Petru Cretia-Eseuri morale

PETRU CRE¥IA

Eseuri morale

Coperta: Mircia DUMITRESCU – Reproducere dup`: René Magritte – Principiul pl`cerii (1937)Redactor: Sande VÅRJOGHETehnoredactare: Ana-Maria POPESCUEdi]ie \ngrijit` de Ofelia CRE¥IA

CCaarrtteeaa aa aapp`̀rruutt ccuu sspprriijjiinnuull MMiinniisstteerruulluuii CCuullttuurriiii

© Muzeul Literaturii Rom~nePentru prezenta edi]ie

ISBN 973–8031–14–1

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaa]]iioonnaalleeCCRREE¥¥IIAA,, PPeettrruu

EEsseeuurrii mmoorraallee / Petru Cre]ia – Ed. a 2-a, rev.,– Bucure[ti: Editura Muzeul Literaturii Rom~ne,

2000p. ; cm.ISBN 973 - 8031 - 14 - 1

821.135.1 - 4

PETRU CRE¥IA

EEsseeuurr ii mmoorraa llee

Biblioteca Manuscriptum

Editura Muzeul Literaturii Rom~neBucure[ti

2000

Petru Cre]ia

4

Petru Cre]ia

5

6

Eseuri morale

DDeesspprree ccaarrtteeaa aacceeaassttaa

Cineva care timp de dou` decenii (161-180) a fostst`p~nul absolut al unui imperiu care cuprindea ma-rile \ntinderi dintre Sco]ia [i \nt~ile nisipuri ale Saha-rei, dintre Oceanul Atlantic [i Mesopotamia, \mp`ra-tul Marcus Aurelius, scrie \n a [aptea carte a G~ndu-rilor sale: «Sap` \nùntrul sinelui tù; acolo se aflìzvorul binelui, mereu gata s` ]~[neasc`, dac` sapimereu». Acest om, a c`rui grij` era ne\ncetat che-mat` spre largul plin de dezastre al lumii, a \n]eles c`trebuie s` ne \ntoarcem asupra realit`]ii noastrelùntrice, ßi, cum rezult` din alte \nsemn`ri ale sale,a \n]eles c` \n noi nu se afl` doar izvorul binelui, còmul este o fiin]` complex` [i c` sufletul lui cel maiad~nc este un amestec de lumini [i de umbre, deputeri [i de nevolnicii, de av~nturi [i de stagn`ri.

Cartea aceasta nu vrea s` fie altceva dec~t oc`lùz` c`tre adev`rul despre noi \n[ine, pe un drumla fel de greu de deslu[it ca acela din Zona luiTarkovski. Dar nu de neg`sit. Omul este o fiin]`complicat` [i ambigu`, dar nu indescifrabil`. Destulde chinuit` [i de vulnerabil`, dar nu damnat`. Iarsufletul sù este \n stare s` compenseze ur~]eniile [ijosniciile naturii sale cu neverosimile biruin]e [i ele-va]ii. Fire[te, nu va fi de g`sit aici tot ce se poatespune despre om [i nici \ntr-o form` c~t de c~tsistematic`. Aceast` carte nu este un tratat de moral`.

Petru Cre]ia

7

Nu este dec~t o \n[iruire de g~nduri despre c~tevadintre componentele fundamentale ale omenescului,analizate ceva mai \ndeaproape dec~t ne \ng`duie\ndeob[te greul [i graba vie]ii [i frecventa orbire desine pe care o d` absen]a exerci]iului introspectiv.Aten]ia noastr` este prea mult chemat` \n afar`, c`trezarva \nver[unat` a vie]ii. Prea mul]i caut`, tot tim-pul, s` ne v~nd` ceva: o idee sau doar o marf`, unidol sau, prea adesea, o iluzie. Cum s`-]i mai g`se[tireperele \n noianul acesta de informa]ii [i de ispitecare par a spune totul despre noi [i a ne da toatesolu]iile, c~nd de fapt nu izbutim s` afl`m despre noi\n[ine ceea ce ar face ca rela]ia noastr` cu lumea s`devin`, dac` nu mai u[oar`, cel pu]in mai limpede.

Asemenea informa]ii vrea s` dea, pe scurt dar \nad~nc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care lecon]ine. Ea nu are alt` preten]ie dec~t ca analizelepropuse s` fie corecte [i, pe c~t posibil, complete. Ebine s` se [tie dintru bun \nceput c` aceste analize nuvin de la cineva care se situeaz` undeva mai presusdec~t cititorii sì, ca o instan]` moral` [i intelectual`supraordonat`. Orice om \ntreg la minte [i \ntreg lasuflet ar putea s` scrie o carte asem`n`toare, dac` atrìt [i a p`timit destul, dac` a \nv`]at ceva din ceeace a trìt [i a p`timit, din ceea ce a f`cut sau nu i-afost dat s` fac`. ßi, cu un anume efort de a ie[i dinstarea de nemijlocire care este a vie]ii ca simpl` via]`trìt`, ar putea dep`[i starea confuz` a cugetului,aproxima]iile, intui]iile vagi [i, foarte adesea, false [iam`gitoare.

ßtiu prea bine c` nu to]i oamenii simt nevoia s` \n-]eleag` ce se petrece cu ei, ce pasiuni \i determin`, \iexalt` sau \i orbesc. ßi nimeni nu poate fi blamat da-c` nu vrea s` [tie din ce e f`cut` durerea [i bucuria dea tr`i, sau vrednicia de a fi om. Cu at~t mai mult cuc~t \n zbuciumul vremii noastre, de fapt al oric`reivremi, unii dintre noi am putea socoti zadarnice con-sidera]iile care urmeaz`, f`r` vreo leg`tur` cu ceea cese petrece \n cercul de nevoi [i de n`zuin]e al clipei.

Cei care au g~ndul \ndreptat doar spre ceea ce sepetrece \n afara lor, cei extrem de vulnerabili la r`ulcare le vine din exterior a[teapt` mereu, de la al]ii, dela istorie, de la noroc, \ntregul bine pe care [i l-ardori. Ei nu pot fi condamna]i; a[a au fost crescu]i [i\nv`]a]i de \mprejur`ri, at~ta putere interioar` au, iara \ncepe s`-i \ndemni sau s`-i sf`tuie[ti, s`-i mustrisau s`-i \ngr`de[ti este lipsit de caritate [i de deli-cate]e moral`.

A[adar cartea de fa]` se adreseaz` celor care arvrea s` [tie mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi,cum tot ce se \nt~mpl` \n afar` prinde fiin]` \nstructurile de ad~ncime ale sufletului nostru, celecare ne definesc ca specie [i dureaz` peste \nt~mpl`ri[i realit`]i efemere. Tot ce se \nt~mpl`, cronica zile-lor [i anilor, este un amestec de curaj [i de sfruntare,de r`bdare [i de dezn`dejde, de prostie [i de bun`cump`n` a cugetului, de concuren]ialit`]i [i de con-lucr`ri rodnice, de av~nt [i de tr~nd`vie, de cuviin]`[i de tic`lo[ie, de \n]elegere [i de intoleran]`, de mes-chin`rie [i de generozitate, de team` [i de speran]`.

8

Eseuri morale

Toate acestea, chiar dac` nimeni nu le poate schim-ba, pot fi [i trebuie s` fie \n]elese mai \n ad~ncul lor,dac` admitem c` rangul unei fiin]e \n ierarhia reali-t`]ii depinde de gradul ei de con[tiin]` de sine. F`r`aceasta multe din vie]ile noastre ar fi numai unamestec ce]os de lacrimi [i de vise, de s`lb`ticie [i detriste]e.

Petru Cre]ia

9

10

Eseuri morale

PPeennttrruu cceeii ff`̀rr`̀ nnuummee

Pentru cei ne[tiu]i [i uita]i [i pierdu]i \n lutul orb[i risipi]i prin veacuri, dar care au fost sarea p`m~n-tului [i care au purtat pe umerii lor binele lumii suntscrise r~ndurile acestea. Cred c` nu e nimeni dintrenoi care s` nu fi cunoscut asemenea oameni. S`-i\nmul]im cu num`rul incalculabil al genera]iilor, cu\ntinderea continentelor [i cu puzderia insulelor [i,adun~ndu-le, \n g~ndul nostru, umbrele f`r` nume [ichip, s`-i celebr`m o clip`, aici [i acum, \n zarva pli-n` de nume a istoriei. çn ei se \ntrupeaz` acea partedin bine a speciei gra]ie c`reia omenirea are totu[ichip omenesc [i a d`inuit \n ciuda cr~ncenelor ei cu-sururi. Am putea s`-i numim buni prin natur` sau,dac` vre]i, buni pentru c` a[a i-a l`sat Dumnezeuprintre noi. Ei nu trebuie neap`rat g~ndi]i \n func]iede anumite crezuri, coduri morale sau legi, ci \nspontaneitatea din ad~nc a bun`t`]ii lor, care poate fichiar bun`tate, sau cinste sau r`bdare sau dreptate,smerenie, \ndurare sau curaj, d`ruire, necru]are desine, chez`[ia cuv~ntului dat, devotament, fidelitate[i onoare, d~rzenie sau, printre nu multe altele, pute-rea de a r`sp~ndi \n jurul lor \ncredere [i bucurie, iu-bire [i har. Sunt cei \nzestra]i cu un fel de exempla-ritate inefabil`, ca reprezentan]i ai unui bine necon-tingent, martori ai acelei p`r]i a omenescului pe care,

Petru Cre]ia

11

printre at~tea rele [i printre at~]ia rì, suntem \ncli-na]i prea adesea s-o uit`m.

Exist` un mit hasidic potrivit c`ruia se afl` mereu[i mereu, \mpr`[tia]i pe p`m~nt, treizeci [i [ase de\n]elep]i, oameni de obicei nevoia[i, umili [i umili]i,oameni f`r` nume pe care se sprijin` lumea ca s` nucad` \n pierzanie, oameni drep]i \n str~mb`tate [i \n-d`r`tnici sub bici, \n \ntunericul vremilor. Dar treizeci[i [ase este doar expresia simbolic` a unei prezen]emult mai cuprinz`toare \n dìnuirea ei. A tuturor celorcare trìesc [i f`ptuiesc ]in~nd dreapt` cump`naistoriei cu o m~n` nev`zut`, iar apoi se duc \n uitare.Dac` cineva vrea pilde, s` reciteasc` parabola samari-teanului, c`ruia, spre deosebire de preot [i de levit, i s-a f`cut mil` de cel c`zut \n drum [i ,,i-a legat r`nile [ia turnat peste ele untdelemn [i vin; apoi l-a pus pedobitocul lui, l-a dus la un han [i a \ngrijit de el. Adoua zi, c~nd a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dathangiului [i i-a zis: «Ai grij` de el [i, orice vei maicheltui \]i voi da \napoi la \ntoarcere»“. Sau s` reci-teasc` Insula lui Artur a Elsei Morante. Condi]ianoastr` este \n`l]at` [i izb`vit` prin ne\ncetata aflare \nlume a celor buni [i drep]i [i cura]i. ßi nu trebuie s` neg~ndim la ei dec~t cu venera]ie, cu recuno[tin]` [i cudragoste, f`r` vreo \ncr~ncenare pentru soarta lor: pre-zen]a lor \n omenire este, spre binele ei, ad~nc`, cumad~nc e [i rùl, dar este [i u[oar`, ca un z~mbet ascuns\n lumin`, mereu.

Cineva, prin Rena[tere, pare-mi-se c` \n Olanda,a scris \n latine[te c~teva tomuri de Vie]i ale

oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iat` ce s-armai cuveni spus: la sf~r[itul sf~r[iturilor, c~nd toatevor \nceta [i vor fi judecate, ultimul poet al lumii s`citeasc` la [ir, \n t`cerea aceea [i \n acel alt timp [ialt` lumin`, numele tuturor celor f`r` de nume, de laun cap`t la altul al vremii. Numele celor nev`di]i [iuita]i [i de nici o seam`, care au purtat lumea, sareap`m~ntului, s`m~n]a [i roada ascuns` a lui. Numelecelor care, din sinele lor [i de-a lungul ne\ncetateip`timiri, au p`strat sensul august al umanului.

12

Eseuri morale

DDeemmnniittaatteeaa

çn acest discurs despre demnitate va fi avut` \nvedere numai demnitatea individului uman definit caentitate autonom`, deci fa]` de care orice tribalismeste heteronom. Esen]a lui este numai libertatea, [idemnitatea lui const` \n p`strarea libert`]ii. Pentrucine poate conferi tuturor termenilor enun]a]i mai susdeplin`tatea sensului lor, discursul despre demnitates-ar putea \ncheia aici. Totu[i, \n asemenea domeniu,explicitarea poate s` nu fie de prisos.

Ce \nseamn` autonomia individului? çnseamn` nuc` tr`ie[te dup` bunul s`u plac, ci c` el alege legeadup` care s` existe. Oric~t de \nguste ar fi hotarelelibert`]ii, nimeni nu poate contesta c`, \ntre acestehotare, noi, ca fiin]e libere, hot`r~m suveran, \n vir-tutea unei alegeri, ce anume lege s` fie legea vie]iinoastre. Acest lucru nu-l poate hot`r\ \n mod legitimnimeni \n afar` de noi [i acceptarea oric`rei ingerin]esub acest raport antreneaz` o diminuare a demnit`]ii.

Din ce direc]ie putem fi constr~n[i s` proced`maltfel dec~t \n termenii legii alese de noi? R`spunsul,limpede [i hot`r~t, este acela c` din nici o direc]ie,sub nici un imperativ. Cine alege servitutea este, ale-g~nd-o, tot at~t de liber ca acela care alege nesupu-nerea. Diferen]a de demnitate \ntre indivizi esteaceea a calit`]ii sau a valorii alegerilor lor. Facultatea

Petru Cre]ia

13

care ne face s` alegem potrivit demnit`]ii se nume[tediscern`m~nt, iar reac]ia emotiv` \n fa]a alegerilordegradante se nume[te indignare.

Ce ne poate determina s` alegem \mpotriva dem-nit`]ii, care ar putea fi acum numit` rezisten]a indivi-dului la orice form` de degradare a libert`]ii sale?Evident, numai l`comia [i frica, deci din`untrulnostru. ßi nu l`comia ca apetit excesiv sau ca nevoieinstinctiv` de a-]i crea rezerve, ci erijarea scopului ei\n scop ideal. ßi nu teama ca reac]ie natural` \n fa]aprimejdiei, ci la[itatea, c`ci ce altceva \nseamn`la[itatea dec~t s` consim]i la propria ta fric`, ale-g~nd-o \n locul rezisten]ei [i a curajului [i a ne\nfri-c`rii, ca reac]ii ideale ale autonomiei [i demnit`]ii/Desigur, nimeni nu [tie, a priori, cum s-ar comportasub tortur`, care este suprema \ncercare a demnit`]iiumane. Mi s-a spus c` trebuie s` te g~nde[ti intens„s` nu-]i pierzi sufletul, s` nu-]i pierzi sufletul“, darpoate nu ajunge. Tortura este o tain`, ca [i botezulsau \mp`rt`[ania, [i m`car atunci trebuie s` \]i reafir-mi c` „resortul ultim al demnit`]ii f`pturii este chipuls`dit \n noi de Dumnezeu la Facere“ (Patapievici,Cerul v`zur prin lentil`, Ed. Nemira, p. 208).

Care este drumul care duce la servitute? Sunt maimulte, dar unul, important, nu ]ine de fric`: consim-]irea la valorile gregare, \nchinarea necugetat` la ido-lii tribului [i la duhul tribului, cufundarea \n obscuratr`ire colectiv`, renun]area la principiul de individu-are [i la prerogativele suverane ale individualit`]ii,care este, printre altele, [i insurgen]` \mpotriva

14

Eseuri morale

Petru Cre]ia

15

entropiei de mas` [i a misticii maselor. Dup` cumeste rezisten]a [i, p~n` la urm`, r`zvr`tirea \mpotrivaoric`rei \ncerc`ri de for]are a alegerii tale. C`ci dac`,\n numele legii liber alese de noi, accept`mautoritatea cuiva, a l`sa pe altul s` hot`rasc` cumvrea \n locul t`u este inacceptabil. çn limitele exis-ten]ei noastre de aici [i de acum [i din perspectivademnit`]ii, aceasta este damnarea. Tot a[a cumgaran]ia ultim` a demnit`]ii este disponibilitateaindividului pe deplin autonom ca, \ntre indignitate [imoarte, s` aleag` moartea. Nu trebuie s` fim prealacomi de via]`, nici s` ne temem pentru ea mai multdec~t valoarea ei real` sub speciae dignitatis. Valoa-re de altfel nu mic`, dac` ne g~ndim c` tot ceea ceeste vrednic de om [i specific lui s-a \mplinit prinindividul eliberat [i omni modo determinatum, nuprin lucrarea tiparelor \ntunecate ale colectivit`]ii.*

Ce \ntreb`ri se mai pun \n catehismul demnit`]ii?Ce alte determin`ri mai are individul v`zut ca entita-te autonom` investit` cu demnitate?

* Cititorul de la noi este st`ruitor rugat, pentru a vedeace se putea g~ndi despre individualitate \n Anglia anilorcincizeci ai secolului trecut, s` (re)citeasc`, \n Desprelibertate a lui John Stuart Mill, capitolul III, Despreindividualitate, ca unul dintre elementele buneist`ri (la p.73-96 ale excelentei traduceri a lui Adrian-Paul Iliescu,Editura Humanitas, 1994). Citez, pentru a se vedea cumsc~nteiaz` g~ndul \n ve[mintele unei alte vremi: „Nureduc~nd la uniformitate tot ceea ce este individualitate≤...≥, ci cultiv~nd [i stimul~nd aceast` individualitate ≤...≥vor deveni fiin]ele umane un nobil [i frumos obiect de

16

Eseuri morale

Ra]ionalitatea, care nu este facultatea superficial`g~ndit` de iluminism, ci implic` o bun` cunoa[tere [io recunoa[tere a tuturor resorturilor de ira]ionalitatemontate \n noi. Ra]ionalitatea implic` deta[area, princritic` [i analiz` [i prin integrare istoric`, de oricep`rtinire inspirat` de ira]ional. De aici faptul c` indi-vidul pe deplin ra]ional [i „deta[at“ poate fi capabilde cea mai de neclintit d~rzenie, dar nu de fanatism,care este o boal` a st`ruin]ei \ntr-un crez [i careimplic`, explicit sau nu, exilarea din spa]iulomenescului a tuturor celor care nu-l \mp`rt`[esc.Orice fanatism este, latent, criminal, [i nu am fostchema]i \n lume ca s` hot`r~m arbitrar de via]a (desufletul) altora. Pe de alt` parte, prin raportare lajudecat`, fanatismul opereaz` \ntotdeauna \n istorieca mi[cat de o pre-judecat`, deci de ceva care, nea[-tept~nd verificare sau nefiind sensibil la ea, este de

contemplare; [i, cum operele \mp`rt`[esc caracterul celorce le fac, prin acela[i proces via]a omeneasc` va deveni [iea bogat`, divers` [i animat`, furniz~nd mai mult` hran`g~ndurilor \nalte [i sim]`mintelor elevate, \nt`rindleg`tura fiec`rui individ cu specia sa, prin aceea c` facespecia infinit mai demn` ca individul s`-i apar]in`. Pem`sura dezvolt`rii individualit`]ii sale, fiecare devinemai valoros pentru sine \nsu[i [i prin aceasta poate fi maivaloros [i pentru ceilal]i. Exist` o mai mare plenitudine \nvia]a proprie, [i acolo unde se afl` mai mult` via]` \nelementele componente exist` mai mult` via]` [i \n masape care ele o formeaz` ≤...≥: orice for]` care strive[teindividualitatea este o form` de despotism, indiferentcum s-ar numi, fie [i «despotismul Obiceiului»“.

inspira]ie ira]ional` [i are miros de tenebre. De aicifrecven]a [i violen]a fanatismului (minor) [i printrecei greva]i de (fie [i minore) prejudec`]i.

Dreapta judecat` de sine. Ra]ionalitatea (care nueste doar judecat` corect` sau „s`n`toas`“, ci \ns`[is`n`tatea profund` a spiritului, cu toate puterile lui)se verific` cel mai bine \n judecata de sine a indivi-dului. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie,incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sauintermitent`, a falsei con[tiin]e (despre care, mai pelarg, \n capitolul respectiv). Ea poate avea diferiteforme, care sunt variante ale ne\mp`c`rii cu sine:trufia, care este o elefantiaz` a sinelui [i este cu totulaltceva dec~t m~ndria aproape impersonal` [iabstract` de a fi ceea ce e[ti: este dorin]a de a fi maimult dec~t e[ti, min]indu-te \nainte de toate pe tine\nsu]i. ßi mai exist` smerenia bolnav`, martor` aunei con[tiin]e impure, o variant` a c`reia este aceeacare, more russico, se bate cu pumnii \n pieptstrig~nd: „Vai mie, p`c`torului“ pentru excesele saunevredniciile sale de ieri [i o face doar ca s`-[iu[ureze con[tiin]a printr-un simulacru retoric depeniten]` [i pentru a putea, mai u[uratic [i mai voios,s` recidiveze. Dar s` nu uit`m mila de sine, care este,[i ea, un sentiment \ntemeiat pe o autoevaluaregre[it`. Omul care i se las` prad` se socote[te o vic-tim`, un persecutat de soart` [i de oameni, un ne-drept`]it, prin raportare la calit`]ile sau la inten]iilesale. Cu alte cuvinte, se demite de la responsabilita-tea actelor sale [i de la asumarea, cu senin`tate [i

Petru Cre]ia

17

demnitate, a fiin]ei sale. ßi foarte adesea acest om\nduio[at de sine este un resentimentar, iar \nv`ic`reala lui este aproape \ntotdeauna o und` devenin. Toate acestea sunt unele dintre formele celemai resping`toare ale indignit`]ii.

Forma pe care o ia, din perspectiva demnit`]ii,dreapta judecat` de sine este respectul de sine, careeste sentimentul corect [i nonemfatic al valoriipersonale, ca om generic [i ca ins, [i, implicit, al uti-lit`]ii acestei valori, convingerea neclintit` a indivi-dului autonom c` lucrurile \n care crede [i la careaspir` sunt legitime [i merit` s` fie duse la bunul lorcap`t. ßi c` ceva din el r`m~ne inalterabil \n timp,ajut~ndu-l s` fie mereu deasupra inerentelor [ov`ieli[i \ndoieli. Dreapta judecat` de sine este, prindefini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [ipar]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e pe de oparte, a ne\mp`c`rii cu sine pe de alta. ßi, implicit, atrufiei, care este altceva dec~t m~ndria, aproape abs-tract`, de a fi ceea ce e[ti: un individ autonom; sau asmereniei bolnave, care st` martor` unei con[tiin]egrav alterate. Iar cine este \n stare de o dreapt` jude-cat` de sine este \n stare [i de a-[i judeca cu dreptatedu[manul. Nu de a-l considera cu deta[are ca pe ocomponent` necesar` a realului (aceasta e sarcinaistoricului), ci de a-l judeca, fie [i cu dreapt` m~nie,dar nu cu ur` visceral` [i oarb`, drept tocmai ceea ceeste \n lumina ra]ionalit`]ii [i dincolo de intereselecare dezbin`. P~n` [i pe arhidu[man, care este du[-manul demnit`]ii tale, trebuie s`-l judeci cu acea

18

Eseuri morale

ecvanimitate care \]i \nt`re[te, nu \]i sl`be[te putereade a lupta \mpotriv`-i.

Decen]a, g~ndit` nu ca un conformism la normageneral acceptat`, ci ca respect de al]ii [i de sine, \ncalitate de oameni prezumtiv \nzestra]i cu demnitate.Se poate dovedi at~t deductiv c~t [i empiric c` f`r`respect de sine (vezi mai sus) nu exist` adev`ratrespect de al]ii, ci numai o timorare obedient` [iinstabil` [i c` respectul de sine (care nu are nimic de-a face cu admira]ia de sine sau cu autoindulgen]a)genereaz` nemijlocit respectul de al]ii. Iar f`r` teme-iul respectului mutual nu exist` deplin`tate a demni-t`]ii individuale.

Iar decen]a, ca respect al demnit`]ii umane, semanifest` prin polite]e, adic` prin tot ceea ceinstituie o distan]` convenabil` \n rela]iile dintre oa-meni [i evit` at~t „punerea sufletului pe mas`“ c~t [ifamiliaritatea l`b`r]at`. Prescrip]iile codului de poli-te]e acceptat de o comunitate sunt conven]ii care per-mit cea mai mare bun`voin]` [i cordialitate, f`rèxhibi]ionism [i f`r` ingerin]` abuziv`. Polite]ea,conceput` ca dreapt` m`sur` \ntre excesul deintimitate, care degenereaz` de obicei \n grosol`nie,[i excesul de distan]are sau de rezerv`, care poatejigni mai rù dec~t o grosol`nie. Demnitatea umanèste \n primejdie ori de c~te ori se transgreseaz` ceeace englezii numesc privacy, zona inatacabil` careapar` individualitatea de ingerin]e inoportune, inde-cente [i promiscue [i \i \ng`duie s` respire aerul \nt`-ritor al singur`t`]ii. De altfel, \n treac`t fie zis,

Petru Cre]ia

19

capacitatea de izolare [i chiar de \nsingurare este unsemn al autonomiei individului [i o garan]ie a invul-nerabilit`]ii [i a demnit`]ii sale.

La ce are de rezistat individul ca s`-[i p`strezeintact` demnitatea/ La mistificare, dar discern`m~ntulne face greu de am`git. La ispitirea cu bunuri, a c`roracceptare reprezint` v~nzarea de sine, cu demnitate cutot. çn sf~r[it, la amenin]`ri, dar, dac` este ceva aproa-pe sinonim cu demnitatea, acel lucru este ne\nfricarea,adic` aptitudinea de a suferi (fie [i numai prin priva-]iune) [i de a muri in nomine dignitatis.

Cine, m`car o dat` \n via]`, nu a rezistat uneiperfide tentative de mistificare sau unei tenta]ii sauunei spaime nu [i-a luat \nc` m`sura demnit`]ii sale.

De aceea putem \ntreba care sunt cele mai nota-bile virtu]i pragmatice ale individului autonom. Unaeste r`bdarea, sub care trebuie s` \n]elegem, corel~n-du-le, at~t lipsa de precipitare, buna a[ezare fa]` detimp, sentimentul ad~nc al clipei potrivite, al prile-jului favorabil, c~t [i capacitatea de a suferi f`r` a tegr`bi s` dezn`d`jduie[ti sau s` te dai b`tut. Deci,capacitatea de a dura [i cea de a \ndura. Cealalt`virtute poart`, \n planul judec`]ii, numele de intransi-gen]` (c~t` vreme este vorba de esen]ial); este vorbade voin]a [i putin]a de a nu face compromisuri, de anu te l`sa ab`tut din drum, de a nu-]i face libertatea[i demnitatea negociabile. Virtutea aceasta mai poatefi v`zut` [i din unghiul indisponibilit`]ii la domes-ticire [i la dresaj, la faptul de a fi de ne\mbl~nzit [i\nd`r`tnic \n numele legii c`reia, pentru c` ai ales-o

20

Eseuri morale

liber, i te supui. çn numele primejdiei de a nu izbutis` fim a[a exclam` Emil Cioran, \n Demiurgul celr`u : „De-am putea s` ne facem de neumilit!“

çn sf~r[it: Care este cea mai teribil` aporie ademnit`]ii, momentul ei de cump`n` [i \ndoial`? SS`̀aaii ddee aalleess \\nnttrree ddeemmnniittaatteeaa ttaa [[ii ssuufflleettuull uunnuuii ccooppiill..Dar poate aceasta este o fals` problem` sau una carenu are, p~n` la urm`, p~n` \n ad~nc, nici o leg`tur`cu demnitatea, dar de la meditarea c`reia nici og~ndire despre demnitate nu se poate sustrage.Dostoievski spune c~teva lucruri grave despreaceasta \n leg`tur` cu r`ul din lume. Dar voi cita oalt` instan]`: „El ≤Isus≥ voia s` spun`... c` adul]ii,p`rin]ii, cei b`tr~ni \n p`cat [i \n stare de p`cat,trebuie s` fie gata [i s` vrea – de fapt chiar s` fiedornici de asta – s` sufere \n orice moment pentru caanume copii mici s` vin` la El f`r` spaime, f`r` fric`,f`r` pat`“ [i „\nsu[i lucrul acela pentru care Nancyare s` moar` m~ine diminea]` ca s`-l postuleze: c`to]i copiii mici, at~ta vreme c~t sunt copii mici, vortrebui s` fie intac]i, neb~ntui]i de spaime, nesf~[ia]i,neatin[i de teroare“ (Faulkner, Recviem…)

Petru Cre]ia

21

TTiicc`̀lloo[[iiii

çn orice comunitate uman` [i \n orice moment alistoriei sale exist` un anumit procent de oameni tic`-lo[i. Uneori sunt mai mul]i, alteori mai pu]ini, au oinfluen]` mai mare sau mai mic` asupra corpului so-cial, sunt, r`m~n~nd mereu tic`lo[i, de un fel sau dealtul.

A[ putea s`-mi g`sesc exemplele oriunde, iartipologia ar fi cam aceea[i. Derog~nd \ns` de lametoda de p~n` acum, m` voi referi la st`ri de lucrurilocale, exprimabile \n termeni locali. Dar cititorul vasim]i, \n icoana acestor contingen]e, [ansa ei deeternitate.

Acum, la noi, tic`lo[i sunt mul]i [i feluri]i, p~n` laspeciile cele mai abjecte. Aceast` situa]ie are o com-ponent` natural`, care ]ine, dincolo de coordonatelenoastre de loc [i de timp, de caracteristicile speciei.Dar ea a fost considerabil agravat` de dezastrul so-cial [i moral a dou` perioade din istoria noastr`:secolul fanariot (1711-1821) [i jum`tatea de secolcomunist (1946-1989). Domina]ia comunist`, impu-s` din afar` dar altoit` apoi pe bogata mo[tenire l`sa-t` de vremile fanariote – pe care Eminescu le numea„veacul de tin`“ – a dat, \n ceea ce prive[te nivelulmoral al na]iunii, rezultate dezastruoase [i ad~nccoruptive. Ne afl`m curpin[i cu to]ii, cu buni, cu r`i,

22

Eseuri morale

\ntr-o societate grav deteriorat`, tic`lo[it`, r`mas`,din propria ei alegere, pe m~inile oamenilor vechiiputeri, ai vechilor r~nduieli [i ai vechilor mentalit`]i.Numai buni pentru un veac de sc~rn`.

Printre oamenii care dau culoare vremii se disting,prin num`rul [i prin valoarea lor, tic`lo[ii. Unii suntpersoane bine [tiute, care p~ng`resc amarnic ]ara printot ceea ce fac. Ar putea fi lesne numi]i aici, dar e maibine ca cititorul s` o fac` singur, la alegere. De ce s`-i \ngr`dim libertatea? Al]ii, cei mai mul]i, nu aunotorietate na]ional`, \i [tiu doar cei care p`timesc depe urma lor \n cercuri mai restr~nse. Dar, a[a maipu]in sau deloc cunoscu]i, se afl` pretutindeni, \ntin[ica o pecingine. Cum nu se poate t`g`dui importan]aprezen]ei lor printre noi, ei merit` s` scriem despre ei,s` le cunoa[tem mai bine \nsu[irile, s` le aducem oma-giul aten]iei noastre. Nu ca istorici, nu ca sociologi, nuca morali[ti, ci \ntr-un chip deosebit: ca filologi. Cualte cuvinte, vom l`sa s` vorbeasc` \n locul nostrulimba rom~neasc` \ns`[i, a c`rei istorie lexical` s-adesf`[urat paralel cu istoria tic`lo[iei rom~ne[ti.

