penală;e) transferarea persoanelor condamnate;f) asistenŃa judiciară în materie penală.



6

FaŃă de prevederile Legii nr. 302 din 2004, în raport de forma de cooperare judiciară, în faŃa autorităŃilor publice judiciare penale române produc efecte juridice acte îndeplinite de autorităŃile judiciare străine sau, dimpotrivă, acte îndeplinite de autorităŃi judiciare penale române produc efecte juridice în faŃaautorităŃi judiciare dintr-un stat străin; sau autorităŃile judiciare penale ale statuluiromân pot efectua acte de urmărire ori judecată – la cererea unui stat străin – încauzele penale aflate pe rolul autorităŃilor judiciare din acel stat; sau autorităŃile

judiciare române pot fi solicitate să procedeze la punerea în executare a unorhotărâri judecătoreşti de condamnare pronunŃate de instanŃe de judecată dintr-unstat străin; sau autorităŃile judiciare române pot fi solicitate să pună în executareun mandat european de executare emis de autorităŃile judiciare ale unui stat străin;autorităŃile judiciare penale române şi cele corespunzătoare dintr-un stat străin potforma echipe mixte de anchetă etc.

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară admite posibilitatea ca

instanŃele judecătoreşti militare române să poată îndeplini activităŃi de judecată şipe teritoriul altor state, militari români, membri ai unei forŃe multinaŃionale, încondiŃiile în care, potrivit unei convenŃii internaŃionale, pe teritoriul statuluiprimitor poate fi exercitată jurisdicŃia română (art. 57, alin.2)

În ceea ce priveşte aplicare normelor de drept procesuale penal în raport cufactorul timp, este incidentă regula aplicării imediate a acestor prevederi cereglementează desf ăşurarea procesului penal. De reŃinut că în ce priveşte aplicarea

în raport cu factorul timp a normelor de drept procesual penal, determinant este

momentul efectuării actului procesual sau procedural, fiind indiferent momentulcomiterii infracŃiunii, momentul începerii procesului penal, în sensul că infracŃiuneaar fi putut fi comisă anterior intrării în vigoare a noii legi de procedură penală sauulterior acestui moment; la fel procesul penal este posibil să fi început sub imperiullegii de procedură anteriore – evident în cazul infracŃiunilor comise anterior intrării

în vigoare a noii legi de procedură - sau procesul penal a început sub imperiul legiinoi de procedură, cu privire la infracŃiuni comise anterior sau ulterior intrării învigoare a noii legi de procedură. În toate cauzele penale aflate pe rolul autorităŃilor

publice judiciare penale la dat intrării în vigoare a unei noi legi de procedură penală , cât şi în cauzele în care procesul penal a început după această dată, acteleprocesuale şi procedurale ce se îndeplinesc vor fi efectuate numai în conformitatecu normele noii legi de procedură această lege fiind de imediată aplicaŃiune. Încauzele în care procesul penal a fost început sub imperiul unei legi de procedură penală şi în care au fost îndeplinite acte de urmărire ori de judecată, iar în cursuldesf ăşurării procesului penal în respectiva cauză a intervenit o nouă lege deprocedură penală, care dă o nouă reglementare în privinŃa actelor îndeplinite sauchiar în privinŃa procesului penal în ansamblu în cauza dată, reglementare totaldiferită de cea anterioară, procesul penal în respectiva cauză continuând şi subimperiul noii legi de procedură se ajunge la următoarea situaŃie:



7

un număr de acte de urmărire ori de judecată au fost efectuate sub imperiul legiivechi de procedură penală cu respectarea cerinŃelor impuse de normele învigoare la momentul efectuării actului, aceste acte vor produce efecte şi subimperiul noii legi de procedură penală. Pentru ca aceste acte să rămână valabile şi să producă efecte juridice în continuare, şi sub imperiul legii noi,este necesar ca respectivele acte să fi fost îndeplinite cu respectarea cerinŃelorde fond şi formă impuse de normele în vigoare la data efectuării acestor acte.Este f ără relevanŃă că norma nouă de procedură penală impune, în privinŃaunui astfel de act, alte condiŃii de formă şi de fond şi ca urmare actul efectuatsub legea veche de procedură penală ar apărea ca nelegal faŃă de cerinŃelenormei noi de procedură penală. Aşa fiind actele la care am f ăcut referire nuse impune a fi desfiinŃate şi a fi ref ăcute în conformitate cu cerinŃele normeinoi, ci rămân valabile;

actele ce vor fi efectuate după intrarea în vigoare a noii legi de procedură

penală vor fi îndeplinite conform cerinŃelor acestei legi. Ca urmare, în astfelde cauze se întâlnesc acte efectuate conform cerinŃelor impuse prin două sau chiar mai multe legi succesive de procedură penală.

De la regula aplicării imediate a normelor de drept procesual penal în timp, suntadmise unele excepŃii, cu precizarea că este vorba numai de acele cauze penale încare procesul penal a început sub imperiul unei legi de procedură penală, darcontinuă şi sub imperiul uneia sau a mai multor legi succesive de drept procesualpenal, legi prin care se dă o nouă reglementare desf ăşurării procesului penal,

reglementare diferită de cea anterioară, aceste excepŃii privind fie retroactivitateanormei noi de drept procesual penal, fie ultractivitatea normei vechi de procedură penală, normă ce a ieşit din vigoare.

Norma nouă de drept procesual penal retroactivează în privinŃa unor acte îndeplinite sub imperiul legii vechi de procedură penală cu încălcarea cerinŃelorimpuse de respectiva lege pentru valabilitatea actului îndeplinit. Ca urmare afolosirii unei căi de atac în privinŃa actului îndeplinit cu nerespectarea cerinŃelorimpuse de norma în vigoare la data efectuării actului, autoritatea de control judiciar

urmează a se pronunŃa asupra legalităŃii actului după intrarea în vigoare a legii noi,caz în care nulitatea actului se pronunŃă numai în raport de norma nouă, nu în raportde cerinŃele impuse de legea veche, ci numai în raport de cerinŃele normei noi. Şidacă organul de control judiciar constată că într-adevăr au fost nerespectate unelecerinŃe impuse de norma în vigoare la data efectuării actului, dar aceste condiŃii numai sunt impuse de norma nouă, nu se mai pronunŃă nulitatea actului deoarece înraport de noua lege de procedură penală actul apare ca fiind legal îndeplinit.Observăm că este necesar să se constate de către organul de control judiciar că cerinŃa impusă de legea veche şi care a fost încălcată cu ocazia efectuări actului acărui legalitate se verifică, nu mai este prevăzută de legea nouă. Evident este vorbade un act necesar desf ăşurării procesului penal, prevăzut atât de legea veche,



8

precum şi de noua lege de procedură penală. În acest fel, un act lovit de nulitate înraport de legea veche de procedură penală, devine valabil şi produce efecte juridice,

în continuare, în cauza dată, prin simplul fapt al intrării în vigoare a legii noi. Cualte cuvinte, noua lege de procedură penală retroactivează, se aplică unui act

îndeplinit sub legea veche, respectivul act devine valabil. Evident, organul decontrol judiciar este singurul chemat a constata această situaŃie de drept şi a sepronunŃa asupra valabilităŃii actului a cărei legalitate este supusă controlului

judiciar.Se admite şi posibilitatea ca în privinŃa unor acte ce urmează a fi îndeplinite într-o

cauză penală – în care procesul penal a început sub legea veche de procedură penală şi continuă şi sub legea nouă iar respectivele acte sunt îndeplinite după ce a intrat învigoare legea nouă – să opereze regula ultractivităŃii legii vechi de procedură penală deşi această lege a ieşit din vigoare. Acest lucru este posibil doar în materie decompetenŃă, termene şi căi de atac. În ce priveşte competenŃa se are în vedere doar

determinarea instanŃei judecătoreşti competenŃă a soluŃiona o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Pentru aceasta, determinant este momentulpronunŃări respectivei hotărâri judecătoreşti, şi în raport de acest moment, calea deatac se va soluŃiona la instanŃa judecătorească prevăzută de legea în vigoare la datapronunŃării hotărârii. În acest fel operează următoarea regulă: o cale de atac împotrivaunei hotărâri judecătoreşti se rezolvă la instanŃa judecătorească de aceeaşi categorie şide grad imediat ierarhic superior instanŃei judecătoreşti la care a fost pronunŃată hotărârea. Ca urmare, dacă pronunŃarea hotărârii a avut loc sub imperiul legii vechi,

iar după pronunŃare intervine o lege nouă care schimbă competenŃa după materie oridupă calitatea persoanei, calea de atac împotriva hotărârii judecătoreşti pronunŃate areloc la instanŃa judecătorească arătată de legea veche şi nu de legea nouă. În acest felnormele de competenŃă cuprinse în legea veche privitoare la determinareacompetenŃei instanŃei judecătoreşti unde este rezolvată calea de atac, ultractivează.Ultractivează numai normele privitoare la determinarea instanŃei judecătoreşti decontrol judiciar nu şi cele privind procedura de judecată în calea de atac, sub acestaspect aplicându-se normele noi de procedură penală. De reŃinut că dacă legea nouă

ce schimbă competenŃa după materie ori calitatea persoanei a instanŃelor judecătoreşti,intră în vigoare în etapa judecăŃii în primă instanŃă – deci mai înainte ca prima instanŃă să se fi pronunŃat prin sentinŃă – aplicabile sunt regulile de competenŃă din legea nouă,calea de atac împotriva sentinŃei fiind soluŃionată la instanŃa judecătorească arătată delegea nouă, această lege fiind în vigoare la data pronunŃării. În ce priveşte termenele,acestea sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data când au început să curgă. Estevorba de termenele procedurale nu şi de cele substanŃiale şi dacă acestea au început să curgă sub legea veche, normele acestei legi ultractivează în privinŃa durateitermenului şi a modului de calcul al respectivului termen, aceste două elemente fiindreglementate de legea veche. Important este ca termenul – pentru unii participanŃi laproces – să fi început sub legea veche. Ca urmare, este posibil ca în caz de legi



9

succesive de procedură penală prin care se dau reglementări diferite unui termenprocedural – în privinŃa duratei şi a modului de calcul – să se ajungă într-o cauză penală pentru participanŃi cu poziŃie procesuală similară, la stabilirea unei duratediferite a aceluiaşi termen procedural, explicaŃia fiind dată de raportarea la legea învigoare la momentul când respectivul termen a început să curgă pentru fiecare dintreparticipanŃii la proces. În sfârşit, hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atacprevăzute de legea în vigoare la data pronunŃării lor. Determinat este momentulpronunŃării hotărârii judecătoreşti în privinŃa căreia pot fi folosite căile de atac, şianume pot fi folosite căile de atac arătate de legea în vigoare la momentul pronunŃăriihotărârii. Dacă pronunŃarea a avut loc sub imperiul legii vechi, împotriva hotărârii

judecătoreşti pronunŃate pot fi folosite căile de atac arătate de legea veche, chiar dacă noua lege de procedură penală dă o altă reglementare acestei chestiuni, fie că restrânge ori extinde sfera acestor căi, fie că introduce noi căi de atac. De asemenea,vor putea uza de calea de atac arătată de legea veche, în vigoare la data pronunŃării,

numai acei participanŃi arătaŃi de legea veche, chiar dacă legea nouă extinde saurestrânge sfera acestora. Ca urmare, legea veche de procedură penală ultractivează înprivinŃa căilor de atac ce pot fi folosite împotriva unei hotărâri judecătoreşti, cât şi aparticipanŃilor care au la îndemână acestei căi de atac.



10

3. ACłIUNILE CARE SE PROMOVEAZĂ ŞI SE EXERCITĂ ÎN PROCESUL PENAL

Normele dreptului material – fie de drept civil, drept penal, drept financiar,

drept administrativ - prevăd şi răspunderea juridică a celor ce le-au încălcat.Pentru a se realiza cerinŃele răspunderii juridice, cei ce au nesocotit normeledreptului material sunt chemaŃi în faŃa autorităŃilor jurisdicŃionale, pentru ca încadrul unui proces judiciar să li se aplice sancŃiunea corespunzătoare normei

încălcate. Mijlocul procesual, modalitatea procesuală prevăzută de lege pentruchemarea în justiŃie a celor ce au încălcat normele dreptului material, o constituieacŃiunea în justiŃie. În funcŃie de norma dreptului material ce a fost încălcată şiacŃiunea în justiŃie prezintă, după caz, caractere specifice şi o denumire proprie:acŃiune civilă, acŃiune penală, acŃiune administrativă sau de altă natură.

Dacă în sfera relaŃiilor sociale s-a comis o infracŃiune, statul dobândeşte – întemeiul normei de drept penal material – dreptul de a-l trage la răspundere penală pef ăptuitor, iar mijlocul procesual prin intermediul căruia autorul faptei este chemat înfaŃa justiŃiei, îl constituie acŃiunea penală. În mod corespunzător, când nu au fostrespectate normele dreptului civil material, cel păgubit are la îndemână acŃiuneacivilă. Izvorul acŃiunii penale îl constituie infracŃiunea, ştiut fiind că infracŃiuneaeste singurul temei al răspunderii penale şi ca urmare, acŃiunea penală este

întemeiată numai atunci când s-a comis o infracŃiune. Comiterea unei infracŃiuni

poate avea ca urmare şi cauzarea unei pagube materiale sau poate justificaacordarea unor daune morale, cu alte cuvinte, poate constitui izvorul şi al uneiacŃiuni civile. Comiterea unei infracŃiuni dă naştere totdeauna unei acŃiuni penale,dar nu totdeauna şi unei acŃiuni civile.

AcŃiunea penală e exercită în cadrul procesului penal, sau, mai exact, numai înprocesul penal. Legea română de procedură penală admite ca acŃiune civilă născută din infracŃiune să fie exercitată în procesul penal prin alăturarea ei acŃiuniipenale, însă poate fi exercitată oricând în cadrul procesului civil, procesul civil

este oricând la îndemâna persoanei ce a fost păgubită prin infracŃiune – privită caun delict civil – pe când alăturarea acŃiunii civile acŃiunii penale în procesul penaleste supusă unor anume condiŃii de ordin procedural. În cadrul procesului penalacŃiunea penală constituie principalul, acŃiunea civilă secundarul, cu implicaŃiileprocesuale corespunzătoare. În examinarea acŃiunilor născute din infracŃiune şicare se exercită în cadrul procesului penal sunt avute în vedere următoareleaspecte: temeiul acŃiunii, obiectul acŃiunii, subiecŃii activi ai acŃiunii, subiecŃiipasivi ai acŃiunii, punerea în mişcare şi exercitarea fiecăreia dintre acŃiuni,

rezolvarea acŃiunii.



11

3.1. Obiectul acŃiunii penale şi al acŃiunii civile. SubiecŃii activi şi subiecŃiipasivi

AcŃiunea penală se naşte din infracŃiune, comiterea unei infracŃiuni fiindsingurul temei al răspunderii penale şi pe cale de consecinŃă şi al acŃiunii penale,cât şi al acŃiunii civile. Chiar din momentul comiterii infracŃiunii se naşte dreptulla acŃiune şi acestea pot fi exercitate în procesul penal. De observat că doarprocesul penal constituie cadrul legal, reglementat ca atare de lege, în care poatefi promovată şi exercitată acŃiunea penală şi acŃiunea civilă.

AcŃiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor careau săvârşit infracŃiuni, iar acŃiunea civilă are ca obiect tragerea la răspunderecivilă a inculpatului şi a părŃii responsabile civilmente.

Pentru a fi exercitată în cadrul procesului penal, acŃiunea penală este pusă la îndemâna unor participanŃi în procesul penal, unii dintre aceşti participanŃipromovând şi susŃinând tragerea la răspundere penală a infractorului. ParticipanŃii

care pun în mişcare acŃiunea penală şi o exercită în procesul penal sunt numiŃisubiecŃi activi ai exerciŃiului acŃiuni penale, pe când cei ce răspund din punct devedere penal sunt numiŃi subiecŃi pasivi ai exerciŃiului acŃiunii penale. În modcorespunzător şi în ce priveşte acŃiunea civilă născută din infracŃiune şi exercitată

în procesul penal, unii dintre participanŃii la proces au calitatea de subiecŃi activiai exerciŃiului acŃiunii civile, iar alŃii de subiecŃi pasivi.

Sunt subiecŃi activi ai exerciŃiului acŃiunii penale, procurorul ca reprezentant alMinisterului Public şi partea vătămată, iar cu titlu de excepŃie şi instanŃa de

judecată.AtribuŃiile procurorului – sau mai exact spus – poziŃia procesuală a acestuiaeste diferită în raport de faza procesuală în care se află o cauză penală.

În faza de urmărire penală, procurorul are poziŃia procesuală de conducător alprocesului penal, context în care are dreptul şi obligaŃia:

de a efectua urmărirea penală în orice cauză penală, atunci când consideră necesar sau procurorul ierarhic superior a dat o dispoziŃie în acest sens;

în ce priveşte anumite cauze, obligatoriu procurorul efectuează personal

urmărirea penală, cum ar fi infracŃiunile contra siguranŃei statului,infracŃiunile de omor, pruncucidere, formele agravate ale unor infracŃiuni,infracŃiunile comise de parlamentari, membri ai guvernului, magistraŃi,notari publici, avocaŃi, executori judecătoreşti etc;

conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare şia altor organe de cercetare penală; în îndeplinirea acestor atribuŃii,procurorul are dreptul să dea dispoziŃii obligatorii organelor de cercetarepenală, să controleze actele îndeplinite de către acestea, iar atunci când leapreciază ca fiind netemeinice şi nelegale le poate desfiinŃa şi dispunerefacerea lor în condiŃiile indicate de procuror; poate asista la efectuareaactelor îndeplinite de organele de cercetare penală în cauzele penale în care



12

urmărirea penală este efectuată de către organele de cercetare penală,anumite acte putând fi îndeplinite numai de către procuror; de asemenea,unele măsuri procesuale nu pot fi luate decât de procuror, organele decercetare putând face doar propuneri în acest sens, adresate procurorului.Astfel, la propunerea organului de cercetare sau din oficiu, numaiprocurorul pune în mişcare acŃiunea penală, dispune luarea măsuriipreventive obligării de a nu părăsi localitatea ori obligării de a nu părăsiŃara. De asemenea, numai procurorul se poate adresa instanŃei de judecată cu cerere prin care propune arestarea preventivă a învinuitului sau ainculpatului. Pe parcursul urmăririi penale ori la terminarea urmăririipenale numai procurorul poate dispune scoaterea de sub urmărire sau

încetarea urmăririi penale ori trimiterea în judecată, sesizând instanŃele judecătoreşti cu judecarea cauzelor penale;

actele de dispoziŃie ale procurorului sunt supuse controlului ierarhic din partea

procurorului ierarhic superior care supraveghează actele îndeplinite deprocurorii din subordine. Unele acte îndeplinite de procuror – în faza deurmărire penală – sunt supuse controlului judiciar, nu numai din parteaprocurorului ierarhic superior, ci şi din partea instanŃei judecătoreşti, cuposibilitatea desfiinŃării acestor acte. Astfel, învinuitul ori inculpatul faŃă decare procurorul a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsilocalitatea ori de a nu părăsi Ńara, se pot adresa cu plângere la instanŃa

judecătorească; la fel persoana vătămată se poate adresa cu plângere la

instanŃa judecătorească împotriva rezoluŃiei procurorului de neîncepere aurmăririi penale ori a ordonanŃei sau a rezoluŃiei prin care procurorul adispus clasarea, scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririipenale.