Am ales cuv~ntul tic`los, dar mai sunt c~teval~ng` el, cu sensul acesta mai general: nemernic, ne-trebnic, mi[el [i canalie. Dar po]i s` nume[ti a[a peun om c~nd el [i-a perfec]ionat, [i-a \ndeplinit desti-nul [i a izb~ndit. çns` limba [tie s` fac` [i portretultic`losului la tinere]e, oricum la \nceputul cariereisale. Atunci c~nd, om de nimica fiind, vrea s` devin`cineva; c~nd este doar o mic` sec`tur`, o hahaler` [io farfara, se d` pe l~ng` al]ii mai ajun[i [i este \nc`

Petru Cre]ia

23

slugarnic, lingu[itor, periu]`, un trep`du[, un frip-turist, un ]u]`r [i un ]uc`lar. Cu ceilal]i \ns`, pentruc` e r`zb`t`tor [i ajung`re], este \nfig`re] sau b`g`-re], obraznic, [mecher, sforar, pi[icher, f`]arnic [ipref`cut, telpiz [i par[iv. çn ordinea economic` nueste \nc` un mare spoliator [i un t~lhar, nu este \nc`fur [i lotru, el este doar o javr`, o mic` jigodie careumbl` cu tertipuri [i cu [iretlicuri. Te trage pe sfoar`,croie[te minciuni, te [mechere[te a[a cum se afl` afi: un co]car, un pezevenghi, un g`inar, un punga[,un borfa[, un potlogar [i un panglicar, un om careumbl` dup` ciupeal`, dup` chilipir [i dup` plea[c`.Adic` dup` c~[tig nemuncit, scos de la oamenic`rora le d` pe bani chiar dreptul lor legiuit, practic`pe care o va folosi p~n` la sf~r[itul, de obicei fericit,al vie]ii sale. Terminologia rom~neasc` \n acest do-meniu este pe c~t de veche pe at~t de bogat`, ast`ziacoperind cu vorbe o scar` ce urc` de la ni[te sute,acolo, p~n` la sume fabuloase, pe care le numimbac[i[ sau ciubuc sau „o mic` aten]ie“; dar spunem[i mit`, [pag`, „plic“ sau c~teodat` dar sau plocon.çns` din ad~ncul istoriei noastre se aud vorbe pre-]ioase [i uitate care ar merita s` fie puse din nou \ncircula]ie, pentru mai mult` nuan]are. Dac` mai [timce \nseamn` pe[che[- la origine darul suplimentar pecare domnitorii no[tri \l trimiteau Por]ii \mpreun` cuharaciul, adic` tributul – am uitat ce este ru[fetul,mit` dat` pentru a ob]ine o slujb`, ghelirul, locmaua[i saba[ul, c~[tiguri dob~ndite \n fel [i chip, f`r`munc`. Dar aceast` lep`d`tur` [i aceast` pramatie

24

Eseuri morale

are g~nduri mai mari:\n el dospe[te, nem`surat`,l`comia de bunuri [i puteri. ßi tic`losul de trei parale,dac` are stof`, trece de la furti[ag la jaf [i se pune pec`p`tuial`. Pehlivanul, soitarul [i m`sc`riciul vrea s`se \mbuibe [i s` se l`f`ie, s` h`l`duiasc` [i s` tr`-iasc` \n huzur. ßi reu[e[te adesea, dar pe drum setransform`. Din lichea devine tic`los \n toat` legea,[i toat` legea lui este s` fure, s` mint` [i s`st`p~neasc` \n afara oric`rei legi, [i de aceea \ispunem acestui samavolnic: om f`r` de lege sauneleguit. Prinz~nd os~nz`, el \ncepe s`-[i fac` men-drele: s` jupoaie [i s` jecm`neasc`, s` ia cu japca;jefuie[te ca-n codru, ia [apte piei de pe om, \l aducela sap` de lemn. Pentru c` este lacom, apuc`tor,pr`dalnic, hr`p`re], nes`]ios [i hulpav. ßi, pe m`sur`ce \i cresc bel[ugul [i puterea, devine trufa[ [i fudul,\ng~mfat, \[i d` aere, are ifose, e ]an]o[ [i b`]os,col]os, ]\fnos [i ar]`gos, cusurgiu [i c~rcota[, ser`ste[te la tine [i se o]`r`[te, te \njur` [i te terfele[te,te face de ocar` [i te porc`ie[te.çi place s` taie [i s`sp~nzure, s` te ]in` la cheremul lui, s` te prind` lastr~mtoare, s`-]i bage frica \n oase. Dac` nu ar operade veacuri printre noi, de unde am avea aceste optcr~ncene verbe: a asupri, a \mpila, a oropsi, a urgisi,a obijdui, a n`p`stui, a prigoni [i a vitregi/ Iartic`lo[ii care s`v~r[esc asemenea lucruri ce altcevasunt ei dec~t oameni ai dracului, nemilo[i, ne\ndur`-tori, necru]`tori, neomeno[i, f`pturi f`r` inim` saunegre la inim`, c~inoase [i haine; in[i cruzi, haps~ni[i crun]i. Ne\ndur~nd binele altcui, fiind pizma[i,

Petru Cre]ia

25

sunt m~r[avi [i sunt fameni, avani [i z`ca[i. Toatecuvinte care trimit la perfidie [i la calomnie, la defì-mare [i hul`, la m`sluire [i la r`zbunare.

Tic`losul nu cunoa[te ru[inea, orice ar face [iorice s-ar v`di c` a f`cut. Este a[adar neru[inat [i f`ròbraz sau gros de obraz. ßi nu arareori tic`losul este[i grosolan, mitocan, m~rlan, mojic, b`d`ran, ]op~r-lan, nesim]it [i neam prost. Nu pentru c` ar fi neap`-rat lipsit de educa]ie, ci prin esen]a sa sc~rnav`, carene face uneori s`-l numim porc [i r~tan. ßi s` sim]impentru el, dincolo de orice drept` ur`, mai ales,sc~rb`, grea]`, sil` [i o nesf~r[it` lehamite.

Se afl` printre noi, mi[un` [i f`ptuiesc, sunt \nfruntea bucatelor, ne otr`vesc via]a [i ne corup saune batjocoresc copiii. Pe ascuns sau pe fa]`, vor s` nest`p~neasc`, reduc~ndu-ne la condi]ia de simpleinstrumente ale lor. De cele mai multe ori nu avemce s` le facem, pentru c` [tiu s` cumpere sau s` spe-rie dreptatea, pentru c` [tiu s` lucreze \n c~rd`[ie, s`se \nhìteze, s` se acopere unii pe al]ii [i, \mpreun`,s` se revendice de la idealuri, ei, care nu au nimicsf~nt, s` joace teatrul virtu]ii. Mai ales [tiu s` mint`[i s` m`sluiasc` adev`rul. Sunt cei cu care se \ncheieScrisoarea a III-a.

Am spus c` a folosi resursele limbii pentru a-izugr`vi este un fel mai pu]in grav de a vorbi despreei. Scriind, m-a p`r`sit \ns` orice u[ur`tate. Nu [tiuc~t [i cum [i c~nd se va putea aceasta, dar trebuiest~rpi]i f`r` cru]are. Orice cru]are [i \ng`duin]` fa]`de ei con]ine, \n ad~nc, o form` de complicitate,

26

Eseuri morale

oric~t de greu perceptibil` ar fi. Iar cea mai m`runt`complicitate cu tic`lo[ii este o tic`lo[ie [i ea, [i, pu-n~nd ]ara la cheremul lor, \i ajut` s` o duc` de r~p`[i s` o lase de haram.

ßi \nc` ceva: tic`losul nostru de secular` tradi]ie[i proasp`t` \nflorire este cu at~t mai primejdios cuc~t s-a \nfipt mai sus. S` lu`m mai ales aminte lac~rmuitori [i dreg`tori. M`car ace[tia ar putea ficumva \nl`tura]i, cu pr`sila lor cu tot.

Petru Cre]ia

27

TTiirraanniiii mm`̀rruunn]]ii

Multe dintre relele pe care le tr`im ast`zi \[i auob~r[ia [i explica]ia \n trecut, [i nu cred c` e zadarnics` ne \ntoarcem cu g~ndul la vremea care le-a z`mis-lit [i care \[i mai arunc` greaua umbr` peste noi. ßi ebine s` ia aminte cei care, leza]i [i dezam`gi]i demulte din c~te p`timesc [i ne\n]eleg~nd c~t de grea eprimenirea unei lumi, evoc` cu regret [i chiar cu nos-talgie infernul vechilor r~nduieli ca pe un paradispierdut.

Am fost zeci de ani supu[i relei voi a unei puteriautoinstituite [i, totodat`, min]i]i [i manipula]i de ea,am fost otr`vi]i. Iar drojdia acestei otr`vi mai ope-reaz` [i azi. Doar c` un scenariu istoric \n care de oparte se afl`, nemiloas`, st`ruitoare [i coruptiv`, pu-terea care asupre[te, iar de cealalt` neputin]a mul]i-mii asuprite este un scenariu fals. De fapt, \ntr-o lu-me st`p~nit` prin for]` [i guvernat` de legi str~mbe,nerespectate nici m`car acelea, masa celor astfelst`p~ni]i se constituie ea \ns`[i, pe trepte sc`z`toare,\ntr-o ierarhie de asupritori. Fiecare ins care are unrol c~t de mic \n sistem exercit`, la nivelul s`u, oputere arbitrar` [i abuziv`. Dup` ce se ispr`ve[temarea tagm` a \mputernici]ilor nemijloci]i ai statuluitotalitar, bine a[eza]i [i stipendia]i de putere, \ncepeimperiul celor care se erijeaz` – tolera]i [i chiar

28

Eseuri morale

\ncuraja]i de mai marii lor – \n despo]i tot maim`run]i, dar de nocivitate propor]ional constant`.P~n` la ultimul func]ionar de ghi[eu, p~n` la ultimultejghetar. Rar s` se afle manipulant al unui vehiculpublic sau al unui fi[ier de clinic`, secretar, contro-lor, arhivar, v~nz`tor sau paznic de ceva care s` nuse poarte ca o fiin]` atotputernic` pe peticul ei deputere. ßi nu numai ca s` trag`, cum des se \nt~mpl`,foloase, ci [i din pura pl`cere de a-[i exercita, \ndeplin` imunitate, samavolnicia. Be]ia puterii nu-i\mbat` doar pe satrapi. P~n` [i v~nz`toarea carestrope[te trotuarul din fa]a unei pr`v`lii se simteinvestit` cu o autoritate institu]ional` [i te trateaz` caatare. To]i se socotesc, prin raportare la tine, care nue[ti nimic, institu]ii, nimeni nu are datorii, ci numaidrepturi, [i \n primul r~nd dreptul de a abuza. ßi, prinurmare, \[i consider` serviciile nu ca pe ni[teobliga]ii, ci ca pe ni[te favoruri acordate, dup` inte-res sau dup` toane, omului de r~nd. çntr-un fel se r`z-bun` a[a pe faptul c`, la un e[alon mai sus, sunt [i eitrata]i deopotriv`. Dar, \n rela]ia cu tine, omneinstitu]ional, se comport` ca [i c~nd s-ar situa \n\ns`[i ob~r[ia puterii, sim]indu-se spontan incomen-surabili cu nimicnicia ta. Sluga de st`p~n r`u este lafel de rea ca [i st`p~nul, oric~t de mici i-ar fiprerogativele. ßi \l simte de la o po[t` pe cel care,m`car \n clipa acea, este lipsit de orice putere [i seafl` la cheremul lui: peti]ionarul [i postulantul,clientul, pasagerul, locatarul, pietonul, pacientul,cet`]eanul [i, \n genere, locuitorul. Lipsit de orice

Petru Cre]ia

29

prestigiu [i de orice capacitate de a apela la vreoinstan]` care s`-i fac` dreptate, el poate fi tratatoricum. Iar dac` se \ncumet` s`-[i cear` dreptatea, setreze[te el \nsu[i vinovat de ceva, eventual pedepsitpentru c` a avut nes`buin]a s` conteste sacralitateaunui m`runt delegat al puterii, care se crede, [i \i este\ng`duit s` se cread`, un sacerdot al ei. Este oare omcare s` nu fi sim]it c~t de amar` e aceast` umilin]`?

30

Eseuri morale

CCiinnsstteeaa

Orice comunitate omeneasc` este echilibrat`,s`n`toas` [i prosper` atunci c~nd se afl` \n ea oanume majoritate de oameni cinsti]i. Tocmai deaceea e bine s` ne amintim ce este cinstea. Cinsteaeste, printre virtu]i, una dintre cele mai complexe,pentru c` \n ea se adun` [i se sintetizeaz`, subordo-n~ndu-i-se, multe alte virtu]i. ßi pentru c` ea cu-prinde o arie larg` a sufletului, d~nd un sens \ntre-gului s`u, iar omului cinstit un loc \nalt \n ierarhiamoral` a omenirii, unul pe m`sura celui pe care, \nalte sc`ri de valori, \l ocup` talentul, frumuse]ea saucurajul. De \ndat` ce \ncerci s` ad~nce[ti conceptulde cinste, \]i dai seama c` toate determin`rile lui seafl` \ntr-o rela]ie de esen]` cu adev`rul [i cu drepta-tea. Cinstea nu vizeaz` ceea ce este profitabil ci, defiecare dat`, ceea ce corespunde esen]ei sale, indi-ferent de urm`ri. Astfel, omul cinstit nu minte, el nuintroduce \n realitate o fic]iune – spun~nd c` a f`cutceea ce n-a f`cut – [i nici nu t`inuie[te despre sine orealitate care, [tiut`, l-ar putea v`t`ma. Iar c~nd evorba de al]ii, nu le spune c` sunt mai buni dec~tsunt, ca s`-i m`guleasc`, nici nu ascunde frauda sauabuzul: omul cinstit nu este complicele nim`nui,indiferent ce pre] ar avea de pl`tit pentru asta. El numinte nici de fric`, nici ca s` trag` foloase, nici

Petru Cre]ia

31

m`car ca s` fie interesant. Totodat`, el nu spunedespre nimeni ceva rù ca s`-l defìmeze, nici nur`sp~nde[te informa]ii necontrolate. Pe de alt` parte,cinstea ne cere s` nu ne ar`t`m drept ceea ce nusuntem, adic` s` nu fim f`]arnici sau duplicitari, unul\n tain` [i altul f`]i[, unul acas` [i altul \n public,unul fa]` de cei puternici [i altul fa]` de cei slabi,deci s` nu \nf`]i[`m despre noi o imagine fals`. Edrept c` lucrul acesta cere mult` cunoa[tere de sine,iar lumea e plin` de impostori incon[tien]i de impos-tura lor, prad` unei convenabile ignoran]e de sine,oameni care, f`r` s`-[i dea seama, duc o existen]ìmaginar`, pentru c`, tot incon[tient, le este mai binea[a. Iar dac` le spui adev`rul, indignarea lor n-aremargini. Omul cinstit nu minte nici despre viitor, cualte cuvinte nu spune c` va face un anume lucru,pentru ca apoi s` nu-l fac`. ç[i ]ine \ntotdeaunacuv~ntul. Dar mul]i, Doamne, c~t de mul]i, nu [i-l]in, [i nu neap`rat dintr-un calcul rece, ci din u[ur`-tate, din euforia de o clip` de a se ar`ta s`ritori [igenero[i. Ca s` uite apoi. O specie grav` a nerespec-t`rii cuv~ntului dat este tr`darea, care tot necinsteeste, pentru c` afirm` solemn o fidelitate care, dupàceea, \n func]ie de vreun folos mai mare, este brutaldezmin]it`. Omul cinstit nu \n[al` pe nimeni, nuumbl` cu tertipuri [i cu vicle[uguri, nu m`sluie[te [inu r`st`lm`ce[te. ßi nici nu fur`, \n nici unul dintrenenum`ratele feluri \n care se fur` \n lume, de lac~ntar p~n` la codru. El nu vrea s` aib` dec~t ce esteal lui [i a dob~ndit pe drept. ßi de aceea nu \ncalc`

32

Eseuri morale

drepturile nim`nui, d` fiec`ruia ce este al sù, \[ionoreaz` p~n` [i du[manii, pentru ce este de onoratla ei. ßi, cum fiecare are dreptul la o zon` inviolabil`,omul cinstit nu cite[te scrisorile care nu-i sunt adre-sate, nu ascult` pe la u[i [i nu iscode[te. çn sf~r[it, el\[i face \ntotdeauna datoria, cu grij` [i p~n` la cap`t.ßi [i-o face nu numai pentru a nu \n[ela, respect~n-du-[i o obliga]ie [i o f`g`duin]`, o face cu d`ruire [icu bucurie, ca pentru sine. Omul cinstit este \ntotdea-una un me[te[ugar cinstit, de la dulgher p~n` lacercet`torul adev`rului. Din punct de vedere prag-matic, cinstea are neajunsurile ei: multe pierzi dato-rit` ei [i destul de pu]ine c~[tigi. De aici, noble]ea eiesen]ial`, \n care intr`, hot`r~tor, meritul de a nu-]iface un merit din cinstea ta, de a nu te bate cu pumnii\n piept, de a nu cùta cinstire pentru c` e[ti cinstit [inici vreo alt` r`splat` dec~t \mp`carea cu tine \nsu]i[i pilda cea bun`. Plicticos ca o predic`, nu? çnschimb, iat`, dac-am \n[ira tot ce nu face [i nu esteomul cinstit, am c`dea peste portretul mincinosului,al m`sluitorului, al iscoadei, al defìm`torului, alfariseului, al t~lharului [i al v~nz`torului de frate. ßile-am g`si vrednice de interes [i pline de culoare.A[a suntem f`cu]i, Dumnezeu s` ne ierte.

Petru Cre]ia

33

VVrreeddnniicciiaa

Mai bine zis despre a[ezarea omului vrednic lalocul unde vrednicia lui sluje[te bunului mers al\ntregii comunit`]i. Voi porni de la dou` postulate:unul, acela c`, \ntr-o lume bine r~nduit`, fiecare loceste ocupat de cel mai vrednic s`-l ocupe, adic` decel mai potrivit a[ez`rii sale acolo dintre to]i candi-da]ii posibili; al doilea, c` o comunitate uman` nupoate fi socotit` ca „bine r~nduit`“ dec~t atunci c~nddezideratul din primul postulat este satisf`cut.

E adev`rat \ns` c` numai cineva lipsit de sim]ulrealit`]ii [i ignor~nd istoria ar putea afirma c` o ase-menea comunitate a existat vreodat`. Dar diferen]eledintre mai buna sau mai reaua func]ionare a unuicorp social dat depind de gradul \n care el se apropiede forma ideal` a selec]iei [i a distribuirii competen-]elor.

Competen]a, [tim cu to]ii, este calitatea unui omde a se pricepe bine la ceea ce face. Deci de a avea\nzestr`rile, cuno[tin]ele [i experien]a necesare [isuficiente unei exercit`ri a unei func]ii date. Compe-ten]a trebuie s` fie criteriul fundamental [i condi]iasine qua non a oric`rei selec]ii [i promov`ri. Se cade\ns` degrab` ad`ugat c` sfera vredniciei este mai cu-prinz`toare dec~t aceea a competen]ei. Cineva com-petent pentru o func]ie este cu adev`rat vrednic de ea

34

Eseuri morale

numai dac` este [i destoinic, dac` are, \n plus, hot`-r~rea de a-[i exercita competen]a. Altfel competen]alui e zadarnic`. Pentru a spune c` omul sfin]e[telocul pura competen]` nu ajunge, este nevoie de de-plin`tatea vredniciei.

Dar, pentru ca omul potrivit s` ajung` la loculpotrivit [i s` r`m~n` acolo dup` vrednicia sa, maitrebuie \nc` ceva, hot`r~tor: organizarea [i func]io-narea societ`]ii \n vederea promov`rii prioritare aomului vrednic. Exist` \ns` multe societ`]i \n carelucrurile se petrec altfel, dac` nu chiar pe dos. Pre-valen]a criteriului politic, „rela]iile“, veresia, cume-triile [i nepotismul, interven]iile unde trebuie, pilele,mita, mai scurtul sau mai lungul lan] al sl`biciunilor,care sl`besc [i macin` puterea unei societ`]i de a ficeea ce se cuvine s` fie [i ar putea s` fie. Toate aces-tea duc nu doar la un sistem de selec]ie [i de promo-vare defectuos, ci la ceea ce se nume[te antiselec]ie:alegerea, cu grij`, a omului celui mai nepotrivit. Iaracolo unde func]ioneaz` antiselec]ia opereaz` auto-mat [i principiul de a men]ine pe cei mai mul]i lanivelul de incompeten]` la care au fost promova]i, dea nu-i ajuta s` \nve]e, s` se specializeze, de a nu-il`sa nici m`car s` c~[tige experien]`, muta]i de icicolo. Pe de alt` parte adev`ratele competen]e, de carenici o societate nu duce lips`, sunt ]inute jos saudeoparte sau unde nu le e locul. L`sate prad` cr~nce-nei conspira]ii a incompeten]ilor gata instala]i.

Dar, acolo unde aceste racile sunt \nr`d`cinate,cine s` schimbe toate acestea? De unde s` apar`

Petru Cre]ia

35

instan]ele competente [i incoruptibile care s` pun`,mereu [i pretutindeni, pe omul potrivit la loculpotrivit? Cine s` st~rpeasc` aceast` form` funda-mental` [i dezastruoas` de corup]ie care greveaz` pedurat` lung` viitorul? C~nd \[i va dob~ndi vrednicialocul de care este vrednic`?

36

Eseuri morale

CCuuvviiiinn]]aa

F`r` excep]ie, \n toate marile civiliza]ii afunc]ionat, secole de-a r~ndul, un cod de polite]e, unritual al rela]iilor dintre oameni. Exist` limbi, cajaponeza, \n care normele de polite]e p`trund chiar \nstructura gramatical`. Variabil dup` locuri [i vremi,dup` istorii [i rase, esen]a imperativului de polite]eeste aceea[i: s` nu te por]i cu ceilal]i a[a cum \]i vine,ci a[a cum se cuvine, dup` cuviin]`. Cu alte cuvinte,s`-]i pui pornirile naturale [i spontane sub controlulunor norme de comportare, acelea[i pentru to]i \n\mprejur`ri similare. Spre folosul tuturor, libertateaindividului se afl` astfel \ngr`dit` de ni[te legi nes-crise, consacrate de timp, consolidate \ntr-o tradi]ie.Legi care nu sunt de natur` juridic` [i nici, \n prim`instan]`, de natur` moral`. Ele au for]a unei institu]iinev`zute [i atotprezente [i \n ele se exprim` trecereade la barbarie la civiliza]ie. Prin natura lor, se extindasupra tuturor comportamentelor din sfera rela]iilordintre indivizi: formule [i gesturi de adresare sau desalut, felul de a m~nca [i de a te \mbr`ca, controlulmanifest`rilor fiziologice sau pasionale, participareala ceremonii, rela]iile ierarhice, ospitalitatea, manie-ra de a cere, de a accepta [i de a refuza, prezent`rile[i separ`rile, p~n` la felul de a merge sau de agesticula. Dar care le e rostul? Este destul de simplu:

Petru Cre]ia

37

asigurarea respectului fa]` de fiin]a uman`, \ncalitatea ei de fiin]` uman`. Invers, orice comporta-ment contrar unui cod de polite]e exprim` lipsa deconsidera]ie pentru semenii t`i, ca semeni, fiin]e deaceea[i esen]` ca tine. Dar, se va spune, nu to]isemenii no[tri sunt vrednici de respect. ßi e adev`rat.Numai c` [i ei sunt oameni [i, ca atare, chiar fa]` deei trebuie s` existe un comportament politicos, cares`-i a[eze la locul lor, f`r` s` violeze demnitateainerent` fiec`rui om ca om. Mai trebuie s` \n]elegem[i \n ce const` respectul care se v`de[te prin polite]e.Dac` te por]i cum \]i vine, dac` te la[i antrenat de unimpuls de irita]ie ori de violen]`, dac` nu salu]i pecine [i cum trebuie, dac` umbli \n lume neras sau \nve[minte nepotrivite, dac` te scobe[ti \n nas sau tescarpini \n v`zul tuturor ([i, \n genere, dac` e[tinesim]it), dac` m`n~nci ca un s`lbatic [i emi]i sunetenesociale, dac` ]i se pare de prisos s` mul]ume[ti saus`-]i ceri scuze, dac` fluieri \n biseric` [i r~zi la\nmorm~nt`ri, dac` e[ti excesiv de familiar cu cinenu trebuie sau tr~nte[ti u[a \n nas ori telefonul \nureche, dac` te r`ste[ti sau tai vorba sau vociferezisau \ntorci spatele dup` cum ]i se n`zare, [i c~tealtele, te por]i ca [i c~nd cel`lalt sau ceilal]i n-arexista sau ar exista f`r` ca ]ie s`-]i pese de ei, ca ni[teentit`]i neglijabile. Se crede, de c`tre mul]i, c` poli-te]ea trebuie practicat` doar fa]` de cei cu care te afli\n rela]ii mai \ndep`rtate sau care au un ascendentasupra ta, [i c` fa]` de ai t`i \]i este \ng`duit s` tepor]i oricum. Cine crede sau se poart` a[a nu poate fi

38

Eseuri morale

de fapt politicos cu nimeni, este grosolan [i necioplit\n \ns`[i fibra lui. ßi este de obicei, c~nd iese \nlume, pref`cut [i slugarnic, incapabil de adev`rataurbanitate, curtoazie [i delicate]e. ßi mai sunt uniicare socotesc c` polite]ea \ns`[i este ipocrizie [i min-ciun`, un fel f`]arnic de a-]i ascunde pornirile taleadev`rate. Ace[tia afi[eaz` o sinceritate de[`n]at` [iofensatoare (pe care n-o tolereaz` din partea altora),o lips` de jen` [i de re]inere pe care le consider`naturale]e [i autenticitate, [i chiar un protest osten-tativ [i sfid`tor \mpotriva unor r~nduieli detestate.çnseamn` c` n-au \n]eles nimic din natura profund` apolite]ii [i c` transfer` \n mod arbitrar prescrip]iile ei\n sfera, totu[i distinct`, a moralit`]ii. çn sf~r[it,trebuie f`cut` o deosebire \ntre practicarea pur for-mal` [i rece a polite]ii, care oricum este mai bun`dec~t grosol`nia, [i polite]ea \nso]it` de c`ldur` [i dez~mbet, de cordialitate [i de solicitudine. Acest lucruse \nt~mpl` acolo [i atunci c~nd se atinge hotaruldincolo de care respectul subiacent polite]ii tinde s`devin` dragoste de ceilal]i, nu de unul sau de altulanume, ci de to]i, ca oameni cu acelea[i dureri [i cuaceea[i moarte.

Petru Cre]ia

39

PPrroossttiiaa

Prostia, ca sl`biciune a min]ii, nu este vreo vin`,vreun viciu sau vreun p`cat, este un dat genetic;cineva este prost a[a cum are ochii alba[tri saumu[chii puternici. Fapt este c` prostul, prost fiind, nupoate p`trunde \n miezul lucrurilor, nu are discern`-m~nt, percepe faptele \n sine, desprinse din contextullor, e incapabil s` asocieze sau s` disocieze, nu poatenici analiza o stare de lucruri c~t de c~t complex`,nici sintetiza elemente \n aparen]` disparate. Cumlumea \i este greu de \n]eles, o potrive[te el cumvapu]inei sale \n]elegeri, pun~nd de bine, de r`u la unloc no]iuni false ori confuze, de obicei preluateanapoda din lunga [i bogata tradi]ie a prostieiomene[ti. Lucru firesc, pentru c`, neput~nd abstrac-tiza, prostul trebuie s` se foloseasc` de generaliz`rigata f`cute de al]ii, la fel de pro[ti ca [i el, dac` numai r`u.çntr-adev`r, dintre dou` sau mai multeposibilit`]i, prostul o alege f`r` gre[ pe cea maistupid` [i apoi se odihne[te asupra ei. Ar fi de scris omorfologie a prostiei, \n care diversele ei manifest`ris` fie elaborate [i sistematizate ca paradigme, [i osintax` a ei, adic` o teorie a felului \n care se desf`-[oar` prostia, a dezacordurilor, a pleonasmelor [i aelipselor ei, care nu sunt o economie de expresie, cisimple lacune prin care se strecoar` incoeren]a.

40

Eseuri morale

Prostul nu are o clar` con[tiin]` de sine, nu \nva]` dinexperien]` [i ca atare nu este autocorectiv. Prostia sehr`ne[te din pu]inul ei [i se regenereaz` din propriaei substan]`, r`m~n~nd mereu egal` cu sine. çntr-o\nsemnare intitulat` Caracter de prost, Eminescuvorbe[te de „Luarea metaforelor ad litteram“ [i de„St`ruin]a \ntr-o neghiobie“. çntr-adev`r, [i e oobserva]ie subtil`, cum ar putea suplini prostul celde-al treilea termen al compara]iei, a c`rui absen]`este definitorie pentru metafor`, c~nd el nu e \n starenici de o compara]ie desf`[urat`, lipsindu-i capacita-tea de a observa similitudini? Dac` \i vorbe[ti denoaptea nefiin]ei, el crede c` se las` \ntunericul [iaprinde lampa. C~t despre „st`ruin]a \ntr-o neghio-bie“, ea este una din principalele caracteristici, [idintre cele mai de temut ale omului prost, care, pe c~tde u[or concepe o idee neroad`, pe at~t de greu sedesparte de ea. Mobilitatea [i readecvarea suntprerogative ale inteligen]ei. çn tradi]ia rom~neasc`avem, c~t prive[te prostia, o scurt` capodoper`,Povestea lui Creang`, unde o femeie neroad` \[i pro-hode[te pruncul la g~ndul unei primejdii ipotetice [ilesne de \nl`turat; un om, ca s` aib` lumin` \n cas`,car` soarele cu bani]a, un altul d` s`-[i d`r~me casaca s` scoat` carul \njghebat \n ea, un altul caut` s`zv~rle nucile \n pod cu furca, altul, \n sf~r[it, sec`zne[te s` suie vaca cu funia \n [ur`, gata s-o sugru-me. Prostul nu se descurc` \n plan pragmatic pentruc` \ncurc` p~n` la catastrof` rela]ia dintre mijloace [iscopuri. çn s~ngele lui curge, ca o esen]` tare, o

Petru Cre]ia

41

chintesen]` a ceea ce \n german` s-ar putea numiUrdummheit, prostia originar`, cea de la ob~r[iavremilor.

Numai c` aceast` infirmitate [i deficien]` a inte-lectului nu este \ntotdeauna inocent`, [i atunci \ncepnecazurile. çntr-adev`r, prostul e [i el om [i trebuies` o scoat` cumva la cap`t pe lumea asta, [i c~t maibine dac` se poate. Prostia produce aproape \ntotdea-una manifest`ri aberante [i nocive \n ordinea morali-t`]ii. Ne[tiind ce statut are [i ce loc i se cuvine, pros-tul se amestec` unde nu-i fierbe oala, \ncurc` i]ele,crez~nd c` le descurc`, se face purt`torul celor maiimbecile prejudec`]i, debiteaz`, cu autoritate, celemai uzate locuri comune, este b`nuitor [i susceptibil,ne[tiind de glum`, imagineaz` conspira]ii mondiale[i vorbe[te ca un profet, mai [i g`sind pe cine s`-lcread`; neav~nd \ndoieli, devine dogmatic [i tinde s`fac` din maxima ac]iunii sale o lege universal`. ßi,ne[tiindu-[i lungul nasului, e adesea peste m`sur` deobraznic [i mai \ntotdeauna trufa[, pentru c` prostul,dac` nu-i fudul, parc` nu e prost destul. Iar c~nd se\nt~mpl` s` fie [i harnic, sim]ind \n chip obscur c`trebuie s`-i substituie calit`]ii cantitatea umple [i\ncurc` domenii \ntregi de activitate cu produselesale inepte sau de-a dreptul delirante [i e adesear`spl`tit pentru asta cu distinc]ii [i ranguri. Dar celmai r`u este c` prostul, ajuns \ntr-o situa]ie critic`din propria lui prostie, devine feroce [i poate fibestial. Mul]i oameni au pierit zdrobi]i de prostiabiruitoare. Pu]in`tatea spiritului na[te mon[tri.

42

Eseuri morale

Dar adev`rata primejdie a prostiei st` \n mul]imeapro[tilor: ne place, nu ne place, lumea e plin` depro[ti. Tot Creang` zice c`, dac` prostia ar durea,uli]ele ar vui de zbieretele pro[tilor. Iar lumea luiCaragiale, c~nd mai explicit, c~nd mai pu]in, con]ineo cantitate exploziv` de pro[ti de toat` seama. Prinmul]imea lor devin periculo[i. Mai ales c` tic`lo[iiinteligen]i [tiu s` se foloseasc` de cei pro[ti pe scar`istoric`, exploat~nd tic`lo[ia oarb` [i t~mp` caredospe[te \n prostia omeneasc`. çi investesc cu putere,]in~ndu-i \ns` la cheremul lor, [i apoi \i asmut\mpotriva noastr` ca pe o hait`. çi mai ]ine]i minte peactivi[tii obtuzi, trufa[i [i brutali care umpleau ierar-hia chinuitei noastre vremi de p~n` mai ieri? ßi nu-isim]i]i cum mi[un` \nc` printre noi, travesti]i, multi-plic~ndu-se zgomotos ca legiuitori [i autoritar ca gu-vernan]i, trezind ecouri de prostie de-a lungul [i de-a latul ]`rii, r`scolindu-i \ntunericul [i ura pe care oeman` \ntunericul? Ba sim]im, prea bine sim]im, [ipoate tot mai este ceva de f`cut. Iar`[i Eminescu,vorbind de moftangii, spune \ntr-un loc: „To]i sus-pin` pentru patrie cu fizionomia cea mai pl~ng`toarede pe lume [i to]i nu vor binele, ci numai posturilepatriei“.

Bine ar fi s` nu mai aib` parte de ele, pentru c`mare primejdie este pentru ob[te \n`l]area pro[tilor\n ranguri [i dreg`torii. P`cat de-o biat` ]ar`, i-ar fide ajuns tic`lo[ii.

Petru Cre]ia

43

MMeeddiiooccrriittaatteeaa

La originea lui, cuv~ntul mediocritate exprimacalitatea a ceva care se afl` „la mijloc \ntre poaleleunui munte [i pisc“, a[adar nici jos, nici sus. Nici alb,nici negru: cenu[iu; nici rece nici cald: c`ldicel. Defapt, dac` d`m cuvintelor bun [i rù sensul lor celmai general [i mai abstract, mediocru \nseamn` nicibun nici rù, ceva care se afl` la mijloc, \ntre ele, [ise afl` acolo prin statutul sù definitoriu. Fire[te, \nlume nu toate pot s` fie numai \n vale sau numai peculmi, exist` pretutindeni ceva \ntre ele, o realitatemedian` tot at~t de real` [i de legitim` ca [i extreme-le ei. ßi atunci e cazul s` ne \ntreb`m de ce califica-tivul mediocru a ajuns s` aib` un sens peiorativ: dac`spui despre cineva c` are o inteligen]` mediocr` sau,mai rù, c` este un om mediocru, \l jigne[ti. çn fondce este at~t de rù \n a nu fi nici stupid, nici genial,nici tic`los, nici sf~nt? Nu suntem oare a[a cei maimul]i dintre noi? Nu e de g`sit alt` explica]ie dec~taceea c` omul mediocru se crede \ntotdeauna maimult dec~t este [i vrea s` fie tratat ca atare, s` uzurpelocul excelen]ei, s` se afle sus, \n v~rf. A[a putem\n]elege cum sensul depreciativ al cuv~ntului s-an`scut din reac]ia noastr` la ifosul mediocrit`]ii [i ladorin]a ei de a se afla mereu \n frunte, \n locul celorcu adev`rat buni. Mediocru se spune \ntotdeauna de

44

Eseuri morale

sus \n jos: ar fi greu s` auzi pe un om prost saunetrebnic denun]~ndu-l pe altul c` este mediocru.

Dar, al`turi de mediocritatea veleitar`, adeseaagresiv`, se afl` printre noi [i un alt tip de mediocri-tate, aceea mul]umit` cu ea \ns`[i, incapabil` s` vad`sau s` \n]eleag` ceva mai presus de firea sa, \nchis`\n sine [i \nspìm~ntat` de orice risc. Omul mediocrue lipsit de noble]ea vreunei d`ruiri sau generozit`]i,el \[i trìe[te via]a \ntr-un chip meschin, ne\nsufle]itde nici un av~nt. Meschine sunt [i visele lui. Nu este\n stare s` fie m`car cu adev`rat avar sau cu adev`ratla[. Nu e nici m`car foarte prost [i nu e niciodat` untic`los \n toat` legea. ßi, pe de alt` parte, se uitùimit sau chiar scandalizat la cei care nu sunt ca el [i\i judec` \n numele unor principii \nguste, cel maiadesea ni[te triste prejudec`]i, socotite de el, cu o\nd`r`tnicie obtuz`, drept infailibile. Vede necump`-tare, nechibzuin]`, necugetare \n orice act care trecede str~mtele hotare ale vie]ii [i ale min]ii sale, iarmarile pasiuni [i marile pierzanii \i \nspìm~nt` cuni[te furtuni. çn fa]a marilor idei, la care de fapt nuare acces, st` uneori perplex, dar cel mai adeseaincredul ]i mefient, dac` nu chiar indignat. Iar c~ndceva din excelen]a lumii \i treze[te totu[i interesulsau curiozitatea, omul mediocru vrea s` participe [iel cumva, dar f`r` efort [i f`r` risc, de la locul lui c`l-dicel. De acolo poate s` ri[te prin procur`, asist~nd laperforman]ele vedetelor, ale atle]ilor, ale golgheteri-lor [i ale eroilor \n general. Cu grij` s` nu-l trag` vre-un curent, s` nu-[i provoace vreo indigestie, s` nu-[i

Petru Cre]ia

45

dep`[easc` bugetul bine socotit, s` nu cumva s`-iintre \n cas` [i \n via]` insolitul [i nelini[titorul. Dac`ar bate Dumnezeu la u[a lui, s-ar teme s`-i deschid`.Omul mediocru este o crisalid` din care niciodat` nuse vor na[te aripile unui zbor.

De aceea mediocritatea, \n toate formele ei, esteat~t de nociv`. çn chip inerent foarte r`sp~ndit`, ea seinsinueaz` pretutindeni ca o pecingine, prezen]a ei emasiv`, multiform`, adesori cople[itoare, caut` s` seimpun`, ocup` posturi, \[i ia aere de onorabilitate, \[iarog` drepturi. Este de cele mai multe ori imposibilde dislocat, mai ales c~nd e insistent` [i harnic`, [i,pe de alt` parte, c~nd cei de o seam`, pleava medio-crilor, se asociaz` [i se solidarizeaz`, cum se \nt~m-pl` de cele mai multe ori, nu at~t \ntre ci [i \mpotrivaa tot ceea ce simt c` \i dep`[e[te. Apoi, preval~ndu-se de ni[te forme prea generale, se statornice[te,sinistra mediocritate prinde r`d`cini [i porne[te s`niveleze lumea dup` chipul [i asem`narea ei, m`ci-n~nd m`runt tot ce este mai presus de ea, v~ntur~ndprin veacuri un neant cenu[iu.

46

Eseuri morale

PPrreejjuuddeecc`̀]]iillee

Ne-am obi[nuit s` tot d`m vina pe al]ii de starea\n care ne g`sim. ßi este negre[it adev`rat c` for]e pecare nu le mai putem controla [i de a c`ror lucrare \nistorie nu eram responsabili ne-au v`t`mat [i ne-aualterat c~t poate \nc` nu [tim sau, oricum, nu [tim\nc` la nivelul con[tiin]ei active a \ntregii na]iuni. Evremea s` ne cunoa[tem, s` [tim cu adev`rat ce amfost, ce am devenit, ce st` \n puterea noastr` s`schimb`m [i ce st` \n firea noastr` s` r`m~nemmereu. Ar trebui s` \ncerc`m s` ne privim, ca popor,cu deta[are [i cu senin`tate [i, pentru c` este nevoie,cu asprime. S` avem curajul dreptei judec`]i de sine.Menirea oamenilor lumina]i ai acestui neam s-arcuveni s` fie [i aceasta, [i o parte din energia lor artrebui investit` \ntr-o mai ad~nc` \n]elegere alucrurilor, \n analiza critic` a fiin]ei [i a istorieinoastre na]ionale, [i nu cheltuit` \n vrajbe contingen-te [i, p~n` la urm`, sterile. Ne place ca, \mp`r]i]i \ntabere incompatibile, s` d`m mereu vina unii pe al]iisau, cu to]ii la un loc, pe cei strìni de noi. Suntem osingur` comunitate, la al c`rui bine [i rù contribuie,\ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`, to]i c~]i amfost [i suntem [i o s` mai fim. Iar un fericit echilibrude for]e nu poate fi instituit \n favoarea binelui f`rùn ad~nc [i cinstit examen de con[tiin]` colectiv`.

Petru Cre]ia

47

Numai c` \ntre noi [i adev`rul despre noi stau(printre alte lucruri, de cercetat la locul lor) prejude-c`]ile. Active, tenace, atotprezente ca un r`u ende-mic. çnsumate, ne fac opaci la adev`r [i nedornici s`-lafl`m, chiar ostili oric`rui demers de revizuire.Fire[te, nu este societate uman` \n care s` nu operezeprejudec`]ile. Grav` la noi este \ns` persisten]a lor\nd`r`tnic`, uneori secular`, caracterul lor preponde-rent [i prioritar \n detrimentul judec`]ii. çncremeni-rea \n prejudec`]i. Ferocitatea \mpotriva celor care\ncearc` s` le exorcizeze. Judec`]ile se \ntemeiaz` pefapte certe, pe evaluarea lor corect` [i nep`rtinitoare,pe corelarea concluziilor \ntr-un ansamblu coerent.Prejudec`]ile, la r~ndul lor, se hr`nesc [i prolifereaz`din informa]ii deficitare sau m`sluite, din cr~mpeier`zle]e, din evalu`ri pripite, toate turnate \n tiparelepreexistente ale voin]ei de a crede a[a [i nu altfel.Adesea din simple \nchipuiri. Prejudec`]ile sunt, \nmulte feluri, mai nocive dec~t minciunile, dec~tfalsul pragmatic deliberat. Acela, falsific~ndu-l,pleac` totu[i de la un adev`r [tiut. Prejudec`]ile im-plic` asumarea neverificat` a falsului r`mas f`r` re-ferent \n lumea adev`rului. Cine are prejudec`]icrede \n ele ca \n litera Evangheliei, st`ruie \n ele cu\nc`p`]~nare [i se complace \n ele. Ca [i c~nd ar fiadev`ruri dovedite [i irecuzabile. De fapt, prejudec`-]ile sunt doar simulacre de judec`]i, sunt travestirea\n ve[mintele adev`rului a unor pasiuni preexistenteoric`rei elabor`ri conceptuale. Spaime obscure,pofte [i jinduri, complexe, du[m`nii ira]ionale,

48

Eseuri morale

aspira]ii g`unoase, vanit`]i [i orgolii, speran]ede[arte, frustr`ri [i invidii, s`lbatice gelozii, vinov`-]ii ascunse, toate, ca \ntr-un funest bal mascat, secostumeaz` \n adev`ruri [i, mult mai grav, se credadev`ruri [i vorbesc limba lor. O dat` instalate, pre-judec`]ile tind, profit~nd de un teren sau de o con-junctur` prielnic`, s` se \nmul]easc`. ßi se \nmul]escdin ele \nsele, invadeaz` \ntregul cuprins al min]ii [imereu mai multe min]i. Iar pe un set de prejudec`]igata existent se cl`desc altele [i altele, tot mai abe-rante. Unele, cele mai pernicioase, se \ncing [i iaufoc, transform~ndu-se \n fanatisme agresive. Nu sca-p` nimic de ele, de la prescrip]iile de s`n`tate p~n` larasism, trec~nd prin cre[terea copiilor, influen]azodiilor, latura ocult` a personalit`]ilor publice, rolulhot`r~tor al conspira]iilor mondiale, pericolulgalben, sf~r[itul lumii, firea femeilor, respectiv ab`rba]ilor, valoarea nutritiv` a alimentelor [i cea cu-rativ` a leacurilor, caracteristicile, mai ales negative,ale altor neamuri, Eminescu martir [i luceaf`r, rom~-nul verde, marile virtu]i str`mo[e[ti, Supersti]iilesunt [i ele prejudec`]i [i ne sporesc spaimele [i pre-cau]iile legitime cu at~tea altele, pur imaginare.Supersti]iile, ideile, gata f`cute [i devenite fixe,crezurile stupide [i contagioase, ura cu care ne ali-menteaz` at~tea ideologii: sisteme de minciuni asi-milate ca adev`ruri [i devenite prejudec`]i. Ura din-tre oameni [i oameni pentru c` nu cred \n acelea[inerozii, pentru c` prefer`, fie [i numai din lene, s` nug~ndeasc`, pun~ndu-se astfel \ntr-o rela]ie fals` cu ei

Petru Cre]ia

49

\n[i[i [i cu ceilal]i. False [i nocive, adesea primejdi-oase, cum primejdios poate fi doar r`ul care, \ncuibat\n noi [i r`t`cindu-ne mintea, ne refuz` adev`rului.

50

Eseuri morale

DDrreeppttaatteeaa

çn ierarhia valorilor care fac posibil` convie]uireauman`, dreptatea, ca realitate [i ca no]iune, este fun-damental`. Libertatea \ns`[i nu se poate institui \ntr-o lume f`r` dreptate, adic` f`r` un principiu coercitiv\n raport cu disfunc]iile [i cu excesele libert`]ii, careaduc daune corpului social [i indivizilor care \l com-pun. Iar egalitatea, c~nd este s` aib` un sens, esteegalitatea \n fa]a legii.

Dar, ca principiu coercitiv, ca o constr~ngereegalitar` impus` ansamblului social, dreptatea are unstaut singular: ea este consim]it` [i chiar reclamat`de oameni ca s` poat` tr`i \mpreun` \n bun` r~nduia-l`, este un antidot \mpotriva a tot ce \nseamn` act ar-bitrar, impus prin for]`, este tocmai \ngr`direa arbi-tratului prin arbitraj legiferat [i institu]ionalizat.

Istoria civiliza]iei \ncepe cu apari]ia \n comunit`-]ile umane a legii, fie ea datin` sau legiferare scris`,[i a instan]elor care s-o aplice [i s-o impun`. Primiic~rmuitori erau investi]i cu func]ia judiciar`. Din\ndep`rtatul trecut mai str`bate p~n` la noi amintireaCodului lui Hammurabi, rege al Babilonului din alXVIII-lea veac, de dinaintea erei noastre; gravat` peo coloan` de bazalt, o mai putem vedea [i azi laLuvru. çn memoria omenirii, Solomon, fiul luiDavid, a r`mas nu doar pentru c` a \n`l]at Templul

Petru Cre]ia

51

din Ierusalim, ast`zi spulberat, ci mai ales pentrufelul \n care [tia s` \mpart` dreptatea. Printre cei maiilu[tri oameni ai lumii grece[ti se num`r` Licurg,legislatorul Spartei, [i Solon, care a dat legi Atenei\ntr-un ceas de cump`n` al vremii, iar temeiul oric`-rui drept \n istoria legisla]iei europene a fost dreptulroman, \ncununat \n secolul al VI-lea d. Cr. de ma-rele corpus de legi al lui Iustinian.

çntr-adev`r, pentru ca o comunitate s` se poat`bucura de dreptate este nevoie, \nt~i, de instituireaunor legi acceptate de cei mai mul]i [i, apoi, deinstan]ele care \mpart dreptatea, cu drepturile [i cu\ndatoririle care decurg din ea, [i care au capacitateade a o impune, execut~ndu-[i sentin]ele. Orice omnedrept`]it trebuie s` g`seasc` dreptate, orice om care\ncalc` legea trebuie pedepsit, oricine ar fi el. Dintrecele trei puteri ale unui stat democratic, dou` se afl`\n sfera dreptului: puterea legislativ` [i cea judec`to-reasc`. Lucrul acesta m`soar` \nsemn`tatea drept`]ii\ntr-o societate bine r~nduit`. Mai mult, ele trebuie s`fie radical independente de puterea executiv`, care ea\ns`[i este supus` legii. Pentru ca dreptatea s` dom-neasc` \ntre noi se cade ca tot ce ]ine de puterealegislativ` [i de cea judec`toreasc` s` fie sustrasoric`rei influen]e sau presiuni care s-o abat` de lamenirea ei. Omul legii trebuie s` fie nep`rtinitor [iincoruptibil – [i pentru asta trebuie bine ales [i biner`spl`tit – [i inamovibil, adic` s` nu poat` fi mutatsau destituit dup` bunul plac al nim`nui, nici m`car alministrului de resort sau al [efului statului. Procedura

52

Eseuri morale

judiciar` trebuie s` aib` \n vedere numai statornicireascrupuloas` a adev`rului, c~nt`rirea faptelor [i acircumstan]elor [i neab`tuta aplicare a legii.

Nimic nu v`de[te mai limpede [i mai brutal reauafunc]ionare a unei societ`]i dec~t fie instituirea unorlegi nedrepte, fie nerespectarea legilor bune sau at~tde bune c~t pot fi \ntr-un moment dat al istoriei.Deci, pe de o parte, interese de grup politic sau eco-nomic pot duce la promulgarea unor norme d`un`-toare corpului social \n ansamblul lui. Pe de alta, pu-terea poate influen]a justi]ia \n vederea l`s`rii nepe-depsite a unor abuzuri de tot felul, acte de corup]ie,acte veroase, delapid`ri de anvergur`, exproprieriilegale. Proteja]i de sus sau \ntre ei, autorii unor ase-menea fapte prosper`, \mboln`vind organismul so-cial [i a[a bolnav. P~n` c~nd domniei bunului plac \iia locul domnia drept`]ii. Oric~t ar dura acest proces,el merit` r`bdarea noastr` istoric`.

*

Aproape c` nu exist` subiect mai \ndelung dezb`-tut de mintea uman` dec~t acela al drept`]ii. Nu e \ns`locul aici pentru un istoric c~t de sumar al problemei,dar mi se pare vrednic de pomenire faptul c` \n anii[aptezeci ai acestui secol au ap`rut c~teva c`r]ifundamentale, care sintetizeaz` \ntreaga tradi]ie, ]inseama de greaua experien]` a secolului [i propunsolu]ii noi, cu o mare gravitate [i eleva]ie intelectual`.Voi men]iona c~teva dintre aceste c`r]i, \n n`dejdeac`, \ntr-un fel sau altul, vor p`trunde [i \n cultura

Petru Cre]ia

53

teoretic` de la noi. Ne[tiute sunt c`ile Domnului [ilucrarea \n timp a min]ilor omene[ti. Iat`: John Rawls,A Theory of Justice (Oxford, 1972), Robert Nozik,Anarchy, State and Utopia (New York, 1974),Micheal Oakeshott, On Human Conduct (Oxford,1975) [i F.A. Hayek, Law Legislation and Liberty(1973-1979, publicat` \ntr-un singur volum la Londra\n 1982). Din cea dint~i \mi voi lua \ng`duin]a unuiscurt citat: „Dreptatea este cea dint~i virtute ainstitu]iilor sociale, a[a cum adev`rul este alsistemelor de g~ndire. O teorie, oric~t de elegant` [i deeconomic`, trebuie respins` sau revizuit` dac` esteneadev`rat`. De asemenea, ni[te legi sau ni[teinstitu]ii, oric~t de eficiente [i de bine or~nduite,trebuie reformate sau abolite dac` sunt nedrepte.Fiecare persoan` posed` o inviolabilitate \ntemeiat`pe dreptate, iar aceasta nu poate fi nesocotit` nicim`car \n numele buneist`ri a unei societ`]i \nansamblul ei. Din acest motiv nedreptatea t`g`duie[teideea c` pierderea libert`]ii pentru unii este legitimat`printr-un mai mare bine al celorlal]i. Dreptatea nuadmite c` sacrificiile impuse c~torva c~t`resc maipu]in dec~t suma mai mare de avantaje de care sebucur` mul]i. Prin urmare, \ntr-o societate dreapt`egalitatea drepturilor cet`]ene[ti este considerat`garantat`; drepturile stabilite de justi]ie nu sunt supusevreunei negocieri politice sau calculului intereselorsociale ≤...≥ Fiind virtu]i primare ale activit`]ilorumane, adev`rul [i dreptatea nu admit compromisuri“(John Rawls, A Theory of Justice, p. 3-4).

54

Eseuri morale

AAddeevv`̀rruull

Adev`rul este unul singur. El nu se schimb`.El cuprinde toate lucrurile care ating inima – onoarea [i m~ndria [i mila [i dreptatea [i curajul [i iubirea ≤...≥ [i dragostea de dreptate [i de libertate. Ele, toate acestea, ating inima [i lucrurile de care se leag` inima, devin adev`r, at~t c~t putem cunoa[te noi adev`rul. çn]elegi acum?

Faulkner, Ursul

Dintre toate relele care ni s-au f`cut, [i at~t de evi-dent ni se mai fac \nc`, minciuna este cel mai mare.Cel mai v`t`m`tor [i cel mai blestemat, pentru c` dinel deriv` toate celelalte. Ar merita s` facem c~ndva ogenealogie a negativului, ar`t~nd cum minciuna seafl` la ob~r[ia fiec`rui r`u omenesc luat \n parte.P~n` [i cele [apte p`cate capitale din doctrina cre[ti-n`, trufia, zg~rcenia, desf~narea, pisma, l`comia,m~nia [i lenea, sunt reductibile la o form` sau alta aneadev`rului fa]` de al]ii [i fa]` de sine. Iar valoareamoral` fundamental` este adev`rul. ßi nu vom \ntre-ba, ca procuratorul Pilat, „Ce este adev`rul?“, pentruc` de fapt [tim prea bine cu to]ii, [i [tiu [i aceia care,de-a lungul istoriei sau \n`untrul vie]ilor, [i-au dat [i\[i dau at~ta osteneal` s`-l ascund` sau s`-l

Petru Cre]ia

55

m`sluiasc` [i, mai mult, care s-au str`duit mereu s`dea minciuna lor drept adev`r. Este mult \n]eles \nvorba lui La Rochefoucauld potrivit c`reia ipocriziaeste un omagiu pe care viciul \l aduce virtu]ii.

Nu este mai pu]in adev`rat c`, oric~t am [ti ce esteadev`rul, se cere un oarecare efort analitic pentru a-ideslu[i determin`rile. Nu voi z`bovi asupra adev`rului[tiin]ific sau filozofic, [i \n genere teoretic. Totu[i secuvine s` ne amintim c~t` suferin]` s-a \ndurat [i chiarc~t s~nge s-a v`rsat pentru afirmarea lui \n lume [i cumbiruin]a unor idei respinse [i detestate de ordineaconstituit` a schimbat forme dup` forme de via]`. Voire]ine aici, din natura acestui proces, doar un concept,acela al voin]ei de adev`r. Sau, \ntr-o formulare maicomplet`, voin]a de a trì \ntru adev`r. De a trì ar`t~n-du-te drept ceea ce e[ti cu adev`rat, nici mai mare, nicimai mic, nici mai bun, nici mai rù. De a nu propune\n locul tù o aparen]` [i o am`gire. Falsul existen]ialotr`ve[te fiin]a uman`. Iar cinstea este modul de mani-festare a adev`rului \n sfera ac]iunii. A[a cum minciu-na st` la temelia oric`rei forme de ipocrizie, \n[el`ciu-ne, abuz de \ncredere, cabotinism, tr`dare, duplicitate,\mpùnare, slug`rnicie [i a at~tor altora. Printre care nupu]ine se datoreaz` nu at~t unei atitudini fa]` de al]ii c~tunei rele raport`ri la sine: minciuna de sine [i ascunzi-[ul de sine, fuga de adev`rul despre sine, tot ceea ceconstituie cumplitul rù omenesc care este con[tiin]afals`.

La temeiul bunei raport`ri la adev`r st` voin]a dea spune adev`rul, coinciden]a dintre declara]ie [i

56

Eseuri morale

fapt` sau g~nd. Cine are de crescut copii [tie c~t degreu e s` le aduci pe calea aceasta pe aceste micifiin]e amorale [i adesea mitomane. Iar c~nd crescintr` \n c~mpul falsului social \ndeob[te [i nu \n ceamai mic` m`sur` \n acela al minciunii institu]ionali-zate. Trebuie deci \nv`]a]i din vreme c` ocultareaadev`rului este \ndrept`]it` exclusiv \n c~teva cazuri[i c`, \n rest, \n tot marele rest, rostirea adev`ruluieste o datorie absolut`. Cei pe care \i cre[tem trebuief`cu]i s` \n]eleag` [i, mai mult, s`-[i asimileze [i s`tr`iasc` adev`rul c` \n rostirea adev`rului rezid`valoarea lor ca oameni, \n voin]a [i \n puterea lor dea spune adev`rul [i de a sta martori pentru el, cuorice pre]. Altfel, orice altceva ar izbuti s` fac` \nlume, p~n` la m`riri, vor avea rangul cel mai de jos\n ierarhia moral` a omenirii. ßi nu-i va mai credenimeni nici c~nd vor spune adev`rul, cuv~ntul lornemaiav~nd trecere, ca o moned` calp`. ßi maitrebuie s` [tie c` fiecare fals comis genereaz`, \ncercuri tot mai largi, ur~]enia ne\ncrederii [i a suspi-ciunii \ntre oameni, p~n` la r`ul istoric al falsuluiinstituit ca norm` de via]`.

Petru Cre]ia

57

CCaalloommnniiaa

To]i sim]im c` avem de tr`it o vreme c~nd, din nupu]ine pricini, calomnia se g`se[te \n largul ei, \nflo-re[te cu sporit` vigoare, prinde \n mrejele ei tot maimul]i oameni, tot mai multe realit`]i [i n`zuin]e, p~n-g`re[te [i \ntineaz` tot mai generos. Mi s-a p`rut c`o \ncercare de a \n]elege mai bine ]elurile, metodele[i rezultatele ei ar putea aduce oarecare folos. Nupentru c` \n]elegerea ar duce la vreo \ndreptare sauvreo vindecare (acestea trebuie s` vin` din alt`parte), ci pentru c`, \n]eleg~nd mai limpede [i maiad~nc structura unei manifest`ri a tic`lo[iei, nea[ez`m undeva deasupra ei, dep`[ind stadiul nemij-locit al indign`rii [i al m~niei. ßi poate, prin obiecti-vare, chiar [i pe acela al dezn`dejdii.

A calomnia \nseamn` a spune despre cineva unneadev`r, [tiind bine c` e un neadev`r, din dorin]a [icu scopul de a-l discredita. F`c~nd aceasta, calom-niatorul se situeaz` \n ierarhia moral` mai jos dec~tdenun]`torul, pentru c` acesta m`car spune despretine ceva adev`rat [i care, privit cu alt ochi dec~tacela al instan]ei represive, poate fi chiar nobil.Calomniatorul este cel care te denun]` pentru ceea cen-ai f`cut [i nici nu te-ai g~ndit s` faci. Turn`toruldescoper`, calomniatorul inventeaz`. Dar, ca s`-[ifac` inven]ia credibil`, are nevoie de c~teva

58

Eseuri morale

mijloace. çnt~i, de un simulacru de dovezi, pe care len`scoce[te, produc~nd documente false, construindun dosar fictiv [i m`sluit (sporit, de c~te ori se poate,cu calomnii mai vechi, date drept dovezi documenta-re). Apoi aceast` subspecie de tic`los are nevoie deun spa]iu de rezonan]`. Uneori \l g`se[te dejaexist~nd, dat fiind c`, dintr-un motiv ori altul, e[tiimpopular, r`u v`zut de cei mul]i sau de cei pu]ini,potrivnic unei mentalit`]i sau unui curent de opinie,eligibil pentru rolul de ]ap isp`[itor. C~nd acestspa]iu lipse[te, are grij` s`-l creeze el, r`sp~ndinddiscret zvonuri, f`c~nd insinu`ri prealabile, r`st`l-m`cind faptele sau scopurile, atribuind inten]iioculte, l`s~nd s` se \n]eleag` c` ai afilieri suspecte,c` ]i-ai falsificat trecutul etc. Profit~nd de orice: deconjunctur`, de o eroare sau o ambiguitate de ex-presie, de cine [tie ce situa]ie \n care ai avut neno-rocul s` cazi. Fire[te, totul c~t mai tenden]ios cu pu-tin]` [i c~t mai veninos. Intoxicarea opiniei este, nuo dat`, stadiul care precede o execu]ie capital`. Apoicalomniatorul are nevoie de o pozi]ie de prestigiu [ide oarecare sprijin de sus (c~nd nu este de-a dreptul\ncurajat), de garantarea imunit`]ii, de complicitateamediilor de informare. çn sf~r[it, pentru a-[i face c~tmai credibil` def`imarea, el trebuie s` se \nf`]i[ezeca un om cel pu]in onorabil, dac` nu chiar ca un m~n-tuitor al ]`rii, \n al c`rei serviciu se pune \n chipul celmai curajos [i mai dezinteresat [i sub inspira]ia celormai \nalte idealuri. Calomniatorul trebuie s` se aratenu drept ceea ce este el cu adev`rat, ci drept un

Petru Cre]ia

59

sacerdot al virtu]ilor civice. A[adar, ca s` reu[easc`,nu ajunge s` enun]e un neadev`r care \i dezonoreaz`victima, este obligat [i s` se prezinte \ntr-o lumin`fals`, cu semn schimbat. çnchiz~nd astfel cercul min-ciunii.

Dar nu numai o persoan` poate fi compromis`prin calomnie, ci [i o idee, un proiect social, un ideal.Iat` de pild` ce se \nt~mpl` cu ideea de democra]ie [icu instituirea ei incipient` \n fazele de trecere de laun regim autoritar-represiv la unul liberalizat: toateelementele conservatoare concur` \n compromitereanoii st`ri de lucruri, azv~rlind pe pia]` [arj` dup`[arj` de calomnii bine calculate. ßi totodat` profit`de str~mtor`rile inerente tranzi]iei, adic` seadreseaz` unui corp social aflat \n suferin]` real`,inculc~ndu-i o explica]ie fals` a situa]iei. Receptivi-tatea la acest tip de discreditare provine din faptul c`relele trecute sunt uitate, iar relele prezente nu suntcomparate cu ele, ci trìte [i g~ndite \n sine, izolatede binele de azi [i rupte de orice perspectiv` de maibine. Calomnia opereaz` \ntr-o anume atmosfer` pri-elnic` ei [i exploateaz` suferin]ele [i nevoile, credu-litatea [i setea de senza]ional, incultura politic` [ieconomic`, \nte]ind teama [i izgonind speran]a.

Pe de alt` parte, revenind la calomnie \n general,ea se poate folosi chiar de un adev`r: scos dincontext, interpretat tenden]ios, supus unui proces deinten]ie, un act real al tù, oric~t de inocent sau depozitiv, poate fi \nf`]i[at ca o culp`.

Mai grav: cel care te vorbe[te de rù este uneori

60

Eseuri morale

chiar de bun`-credin]`. çntr-un fel. Prejudec`]i\nr`d`cinate, lenea de a revizui p`reri de mult f`cute,incompeten]a preten]ioas`, pu]in` ostilitate, provoca-t` de nu import` ce fapt` a ta, ajung ca cineva s` tedenigreze f`r` s` aib` deloc sentimentul c` gre[e[te,poate nici pe acela c` se r`zbun`. I-ai refuzat cevailegitim sau peste puterile tale, i-ai tr~ntit copilul laun examen, nu l-ai invitat la cununie, ai trecut pel~ng` el pe strad` [i, neobserv~ndu-l, nu l-ai salutat,gata, po]i s` fii tu Arhanghelul Mihail [i tot se g`se[teunul care s` spun` c` ]i-ai v~ndut sabia de foc lamezat [i o mie care d`-l cread`. ßi apoi omul este\nclinat s`-[i aline plictisul cu orice, dar mai ales cuvorbitul de r`u. Calomnia prosper` pe veselul t`r~mal b~rfei dulci [i-al clevetirii. Cine colporteaz` lucruribune despre tine n-are haz, cum n-a mai avut haz nicipovestea cu nevasta [efului de gar`, c~nd s-a aflat c`presupusul ei \nso]itor galant \i este frate. Iar dac` \]iia cineva ap`rarea i se spune: „las’c` [tiu eu“. ßtieperfect c` nu dintr-o farmacie ie[eai, ci de la oamant`, c` te-ai \mbog`]it din specul`, c` nu e[ti chiara[a cum te ar`]i, u[` de altar, c` e[ti bastard, v~ndutst`p~nirii, c` propov`duie[ti idei periculoase, c` teduci la biseric` doar a[a, de ochii lumii, c` oi fi tuspecialist, dar ultima ta carte e plin` de gre[eli (ziceun ignorant), c`-]i ba]i nevasta. C` e[ti tot ce nu e[ti.