În faza de judecată, poziŃia procesuală a procurorului este diferită de cea dincursul urmăririi penale în sensul că în cursul judecăŃii instanŃa de judecată este ceacare hotărăşte în ce priveşte toate aspectele cauzei, procurorul şi părŃile fiind pe opoziŃie procesuală de subordonare faŃă de instanŃa de judecată. Pe de altă parte,

procurorul şi părŃile se află pe aceeaşi poziŃie procesuală, în sensul că legea punela îndemâna acestora aceleaşi modalităŃi procesuale pentru a prezenta în faŃainstanŃei susŃinerile lor, fie că susŃin învinuirea, fie că susŃin apărarea. Atâtprocurorului cât şi părŃilor din proces legea le pune la îndemână aceleaşimodalităŃi procesuale: pot formula cereri, ridica excepŃii, pune concluzii şi folosicăile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunŃate. Asupra acestorahotărăşte instanŃa de judecată. Procurorul, ca reprezentant al Ministerului Public,participă obligatoriu la judecata în primă instanŃă a cauzelor, atunci când judecataare loc la judecătorie, în următoarele situaŃii:

în respectivele cauze urmărirea penală este obligatorie şi instanŃa de judecată afost sesizată prin rechizitoriul procurorului. FaŃă de modificarea art. 279



13

alin.2 prin Legea nr. 356/2006, text potrivit căruia la toate infracŃiunile lacare se cere plângerea prealabilă a persoanei vătămate, această plângere sedepune obligatoriu la organul de urmărire penală competent, se efectuează urmărirea penală şi, dacă este cazul, instanŃa judecătorească este sesizată prin rechizitoriul procurorului. Ca urmare, în raport de această prevedere alegii de procedură penală şi participarea procurorului la şedinŃa de judecată la, la judecata în primă instanŃă la judecătorie este obligatorie instanŃa fiindsesizată prin rechizitoriul procurorului. Îşi găsesc aplicaŃiune şi celelaltedispoziŃii ale art. 315 alin. 1 C pr. pen. în sensul participării obligatorii aprocurorului la şedinŃele de judecată la judecătorie, dar numai în măsura încare judecătoria, ca primă instanŃă de judecată, este sesizată cu judecareaunei cauze în condiŃiile art. 2781 alin.8 lit.C C.pr. pen. Astfel, din momentce judecătoria – ca primă instanŃă de judecată – procedează la judecareaunei cauze în care s-a dispus potrivit art. 2781 alin.8 lit. C C. pr. pen., iar

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea ce formează obiectul cauzeieste pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare, ori inculpatul se află în starede deŃinere pe parcursul judecăŃii în primă instanŃă la judecătorie sauinculpatul este minor, precum şi atunci când pentru inculpatul judecat la

judecătorie este obligatorie asistenŃa juridică a acestuia, fiind în vreunadintre situaŃiile de la art. 171 alin.2 C. pr. pen., participarea procurorului laşedinŃa de judecată este obligatorie. Dacă judecătoria a fost sesizată încondiŃiile art. 2781, lit.C C. pr. pen. şi nu ar exista una dintre situaŃiile de la

art.315 alin.1 C. pr. pen. – şi la care am f ăcut referire anterior – participareaprocurorului la şedinŃa de judecată este facultativă în sensul că participă doar atunci când consideră necesar ori a primit o dispoziŃie corespunzătoarede la procurorul ierarhic superior.

în situaŃiile în care judecătoria este sesizată cu o cerere de înlocuire a pedepseiamenzii penale cu pedeapsa închisorii, oricare ar fi cauza în care

judecătoria a aplicat pedeapsa amenzii, la judecata acestor cereri,procurorul este obligat să participe la şedinŃa de judecată. În situaŃiile în

care judecata în prima instanŃă are loc la alte instanŃe judecătoreşti decât judecătoria, adică tribunalul, curtea de apel, instanŃele militare, secŃiamaritimă ori fluvială sau instanŃa supremă, participarea procurorului laşedinŃa de judecată este totdeauna obligatorie. În căile de atac – apel şirecurs – participarea procurorului este obligatorie, indiferent de obiectulcauzei şi indiferent dacă procurorul a participat sau nu la judecata în primă instanŃă.

Poate avea calitatea de parte vătămată persoana ce a suferit o vătămare fizică,morală sau materială în urma comiterii infracŃiunii ce se urmăreşte ori se judecă şicare a cerut, a solicitat procurorului sau instanŃei de judecată să dobândească această calitate de parte vătămată. Persoana vătămată poate avea, în procesul



14

penal, calitatea de parte vătămată, indiferent dacă acŃiunea penală – pentruinfracŃiunea urmărită sau judecată – se pune în mişcare din oficiu sau la plângereaprealabilă a persoanei vătămate, cu deosebirea că atunci când acŃiune penală sepune în mişcare din oficiu, persoana vătămată trebuie să se adreseze organelor

judiciare cu o cerere în acest sens, pe când în cazul infracŃiunilor pentru care secere plângerea prealabilă se consideră că din moment ce a fost depusă plângereaprealabilă, implicit persoana vătămată şi-a manifestat voinŃa de a participa caparte vătămată în procesul penal. Partea vătămată susŃine învinuirea atât în faza deurmărire penală cât şi în cursul judecăŃii, pentru aceasta putând invoca aceleaşiconsiderente ca şi procurorul sau poate prezenta o motivaŃie proprie, diferită decea a procurorului. În faza de urmărire penală, pentru a susŃine învinuirea poateformula cereri, depune memorii explicative, participa la efectuarea oricărui act deurmărire penală, care implică audierea sau prezenŃa părŃii vătămate, uza de căilede atac prevăzute de lege împotriva actelor de dispoziŃie ale procurorului, fie la

procurorul ierarhic superior, fie la instanŃa judecătorească atunci când legea opermite. Dacă parte vătămată a folosit calea de atac a plângerii împotrivaordonanŃei sau rezoluŃiei procurorului de netrimitere în judecată şi instanŃa de

judecată apreciază că plângerea este întemeiată şi legală, iar la dosarul cauzei suntsuficiente probe în temeiul cărora se poate da o soluŃie asupra fondului cauzei,instanŃa reŃine cauza spre a fi rezolvată în fond. În această situaŃie plângereapersoanei vătămate constituie în primul rând o cale de atac ce a declanşat uncontrol judiciar, dar şi un act de sesizare a primei instanŃa cu judecarea în fond a

unei infracŃiuni în privinŃa căreia procurorul a considerat în mod greşit că acŃiuneapenală este lipsită de temei ori a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderiipenale. În cursul judecăŃii partea vătămată, pentru a susŃine învinuirea, are dreptulsă participe la orice activitatea de judecată, în cadrul şedinŃei de judecată, f ără aavea o obligaŃie în acest sens, afară de cazul în care instanŃa de judecată consideră necesară prezenŃa sa. Partea vătămată pentru a susŃine învinuirea în faŃa instanŃeide judecată, în şedinŃa de judecată, are la îndemână următoarele modalităŃiprocesuale: formula cereri, ridica excepŃii, pune concluzii în faŃa instanŃei de

judecată. Când instanŃa de judecată s-a pronunŃat, poate uza de căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. SusŃinerile părŃii vătămate în faŃa instanŃei potfi diferite – sub aspectul soluŃiei preconizate şi a motivelor invocate - desusŃinerile procurorului, deşi procurorul şi parte vătămată susŃin acuzarea.

Are calitatea procesuală de subiect pasiv al exerciŃiului acŃiunii penale înprocesul penal, inculpatul sau ca inculpaŃii, după caz. Are calitatea de subiectpasiv al acŃiunii penale în primul rând o persoană fizică, aceasta putând comiteoricare dintre infracŃiunile prevăzute de legea penală, cât şi persoana juridică în cepriveşte anumite infracŃiuni pentru care legea penală instituie răspunderea penală a persoanelor juridice. Inculpatul îndeplineşte în procesul penal atribuŃiilespecifice funcŃiei procesuale de a apărare împotriva acuzaŃiei ce i se aduce de



15

către subiecŃii activi ai acŃiunii penale. Pentru a se apăra, legea pune la îndemânainculpatului, în faza de urmărire penală, următoarele modalităŃi procesuale: poateparticipa la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sauprezenŃa învinuitului sau inculpatului; la celelalte acte de urmărire penală poateparticipa numai cu încuviinŃarea organului de urmărire penală; dacă participă laascultarea unor persoane (părŃi, martori, experŃi) le poate adresa acestora întrebări;poate adresa organului de urmărire cereri şi memorii explicative; poate fi asistatde un apărător, iar dacă asistenŃa juridică este obligatorie, la orice ascultare ainculpatului şi la prezentarea materialului de urmărire penală, organul de urmăriretrebuie să asigure prezenŃa apărătorului sub sancŃiunea nulităŃii absolute; poate lualegătura cu apărătorul, ales ori desemnat din oficiu, iar dacă învinuitul sauinculpatul este lipsit de libertate, organul de urmărire nu îi poate interzice acestdrept; poate uza de căile de atac a plângerii împotriva actelor de urmărire penală,la procurorul care exercită supravegherea, la procurorul ierarhic superior sau, în

cazurile prevăzute de lege, la instanŃa judecătorească. În cursul judecăŃiiinculpatul, pentru a se apăra, are dreptul să participe la orice act de judecată desf ăşurat în cadrul şedinŃei de judecată şi nu i se poate interzice participarea. Încaz de neprezentare, deşi a fost legal citat şi instanŃa de judecată consideră necesară prezenŃa sa, se poate dispune aducerea prin mandat de aducere sau,atunci când sunt îndeplinite cerinŃele legii poate fi arestat. Dacă este arestat,

judecata în fond – atât în primă instanŃă cât şi în căile de atac – nu poate avea locdecât în prezenŃa inculpatului arestat, caz în care judecata se amână până la un

termen când inculpatul poate fi adus pentru a participa la desf ăşurarea şedinŃei de judecată. Inculpatul arestat este adus la judecată, încât nu se pune problema caacesta să se împotrivească de a fi adus în faŃa instanŃei de judecată. În cazul încare inculpatul arestat sau deŃinut nu este adus la judecată şi şedinŃa de judecată s-a desf ăşurat în lipsa acestuia, hotărârea pronunŃată este lovită de nulitate absolută.Legea de procedură penală permite ca activitatea de judecată să se desf ăşoare înlipsa inculpatului aflat în stare de arest preventiv doar în următoarea situaŃiei:cauza se află în faza de urmărire penală, faŃă de inculpat s-a luat măsura arestării

preventive şi mai înainte de a expira durata arestării, procurorul se adresează instanŃei judecătoreşti cu cerere de prelungire a arestării preventive iar aducereainculpatului arestat preventiv în faŃa instanŃei de judecată nu poate fi realizată deoarece inculpatul este internat în spital şi din cauza stării sănătăŃii sale nu poatefi adus în faŃa instanŃei sau în alte cazuri deosebite în care deplasare acestuia nueste posibilă caz în care i se desemnează un apărător din oficiu care puneconcluzii. Atunci când inculpatul nu este arestat şi nici instanŃa nu consideră necesară prezenŃa acestuia, se procedează la judecarea în lipsă a inculpatului, elputând fi reprezentat. Pentru a se apăra, inculpatul, lipsă la şedinŃa de judecată,poate depune la instanŃă memorii scrise, iar împotriva hotărârilor judecătoreştipoate uza de căile de atac. Dacă inculpatul este prezent la şedinŃa de judecată,



16

pentru a se apăra, acesta poate formula cereri, ridica excepŃii şi pune concluzii, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunŃate poate uza de căile de atac. Dacă inculpatul a decedat în cursul procesului penal, procesul penal nu mai poatecontinua, fiind vorba de o cauză ce înlătură răspunderea penală, iar în cauză nupot fi introduşi moştenitorii pe considerentul că răspunderea penală este orăspundere personală; pe de altă parte, răspunderea civilă este o răspunderepatrimonială ceea ce admite posibilitatea ca la repararea pagubei să fie f ăcută şide o altă persoană, arătată de lege, care răspunde pentru prejudiciul cauzat prinfapta învinuitului sau inculpatului.

Inculpatul are în cursul procesului penal obligaŃii procesuale: de a se prezentala orice chemare a organelor de urmărire penală, să se prezinte personal la toatetermenele de judecată, să suporte măsurile procesuale ce se iau faŃă de el saubunurile sale, iar în cursul judecăŃii să respecte regulile de ordine şi solemnitate aşedinŃei de judecată.

În ce priveşte subiecŃii acŃiunii civile exercitate în procesul penal, au calitateade subiecŃi activi: partea civilă, procurorul şi instanŃa de judecată, iar subiecŃipasivi ai aceleiaşi acŃiuni sunt inculpatul şi partea responsabilă civilmente.

Partea civilă este persoana vătămată care a suferit o pagubă materială sau carepoate cere daune morale, în condiŃiile legii civile şi care exercită acŃiunea civilă încadrul procesului penal. Persoanele care au vocaŃia procesuală de a se constituipărŃi civile în procesul penal sunt arătate de legea civilă. Pentru a dobândicalitatea de parte civilă în procesul penal se mai cere o a doua condiŃie:

manifestarea de voinŃă a acesteia, în sensul de a cere repararea pagubei şi caacŃiunea civilă să fie alăturată acŃiunii penale. Cererea de constituire ca partecivilă poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale şi în faŃa primeiinstanŃe de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti. Partea civilă susŃine, în procesul penal, pretenŃiile civile urmărind să obŃină repararea pagubeişi acordarea de daune morale. Pentru aceasta legea de procedură îi pune la

îndemână modalităŃile procesuale pe care le au şi celelalte părŃi. Astfel, în faza deurmărire penală poate participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală care

implică audierea sau prezenŃa personală a acesteia, şi dacă se procedează laascultarea unor persoane poate adresa întrebări acestora, poate formula cereri,depune memorii explicative pe chestiuni de fapt sau de drept, uza de calea de ataca plângerii. În faza de judecată, poate participa la orice activitate de judecată încadrul şedinŃei de judecată, f ără a i se putea interzice participarea; în cadrulşedinŃei de judecată poate formula cereri, ridica excepŃii şi pune concluzii, iar

împotriva hotărârilor judecătoreşti poate uza de căile de atac, atât în latura civilă cât şi în latura penală a cauzei. Dacă instanŃa a dispus prin hotărâre judecătorească repararea pagubei şi acordarea de daune morale, partea civilă poate cere punerea

în executare a hotărârii judecătoreşti penale în latura civilă, dar de această dată sunt aplicabile prevederile legii de procedură civilă.



17

Procurorul, ca reprezentant al Ministerului Public, poate promova din oficiuacŃiunea civilă în procesul penal, dacă persoanele îndreptăŃite a se constitui părŃicivile nu au f ăcut cereri în acest sens, iar paguba a fost cauzată unei persoanelipsite capacitate de exerciŃiu sau cu capacitatea de exerciŃiu restrânsă. Procurorultrebuie să pună concluzii, în faŃa instanŃei de judecată, pentru a se dispune de cătreinstanŃă repararea pagubei şi acordarea de daune morale, evident numai în situaŃiadată. Când paguba a fost cauzată unei persoane lipsite de capacitate de exerciŃiuori cu capacitate de exerciŃiu restrânsă şi nu s-a f ăcut constituirea de parte civilă,iar nici procurorul nu a promovat din oficiu acŃiunea civilă, instanŃa fiind sesizată numai cu rezolvarea acŃiunii penale, din oficiu instanŃa de judecată trebuie să dispună în privinŃa reparării pagubei şi acordarea de daune morale. De asemenea,instanŃa de judecată trebuie să se pronunŃe în ce priveşte repararea pagubei, înlipsa constituirii de parte civilă, dacă este posibilă repararea în natură a pagubei(restituirea lucrurilor, desfiinŃarea totală sau parŃială a unui înscris, repunerea în

situaŃia anterioară săvârşirii infracŃiunii).Inculpatul ca subiect pasiv al exerciŃiului acŃiunii civile în procesul penal,

îndeplineşte funcŃia procesuală de apărare faŃă de pretenŃiile civile formulate departea civilă. Apărările pe care inculpatul le-a f ăcut în ce priveşte exercitareaacŃiunii penale îi profită şi în ce priveşte pretenŃiile civile formulate de parteacivilă. Pot fi şi apărări specifice acŃiunii civile cum ar fi: întinderea pagubei, afară de cazul în care întinderea pagubei formează un element constitutiv al infracŃiunii,precum şi cuantumul daunelor morale pretinse. De asemenea, inculpatul poate

formula cereri şi pune concluzii în ce priveşte modalitatea de reparare a pagubei.Răspunderea civilă a persoanei responsabile civilmente poate fi antrenată numai în condiŃiile legii civile. Astfel, au vocaŃia procesuală de a dobândicalitatea de părŃi responsabile civilmente în procesul penal numai persoaneleexpres arătate şi în condiŃiile şi limitele prevăzute de legea civilă. Persoanaresponsabilă civilmente dobândeşte calitatea procesuală de parte responsabilă civilmente fie ca urmare a introducerii în cauză, fie ca urmare a intervenŃiei sale

în procesul penal. Introducerea în cauză se dispune de către organul de urmărire,

în faza de urmărire penală, ori de către instanŃa de judecată, până la începereacercetării judecătoreşti. Introducerea în cauză se face la cererea părŃii civile saudin oficiu. În situaŃiile în care persoana responsabilă civilmente are intereseprocesuale diferite de cele ale inculpatului (acesta dă dovadă de pasivitateprocesuală sau persoana responsabilă civilmente consideră că nu poate fiantrenată răspunderea sa civilă) şi nu s-a dispus anterior introducerea sa în cauză,poate face cerere de intervenŃie în procesul penal, pentru a dobândi calitatea departe responsabilă civilmente. Se poate formula cererea de intervenŃie în tot cursulurmăririi penale şi la prima instanŃă de judecată până la terminarea cercetării

judecătoreşti. Partea responsabilă civilmente susŃine funcŃia procesuală de apărareşi pentru aceasta are, în ce priveşte acŃiunea civilă, toate drepturile pe care legea le



18

prevede pentru inculpat. În condiŃiile în care interesele procesuale ale inculpatuluişi ale părŃii responsabile civilmente sunt identice, aceştia formează un grupprocesual, iar apărările f ăcute de inculpat profită şi părŃii responsabile civilmente,precum şi situaŃia inversă, apărările formulate de partea responsabilă civilmenteprofită şi inculpatului. Nu la fel se prezintă situaŃia atunci când partearesponsabilă civilmente are interese deosebite de ale inculpatului, apărărileacesteia îi profită numai ei, deoarece urmăreşte a fi exonerată de răspundere, şipentru prejudiciul cauzat să răspundă numai inculpatul. Partea responsabilă,civilmente, pentru a se apăra, are la îndemână aceleaşi modalităŃi procesuale ca şicelelalte părŃi, atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăŃii, evidentnumai în ce priveşte acŃiunea civilă născută din infracŃiune. Cât priveşte căile deatac ordinare împotriva hotărârilor judecătoreşti, demersul procesual al părŃiiresponsabile civilmente poate privi latura civilă a cauzei dar şi latura penală,putând conduce la modificarea hotărârii instanŃei numai în latura penală a cauzei,

în sensul micşorării pedepsei inculpatului.În exercitarea acŃiunilor penală şi civilă, în cadrul procesului penal, mai sunt

implicaŃi şi alŃi subiecŃi ai procesului penal. Astfel, oricare dintre părŃile dinproces pot fi asistate de un apărător sau pot fi reprezentate, în tot cursul procesuluipenal. De asemenea, legea recunoaşte unor persoane, ce nu au calităŃi procesuale

într-o cauză dată, dreptul de a îndeplini anumite acte ce produc efecte în favoareauneia dintre părŃi, aceste persoane numindu-se substituiŃi procesuali.

Apărător al oricăreia dintre părŃi poate fi numai un avocat, membru al unui

barou de avocaŃi, barou ce este organizat la nivelul fiecărui judeŃ. De principiu,asistenŃa juridică realizată de apărător, pentru oricare dintre părŃi este facultativă,lăsându-se la aprecierea părŃii dacă î şi angajează ori nu un apărător. Legeaprevede şi situaŃii, în anumite cauze penale, în care asistenŃa juridică esteobligatorie, în primul rând pentru inculpat, dar şi pentru celelalte părŃi. Astfel,pentru inculpat, în cursul urmăririi penale, acesta trebuie asistat în următoarelesituaŃii: este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentratsau mobilizat (pe perioada concentrării sau mobilizării), elev al unei instituŃii

militare de învăŃământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institutmedical educativ, este arestat chiar şi în altă cauză, ori organul de urmărire penală apreciază că inculpatul nu-şi poate face singur apărarea. În cursul judecăŃii, pelângă situaŃiile mai sus arătate, asistenŃa juridică a inculpatului este obligatorie şiatunci când inculpatul este judecat pentru o faptă pentru care legea penală prevededetenŃiunea pe viaŃă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. În ce priveştecelelalte părŃi din proces, asistenŃa juridică este obligatorie, atât în cursul urmăririipenale cât şi în cursul judecăŃii numai în situaŃia în care organul judiciar apreciază că oricare dintre părŃi nu şi-ar putea face singură apărarea. Când asistenŃa juridică a oricăreia dintre părŃi, este obligatorie, iar partea nu şi-a ales un apărător organul

judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care primeşte o



19

delegaŃie în acest sens. DelegaŃia apărătorului din oficiu încetează la momentulprezentării, în faŃa organului judiciar, a apărătorului ales de către parte. Apărătoruloricăreia din părŃi susŃine interesele legitime al părŃii pe care o asistă şi exercită drepturile procesuale ale acestuia. În ce îl priveşte pe inculpat, în faza de urmărirepenală, apărătorul acestuia poate asista la efectuarea oricărui act de urmărirepenală, care implică audierea sau prezenŃa personală a învinuitului sauinculpatului, iar la celelalte acte de urmărire penală numai cu încuviinŃareaorganului de urmărire penală, şi dacă sunt ascultate persoane, inclusiv inculpatulpe care îl asistă, le poate pune întrebări; poate lua contact cu inculpatul arestatoricând în cursul urmăririi penale, în vederea pregătirii apărării; poate adresaorganului de urmărire penală cereri şi memorii explicative, ori uza de calea deatac a plângerii. În cursul judecăŃii, apărătorul inculpatului poate participa laoricare dintre actele de judecată îndeplinite în timpul şedinŃei de judecată, iar dacă asistenŃa juridică este obligatorie, judecata nu se poate desf ăşura în lipsa sa, sub

sancŃiunea nulităŃii absolute. În timpul şedinŃei de judecată poate formula cereri,ridica excepŃii şi pune concluzii, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti poatefolosi căile de atac în favoarea părŃii pe care a asistat-o în calitate de substituitprocesual.

Legea de procedură penală consacră regula participării personale a ficăreiadintre părŃi la efectuarea actelor de urmărire penală ori de judecată. Totuşi, legeaadmite posibilitatea reprezentării oricăreia dintre părŃi, fie reprezentarea legală ,fie cea convenŃională. Reprezentarea legală se realizează în condiŃiile legii civile,

pe când cea judiciară în temeiul, mandatului încredinŃat de parte. De regulă,reprezentarea judiciară este încredinŃată unui avocat, acelaşi care îndeplineşte şiactele de asistenŃă judiciară. Oricare dintre părŃi nu poate fi reprezentată de către oaltă persoană la ascultarea sa, numai partea, personal, poate fi ascultată; deasemenea, partea nu poate fi reprezentată la confruntarea cu alte persoane. În cel

îl priveşte pe inculpat, acesta nu poate fi reprezentat la prezentarea materialului deurmărire penală, iar dacă este arestat şi cum legea impune prezenŃa personală laactele de judecată, nu poate fi reprezentat la judecată. Dacă faŃă de inculpat au

fost luate măsuri preventive privative de libertate, numai faŃă de acesta se pun înexecutare aceste măsuri.Substituitul procesual este persoana ce nu are interese personale rezultând din

infracŃiunea urmărită ori judecată şi pe care să le susŃină în procesul penal, darcăreia legea de procedură penală îi dă dreptul să îndeplinească anumite acte,anume precizate de lege şi care produc efecte în favoarea uneia dintre părŃi. Legeastabileşte cine poate avea calitatea de substituit procesual şi ce acte poate

îndeplini într-o cauză penală arătată.Pentru ca acŃiunea penală să fie exercitată în cadrul procesului penal ea trebuie

pusă în mişcare, în sensul îndeplinirii, de către subiecŃii activi ai acestei acŃiuni, aactului procesual prevăzut de lege – şi numit act de inculpare – prin care se



20

formulează împotriva unei persoane determinate, cunoscută de către organul judiciar, învinuirea că a omis o infracŃiune. Pentru punerea în mişcare a acŃiuniipenale se cere – în primul rând – ca împotriva unei persoane, fizice sau juridice,cunoscută de către organele judiciare să se formuleze învinuirea de a fi comis oinfracŃiune şi – în al doilea rând - să nu existe o cauză de împiedicare a punerii înmişcare şi a exercitării acestei acŃiuni, dintre cele prevăzute de legea de procedură penală. Actul de inculpare prin care procurorul, ca subiect activ al exerciŃiuluiacŃiunii penale, pune în mişcare acŃiunea penală, este după caz:

ordonanŃa de punere în mişcare a acŃiunii penale, îndeplinită în cursul urmăririipenale;

dacă urmărirea penală s-a desf ăşurat f ără punerea în mişcare a acŃiunii penale,numai cu învinuit în cauză, şi la terminarea urmăririi penale procurorulconsideră că este cazul să se dispună trimiterea în judecată a celui urmărit,procurorul întocmeşte rechizitoriul prin care, mai întâi, pune în mişcare

acŃiunea penală, iar mai apoi dispune trimiterea în judecată a inculpatului.În această situaŃie, rechizitoriul procurorului are dublu rol: act de inculpareprin care este pusă în mişcare acŃiunea penală şi act de sesizare a instanŃei,comparativ cu ordonanŃa de punere în mişcare a acŃiunii penale care estenumai act de inculpare;

atunci când în cursul judecăŃii în primă instanŃă, din probele administraterezultă că inculpatul a mai comis şi o altă faptă prevăzută de legea penală decât cea pentru care este judecat şi care are legătură cu aceasta din urmă,

sau, din probele administrate rezultă că la infracŃiunea pentru care este judecat inculpatul au mai participat şi alte persoane, sau date cu privire lasăvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar

în legătură cu fapta inculpatului pentru a fi judecate toate faptele şipersoanele împreună, în această cauză f ără a se mai efectua urmărireapenală, se procedează astfel: când procurorul participă la judecată, în cadrulşedinŃei de judecată, acesta poate cere instanŃei extinderea procesului penalşi pentru noile fapte şi persoane; dacă procurorul declară – o declaraŃie

orală – că pune în mişcare acŃiunea penală şi pentru noile fapte şi persoane,f ăptuitorii dobândind calitatea de inculpaŃi după care instanŃa de judecată extinde procesul penal în privinŃa noilor fapte şi persoane, după careprocedează la judecarea tuturor faptelor şi persoanelor şi pronunŃa o singură hotărâre judecătorească. DeclaraŃia orală a procurorului f ăcută în faŃainstanŃei, în situaŃiile arătate, cum că pune în mişcare acŃiunea penală şipentru noile fapte şi persoane, constituie act de inculpare

AcŃiunea penală nu poate fi pusă în mişcare şi exercitată în cadrul procesuluipenal dacă se constată, de către autorităŃile publice judiciare competente, anumitesituaŃii, de fapt sau de drept. Aceste cazuri sunt prevăzute în mod expres de lege şipot fi împărŃite în două categorii: cauze faŃă de care acŃiunea penală este lipsită de



21

temei şi cauza faŃă de care acŃiunea penală este lipsită de obiect. Cazurile în careacŃiunea penală este lipsită de temei sunt următoarele:

fapta nu există;fapta nu este prevăzută de legea penală;fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni;fapta nu a fost comisă de către cel învinuit;faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii;există o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.Cazurile faŃă de care acŃiunea penală este lipsită de obiect sunt următoarele:lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea

organului competent ori o altă condiŃie prevăzută de lege, necesară pentrupunerea în mişcare a acŃiunii penale;

a intervenit amnistia sau prescripŃia răspunderii penale ori decesulf ăptuitorului;

a fost retrasă plângerea prealabilă ori părŃile s-au împăcat, în cazulinfracŃiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părŃilor

înlătură răspunderea penală;s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;există autoritate de lucru judecat.Constatarea oricăreia dintre situaŃiile în care acŃiunea penală apare ca

neîntemeiată ori lipsită de obiect, are consecinŃe procesuale pentru începerea ori

desf ăşurarea procesului penal. Astfel, dacă oricare dintre cazuri este constatat mai înainte de a fi fost dispusă începerea procesului penal, procurorul din oficiu sau lapropunerea organului de cercetare penală dispune neînceperea urmăririi penale.

Dacă urmărirea penală a început, procurorul dispune, după caz:clasarea când nu există învinuit în cauză şi este îndeplinită, cumulativ, şi o a

doua condiŃie: să fie intervenit una dintre situaŃiile ce împiedică punerea înmişcare şi exercitarea acŃiunii penale ce nu implică cunoaştereaf ăptuitorului, anume când fapta nu există, nu este prevăzută de legea

penală, fapta nu constituie infracŃiune deoarece sunt întrunite cerinŃelecazului fortuit, a intervenit amnistia sau prescripŃia răspunderii penale;scoaterea de sub urmărire penală, dacă s-a constatat o situaŃie faŃă de care

acŃiunea penală este lipsită de temei, întrucât nu s-a comis o infracŃiune şi, adoua condiŃie f ăptuitorul este cunoscut, sau mai exact s-a formulat

învinuirea în legătură cu fapta urmărită faŃă de o persoană determinată, fieea persoană fizică sau o persoană juridică;

încetarea urmăririi penale, dacă se constată o situaŃie faŃă de care acŃiuneapenală este lipsită de obiect, iar învinuirea pentru fapta urmărită a fostformulată faŃă de o persoană determinată, fie ea o persoană fizică sau opersoană juridică.



22

În cursul judecăŃii, pentru aceleaşi situaŃii, pentru aceleaşi cazuri constatate înraport de probele administrate, instanŃa de judecată dispune:

achitarea în cazurile în care acŃiunea penală nu este întemeiată; încetarea procesului penal în cazurile în care acŃiunea penală este lipsită de obiect.Dacă au fost îndeplinite acte de urmărire penală, necesare lămuririi cauzei sub

toate aspectele pe bază de probe şi s-a ajuns la concluzia că acŃiunea penală este întemeiată şi se impune tragerea la răspundere penală a celui urmărit, în sensulrealizării obiectului acŃiunii penale, procurorul din oficiu sau la propunereaorganului de cercetare penală dispune trimiterea în judecată a celui urmărit pentrufapta ce a format obiectul cauzei, întocmind în acest sens, rechizitoriul de trimitere

în judecată, ca act procesual prin care se declanşează faza de judecată. Pentru adispune trimiterea în judecată procurorul trebuie să constate că fapta pentru care s-aefectuat urmărirea penală există, a fost comisă de cel învinuit şi urmărit, constituieinfracŃiune (adică este prevăzută de legea penală, prezintă pericol social şi este

comisă cu vinovăŃie) şi nu a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale saude nepedepsire. SituaŃiile faŃă de care acŃiunea penală apare ca fiind lipsită de temeisau de obiect, operează potrivit legii în sensul că procurorul ori instanŃa de judecată,

în raport de faza procesuală în care se află procesul penal, trebuie să adopte soluŃiacorespunzătoare cazului reŃinut, şi ca urmare procesul penal nu mai poate continua.Şi totuşi, legea de procedură penală dă dreptul inculpatului să ceară continuareaprocesului penal – ca o modalitate procesuală prin care i se dă dreptul acestuia de ase apăra – pentru a dovedi o situaŃie de fapt sau de drept faŃă de care acŃiunea penală

apare ca lipsită de temei şi nu ca fiind lipsită de obiect, cu soluŃii corespunzătoare înlatura penală, soluŃii ce au consecinŃe şi în ce priveşte acŃiunea civilă şi cheltuielile judiciare. Astfel, dacă partea vătămată şi-a retras plângerea prealabilă, a intervenitamnistia, ori se constată existenŃa unei cauze de nepedepsire, a expirat termenul deprescripŃie a răspunderii penale, inculpatul poate cere, după caz, continuareaurmăririi penale ori a judecăŃii pentru a se constata că fapta nu există, nu esteprevăzută de legea penală, îi lipseşte unul din elementele constitutive aleinfracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni, nu el, inculpatul,

a comis fapta sau există o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei şi de aici,soluŃia corespunzătoare: scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea. Dacă susŃinerile inculpatului, cu ocazia continuării procesului penal, nu se dovedesc, seva da eficienŃă cauzei de înlăturare a răspunderii penale ori de nepedepsire, acestecauze operând potrivit legii, iar cererea de continuare a procesului penal formulată de inculpat nu poate conduce la înlăturarea efectelor unei cauze de nepedepsire oride înlăturare a răspunderii penale atunci când susŃinerile inculpatului nu au putut fidovedite.

Rezolvarea, soluŃionarea acŃiunii penale este un atribut exclusiv al instanŃei de judecată, instanŃa de judecată fiind singura care are atribuŃii de jurisdicŃie încauzele penale, iar numai hotărârea judecătorească definitivă aspra fondului are



23

autoritate de lucru judecat. InstanŃa de judecată în rezolvarea cauzei penale poateda următoarele soluŃii, adică adopta următoarele rezolvări asupra fondului cauzei:

condamnarea inculpatului când se constată, în temeiul probelor administrate,că fapta pentru care s-a desf ăşurat judecata există, a fost comisă deinculpat, constituie infracŃiune şi nu a intervenit vreo cauză de înlăturare arăspunderii penale sau de nepedepsire;

achitarea inculpatului când se constată că acŃiunea penală este lipsită de temei; încetarea procesului penal faŃă de inculpat, atunci când se constată că acŃiunea

penală este lipsită de obiect ca urmare a intervenirii unei cauze de înlăturarea răspunderii penale ori de nepedepsire.

3.2. Punerea în mişcare şi exercitarea acŃiunii civile

AcŃiunea civilă născută din infracŃiune poate fi alăturată acŃiunii penale, în

procesul penal, aceasta fiind promovată de subiecŃii activi ai respectivei acŃiuni, învederea obŃinerii reparării pagubelor sau acordarea de daune morale.

În ce priveşte persoana vătămată căreia i-a fost cauzată o pagubă printr-oinfracŃiune sau care pretinde daune morale, aceasta are un drept de opŃiune, însensul că se poate adresa, în acest scop, fie instanŃei civile, într-un proces civil,sau se poate constitui parte civilă în procesul penal. Procesul civil este oricând la

îndemâna persoanei vătămate, pe când procesul penal, numai după punerea înmişcare a acŃiunii penale, deoarece acŃiunea civilă se alătură acŃiunii penale.

Odată aleasă, fie calea procesului penal, fie calea procesului civil, calea aleasă nu mai poate fi părăsită, decât în cazurile expres prevăzute de lege sub sancŃiuneapierderii dreptului de a mai obŃine repararea pagubei ori acordarea de daunemorale. InstanŃa penală în faŃa căreia a fost exercitată şi acŃiunea civilă, printr-ohotărâre penală, fie că admite, fie că respinge acŃiunea civilă, după cum sunt saunu îndeplinite condiŃiile răspunderii civile. Dacă persoana vătămată a cerutrepararea pagubei cauzate prin infracŃiune în cadrul procesului civil, suntaplicabile regulile specifice acestui gen de proces, cu următoarele cerinŃe impuse

de legea de procedură penală:dacă în acelaşi timp la instanŃa penală este în curs de rezolvarea acŃiuneapenală, iar la instanŃa civilă acŃiunea civilă născută din infracŃiune, procesulcivil se suspendă până ce hotărârea instanŃei penale rămâne definitivă;

hotărârea definitivă a instanŃei penale dată în rezolvarea acŃiunii penale, areautoritate de lucru judecat în faŃa instanŃei civile, cu ocazia soluŃionăriiacŃiunii civile născută din infracŃiune, în privinŃa a trei aspecte: existenŃasau inexistenŃa faptei, în caz că s-a reŃinut că fapta există, dacă aceasta afost comisă sau nu de cel judecat, iar dacă s-a reŃinut că fapta a fost comisă de către cel judecata, se are în vedere forma de vinovăŃie cu care acesta aacŃionat, aşa cum a decis instanŃa penală.



24

4. FUNCłIA JURISDICłIONALĂ ÎN MATERIE

PENALĂ ŞI AUTORITATEA PUBLICĂ JUDICIARĂ CARE O ÎNDEPLINEŞTE

În cadrul procesului penal pentru realizarea scopului acestei forme aprocesului judiciar, s-a statornicit ca în activitatea procesuală să fie îndeplinite treifuncŃii procesuale: funcŃia de învinuire, funcŃia de apărare şi funcŃia de judecare şide soluŃionare acŃiuni penale şi a acŃiunii civile născute din infracŃiune. FuncŃia de

judecare şi de soluŃionare mai poartă denumirea şi de funcŃia de jurisdicŃie şi secaracterizează prin aceea că autoritatea publică judiciară prevăzută de lege are

împuternicirea de a judeca o cauză penală, de a statua asupra fondului acesteia,adică de a lua o hotărâre ce are autoritate de lucru judecat. Întrucât funcŃie

jurisdicŃională în cauzele penale revine instanŃelor judecătoreşti, aceasta poartă denumirea de justiŃie.

4.1. În România sunt înfiinŃate şi organizate următoarele instanŃe judecătoreşti care pot îndeplini acte de jurisdicŃie:

ca instanŃe judecătoreşti civile: judecătoria, tribunalul – care funcŃionează lanivelul fiecărui judeŃ, curtea de apel – o singură instanŃă judecătorească la

nivelul mai multor judeŃe; la tribunale şi la curŃile de apel GalaŃi şiConstanŃa sunt înfiinŃate secŃii maritime şi fluviale;ca instanŃe militare: sunt tribunalul militar – egal în grad cu judecătoria,

tribunalul militar teritorial – egal în grad cu tribunalul, – curtea militară deapel;

în vârful ierarhiei instanŃelor judecătoreşti se află instanŃa supremă acesteiadându-i-se denumiri diferite, în decursul timpului, în prezent fiind numită Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.