Calomnia se \ntemeiaz` pe dou` postulate. Unuiai s-a dat expresie \n secolul al XVIII-lea francez:Calomnia]i, calomnia]i, tot r`m~ne ceva, cel`lalt eaproape universal: Nu iese fum f`r` foc. Ce decurge

Petru Cre]ia

61

de aici este cumplit. Nu exist` nici m`car o profilaxie\mpotriva calomniei, oric~t ]i-ar fi de curat` via]a [ioric~t de bun ai fi. Calomnia este una dintre armelecele mai perverse [i mai periculoase n`scocite deoameni, una dintre cele mai puternice toxine alecorpului social. Dispropor]ia dintre facilitatea propa-g`rii [i acredit`rii calomniei [i capacitatea ta de a teap`ra este enorm`: aproape nimeni nu ancheteaz`veracitatea defìm`rii, iar dac` protestezi, nu exist`nici o instan]` decisiv`, nici m`car \n justi]ie, tot r`-m~ne ceva. E ca un foc pe care \l stingi aici [i r`buf-ne[te \n alt` parte. ßi te pune \ntr-o situa]ie imposi-bil`. çnt~i, pentru c`, dup` ce ai fost \njosit princalomnie, te afli [i mai \njosit dac` ripostezi. Sauchiar te umpli de ridicol. Al doilea, pentru c` tot nute crede nimeni pe deplin: nu iese fum f`r` foc. Altreilea pentru c` orice dezmin]ire risc` s` risipeascùn neadev`r picant, \n favoarea unui adev`r plicti-cos. ßi iat`-te victima hulei biruitoare, compromis,cu onoarea p`tat`, cu reputa]ia terfelit`, poate peveci, neput~nd spera nici m`car \ntr-o reabilitarepostum`. De ce te zba]i, de ce nisipul uciga[ al ca-lomniei te \nghite mai ad~nc.

Ast`zi, la noi: Codrul Vl`siei, nu doar al jafului,ci [i al defìm`rii. Ai zice c`, prin abuz, aceast` arm`blestemat` se toce[te. çns` e mai mult pe dos [i, p~n`la urm`, toat` lumea se treze[te \n noroi, compromi-terea devine unanim`, \ntr-o dev`lm`[ie de oamenicinsti]i [i de tic`lo]i. çntr-adev`r, dac`, \n iure[ulacesta, sunt da]i \n vileag [i tic`lo[i adev`ra]i,

62

Eseuri morale

netrebnici sadea, oameni care chiar au s`v~r[it ce sespune c` au s`v~r[it, o dat` cu ei se scufund`, prih`-nit`, [i cinstea. Iar cei rì \[i v`d de drumul lor, f`r`s` fi pierdut o onoare pe care n-o aveau.

ßi ai mai zice c` exist` un mijloc lesnicios de a-iidentifica pe calomniatori: defìm`torii de azi suntlùd`torii de ieri, autorii de omagii [i de prosl`viri,apologe]ii, turiferarii. Cum mint acum de rù, min-]eau atunci de bine despre cel atotputernic, lingu[in-du-l cu vorbe me[te[ugite [i frumoase, ca s` le fiebine lor. çns` duhul ob[tii nu-[i face socoteala asta.

ßi, \n sf~r[it, te-ai \ntreba: cum de-i rabd`p`m~ntul. çns` p`m~ntul, s`racul, rabd` orice. Iarc~nd s` te odihne[ti \n el, pe morm~ntul tù huzu-re[te p`l`mida calomniei.

Petru Cre]ia

63

IInnttoolleerraann]]aa

çntreaga realitate cosmic` este guvernat` de unprincipiu de diferen]iere [i de diversificare. Dintr-unnum`r fundamental de elemente constante universuln`zuie[te mereu s` produc` combina]ii din ce \n cemai distincte \n complexitatea lor, din ce \n ce maispecifice, p~n` la unicitatea irepetabil` a individului.Iar fiecare entitate tinde s`-[i men]in` specificitatea [is` se afirme pe sine ca atare. Ceea ce, \n chip inerent,duce la tensiuni [i conflicte, benefice p~n` la un punct[i chiar principiu dinamic al oric`rei realit`]i. Numaic` \n cazul realit`]ii omene[ti exist` primejdia uneipatologii a diversit`]ii. Iar numele ei este intoleran]a.Fiecare entitate distinct`, tinz~nd, cum am spus, s`d`inuie ca atare, poate fi \nclinat` ca, \n loc s`coexiste cu altele, r`m~n~nd ea \ns`[i sau chiar \mbo-g`]indu-se din celelalte, s` urm`reasc` t`g`duireadreptului la existen]` al Celuilalt, resim]it nu doar castr`in, ci chiar ca du[man, numai pentru c` este altfel.ßi atunci, \n locul s`n`toasei concuren]e \n direc]iaaceluia[i ]el [i \n locul unei fire[ti coexisten]e [iconlucr`ri se instituie multimilenarul r`zboi al tuturor\mpotriva tuturor, bellum omnium contra omnes,care, potrivit Leviathanului lui Hobbes, este stareacaracteristic` a omenirii \n stadiul ei primitiv. Stadiuprimitiv despre care putem lua cuno[tin]` consult~nd

64

Eseuri morale

istoria omenirii din str`vechime p~n` la ultima [tiredin ziarul de azi. S` ne g~ndim la ura uciga[` dintrerase [i gin]i, dintre clase [i crezuri, la tot ce ne-a\ns~ngerat trecutul [i ne \ns~ngereaz` prezentul, lar`zboaiele „sfinte“ [i la persecu]iile religioase, cufundamentalisme, cu m`celurile [i cu rugurile lor, laat~tea uri de ras` care au dezonorat omenescul cuurgia prgromurilor [i cu infernul camerelor de gazare,la prigoanele de clas`, cu gulagurile lor [i cu extermi-n`rile \n mas`, la at~tea [i at~tea genociduri care maib~ntuie planeta [i ast`zi. Iar cele mai sinistre dintreele sunt mai recente dec~t tot ce au scris despretoleran]` Montaigne, Locke, Spinoza, Voltaire, Kant[i destui al]ii, p~n` la Declara]ia drepturilor omului,urmat` nemijlocit de ororile ghilotinei.

Pentru aceia dintre noi care consider` c` toleran]aeste o \nalt` valoare moral` e bine s` spunemr`spicat c` toleran]a nu \nseamn` nep`sarecondescendent` fa]` de p`rerea sau de fapta altora,r`bdate a[a \ntr-o doar`, ca fiind lipsite de impor-tan]`. ßi nu \nseamn`, pe de alt` parte, iresponsabili-tatea de a-i ierta pe cei vinova]i \n fa]a drept`]ii [i alegii. Ea \nseamn`, \n lumina adev`rului evident, c`nimeni nu \[i poate aroga proprietatea \ntregului ade-v`r [i a \ntregului bine. Ea \nseamn` \n]elegere,\ng`duin]` [i respect fa]` de cel care se deosebe[te detine, fa]` de credin]ele, de tradi]iile [i de limba lui,fa]` de drepturile [i de \ndrept`]irile lui. çnseamn` nudorin]a de a exclude, ci de a \nsuma, nu de a [tirbiceva din \ntregul lumii, ci de a l`sa s` sporeasc`

Petru Cre]ia

65

umanul dup` legea cosmic` a diversit`]ii. ßi mai estebine s` amintim c`, \ntru afirmarea crezului, se cades` folose[ti mijloace de convingere \ntemeiate pefapte verificate [i pe argumente ra]ionale, nu pe con-str~ngere, calomnie sau violen]`. Spune Caragialegreu tolerat de unii, sub cuv~nt c` ne-ar fi hulit nea-mul: „Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mair`u, nici unul nu-i mai inteligent sau mai prost. Unule mai a[a, altul mai altminterea, dar, la urma urme-lor, to]i sunt la fel. Zi-le oameni [i d`-le pace“.Pentru c`, dincolo de toate diversit`]ile, suntem cu-prin[i \ntr-o singur` umanitate [i, ca oameni, avemacelea[i drepturi, indiferent de cadrul institu]ional \ncare rase, neamuri [i clase distincte au fost aduse deistorie s` locuiasc` laolalt`, [i putem tr`i \mpreun`f`r` vrajbe zadarnice, f`c~nd lumea mai bogat` [imai frumoas` prin \ns`[i frumuse]ea [i bog`]ia diver-sit`]ii. Iar c~nd se ivesc interese potrivnice, hot`rasc`legile drepte [i cu dreptate puse \n fapt`.

66

Eseuri morale

BBll~~nnddee]]eeaa

Polite]ea sau cuviin]a ]ine de respectul a prioriacordat semenilor no[tri [i omului \n general, cafiin]` ipotetic respectabil`, [i este compatibil cu o r`-ceal` a sentimentelor sau mai exact cu o neutralitatea lor. çn orice comunitate polite]ea se statornice[te \nvirtutea unui cod nescris, a c`rui nerespectare duce,\ntr-o lume cu vechi tradi]ii de polite]e, la excludereadin anumite spa]ii sociale. Dar codul nu r`m~ne doarexterior, ceva de respectat de teama unei marginali-z`ri. El se interiorizeaz` cu vremea [i devine com-portament firesc, liber de orice constr~ngere, spontan[i f`r` alternativ`.

Bl~nde]ea este altceva: ea ]ine de puterea noastr`de iubire (\n sensul de agápe sau caritas) [i este unadin manifest`rile ei, cum spune deslu[it Sf~ntulPavel. Am putea crede c` este o \nsu[ire \nn`scut` [idesigur sunt oameni \nzestra]i de fire cu mai mult`bl~nde]e dec~t al]ii. Dar bl~nde]ea se poate [i cultiva,exist` \nspre ea c`i pe care dac` vrei, le po]i str`batesau po]i fi ajutat s` le str`ba]i. Trebuie \ns` din capullocului s` ne ferim de o gre[it` \n]elegere: bl~nde]eanu are nimic de-a face cu sl`biciunea, cu lipsa de fer-mitate, cu toleran]a vinovat` sau cu nep`sarea.Numai c` rigoarea moral` e departe de a fi totuna curigorismul moral sau cu \ncruntarea justi]iar`. De

Petru Cre]ia

67

fapt, bl~nde]ea este \nclinarea, fireasc` la unii,dob~ndit` la al]ii, de a evita violen]a. At~t c~t esteposibil [i legitim. Dar nu ajunge at~t: e nevoie de ound` de c`ldur`, de un anume fel de a privi [i de az~mbi, de cunoa[terea acelui limbaj care este doar albl~nde]ii, acela care \]i permite [i s` dojene[ti cubl~nde]e. ßi mai este nevoie de ceva esen]ial, care]ine de buna \n]elegere a lucrurilor omene[ti: nu to]isuntem la fel [i exist` o categorie de particularit`]iale fiec`rui individ care nu au a c`dea sub inciden]anici unei cenzuri sau interdic]ii, cu at~t mai pu]in subaceea a unui alt ins, care tr`ie[te cu am`girea c`numai particularit`]ile lui sunt licite [i tolerabile, bachiar c` ele fac legea unei convie]uiri. Omul bl~ndeste deci tolerant cu tot ceea ce nu poate fi obiect deintoleran]` dec~t pentru oamenii \nchi[i \n sinele lor,exclusivi[ti [i autoritari. Pentru omul bl~nd chiarunele mici sc`deri sau manii sau obsesii mai mult saumai pu]in copil`re[ti, unele deprinderi pot de[teptanu violen]a reprobativ` [i represiv`, ci o indulgen]`[i o \n]elegere asociate cu duio[ie [i cu umor, cusentimentul sl`biciunilor noastre, ale tuturor, privitecu bl~nde]e de ochii divini. çn Evanghelia dup`Matei (5,5), a treia fericire sun` astfel:„Ferici]i ceibl~nzi, c`ci ei vor mo[teni p`m~ntul“, nu spre folo-sul lor, ca st`p~nitori, ci ca trimi[i ai Domnului, calegislatori ai p`cii [i ai \ndur`rii, a[a cum spune scri-soarea lui Iacob, (3,17-18): „Rodul drept`]ii este se-m`nat \n pace pentru cei ce aduc pace \n lume“,imediat dup` ce arat` c` „çn]elepciunea care vine din

68

Eseuri morale

\nalt este \nt~i de toate curat`, apoi iubitoare de pace,bl~nd`, lesne de \nduplecat, plin` de mil` [i de roadebune, f`r` p`rtinire [i f`r` f`]`rnicie“. Da, bl~nde]eaadev`rat` nu e un simulacru, nu este miero[enie [iz~mbet calp [i autorul Primei scrisori a lui Petru (3,4) [tia bine aceasta: „Podoaba voastr` s` nu fie ceadin afar`, ci aceea ascuns` \n ad~ncul inimii omului,\n incoruptibilitatea bl~nde]ii [i lini[tii duhului sù“.S` nu se cread` c` duhul zavistiei lipsea din comuni-t`]ile cre[tine primitive. Altfel de ce ar scrie Sf~ntulPavel celor din Efes (4, 1-2), sau, mai degrab` tutu-ror bisericilor din Asia Mic`, ca un fel de enciclic`,redactat` \n timp ce era \ntemni]at la Roma, prin 61-63: „V` sf`tuiesc... s` v` purta]i... cu toat` smerenia[i bl~nde]ea, cu \ndelung` r`bdare; \ng`dui]i-v` uniipe al]ii cu dragoste... s` nu apun` soarele peste m~niavoastr`“. Probabil c` era vorba de o concordieprecar`, instabil`, ca multe altele. Ca multe dintrecele pe care le trìm noi, fiecare \n cercul nostrustr~mt, unde ne petrecem vie]ile. Iar oamenii, c~nd seasociaz`, ]in seam` de dou`-trei criterii, cel mult, dararareori prev`d c~t` bun` \n]elegere va dìnui \ntreei. Apar cu vremea ([i nu m` g~ndesc numai la fami-lii) diferen]e de temperament, de abitudini, de idei,de stil. Diferen]e care devin diferende, dac` nu mairù. Unele sunt ireconciliabile [i urmeaz` desp`r]i-rea. Unele, tot ireconciliabile, nu sunt urmate de nicio desp`r]ire, dar nici de voin]a de a dep`[i cumvachiar ceea ce pare iremediabil, de dragul p`cii, dedragul a ceea ce mai r`m~ne \ntre noi, oric~t de

Petru Cre]ia

69

vulnerabil. O bun` analiz` ra]ional` a st`rilor delucruri, un sever examen de con[tiin]`, o \ncercare dea \n]elege pe dinùntru pe cel`lalt sau pe ceilal]i,resemnarea la ceea ce suntem cu to]ii, nici unuldes`v~r[it, un dram de \ng`duin]` [i de iertare, mult`delicate]e, putere de a alege din toate \mprejur`rile [idin to]i oamenii partea cea bun`, care \ntotdeaunaexist`, respectarea [i \ncurajarea oric`rei dorin]e de\ndreptare, desistarea de la tendin]a de a face dinbunul tù plac legea tuturor [i, de ce nu, compromi-sul inteligent [i generos, toate acestea pot faceminuni. Dar pentru asta este nevoie de predispozi]iade a nu recurge la violen]`: este nevoie de bl~nde]e.Este deci nevoie de o anumit` calitate a sufletului,mai degrab` \nn`scut`, cum spuneam, dar put~nd fi[i cultivat`, dob~ndit` ca disciplin` interioar`, subputerea medita]iei la cele omene[ti, a lecturilor, aexemplelor bune sau rele. Astfel c` se cunosc cazuride oameni care au devenit bl~nzi din nebl~nzi ceerau. Ceva a cobor~t asupra lor ca un har. Iar harulcel mai m~ntuitor care a cobor~t asupra lor estebl~nde]ea fa]` de cei slabi [i neap`ra]i [i ne[tiutori.Nu e vorba numai de mil`, ci de \ndurare delicat` [itandr`. A fi rù cu copiii ne[tiutori [i care vin spretine cu \ncredere, a fi grosolan cu b`tr~nii n`p`di]i deneputin]e, cu cei slabi de minte, cu cei speria]i, cuumilii [i umili]ii p`m~ntului r`t`ci]i \n Babilon, ar`spunde vorbei gentile [i z~mbetului cu \ncruntare[i \ntreb`rii sfioase cu sudalm`, a \nghionti pe celistovit s` mearg` mai departe, a lovi cu cizma pe cel

70

Eseuri morale

c`zut, toate acestea [i altele ca acestea c~te se petrecla antipodul bl~nde]ii ne \nva]` mai bine dec~t oricece este bl~nde]ea. ßi dac` o echival`m cu dragosteade care vorbe[te Sf~ntul Pavel trebuie s` repet`mdup` el: „iar acum r`m~n credin]a, speran]a, dragos-tea, acestea trei: dar, dintre toate, cea mai mare e dra-gostea“ (I Corinteni, 13,13). Contrariul ei l-am v`zutoper~nd \n lume – [i mirosea a infern. Infernul nu caloc de pedeaps`: infernul ca virtualitate perpetu` anaturii omene[ti.

Din p`cate cazurile cele mai frecvente de rela]ii\ntre oameni, fie \n sfera privat` fie \n cea public`, sedesf`[oar` sub semnul irascibilit`]ii [i violen]ei. Num` refer la conflicte grave [i nimicitoare, la extremebrutalit`]i, la bellum omnium contra omnes. M` referla violen]a m`runt` [i cronic`, la c~te vorbe grele saumu[c`toare schimb`m \ntre noi, insulte, injurii, ca-lomnii, impreca]ii, blesteme. Pentru pricini m`runte,[i care \n cele mai multe cazuri revin \n fiecare zi,umpl~nd cu zgomotul lor zadarnic [i strident anii [ivie]ile noastre. Dumnezeule mare, c~t de mult [i c~tde proste[te ne putem certa [i tot certa, [i pentru ce?Iar unii dintre noi chiar ne iubim, [i tot ne cert`m,pentru te miri ce, sau pentru n`z`riri sau din simpl`obtuz` \nc`p`t~nare. Dar nu vreau s` merg preadeparte cu astfel de g~nduri: sunt la \ndem~na oricui.ßi, fire[te, degeaba.

M-a[ \ntoarce cu mai mult` pl`cere, chiar cubucurie, la o pild` de bl~nde]e, aceea a \mp`ratuluiMarcus Aurelius (161-180), care a avut parte de

Petru Cre]ia

71

vremuri grele, care a petrecut mul]i ani ai vie]ii salepe front, \n condi]ii aspre. Voi \n[ira c~teva dintreg~ndurile lui, dar nu \nainte de a-l asigura pe cititor c`Marcus, fiind timp de dou`zeci de ani autocrator allumii, nu s-a purtat niciodat` altfel dec~t g~ndea c` ebine [i spunea c` e bine. Credea, gre[ind, c` bl~nde-]ea este irezistibil`, dar cu acest prilej ne aminte[te \nce m`sur` adev`rata bl~nde]e izvor`[te din ad~nc, nueste niciodat` o poz`, o masc`, un z~mbet mieros [ifals. Vorbele ei sunt delicate, f`r` ostenta]ie deindulgen]`, f`r` grosolane aluzii personale, f`r` ironiiascunse, sunt rostite cu tandre]e [i nu cu am`r`ciune,cu tact [i f`r` a vorbi de sus, cu un ton magistral (XI,18). çmp`ratul diserteaz` aici despre un caz extrem debl~nde]e, acela c~nd cineva a gre[it sau ne-a gre[it cuceva [i fa]` de care reac]ia obi[nuit` este m~nia [iefectele ei. Iar \n aceast` privin]` merge destul dedeparte: dat` fiind existen]a necesar` \n univers atuturor claselor de oameni tic`lo[i („Este posibil ca \nunivers s` nu existe oameni neru[ina]i? Nu, nu este cuputin]`“, (IX, 42), trage concluzia c` acest lucrutrebuie s`-]i inspire, ca un antidot, bl~nde]e fa]` de unneru[inat sau altul cu care se \nt~mpl` s` ai de a face.Dar [i \n asemenea cazuri e prudent, \[i face scrupule.„Dac` a gre[it, acolo e r`ul; dar poate n-a gre[it“ (IX,38). Pare o predica]ie abstract`, dar textul are nuan]e[i subtilit`]i care dovedesc o rafinat` con[tiin]`moral`: „Dac` se afl` \n gre[eal`, arat`-i cu bl~nde]e\ntruc~t a gre[it; iar dac` nu reu[e[te socote[te-te petine vinovat; sau nici m`car pe tine“ (X, 4). ßtia \ns`

72

Eseuri morale

bine c` bl~nde]ea nu este o \ng`duin]` vinovat` [i nicio form` de sl`biciune: i-a asociat \ntotdeauna seriozi-tatea, fermitatea, spiritul de adev`r [i de dreptate (III,12; VI 47). Dimpotriv`, socotea c` sl`biciunea rezid`tocmai \n a deroga de la bl~nde]e, \n a te l`sa cuprinsde m~nie sau chiar a te da, din team`, b`tut (XI, 9).

Am insistat, poate excesiv, asupra cazului luiMarcus tocmai pentru c` la el se vede, din toatem`rturiile, c` la bun`tatea [i bl~nde]ea lui \nn`scutese adaug` o autodisciplin` \ntemeiat` pe principii [ipe exemple. Dar trebuie s` ne ferim de o lectur`naiv` a Medita]iilor sale sau, cum le-am mai puteaspune, G~nduri c`tre sine \nsu[i: \mp`ratului nu i-afost \ntotdeauna u[or. Un cititor atent, mai ales aloriginalului grec, cu toate nuan]ele sale, simte astanu arareori. Altfel de ce ar fi scris Marcus sf~[ietorultext din IX, 3: „Dac` este ceva care s` te trag` \napoi[i s` te re]in` \n via]a aceasta, ar fi s` po]i tr`i cu ceicare au acelea[i credin]e cu tine. Dar vezi [i tu c`lucrurile nu stau a[a, ce grea [i lung` povar` estereaua \mbinare a vie]ilor. ßi \]i vine s` spui: «Vinomai repede, moarte, ca nu cumva p~n` [i eu s` uit demine»“. ßi moartea a venit la timp, nu ca s`-l \mpie-dice de a mai fi el \nsu[i, ci ca s`-l elibereze. Dac` unsingur om, \ntr-o singur` \mprejurare a vie]ii, ar g`si\n el, \n amintirea \mp`ratului Marucus, resurse deadev`rat` [i ad~nc` bl~nde]e, cele scrise mai sus nuvor fi fost cu totul zadarnice.

Petru Cre]ia

73

RR`̀bbddaarreeaa

Exist` virtu]i mai str`lucite dec~t r`bdarea [itotu[i voi sus]ine aici c` ea trebuie num`rat` printrecele mai \nalte. ßi [tiu [i de ce n-a dob~ndit rang denoble]e: pentru c` ea nu \ncununeaz` frun]ile marilorprotagoni[ti ai istoriei, ale c`peteniilor [i ale eroilor,de ea au avut nevoie cei ce-au trebuit s` rabde, s`\ndure istoria, asupri]ii [i obidi]ii ei. R`bdarea este ovirtute pasiv`, ea este de fapt forma pasiv` a curaju-lui, rezisten]a \n timp la rùl din lume. Dar, a[a cumeste, r`bdarea poate fi temeiul unei biruin]e. Pentruc` „a r`bda“ nu \nseamn` simplul fapt de a toleraceva neprielnic sau du[m`nos fiin]ei tale, a te supunef`r` s` cr~cne[ti unei voin]e din afara ta. çnseamn` sài t`ria de a \ndura, d~rzenia de a r`m~ne \ntreg,st`p~n pe tine, nealterat [i ne\nfr~nt. S` rabzi [i s`taci cum tace [i rabd` p`m~ntul, dar nu la nesf~r[it.R`bdarea implic` un termen final [i totodat` speran-]a c` vei ajunge acolo: g~ndul c` trebuie s` a[tep]idoar p~n` vine ceasul cel bun, ceasul c~nd rùl vatrece de la sine, istovit sau \ndep`rtat de alte puteriale lumii, de alte \mprejur`ri ale ei. Sau c~nd tu \nsu]i\]i vei fi str~ns destule puteri, [i destul` obid`, pentrua izbuti s` scapi de ceea ce destul ai r`bdat. Ziuac~nd po]i s` spui: „Am r`bdat \ndeajuns“. Esteceasul c~nd vei fi biruit [i greaua \ncercare a r`bd`rii

74

Eseuri morale

Petru Cre]ia

75

[i r`ul pe care l-ai avut de \ndurat. R`bd~nd, trebuies` [tii c~t s` rabzi: o r`bdare infinit` e sinonim` cunegarea de sine*.

Dar mai exist` un fel de r`bdare. A[a cum pentrufiecare fapt` exist` un moment prielnic, un bun prilejpentru izb~nd` (ceea ce grecii numeau kairós ), tota[a procesele care se desf`[oar` \n lume au nevoie deun timp anume, de durata fireasc` a \mplinirii lor. ßinu e vorba numai de procesele naturale, de coacereaholdelor [i de p~rguirea poamelor, de \n`l]area p`du-rilor, de cele pe care r`bdarea ]`r`neasc` le [tie [i leadast`. E vorba [i de r`stimpul necesar ducerii la bunsf~r[it a proiectelor [i a \nf`ptuirilor noastre,cre[terea copiilor, \n`l]area l`ca[elor, dob~ndirea\nv`]`turii, urcarea \n ranguri, surparea celor r`i,str`baterea vechilor m`ri. Sunt acestea [i altele ca elelucruri care cer timp \ndelungat [i \n care uneori pro-gresul nu e mai v`dit dec~t mi[carea acelor unui cea-sornic. R`bdarea de a le face bine [i p~n` la cap`tcere de la noi o bun` cunoa[tere a proceselor \ncauz`, capacitatea de a calcula pe termen lung \ncre-dere \n \ndep`rtata izb~nd`, discern`m~ntul de a nuconfunda \ncetineala cu starea pe loc, mersul cu paslini[tit [i ferm c`tre un soroc nici timpuriu [i nici

* Exist` totu[i [i tipul de erou etic care rabd` din greup~n` la cap`t, [i rabd` f`r` n`dejde [i f`r` s` set~nguiasc`, uneori neverosimil de senin. Cu o resemnarepe care o deduce lucid din natura faptelor [i care nu edifetism, ci, dimpotriv`, singura biruin]` pe care soarta i-o mai poate concede.

z`bavnic. R`bdare are cine [tie s` a[tepte. çns` nudoar a[a, \n pustiu, ci [tiind ce anume [i \n ce fel [ic~nd. Altfel r`bdarea r`m~ne o simpl` \nso]ire a tre-cerii timpului vid. Este r`bdarea zadarnic` [i i se maispune r`bdare prosteasc`.

Nimic nu pune mai bine \n lumin` virtutear`bd`rii dec~t o privire asupra contrariului ei: ner`b-darea. C~nd ner`bdarea \mpinge la fapt` ea devinep`gubitoare: precipit` [i for]eaz` lucrurile, le face \nprip` [i de m~ntuial`, \ntr-un ritm nepotrivit naturiilor sau \nainte de vreme, se cheltuie[te febril \n clip`.Omul r`bd`tor are un suflet ad~nc [i puternic, cellipsit de r`bdare este superficial [i f`r` for]`interioar`. C~nd n-are \ncotro [i e silit s` a[tepte s`vin` ceasul, s`-i vin` r~ndul, s`-i vin` [tirea, estecuprins de o nervozitate steril`, de o trepida]ieinterioar` care \l macin`, \i lunge[te timpul psiho-logic [i \l epuizeaz` \n zadar. Dar sunt [i \mprejur`ri\n care el devine o pacoste pentru al]ii. Conversa]ia[i \n genere comunicarea cu asemenea oameni e a-proape imposibil`, nu suport` s` a[tepte s`-]i ispr`-ve[ti vorba, ]i-o taie, te \ntrerup tot timpul, abiaascult~ndu-te, ei \ntreab`, ei r`spund. Dar nu numaicu spusa ta nu au r`bdare, ci [i cu tot ce faci, cu totce face altul dec~t ei. Totul li se pare prea \ncet, nudintr-o grab` legitim`, ci din pur` impacien]`. Oa-menii ace[tia par a tr`i mereu \n iminen]a unei catas-trofe. ßi se consum` inutil, chinuindu-i [i pe al]ii.

R`bdarea se dob~nde[te \n timp. çn timpul treceriiveacurilor [i a genera]iilor, cu ritmul lor netulburat,

76

Eseuri morale

cum o dob~ndesc ]`ranii, care sunt \n stare s` a[tepteoric~t, pentru c` au a[teptat mereu, din tat`-n fiu. Sau\n timpul unei vie]i, \nv`]~nd s` a[tep]i vremea.Dovad`, extrema ner`bdare a copiilor, care vor s`ob]in` pe loc tot ce doresc, ca \ntr-un basm. La ei elucru firesc, dar la omul zilelor noastre, la omulmodern cum se zice, ner`bdarea a luat propor]iiaproape patologice, de parc` ar fi un copil \nt~rziat.Mult bine ne-ar face s` ne dezmeticim din ner`bdare.De ce at~ta grab`? Exist` o mi[care \n lume pentruprotejarea mediului natural. Ar trebui s` ne g~ndim[i la una care s` protejeze timpul de funesta noastr`prip` [i precipitare. Timpul viu are legile lui, cine le\ncalc` stric` buna r~nduial` a lumii [i se \nstr`inea-z` pe sine de ea.

Petru Cre]ia

77

ççnnccrreeddeerreeaa

O vreme a st`p~nit printre oameni doar for]a, iarlegea era bunul plac al celui mai tare. Apoi au ap`rut,\n cele mai felurite forme, instan]a de arbitraj \ntrep`r]ile aflate \n litigiu, cineva care s` \mpart` drepta-tea [i o seam` de reguli ale drept`]ii care au devenit,\n trecerea vremii, legi. Al treilea regn ar fi s` fieacela al iubirii. Dar dac` acesta nu va veni niciodat`,putem spera m`car c` \n \ntregul comunit`]ii umane,\ntre oameni [i \ntre neamuri, va domni c~ndva\ncrederea. Iar p~n` la mai larga [i ipotetica eir`sp~ndire ar fi de dorit ca \ncrederea s`-[i pun` pe-cetea pe rela]iile dintre grupuri fie c~t de mici de oa-meni. çntr-adev`r, dincolo de criteriile de num`r [i decantitate, binele din lume se hr`ne[te dintr-un soi deexemplaritate inefabil` [i intrinsec` a actelor bene-fice, prielnice unei \n`l]`ri pe scara demnit`]ii umane[i totodat` \nlesnirii purific`rii leg`turilor pragmati-ce dintre noi.

Cum s` o definim? Pare s` fie o predispozi]ie acuiva de a crede \n buna-voin]` [i buna-credin]` asemenului s`u [i de a nu se \ndoi de manifestarea lorconstant`. çn aceast` formulare foarte general` intr`tot felul de lucruri, de la a te \ncrede \n punctualitateacuiva p~n` la aceea de a-i \ncredin]a avutul sau pecopiii t`i, de a-i da o misiune important` [i dificil`,

78

Eseuri morale

de a-l face depozitarul unui secret important. Iar celinvestit cu \ncredere este propriul sù garant, prinsimpl` angajare verbal` sau nici m`car at~t. Suntoameni al c`ror trecut este \n \ntregimea lui ogaran]ie [i al c`ror devotament, adesea dovedit saudovedit doar \ntr-o \mprejurare excep]ional`, estemai presus de orice \ndoial`. Sunt oamenii pe careenglezii ]i numesc reliable, adic` vrednici de \ncre-dere, f`c~nd mare caz de aceast` calitate. Pe de alt`parte exist` oameni pe care \i c~[tig` \ns`[i \ncre-derea pe care le-o ar`]i. De unde, invers, reflec]ia luiLa Rochefoucauld: „Ne\ncrederea noastr` \ndrept`-]e[te \n[el`toria celuilalt“.