Activitatea de judecată este organizată pe grade de jurisdicŃie, în sensul că judecata într-o cauză penală parcurge mai multe trepte, de la judecata în primă instanŃă, ca prim grad de jurisdicŃie şi pe care obligatoriu trebuie să-l parcurgă fiecare cauză penală, la judecata în căile de atac ordinare – apelul şi recursul. Înunele cauze se prevede doar parcurgerea a două grade de jurisdicŃie – judecata înprimă instanŃă şi judecata în recurs, iar în alte cauze sunt admise trei grade de

jurisdicŃie: judecata în primă instanŃă, judecata în apel şi judecata în recurs.Judecata în primă instanŃă se poate desf ăşura la oricare dintre instanŃele

judecătoreşti existente, inclusiv la instanŃa supremă; judecata în apel se poatedesf ăşura doar la tribunale, tribunalele militare teritoriale şi curŃile de apel;

judecata în recurs se poate desf ăşura la tribunale, tribunale militare teritoriale,



25

curŃile de apel şi la instanŃa supremă. Din punct de vedere al competenŃeifuncŃionale, instanŃa supremă este o instanŃă de control judiciar, acest controlrealizându-se ca urmare a folosirii căii de atac a recursului în interesul legii.

La oricare dintre instanŃele judecătoreşti menŃionate se formează complete de judecată – care poartă denumirea de instanŃă de judecată - acestea îndeplinindatribuŃiile de jurisdicŃie, în sensul că acestora le revine dreptul şi obligaŃiaprocesuală de a rezolva o cauză penală. Hotărârea judecătorească constituie actulde jurisdicŃie care emană de la instanŃa de judecată. Aşa fiind, la o instanŃă

judecătorească pot fi îndeplinite în acelaşi timp, acte de judecată ce suntcaracteristice judecăŃii în primă instanŃă, judecăŃii în apel şi judecăŃii în recurs.Astfel de situaŃii pot fi întâlnite la tribunal, la tribunalul militar teritorial şi lacurŃile de apel. InstanŃa de judecată este formată din numărul de judecătoriprevăzut de lege – legea folosind expresia compunerea instanŃei de judecată –putând fi adoptate mai multe sisteme după care se formează instanŃele de

judecată, punându-se problema judecătorului unic sau a unui număr de judecători(caz în care este adecvată şi denumirea de complet de judecată). În legislaŃiaromână actuală, în ce priveşte formarea instanŃelor de judecată, se Ńine seama degradul de jurisdicŃie pe care îl parcurge o cauză, indiferent de instanŃa

judecătorească, unde sunt îndeplinite actele de justiŃie cu excepŃia instanŃeisupreme. Astfel, judecata în primă instanŃă se realizează de un singur judecător,

judecata în apel de doi judecători, iar judecata în recurs de trei judecători. LainstanŃa supremă funcŃionează trei complete: completul de la secŃia penală format

din trei judecători şi unde se desf ăşoară judecata în primă instanŃă şi în recurs;completul intermediar format din 9 judecători unde se desf ăşoară doar judecata înrecurs; secŃiile unite ale instanŃei supreme unde se judecă recursul în interesullegii şi unde instanŃa de judecată este legal compusă dacă sunt prezenŃi cel puŃindouă treimi din numărul judecătorilor în funcŃie.

4.2. Incompatibilitatea

Oricare dintre judecătorii unei instanŃe judecătoreşti, pot fi desemnaŃi pentru aface parte din completul de judecată ce judecă şi soluŃionează o cauză penală.Sunt totuşi unele situaŃii de fapt sau situaŃii juridice în raport de care un anume

judecător de la o instanŃă judecătorească nu poate fi desemnat pentru a judeca şisoluŃiona o anume cauză penală aflată pe rolul respectivei instanŃe judecătoreşti.Legea de procedură penală îi consideră pe aceşti judecători ca fiind incompatibili;fie că au avut anterior într-o anume cauză penală o calitate procesuală ce Ńine de

îndeplinirea unei funcŃii procesuale, fie ar avea un interes în cauză etc.Legea de procedură penală prevede următoarele cazuri de incompatibilitate

pentru magistratul judecător:



26

nu pot face parte din acelaşi complet de judecată judecătorii ce au calitatea desoŃi sau aceştia sunt rude apropiate. De asemenea, nu poate face parte dincompletul desemnat pentru a judeca o cauză într-o cale de atac la o instanŃă de control judiciar, judecătorul al cărui soŃ sau rudă apropiată a soluŃionatcauza în fond în calitate de judecător sau în calitate de procuror a participatla judecarea acei cauze. Rude apropiate sunt ascendenŃii şi descendenŃii,fraŃii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopŃie,potrivit legii, astfel de rude.

judecătorul care a luat parte la soluŃionarea unei cauze nu mai poate participala judecarea aceleiaşi cauze într-o instanŃă superioară, ca urmare apromovării unei căi de atac împotriva hotărârii date de judecătorul care,

între timp, funcŃionează la instanŃa superioară; judecătorul care a luat parte la soluŃionarea unei cauze nu mai poate participa

la judecarea aceleiaşi cauze, la instanŃa la care a pronunŃat hotărârea, în

situaŃiile în care hotărârea judecătorească a fost desfiinŃată sau casată lainstanŃa de control judiciar şi s-a dispus rejudecarea la instanŃa

judecătorească a cărei hotărâre a fost desfiinŃată ori casată;nu poate participa la judecarea unei cauze judecătorul ce şi-a exprimat anterior

momentului deliberării şi pronunŃări hotărârii părerea cu privire la soluŃiacare ar putea fi dată în acea cauză. Este posibil ca judecătorul ce face partedin complet să-şi exprime o astfel de părere (rostind în cursul judecăŃiicauzei expresia: nu are rost să mai ceri probe în apărare că sunt suficiente

probe de vinovăŃie) sau într-o împrejurare extrajudiciară (într-un interviuacordat unei gazete);nu poate face parte din completul de judecată desemnat pentru a judeca o

anume cauză judecătorul care anterior, fie în faza de urmărire penală orichiar în cursul judecăŃii a avut în respectiva cauză o anumită calitateprocesuală şi anume: în calitate de procuror a pus în mişcare acŃiuneapenală întocmind unul dintre actele de inculpare pe care legea i le

încredinŃează sau tot în calitate de procuror a dispus trimiterea în judecată

pentru fapta şi persoana pe care este desemnat a o judeca; tot în calitate deprocuror a participat la judecarea faptei sau persoanei pe care, în calitate de judecător, de această dată, este desemnat a le judeca, cu specificaŃia că încalitate de procuror se cere să fi pus în faŃa instanŃei concluzii asuprafondului cauzei, nu asupra unor chestiuni ce Ńin de buna desf ăşurare a

judecăŃii (în legătură cu cereri de probe, în legătură cu acordarea unor noitermene de judecată); sau în calitate de judecător, în timp ce cauza, pe careeste desemnat a o judeca, se afla în faza de urmărire penală, iar acest

judecător a soluŃionat propunerea de arestare preventivă a celui urmărit oria soluŃionat propunerea de prelungire a arestării preventive a inculpatuluipentru care se desf ăşura urmărirea penală; judecătorul desemnat a face



27

parte din completul de judecată al unei anumite cauze, a avut anterior, fie înfaza de urmărire, fie în cea de judecată, calitatea procesuală de reprezentantsau apărător al uneia dintre părŃi, ori pe cea de martor ori expert.

există împrejurări din care rezultă că judecătorul ce a fost desemnat să judece oanume cauză penală este interesat sub orice formă în modul de rezolvare arespectivei cauze, dar nu numai el ci şi soŃul ori o rudă apropiată a acestuia.

Prin Legea 356/2006 au mai fost introduse în Codul de procedură penală şiurmătoarele cazuri de incompatibilitatea pentru magistraŃi judecători ce ar fidesemnaŃi să judece şi să soluŃioneze o cauză penală:

soŃul, ruda sau afinul judecătorului, până la gradul al patrulea inclusiv, aefectuat acte de urmărire penală, a supravegheat urmărirea penală, asoluŃionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestăriipreventive, în cursul urmăririi penale;

este soŃ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre părŃi

sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;există duşmănie între el, soŃul sau una dintre rudele sale până la gradul al

patrulea inclusiv şi una dintre părŃi, soŃul sau rudele acesteia până la gradulal patrulea inclusiv;

este tutore sau curatore al uneia dintre părŃi;a primit liberalităŃi de la una dintre părŃi, avocatul sau mandatarul acestuia.Judecătorul incompatibil, atunci când cunoaşte situaŃia de incompatibilitate

este obligat să formuleze o cerere de abŃinere, în caz contrar procurorul sau

oricare dintre părŃi pot formula cerere de recuzare a judecătorului. Cererile seadresează instanŃei, care într-un alt complet, se pronunŃă asupra temeinicieicererii, dar şi în ce priveşte actele îndeplinite de judecătorul incompatibil, în cazde admitere a cererii, fie că aceste acte se refac sau nu.



28

5. COMPETENłA

CompetenŃa autorităŃilor publice judiciare în cauzele penale, constă în

împuternicirea, capacitatea, aptitudinea recunoscută de lege unui organ deurmărire penală sau unei instanŃe judecătoreşti de a urmări sau după caz, de a judeca şi soluŃiona o anumită cauză penală, cu excluderea de la această activitateprocesuală a celorlalte organe de urmărire penală sau instanŃe judecătoreşti.CompetenŃa penală este de mai multe feluri: materială, după calitatea persoaneisau teritorială, fiecare dintre acestea având anumite criterii de determinare. Astfel,

în ce priveşte competenŃa materială a fiecăreia dintre instanŃele judecătoreşti cesunt înfiinŃate prin lege, cauzele sunt repartizate între instanŃele judecătoreşti,Ńinând seama de natura şi gravitatea infracŃiunii prevăzute de legea penală, fiindposibil a fi atribuite unor instanŃe judecătoreşti de categorii diferite anumitegenuri de cauze (de exemplu, infracŃiunile privind siguranŃa statului sunt date spre

judecată, în primă instanŃă, curŃii de apel, iar cele privind regimul navigaŃieifluviale sau maritime sunt de competenŃa secŃiilor maritime şi fluviale de lainstanŃele GalaŃi şi ConstanŃa) sau cauzele sunt repartizate unor instanŃe deaceeaşi categorie, dar de grade diferite, o repartizare pe linie verticală a cauzelorpornind de la veriga de bază căreia îi sunt atribuite cauzele spre a fi judecate înprimă instanŃă. Pentru aceasta sunt arătate prin lege ce cauze sunt repartizate spre

a fi judecate în primă instanŃă judecătoriei, tribunalului, curŃii de apel, indicându-se infracŃiunile prin arătarea textelor din legea penală sau arătarea relaŃiilorsociale vătămate, urmările produse etc. Indicându-se instanŃa judecătorească undeo anume cauză este judecată în primă instanŃă, implicit se determină şi instanŃa

judecătorească căreia îi revine competenŃa de a rezolva calea de atac împotrivahotărârii primei instanŃe, anume instanŃa de aceeaşi categorie şi de grad imediatierarhic superior celui ce a pronunŃat hotărârea. În ce priveşte competenŃa după calitatea persoanei se are în vedere calitatea f ăptuitorului la momentul comiterii

faptei, calitate faŃă de care competenŃa revine unei anume instanŃe judecătoreşti.În raport de dispoziŃiile legii fundamentale se vor înfiinŃa şi vor funcŃiona, pelângă instanŃele judecătoreşti existente, şi instanŃe specializate, legea privindorganizarea judiciară referindu-se la tribunalele pentru minori şi familie, la carevor fi judecate infracŃiuni comise de minori – calitatea f ăptuitorului – şi asupraminorilor – calitatea de minor a persoanei vătămate. În ce priveşte competenŃadupă calitatea persoanei f ăptuitorului sunt avute în vedere calitatea de magistrat,notar public, militar, şefi ai cultelor, parlamentari, membri ai guvernului,

judecători ai CurŃii ConstituŃionale ş.a. De principiu, pentru a atrage competenŃaunei instanŃe judecătoreşti este necesară simpla calitate a f ăptuitorului f ără a secere o legătură între fapta comisă şi atribuŃiile de serviciu ale f ăptuitorului, cu



29

excepŃie militarilor până la gradul de colonel inclusiv, când se cere ca infracŃiuneasă aibă legătură cu îndatoririle de serviciu ale militarului pentru a fi judecată deinstanŃa militară, altfel aceşti militari sunt judecaŃi la instanŃele civile. CompetenŃateritorială a instanŃelor judecătoreşti conduce la o repartizare a cauzelor întreinstanŃe de aceeaşi categorie şi de acelaşi grad – pe linie orizontală – în raport decircumscripŃia teritorială a fiecărei instanŃe judecătoreşti. Legea are în vedereurmătoarele locuri în raport de care se determină competenŃa teritorială:

locul unde a fost săvârşită infracŃiunea;locul unde a fost prins f ăptuitorul;locul unde locuieşte f ăptuitorul;locul unde locuieşte persoana vătămată.Legea adoptă principiul competenŃei teritoriale plurale egale, în sensul că o

cauză penală poate fi judecată la oricare dintre instanŃele judecătoreşti ale acestorlocuri, ceea ce ar crea dificultăŃi în repartizarea cauzelor. De aceea, se prevede

următorul criteriu de departajare: cauza este judecată de instanŃa judecătorească de la oricare dintre locurile arătate, cu condiŃia ca urmărirea penală să se fiefectuat în circumscripŃia teritorială a respectivei instanŃe. Pentru infracŃiunilecomise în străinătate cărora li se aplică legea penală română, competenŃateritorială revine instanŃei judecătoreşti române în a cărei rază teritorială î şi aredomiciliul f ăptuitorul, pe teritoriul României, în caz contrar competenŃa revenind,după caz, instanŃelor civile sau militare, din Bucureşti.

Legea de procedură penală poate cuprinde şi dispoziŃii privitoare la

competenŃa extraordinară. ConstituŃia României interzice înfiinŃarea de instanŃeextraordinare, este însă posibil ca unor instanŃe judecătoreşti, dintre cele carefuncŃionează potrivit legii, să li se dea în competenŃă judecarea unor cauze ce seaflă, în mod obişnuit, în competenŃa altor instanŃe, însă este vorba de un numărrestrâns de cauze, şi pe o perioadă relativ scurtă de timp şi pentru situaŃiiexcepŃionale, perioadă după care cauzele revin în competenŃa instanŃelor

judecătoreşti iniŃiale.

5.1. CompetenŃa după materie şi după calitatea persoanelora instanŃelor judecătoreşti

Judecătoria are competenŃa funcŃională de a judeca numai în primă instanŃă şianume judecă toate infracŃiunile ce nu sunt date în competenŃa altor instanŃe

judecătoreşti. Ca urmare, trebuie cunoscute infracŃiunile ce se judecă în primă instanŃă la alte instanŃe judecătoreşti şi restul de infracŃiuni revin judecătoriei. ArecompetenŃă numai după materie, nu şi după calitatea persoanei.

Tribunalul militar – egal în grad cu judecătoria – de asemenea, are competenŃafuncŃională de a judeca numai în primă instanŃă, legea arătând faptele şipersoanele ce au o anume calitate, care sunt judecate la această instanŃă



30

judecătorească. Are competenŃă atât după materie cât şi după calitatea persoanei,şi anume:

după materie, infracŃiuni contra capacităŃii de apărare a României, comise decivili (cum ar fi sustragerea de la recrutare, neprezentarea la încorporaresau la concentrare, sustragerea de la serviciul militar);

după calitatea persoanei, numai infracŃiunile comise de militari până la gradulde colonel, cu condiŃia ca fapta comisă să fie în legătură cu îndatoririle deserviciu ale militarului. Poate fi comisă oricare dintre infracŃiunileprevăzute de legea penală, dar numai în măsura în care au legătură cu

îndatoririle de serviciu ale militarului, altfel faptele sunt judecate lainstanŃele civile, indiferent dacă f ăptuitorul are calitatea de militar.Observăm că simpla calitate de militar nu mai atrage competenŃainstanŃelor militare, ci se cer două condiŃii cumulative: calitatea de militarplus legătura între fapta comisă şi îndatoririle de serviciu ale militarului, cu

excepŃia militarilor ce ar avea gradul de general, în privinŃa acestora legeanu mai cere îndeplinirea cumulativă a celor două condiŃii arătate.

Tribunalul (ca instanŃă civilă ce funcŃionează la nivelul judeŃului) arecompetenŃa funcŃională de a judeca în căile de atac ordinare, în primul rând apelulşi în al doilea rând recursul. Judecă apelurile îndreptate împotriva hotărârilorprimei instanŃe (sentinŃe) cu excepŃia acelor sentinŃe în privinŃa cărora legea nuprevede trei grade de jurisdicŃie (primă instanŃă, apel, recurs) ci numai două gradede jurisdicŃie (primă instanŃă şi recurs). Judecă recursurile îndreptate împotriva

sentinŃelor (ca hotărâri ale primei instanŃe) ce nu sunt supuse apelului, ci numairecursului. Prin excepŃie de la regula că tribunalul este în principal instanŃă decontrol judiciar, la această instanŃă judecătorească are loc şi judecata în primă instanŃă, dar numai o competenŃă după materie, nu şi după calitatea persoanei şianume:

unele infracŃiuni grave prevăzute de Codul penal (omorul sub toate formele,furtul calificat ce priveşte anumite categorii de bunuri cum ar ficomponente ale sistemului de irigaŃii, ale reŃelelor electrice, instalaŃii de

siguranŃă şi dirijare a traficului feroviar, aerian, naval, rutier etc, cât şifurtul ce a produs consecinŃe deosebit de grave, precum şi alte infracŃiunienumerate în mod expres şi limitativ pin lege);

infracŃiuni comise cu intenŃie care au avut ca urmare moartea unei persoane(infracŃiuni praeterintenŃionate la care urmarea mai gravă est moartea uneipersoane);

infracŃiunea de spălare a banilor, precum şi infracŃiunile privind traficul şiconsumul ilicit de droguri;

infracŃiunea de bancrută frauduloasă, dacă fapta priveşte sistemul bancar;infracŃiuni la regimul drepturilor de proprietate;



31

Tribunalul soluŃionează şi conflictele de competenŃă ivite între judecătoriiledin circumscripŃia sa teritorială.

Tribunalul militar teritorial (egal în grad cu tribunalul de la nivelul judeŃului)este în raport de competenŃa funcŃională, instanŃă de control judiciar, rezolvândapelurile îndreptate împotriva sentinŃelor pronunŃate la tribunalul militar, cuexcepŃia acelor sentinŃe ce sunt supuse numai recursului; rezolvă recursurile

îndreptate împotriva sentinŃelor pronunŃate la tribunalul militar ce nu sunt supuseapelului ci numai recursului, recursul fiind singura cale ordinară de atac. Cu titlulde excepŃie tribunalul militar teritorial, la fel ca şi tribunalul, judecă în primă instanŃă, dar numai după calitatea persoanei dacă: f ăptuitorul este militar până lagradul de colonel, iar infracŃiunea comisă este una dintre infracŃiunile ce sunt încompetenŃa, după materie, a tribunalului (ca instanŃă civilă de la nivelul judeŃului)şi sunt comise de militar în legătură cu îndatoririle de serviciu ale acestuia.SoluŃionează conflictelor de competenŃă între tribunalele militare.

Curtea de Apel (ca instanŃă civilă) din punct de vedere al competenŃeifuncŃionale este o instanŃă de control judiciar, acest control realizându-se înprincipal prin intermediul recursului, şi, în al doilea rând, prin intermediulapelului. Judecă recursurile îndreptate împotriva hotărârilor pronunŃate detribunale în apel; în ce priveşte apelul, judecând apelurile îndreptate împotrivahotărârilor pronunŃate în primă instanŃă (sentinŃele) la tribunale. Cu titlul deexcepŃie la curtea de apel sunt judecate, anumite cauze, şi în primă instanŃă, atâtdupă materie, cât şi după calitatea persoanei. Astfel, după materie, judecă

infracŃiunile contra siguranŃei României, cât şi infracŃiunile contra păcii şiomenirii, iar după calitatea persoanei, infracŃiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanŃe,notarii publici, avocaŃi, executori judecătoreşti şi controlori financiari ai CurŃii deConturi.