Tr`darea \ncrederii cuiva \n noi este o vin` foartegrav`, at~t \n sine c~t [i pentru c` cel \n[elat \n\ncrederea lui \[i poate pierde \n general, \ncrederea\n oameni, ferindu-se chiar de cei cu adev`ratvrednici de \ncredere. Este un fel de a-l mutila mo-ralmente, de a-l determina s` fac` parte din tipul ne\-ncrez`torului, al b`nuitorului, al suspiciosului, careeste a[a de felul sù, adesea pentru c` se [tie pe sine\nsu[i capabil de tr`darea oric`rei \ncrederi, uneoripentru un interes dispropor]ionat de m`runt. Ne\n-crederea, \nn`scut` sau dob~ndit`, este o infirmitatea sufletului care ne priveaz` nu numai de foloasele\ncrederii, ci [i de bucuria \ncrederii [i de noble]eaei. De aici g~ndul radical al aceluia[i La Rochefou-cauld c` „Este mai ru[inos s` n-ai \ncredere \n prie-tenii tì dec~t s` fii \n[elat de ei“. ßi nu numai \nprietenii tì. Omul \nzestrat cu noble]ea inimii \[i

Petru Cre]ia

79

acord` \ncrederea a priori, p~n` la proba contrar`.Este la fel de meschin s` fii zg~rcit cu \ncrederea ta,ca [i cu banii t`i. Dup` cum meschin este [i omulcare nu e \n stare s` primeasc` cu \ncredere binele pecare vrei s` i-l faci, cel care nu crede \n buneleinten]ii [i \n buna-credin]` a nim`nui [i se \ntreab`,\n fa]a unui act generos [i dezinteresat: „Oare ce-o fiurm`rind, oare ce-o vrea de la mine“. Toat` lumea \l\n[eal`, toat` lumea \l minte, to]i sunt ni[te pref`cu]i.Evident, \ncrederea con]ine, \n principiu, o doz` derisc, riscul de a-]i plasa gre[it \ncrederea c~t` vremeexist` f`]`rnicia, care este o momeal`, o simulare avirtu]ii \n vederea unui folos pe care nu l-ai dob~ndialtfel. Pentru a-l mai cita \nc` o dat` pe LaRochefoucauld, care [tia at~t de multe despre parteanev`zut`, [i neagr`, a albelor noastre virtu]i, ne vomaminti cu ajutorul s`u c` nu la pu]ini oameni „since-ritatea nu este dec~t o fin` disimulare, menit` s` atra-g` \ncrederea celorlal]i“. Poate s` par` ciudat, daracest fel deliberat de a c~[tiga, prin \n[el`ciune, \n-crederea altora mi se pare mai salubru dec~t cazulcelor care inspir` pe drept cuv~nt \ncredere [i sunthot`r~]i s` n-o tr`deze, dar care apoi, din sl`biciunesau l`comie, cad prad` unei ispite [i, tr`d~nd pe ceicare au avut \ncredere \n ei, se tr`deaz` pe ei \n[i[i.Pe ei [i principiul moral.

ßi apoi nu e vorba aici numai de moralitate [i deprincipiul ei. çn[elarea \ncrederii noastre r`ne[te \nnoi ceva \n acela[i timp foarte ad~nc [i foarte delicat.Ea doare de fiecare dat` ca o iubire tr`dat` [i

80

Eseuri morale

adeseori ne pas` mai pu]in de neajunsurile de-curg~nd din nerespectarea \ncrederii pe care amacordat-o cuiva dec~t de pierderea unui om \n careaveam \ncredere pentru c` ne era drag [i nu invers.Dac` lucrurile ar sta altfel, atunci ar trebui s` iubimb`ncile elve]iene. Nici m`car pe un slujitor al nostrude \ncredere nu \l avem la inim` doar pentru cinsteasau devotamentul lui fa]` de noi, ci pentru c`, \n\ntregul lui, chiar cu eventualele lui metehne, esteomul care este.

çntr-o lume \n care ar domni \ncrederea, majorita-tea institu]iilor actuale, devenite inutile, ar disp`rea.Iar regnul iubirii ar fi cu mult mai aproape. Dar aces-tea sunt himere. Mai sigur sunt de faptul c`, dac` a[mai avea de tr`it \nc` o dat` via]a pe care am tr`it-odeja, a[ acorda unui prieten \ncrederea mea absolut`[i, p`str~ndu-i-o mereu, l-a[ l`sa s` mi-o tr`deze deat~tea ori p~n` c~nd m-ar iubi. ßi, \mpreun` cu mine,pe sine, iert~ndu-se \n numele meu.

Petru Cre]ia

81

DDeezzaamm`̀ggiirreeaa

E curios c~t de pu]in` aten]ie s-a dat, \n instan]`teoretic`, acestei st`ri a sufletului. ßi totu[i dezam`-girile sunt ceva aproape curent, sunt pline de deza-m`giri vie]ile noastre.

Dezam`girea este \n[elarea \ncrederii sausperan]ei. çn contextul dezam`girii \ncrederea [i spe-ran]a pe care am investit-o \n cineva sau \n ceva se do-vedesc am`giri, iluzii, p`reri [i a[tept`ri de[arte. Iar \nlocul lor r`m~ne nu doar regretul c` ceva nu s-a\mplinit, ci [i c` ne-am putut am`gi sau l`sa am`gi]i.

Nu toate dezam`girile sunt de acela[i fel. Suntunele legitime: \n momentul c~nd ne-am investit\ncrederea [i speran]a, toate aparen]ele erau \n favoa-rea noastr`, \ntre a[teptare [i viitoarea ei \mplinire nup`rea s` existe nici o dispropor]ie, eram cu totul \n-drept`]i]i la un grad mare de certitudine. Ca s`survin` dezam`girea nu sunt de conceput dec~t treicauze: 1. mistificarea: datele oferite speran]ei noastreerau false, dar ni se prezentau, conving`tor, ca ade-v`rate: 2. realitatea \n care ne-am investit speran]a,pozitiv` la data aceea, s-a alterat pe parcurs; 3. cevadin ansamblul realit`]ii s-a schimbat radical, s-a pe-trecut ceva imprevizibil, o r`sturnare de situa]ii, otraum`, o catastrof`. çn nici una dintre aceste treisitua]ii posibile nu se poate repro[a nimic investi]iei

82

Eseuri morale

noastre de \ncredere trecute pe care viitorul a dez-min]it-o. Nici m`car \n prima, pentru c` exist` \nlume mistific`ri perfecte, aparen]e cuceritoare. T`riaSf~ntului Antoniu nu este aceea de a fi rezistat celormai ispititoare aparen]e, ci celor mai verosimiledintre ele.

Dar de unele dintre dezam`girile noastre nusuntem vinova]i dec~t noi \n[ine. çn unele cazuri,pentru c` am suprainvestit speran]`, am supraapreci-at abuziv o realitate, am supralicitat-o, orbi]i de in-tensitatea propriei noastre dorin]e. De fapt nu orbi]i,ci prad` unui miraj, ca acela suscitat de setea extre-m`. Astfel, sunt cuprin[i de dezam`gire to]i cei carejudec` dup` un singur criteriu sau dup` aparen]e,f`r` s` ]in` seama de complexitatea realit`]ii. O bun`parte din dezam`girea din lume provine din nechib-zuin]`, prip` sau superficialitate. Tot a[a p`]escconstructorii de himere, to]i cei care aspir` la ceva ti-cluit din materia propriilor lor dorin]e [i vis`ri. ßi lacare vor s` ajung` f`r` efort, ca \ntr-un vis fericit.çntr-adev`r, adesea d`m numele de dezam`girepropriei noastre neputin]e de a ne str`dui [i \mpliniceva. De aici vine r`ul [i de aici, \n asemenea cazuri,o dezam`gire nejustificat`. ßi nu vine din prea desinvocata dispropor]ie inerent` dintre orice aspira]ii [iorice realizare. Omul s`n`tos la suflet [tie s` se bu-cure de orice \mplinire a sa, nu o m`soar`, decep]io-nat, cu nem`sura viselor sale.

Una dintre cele mai dureroase dezam`giri, deza-m`girea de sine, este totodat` [i cea mai ilegitim`.

Petru Cre]ia

83

Un om este dator, \nainte de a se av~nta \n proiecte[i aspira]ii, s`-[i cunoasc` bine \nzestr`rile [iaptitudinile, s` [tie la ce e bun, c~t \l ]in puterile, \nce exact` m`sur` poate fi acceptat de ceilal]i: s`\nve]e rapid din primele e[ecuri [i s` nu se laseam`git de primele sale succese. S` nu fie \nchipuit,adic` s` nu-[i \nchipuie c` este ceea ce nici nu este,nici nu poate fi c~ndva. ßi s` se accepte cu senin`tate[i cu deta[are, a[a cum l-a l`sat Dumnezeu, dar nuresemn~ndu-se, pasiv, ci f`c~nd ce \i st` \n putin]` s`scoat` c~t mai mult din ceea ce este cu adev`rat. S`fie om la locul s`u, o calitate pu]in glorioas` [i pu]inadmirat`, dar \n realitate vrednic` de tot respectul.

Oamenii nu se deosebesc numai dup` cum ajungs` fie dezam`gi]i, ci [i dup` cum reac]ioneaz` ladezam`gire. De obicei cel mai r`u reac]ioneaz` cei ac`ror dezam`gire nu este \ndrept`]it` sau li se poateimputa. Cei mai mul]i veleitari ai speran]ei se gr`-besc s` devin` dezabuza]i, oameni care [i-au genera-lizat, cronicizat [i conceptualizat, f`r` mare efort deanaliz`, primele decep]ii [i care se complac, ne-volnici, \n aceast` ieftin` filozofie.

çn schimb, omul deplin, cel \nzestrat cu d~rzeniemoral` [i judecat` cump`nit` [i cu putere de via]`,nu se las` am`git de dezam`gire, [i nu las` ca deza-m`girea lui pentru un lucru sau altul s` se transforme\n dezn`dejde. Dezam`girea nu are cum s` nu-ist~rneasc` regrete, cu at~t mai vii cu c~t dezam`gireaa fost mai mare; regrete, m~hnire [i, c~nd a fost cudeliberare mistificat, indignare [i chiar dreapt`

84

Eseuri morale

m~nie. Dar dezam`girea, oricare ar fi cauzele ei,trebuie dep`[it`. Eventual, asimil~ndu-i \nv`]`tura,se cade s` trecem mai departe, chiar cu riscul de a nemai \nt~lni cu ea, \n alte \mprejur`ri [i cu altedetermin`ri. P`str~nd credin]a c`, atunci c~nd ai\nv`]at s` judeci, s` ri[ti [i s` lup]i, via]a poate fi unloc \n care nu tot ceea ce at~rn` de voin]a noastr`duce la dezdam`gire.

Petru Cre]ia

85

SSuuffeerriinn]]aa zzaaddaarrnniicc`̀

O parte din c~te aveam de \ndurat ne vine de laputerile neomene[ti: cataclisme, boli, \ns`[i moartea.C~t le-am z`g`zui, ne cople[esc [i ne b~ntuie. Pute-rile acestea din afara noastr` [i mai tari dec~t noi sunttotodat` fatale [i inocente. Ele apar ca rele numai\nùntrul suferin]ei omene[ti [i nu avem a ne pl~ngede ele \n fa]a nici unei instan]e. Trebuie s` le r`bd`m[i s` le dep`[im, trec~nd mai departe, dincolo desuferin]` [i de moarte. çns` alte suferin]e, uneles`lbatice, ni le aducem unii altora. O mare parte aistoriei este aceea a unor r`fuieli pr`dalnice [is~ngeroase [i a unor cr~ncene prigoane [i \mpliniri,care au adus mai mult` suferin]` dec~t poate g~nduls` cuprind`. Am fost o clip` tentat s` fac un catalogal crimelor istorice, \ns` repede mi-am dat seama cà le califica drept zadarnice \nseamn` a opera cu oalt` realitate [i cu o alt` defini]ie a omenescului. A[acum suntem, o parte constitutiv` din natura noastrèste rea, [i f`r` partea aceasta am fi o alt` specie,utopic`. Desigur, nu suntem doar rì, suntem fiin]eamestecate [i ambigue, cu o cump`n` ciudat` \n noi\ntre bine [i rù, \ntre cruzime [i \ndurare, \ntre cesuntem [i ce am putea fi. Astfel c` m` voi m`rgini s`vorbesc despre acele suferin]e pe care singuri ni lefacem, de care ne-am putea lipsi [i care, privite \n

86

Eseuri morale

ad~ncul lor, par cu adev`rat zadarnice. Se nasc dinidei gre[ite sau din simpl` ignoran]`, din n`zuin]ede[arte, din spaime iluzorii, adesea dintr-o pragmati-c` defectuoas`.

Iat`, p`trunde \n noi, din slaba noastr` judecat`,c~te o idee care ne st`p~ne[te, cenzur~ndu-ne porni-rile cele mai fire[ti. Ne supunem de bun`voie [i ade-sea obsesional unor precepte z`natice, z`mislite dincine [tie ce interese mercantile ale altora sau r`t`ciriale propriei noastre min]i, iar zilele noastre se umplude opreli[ti [i de remu[c`ri. Pot fi re]ete igienice saudietetice, medicale sau menajere, dar pot fi, la altnivel, anumite credin]e, maniacalit`]ile chinuitoareale supersti]iilor sau imperativele unei religiozit`]irù g~ndite sau rù asimilate, cu care singuri ne asu-prim [i ne \nnegur`m. Este un p`cat fa]` de Domnuls` ni-l \nchipuim ca pe un Dumnezeu tiranic, \ncrun-tat [i c~rcota[, cer~ndu-ne s` ne supunem neclintitunor forme f`r` noim` [i unor prohibi]ii nefire[ti.Unde s`-i fie iubirea, bl~nde]ea [i \ndurarea?

Pe de alt` parte, c~t` suferin]` \n noi [i \n al]iic~nd ne l`s`m sufletul n`p`dit de buruieni[ul unorpasiuni inferioare [i pernicioase. C~te vie]i nu-[i maig`sesc odihna prad` unor gelozii mistuitoare [i f`r`temei, unor josnice invidii, unor susceptibilit`]i ne-verosimile. Cui sluje[te s` ai un suflet ve[nic ne\n-crez`tor, s` alegi doar rùl din orice, s` trìe[ti \n za-vistie [i \n ur`? ßi c~]i oameni nu [i-au irosit puterilelor adev`rate de dragul unor ambi]ii pentru care nuerau f`cu]i? ßi apoi c~t chin \n jurul celor care cred

Petru Cre]ia

87

c` voin]a lor este lege [i c` dreptate pot avea numaiei [i care, \n numele acestei am`giri \i asupresc, \iumilesc [i \i ]in vinova]i pe to]i ceilal]i. Sau \n jurulc~te unei \nd`r`tnicii obtuze care se d` drept d~rze-nie [i consecven]`. ßi ce s` mai spunem de mizeriilepe care, \n numele chibzuin]ei, le produce meschin`-ria, zg~rcenia sordid` care ne face mai s`raci dec~tsuntem, [i mult mai ur~]i. ßi mai exist` o meteahn`dezastruoas`, care ]ine de proasta r~nduial` a vie]ii,de neaten]ie, de neglijen]` [i de del`sare [i duce laneajunsuri at~t de u[or evitabile. Pentru a nu maivorbi de naturile structural anxioase, de obicei nere-flexive [i incapabile s` \nve]e din experien]`, [i ac`ror via]` este un lung supliciu, pentru ei [i pentrucei din jur. Ei sunt adev`ra]ii protagoni[ti [i martiriai suferin]ei zadarnice.

Nu e p`cat de toate acestea [i, \n lipsa lor, oare n-am fi cu mult mai ferici]i? Triste z`d`rnicii, care nemacin` vie]ile [i ne r`pesc bucuria de a tr`i. Nunumai mintea ci [i sufletul se poate cultiva, c~nd ai\nclinare c`tre cultura sufletului, [i mai ales c~nd teg~nde[ti, m`car din c~nd \n c~nd, c` poate gre[e[ti,c` poate se afl` sub cer lucruri la care filozofia ta nuviseaz`, c` poate ar fi bine s` te schimbi, s` ie[i dininer]ia [i din cercul orb al sinelui. Prea multe suntsuferin]ele care nu depind de noi ca s` nu merite s`\ncerc`m s` le alung`m pe cele, at~t de zadarnice,care \[i au ob~r[ia \n gre[ita a[ezare a sufletuluinostru.

88

Eseuri morale

VV`̀iicc`̀rreeaallaa

Teofrast, discipolul lui Aristotel [i succesorul luila conducerea [colii (secolul IV), \[i \ncepea fiecaredintre cele treizeci de Caractere (Pref`cutul, Pis`lo-gul, Trufa[ul, Clevetitorul etc.) cu c~te o defini]ieconcis`. Ca s` procedez la fel, voi spune c` vìc`-reala este \nclinarea unor oameni de a se pl~nge maimult [i mai des dec~t ar fi cazul de ceea ce li se\nt~mpl`. Sau, mai pe scurt: vìc`reala este expresiaunei dispropor]ii \ntre suferin]` [i protest. Ea nutrebuie confundat` cu propensiunea de a vedea rùl\n toate, [i numai rùl, care este o hipertrofie a spiri-tului critic. C~rtitorul sau cusurgiul se instituie \ninstan]` de judecare a realului, \[i d` aere de compe-ten]` [i de obiectivitate, d` sentin]e [i \mparte pe-depse \n numele criteriilor sale, pe care le socote[teinfailibile. El \[i arog` o misiune, deci un rol activ.çn schimb, vìc`re]ul nu este dec~t o biat` fiin]òropsit` care p`time[te [i se vait`, [i se tot vait`, dece [i c~te are de \ndurat. Fire[te, nimeni nu spune c`trebuie s` trìe[ti r`bd~nd [i t`c~nd. ßi nici c`, atuncic~nd e vorba de suferin]e reale, a te pl~nge de ele n-ar fi o u[urare necesar`. Uneori e tare bine s`-]i spuin`duful [i s` te mai r`core[ti. Doar c` trebuie sèxiste o propor]ie rezonabil` [i un adresant adecvat,de preferin]` \nsu[i autorul rùlui incriminat sau

Petru Cre]ia

89

cineva care poate s`-l \ndrepte. Vìc`re]ul se t~nguie\ns` f`r` istov la cine st` s`-l asculte sau n-are \nco-tro. ßi, dac` n-are auditor, se jeluie[te singur [i umbl`prin cas` suspin~nd din greu. Dar care s` fie, de fapt,obiectul recrimin`rilor sale? Dac` te ui]i mai atent,consta]i c` este ceva foarte cuprinz`tor, via]a, soarta;iar faptele invocate sunt doar exemplific`ri mereu la\ndem~n` ale unui martiriu permanent. Vìc`re]ului \ieste \ntotdeauna prea cald sau prea frig, [i, \n genere,nimic nu vine spre el \n cuvenita m`sur`, doar \ncaren]` sau \n exces. Mai mult, simpla \ndeplinire a\ndatoririlor care \i revin \n chip normal este resim]it`de el ca o corvoad` [i ca un sulpiciu. ßi, fiind pasiv,a[teapt` mereu ca al]ii s` se osteneasc` \n locul lui, bachiar, dac` aceia nu se gr`besc s` o fac`, le caut` vin`[i se simte nedrept`]it. Astfel c` sc~nce[te saubomb`ne mereu, c~nd nu ]ip` ca din gur` de [arpe,cìndu-se [i afurisindu-[i zilele. Totul \i este prea greusau prea a sil` nu neap`rat pentru c` ar fi slab de puterisau lene[, ci pentru c` nu [tie s`-[i accepte via]a. ßi caatare nici nu se poate bucura de ea, cu at~t mai mult cuc~t acest fel de om nu are destul` imagina]ie ca s`-[ireprezinte ce \nseamn` adev`rata suferin]` [i nicidestul spirit de observa]ie, sau interes pentru al]ii, cas`-[i compare soarta cu a lor. ßi nici destul` con[tiin]`de sine ca s`-[i dea seama c` multe din c~te le are cuadev`rat de p`timit nu vin din altceva dec~t dinnepriceperea lui de a trì. Vìc`re]ul este un foarte trist„caracter“: via]a i se pare o cazn`, iar pe cei dinpreajma lui \i disper` cu jelania lui ne\ncetat`.

90

Eseuri morale

Se va zice c` e vorba de cazuri r`zle]e [i de oa-meni nu tocmai normali. Dar nu e a[a. E plin` lumeade v`ic`re]i [i de t~nguirile lor. Iar cei care, av~ndsentimentul propor]iilor, disciplin` interioar` [i cu-venita decen]`, dep`[esc t`c~nd sau chiar z~mbindinconveniente [i disconforturi minore, trec neobser-va]i, sau par bizari, ni[te r`t`ci]i \n lumea marilorclamori pentru nimicuri erijate \n suplicii.

Petru Cre]ia

91

CCuurraajjuull

Curajul pare ceva foarte simplu: ne\nfricarea \nfa]a primejdiei, puterea [i d~rzenia de a o \nfrunta,indiferent de urm`ri. Este asumarea deliberat` a unuirisc [i este, dintre toate virtu]ile omene[ti, cea mai\nstr`inat` de ad~nc \nr`d`cinatul nostru instinct deconservare. Ea dovede[te a[adar c`, \n fondul ultimal naturii noastre, exist` o motiva]ie mai puternic`dec~t aceea de a ne mul]umi s` subsist`m oricum. çnultim` analiz`, omul curajos este cel pentru care oform` anume de via]` asumat` f`r` risc, [i chiar via]a\ns`[i, au mai pu]in pre] dec~t hot`r~rea irevocabil`de a o dep`[i cu riscul \nfr~ngerii, al pierzaniei sau almor]ii. F`r` curaj ne-am mul]umi s` fim, \n obid`,multul pu]inul care suntem. Ne\nfricarea este o for]`care func]ioneaz` \mpotriva \mp`c`rii iner]iale cudatul, care tinde s` rup` \ngr`dirile hot`r~te de ceic`rora le e de folos s` ne supun`, zeii, natura, rentie-rii \nfric`rii noastre.

Suntem datori s` spunem c` virtutea curajului nueste \n mod obligatoriu asociat` cu un principiu mo-ral. Curajos poate fi [i t~lharul sau asasinul, [i cel se-tos de putere [i cel care \[i pune avutul la cheremulnorocului; mercenarul f`r` ideal, aventurierul f`r`scrupule, cuceritorul feroce [i lacom, tri[orul, spe-culantul, teroristul, slujitorii celor mai funeste cauze.

92

Eseuri morale

Curajul este o form` a energiei psihice care se poateumple cu orice con]inut. Oricare i-ar fi mobilurile,tot curaj se cheam`, [i nici o instan]` juridic` saumoral` nu condamn` pe cineva pentru curajul cu carea \nc`lcat legea, ci doar pentru c` a \nc`lcat-o. Fiezise acestea pentru a clarifica no]iunea.

Dar [i mai de folos este s` ne g~ndim aici lacurajul care face mai frumoas` lumea. El, \n esen]asa, nu este doar un act de con[tiin]` care a[az` anu-mite valori mai presus dec~t orice profit \njositor [idec~t via]a \ns`[i, ci totodat` un act absolut de voin]`care instituie acele valori \n realitate [i ilustreaz`demnitatea omenescului.

Sunt \ns` anumite distinc]ii de f`cut. Cea maiimportant` pentru noi to]i este aceea dintre curajulcare se manifest` \n cump`na [i \n slava unei clipe [icel care d` con]inut [i noble]e duratei unei vie]i. Celdint~i, c~nd nu este un simplu acces de pasionalitateoarb` (cu cele mai diferite motiva]ii) este expresia,\ntr-o \mprejurare hot`r~toare, a unei n`zuin]e idealemai imperioase dec~t orice calcul de pruden]` sau deizb~nd`. çn asemenea clipe s`v~r[e[ti, cu orice pre],ceea ce, nes`v~r[ind, ai tr`da tot ce te define[te [i d`vie]ii tale un sens: dragostea pentru o comunitate saupentru un om, onoarea, demnitatea, crezul t`u,credin]a altora \n tine, principiul de coeren]` [i destatornicie al vie]ii tale, adic`, de fapt, exemplarita-tea ta moral`, asumat` ca o datorie fa]` de cei pentrucare \nsemni ceva. Giordano Bruno, refuz~nd s`-[irenege filozofia [i \nfrunt~nd moartea pe rug, a

Petru Cre]ia

93

contribuit la crearea unor forme de civiliza]ie mai\nalte: nu a fost doar un martir, ci [i un martor pildu-itor, flac`ra unei exigen]e a spiritului \n universal.Cenu[a lui [i a altora ca el s-a risipit \n istoria lumiica un polen care a dat road` unui [ir lung degenera]ii. Curajul are aceast` putere f`r` seam`n: c`poate \nfr~nge ceea ce altfel ar fi de ne\nfr~nt [itotodat` c`, fie [i biruit, spore[te zestrea condi]ieinoastre cu ceva care nu-i mai poate fi luat niciodat`.

Din vechime p~n` \n t~rziul vremii, sute decet`]eni au ales s` moar` p~n` la ultimul om, cu copiicu tot, ca s` p`streze \ntreag` m~ndria ob~r[iei lor, adatinilor [i a credin]ei \n care au trìt veacuri de-ar~ndul. ßi au intrat \n nefiin]` afirm~ndu-[i astfel,inalterat`, identitatea.Curajul este [i aceasta: s` fii tu\nsu]i, p~n` la cap`t. El este deci o specie superioar`([i numai omeneasc`) a instinctului de conservare:nu a vie]ii, ci a sensului ei, nu a identit`]ii empirice,ci a celei ideale. Dar mai exist` [i cealalt` form`, maipu]in spectaculoas`, a curajului. Cea care, ceas deceas, zi cu zi, prin vicisitudini [i ani, ne face s`\nvingem descurajarea, nelini[tea, uitarea, plictisulrutinei, sa]iul, \ngustimea, nedrept`]ile [i ingratitudi-nile de r~nd, lenta erodare a energiilor [i a r`bd`riinoastre. Nu este pu]in lucru [i nu are r`splata vreuneiglorii. C~teodat` e cr~ncen`: s`-]i cre[ti, \n durere,copii rù n`scu]i, s` \ngrij`[ti ani [i ani p`rin]i nepu-tincio[i, s` trude[ti c~ine[te pentru pu]in [i s` pierzi[i ce ai, s` rabzi f`r` murmur chinurile trupului, s` fiiobscurul erou al unei dìnuiri.

94

Eseuri morale

C~t ar p`rea de ciudat, exist` o rela]ie \ntre d~rze-nia de a rezista f`r` s` te dai b`tut la focul sc`zut alcanonului zilnic [i o form` extrem` a curajului:rezisten]a la tortur`. Pu]ini putem s` ne imagin`m ce\nseamn` asemenea lucru [i ce rol are el \n istoriademnit`]ii omene[ti. Dar cum s` scrii despre curajf`r` s` te \nchini la memoria celor care, \ndur~ndiadul pe p`m~nt, din partea unor tor]ionari care nuerau demoni, ci oameni, n-au tr`dat pe nimeni [inimic. Fa]` de acest fel de curaj, curajul altorlupt`tori ne\nfrica]i st` poate cu un rang mai jos \nierarhia vredniciei de a fi om. Cei care au rezistatne\ntina]i la schingiurile de care a prisosit acest veacsunt cei ce ne-au izb`vit, \n fa]a Domnului, de ru[i-nea de a-l fi trìt. Sunt sfin]ii acestei \nspìm~ntoarevremi, iar trupurile lor sf~[iate [i batjocorite au a sta\ntinse pe lespezile neuit`rii. çmpreun` cu aceia,mul]i de nimeni [tiu]i, care s-au dus c`tre moarte cusenin`tate, unii dintre ei z~mbind. Un os~ndit a spus,\ntr-un alt veac, [i \n ajunul execu]iei: „M~ine o s`fie o zi cam grea“. ßi al]ii [i al]ii: cei ce au primit sauau cerut s` moar` ca s` nu moar` al]ii, cei care aumurit pentru dreptate, [tiind bine c` mult` vremestr~mb`tatea va fi preasl`vit` [i biruitoare, cei carele-au spus de la obraz asupritorilor cine sunt [i c~t leeste pre]ul, \n timp ce ace[tia r~deau [i le zdrobeaum~inile [i fruntea, cei care au pierdut ce le era maidrag [i au mai \ndurat s` trìasc`, a[tept~nd, r`bd`-tori, s` vin` ceasul cuvenitei pedepse. ßi \nc` ospecie, de care rar se pomene[te: cei care [i-au pus

Petru Cre]ia

95

curajul vie]ii lor acolo unde nu se cuvenea [i au [tiuts` simuleze, \n ceasul isp`[irii, o abject` la[itate, cas`-[i dezmint` trecutul [i s` nu r`m~n` pild` de curajdùn`tor.

Dar frica, dar spaima, f`r` de care curajul nu ar fidec~t s`lb`ticie leonin` sau \ncumetare f`r` minte?Cum s` dai pre] curajului f`r` a-i [ti pre]ul, f`r` a\ncerca s` sim]i cum se ridic` el peste oarba noastr`sete de via]` [i f`r` a \n]elege, cu \ndurare, c` uniidintre noi pot ajunge la cap`tul curajului lor? Saucum s` ui]i c` oameni care s-au ar`tat adeseori bicis-nici [i la[i, iar mai apoi, m~na]i de puterile ascunsesau p`strate \n ei, s-au izb`vit, risc~nd imposibilul,biruind sau pierind? Sau cum am putea uita, noi to]icei m~ntui]i prin el, c` Isus, pe cruce, a strigat, ca ompieritor [i chinuit, „Tat`, de ce m-ai p`r`sit?“

Ajung` at~t, oric~te ar mai fi de spus. Mai pun`cititorul de la el [i din el. çns` nu doar acum, c~ndcite[te, ci trìnd [i p`timind, tem~ndu-se cum netemem cu to]ii [i \nfr~ng~ndu-[i teama de c~te oripoate, adùg~ndu-i lumii curajul sù.

96

Eseuri morale

SSppeerraann]]aa

Speran]a este una dintre marile puteri ale sufletu-lui, iar cu c~t sunt mai silnice \mprejur`rile, cu at~tavem nevoie de mai mult` t`rie ca s` le \ndur`m, s`le \nfrunt`m [i s` le dep`[im.

Defini]ia speran]ei este simpl`: ea este credin]a,c~nd mai neclintit` [i c~nd mai [ovìelnic` (dupòameni [i \mprejur`ri), c` ceasul \ncerc`rii [i alrùlui va trece [i c` va veni vremea binelui [i a \nse-nin`rii. T`r~mul speran]ei este viitorul, care, cumbine [tim, este mai \ntotdeauna incert. Speran]a neajut` s` credem c`, \n ciuda a orice, c~ndva binele neva despov`ra de rù. Fire[te, a g~ndi a[a cere oare-care chibzuin]`, un grad anume de \ntemeiere pe pre-misele obiective ale realit`]ii. Un calcul de probabi-lit`]i, aprecierea ra]ional` a raportului dintre dateleexistente [i for]ele, manifeste sau latente, care tind s`le modifice \n sensul sperat. Dar nu aceasta este na-tura esen]ial` a speran]ei, care, dac` nu este maipresus de orice calcul, r`m~ne un simplu [i rece efortde prognoz`. Ca s` fie o putere a sufletului, speran]atrebuie s` aib` \n miezul ei ceva ira]ional, chiar ab-surd, o \ncredere aproape necugetat` \n biruin]a bine-lui, care s` fie mai puternic` dec~t orice dezn`dejde.Este o alegere, dintre toate c~te sunt cu putin]` pep`m~nt, a posibilului bun. Nu este vorba aici de

Petru Cre]ia

97

banalul optimism, adesea superficial [i adesea lesnede spulberat, ci de o d~rzenie l`untric`, de o lumin`perpetu` \n bezna lumii. çi spune Iov Domnului:„Mi-ai smuls n`dejdea ca pe un copac“. Iar Sf~ntulPavel, vorbind despre Avraam, zice: „N`d`jduind\mpotriva oric`rei n`dejdi, el a crezut, [i astfel aajuns tat` al multor neamuri“ [i, altunde, vorbinddespre Sara: „Credin]a este o \ncredere neclintit` \nlucrurile n`d`jduite, o puternic` \ncredin]are desprelucrurile care nu se v`d“.