Curtea Militară de Apel are competenŃă similară cu cea a curŃii de apel civilă.Astfel, este instanŃă de control judiciar, judecând recursurile îndreptate împotrivahotărârilor pronunŃate în apel, la tribunalul militar teritorial, iar în apel, apelurile

îndreptate împotriva hotărârilor pronunŃate în primă instanŃă la tribunalul militarteritorial. Cu titlu de excepŃie, judecă şi în primă instanŃă, numai după calitateapersoanei şi anume: infracŃiunile contra siguranŃei României, infracŃiunile contrapăcii şi omenirii săvârşite de militari până la gradul de colonel (cele comise demilitari cu grad de general sunt judecate la instanŃa supremă), precum şiinfracŃiunile săvârşite de judecătorii de la tribunalele militare şi tribunalul militarteritorial şi de procurorii de la parchetele de pe lângă acele instanŃe militare.SoluŃionează conflictele de competenŃă între tribunalele din subordine atunci cândeste instanŃa superioară comună instanŃelor în conflict.

Înalta Curte de CasaŃie şi de JustiŃie, instanŃa cu gradul cel mai înalt însistemul instanŃelor judecătoreşti din România, atât în ce priveşte instanŃele



32

judecătoreşti civile cu atribuŃii în cauzele penale, cât şi în ce priveşte instanŃele judecătoreşti militare. Din punct de vedere al competenŃei funcŃionale, instanŃasupremă este o instanŃă de control judiciar, exercitând acest control asuprahotărârilor tuturor instanŃelor judecătoreşti – civile sau militare – ca urmare apromovării căilor de atac prevăzute de lege. Numai la instanŃa supremă se judecă recursul în interesul legii îndreptat împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive,indiferent dacă au rămas definitive în urma judecăŃii în primă instanŃă, în apel ori

în recurs şi indiferent la ce instanŃă judecătorească au rămas definitive. Anterioranului 2005 se mai judeca la instanŃa supremă şi recursul în anulare împotrivahotărârilor judecătoreşti definitive, dar această cale extraordinară de atac a fostdesfiinŃată. Controlul judiciar la instanŃa supremă se realizează şi ca urmare a

judecării căii ordinare de atac a recursului, astfel: recursul îndreptat împotrivasentinŃelor pronunŃate la curŃile de apel, se soluŃionează la secŃia penală a instanŃeisupreme; recursul împotriva sentinŃelor pronunŃate în primă instanŃă la secŃia

penală a instanŃei supreme se judecă la completul intermediar format din 9 judecători tot la această instanŃă judecătorească. La instanŃa supremă nu are loc judecata în apel, deoarece hotărârile pronunŃate în primă instanŃă la curŃile de apelşi la secŃia penală a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie parcurg doar două grade de

jurisdicŃie: judecata în primă instanŃă şi judecata în recurs.Cu titlu de excepŃie, la instanŃa supremă se îndeplinesc şi actele specifice

judecăŃii în primă instanŃă, dar numai în raport de calitatea f ăptuitorului, şi anume,pentru infracŃiunile comise de parlamentari, membri guvernului, judecători la

Curtea ConstituŃională, membrii CurŃii de Conturi, preşedintele Consiliuluilegislativ, avocatul poporului, militari cu grad de general, amiral, chestor, şefiicultelor religioase, judecători de la curŃile de apel şi instanŃa supremă, precum şiprocurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanŃe.

Se soluŃionează conflictele de competenŃă între instanŃele judecătoreştiinferioare când instanŃa supremă este instanŃa judecătorească comună celor înconflict. Are competenŃă exclusivă de a soluŃiona cererile de strămutare.

5.2. Prorogarea de competenŃă Este posibil, şi practica judecătorească oferă numeroase situaŃii de acest gen,

ca între anumite infracŃiuni să existe anumite legături, ori infracŃiunile să fiecomise de mai multe persoane, în participaŃie. Pentru o mai bună înf ăptuire a

justiŃiei în astfel de cauze şi pentru a se face o bună aplicaŃiune a unor instituŃii aledreptului penal, legea de procedură penală prevede reunirea tuturor faptelor şi atuturor f ăptuitorilor în faŃa aceleaşi instanŃe judecătoreşti, ceea ce are implicaŃii înprivinŃa competenŃei în sensul că se ajunge la situaŃia ca la o instanŃă

judecătorească să fie judecate şi soluŃionate şi cauze ce nu întră în competenŃaobişnuită a acelei instanŃe judecătoreşti. Ca urmare, instanŃa judecătorească în faŃa



33

căreia vor fi judecate toate cauzele şi toŃi f ăptuitorii, î şi extinde competenŃa şi înprivinŃa acelor cauze şi persoane ce trebuiau judecate la alte instanŃe judecătoreşti.În acest fel, se prorogă competenŃa în favoarea instanŃei judecătoreşti unde sunt

judecate toate faptele şi toŃi f ăptuitorii, în defavoarea instanŃelor ce ar fi fostcompetente potrivit regulilor obişnuite de competenŃă. Fiind vorba de o extinderea competenŃei unei instanŃe judecătoreşti în defavoarea altor instanŃe sau a altorinstanŃe. Cazurile şi condiŃiile prorogării de competenŃă sunt prevăzute de lege.Astfel, sunt cazuri de prorogare legală a competenŃei şi cazuri de prorogare

judiciară a competenŃei.În cazul prorogării legale a competenŃei, legea este cea care stabileşte situaŃiile

şi procedura de urmat. Are loc o prorogare legală a competenŃei unei instanŃe judecătoreşti în următoarele situaŃii: indivizibilitate şi conexitate, schimbarea încadrării juridice a faptei la instanŃa ierarhic superioară şi în ce priveştechestiunile prealabile. Prorogarea judiciară a competenŃei o întâlnim în caz de

strămutare a judecării cauzelor deoarece asupra extinderii hotărăşte tot o instanŃă judecătorească.

Prorogarea competenŃei în caz de indivizibilitate şi conexitate determinată delegăturile ce există între două sau mai multe infracŃiuni datorită unor situaŃiireglementate de legea penală şi care atrag legături de indivizibilitate şi anume:când la săvârşirea unei infracŃiuni au participat mai multe persoane, când două saumai multe infracŃiuni au fost comise prin acelaşi act (concursul ideal), în cazulunei infracŃiuni continuate sau în orice alte cazuri când mai multe acte materiale

alcătuiesc o singură infracŃiune (infracŃiune complexă, infracŃiunea de obicei). Potfi şi alte legături între două sau mai multe infracŃiuni, legături de conexitate şianume: două sau mai multe infracŃiuni sunt săvârşite prin acte diferite, de una saumai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc; sau când două saumai multe infracŃiuni sunt săvârşite în timp şi loc diferit, după o prealabilă

înŃelegere între infractori; sau când o infracŃiune este săvârşită pentru a înlesni sauascunde comiterea altei infracŃiuni, ori este săvârşită pentru a înlesni sau asigurasustragerea de la răspundere penală a f ăptuitorului altei infracŃiuni; când între

două sau mai multe infracŃiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impunepentru a bună înf ăptuire a justiŃiei. Pentru ca mai multe infracŃiuni aflate înlegături de indivizibilitate şi conexitate să fie reunite în faŃa aceleiaşi instanŃe – învederea judecării în primă instanŃă – este necesar ca pentru toate cauzele, procesulpenal să se afle în stadiul de judecată în primă instanŃă. Şi mai se impune şiurmătoarea precizare: fiecare infracŃiune în raport de competenŃa materială, după calitatea persoanei sau teritorială se se afle pe rolul unor instanŃe diferite, numaiatunci se pune problema extinderii competenŃei unei instanŃe. Dacă astfel de cauzear fi pe rolul aceleiaşi instanŃe judecătoreşti, judecata urmând a se desf ăşura latermene diferite, se dispune doar reunirea dosarelor la acelaşi termen şi deci nu sepune problema prorogării competenŃei.



34

Competentă a judeca toate cauzele indivizibile sau conexe, revine uneia dintretoate instanŃele judecătoreşti sesizate, şi se determină după următoarele reguli:dacă instanŃele sesizate sunt de aceeaşi categorie şi acelaşi grad, competenŃarevine instanŃei mai întâi sesizate; dacă instanŃele sunt de aceeaşi categorie şigrade diferite, competenŃa instanŃei superioare în grad; dacă una este instanŃacivilă şi alta este instanŃă militară, competenŃa revine instanŃei civile, cuprecizarea că dacă sunt în grad egal judecă instanŃa civilă, dacă instanŃa militară este superioară în grad competenŃa revine instanŃei civile egală în grad celeimilitare.

Atunci când în cursul judecăŃii în primă instanŃă se schimbă încadrarea juridică a faptei într-o infracŃiune ce este de competenŃa unei instanŃei inferioare în grad(tribunalul judecă o tentativă de omor şi schimbă încadrarea juridică a faptei învătămare corporală gravă care este de competenŃa judecătoriei), iar schimbarea

încadrării juridice s-a dispus după terminarea cercetării judecătoreşti, instanŃa ce a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei nu î şi mai declină competenŃa înfavoarea instanŃei inferioare, ci continuă să judece cauza şi în acest fel î şi extindecompetenŃa în privinŃa unei cauze de competenŃa instanŃei inferioare. Dacă schimbarea încadrării juridice a faptei ar fi fost dispusă în cursul cercetării

judecătoreşti instanŃa superioară trebuia să-şi decline competenŃa în favoareainstanŃei inferioare, nu era posibilă prorogarea.

Rezolvarea unei cauze penale este condiŃionată uneori de soluŃionarea unorchestiuni de natură civilă, (în cazul infracŃiunii de abuz de încrede se impune a şti

cine este proprietarul bunului, atât cel ce a f ăcut plângerea prealabilă cât şi celchemat în judecată, pretind că ar fi proprietari ai bunului în litigiu) sau comercială etc. aceste chestiuni sunt de competenŃa unor autorităŃi judiciare determinate înraport de natura respectivei situaŃii. Legea dă dreptul instanŃei penale să ia îndiscuŃie şi să rezolve chestiunea prealabilă – dacă aceasta nu a fost soluŃionată anterior de instanŃa competentă – în cadrul procesului penal cu ocazia judecăriicauzei penale, ceea ce echivalează cu prorogarea competenŃei instanŃei penaleasupra unei chestiuni de natură civilă.

Strămutarea, ca formă a prorogării competenŃei teritoriale a unei instanŃe judecătoreşti în defavoarea altei instanŃe judecătoreşti, de aceeaşi categorie şi deacelaşi grad, în cazul în care imparŃialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităŃii părŃilor, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părŃi are o rudă sau unafin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecătorii sau procurorii, asistenŃii

judiciari sau grefierii instanŃei. Cererea de strămutare poate fi f ăcută de oricaredintre părŃi şi procuror, sau ministrul justiŃiei. Cererea trebuie motivată, la aceastaanexându-se înscrisuri doveditoare. Cererea se adresează Înaltei CurŃi de CasaŃieşi JustiŃie, iar aceasta pentru a putea soluŃiona cererea, solicită preşedinteluiinstanŃei superioare celei la care cauza este pe rol, să desf ăşoare o procedură de



35

informare la sediul instanŃei unde se află cauza, în legătură cu motivele invocate în cerere şi eventual alte motive ce ar justifica strămutarea. InstanŃa supremă sepronunŃă în raport de înscrisurile depuse de părŃi şi a informaŃiilor transmise de lainstanŃa superioară, iar examinarea cererii de strămutare se face în şedinŃă publică,şi se dispune prin încheiere. Dacă admite cererea, cauza este strămutată la o altă instanŃă judecătorească, de aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, dar din altă circumscripŃie teritorială, care este investită cu judecarea şi soluŃionarea cauzei.Prin hotărârea de admitere a cererii, instanŃa supremă hotărăşte şi în privinŃaactelor ce au fost îndeplinite la instanŃa de la care cauza este strămutată, în sensulcă se menŃin ori sunt ref ăcute.



36

6. PROBELE ŞI MIJLOACELE DE PROBĂ

În fiecare cauză penală întreaga activitate procesuală trebuie să asigure aflarea

adevărului cu privire la faptă şi la f ăptuitor, pentru ca în raport de situaŃia de faptreŃinută să se poată face o corectă aplicare a legii materiale penale şi civile. Legeade procedură penală obligă organul de urmărire penală şi instanŃa de judecată să dea dovadă de rol activ, în vederea aflării adevărului şi să lămurească fiecarecauză sub toate aspectele, pe bază de probe. Cu alte cuvinte, probele suntsingurele surse de informare ale organelor judiciare în rezolvarea oricărei cauzepenale. Probele se obŃin, în activitatea judiciară de urmărire penală şi de judecată,numai cu ajutorul mijloacelor de probă prevăzute de lege. Probele sunt definite delege ca fiind acele elemente de fapt care servesc la constatarea existenŃei sauinexistenŃei unei infracŃiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi lacunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluŃionare a cauzei.

Numai în temeiul acestor elemente de fapt instanŃa de judecată poate hotărî dacă fapta în legătură cu care se desf ăşoară judecata a fost săvârşită, dacă a fostcomisă de cel învinuit etc. Probele, ca elemente de fapt, sunt aduse la cunoştinŃaautorităŃilor publice judiciare numai prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute de lege, ca o garanŃie că aceste probe corespund cu realitatea. Legeaprevede următoarele mijloace de probă: declaraŃiile învinuitului sau inculpatului,

declaraŃiile părŃii vătămate, părŃii civile şi ale părŃii responsabile civilmente,declaraŃiile martorilor, înscrisurile, mijloacele materiale de probă, constatărilemedico-legale şi tehnico-ştiinŃifice, expertizele, înregistrările audio sau video,fotografiile.

Totalitatea normelor de drept procesual penal ce privesc probele şi mijloacelede probă formează ceea ce se numeşte sistemul probator în procesul penal. Labaza acestor reguli stau trei principii:

libertatea probelor, în sensul că pentru dovedirea situaŃiilor de fapt ce

formează obiectul probaŃiunii într-o cauză penală, pot fi folosite oriceprobe; bineînŃeles, cele care sunt cele mai adecvate situaŃiei de fapt cetrebuie dovedită;

libertatea mijloacelor de probă, în sensul că pentru obŃinerea elementelor defapt ce constituie probe într-o cauză dată, poate fi folosit orice mijloc deprobă dintre cele prevăzute de lege; bineînŃeles, se va folosi mijlocul deprobă cel mai adecvat cauzei date. Legea stabileşte pentru fiecare mijloc deprobă în parte anumite reguli procedurale ce trebuie respectate de către

autorităŃile publice judiciare şi părŃile din proces, pentru a asigura obŃinereaunor probe conforme cu realitatea. De aceea, legea de procedură penală interzice folosirea mijloacelor de constrângere pentru obŃinerea unei probe



37

cu o consecinŃă procesuală foarte importantă: mijloacele de probă obŃinut înmod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.

libera apreciere a probelor, în sensul că probele nu au o valoare dinaintestabilită. Ca urmare, fiecare probă are o valoare probantă de sine stătătoare,independentă, fiind posibil a se pronunŃa o hotărâre de condamnare sau deachitare în temeiul unei singure probe, dacă această probă formează convingerea instanŃei de judecată că este conformă cu realitatea.BineînŃeles, organele judiciare trebuie să administreze toate probelenecesare, dar în cazul că există sau poate fi administrată doar o singură probă, în temeiul acesteia se poate da o hotărâre judecătorească asuprafondului. De la această regulă, legea prevede următoarele excepŃii:declaraŃiile inculpatului, ale părŃii vătămate, părŃii civile şi a părŃiiresponsabile civilmente au o valoare probantă condiŃionată în sensul că fiecare dintre aceste declaraŃi, luate în seamă independent, nu au valoare

probantă, nu pot sta la baza unei hotărâri de condamnare sau de achitare.Aceste declaraŃii, luate în seamă fiecare în parte, pot contribui la aflareaadevărului într-o cauză penală dată numai în măsura în care sunt sprijinitepe alte probe administrate în cauză, sunt confirmate de alte probeadministrate în cauză sau cum prevede în mod expres legea, suntcoroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probeloradministrate în cauză. Din această cerinŃă a legii rezultă următoareleconsecinŃe procesuale: declaraŃia inculpatului nu poate conduce singură la o

hotărâre de condamnare, chiar dacă inculpatul declară că a comis faptapentru care este învinuit, recunoaşterea inculpatului nu mai constituieregina probelor, când în temeiul acesteia se putea da o hotărâre decondamnare, această regulă fiind specifică sistemului probelor formale sau ,

în temeiul declaraŃiei părŃii vătămate nu se poate pronunŃa o hotărâre decondamnare, dacă învinuirea pe care o formulează aceasta nu este sprijinită pe alte probe; activitatea de probaŃiune trebuie continuată pentru strângereaşi de alte probe şi dacă nu este posibil a strânge astfel de probe sau nu

există alte probe (trebuie admisă şi ideea crimei perfecte) nu se poatepronunŃa o hotărâre de condamnare numai în baza recunoaşterii învinuiriide către inculpat sau a învinuirii formulate de partea vătămată, ci trebuie să tragem concluzia că învinuirea este neîntemeiată şi se adoptă o soluŃie deachitare. O a doua excepŃie priveşte declaraŃiile martorilor cărora, înprocesul penal, li s-a atribuit o altă identitate, legea prevede, de asemenea,că declaraŃiile lor pot servi la aflarea adevărului, într-o cauză dată, numai înmăsura în care sunt coroborate cu faptele şi împrejurări ce rezultă din fapteşi împrejurări ce sunt deduse din ansamblul probelor administrate şiexistente în cauză.



38

6.1. DeclaraŃiile învinuitului sau ale inculpatului ca urmare a ascultăriiacestuia de organele judiciare. Deoarece în cadrul procesului penal declaraŃiile

învinuitului şi ale inculpatului constituie – în aceeaşi măsură – atât un mijloc deprobă cât şi un mijloc de apărare, organul de urmărire penală şi instanŃa de

judecată au obligaŃia să îl asculte, în legătură cu învinuirea ce i se aduce,arătându-i, mai întâi, pentru ce faptă este învinuit, că are dreptul de a fi asistat deun apărător şi că are dreptul de a nu face nici o declaraŃie (dreptul la tăcere).Învinuitul sau inculpatul este lăsat să declare tot ce ştie în cauză, în fapt acestadeclarând tot ce consideră că răspunde intereselor sale, chiar dacă seautoînvinovăŃeşte dar prin aceasta urmăreşte să-i scape de răspundere penală pealŃi infractori, să facă o relatare liberă, după care i se pot pune întrebări în legătură cu învinuirea ce i se aduce, pentru lămurirea unor situaŃii de fapt, fie că acesteasunt în acuzarea sau apărarea sa, atât în ce priveşte latura penală cât şi în cepriveşte latura civilă. DeclaraŃia se consemnează în scris, de către organul

judiciar, şi trebuie semnată de cel ascultat. Tot în această declaraŃie seconsemnează şi răspunsurile la întrebările ce i s-au pus, precum şi oricecompletări, reveniri, precizări f ăcute ulterior consemnării iniŃiale. Trebuieprecizată ziua, luna anul, ora începerii ascultări şi ora când s-a încheiat ascultarea.

În mod corespunzător, se procedează şi la ascultarea celorlalte părŃi.În ce priveşte valoarea probantă a declaraŃiilor părŃilor, oricare ar fi acestea,

am discutat această chestiune când am examinat chestiunea liberei aprecieri aprobelor, în sensul că pot contribui la aflarea adevărului numai dacă sunt

coroborate (confirmate) de alte probe administrate în cauză.