Po]i spera s` nu pierzi ceea ce ai sau s` dob~nde[ticeea ce \]i lipse[te, temeiul n`dejdii tale acela[i este:c` se afl` cumva o cale prin Valea Pl~ngerii [i aMor]ii pe unde, totu[i, se str`bate dincolo. F`r` alt`c`l`uz` dec~t Speran]a. Ea poate fi numai o am`gire.Mul]i au pierit sau au pierdut n`d`jduind. Dar ceimai mul]i dintre biruitori au biruit sub semnul ei.

ßi apoi, mai sunt to]i cei \mpila]i [i obidi]i care, \ndezn`dejdea lor, au sperat mereu \ntr-o sc`pare saum`car \ntr-un r`gaz, c~t s`-[i trag` sufletul [i s`-[inumere mor]ii. At~]ia dintre ei au umplut \ns` cule[urile lor chinuite gropile comune ale istoriei. Darpeste ele au trecut cei pe care i-a izb`vit, d~ndu-leputeri mai presus de fire, acest miraj de esen]`divin`.

ßi apoi, sunt cei mai buni dintre noi, care n-ausperat, sau n-au mai sperat nimic pentru ei, ci pentruai lor [i pentru urma[ii lor, sau pentru cei pe care i-au socotit, mai mult dec~t pe ei, predestina]i biruin-]ei. çnfr~n]i ei \n[i[i de marile brutalit`]i [i

98

Eseuri morale

samavolnicii ale istoriei, ei n-au tr`it zadarnic [i n-aumurit zadarnic, pentru c` speran]a investe[te realita-tea cu ceva care o transcende sau o scoate din f`ga[ulei.

Ferici]i cei care n`d`jduiesc, c`ci a lor va fi\mp`r`]ia binelui nev`zut.

Mul]i dezn`d`jduim, dar nu \ntru totul. Iarsperan]a este [i aceasta: ceva care, cotropit fiind dedezn`dejde, n`d`jduie[te \nc`. Trecu]i dintr-o vitre-gie \n alta, tulbura]i \n loc s` fim limpezi]i, r`ni]i \nloc s` fim vindeca]i, prad` l`comiilor [i prad` min-ciunii, s` mai zicem o dat`, cu ni[te vorbe scrisec~ndva, demult: „Dar, iat`, tot mai zg~riem pe st~n-cile prea tari, posaci [i \nd`r`tnici, efigia f`r` de sea-m`n, alb`, a speran]ei“.

Petru Cre]ia

99

100

Eseuri morale

TTrriissttee]]eeaa**

Cineva care ar vrea s` \ntemeieze un Muzeu alTriste]ii ar trebui s` adune acolo toate imaginile,toate textele [i toate muzicile din secole [i din conti-nente care sunt tezaurul milenar al triste]ii, documen-tele ei de vechime [i de noble]e. Arhitectura \ns`[i aacestui muzeu ar trebui s` fie cumva trist`, dac` a[aceva ar fi cu putin]`. Doar lungul timp, amintirea [iuitarea pot cufunda \n triste]e structurile ei. Sautrecerea \ntr-un alt regim al luminii, cum ar fi acelade a fi ve[nic sub razele soarelui negru al Melanco-liei. Ar trebui s` se afle acolo [i un Dic]ionar altriste]ii, din care s` nu lipseasc` nici cel mai obscurcuv~nt rostit \n limba cea mai uitat` [i care s` fiexprimat c~ndva vreo nuan]` c~t de fugar` a triste]ii.C~t despre ce s-a scris, \n vers sau \n proz`, o simpl`antologie a triste]ii n-ar fi de ajuns, este nevoie de unCorpus Magnum Tristitiae, \n care s` se ale tot, chiartot, de la \nceputuri p~n` ieri, de la triste]ea cea maiefemer` (scris` s` fi fost) p~n` la triste]ea cea mai

* De (re)citit din Cioran, \n Pe culmile disper`rii,capitolele Melancolia (p. 44-52) [i Asupra triste]ii (p. 62-65), precum [i (p. 157-158); cf. Cartea am`girilor; p. 26[i (148-150). De asemenea, indispensabil este capitolulDespre melancolie din Andrei Ple[u, Pitoresc [i melanco-lie, [i bibliografia citat` de autor.

impalpabil` [i diafan`. Iar istoria lumii s` fie altfelperiodizat`, dup` s`r`cia sau bel[ugul de triste]e care\nso]e[te timpul [i d` vremilor o anume lumin` a lor.

çn perspectiva himeric` a acestui muzeu voi \ncer-ca aici, ca act preliminar, s` \n]eleg mai \n ad~nc cee triste]ea.

La temelie stau, fire[te, dou` senza]ii polare,pl`cerea [i durerea, pornind de la care s-a construittot sufletul nostru de sentimente, emo]ii [i pasiuni,distinc]ia polar` originar` p`str~ndu-se \n seriile pl`-cere (ca sentiment) – bucurie fericire [i durere (casentiment) – triste]e – nefericire. Se va observa c`triste]ea, care corespunde bucuriei, ocup`, \n propriasa serie, un loc median. Pe de alt` parte, ea nu faceparte dintre sentimentele primare, ca iubirea [i ura.Acestea dou` sunt legate, prin r`d`cinile lor, de via]`[i de moarte, \n schimb triste]ea pare a fi \ntre reg-nuri, ca o bucurie c`zut` sub umbra durerii, ca via]asau iubirea sim]ite \n perspectiva mor]ii. Dar nu ea[a. Triste]ea nu e un sentiment primar [i elementar,dar nu este nici un sentiment mixt, ci unul pe c~t desimplu pe at~t de greu de surprins \n esen]a lui.

Triste]ea este opusul bucuriei, sau, \ntr-o termino-logie mai popular` [i mai frust`, al veseliei. Trec~ndde la bucurie (veselie) la triste]e, sufletul nu trece dela lumina zilei la \ntunericul nop]ii, ci intr` \ntr-olumin` de asfin]it, \ntr-un fel de penumbr` sau declar-obscur. çn acest sens, triste]ea este o \nnegurarea orizontului bucuriei sub imperiul unei dureri. çnacest sens, exist` tot at~tea feluri de triste]e c~te

Petru Cre]ia

101

feluri de durere. Dar \ntre durere [i triste]e sunt celpu]in dou` deosebiri fundamentale: triste]ea, spredeosebire de durere, nu poate fi niciodat` subit`,violent` [i brutal`. Am putea zice chiar c` triste]eaeste ceea ce r`m~ne dup` violen]a durerii, o starerezidual`, difuz` [i (iar aceasta este a doua deosebi-re) care niciodat` nu poate fi punctual` sau momen-tan`: triste]ea e o durere atenuat` care se instaleaz` \ntimp. ßi totodat` \n \ntreg cuprinsul sufletului. Dure-rea, de[i, pentru un timp determinat, eclipseaz` cuumbra ei toate celelalte zone ale sufletului, le ilumi-neaz` sau le paralizeaz` pe toate cu fulgerul ei, nu leimplic` substan]ial \n durata sa. Triste]ea, care nu econcentrat` [i virulent` ca durerea, ci difuz` [i cal-m`, este ca o culoare care, dizolv~ndu-se, confer`nuan]a ei \ntregului cuprins.

O alt` distinc]ie de f`cut trebuie s` recurg` laterminologia din muzic`. Spre deosebire de durere,triste]ea e \ntotdeauna \n minor ca tonalitate [i, caritm, este \ntotdeauna andante [i largo. O triste]e \nmajor sau desf`[ur~ndu-se allergo, vivace sau nu,este o contradic]ie \n termeni. Iar triste]ii \i este dats` suspine, chiar s` z~mbeasc`, poate cu ochii \nnou-ra]i sau doar m~hni]i, dar \n sfera ei diafan` nu seaude niciodat` hohot sau strig`t.

Un bun discurs despre triste]e trebuie \ns`, de labun \nceput, s` fac` o distinc]ie fundamental`: aceeadintre triste]ea existen]ial` pe care o sim]im noi\n[ine, ca p`timire personal`, [i este legat` fie deevenimentele tr`ite de noi, fie de rela]ia noastr`

102

Eseuri morale

global` cu lumea, fie de o schimbare mai ad~nc` afelului nostru de a reac]iona la ele; [i triste]ea con-templativ`, pe care o sim]im privind lumea, \n-t~mpl`rile [i rostul ei, care e \n func]ie de forma sen-sibilit`]ii noastre istorice sau cosmice.

Ce poate aduce triste]e vie]ii noastre irepetabile,singura nou` dat`? Toate triste]ile, de la cele u[oarela cele grele [i sf~[ietoare, par s` ]in` de una sau altadintre aceste dou` p`timiri: triste]ea pentru ce am iu-bit, am avut [i acum am pierdut; triste]ea pentru cevadorit [i nedob~ndit sau de nedob~ndit niciodat`.

Marea triste]e care ne poate cuprinde atunci c~nd,dup` o \ndelungat` str`danie, ne-am atins pe deplin]elul, triste]e f`cut` din extenuare, dintr-o imper-ceptibil` dezdam`gire [i dintr-o senza]ie insidioas`de vid, intr` \n sfera nostalgiei care \nso]e[te oricesf~r[it: cu orice biruin]` ceva din via]a noastr` se\ncheie, ceva care ne-a \nsufle]it \ndelung \nceteaz`\n noi. Se [tie c` Edward Gibbon, cel care a scrisDeclinul [i c`derea Imperiului Roman (1776-1788),la sf~r[itul celor treizeci de ani de munc` asidu` asim]it, \ncheindu-[i lucrarea, o mare triste]e. ßi chiarcu orice pl`cere consumat` p~n` la paroxismul ei [idup` care r`m~n` triste]ea ca sa]ietate sau ca gol:via]a, \n noi, a pierdut ceva din ea \ns`[i. Dar acestaeste un caz mai special [i mai subtil: toate pierderile[i toate desp`r]irile, oricare le-ar fi fost nemijlocitadurere, las` dup` ele o mai scurt` sau mai lung` d~r`de triste]e, mai molcom` dec~t durerea, dar umpl~ndsufletul, p~n` \n cele mai ascunse unghere ale lui, cu

Petru Cre]ia

103

un fel de cea]` de lacrimi. Iat` durerea mor]ii cuivamult iubit, un caz extrem, care din durere devinetriste]e, apoi, \ncet, prin ani, aproape uitare, apoidiafana triste]e a \ns`[i uit`rii. Sau triste]ea amintiriidup` ce uitarea p`rea s`-[i fi f`cut lucrarea ei \nceat`[i c~nd auzirea unui c~ntec vechi sau a unui glasasem`n`tor, revederea unui loc fac din nou trec`torsf~[ietoare o triste]e aproape irosit`, f`c~nd s` rever-bereze iar`[i \n noi marile, pierdutele ecouri ale iubi-rilor moarte.

N-a[ [ti s` spun, [i nu este suflet omenesc care s`[tie s` spun` pe deplin ce a fost \n sufletul lui Isus \nnoaptea aceea din gr`dina Ghetsemani. Dup` Cin` \ilas` pe ceilal]i apostoli acolo, lu~nd cu el doar pePetru [i pe cei doi fii ai lui Zebedeu, Iacob [i Ioan.Iar acestora le spune: „Sufletul meu este cuprins de o\ntristare de moarte“ (Matei, 26, 38 [i Marcu, 14,34).Dup` aceea se roag` tat`lui s`u \n dou` r~nduri,implor~ndu-l s` \ndep`rteze de la el paharul acela alsuferin]ei [i al mor]ii. Iar celor trei ucenici le spune\ntr-un r~nd, \n zbuciumul acelei nop]i: „Duhul esteplin de r~vn`, dar carnea e slab`“ Dac` ad`ug`m laacestea triste]ea infinit` a strig`tului de pe cruce:„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai p`r`-sit!“ (Matei, 27, 47 [i Marcu, 15, 34, cf. Psalmi, 21,1) putem [ti c` a existat \n lume o asemenea triste]e,a unei fiin]e omenesc-divine, [i, ca triste]e omeneas-c`, o putem \n]elege [i ve[nic \mp`rt`[i. Dar poate fitriste]ea lui Iisus o triste]e numai [i numai omeneas-c`?

104

Eseuri morale

Cel`lalt fel de triste]e, cea care \nnegureaz` sufle-tul pentru ce n-am avut [i nu ne va fi dat s` avem,este [i ea reductibil` cumva la cea dint~i. Nu pentruc` am putea pierde ceea ce n-a fost niciodat` alnostru, ci pentru c`, dup` ani de via]` a sinelui [i deprimenire a lui la vechiul loc al iubirii „\n suflet toar-ce mutul Regret \nf`[urat \n v~nt“.

Dar s` ne g~ndim [i la triste]ea aspira]iei zadar-nice, care pare a avea dou` vremi, dintre care primaar fi aceea a t~njirii, a ner`bd`rii, a neputin]ei de aavea imediat [i deplin ceea ce at~t de aprig dorim:oameni sau st`ri de lucruri, obiecte ale iubirii, aleambi]iei ori ale vanit`]ii noastre. Numai c` toateacestea sunt mai aspre sau mai clemente dureri. Elenu sunt triste]e. Triste]e poate s` fie numai \n anumi-te forme mai difuze, mai calme [i mai elegiace aledorului, c~nd el este adiere [i boare, nu n`prasnicv~nt, uneori unpl~nd de o lin` triste]e tot ce ne-ar`mas de tr`it. ßi nu arareori transform~ndu-se pen-tru totdeauna \ntr-una dintre cele mai ad~nci [i maicuprinz`toare: triste]ea sinelui de sine, f`cut` dincenu[a multor arderi [i din m~lul amar al unor viseaproape uitate ]i \ncununat` de singur`tate, de mareasingur`tate a sinelui cu sine.

Dac` toate acestea sunt oarecum limpezi, atunciputem proceda, fie [i sumar, la o analiz` a triste]iidup` v~rstele sufletului. Triste]ea copiilor care aupierdut ceva esen]ial sau sunt mereu priva]i debucuria lor, teribila triste]e a adolescen]ilor grei dedorin]e, slabi de puteri, vis`tori p`tima[i [i perplec[i

Petru Cre]ia

105

ai unor vise obscure sau confuze, dulce otr`vi]i de unprea devreme care li se pare, deja cerni]i, un preat~rziu. Dar locul \mp`r`tesc al triste]ii, al triste]ilorde orice fel, este v~rsta t~rzie, cea din urm`, b~ntuit`de amintiri, de nostalgii, de regrete, cu orizontulsperan]ei \nchis. Dar a]i v`zut c~t de frumo[i sunt b`-tr~nii care-[i ascund cu nobil` discre]ie triste]ea, darpe care nu pot s-o ascund` de tot, li se str`vede \nc~te o privire, \n c~te o expresie, \n c~te un gest?

Dar fiin]ei pieritoare nu i-a fost dat s` simt` doartriste]ea ei, ca ins p`timitor [i iubitor. Exist` \n noiputerea de a dep`[i cercul \ngust al sinelui [i de a tr`itriste]ea altora, care poate nici nu-[i dau seama c~t arputea fi de tri[ti. ßi nu este \n joc aici o mi[caregeneroas` a inimii plin` de mil`, ci o aptitudine [imai \nalt spiritual`: aceea de a sim]i triste]ea inerent`condi]iei noastre, a tuturor c~]i ne na[tem [i ne pier-dem sub cer. Putem sim]i comp`timire pentru un omsau altul sau pentru copii vitregi]i, b`tr~ni din aziluri,triburi care se sting, oameni dezr`d`cina]i, pribegisau \nfr~n]i, \n genere pentru cei care au pierdutceva, s-au pierdut pe sine, cei pe care \i mai \nsufle-]esc doar pu]ine speran]e sau numai triste am`giri.

Dar triste]e se na[te [i din contemplarea istoriei:z`d`rnicia zbuciumului uman, perindarea de formeefemere, neistovita ve[tejire a tuturor gloriilor, conti-nua scufundare \n ]`r~n` a at~tor timpuri, destr`ma-rea [i spulberarea imperiilor, amu]irea at~tor glasuri[i a at~tor vuiete, m`cinarea [i pr`bu[irea \n pulberea trufa[elor m`re]ii de marmur` [i piatr`, cet`]ile

106

Eseuri morale

moarte, marile cimitire ale veacurilor cu numelemereu mai [terse, galopul hoardelor crude [i avidepeste str`lucirea civiliza]iilor, amurgul credin]elor,multimilenara, muta p`timire peste care trec mareede uitare. Triste]ea gloriilor [i a patimilor moarte.

Locurile c~ndva pline de via]`, apoi p`r`site, ster-pe, mute, pustii, sunt tot at~t de triste c~t de ad~nc [ide bogat este trecutul lor pierdut. O triste]e care nutrebuie cufundat` cu aceea a locurilor dintotdeaunasau pentru totdeauna pustii, goale de \nt~mpl`ri, ade[erturilor uria[e de nisip, de z`pad` sau de valuri,cerul \nsu[i cu stelele lui, inaccesibilul. Triste]ea pecare o de[teapt` este aceea a pierderii noastre \nsingur`t`]i mai mari dec~t puterea de a le da un senscomensurabil cu existen]ele noastre. C`ci nu ne estedat, a[tept~nd trecerea eonilor [i sf~r[itul timpului,dec~t s` ascult`m fo[netul uscat al v~ntului \n z`padaunei culmi pustii, sau, [i mai \n ad~nc, un fream`t deinimi nev`zute, pierdute, care bat \n spumele m`rii,umbre care trec mereu peste chipul orb al uit`rii, darmai ales, mai \n ad~nc, nedeslu[ita curgere prin timp[i \n singur`tatea lor a tuturor lucrurilor.

Se face uneori o diferen]` oarecum prea tran[ant`\ntre triste]e [i melancolie, v`z~nd \n aceasta dinurm` o stare f`r` motiv determinat, difuz` [i vag`, cupredominan]` reflexiv`, \nc`rcat` de reverie [i de oanume subtil` voluptate. çns` cine a acceptat ter-menii analizei de mai sus va observa u[or c` distinc-]ia aceasta se \ntemeiaz` pe o confuzie \ntre triste]eaindividual-existen]ial` [i triste]ea contemplativ`.

Petru Cre]ia

107

Alteori se face alt` confuzie, de data aceasta \ntretriste]e [i durere. Cioran atribuie triste]ii „interioriza-re dureroas`“ [i \i confer` propriet`]i mai sumbre,plutoniene, capacitatea de a „reflecta ceva dinaceast` agonie“, din \ndelunga agonie care este via]a:„o fenomenologie a triste]ii ajunge la ireparabil, pec~nd una a melancoliei la vis [i la gra]ie“: „Oareexist` alte \ntrist`ri dec~t \ntrist`rile de moarte?“:„Dac` ar exista un zeu al triste]ii, lui nu i-ar puteacre[te dec~t aripi negre [i grele, pentru a zbura nu\nspre ceruri, ci \n infern“. Fire[te nu vom r`spundeacestor afirma]ii apodictice, f`cute de Emil Cioran la22-23 de ani, crampon~ndu-ne, pedant [i scolastic,de propriile noastre distinc]ii. çn acest domeniu oriceclasificare prea brutal` este o nedelicate]e teoretic`.Important este, p~n` la urm`, cum \[i tr`ie[te fiecarepropria sa triste]e [i, \n cazul unora, mai cuprinz`toa-rea [i inanalizabila triste]e de a fi \n lume. Sau cumpoate concepe [i sim]i cineva triste]ea ca esen]` a lu-mii sau ca substan]` a ei, ca materia din care este f`-cut`. Cum apare triste]ea \n partea mai t~rzie a liriciilui Eminescu. El \i spunea adesea „durere“, dar tris-te]e era, cum multe mai ad~nci [i mai pure n-au fost.

*

Exist` [i atitudini radicale care \i atribuie triste]iio prezen]` pancosmic`. A[a am sim]it [i eu c~ndva.M` resemnez, cer~nd iertare, s` reproduc aici un textal meu mai vechi, din Norii, p. 114-115:

108

Eseuri morale

„Toate coboar` [i urc` \n triste]e. Ea este stator-nic` \nstr`inare [i \ntoarcere \n sine a fiin]ei, t`cereadin ad~ncul oric`rei muzici, \nserarea ce cre[te cuzorii laolalt`, aura de excludere care \mprejmuie[teorice defini]ie, esen]` [i cea]`, prohod neauzit, vislatent al treazului suflet al lumii, posibil nicic~nd\mplinit. Statornic`, nu-i place dec~t arareori, lu~ndmereu forma sufletelor trec`toare, s` vorbeasc`limba lor trec`toare, nefiind numai [i numai o stare,ci [i un raport inteligibil, adesea \ntre distan]e foartemari sau uit`ri absolute, c`rora le este ascuns` legecomun`. Triste]ea nu se t~nguie: buzele o simt amar`[i o p`streaz`. A sim]it-o p~n` [i Dumnezeu f`c~ndu-se om, Fiul care o \ntoarce lumii ca dragoste m~hnit`[i etern`. Este \n alb [i \n ro[u, \n negru [i \n ar`miu,\n st~nc` [i \n cenu[`, \n dreapt` [i \n cerc. Anotim-purile, via]a [i moartea sunt chipurile triste]ii sie[iegale. Fierbinte \n foc, e puternic` \n lumin`, lin` \numbr`, s`lcie \n v~nt, se clatin` \n lacuri cupriveli[tile a c`ror [oapt` \ntoars` este fapta ei. Ealbastr` \n cer [i searb`d` \n aer. ßi stelele sunt triste,[i z`pezile [i toate f`pturile, ne[tiind. Bucuria \i estedoar cunun` [i z~mbet, funingine ura, timpulimagine mi[c`toare, clipele ninsoare de aripi careumplu trecutul. Se afl` \n ochii biruitorilor [i aibirui]ilor, ai fecioarelor [i ai statuilor. E limpede \nape [i mut` \n p`m~nt, grea \n soare. Cu amintirea secufund` [i se irose[te lent ca un fum \n spa]iul fals alunei oglinzi. Merge cu lanurile m~nate de v~nt, curgecu r~urile c`tre m`ri [i se face valuri cu valurile lor,

Petru Cre]ia

109

d~nd spumei uscatul ei fream`t. çn \ntuneric e\ntunecat` [i verde \n frunzi[uri, verde \n ierburi,galben` \n nisipul pustiilor. St` \ntre stele [i cadestearp` cu ele, \nchin~nd pulberii lumina. ßi tot cetrece trece cu triste]e, pe l~ng` ceea ce r`m~ne cutriste]e, sub ni[te ochi f`r` z~mbet [i orbi.“

110

Eseuri morale

BBuuccuurriiaa

Da, \n ciuda a tot, despre bucurie. M` voi \ncume-ta s` vorbesc despre bucurie [i s` ar`t c~te temeiuriare ea \n vie]ile noastre, \n orice vreme [i aproapeorice-ar fi. Bucuria nu depinde nemijlocit [i supus de\mprejur`ri, ea este o putere vie a sufletului [i \[itrage for]a din propria ei esen]`. Ea [tie s` aleag`chiar [i pu]inul bine c~t se afl` \ntr-o stare de lucruri[i s`-l a[eze mai presus de triste]e, f`c~ndu-[i dinfloare gr`din`. O vorb` bun`, o \nseninare a cerului,un r~s de copil, un gest de prietenie, un act de\ndem~nare sau de iste]ime, o delicate]e a cuiva,mirosul z`pezii, o amintire fugar` \i ajung. Sufletulcapabil de bucurie este bogat, cuprinz`tor [i cald,deschis c`tre ale lumii [i c`tre semeni. Omul care[tie s` aleag` bucuria nu caut` r`ul cu lum~narea, nuse v`ic`re[te c~t e ziua de lung`, nu caut` la fleacuri,prive[te lucrurile cu \ng`duin]` [i cu z~mbet, nu facedin ]~n]ar arm`sar. ßi nu este niciodat` mohor~t sauposac, pentru c` via]a lui este p`rta[` la lumin`, nu laumbr`. Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea c` ealc`tuit numai din ve[nic` bucurie [i c` toat` bucuriaaceea e pur` lumin`. Mai tare dec~t orice bezn`.

Cei ap]i pentru bucurie, [i totodat` vrednici de ea,[tiu s` se bucure [i de ceea ce, bun fiind, dar firesc,trece neb`gat \n seam`, cum ar fi s` fii s`n`tos sau

Petru Cre]ia

111

liber sau la casa ta. Sau de faptul c` necazurile \]i\ng`duie [i un mic r`gaz, c` ai con[tiin]a \mp`cat` [icurat` sau, de ce nu, c` nu este chiar at~t de rù c~tar putea s` fie. Am auzit \n privin]a aceasta sfadaunora, c` adic` a spune„bine c` nu-i mai rù“ este osl`biciune, c` face jocul st`p~nirii, care ne vrea mul-]umi]i cu pu]inul pe care ni-l d`, c` este o demiterede la datoria de a-]i reclama drepturile tale legitime.Numai c` ace[tia \ncurc` dou` planuri distincte: po]ifoarte bine s` ai d~rzenia [i curajul de a lupta pentru\ndreptarea lucrurilor [i \n acela[i timp s` te bucuride ceea ce ai, g~ndindu-te c` barem nu te afli lavreme de r`zboi sau de molim`, c` nu ai a te teme dezbiri, c` nu e[ti supus la cazne, c` \i po]i, c~t de c~t,ocroti pe ai tì, c` trìe[ti \n iubire [i \n bun` pace, c`]i-s copiii zdraveni [i voio[i, poate chiar de[tep]i [ipoate chiar frumo[i sau am~ndou` la un loc.

ßi mai este o bucurie, proprie oric`rui suflet binealc`tuit: aceea a priceperii [i a puterii de a face bine[i cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine f`cut, dela un scaun p~n` la un poem. Ba chiar, un mareg~nditor din prima jum`tate a acestui veac, Bergson,spune c` bucuria este mai ales aceasta: semnul de lafire al unei izb~nzi [i al unei \mpliniri, al unui sporadus lumii prin f`ptuirea ta. Dar pentru asta trebuies` trìe[ti pe m`sura puterilor tale, s`-]i g`se[ti locultù adev`rat, s` te mul]ume[ti cu a fi ceea ce ai fostmenit s` fii. Mul]i se \nstrìneaz` de bucurie tocmaipentru c` se \nstrìneaz` de ei \n[i[i.

ßi, dincolo de orice bucurie anume, mai este

112

Eseuri morale

simpla bucurie de a fi, de a te afla \n lume [i nu \nnefiin]`, de a trì, f`ptuind [i \ndur~nd, de a sim]icum se perind`, schimb`toare, anotimpurile [i anii,de a fi p`rta[ la vremea ta [i a vedea ce se mai\nt~mpl`, c~nd mai bine, c~nd mai rù, de a trì \na[a fel, \nc~t moartea ta s` fie ca desprinderea [i c`-derea la soroc a unui fruct copt [i plin de bun` s`-m~n]` \n via]a lumii.

Bucuria nu este a[adar o oarecare disponibilitatecontingent`, ci o virtute care, cum am spus, deriv`dintr-un principiu interior, activ [i dinamic, put~ndfunc]iona independent de ce ]i-a fost dat. F`r` aceas-t` virtute orice [i oric~t ai avea, oricine ai fi, chiar [iCressus, te m`n~nc` triste]ea, pustiul [i ur~tul.

Iar oamenii care [tiu [i au puterea s` se bucure faclumea mai frumoas`, r`sp~ndind \n jurul lor, ca unhar, bucuria.

Petru Cre]ia

113

SS`̀rrbb`̀ttooaarreeaa

Ne tr`im s`rb`torile f`r` s` [tim prea bine ce\nseamn` s`rb`toarea \n cuprinsul [i \n ad~nculsufletului omenesc. Totu[i, f`r` ea vie]ile noastre arfi mult mai s`race, iar zilele noastre ar curge mereula fel. Fire[te nu tot timpul: sunt \n vie]ile noastre, cain[i [i ca umanitate, zile c~nd au loc evenimente careies din m`sura comun`, c~nd se produce cevadeosebit sau hot`r~tor. Dar acestea nu pot fi \nc`numite s`rb`tori, ele vor deveni astfel doar cu timpul[i cu puterea amintirii, ca periodice celebr`ri a ce s-a \nt~mplat c~ndva [i ne-a adus \nnoire sau bucurie:biruin]a, na[terea, \nt~lniri minunate, uniri [i reuniri,m~ntuiri, ceasuri de r`scruce, \n care un om sauomenirea a pornit pe un drum nou.

Singura \mprejurare \n care s`rb`toarea coincidecu evenimentul \nsu[i este Anul Nou, c~nd nucelebr`m nimic din trecut, c~nd s`rb`toarea nu seasociaz` cu o comemorare, ci cu \nceputul unui nouciclu al vie]ii, ai c`rui zori \i investim cu for]aneistovit` a speran]ei, de care ne bucur`m nu pentruce ni s-a d`ruit c~ndva, ci pentru ceea ce ne poatef`g`dui \nc` netr`itul, viitorul.

Dar s`rb`toarea tinde s` se autonomizeze detrecut [i absoarbe \n ea alte determin`ri, din viulprezent. Pentru cei osteni]i ea este o zi de odihn`, un

114

Eseuri morale

r`gaz al ne\ncetatei trude. Chiar Dumnezeu, dup` cea f`cut lumea, s-a odihnit \n ziua a [aptea, abinecuv~ntat-o [i a sfin]it-o. Pentru cei pe care \iapas` ur~tul zilelor mereu la fel, s`rb`toarea este oaltfel de zi, o schimbare, o scurt` ie[ire din tiparelestereotipe ale vie]ii. ßi caut` s` o umple cu c~t maimult` bucurie, f`c~nd-o c~t mai altfel. ßi astfel s`r-b`toarea se desprinde de originea ei [i \nceteaz` s`mai fie o comemorare, r`m~n~ndu-i doar bucuria dea exista, \n sine. S`rb`toarea tinde s` se resoarb` \nprezent, hr`nindu-se din trecut, doar cu propria eiamintire. Cr`ciunul nu este numai s`rb`torirea uneiNa[teri, ci [i o zi \n care urc` \n noi din trecut, ca unparfum, amintirea primelor noastre \nt~lniri cu Cr`-ciunul. Sunt, prin urmare, s`rb`tori \n care s`rb`-torim s`rb`toarea \ns`[i [i istoria ei \n vie]ile noastre.Se vede [i dup` cum le a[tept`m, cum ne preg`timpentru ele, cum ne ilumineaz` timpul a[tept`rii.

Dar s`rb`toarea nu exista cu adev`rat dec~t pentrucine este \n stare s-o tr`iasc` cu un suflet s`rb`toresc,pentru cine are destule resurse interioare ca s`rb`toa-rea s`-i umple sufletul cu o bucurie intens` ]i inefa-bil`. O bucurie care ne face s` sim]im, pentru o clip`care se re\nnoie[te mereu, an de an, c` e alt` lumin`\n lume, c` mult mai vii sunt culorile [i mai limpezicontururile ei, c` p~n` [i aerul miroase altfel, c`altfel r`sun` ecourile [i c` iubim mai mult ce avemde iubit.

Din p`cate, \n mul]i dintre noi s`rb`torile seuzeaz` [i \[i pierd str`lucirea. A[a cum restul zilelor

Petru Cre]ia

115

este la fel, la fel cu sine ne apare s`rb`toarea prin ani,mereu mai aceea[i, nu ne mai surprinde [i nu ne maiexalt`. ßi exist` oameni care nu numai c` nu se maipot bucura de s`rb`tori, dar le resimt ca pe ceva maimult sup`r`tor, chiar plicticos. Nu neap`rat pentru càu un suflet s`rac. Poate sunt pur [i simplu prea tri[ti,prea de tot obosi]i de via]`, prea obseda]i de cevacare \i \nstrìneaz` de lume. Sunt de pl~ns. çnschimb, uita]i-v` la copii [i la s`rb`torile lor: cum lea[teapt`, cum le trìesc, cum [i le aduc aminte. Pri-vi]i la ochii lor c~nd stau \n fa]a minunii, c~nd li sedezv`luie darul, c~nd ascult` c~ntecul s`rb`torii.Pentru cei mai mul]i dintre noi singurele s`rb`toriadev`rate sunt, mereu mai mult, acelea pe care ni ledau copiii [i s`rb`toarea etern` din ei.

116

Eseuri morale

PPll`̀cceerreeaa

Se poate sus]ine c` to]i oamenii urm`rescpl`cerea pentru c` to]i doresc via]a...Pl`cerea... des`v~r[e[te via]a, iar via]a este un lucru de dorit. çns` \ntrebarea dac` dorimvia]a de dragul pl`cerii sau pl`cerea dedragul vie]ii poate fi deocamdat` l`sat` f`r`r`spuns. Tot ce putem spune este c` apar prea legate \ntre ele pentru a putea fi separate.

Aristotel, Etica nicomahic`, X,5.

Nu putem nega c` majoritatea marilor culturi aurecurs la distinc]ia falacioas` dintre suflet [i trup,deosebindu-le net \n esen]a lor, opun~ndu-le chiar [id~nd „sufletului“ o pre]uire pe care trupului i-o refu-z` cu dispre]. ßi bine [tim cu to]ii c` multe idealurimorale sunt asociate cu mortificarea trupului, cuasceza, cu renun]area la pl`ceri, \n numele virtu]ilorpurificatoare ale suferin]ei trupe[ti prin priva]iunesau chiar prin tortur` (autoflagelarea, ciliciul, nume-roase forme ale peniten]ei).

Voi afirma, f`r` demonstra]ie (nu [i-ar avea rostulaici), deci voi postula c` trupul [i sufletul sunt dou`fe]e ale aceleia[i realit`]i, c` nu pot fi separate dec~tpentru comoditatea discursului [i pentru a pune

Petru Cre]ia

117

accentul pe o func]ie sau alta a aceluia[i sine, careeste trup-suflet, a[a cum spa]iul [i timpul sunt spa]io-timp. Nu vi s-a p`rut niciodat` curios c` Danteconfer` sufletelor mor]ilor un fel de trup care nu edoar aparen]` [i simulacru, de vreme ce poate sim]idurerea [i implicit pl`cerea? ßi c` acela[i Dante sesimte obligat s` explice pe larg de ce, potrivit credin-]ei cre[tine, ne vom \nf`]i[a la Judecata de apoi cutrupul nostru cu tot? ßi totu[i cre[tinismul se num`r`printre credin]ele care au dus cel mai departe distinc-]ia dintre trup [i suflet, privilegiind sufletul. ßi oarede ce, dup` cele mai \ntemeiate [i mai probe m`rtu-rii, unele st`ri provocate de ni[te substan]e halucino-gene seam`n` p~n` la identitate cu st`rile de extaz?

Dar, p~n` la extaz, nou`, muritorilor f`cu]i dinsuflet-trup, ni s-a dat pl`cerea, toat` scara pl`cerilor.ßi s` nu se spun` c` pl`cerea este a trupului, c` esteun ce trupesc. Este la fel de imaterial` [i de nev`zut`ca tot ce, tradi]ional, ]ine de suflet, ca sufletul \nsu[i.Iar cine \[i nume[te trupul „fratele porc“, disting~n-du-l de sine [i dispre]uindu-l cu oarecare tandr` [iindulgent` condescenden]` uit` ce abisuri de abjec]iepoate con]ine, sufletul uman“. Trupul, de[i nu estepur` natur`, este inocent ca orice realitate natural`. Orealitate natural` f`r` care \nc` nu s-a v`zut \n lumesuflet, nici spirit, cu toate eleva]iile lor.

ßi vorbind de natur` ea a s`dit \n noi pl`cerea, [itotodat` suferin]a priv`rii de ea, pl`cerea de a m~ncapentru a subzista, pl`cerea de a iubi pentru a neperepetua cumva [i dincolo de moarte. De altfel, se

118

Eseuri morale

[tie c`, \n istoria vie]ii, iubirea [i moartea sunt inven-]ii relativ t~rzii, pline de fericite consecin]e. Iar omula f`cut din \nmul]ire [i sex o feerie nesf~r[it`, care \iumple istoria. ßi chiar din alimenta]ie, pe alocuri, af`urit o art` subtil`.

ßi fie poemnit` aici [i joaca tuturor copiilor dinlume, care, indiferent care i-ar fi rolul biologic, este\nso]it` de una dintre cele mai intense pl`ceri care sepot tr`i \n via]`, cum se poate vedea numai privindu-le chipul, privirea, c~nd se joac`, uneori p~n` la exte-nuare.

Iar nou`, crescu]i din bucuria acestei pl`cerivechi, av~nd a trece prin zile [i ani, oare nou` nu neeste dat` pl`cerea de a auzi cum se st~rne[te v~ntulprintre arbori, r`coarea umbrelor ad~nci ale verii,mirosul z`pezii, priveli[tea m`rii ne~ncetat’ a?

Dar, chiar independent de considera]ii asupragradului de elaborare a unei pl`ceri date, vom spunec`, la un nivel oric~t de frust, pl`cerea, a[a cum st` lar`d`cinile vie]ii, este indispensabil` vie]ii [i c`, pedeasupra oric`rei pl`ceri determinate, gustul vie]iieste dat de pl`cerea \n sine de a fi, care este mai multdec~t suma pl`cerilor date nou`, este manifestareavitalit`]ii, a bel[ugului de via]` care curge \n vinelenoastre [i ne leag` de via]a lumii. ßi chiar \n sferaac]iunii: orice ac]iune care izvor`[te din libertateanoastr` de a alege este \nso]it` [i stimulat` de pl`ce-rea de a o exercita. Iar pl`cerea, o anumit` form` in-tens` [i decantat` de senzualitate, este implicit` \ncea mai pur` contempla]ie. Chiar Platon, \n

Petru Cre]ia

119

Banchetul, c~nd vorbe[te de contemplarea Frumuse-]ii ca Form` sau Idee, presupune c` nu ajungem p~n`la ea dec~t trec~nd printr-o zon` tot mai larg` [i mai\nalt` de pl`ceri, corespunz~nd unor frumuse]i totmai abstracte. Dar noi, refuz~ndu-l pe Platon, vompre]ui pl`cerea care nu duce mai departe dec~tfrumuse]ea dat` nou` aici [i acum. Iar frumuse]ea lar~ndul ei, oricum am analiza-o, nu poate fi desp`r]it`de pl`cere. Nici chiar frumuse]ea cea mai abstract`,cea mai aparent dep`rtat` de sim]uri [i de dorin]e.

F`r` capacitatea mereu re\nnoit` de indiferent ceorgasm lumea ar fi de nelocuit [i de neacceptat. Ne-ar roade plictisul, ne-ar m~nca ur~tul, ne-am pierde\ntr-o entropie letal`. P~n` [i asceza este g~ndit` caun drum c`tre extaz. Iar elanul de via]` care str`batevia]a ([i poate lumea \n \ntregul ei) este ori voluptuosori nul.

De aici, \n chip paradoxal, [i faptul c` pl`cerea sepoate \ntoarce, \n anumite condi]ii, \mpotriva vie]ii.Omul, nefiind pur` natur`, poate c`dea \n pl`cere ca\ntr-un abis [i s` se piard` acolo. Rupte din contextullor, care este al \ntregii vie]i [i al pl`cerii globale dea fi, anumite pl`ceri pot deveni, cum [tim, uciga[e.Nu le culiv` dec~t acela care [i-a pierdut m`sura,deplin`tatea omeneasc`, cel a c`rui vitalitate estecumva avariat`, cel care nu mai e \n stare s` tr`iasc`muzica at~t de complex` a pl`cerilor terestre [i \[ivinde sufletul pentru un singur sunet care, tot maiintens, devine strig`t [i apoi moarte.

ßi, dac` ne g~ndim mai bine, chiar viciile, ca s`

120

Eseuri morale

folosim o terminologie desuet`, sau m`car o partedintre ele, nu sunt altceva dec~t decontextualizareaunei pl`ceri [i trecerea ei \n exces, lipsa de cooperarecu \ntregul pl`cerilor care, bine practicate, potdeveni, sub ochii scandaliza]i ai asce]ilor, nobilevirtu]i. Sau, oricum, nobile, deloc \njositoare \nsu[iriale omului deplin [i viu pe deplin.

Petru Cre]ia

121

SSuuppeerrffiicciiaalliittaatteeaa

E plin` lumea de oameni superficiali. Superficiali\n ce fac, \n ce g~ndesc [i \n ce simt. Cu alte cuvinte,lipsi]i de capacitatea de a des`v~r[i un lucru, de a-lface ca lumea [i totodat` ne\nstare de vreo ad~ncimea g~ndurilor [i a sentimentelor. çn plus, incapabili dea-[i da seama c` sunt ceea ce sunt.

Sentimentele lor sunt focuri de paie, sau dac` suntmai intense, nu aduc mult bine celor din preajm`;g~ndurile lor, chiar c~nd e vorba de oameni inteli-gen]i, sunt aproximative, volatile, chiar z`natice, ori-cum f`r` temei ad~nc. Asta nu \nseamn` neap`rat c`sunt inactivi [i apatici. A[a cum exist` pro[ti harnici,exist` oameni superficiali care \[i fac treburile cus~rg (chiar c~nd av~nturile le sunt scurte), dar,Dumnezeu [tie cum, ce fac ei iese anapoda, mai multstric` dec~t dreg, aduc mai mult` pagub` dec~t spor.çi m`n~nc` un fel de nelini[te, care \i face ve[nicner`bd`tori [i pripi]i, \i pune mereu \ntr-o agita]iede[art`, \i determin` s` sar` iute de la una la alta,cheltuind o energie care se aprinde [i se stinge dinpropria ei pu]in` substan]`, f`r` a fi \n stare s` seaplice cu st`ruin]` [i cu coeren]` unui obiect. Uniisunt simpatici, pot chiar inspira un fel de tandr` com-pasiune, \ns`, privi]i f`r` superficialitate, oameniiace[tia, \n incon[tien]a lor, sunt d`un`tori celor din

122

Eseuri morale

jur [i, \ndeob[te, tuturor. M`car pentru c` nu te po]ibizui pe ei, oric~te ar f`g`dui \n u[uraticele lor elanuri.

Mai exist` [i o alt` specie de oameni superficiali,dar nu prin firea lor, ci printr-o atitudine mai multsau mai pu]in deliberat`. Ace[tia lucreaz` dem~ntuial` (adic` doar s` se m~ntuie de o treab`, sìspr`veasc` cu ea), nu pentru c` n-ar putea [i altfel,ci pentru c` nu simt \ndemnul interior de a lucra cumse cuvine. Le prie[te lenea, chiulul [i del`sarea, nu-istimuleaz` nimic. Aceast` stare de spirit, r`sp~ndin-du-se, devine un flagel social [i apare mai ales \nor~nduirile nedrepte.

Rezultatul unei ac]iuni efectuate cu superficialita-te este defectuos [i deficitar. Lucrul rù f`cut nucorespunde standardului minimal de calitate [i nu re-zist` probelor func]ionale. Fie c` produsul nu-[i a-tinge menirea: ce trebuie s` taie nu taie, ce trebuie s`fie gustos n-are gust, ce trebuie s` creasc` r`m~n`pipernicit, ce trebuie s` mearg` st`, u[a nu se potri-ve[te cu tocul, nici cheia cu broasca. Fie c`, mai rù,chiar la o solicitare normal`, se produc accidente [icatastrofe: podurile se surp`, cazanele explodeaz`,cl`dirile [i avioanele se pr`bu[esc, trenurile o iaurazna [i instala]iile iau foc.

Acestea sunt efecte. Cauza lor este un rù socialla a c`rui r`d`cin` se afl` un rù moral. Cine lucrea-z` prost, indiferent de motive, se preface c` lucreaz`bine. Astfel c` aceast` specie de superficialitate ope-reaz` un transfer de la realitate la aparen]`. Ceea ceeste vorba mincinoas` \n sfera adev`rului este fapta

Petru Cre]ia

123

mincinoas` \n sfera ac]iunii. Nici o societate ome-neasc` nu poate rezista indefinit` atunci c~nd se \n-temeiaz` pe minciun`, pe dubla minciun` a vorbei [ia faptei. Simulacrele nu dureaz`.

çntr-adev`r, \ntre omul care lucreaz` temeinic [icel care nu face a[a exist` o deosebire esen]ial`. Celdint~i sap` brazd` ad~nc`, face lucruri trainice, slu-je[te unei durate. Fapta celui de-al doilea se degra-deaz` grabnic, se ponose[te [i se destram`, cade \nparagin`. Prost f`cute, [oselele se desfund` [i cana-lele se \nfund`, vagoanele devin ni[te ruine c`l`-toare, ora[ele cad prad` pulberii [i buruienii, statuilecoclesc [i se las` \ntr-o r~n`. ßi p`gubi]i suntem cuto]ii, buni [i rì. P`gubi]i [i pe deasupra dec`zu]i dela una dintre cele mai mari demnit`]i ale omului:aceea a lucrului bine f`cut.

Am dat exemple din sfera tehnic` [i material`pentru c` sunt mai grìtoare intui]iei imediate. Dartot at~ta rù fac \n partea spiritului cei care lucreaz`dup` ureche. Asta \nseamn` s`-]i \ncrope[ti avutulmin]ii pe apucate [i din auzite, din ceea ce circul`,neverificat, prin aerul vremii, din locuri comune,din prejudec`]i neroade, din informa]ii la a douam~n`, din cultura de almanah sau din lecturi rùmistuite. Cei c`rora le place s` trìasc` a[a au totu[icumva sentimentul unei caren]e fundamentale [iatunci caut` o compensa]ie \n falsa profunzime, \nfolosirea, f`r` o lung` str`danie a cugetului, ac~torva vorbe care sun` ad~nc, a c~torva idei, plinede g~nd la origine, [i apoi golite, deteriorate [i

124

Eseuri morale

tocite de folosirea lor de c`tre asemenea tri[tiveleitari.

Petru Cre]ia

125

NNeepp`̀ssaarreeaa

Nep`sarea este bun` c~nd nu-]i pas` de z`d`rnicii:de gura lumii, care multe spune [i pu]ine [tie cuadev`rat, de preacinstirea celor necinsti]i, de pisicilenegre care \]i taie drumul, de faptul c` plou`, de c~tsunt oamenii de r`i, tu socotindu-te \ntotdeaunaaltfel, de necuviin]a slujba[ilor, de p`l`gr`geala dre-g`torilor, de prea multe mu[te, de \mbulzeala pecare, totu[i, o spore[ti [i tu, de conspira]iile mondia-le, de fustele prea scurte sau prea lungi, de cine s-aavut bine cu cine, de c~inii vagabonzi. De c~te [i maic~te, inclusiv de soart`, c~nd de fapt soarta ta e[titocmai tu, care foarte pu]in te cuno[ti [i, din aceast`ne[tiin]`, tot dai vina pe un concept nebulos.

Fire[te, sunt multe lucruri mari de care trebuie,sau ar trebui s`-]i pese. Nu despre ele va fi vorbaacum. Aici ne vom m`rgini la lucruri mai m`runte,care ne stric` via]a, dar care, \nsumate, se constituie\ntr-o civiliza]ie a r`ului plac. Despre nep`sareap`gubitoare se cade s` vorbim.

La temeiul ei stau c~teva principii. Unul, funda-mental, este enun]at adesea: Las`, c` merge [i a[a.Celelalte sunt mai mult latente: De ce s` m` omor cufirea, ce-mi pas` mie, cui ce-i pas`, de ce at~ta zor,m~ine nu e zi? sau Treaba lor pe mine nu m`prive[te. ßi poate chiar au dreptate cei care g~ndesc

126

Eseuri morale

astfel, dar una str~mb`. O vast` concep]ie endemic`\n care se amestec` lenea, del`sarea, miopia pragma-tic`, lungul nasului ca m`sur` a lumii, nesim]irea,aiureala, prostia, lipsa unei aprecieri corecte a opor-tunit`]ii [i a urgen]elor, \mp`carea nevolnic` cumersul lucrurilor a[a cum este. çn timp ce ele, \ncet,\ncet, se dezagreg`, o iau razna, se pustiesc, se d`r`-p`neaz`. Dar mai ales lipsa sentimentului c` exist`datorii nescrise, obliga]ii ale omului vrednic [i chib-zuit ca atare. çn ansamblu, ideea z`natic` [i nefast`c` o lume, c~t s-ar deteriora ea \n am`nunt, rezist`chiar a[a oric~t: cu fr~nele uzate, cu robinete care nuse mai \nchid, cu ferestre sparte, cu copii cresc~nd \nvoia lor, cu catastife ]inute la \nt~mplare, cu numelescrise pocit, cu drumurile desfundate, cu vehiculelepublice zdr`ng`nindu-[i fiarele vechi, cu ]igara veselaruncat` \ntr-o claie de f~n.

çn nep`sarea aceasta tembel` [i adesea voioas`, delucruri \n general, se mai afl` una care poate daseam` de toate: nep`sarea de altul, de ceilal]i, \n cer-curi tot mai largi de indiferen]`, de la ai t`i p~n` la]ar`. Nu du[m`nie, nu voin]` rea – sentimente ener-gice [i orientate – ci doar nep`sare. Neputin]a de a neidentifica cu al]ii, \n comunele noastre nevoi [i \n co-muna noastr` umanitate. Incapacitatea de a apreciaconsecin]ele actelor noastre asupra celui de l~ng` noisau care vine dup` noi [i se va speria de ce-am l`sat\n urm`. Nu \]i infestezi vecinii cu zgomote asurzi-toare sau cu mirosuri agresive pentru c` \i dete[ti, cipur [i simplu pentru c` nu \]i pas` de ei: tu s`-]i faci

Petru Cre]ia

127

voia, ca [i c~nd ai fi singur pe lume. De ce s` la[icurat [i bine or~nduit dup` tine? ¥i-ai f`cut interesul[i gata. Urm`rile nu intr` \n puterea ta de a ]i leimagina, pentru c` \]i lipse[te capacitatea de a-]ip`sa. Ea \]i vine numai atunci c~nd e[ti obiectulnep`s`rii sau al protestelor altuia. De aici vrajbe [iuri, procese, vendete, o cheltuial` de energie pros-teasc` [i trist`, cu totul dispropor]ionat` fa]` de pu]i-na aten]ie datorat` altuia, care \nseamn` a-]i p`sa deel c~t \]i pas` de tine. Sau chiar mai pu]in, dar totu[i.

C`ci, de fapt, nep`sarea de mersul lucrurilor [inep`sarea fa]` de al]ii este, privit` mai de sus, gravanep`sare fa]` de tine \nsu]i.

Suma actelor de nep`sare, lipsa de grij` pentruceea ce merit` grij` c~nd e g~ndit ca \ntreg binealc`tuit, ca o mare gospod`rie a tuturor, poate ducede r~p` o lume cu nep`s`torii ei cu tot.

Bunul ob[tesc este privit cu nep`sare pentru c`„ob[tesc“ a ajuns s` fie sinonim cu ceva care nu teprive[te, care nu e al fiec`ruia, ci al nim`nui. ßiastfel nep`sarea devine o autoagresiune generalizat`[i pe termen lung, o vast` paragin` al c`rei singur rode paguba noastr` a tuturor [i a urma[ilor no[tri. Ca s`fie altfel nu e nevoie de un Mare Gospodar care s` \]ibage frica \n oase. S-a v`zut c` e chiar dimpotriv`.Este nevoie doar s` la[i o clip` totul de izbeli[te –lucru foarte u[or – [i \n clipa aceea s` te g~nde[tipu]in – lucru, ce-i drept, foarte greu – c~t defrumoas` ar fi lumea [i bun` de tr`it \n ea, dac` am[ti s` ne pese.

128

Eseuri morale

HHoommoo vvaallaacchhiiccuuss

Exist` at~tea defini]ii ale civiliza]iei, \nc~t o cer-cetare a lor, aici, nu i-ar fi cititorului de nici un folos.Intui]ia comun` ajunge. ßi m` voi m`rgini la necazu-rile noastre, \ncredin]at de faptul c`, pe m`sur` ce nevom cunoa[te mai bine, lep`d~ndu-ne de orice trufie,vom mai putea \ndrepta c~te ceva. Nu e oare maibine ca, \n loc s` ne conferim blazoane iluzorii, s`\nv`]`m mai bine ce suntem cu adev`rat? Nu exist`vindecare dec~t prin adev`r. Dar adev`rul nu trebuiespus cu \ncr~ncenare, ci cu \n]elegere [i cu dragoste,[i nu f`r` z~mbet. La noi lucrurile nu se \ndreapt`c~nd cineva \[i arog` rolul de a biciui, scr~[nind, mo-ravurile, de undeva de sus, din transcenden]a uneicon[tiin]e presupuse f`r` gre[. E bine s` ne judec`m,cu dreptate, noi pe noi \n[ine, sper~nd c` orice act decinstit` [i lucid` c~nt`rire de sine va da cu vremearoad` \n imanen]a con[tiin]ei ob[te[ti.

çn materie de civiliza]ie nu st`m prea bine, de ces` ne min]im? Pricini ar fi destule: urbanizareapripit`, \nchiderea ]`rii fa]` de lume, [ubrezireainstitu]iei familiale, nivelul sc`zut de trai [i de lumi-nare, absen]a unei con[tiin]e clare a rela]iei dintre in-divid [i stat, d`inuirea unor vechi n`ravuri [i menta-lit`]i. Dar, oricare ar fi cauzele, fapt este c` st`mprost. Nici nu [tii de unde s` \ncepi. Uite, dac` tot ne

Petru Cre]ia

129

l`ud`m c` de la R~m ne tragem, s-o lu`m de la dru-muri. Unul dintre prestigiile civiliza]iei romane aufost [oselele, podurile, viaductele, f`cute s` ajung`pretutindeni [i s` dureze veacuri. Iar drumurile noas-tre sunt ca vai de lume: [osele deficitare [i restulf`cut din h~rtoape, praf [i noroi. C`ile ferate nu suntrele, dar ce circul` pe ele este dezastruos: vagoanehodorogite [i pr`date, peste m`sur` de murdare, de\ntunecate [i, iarna, de reci, ca la vreme de r`zboi.Ruleaz` a[a, la nesf~r[it, s`lb`ticite [i uitate. La felcu institu]iile publice, \n care paragina [i ponosirease iau la \ntrecere cu reaua organizare, care pare de-a dreptul du[m`noas`: cozi grele [i haotice, un marezbucium zadarnic, alerg`turi bezmetice [i f`r`noim`, timp pierdut, vorbe proaste, confuzii [i erori.ßi, dac` tot vorbim de institu]ii, s` nu uit`m de unasocotit` drept indicele de civiliza]ie a unei comuni-t`]i: cabinele publice cu destina]ie sanitar`. C~tedintre ele nu au devenit locuri de pedeaps`, ca bolgi-ile lui Dante, haznale abjecte consacrate sc~rnei, du-horii [i mu[tei? Poate [i de aici, dar nu numai, faptululuitor c` po]i adesea vedea b`rba]i, uneori cu o \n-f`]i[are respectabil`, u[ur~ndu-se \n plin` zi de udullor l~ng` vreun st~lp sau gard, \n v`zul copiilor de[coal`.

Pentru c` e departe de a fi vorba, \n ]ar` la noi,numai de incuria [i de stupiditatea institu]ional`.Nici omul nostru, ca ins, nu se las` mai prejos. çnmintea lui bunurile publice nu sunt ale tuturor: suntale nim`nui. Le stric` [i le devasteaz` f`r` mustrare

130

Eseuri morale

de cuget, din nep`sare, din nepricepere, uneori dinsimplu vandalism. E drept c` unele sunt privilegiate:nu le stric`, ar fi p`cat, doar [i le \nsu[esc. Nu de alta,dar le sunt de trebuin]` [i nu cost` nimic. ßtiu locuricirculate unde ri[ti s` cazi din zece \n zece metri \nc~te o groap`, ca \ntr-o capcan` s`pat` de vr`jma[:capacele grele, de metal, de pe gurile de control aleinstala]iei urbane de ap` au fost, p~n` la unul, furate.Dar ce nu se fur`? ßi tot ale nim`nui \i par a fiomului nostru, dragul de el, spa]iile publice, str`zi,pie]e, spa]ii verzi, incinte, faleze, terase. Le consi-der` drept ni[te maidane care pot fi murd`rite oric~t[i cu orice, de la mucuri de ]igar` p~n` la dejec]ii. Unloc predilect de azv~rlire [i acumulare a resturilor deorice fel este cel din imediata apropiere a locurilordestinate tocmai pentru asta. Povestesc unii, veni]ide prin Germania, cum e acolo. Sunt ului]i de ceminuni de cur`]enie se pot vedea la nem]i. V`zu]i cuochiul nostru, nem]ii par chiar ni]el maniaci. ç]i vines` te descal]i pe trotuar [i, de la o vreme, ]i se facefric`, tu av~nd n`ravul tù [i acolo nefiind de glumit.ßi te \ntorci r`sufl~nd u[urat, la ale tale, unde ]i-edrag s` trìe[ti, pentru c` multe alte \nlesniri mai afli[i te sim]i la largul tù.

Omul acestor locuri are o rela]ie special` cu nor-ma (lege, regul`, prescrip]ie), o rela]ie confuz` care\i vine din dou` direc]ii corelative: 1. considerareastatului nu ca instan]` de reglementare [i de mediere,ci ca una represiv` [i spoliatoare (lucru nu f`r` \nte-meiere istoric`) [i 2. un sentiment excesiv al

Petru Cre]ia

131

interesului personal imediat, din care omul nostru nue dispus s` sacrifice nimic \n vederea unei reglemen-t`ri publice [i echitabile a intereselor individuale.Orice circuit prea lung de la profitul imediat p~n` lacel mijlocit de lege ne dep`[e[te imagina]ia, r`bdarea[i capacitatea de \ncredere. Dar chiar reglement`rilemai m`runte, care nu cer cine [tie ce p`trundere, suntconsiderate neavenite [i \nc`lcate cu senin`tate:parc` ]i-e mai drag s` fumezi acolo unde scrie „fu-matul oprit“, s` treci strada pe oriunde, s` parcheziunde \]i vine bine, s` intri pe unde se iese. Dac` deopreli[ti nu-]i pas`, \ndrum`rile le ignori dinprincipiu, preferi s` te descurci de-a oarba, s` ba]i laprima u[` care ]i iese \n cale, s` \ncerci cinci ghi[eesau cinci compartimente de tren, dac` nu zecevagoane, p~n` s`-l nimere[ti pe cel bun, \ntreb~ndbezmetic \n dreapta [i-n st~nga, deranj~nd o mul]imede lume, irosind energia [i timpul ori[icui. Prefer`mun cadru mai lax, cu aproxima]ii, toleran]e [i dero-g`ri, cu mici ajust`ri [i z`bave, cu alternative maimult sau mai pu]in ilicite. O ordine negociabil`. Ori-ce rigoare ne str~nge ca o \nc`l]`minte prea mic`,orice \ngr`dire prea intransigent` ne sufoc`, de parc`am fi claustrofobi; chiar simpla \ndrumare ni se pareo priva]iune de libertate. Pe c~t de pu]in \i pas` aces-tui popor de libertatea mare, politic`, social`, civic`,pe at~t de mult ]ine la micile libert`]i ale unei anarhiitolerante [i joviale. Punctualitatea noastr` las` dedorit, iar omul punctual ni se pare maniac [i ridicol.Cozile noastre, nu pu]ine la m`rfuri sau ghi[ee, sunt

132

Eseuri morale

haotice [i litigioase, ca [i felul cum ne purt`m \nvehiculele publice, unde aglomera]iile (care ar puteafoarte bine lipsi) genereaz` animozit`]i primejdioa-se. çntr-adev`r, la greu, de sub tembelismul nostru l`-s`tor izbucne[te violen]a [i brutalitatea [i atunci sepoate vedea c~t de repede spiritul patriarhal de origi-ne rural`, bonomia [i levantinismul pot degenera \nbarbarie. Totu[i stadiul cel mai u[or de atins la noieste acela pe care nu chiar degeaba \l vom fi numind]ig`nie. Individualismul obtuz care dicteaz` at~teadintre comportamentele noastre are drept principal`manifestare lipsa de respect pentru ceilal]i, pentrusemenii no[tri, deci cei care sunt ca [i noi [i ar avea\n principiu acelea[i prerogative, dar care au uncusur, acela c` sunt al]ii. Nu vorbesc acum nicidespre b`d`r`nie nici despre rela]ii conflictuale, cidespre simpla [i profunda nep`sare fa]` de ceilal]i:fa]` de timpul, de locul [i de lini[tea lor, de dreptullor de a exista \n sine, nu ca simple instrumente alecomodit`]ii nùce a altcuiva. Tu, ca trec`tor, trebuieaidoma unui automat cu fise, [i f`r` s` ]i se \nregis-treze, nu zic serviciul adus, ci simpla existen]`, s` daiora exact`, foc la ]igar`, indica]ii rutiere, s` spui c~tcost` cutare lucru (al c`rui pre] e afi[at), de unde l-ailuat, c~nd va mai fi de g`sit, uneori s` supor]i confi-den]e sau vìc`reli. Mul]umiri? Rolul tù o dat` \n-cheiat, tu te resorbi \n nefiin]`. E[ti considerat caexist~nd numai dac`, lezat, protestezi. Dar atunci sta-tutul tù este acela al unei fiin]e sup`r`cioase, sup`-r`toare [i, \n ultim` analiz`, de prisos. Aerul

Petru Cre]ia

133

rom~nesc de glasuri r`stite care \]i spun cu ar]g: „Daner`bd`tor mai e[ti, domnule!“, „Ho, bre c` nu dauturcii!“, „Dac` nu-]i place, ia-]i ma[in` mic`!“, „Ceai, omule, c` doar nu te-am omor~t!“, „Ce at~tea co-mentarii!“, „Hai mo[ule, mi[c`-te c` te caut`moartea pe-acas`!“. çn general, se constat` c` e[tiprea sensibil, prea preten]ios, prea nervos. Iar, c~ndte \ntorci acas`, afli de la vecinul tù c~t de nem`r-ginite sunt drepturile unui locatar: „Acas` la minefac ce vreau”, inclusiv zgomote infernale, duhori,inunda]ii, incendii, scandaluri [i p`ruieli. Dar n-aivoie s` te pl~ngi, pentru c` e \n ograda lui [i acolo secrede nu numai st`p~n, ci [i singur pe lume. Iar cusine, cu buna lui voie [i cu p`catele lui homo vala-chicus este extrem de tolerant. Mai pu]in cu alealtora, iar atunci doar \n virtutea unui pact nescris decomplicitate generalizat`. „Las`-m` s` te las“ este oexpresie \n care reciprocitatea \ng`duin]ei \n rù se\mbin` cu nep`sarea [i, iertat s`-mi fie, cu nesim-]irea. çn destule privin]e civiliza]ia rom~neasc` aduce\nc` bine cu o mahala degenerat`. Nu zic, a noastr`fiind, ne este drag` [i a[a. Numai c` dragostea bun`\nseamn` [i voin]` de \ndreptare, iar voin]a aceastaar cam trebui s-o g`sim \n noi [i s-o facem sòpereze. N-a[ [ti s` spun nici cum, nici c~nd.

134

Eseuri morale

Petru Cre]ia

135

FFaallssaa ccoonn[[ttiiiinn]]`̀ **

Este tot at~t de u[or s` te \n[eli pe tine \nsu]i f`r` s`-]i dai seama, pe c~t este de greu s`-i \n[eli pe al]ii f`r` ca ei s` observe.