6.2. DeclaraŃiile martorilor, constituie mijloace de probă frecvent întâlnite încauzele penale, deşi adesea criticate în istoria procesului penal, pe considerentulcă au fost – şi vor mai fi – şi martori mincinoşi, dar pe acest motiv justiŃia nupoate renunŃa la ascultarea unor persoane ca martori. Au semnificaŃia unui mijlocde probă numai declaraŃiile judiciare, f ăcute de o persoană ce cunoaşte fapte şi

împrejurări ce formează obiectul probaŃiunii într-o cauză dată, adică cele f ăcutedupă începerea procesului penal şi numai în faŃa organului de urmărire ori ainstanŃei de judecată, după caz. Poate fi ascultat ca martor orice persoană fizică ceare cunoştinŃă despre vreo împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului

într-o anume cauză penală. Persoana vătămată care nu participă în procesul penalnici ca parte vătămată, nici ca parte civilă, poate fi ascultată ca martor, pentru caprin declaraŃiile sale – declaraŃii de martor, nu de parte – să contribuie la aflareaadevărului într-o anume cauză. Anumite persoane, deşi au cunoştinŃă despre astfelde fapte sau împrejurări, nu pot fi ascultate ca martori – este interzisă ascultarealor – dacă au luat cunoştinŃă de respectivele fapte în exerciŃiul profesiei şi facparte din categoria persoanelor obligate a păstra secretul profesional (avocat,



39

medic curant, farmacist). Totuşi chiar dacă este vorba de aceste persoane ce auluat cunoştinŃă de anumite fapte şi împrejurări ce se referă la împrejurări pentrucare orice persoană are obligaŃia de a le denunŃa, deşi le-au cunoscut în exerciŃiulprofesiei, sunt obligate a le denunŃa şi pot fi ascultate ca martoria atunci când înexerciŃiul profesiei iar legea profesiei le obligă să denunŃe, ele au luat cunoştinŃă de comiterea unei infracŃiuni contra siguranŃei statului, o infracŃiune de omor,tâlhărie etc. pot fi ascultate ca martori. De asemenea, aceste persoane pot fiascultate ca martori dacă au încuviinŃarea de la persoana sau organizaŃia faŃă decare au obligaŃia să păstreze secretul profesional. Legea profesiunii de avocat îlprotejează pe avocatul ce îndeplineşte serviciul de asistenŃă juridică, în modabsolut, acesta nu este obligat să denunŃe nici în ce priveşte infracŃiunile contrasecurităŃii statului şi deci nu poate fi ascultat ca martor în legătură cu faptacunoscută în exerciŃiul profesiei. Legea cuprinde dispoziŃii şi cu privire lapersoanele care – deşi cunosc fapte şi împrejurări ce formează obiectul probaŃiunii

într-o cauză dată – nu sunt obligate să declare ca martori, se pot abŃine de a facedeclaraŃii de martor, anume soŃul sau rudele apropiate ale învinuitului sauinculpatului din acea cauză. Persoana pe care organul judiciar o citează ca martorare obligaŃia de a se înf ăŃişa la data şi locul stabilit în citaŃie şi de a declara tot ceştie cu privire la faptele cauzei. Are obligaŃia de a spune adevărul, altfel răspundepentru mărturie mincinoasă, spre deosebire de părŃi care pot face şi declaraŃii cenu sunt conforme cu adevărul, f ără a răspunde din punct de vedere penal pentruaceasta. Aceasta este şi explicaŃia pentru care martorul depune jurământul, în

privinŃa părŃilor nefiind această obligaŃie. Martorul, mai înainte de face declaraŃia,depune un jurământ religios. Martorul face o declaraŃie liberă după care i se potpune întrebări, apoi care se consemnează în scris, semnând martorul şicontrasemnând organul judiciar. DeclaraŃia martorului are o valoare probantă desine stătătoare, independentă de celelalte probe, nu se cere să fie coroborată cualte probe, încât se poate da o hotărâre de condamnare ori de achitare în temeiuldeclaraŃiilor martorilor sau chiar a declaraŃiei unui singur martor, dacă instanŃa de

judecată şi-a format convingerea că relatările martorului sunt conforme cu

realitatea.6.3. Înscrisurile, ca mijloace de probă în procesul penal, fac dovada prin

conŃinutul lor, adică în raport de faptele împrejurările de fapt ce sunt consemnate în acel înscris, bineînŃeles, în măsura în care respectivele fapte şi împrejurăriformează obiectul probaŃiunii într-o anume cauză penală. Poate fi socotit înscris,ca mijloc de probă în procesul penal, orice, consemnare, scriere realizată de opersoană fizică sau juridică şi în care se fac referiri, constatări în legătură cuanumite fapte şi împrejurări. Aceste consemnări, constatări ale celui ce a redactat

înscrisul, constituie probă în procesul penal şi pot contribui la aflarea adevărului într-o cauză penală, în măsura în care formează convingerea instanŃei de judecată



40

că sunt conforme cu realitatea. Acest mijloc de probă are o valoare probantă independentă, de sine stătătoare şi poate conduce la darea unei hotărâri decondamnare ori de achitare f ără a fi necesar să fie coroborat cu alte probe.

6.4. Mijloacele materiale de probă, ca probe în procesul penal, sunt aceleobiecte, bunuri care conŃin sau poartă o urmă a faptei săvârşite sau care prinexistenŃa lor într-un anumit loc şi la o anumită persoană ori care prin conŃinutullor fac dovada comiterii unei infracŃiuni. În cadrul mijloacelor materiale de probă legea distinge o categorie aparte, anume corpurile delicte, anume acele obiectecare au fost folosite la săvârşirea unei infracŃiuni sau au fost destinate acestuiscop, precum şi obiectele care sunt produsul infracŃiunii urmărite ori judecate.Prin urmele pe care le poartă sau le conŃin, prin însăşi existenŃa lor ori deŃinere decătre anumite persoane ce nu au o autorizaŃie în acest sens, obiectele ce constituiemijloace de probă în procesul penal, pot contribui la aflarea adevărului într-o

anume cauză, în măsura în care instanŃa de judecată reŃine existenŃa unei legăturicauzale între fapta comisă şi urmele pe care le poartă bunul, conŃinutul bunuluietc. În unele cauze instanŃa de judecată se poate pronunŃa asupra acestei legăturicauzale, cum ar fi în situaŃia deŃinerii unui bun etc. În alte cauze penale trebuieefectuată o constatare tehnico-ştiinŃifică sau expertiză pentru a se constata că urma pe care o poartă obiectul are legătură cu infracŃiunea judecată, conŃinutuleste falsificat etc. Şi aceste mijloace materiale de probă pot fi falsificate,contraf ăcute etc. şi de aici riscul survenirii unei erori judiciare. Folosirea acestui

mijloc de probă în procesul penal poate contribui la aflarea adevărului în măsura în care instanŃa de judecată consideră că în temeiul lor se poate reŃine o situaŃie defapt ce reprezintă realitatea.

6.5. Concluziile specialiştilor şi tehnicienilor care efectuează constatăriletehnico-ştiinŃifice şi constatările medico-legale cât şi concluziile experŃilor ceefectuează expertize în procesul penal sunt probe în acest proces, când acesteconcluzii contribuie la lămurirea unor fapte şi împrejurări ce formează obiectul

probaŃiunii într-o cauză penală dată. Se efectuează constatări medico-legale şitehnico-ştiinŃifice şi nu expertize în caz de urgenŃă, când există pericol dedispariŃie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaŃii de fapt ori estenecesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. De aceea,constatările se efectuează numai în faza de urmărire penală. Se lasă la apreciereaorganului de urmărire penală şi a instanŃei de judecată dacă se dispune efectuareaunei constatări ori a unei expertize. Legea prevede totuşi situaŃii când, în anumitecauze, folosirea acestor mijloace de probă este obligatorie:

în faza de urmărire penală este obligatorie efectuarea unei constatări medico-legale în caz de moarte violentă, moarte a cărei cauză nu se cunoaşte orieste suspectă sau când este necesară examinarea corporală asupra



41

învinuitului ori a persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestoraexistenŃa urmelor infracŃiunii;

este obligatorie efectuarea expertizei, fie în faza de urmărire, fie în cursul judecăŃii, în cauzele de omor deosebit de grav, a unei expertize psihiatrice ainculpatului; cât şi atunci când organele judiciare au îndoieli asupra stăriipsihice a inculpatului; de asemenea, pentru a se putea dispune suspendareurmăririi penale sau suspendarea judecăŃii este necesară efectuarea uneiexpertize medico-legale în legătură cu starea de sănătate a inculpatului,pentru a se vedea dacă este sau nu în măsură să participe la desf ăşurareaprocesului penal; în cazul infracŃiunii de pruncucidere se efectuează oexpertiză medico-legală pentru a se stabili dacă noul-născut a fost ucisimediat după naştere, cât şi a unei expertize psihiatrice pentru a se stabilidacă mama noului-născut, a suferit, în momentul naşterii, o puternică tulburare datorată naşterii şi care ar justifica fapta. Expertizele se

efectuează de experŃi oficiali care funcŃionează în instituŃii de specialitate(medicină legală şi criminalistică), iar atunci când nu sunt organizate astfelde instituŃii, expertiza se efectuează de către experŃi ce fac parte din corpuride experŃi oficiali, iar în ultimă instanŃă, se apelează la persoane ce suntrecunoscute pentru pregătirea lor într-un domeniu asemănător cauzeiurmărite ori judecate. PărŃile au dreptul să ceară numirea şi a câte unuiexpert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuareaexpertizei alături de expertul numit de organul judiciar sau desemnat de

instituŃia de specialitate (este vorba de ceea ce se numeşte expertizacontradictorie). După efectuarea constatării tehnico-ştiinŃifice, medico-legale ori a expertizei, se întocmeşte un raport prin care se dau răspunsuri la

întrebările formulate. Concluziile raportului pot contribui la aflareaadevărului în cauza dată. Aceste concluzii nu au valoare probantă maidinainte stabilită, nu sunt superioare altor probe chiar dacă expertiza a fostobligatorie; de asemenea, pentru a fi luate în seamă nu trebuie coroboratecu alte probe, ele având o valoare probantă independentă de alte probe,

încât se poate pronunŃa o hotărâre de condamnare ori achitare prin luarea înconsiderare numai a concluziilor expertului şi atunci când instanŃa de judecată le consideră ca fiind conforme cu realitatea. Expertul nu este judecătorul chestiunii expertizate, instanŃa de judecată hotărăşte în privinŃavalorii concluziilor expertului, măsura în care î şi formează convingerea că sunt conforme cu realitate.



42

7. MĂSURILE PROCESUALE

7.1. NoŃiunea de măsuri procesuale

PărŃile din proces au dreptul să participe la efectuarea actelor de urmărirepenală şi de judecată, să folosească modalităŃile procesuale prevăzute de legepentru prezentarea susŃinerilor lor, în vederea aflării adevărului şi justeisoluŃionări cauzei. În aceeaşi măsură, părŃile au şi obligaŃii procesuale ce privescobligaŃia lor de a participa la efectuarea actelor de urmărire şi de judecată, de a nuse sustrage de la efectuarea acestor acte, de a se supune executării pedepseledispuse de instanŃă, de a repara paguba cauzată prin infracŃiune, de a nu încerca să zădărnicească aflarea adevărului pe parcursul desf ăşurării procesului penal.Pentru a preîntâmpina astfel de situaŃii, legea de procedură penală prevede o seriede măsuri procesuale ce au rolul de a asigura buna desf ăşurare a procesului penalşi realizarea scopului acestuia. În principal, măsurile procesuale sunt:

măsurile preventive, care au un caracter personal şi privesc numai pe învinuitsau pe inculpat. Ele au rolul de a asigura aflarea adevărului în cauză şi justaei soluŃionare prin împiedicarea celui urmărit ori judecat de la săvârşirea deacte ce ar fi de natură a zădărnici aflarea adevărului; de asemenea, acestemăsuri se iau pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului

de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea sancŃiunilor dedrept penal.

măsurile asigurătorii, ca măsuri procesuale cu caracter real, au rolul de asigurarepararea pagubei cauzate prin infracŃiune şi executarea pedepsei amenziipenale. Aceste măsuri constau în indisponibilizarea bunurilor inculpatuluişi părŃii responsabile civilmente, până la soluŃionarea definitivă a cauzei.

7.2. Măsurile preventive privesc numai pe învinuit sau inculpat şi sunt de

două feluri: unele sunt privative de libertate (reŃinerea şi arestarea preventivă),altele restrictive de drepturi (obligarea de a nu părăsi localitatea şi obligaŃia de anu părăsi Ńara). Aceste măsuri se iau cu titlul de excepŃie, lăsându–se la apreciereaorganului judiciar, în sensul că procesul penal se desf ăşoară, de principiu, cu

învinuitul sau inculpatul aflat în stare de libertate, sau să nu i se restrângă dreptulde a se deplasa oriunde pe teritoriul României. Într-o singură situaŃie, în cazulinfracŃiunilor flagrante cărora li se aplică procedura urgentă de urmărire şi de

judecată, se ia obligatoriu măsura reŃinerii învinuitului, în continuare, arestarea

învinuitului sau inculpatului fiind lăsată la aprecierea instanŃei de judecată, lapropunerea procurorului. Legea de procedură penală prevede următoarele măsuripreventive: reŃinerea învinuitului, arestarea învinuitului, arestarea inculpatului,



43

obligarea învinuitului sau inculpatului de a nu părăsi localitatea, obligarea învinuitului sau inculpatului de a nu părăsi Ńara. De observat că oricare dintremăsurile preventive poate fi luată numai în cadrul procesului penal, după

începerea urmăririi penale, fie în fază de urmărire, fie în fază de judecată. Deasemenea, măsurile preventive privative de libertate se iau numai faŃă de învinuiŃisau inculpaŃi, persoane fizice nu şi faŃă de persoanele juridice în condiŃiile în careşi persoanele juridice pot fi subiecŃi activi ai infracŃiunii şi implicit subiecŃi pasiviai acŃiunii penale.

Pentru luarea oricăreia dintre măsurile preventive se cer următoarele condiŃiigenerale:

din probele administrate în cauză să rezulte că s –a comis o faptă prevăzută delegea penală. Legea de procedură admite a se lua o măsură preventivă faŃă de persoana urmărită şi faŃă de care a început urmărirea şi în lipsa unorprobe obŃinute prin intermediul mijloacelor de probă prevăzute de lege, ci

numai în temeiul unor indicii temeinice, adică atunci când în cauză suntanumite date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faŃă decare se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşitfapta în legătură cu care se desf ăşoară urmărirea.

pentru fapta în legătură cu care se desf ăşoară urmărirea penală, legea penală să prevadă pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau închisoarea. Dacă legea penală prevede pentru respectiva faptă, pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsaamenzii, nu pot fi luate faŃă de învinuit sau inculpat măsuri preventive şi cu

atât mai mult dacă fapta este sancŃionată numai cu amendă.Pe lângă condiŃiile generale arătate, pentru luarea măsurii reŃinerii învinuitului,a arestării învinuitului, şi a arestării inculpatului se mai cere: să existe unul dincazurile prevăzute de lege şi care să justifice o astfel de măsură. Legea deprocedură are în vedere mai multe astfel de situaŃii şi anume:

învinuitul sau inculpatul a fugit sau s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de laurmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să sesustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la

executarea pedepsei, iar pentru fapta pentru care este învinuit, pedeapsaprevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea mai mare de 4ani;

învinuitul sau inculpatul a încălcat, cu rea-credinŃă, măsura obligării de a nupărăsi localitatea, sau Ńara ori obligaŃiile care îi revin pe durata acestormăsuri, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este învinuiteste detenŃiunea pe viaŃă ori închisoarea mai mare de 4 ani;

există date din care rezultă că învinuitul sau inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenŃareaunei părŃi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sausustragerea mijloacelor materiale de probă, iar pedeapsa prevăzută de lege



44

pentru fapta pentru care este învinuit este detenŃiunea pe viaŃă ori închisoarea mai mare de 4 ani;

există date din care rezultă că învinuitul sau inculpatul pregăteşte săvârşireaunei noi infracŃiuni, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru careeste învinuit este detenŃiunea pe viaŃă ori închisoarea mai mare de 4 ani;

învinuitul sau inculpatul a săvârşit cu intenŃie o infracŃiune, iar pentru faptapentru care este învinuit, legea prevede pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă ori

închisoarea mai mare de 4 ani;există date din care rezultă că învinuitul sau inculpatul exercită presiuni asupra

persoanei vătămate sau că încearcă o înŃelegere frauduloasă cu aceasta, iarpentru fapta pentru care este învinuit, legea prevede pedeapsa detenŃiunii peviaŃă ori închisoarea mai mare de 4 ani;

învinuitul sau inculpatul a săvârşit o infracŃiune pentru care legea prevedepedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, şi

există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentruordinea publică.

Dacă sunt îndeplinite condiŃiile mai sus arătate pentru luarea măsurii arestăriipreventive a învinuitului sau inculpatului aceste măsuri pot fi dispuse, în fază deurmărire penală, numai de către instanŃa de judecată, iar în cursul judecăŃii,fireşte, arestarea inculpatului se dispune de instanŃa de judecată. Pentru luareamăsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale – atât a învinuitului cât şi ainculpatului – procurorul mai înainte de a sesiza instanŃa cu cererea de luare a

măsurii arestării preventivă, procedează la ascultarea învinuitului sau ainculpatului, ascultarea privind învinuirea, dar în principal motivele ce ar justificaarestarea în raport de situaŃiile prevăzute de lege, fiind posibil ca inculpatul să deaexplicaŃii faŃă de care să nu fie necesară arestarea (de exemplu, inculpatul nu s-aprezentat la chemările ce i s-au f ăcut de către organul de urmărire penală,crezându-se că se sustrage de la urmărire, dar acesta face dovada că a fost bolnavşi s-a aflat internat în spital într–o situaŃie deosebit de gravă şi nu a pututcomunica această situaŃie organului de urmărire). La fel, instanŃa ce a fost sesizată

de către procuror, mai înainte de a se pronunŃa asupra propunerii procurorului dearestare a celui urmărit, procedează la ascultarea acestuia, fiindu-i asigurată asistenŃa juridică. În mod corespunzător, inculpatul este ascultat de instanŃa de

judecată atunci când se pune problema arestării acestuia în faza de judecată.Măsurile preventive pot fi luate de autorităŃile publice judiciare prevăzute de

lege, după cum urmează:reŃinerea se dispune în faza de urmărire penală de către procuror cât şi de către

organul de cercetare penală care au obligaŃia de a–l înştiinŃa, de îndată, peprocuror cu privire la măsura luată;



45

obligarea de a nu părăsi localitatea şi obligarea de a nu părăsi Ńara pot fi luate, în faza de urmărire penală, de către procuror, iar în cursul judecăŃii, de cătreinstanŃa de judecată;

arestarea preventivă a învinuitului, în cazul urmăririi penale, se dispune deinstanŃa de judecată, la sesizarea procurorului;

arestarea preventivă a inculpatului, în cursul urmăririi penale, se dispune deinstanŃa de judecată, la sesizarea procurorului; în cursul judecăŃii, măsura sedispune de către instanŃă, din oficiu ori la cererea procurorului sau a părŃiivătămate.

Oricare dintre măsurile preventive pot fi luate pentru o anumită durată de timp,prevăzută de lege. Astfel:

reŃinerea se dispune pentru cel mult 24 ore, acest termen nu se poate prelungi,ci este posibilă lipsirea de libertate a învinuitului, în continuare, numai dacă se dispune arestarea acestuia;

obligarea de a nu părăsi localitatea se dispune în cursul urmăririi penale pentrucel mult 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii acestui termen. Prelungirea odispune numai instanŃa competentă a judeca în fond cauza, la sesizareaprocurorului. InstanŃa de judecată poate dispune prelungirea termenului cu

încă 30 de zile, şi mai poate acorda şi alte prelungiri, de câte 30 de zile, f ără ase putea depăşi, în faza de urmărire penală, termenul de un an. În modexcepŃional, când pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracŃiunea urmărită,este detenŃiunea pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani sau mai mare, durata

maximă a obligării de a nu părăsi localitatea – repetăm, în faza de urmărirepenală – este de cel mult 2 ani. Când cauza este în faza de judecată, măsurapreventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea durează până lasoluŃionarea definitivă a cauzei, afară de cazul în care instanŃa a dispusrevocarea măsurii.

în mod corespunzător şi în ce priveşte obligarea de a nu părăsi Ńara, duratamăsurii este aceeaşi ca şi în cazul obligării de a nu părăsi localitatea.

durata arestării preventive a învinuitului, în cazul urmăririi penale, nu poate

depăşi 10 zile. Durata acestui termen nu poate fi prelungită; când se impunelipsirea de libertate, în continuare, a celui urmărit se procedează astfel:existând temei pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale, procurorul pune

în mişcare acŃiunea penală prin ordonanŃă şi ca urmare, învinuituldobândeşte calitatea procesuală de inculpat. Cel urmărit având calitatea deinculpat poate fi arestat pentru o perioadă de timp mai mare.

durata arestării preventive a inculpatului, în faza de urmărire penală, sedispune de instanŃa de judecată pentru cel mult 30 zile cu posibilitateaprelungirii, tot de către instanŃa de judecată, le sesizarea procurorului. Mai

înainte de expirarea duratei de 30 de zile pentru care s–a dispus, iniŃial,arestarea preventivă a inculpatului, instanŃa este sesizată de către procuror



46

printr-o cerere de prelungire a arestării preventive, instanŃa de judecată putând acorda o prelungire de încă 30 de zile, şi în caz de nevoie se mai potacorda şi alte asemenea prelungiri, urmând de fiecare dată aceeaşiprocedură, f ără a se putea depăşi un termen de 180 de zile. Dacă până laexpirarea celor 180 de zile urmărirea penală nu a fost finalizată, fiindnecesară continuarea acesteia, inculpatul nu mai poate fi privat de libertate

în cauza în care s –a luat măsura. În cursul judecăŃii, arestarea preventivă ainculpatului durează până la soluŃionarea definitivă a cauzei, cu obligaŃiainstanŃei de judecată de a verifica, cel puŃin odată la 60 de zile, temeiniciaşi legalitatea măsurii luate şi în caz în care se constată că temeiurile care audeterminat luarea măsurii au încetat şi nu există temeiuri noi care să

justifice menŃinerea măsurii, măsura se revocă. Dacă nu–i cazul revocăriimăsurii se dispune menŃinerea arestării preventive până la soluŃionareadefinitivă a cauzei.

O măsură preventivă luată de către organul judiciar competent poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care audeterminat luarea acelei măsuri, dar cu respectarea următoarelor cerinŃe: să fie

îndeplinite condiŃiile pentru luarea noii măsuri preventive iar competenŃa dispune înlocuirea este organul judiciar care are dreptul a dispune în privinŃa noii măsuripreventive. Se înlocuieşte o măsură preventivă de o anumită natură – obligarea dea părăsi localitatea – cu măsura arestării preventive, sau situaŃiunea inversă.

Pentru luarea măsurilor faŃă de infractorii minori, se cer aceleaşi condiŃii de fond

şi de formă ca pentru infractorii minori, elementele de diferenŃiere privesc duratamăsurilor preventive privative de libertate. Astfel, reŃinerea infractorului minor, între 14-16 ani este permisă numai în mod cu totul excepŃional, şi atunci când acestaa comis o infracŃiune pentru care legea penală prevede pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau închisoarea de 10 ani sau mai mare; reŃinerea poate fi dispusă pentru 10 ore, darcu posibilitatea – o excepŃie de la regula generală – prelungirii reŃinerii de cătreprocursor, atunci când măsura a fost luată de către organul de cercetare penală,pentru încă 10 ore. În ce priveşte reŃinerea minorului de peste 16 ani, sunt aplicabile

aceleaşi reguli ca pentru infractorii majori. Pentru arestarea preventivă a învinuituluisau inculpatului minor ce are vârsta între 14 şi 16 ani, arestarea acestuia esteposibilă numai dacă a comis fapte foarte grave, adică infracŃiuni pentru care legeapenală prevede pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă ori pedeapsa închisorii mai mare de 10ani. Infractorul minor ce are doar calitatea procesuală de învinuit, poate fi arestatpentru cel mult 3 zile, iar inculpatul minor între 14 şi 16 ani poate fi arestat – atât înfaza de urmărire penală cât şi în cursul judecăŃii în primă instanŃă – poate fi arestatpentru cel mult 15 zile; cu posibilitatea ca în cursul urmăririi penale această măsură să poată fi prelungită, dar pentru perioade de timp mai scurte. Inculpatul minor ce a

împlinit 16 ani poate fi arestat pentru cel mult 20 de zile, cu posibilitatea prelungirii.



47

Învinuitul minor poate fi arestat pentru cel mult 3 zile, indiferent dacă este cu vârsta între 14 şi 16 ani sau mai mare de 16 ani.

Măsurile preventive se revocă de către organele judiciare competente dacă au încetat temeiurile ce au justificat luarea oricăreia dintre măsurile preventive. Selasă la aprecierea organului judiciar dacă dispune ori nu revocarea unei măsuripreventive. Legea prevede anumite situaŃii când măsurile încetează de drept, legeaimpune obligatoriu încetarea măsurii preventive f ără a se da posibilitateaorganului judiciar de a face aprecieri în privinŃa acestor situaŃii. Măsurilepreventive, oricare ar fi, încetează de drept în următoarele situaŃii.

la expirarea termenului pentru care a fost luată măsura;procesul penal nu mai poate continua deoarece a intervenit o cauză faŃă de care

acŃiunea penală nu poate fi exercitată, şi procurorul a dispus scoaterea desub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale, iar instanŃa a dispusachitarea ori încetarea procesului penal.

În ceea ce priveşte arestarea preventivă a inculpatului, pe lângă situaŃiilearătate anterior, această măsură încetează de drept şi atunci când, în cursul

judecăŃii în primă instanŃă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracŃiunea care face obiectul învinuirii. Caurmare, atunci când cauza se află în stadiul judecăŃii în apel ori în recurs, nu maieste aplicabil acest caz de încetare de drept a măsurii arestării preventive ainculpatului.

Actele de dispoziŃie ale organelor judiciare competente ce au dispus în privinŃa

luării, înlocuirii, revocării, încetării de drept a unei măsuri preventive, sau princare s-a dispus asupra propunerii de prelungire a arestării preventive ainculpatului, sunt supuse controlului judiciar, astfel:

contra ordonanŃei de reŃinere, calea de atac este plângerea adresată procurorului ce exercită supravegherea activităŃii organului de cercetarepenală, respectiv procurorului ierarhic superior;

dacă în faza de urmărire penală procurorul a dispus luarea măsurii preventive aobligării de a nu părăsi localitatea sau a obligării de a nu părăsi Ńara,

învinuitul sau inculpatul se poate adresa cu plângere la instanŃa judecătorească competentă a judeca în primă instanŃă; dar plângerea poatefi adresată şi procurorului ierarhic superior, f ără a fi condiŃionată plângereala instanŃă, de folosirea în prealabil a plângerii la procurorul ierarhicsuperior;

dacă instanŃa de judecată a dispus, în timp ce cauza este în faza de urmărirepenală, arestarea preventivă a învinuitului sau a inculpatului, acesta are la

îndemână calea de atac a unui recurs separat împotriva încheierii instanŃei; în timp ce o cauză penală se află în cursul judecăŃii, instanŃa poate dispune prin

încheiere în privinŃa oricărei măsuri preventive, această încheiere fiindsupusă unui recurs separat. Când judecata se desf ăşoară cu inculpatul arestat



48

în cauză, instanŃa de judecată este obligată să verifice periodic, dar nu maitârziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive,nerespectarea acestei cerinŃe atrăgând încetarea de drept a măsurii arestăriipreventive a inculpatului.

Învinuitul sau inculpatul faŃă de care a fost luat măsura arestării preventivepoate cere liberarea provizorie, legea reglementând două modalităŃi ale liberăriiprovizorii: sub control judiciar şi pe cauŃiune. Liberarea provizorie sub control

judiciar sau pe cauŃiune, are caracter facultativ şi este provizorie – rezultă chiardin denumire – putându-se reveni asupra acesteia când se impune arestareapreventivă ori măsura a fost revocată pentru situaŃii imputabile celui arestat.InstanŃa de judecată are competenŃa de a rezolva cererea de liberare provizorie acelui arestat preventiv.

Liberarea provizorie poate fi dispusă dacă:urmărirea sau judecata se desf ăşoară în legătură cu o infracŃiune comisă din

culpă, indiferent de pedeapsa prevăzută de lege; dacă infracŃiunea a fostsăvârşită cu intenŃie, pedeapsa închisorii prevăzută de lege, să nu fie maimare de 18 ani;

învinuitul sau inculpatul să nu fie recidivist;din datele existente în cauză să nu rezulte că acesta nu trebuie pus în libertate

şi în acest fel se caută a-l împiedica să comită o altă infracŃiune ori să zădărnicească aflarea adevărului. Pe timpul liberării provizorii, învinuitulsau inculpatul are, în principal, obligaŃia de a comunica organului judiciar

orice schimbare de domiciliu sau reşedinŃă, să se prezinte la orice chemarea organului judiciar, să nu îndeplinească activităŃi de natură a zădărniciaflarea adevărului în cauză, să nu comită o altă infracŃiune intenŃionată.Dacă nu respectă aceste obligaŃii, liberarea provizorie poate fi revocată, iar

în cazul liberării provizorii pe cauŃiune, învinuitul sau inculpatul ce nu a îndeplinit cu rea credinŃă aceste obligaŃii, cauŃiunea se face venit la bugetulstatului.

7.3. Măsurile asigurătorii ce se iau în cursul procesului penal constau înindisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi ale părŃiiresponsabile civilmente în vederea reparării pagubei cauzate prin infracŃiune sau aacordării de daune morale persoanei vătămate ce are calitatea de parte civilă înprocesul penal, cât şi în vederea asigurării executării pedepsei penale a amenzii.Măsurile asigurătorii luate în vederea asigurării executării pedepsei amenzii se iaunumai asupra bunurilor inculpatului, deoarece răspunderea penală este personală şica urmare amenda penală se execută numai asupra bunurilor infractorului. Înschimb, măsurile asigurătorii ce se iau în vederea reparării pagubei ori acordarea dedaune morale privesc atât bunurile inculpatului cât şi bunurile părŃii responsabilecivilmente. În cursul urmăririi penale se iau de către procuror, iar în faza de



49

judecată se iau de către instanŃa de judecată şi durează până la soluŃionareadefinitivă a cauzei, afară de cazul când ar fi revocate.

Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cauzele penale în carepersoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciŃiu sau cucapacitate de exerciŃiu restrânsă, fie că persoana vătămată , în condiŃiile legiicivile a cerut repararea pagubei, fie că acŃiunea civilă a fost alăturată, din oficiu,acŃiunii penale.

Ca măsuri asigurătorii legea prevede, în principal, sechestrul şi poprirea .Pentru a fi pus sechestrul penal asupra bunurilor mobile ale inculpatului şi alepărŃii responsabile civilmente, este necesară mai întâi identificarea şi evaluarealor, sechestrul fiind pus în limitele unei valori apropiate de valoarea pagubei, iarmai apoi sunt trecute într-un proces verbal prin care se dispune şiindisponibilizarea lor. De principiu, bunurile mobile sechestrate nu se ridică, dar,

în caz de pericol de înstrăinare pot fi ridicate, putându–se numi un custode. Se

ridică obligatoriu de către organele care pun în executare sechestrul următoarelebunuri mobile: bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preŃioase,mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi muzeu,colecŃiile de valoare, sumele de bani care fac obiectul sechestrului. În ce priveştebunurile imobile, sechestrul se ia în condiŃiile legii civile. Poprirea constă înindisponibilizarea sumelor de bani datorate inculpatului şi părŃii responsabilecivilmente, în calitate de creditori, sume ce se află în mâinile debitorilor acestora,până la scadenŃă, dată la care aceste sume nu se remit creditorilor ci se depun la

bancă, pe numele creditorului, însă recipisa se depune la organul judiciar. Dinsumele proprite, la soluŃionarea definitivă a cauzei, se acoperă paguba ori amendapenală. În unele cauze penale, în raport de specificul cauzei, pot fi dispuse cucaracter provizoriu – având semnificaŃia unei măsuri asigurătorii – şi restituirealucrurilor ridicate de la învinuit sau inculpat persoanei vătămate. De asemenea, sepoate dispune restabilirea situaŃiei anterioare săvârşirii infracŃiunii.



50

8. CITAREA ŞI MANDATUL DE ADUCERE

Citarea şi mandatul de aducere sunt acte procedurale prin îndeplinirea cărora

se asigură participarea unor persoane – părŃi sau alte persoane chemate îninteresul cauzei – la desf ăşurarea procesului penal.Citarea este actul procedural scris şi individual prin care o persoană este

chemată în faŃa unui anume organ de urmărire penală sau a unei instanŃe de judecată, la o anumită dată, sub o anumită sancŃiune în caz de neprezentare. Deşicitarea este folosită şi în faza de urmărire penală, acestui act procedural i seacordă de lege o importanŃă sporită în faza de judecată, când activitatea de

judecată nu se poate desf ăşura dacă oricare dintre părŃi nu a fost legal citată.Citarea este un act procedural scris, dar legea admite citarea şi prin notă telefonică sau telegrafică, situaŃii în care este mai dificil a se face dovada că persoana citată a luat cunoştinŃă de chemarea ce i s-a f ăcut. Citarea este totodată şi un actprocedural individual, fiecare persoană, în parte, fiind chemată în faŃa organului

judiciar.Citarea cuprinde două elemente: chemarea care este de natură să asigure

cunoaşterea de către cel citat a motivelor pentru care este citat (organul judiciar,persoana citată, data când trebuie să se înf ăŃişeze, calitatea procesuală în care estecitat) sancŃiunea primeşte consecinŃele procesuale în caz de neprezentare (pentru

părŃi sancŃiunea este judecata în lipsă, iar pentru martor, expert, interpretsancŃiunea este amenda judiciară). O persoană este citată la adresa unde locuieşte;dacă nu se cunoaşte această adresă, va fi citată la locul de muncă prin conducereaunităŃii; nu se cunosc aceste prime două locuri, se citează prin afişare la sediulconsiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracŃiunea, iar dacă activitatea infracŃională s-a desf ăşurat în mai multe locuri, pe raza mai multorlocalităŃi, citarea se face la consiliul local din localitatea unde se află organul

judiciar care efectuează urmărirea penală. Alte situaŃii avute în vedere de lege:

bolnavi internaŃi în unităŃi spitaliceşti ori deŃinuŃii aflaŃi în penitenciare, se citează prin administraŃi acestor unităŃi; militarii se citează la unitatea din care fac parte,prin comandantul acesteia (anterior Legii 356/2006, în acest mod erau citaŃi doarmilitarii încazarmaŃi, pentru ceilalŃi militari fiind aplicabile regulile generale); ceice locuiesc în străinătate, citarea se face potrivit normelor de drept internaŃionalpenal aplicabile în relaŃia cu statul solicitat. Dacă nu sunt astfel de norme, citarease face prin scrisoare recomandată, dacă se cunoaşte adresa celui citat. ÎnmânareacitaŃiei se face prin agenŃi anume însărcinaŃi în acest scop ori prin mijlocireaserviciului poştal. Îndeplinirea procedurii de citare se dovedeşte prin actul deprimire a citaŃiei ori procesul-verbal prin care se constată predarea sau afişareacitaŃiei.



51

Mandatul de aducere se foloseşte de organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată atunci când cel citat nu se prezintă în faŃa organului judiciar şi pentruasigurarea prezenŃei se dispune aducerea silită. Mandatul de aducere este actulprocedural scris şi individual care cuprinde ordinul adresat agenŃilor de poliŃie ori

jandarmerie – ca autorităŃi ale administraŃiei publice – de a aduce în faŃa organului judiciar ce a omis respectivul mandat de aducere, pe cel indicat chiar prinfolosirea forŃei publice. Persoanele aduce cu mandat de aducere se ascultă de

îndată şi nu pot rămâne la dispoziŃia organului judiciar decât timpul strict necesarpentru audierea lor.



52

9. TERMENELE ÎN PROCESUL PENAL

În ce priveşte desf ăşurarea procesului penal există cerinŃa ca acesta să fie

finalizat într–un termen rezonabil, în aşa fel încât momentul pronunŃării uneihotărâri judecătoreşti asupra fondului – fie ea de condamnare sau achitare – să fiecât mai aproape de momentul săvârşirii infracŃiunii urmărite şi judecata. De aceea,pentru unele acte procesuale şi procedurale, legea de procedură penală impunerespectarea unor termene, fie că actele pot fi îndeplinite înăuntrul unor termene,fie că trebuiesc efectuate înainte de o anumită dată, fie că pot fi efectuate numaidupă expirarea unui termen. În ce priveşte măsurile procesuale, acestea pot filuate numai pentru o anumită durată de timp, cu consecinŃe corespunzătoare în

caz de împlinire a termenului pentru care a fost luată măsura procesuală.În cadrul procesului penal, se întâlnesc termene substanŃiale şi termeneprocedurale. Termenele substanŃiale privesc instituŃii ale dreptului penal material,adică interese extraprocesuale, cum ar fi termenele privitoare la pedeapsa

închisorii, cele privind răspunderea penală. Tot în această categorie intră şitermenele privitoare la măsurile preventive, deoarece termenele privind măsurilepreventive privative de libertate trebuie să aibă acelaşi mod de calcul cu termenulde pedeapsă a închisorii, durata reŃinerii şi a arestării preventive fiind dedus dindurata pedepsei închisorii. Termenele procedurale privesc instituŃii ale procesuluipenal, interese procesurale ale participanŃilor la proces şi au rolul de a disciplinaactivitatea procesual penală.

9.1. În ce priveşte termenele procedurale, pot fi clasificate după mai multecriterii:

după autoritatea care le stabileşte sunt termene legale şi judiciare, cuconsecinŃa că un termen legal nu poate fi modificat de către organul

judiciar, pe când cele judiciare pot fi modificate de către organele judiciare,cu obligaŃia pentru acestea de a încunoştiinŃa participanŃii la proces înlegătură cu noul termen.

după natura lor, sunt termene imperative (peremptorii) şi prohibitive (dilatorii).În cazul termenului prohibitiv, actul trebuie şi poate fi îndeplinit numaidupă expirarea termenului, astfel este prematur efectuat; pe când în cazultermenelor imperative actul trebuie îndeplinit mai înainte ca termenul să expire, altfel este tardiv.

după sancŃiunea ce intervine în caz de nerespectarea a termenului; SancŃiunilepentru actele îndeplinite cu nerespectarea unui termen procedural absolutsunt de ordin procesual şi anume: dacă nu se respectă un termen absolut şi



53

imperativ, actul tardiv îndeplinit, nu produce efecte juridice fiind lovit denulitate, iar titularul dreptului ce putea sau trebuia exercitat într–un anumittermen care este absolut, este decăzut din exerciŃiul acelui drept şi pe viitornu mai poate exercita dreptul (apelul tardiv este respins şi nu se mai poatecere, pe viitor un nou apel), cu excepŃia acelor termene la care legea admiterepunerea în termen (este posibilă repunerea în termenul de apel şi derecurs); dacă nu se respectă un termen prohibitiv şi absolut sancŃiunea estenulitatea actului, actul este desfiinŃat, se aşteptă curgerea termenului, după care actul poate fi îndeplinit şi produce efectele juridice corespunzătoare;

după modul cum sunt fixate: termene fixe, maxime şi minime. În cazultermenelor procedurale fixe se stabileşte o anumită dată – an, lună, zi, oră –când actul poate fi îndeplinit. Termen procedural maxim impune cerinŃa

îndeplinirii actului până la o limită maximă de timp, fixată pe ani, luni, zile,ore, dar actul poate fi îndeplinit şi într-o durată de timp mai mică. Termenul

procedural este minim atunci când se fixează o durată minimă de timp –ani, luni, zile, ore – înăuntrul căreia actul poate fi efectuat, dar actul poate fiefectuat cu mult mai înainte de limita fixată (citaŃia trebuie înmânată inculpatului cu cel puŃin 5 zile înaintea termenului fixat pentru judecată).

9.2. Modul de calcul al termenelor este diferit după cum acestea sunt pe ore şizile, ori pe luni şi ani, cât şi dacă este un termen substanŃial ori procedural.

Termenele pe ore şi zile, cele procedurale se calculează potrivit sistemului pe

ore şi zile libere (un termen de trei zile care începe a curge în ziua de luni asăptămânii, expiră în aceeaşi săptămână, vineri), pe când cele privitoare lamăsurile preventive (ca termene substanŃiale) se calculează pe ore şi zile pline(arestarea preventivă pe trei zile, dispusă în ziua de luni a săptămânii, expiră înaceeaşi săptămână, miercuri). Termenele pe luni şi ani, cele procedurale secalculează potrivit sistemului zis calendaristic şi anume, luna expiră în ziuacorespunzătoare a ultimei luni (28 martie – 28 aprilie 2005, pentru un termen de olună), iar în cazul anilor, ziua corespunzătoare a lunii corespunzătoare din ultimul

an (28 martie 2005 – 28 martie 2006, pentru un termen de un an), pe când în cazultermenelor substanŃiale (care pot privi şi măsurile preventive), luna expiră cu o zi înainte de ziua corespunzătoare a ultimei luni (28 martie 2005 – 27 aprilie 2005,pentru un termen de arestare de o lună de zile), iar anul în mod corespunzător (28martie 2005 – 27 aprilie 2006, pentru un termen de un an). În ce priveştetermenele procedurale, pe zile, pe luni şi pe ani, legea prevede posibilitateaprerogării lor în situaŃie în care un astfel de termen expiră într–o zi nelucrătoare,actul putând fi îndeplinit în următoarea zi lucrătoare. Nu se aplică această regulă

în cazul termenelor substanŃiale, acestea dacă expiră într–o zi nelucrătoare,măsura preventivă încetează în aceea zi, cum de altfel, măsurile preventive pot filuate şi în zile nelucrătoare. Este posibilă şi o abreviere a termenelor procedurale



54

pe luni şi pe ani, atunci când ultima lună sau luna corespunzătoare din ultimul an,nu are zi corespunzătoare (termenul începe să curgă pe 31 ianuarie 2005 şi expiră pe 28 februarie 2005, deoarece februarie nu are zi corespunzătoare cu lunaianuarie). De asemenea, se ajunge la o abreviere a termenului procedural caurmare a programului autorităŃilor publice judiciare, program ce nu este până laorele 24 ale zilei.

Pentru ca un act ce a fost îndeplinit de un participant la procesul penal să producă efectele juridice prevăzute de lege, atunci când legea impune condiŃiarespectării unui termen procedural, acest act trebuie depus la autoritatea publică

judiciară înăuntrul acelui termen sau după expirarea duratei de timp, prevăzută delege, altfel actul este fie tardiv îndeplinit ori este prematur efectuat. Legea are învedere anumite situaŃii impuse de realităŃile vieŃii sociale, administrative etc., însensul că actul nu este depus la autoritatea judiciară competentă, ci la altă autoritate publică a statului arătat de lege, iar acel act fiind înregistrat la

autoritatea judiciară competentă după exprimarea termenului. Cu toate acestea,actul produce efecte juridice prevăzute de lege, legea numindu-le acte considerateca f ăcute în termen. Astfel, pentru actele îndeplinite de către procuror, acte ce suntadresate altor autorizări publice judiciare, unor autorităŃi publice ale statului,părŃilor din proces ori unor persoane ce nu au calităŃi procesuale într-o cauză penală, se are în vedere data – oră, zi, lună, an – din registrul de ieşiri alparchetului, indiferent când actul este primit de destinatar. De la această regulă este o singură excepŃie: pentru căile de atac folosite de către procuror împotriva

unor acte de jurisdicŃie, se ia în seamă nu data din registrul de ieşiri al parchetului,ci data din registrul de intrări al instanŃei competente a rezolva calea de atac ceeste de competenŃa unei anume instanŃe judecătoreşti.

Pentru actele îndeplinite de către părŃile din proces, acte ce sunt adresateautorităŃilor publice judiciare, sunt avute în vedere, de către lege, următoarelesituaŃii:

pentru persoanele aflate în stare de deŃinere, se ia în seamă data înregistrăriiactului la administraŃia locului de deŃinere, cu obligaŃia de a-l transmite

autorităŃii judiciare competente;pentru militari – toate persoanele ce au calitatea de militar, nu mai cei întermen sau cei încazarmaŃi – se ia în seamă data înregistrării actului launitatea militară, cu aceeaşi obligaŃie de a-l trimite autorităŃii competente;

oricare dintre participanŃii la procesul penal poate trimite un act la o autoritate judiciară prin intermediul serviciilor poştale, caz în care se foloseşte doarscrisoarea recomandată şi se ia în seamă, pentru valabilitatea actului, datade depunere a scrisorii recomandate.

Pentru persoanele internate în unităŃi spitaliceşti acestea trebuie să depună actul la autoritatea judiciară competentă sau la oficiul poştal prin scrisoarerecomandată; nu produce efecte juridice înregistrarea actului la administraŃia



55

unităŃii spitaliceşti, chiar dacă aceasta a trimis actul depus la autoritatea judiciară,deşi nu avea, potrivit legii această obligaŃie. Dacă unitatea spitalicească a trimis laautoritatea judiciară actul depus la administraŃia ei şi actul a fost înregistrat laautoritatea judiciară în termenul prevăzut de lege, se cheamă că actul a fost depus

în termen de către parte şi produce efecte juridice.În ce priveşte plângerea prealabilă aceasta trebuie depusă în două luni de la

cunoaşterea f ăptuitorului la organul de urmărire penală. Legea are în vedereposibilitatea depunerii greşite a acestei plângeri prealabile de către persoanavătămată la instanŃa judecătorească nu la organul de urmărire penală, caz în carelegea consideră că a fost depusă în termen dacă a fost înregistrată înăuntrul celordouă luni la instanŃa judecătorească, situaŃie în care aceasta are obligaŃia de atrimite organului de urmărire penală, indiferent de data la care este înregistrată laorganul de urmărire penală. Nu ne aflăm în această situaŃie atunci când plângereaprealabilă ar fi depusă în mod greşit la o altă autoritate publică (prefectură) a

statului.În cazul în care, cu ocazia îndeplinirii unor acte procesuale sau procedurale, nu

sunt respectate termenele procedurale, sancŃiunile procesuale sunt: în cazul nerespectării unui termen imperativ şi absolut (termenul de apel ori de

recurs) actul îndeplinit este lovit de nulitate (se respinge apelul ori recursulca tardiv introdus), iar titularul dreptului de a face apel sau recurs, estedecăzut din acest drept, pe viitor nu mai poate declara apel sau recurs, afară de cazul când instanŃa de control judiciar ar dispune repunerea în termen,

pentru motive temeinice de împiedicare care l–au pus pe titularul dreptului în imposibilitatea de a respecta termenul, ar fi posibil un apel sau recurspeste termen.

în cazul nerespectării celorlalte categorii de termene, sancŃiunea este nulitateaactului, dacă sunt îndeplinite cele trei condiŃii pentru a opera nulitatea.Actul declarat nul poate fi ref ăcut, în condiŃiile legii, şi trebuie ref ăcutpentru a se asigura desf ăşurarea procesului penal în continuare.

în cazul măsurilor procesuale, atunci când o măsură procesuală a fost luată

pentru un anumit termen – fie că termenul este prevăzut de lege, ori a foststabilit de organul judiciar – expirarea acelui termen atrage încetarea dedrept a acelei măsuri şi a efectului acesteia.



56

10. SANCłIUNILE PROCESUAL – PENALE

SancŃiunile de drept penal material, în caz de încălcare a dispoziŃiilor legii

penale, sunt aplicabile infractorilor, adică celor ce au nesocotit cerinŃele impusede norma de drept încălcată. SancŃiunile procesual –penale privesc acteleprocesuale şi procedurale îndeplinite în cadrul procesului penal cu nesocotireacerinŃelor normelor de drept procesual penal. În situaŃia în care se aplică osancŃiune de drept procesual –penal oricăruia dintre actele procesuale sauproceduale îndeplinite cu încălcarea dispoziŃiilor legale ce reglementează desf ăşurarea procesului penal, de principiu, actul este lovit de nulitate, estedesfiinŃat şi nu mai produce efecte juridice. Este lipsit de eficienŃă juridică actuldesfiinŃat dar această nulitate are, de obicei, influenŃă şi în ce priveşte alte acteprocesuale şi procedurale a căror temeinicie şi legalitate este condiŃionată detemeinicia şi legalitatea actului declarat nul. Ca urmare, în unele cauze penale seajunge la reluarea chiar din etapa şi faza procesuală în care se afla cauza lamomentul procesual al îndeplinirii actului anulat, urmând a se îndeplini, din nou,toate actele ulterioare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Dinacest punct de vedere sancŃiunile procesual-penale sunt primite ca un remediuprocesual.

10.1. Legea de procedură penală prevede următoarele sancŃiuniprocesuale-penale:

decăderea titularului unui drept procesual din exerciŃiul acelui drept, atuncicând nu a fost respectat un termen procedural – imperativ şi absolut –,

înăuntrul căruia putea sau trebuia îndeplinit un act procesual sauprocedural. Actul tardiv efectuat este declarat nul, nu produce efecte

juridice (de exemplu, apelul sau recursul se resping) iar titularul dreptului

nu mai poate exercita, pe viitor, dreptul procesual pe care legea i l-aconferit, totodată actul anulat pe motiv de tardivitate nu mai poate firef ăcut. Totuşi, în ce priveşte anumite termene procedurale – absolute şiimperative – cum sunt cele de apel şi de recurs, şi numai acestea – legea deprocedură admite repunerea în termen dacă sunt îndeplinite condiŃiilecerute de lege, apelul şi recursul fiind considerate ca f ăcute în termen. Înacest fel, sunt înlăturate consecinŃele depăşirii termenului imperativ şiabsolut.

inadmisibilitatea, ca sancŃiune procesual-penală priveşte actele îndeplinite –acte prevăzute şi reglementate de legea de procedură penală – de unuldintre participanŃii la procesul penal, într-o anume cauză dată, căruia legea



57

nu îi dă dreptul să îndeplinească acel act (de exemplu, deşi anterior anului2003, procurorul avea dreptul, potrivit legii, să dispună arestarea preventivă a inculpatului, în actuala reglementare numai instanŃa de judecată poatedispune arestarea preventivă a inculpatului. Aşa fiind, pentru procurorluarea acestei măsuri procesuale apare ca un act inadmisibil). Actul ce afost îndeplinit în aceste condiŃii este lovit de nulitate şi nu produce efecte

juridice, cu menŃiunea că după ce a fost declarat nul, nu mai poate fi ref ăcutde participantul la proces care l-a îndeplinit iniŃial, deoarece, de la bun

început acesta nu avea dreptul să-l efectueze.nulitatea, ca sancŃiune procesual-penală ce priveşte încălcarea oricăror

dispoziŃii ce reglementează desf ăşurarea procesului penal, altele decât celearătate în cazul celor două sancŃiuni procesual-penale arătate anterior,deoarece în cazul nulităŃii propriu-zise, actul declarat nul poate fi ref ăcut şitrebuie ref ăcut în vederea desf ăşurării procesul penal şi tragerea la

răspundere penală a celui urmărit şi judecat. Pentru a fi pronunŃată nulitateaunui act procesual sau procedural se cere a fi îndeplinite, cumulativ, treicondiŃii: prima, au fost încălcate dispoziŃiile legale ce reglementează desf ăşurarea procesului penal cu ocazia efectuării unui act de urmărirepenală, de judecată sau de punere în executare a hotărârilor judecătoreştidefinitive, sau a mai multor acte; a doua, ca urmare a îndeplinirii unui actsau a unor acte cu nerespectarea cerinŃelor legii de procedură penală, s-acauzat, s-a produs o vătămare procesuală. Legea nu defineşte expresia

„vătămare procesuală”, dar în practica judecătorească constituie motiv denulitate, pe considerentul că s-a produs o vătămare procesuală uneia dintrepărŃi, atunci când nu a fost respectat un drept procesual al acestuia sau ogaranŃie instituită de lege şi, ca urmare, nu şi-a putut face susŃinerile la carelegea îi dă dreptul. În aceste condiŃii, vătămarea procesuală este dovedită prin examinarea comparativă a situaŃiei juridice la care s-a ajuns încondiŃiile nerespectării legii, cu situaŃia juridică la care s-ar fi ajuns dacă legea nu era încălcată, această ultimă situaŃie juridică fiind cea pe care o

preconiza partea ce invocă nulitatea. Unele dintre dispoziŃiile cereglementează desf ăşurarea procesului penal privesc un interes mai general,interesul înf ăptuirii justiŃiei în cauzele penale, încât se consideră că

încălcarea acestor norme de drept procesual penal, atrage totdeauna ovătămare procesuală în ce priveşte aflarea adevărului şi justa adiŃionare aunei anumite cauze penale. În acest sens, legea prevede categoriile dedispoziŃii legale a căror încălcare atrage totdeauna o vătămare procesuală cepriveşte înf ăptuirea justiŃiei în cauzele penale şi această vătămare nu trebuiedovedită de cel ce invocă nulitatea, ea este presupusă de lege că survinetotdeauna. Este vorba de dispoziŃiile a căror încălcare atrage nulitateaabsolută; şi anume, este vorbă de dispoziŃiile relative la competenŃa după



58

materie şi calitatea persoanei, atât competenŃa organelor de urmărire penală cât şi competenŃa instanŃelor judecătoreşti; dispoziŃiile privind sesizareainstanŃei de judecată (prin rechizitoriul procurorului ori plângerea părŃiiinteresate în condiŃiile art. 2781 alin.8 lit.c C. pr. pen.); dispoziŃiileprivitoare la publicitatea şedinŃei de judecată; dispoziŃiile prin care seprevăd cazurile când participarea procurorului la şedinŃa de judecată esteobligatorie; dispoziŃiile prin care se prevăd situaŃiile în care asistenŃa

juridică a inculpatului, nu şi a celorlalte părŃi, este obligatorie, atât în cursulurmăririi penale cât şi în cursul judecăŃii; dispoziŃiile prin care se arată situaŃiile în care prezenŃa inculpatului la judecată este obligatorie;dispoziŃiile privitoare la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cuinfractori minori; a treia, vătămarea procesuală survenită să nu poate fi

înlăturată decât prin anularea actului ce a provocat respectiva vătămare.Observă că legea urmăreşte – în principal – înlăturarea vătămării

procesuale la care s-a ajuns, dar pentru aceasta sunt posibile două modalităŃi procesuale: totdeauna actul ce a provocat vătămarea procesuală să fie desfiinŃat, să fie ref ăcut şi în acest fel se înlătură vătămarea; actulprocesual să nu fie desfiinŃat, dar pentru înlăturarea vătămării procesuale să se identifice – de către organul de control judiciar – o altă cale procedurală,

în sensul îndeplinirii unui alt act care conduce la realizarea drepturilor părŃiidin proces şi în acest fel partea î şi poate face susŃinerile, în temeiul legii,pentru exercitarea drepturilor sale legitime (părŃii nu i s-a dat cuvântul în

cadrul dezbaterilor judiciare, vătămarea constând în aceea că nu şi-a pututface apărările specifice poziŃiei sale procesuale, dar după închidereadezbaterilor, partea a depus concluzii scrise, iar instanŃa cu ocaziadeliberării a Ńinut seama de aceste concluzii, considerentele avute în vederede parte, regăsindu-se în hotărârea judecătorească, iar instanŃa de control

judiciar constatând această situaŃie, implicit desprinde concluzia că vătămarea procesuală a fost înlăturată printr-o altă modalitate decâtanularea actului efectuat cu încălcarea legii de procedură penală). Legea

română de procedură penală, a optat pentru cea de a doua modalitateprocesuală, pentru a se asigura înlăturarea vătămării procesuale, dar şidesf ăşurarea procesului penal f ără o reluare dintr-o etapă şi faza anterioară dacă actul ar fi fost anulat.

Anularea actului poate fi dispusă chiar de organul judiciar ce l-a îndeplinit sau,ca urmare a folosirii unei căi de atac, de organul de control judiciar. Actul declaratnul, nu mai produce efecte juridice în cauza dată, dar lipsirea de eficienŃă juridică se raportează nu la momentul procesual al anulării actului, ci la momentulprocesual al îndeplinirii actului, cu următoarele consecinŃe procesuale: toate acteleprocesuale şi procedurale efectuate după ce a fost îndeplinit actul anulat şi a cărorlegalitate şi temeinicie a fost condiŃionată de actul anulat, vor fi ref ăcute şi acestea



59

asemenea actului anulat ce le-a precedat. Ca urmare, procesul penal se reia dinetapa şi faza procesuală în care se afla cauza la momentul procesual al îndepliniriiactului anulat, urmând a fi îndeplinite toate actele procesuale şi procedurale nunumai actul anulat. Pentru aceasta organul judiciar, în special organul de control

judiciar prin hotărârea de anulare a unui act va preciza stadiul procesual din carese reia procesul şi actele ce trebuiesc ref ăcute, fiind posibil a fi ref ăcut un act ce afost desfiinŃat, f ără să se pună problema reluării procesului penal (un martor nu afost legal citat şi a fost lipsă la judecată, instanŃa dispune refacerea procedurii decitare doar a celui martor şi se va proceda la ascultarea acestuia).

BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Tanoviceanu, Vintilă Dougaroz, Tratat de drept şi procedur ă penală ,vol. IV şi V, Bucureşti, 1926-1927;

2. Vintilă Dougaroz, Siegfried Kohane, George Antonin, Costică Bulai,Nicoleta Iliescu, Rodica Stănoiu, Explica Ń ii teoretice ale Codului de

procedur ă penală român. Partea generală , vol. I, Editura Academiei,Bucureşti, 1975;

3. Grigore Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu,Bucureşti, 2007.

Drept Procesual Penal an III Sem i t Plaesu

Documents

Transcript of Drept Procesual Penal an III Sem i t Plaesu