La Rochefoucauld, Maxime (1678), nr. 115

O anume diferen]` \ntre ceea ce crede fiecaredintre noi despre sine [i ceea ce este cu adev`rat, a[acum \l [tie pe deplin numai Dumnezeu, este inerent`umanului, [i nu despre un asemenea lucru va fivorba aici, ci doar despre formele excesive, nuarareori aproape patologice, pe care le ia falsacon[tiin]` de sine. ßi, de[i excesive [i aproape

* Considera]iile care urmeaz` ar comporta oprezentare preliminar` a raporturilor dintre sinceritate [iadev`r. Dar ele au fost tran[ant elucidate de H.R.Patapievici \n Cerul v`zut prin lentil` Ed. Nemira,p. 331-334, de unde citez doar: „Sinceritatea este o emo]ie acon[tiin]ei. Or, con[tiin]a poate fi adev`rat` sau fals`,eronat` sau rea, incomplet`, al`turi de obiect sauinexistent` ≤...≥. Sinceritatea este o emo]ie complet inde-pendent` de con]inutul ei: ea poate purta cu egal` \ndrep-t`]ire emotiv` asupra unei con[tiin]e false ≤...≥ Eu pot fisincer afirm~nd automistific`ri monumentale, pe care s`le ignor f`r` rest, adic`, \n termeni direc]i, cu veracitate≤...≥ \n toate cazurile, trecerea de la sinceritatea asert`rii laadev`rul aser]iunii mi se pare frauduloas`.“

patologice, ele sunt mai r`sp~ndite dec~t ne-ama[tepta.

Termenul de „fals` con[tiin]`“ nu este pe deplingr`itor. Nu este vorba numai de faptul c` cineva \[iignor` adev`rata fiin]` [i fire, sau c` se crede pur [isimplu altfel dec~t este. Ea este \n primul r~nd culti-varea unei credin]e despre sine cu mult superioar`realit`]ii, este o imagine exaltat` a unei excelen]e ab-sente. Omul normal, ale c`rui corec]ii de imaginesunt mai mult sau mai pu]in rezonabile, av~nd unsine echilibrat, poate exista lini[tit cu propria sa ima-gine. Dar cel afectat de o fals` con[tiin]` nu este \nstare de astfel de lucru. ßi nu at~t pentru c` nu s-arputea p~n` la urm` \mp`ca cu sinele lui adev`rat, -este loc sub soare pentru noi to]i [i cineva acolo susne iube[te pe to]i, – ci pentru c` vrea s` cread` despreel c` este cineva \nzestrat cu mari calit`]i omene[ti,de obicei cele pe care le are cel mai pu]in, dar la careaspir` cel mai mult. Asemenea om confund` proprialui realitate cu un deziderat himeric cu privire lasinele s`u. Dar opera]iunea aceasta de substituire nuse face con[tient, ci este un construct al incon[tientu-lui care are, \n fiecare caz, o istorie individual` a lui,chiar dac`, abstr`g~nd caractere comune, putemconstrui o tipologie. Iar o dat` acest neadev`r instalat\n cineva, el este asumat ca adev`r, cu credin]`, cuiubire, cu m~ndrie [i cu durere. Incapacitatea deautoanaliz` corect` duce astfel la o alienare de reali-tate analog` cu cea din unele psihoze. Lucru u[or de\n]eles, dac` admitem c` orice fals` con[tiin]` se

136

Eseuri morale

constituie, progresiv, pe o rea con[tiin]` de sine refu-lat`. Unii sucomb` sentimentului c` sunt nimica [inimeni, c` tot ce fac [i ar putea s` fac` le tr`deaz`nimicnicia. Al]ii se \mpac` cu ei \n[i[i, a[a cum sunt.Al]ii \[i fabric`, \n bezna [i singur`tatea sinelui, ocon[tiin]` fals` [i trìesc a[a, ca \ntr-o nebunie am-bulatorie, c~nd mai benign`, c~nd mai damnat`. ßimai periculoas` dec~t orice falsificare deliberat` [idec~t orice ipocrizie.

Falsa con[tiin]` ne oblig`, f`r` s` ne d`m seama,s` juc`m un rol, mai mult, s` \nscen`m o dram`pentru acest rol [i s` o popul`m cu crezuri [i cu luptefalse, cu apoteoze [i cu dezastre fictive. Cred c`mul]i dintre noi au v`zut sau au avut \n preajma lorasemenea in[i juc~ndu-[i tristul rol pe scena lumii.Unii sunt at~t de naivi, at~t de transparen]i [i at~t deevident ridicoli \nc~t nu pot inspira dec~t o ironieindulgent` [i aproape tandr`. Al]ii \ns` pot fi de-adreptul sini[tri. ßi sunt numero[i, au diferite apuc`-turi, dar reductibile la un tip fundamental.

Omul de felul acesta se crede [i vrea s` fie crezuttocmai ceea ce nu este, [i anume un om nobil \n sferaetic` [i afectiv`, luminat \n ordinea cognitiv` [iputernic \n cea volitiv`. Fiind un simplu veleitarutopic, vrea s` apar` nici mai mult nici mai pu]indec~t ca paradigma excelen]ei umane. Iar aceastìmagine fals` despre sine o afim` [i o exib` cu patos,trìnd-o mai ales atunci c~nd o propune altora sau seg~nde[te pe sine \ntre al]ii [i mai presus de al]ii. Maimult, trìnd [i f`ptuind printre oameni de r~nd,

Petru Cre]ia

137

afirmarea sa de sine ia forma unei lupte [i a uneimisiuni, sus]inute de un crez care nu e de fapt dec~tun scenariu pentru a-[i transforma reaua lui a[ezare\n lume [i fa]` de lume \ntr-o idealitate al c`rei erouse simte [i se crede a fi. Pe de alt` parte, \n precipi-tarea lui de a sc`pa de propria sa imagine real`, el oproiecteaz`, \n chip incon[tient [i malign, asupraaltuia sau a altora [i se poate frecvent asista la scene\n care acest om, \n fond bolnav, \i acuz` pe cei dinjur de propriile sale sc`deri, abera]ii [i grele p`cate:[i invers, el s`v~r[e[te \n mod curent ceea ce at~t deviolent [i de zgomotos blameaz` la al]ii. ßi de aceeatipul acesta de om, a c`rui via]`, astfel, se situeaz` nunumai pe fals, ci [i pe nedreptate, este d`un`tor celordin preajma lui. Nociv, pentru c` falsa imagine pecare o are despre sine se izbe[te \n chip inevitabil derigorile realului, de verific`rile lui constante [i neier-t`toare, de insucces. Omul normal [tie s`-[i analize-ze insuccesul [i s` vad` partea lui de eroare sau devin`, dar acest mic paranoic, nu: el nu este de vin`niciodat` [i nu gre[e[te niciodat`, de vin` sunt \ntot-deauna ceilal]i, cei care nu i-au dat ascultare, nu l-auluat drept c~rmuitor, l-au tratat f`r` deferen]a cuve-nit`, nu l-au \n]eles. De aici corelativul oric`rei ma-nii [i iluzii de grandoare, mania [i iluzia persecu]iei.Omul acesta, care este o minciun` \ntrupat`, sf~r[e[-te aproape totdeauna prin a se considera un nedrep-t`]it [i chiar un martir, persecutat de semnii lui obtuzi[i ingra]i, eventual invidio[i. Prigonit de „oameni“.ßi iat` c` la r`ul pe care omul \nzestrat cu o fals`

138

Eseuri morale

con[tiin]` \l face prin incapacitatea, incompeten]a [iveleitarismul s`u se adaug`, virulent`, [i setea lui der`zbunare, care este dubl`: una, incon[tient`, fa]` decei mai buni dec~t el, [i alta, de suprafa]`, asumat`con[tient [i agresiv, fa]` de cei care nu l-au recunos-cut ca atare. ßi devine periculos: reclamagiu f`r` o-dihn`, calomniator neru[inat, procesoman. ßi uneoripatosul lui este at~t de mare [i de persuaziv, \nc~t seg`sesc oameni care s`-l cread`, s`-l sprijine, uneorichiar s`-l promoveze, p~n` \[i rupe din nou g~tul [i oia de la \nceput cu lamenta]iile [i cu vindictele. Omulnostru e, \n felul lui, de ne\nvins. Iar falsa lui con[ti-in]` este mai nociv` dec~t minciuna deliberat`, dec~tipocrizia sau dec~t o calculat` calomnie.

Nu este de crezut c` o astfel de am`gire esteetan[` la o c~t de vag` trezire la adev`rata con[tiin]`.Dar omul acesta, \n fond at~t de corupt, [tie s` treac`peste asta. Ba mai grav: abia atunci devine extrem depericulos. ßi foarte sigur de sine, cel mai ]an]o[ deslava lui de tinichea. Astfel continu` s` circuleslobod prin lume, concep~nd proiecte pe care le d`drept aproape gata realizate [i nef`c~nd absolut ni-mic. Crez~ndu-se generos [i fiind de fapt meschin,crez~ndu-se plin de resurse [i nefiind bun de nimic,predestinat tuturor rat`rilor, crez~ndu-se delicat [ivirtuos [i fiind de fapt de grosolan [i plin de p`cate,auster c~nd e lacom, pa[nic c~nd e litigios [i agresiv,o autoritate \n orice materie c~nd el abia dac` arerudimentele vreunui domeniu. Calmeaz` cu sfruntareadev`rul s`u iluzoriu, confund~nd adesea sinceritatea

Petru Cre]ia

139

cu simpla grosol`nie, [i reac]ion~nd isteric la cea maimic` \ncercare, nu zic de a-l deconspira, ci de aconsidera c` \ntr-o privin]` destul de mic` ar fi gre[itsau nu s-ar fi purtat cum se cuvine. ßi tr`ie[te a[a maideparte, mai sigur de sine dec~t ]i-ar veni s` crezi,gestion~ndu-[i (uneori cu bune rezultate par]iale)e[ecul fundamental de a nu fi ce viseaz` a fi.

140

Eseuri morale

Petru Cre]ia

141

VVoorrbb`̀ ff`̀rr`̀ ddee rroosstt

Dac` au de povestit ceva, se simt neap`ratobliga]i s-o ia de la Facerea lumii, [i z`bovescat~t de \ndelung asupra unor \mprejur`ri frivole,\nc~t sunt pe nesim]ite atra[i c`tre alte subiecte,printre care ]op`ie ca ni[te p`s`rele din creang`\n creang` [i uneori, tocmai \n miezul relat`rii lor, o iau at~t de tare razna de la cevoiau s` spun` \nc~t trebuie s` le aduc` cinevaaminte.

J.B., Heroick Education (1657)

E plin` lumea de rumoarea vorbelor de[arte. Leauzi pretutindeni, nest`vilite [i de nest`vilit, um-pl~nd cu pleava lor cuprinsul zilelor noastre. Nu toa-te sunt de acela[i fel, adic` nu toate au aceea[i moti-va]ie psihologic` [i, ca atare, se poate \ncerca o cla-sificare a lor.

Iat`, \nt~i de toate p`l`vr`geala, pruritul verbal,rostirea de verzi [i uscate, de vrute [i nevrute, profe-rarea inepuizabil` de vorbe f`r` [ir, f`r` cap [i f`r`coad`, f`r` noim` [i f`r` miez, doar de dragul de avorbi. P`l`vr`geala nu reclam` un ascult`tor atent,ajunge s` fie cineva de fa]` care s` nu par` cu totulabsent sau ostil. Nu arareori palavragiii \[i povestesc\nt~mpl`rile lor, mai vechi sau mai noi, nu pentru c`ar prezenta cel mai mic interes pentru indiferent cine,

ci a[a, dintr-o expansivitate [i extravertire f`r` ]`rm,nep`s`toare de timpul sau de treburile tale de ascul-t`tor f`r` voie. C~nd se \nt~lnesc doi palavragii lu-crurile se pot petrece \n dou` feluri: ori unul p`r`-se[te terenul, socotindu-l pe cel`lalt un insuportabilpalavragiu, [i pleac` s` caute un auditoriu maipotivit, ori vorbesc am~ndoi deodat`, f`r` s`-[i deaunul altuia cea mai mic` aten]ie, nici m`car aceea dea se lua la \ntrecere. Se mai observ` [i faptul c`, lacea mai mic` \ncercare de a-l \ntrerupe, palavragiulspune: „Da]i-mi voie“ sau „çmi permite]i“ sau „Unmoment“, dup` caz, [i, f`r` s` fi a[teptat sau primitvreo \ng`duin]`, continu` nestingherit, oric~t. Dialog\ntre surzi, cum se spune, [i sunt \ntr-adev`r surzi latot ce vine din afara lor. Ar trebui ca cineva s`-isileasc` s`-l asculte pe Marcus \mp`rat, omul acelade o extrem` delicate]e: „Obi[nuie[te-te s` ascul]i cuaten]ie ce are altul s`-]i spun` [i, at~t c~t \[i st` \nputin]`, caut` s` p`trunzi din`untru g~ndul lui“ (VI,53). ßi, dup` func]ia lui, \mp`ratul avea nu pu]in`lume de ascultat.

Palavragiul nu este de azi, de ieri. Are vechime [iilustrare istoric`. Ce poate omul auzi ast`zi, st~nd peo banc` \n vreun parc, auzea [i Teofrast acumdou`zeci [i patru de veacuri la Atena: „A[ez~ndu-seal`turi de un necunoscut, \ncepe prin a face elogiulso]iei sale; poveste[te apoi ce-a visat azi-noapte [ice-a m~ncat la pr~nz, \n am`nunt; dup` care, dinvorb` \n vorb`, declar` c` oamenii de ast`zi sunt cumult mai prejos dec~t cei de demult; c` s-a scumpit

142

Eseuri morale

gr~ul, c` ora[ul e nep`dit de strìni, c`, \ncep~nd dinaprilie, dup` Marile Dionisii, marea devine din nounavigabil`; c` n-ar strica s` plou` ni]el, pentrurecolte, [i c` el personal \[i va sem`na p`m~ntul laanul; c` se trìe[te tot mai greu [i c`, la Misterele dinEleusis, lum~narea cea mai mare a \nchinat-iDamippos; apoi te informeaz` c~te coloane are Ode-onul lui Pericle [i \n ce lun` a anului cade fiecaredintre marile s`rb`tori; apoi continu` declar~nd:«Ieri am luat un vomitiv» [i \ntreb~nd «Ast`zi ce zis` fie oare?» Dac` \l rabzi, nu mai scapi de elniciodat`“.

Relat`rile sau nara]iunile mai dezvoltate sufer` lanu pu]ini vorbitori de o \nc`rc`tur` uciga[`: faptele [iac]iunile pier \necate \n prisosul catastrofal al vor-belor. ßi nu numai vorbe parazitare, ticuri verbale,stereotipii, ci un puhoi dezarticulat de preciz`riinutile, de intercal`ri irelevante, de men]ion`ri aleunor circumstan]e adiacente [i nesemnificative, dereferin]e obscure, eventual de abundente repeti]ii.

De acelea[i neajunsuri, sporite cu altele, cum ar fitropii retorici, poate s` sufere [i discursul oratoriccare, \n formele lui paroxistice, devine discurs vid,be]ie de cuvinte, expresie fie a neantului, fie a haosu-lui mental al vorbitorului, care, \n aceast` ipostaz`,nu mai este un simplu palavragiu amorf, ci mimeazò inten]ionalitate precis`, idei [i sentimente elevate,convingeri n`valnice [i sonore, pream`riri [i ana-teme. Dar \n spatele vorbelor nu se afl` nimic. Sau,mai exact, vacuitatea retoric` are un con]inut: acela

Petru Cre]ia

143

f`cut din interese impure, care este interesul oric`reidemagogii.

Pe l~ng` redundan]a narativ` [i vacuitatea retoric`trebuie s` mai consemnez aici [i un anume stil, foarter`sp~ndit, al conversa]iei dintre dou` sau ceva maimulte persoane. Acest stil se caracterizeaz` princ~teva lucruri care dau, la audi]ie, un efect dezastru-os, uneori infemal: neaten]ia reciproc`, frecventa t`-iere a vorbei sau vorbirile \n paralel (ca \ntr-un duo,trio sau quattuor de disonan]e [i de incongruen]epasionate), repetitivitatea \n gol (\n absen]a aten]ieiconlocutorului [i chiar f`r` ca vorbitorul s` ]in`minte c` a mai spus acela[i lucru sau de c~te ori l-amai spus) [i, aproape f`r` excep]ie, tonul ridicat,fiecare \ncerc~nd s`-l acopere pe cel`lalt prin maimarea sonoritate a glasului. Dac` la sf~r[itul unorastfel de logomahii cineva ar face urm`torul calcul:c~t de multe vorbe s-au rostit [i ce pu]ine sensuri aurezultat, dispropor]ia ar fi catastrofal`. Mai bine zisar fi incomensurabil`. Tot trìnd, ascult~nd [i p`ti-mind, \ncepi s`-]i dai seama, prin compara]ii, c` sti-lul conversa]iilor este un indice sigur al gradului deciviliza]ie dintr-o comunitate dat`. Iar dac`, dupàceea, e[ti os~ndit s` trìe[ti \ntr-o h`rm`laie subur-ban` sau meridional` trebuie s` te ]ii bine.

Cu at~t mai mult cu c~t, pe l~ng` conversa]iaanarhic` mai sunt destule alte specii de vorb` f`r`rost.

Iat` repetitivitatea c`te unui vorbitor care, vr~ndceva de la tine [i incapabil s`-]i aprecieze gradul de

144

Eseuri morale

aten]ie, \]i face aceea[i rug`minte de multe ori lar~nd, ca un mecanism dereglat, iar la desp`r]ire,ignor~ndu-]i toate promisiunile [i uit~ndu-[i toatest`ruin]ele, te mai roag` \nc` o dat` acela[i lucru cuaerul c` o face prima oar`. Se va spune c` aici nu este\n joc nevoia de a vorbi mult, ci caracterul imperatival nevoii formulate abuziv. ßi e adev`rat, dar [i aicifunc]ioneaz` ignorarea acurate]ii de \nregistrare areceptorului, confundarea lui cu un tip de receptoranalog cu emi]`torul.

Tot o apreciere latent` asupra capacit`]ilor, dedata asta intelectuale, ale ascult`torului se manifest`[i \n extrem de r`sp~nditul abuz de informa]ii rutiere.Dac` faci impruden]a s` \ntrebi un asemenea furni-zor de informa]ii, nu mai ispr`ve[te. Iar discursul lui,c~nd \[i atinge perfec]iunea, poate con]ine dou` seriide date zadarnice, de tip diferit: a) indicarea unorrepere intermediare inutile, de vreme ce simpla ur-mare a unei direc]ii ]i le scoate \n cale [i b) indicareaunor repere identificabile numai dac` e[ti tot at~t defamiliarizat cu acel parcurs ca [i cel care te \ndrum`:„O iei dup` col]ul, unde a fost odat` benzin`ria“,„Treci de casele cuscrului Dumitru“, „Mergi \naintep~n` la al doilea, nu, la al treilea [ir de salc~mi“ etc.ßi omul nostru, jubil~nd de propria lui gratuit`bun`voin]`, te cople[e[te \ndelung cu o geografiemenit` s`-]i r`m~n` enigmatic` f`r` istoria eiaferent`.

Dar acestea sunt doar cazuri particulare [i benigneale unei tendin]e generale, care poate lua \ns` [i alte

Petru Cre]ia

145

forme, [i mai goale de sens [i de rost. Un caz specific[i destul de frecvent este al celui care, pentru a-]icapta [i re]ine aten]ia, \]i anun]` o relatare senza]io-nal`. Tema lui este de obicei ce i s-a \nt~mplat \nziua respectiv` [i, ca s`-]i men]in` viu interesul, re-curge la o anumit` mimic` sugestiv` [i mai ales la unanumit ton promi]`tor de senza]ii tari, precum [i lasintagme de tipul „Stai s` vezi ce mi s-a \nt~mplat!“,ßi atunci, ce s` vezi?“, „Ei bine, cu cine crezi c` m-am \nt~lnit?“ ßi astfel, trateaz` anodinul ca senza]io-nal, te ]ine cu sufletul la gur` ca s` afli c` s-a \nt~lnitcu Nelu de la registratur` care se ducea s`-[i cumpe-re un corn sau cu cumnat`-sa care, s` vezi [i s` nucrezi, \[i cump`rase un batic. Totul pres`rat cu sus-pansuri neonorate, care, [i ele, \[i mai pierd din suflup~n` la deznod`m~ntul palpitantei aventuri pe care \la[tep]i cu respira]ia t`iat`; \ntoarcerea acas`, luareamesei, un film la televizor, „dar nu era grozav“; ur-meaz` un colaps total, dac` nu cumva flecarului \isare \n ajutor vreo amintire mai \ndep`rtat`, la fel detrepidant`, povestit` cu aceea[i tehnic` [i cu aceea[i\nsufle]ire [i oferit` ca un dar de pre] ascult`toruluiparalizat.

Toate acestea au totu[i coeren]a lor. Dar prolife-reaz` pritre noi [i vorb`ria incoerent`. Incoeren]avrednic` de luat \n seam` se poate realiza pe dou` c`i(c~nd nu este, ca \n cele mai multe cazuri, mixt`):deschiderea succesiv` [i frecvent` de paranteze carenu se mai \nchid niciodat` [i/sau divaga]ia asociati-v`, care const` \n a o lua razna fie plec~nd de la o

146

Eseuri morale

vag` asociere de idei, fie pur [i simplu de la un cu-v~nt oarecare, put~nd func]iona ca declan[ator alunei serii total distincte. Este de notat, \n subsidiar,c` acest tip de vorbitori realizeaz` o performan]`rar`: aceea de a-[i pune singuri piedic`, de a-[i t`iasinguri vorba.

Se va spune c` toate acestea nu ]in de patologiadesf`[ur`rii discursului [i c` trebuie examinate \nalt` instan]`. Dar nu e a[a: prioritar` este nevoia de avorbi cu orice pre], iar no]iunea cheie este aceea devacuitate a con]inutului. De aici, din dorin]a de acomunica cu orice pre] c~nd nu ai ce, sau de a spuneceva interesant c~nd nu ai nimic interesant de spus,toate disfunc]iile enumerate mai sus [i poate [i altele.F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` cei carepractic` vorb`ria, vorbitorii intemperan]i, sunt oa-meni la care conexiunile logice sunt deficitare. Estetocmai ceea ce le permite acest tip de discurs.

Tot mult [i f`r` rost vorbesc [i cei care caut` s`-[i compenseze prin verbalizare un anumit disconfortpsihic, cei pe care ceea ce (tocmai) s-a \nt~mplat sause petrece acum \i contrariaz`.

Prima categorie este a celor care debiteaz`, uneorirepet~ndu-se, regrete zadarnice. Ace[tia pot vorbi lanesf~r[it potrivit schemei „Ce bine ar fi fost s` fi fostaltfel dec~t a fost“. Neput~nd s` se \mpace cu ceea ces-a petrecut, ei se c`znesc parc` s` schimbe cu ajuto-rul vorbelor irevocabilul trecut. Regret~nd hot`r~rileluate [i rezultatele lor, oamenii ace[tia se \nver[unea-z` s` elaboreze, \n pustiu, alte scenarii dec~t cele

Petru Cre]ia

147

care s-au desf`[urat, s` calculeze cu c~t mai feriticeurm`ri ar fi avut alt demers dec~t cel practicat \n rea-litate, ce minunat ar fi prezentul dac` l-am \nzestracu alt trecut, ce ferici]i am fi dac` ceva s-ar fi petreutceva mai devreme sau ceva mai t~rziu sau nu s-ar fipetrecut niciodat`. ßi nu, scopul acestor vorbitori nueste s` trag` vreo \nv`]`tur` \n vederea unei activit`]iviitoare: ei vorbesc doar a[a, parc` vr~nd s` desc~ntetrecutul [i pentru c` nu pot [i nu [tiu s` tac`, s` trag`\ncheierile necesare [i s` mearg` mai departe maiboga]i cu o experien]`, c~t de regretabil` ar fi.

Al]ii nu pot s` suporte neajunsurile prezentuluif`r` s` le verbalizeze intensiv. La copii lucrul estenormal, la adul]i apare ca o form` de incontinen]`.Po]i auzi oameni \n stare s` spun` de zeci de ori \n [irc` le e cald sau frig, c` \i doare ceva, ca [i c~nd astfelar exorciza r`ul; cu rezultate evident nule. Ba chiar,l`s~ndu-se st`p~ni]i de acel disconfort [i neput~ndu-se st`p~ni s` nu-l enun]e mecanic [i stereotip, \[iagraveaz` starea, concentr~ndu-se obsesiv asupra ei[i amplific~nd-o, d~ndu-i o prezen]` tot mai opresi-v`.

*

Cine rabd` greu asemenea excese are de suferit.çn ceasurile mai grele viseaz` sih`strii [i leg`mintede t`cere sau traiul printre popoarele mai t`cute aleNordului. La fel se \nt~mpl` [i cu cei c`rora tot ceeste mai mult dec~t „da“ sau „nu“ li se pare

148

Eseuri morale

de[ert`ciune. Se afl` aici o anume lips` de caritate:dincolo de z`d`rnicia [i de abunden]a vid` a cuvinte-lor se afl` adesea spaima de t`cere, spaima de singu-r`tate, spaima de via]`. Vorba f`r` de rost are, fire[te,rostul ei. Ceea ce nu te poate \mpiedica s` nu pre]u-ie[ti concizia ca pe una dintre cele mai rare elegan]eale spiritului [i s` \nsetezi dup` ea.

Petru Cre]ia

149

CCuuvv~~nnttuull ddaatt

A-]i da cuv~ntul – sau, cum se spunea odinioar`,a-]i da cuv~ntul de onoare – revine la a te angajaferm c` vei face un lucru anume p~n` la un termenanume. Cuv~ntul dat este ca isc`litura \n josul unuicontract. At~ta c` \ntr-un contract se stipuleaz` c`ne\ndeplinirea lui atrage dup` sine o anume penali-zare, \n timp ce \nc`lcarea cuv~ntului dat, careconsfin]e[te o conven]ie pur verbal`, nu. Cel care nuse ]ine de cuv~nt \ntr-o chestiune c~t de c~t mai im-portant` nu poate fi nici m`car ac]ionat \n justi]ie,pentru c` nu se poate invoca \mpotriva lui nici undocument doveditor. Numai c` impunitatea omuluicare nu-[i respect` cuv~ntul dat este iluzorie: dup` ovreme pierde \nsu[i temeiul conven]iei verbale, careeste \ncrederea. Cuv~ntul unui om discreditat nu maimare trecere [i, lucru chiar mai grav, cel lezat, maiales dac` este ne\ncrez`tor din fire, tinde s` gene-ralizeze [i s` nu mai aib` \ncredere \n nimeni. Deaici, infinita complicare [i \ngreunare a rela]iilordintre oameni.

Se poate face o tipologie a oamenilor f`r` cuv~nt.çn chip surprinz`tor, categoria cea mai numeroas` nueste aceea a celor care \[i dau cuv~ntul cu inten]iadeliberat` de a nu [i-l ]ine, deci de a-[i \n[ela parte-nerul. Cei mai mul]i oameni f`r` cuv~nt sunt mai

150

Eseuri morale

degrab` u[uratici dec~t fraudulo[i. F`g`duiesc cuu[urin]`, uneori chiar nesolicita]i, oferindu-[i pl`ce-rea de a se ar`ta s`ritori sau genero[i f`r` ca, maiapoi, s`-[i dea vreo osteneal` \n acest sens; se iau cualtele, nu le mai pas`, uit`. Iar con[tiin]a lor nu \mpo-v`reaz` cu nici o remu[care, respectul lor de sine nuiese [tirbit cu nimic, iar disponibilitatea de a recidivaa acestor iluzioni[ti ai f`g`duin]ei r`m~ne [i eaproasp`t` [i \ntreag`. Unii, dojeni]i, chiar se scanda-lizeaz`, uit~nd cu des`v~r[ire clipa de euforie a pro-misiunii [i nelu~nd \n seam` prejudiciul adus prin\n[elarea unei a[tept`ri. ßi, \n genere, rolul lor de\ncurc`-lume. ßi nu doar at~t, uneori violeaz` rela]iimai delicate, se angajeaz`, cu o fervoare subit` [iefemer`, \n prietenii de care uit` la c~teva minutedup` ce [i-au fluturat batista pe un peron, la c~tevazile dup` ce au promis c` vor scrie, c` vor da unsemn, c` le pas` de tine c~t de pu]in. Sunt oamenisuperficiali [i cu at~t mai periculo[i cu c~t nu doarpar, dar chiar sunt de bun`-credin]`. Pentru o clip`.

Un caz frecvent de nerespectare a cuv~ntului dateste nepunctualitatea. Pare un p`cat minor, dar nueste, mai ales \n comunit`]ile de azi, c~nd timpul estedr`muit, coordonarea trebuie s` fie f`r` cusur, iarincapacitatea cuiva de a se coordona \n timp cu al]iipoate produce uneori neajunsuri severe. ßi, chiar f`r`asta, a l`sa pe cineva s` bat` \ndelung trotuarul, pesoare sau pe ploaie, sub privirile trec`torilor sau alelocalnicilor, f`c~ndu-l ori suspect ori ridicol, estesemnul unei grave lipse de respect. ßi mai poate fi [i

Petru Cre]ia

151

semnul unui arhaism comportamental, al unei inca-pacit`]i de integrare \ntr-o comunitate evoluat` de tipurban. La ]ar` st`rile de lucruri nu cer cine [tie ceeforturi cronometrice. Dup` cum locul de \nt~lnirenu trebuie neap`rat s` fie un punct precis („la lunc`“,„pe dup` gr`dini“, „mai la vale“), tot a[a momentul\nt~lnirii se poate situa \ntr-o durat` mai larg`: „pesar`“, „pe la chindie“, „la \ntorsul vitelor“. ßi, \n sis-temul aesta de referin]` mai lax, nimeni nu estep`gubit [i totul se petrece dup` cuviin]`. Mut~ndu-l\n spa]iul altor rigori [i al altor stringen]e, el este nunumai arhaic, ci [i p`gubitor. Iar cine s-a l`sat am`gito via]` crez~nd zadarnic \n punctualitatea unei seriiconsiderabile de contemporani ai s`i (dintre are uniin-au mai venit deloc, f`r` s` mai dea mai apoi vreoexplica]ie sau a invoca vreo scuz`), nu are nostalgiipatriarhale. ßi nici nu-[i poate imita am`gitorii,pentru c` actul etic este, prin defini]ie, nonpragmatic[i exemplar.

Printre indicii gradului de civiliza]ie al unei co-munit`]i se num`r`, [i nu \n ultimul r~nd, func]iaregulativ` a cuv~ntului dat. Sunt civiliza]ii \n carepo]i ob]ine lucruri importante \n schimbul cuv~ntuluidat. E drept c`, dac` min]i [i e[ti prins, nu te mai pri-me[te nimeni, nu te mai salut` nimeni [i ri[ti s` mori\n [an]. çn asemenea comunit`]i statutul cuv~ntuluidat este bivalent: el trimite [i \n trecut, la perioada \ncare pentru elite cuv~ntul dat era un angajament deonoare mai coercitiv dec~t orice lege, [i la viitorul,poate utopic, \n care \ncrederea uman` va deveni at~t

152

Eseuri morale

de mare \nc~t constr~ngerile legii vor fi devenitinutile.

La noi lucrurile stau \nc` foarte prost: urbanizareapripit` a multora, vagi reminiscen]e de levantinism,greu definibile cu solide argumente de continuitateistoric`, cotropitoarea ]ig`nie [i un anume endemiclas`-m` s` te las ne fac greu adaptabili unui stil devia]` mai exigent. Mul]i \[i fac chiar un fel dem~ndrie din luarea à la légère a obliga]iilor deonoare, aici, la por]ile fericite ale Orientului. Suntoamenii c`rora le lipse[te nu numai respectul pe care\l dator`m semenilor no[tri [i de noi \n[ine, ci [icultura [i perspectiva istoric`.

Petru Cre]ia

153

DDeesspprree ccrreeddiinn]]`̀

Credin]a este un asentiment sau o adeziune total`,neclinit` [i necondi]ionat` a sufletului la o realitateultim` care nu poate fi supus` cenzurii intelectuluisau, \n al]i termeni, la un adev`r indemonstrabil.Oric~te preten]ii la demonstrabilitate ar avea un crezel r`m~ne, [i a[a [i trebuie, \n afara logosului. Ceeace nu \nseamn` c` nu poate fi comunicat \n termeniconceptuali [i oferit medita]iei. Sau c` nu este,\ndeob[te, rezultatul unei revela]ii. Dar \n credin]`discursul este rostit \n vederea comuniunii, nu \naceea a comunic`rii reductibile la o structur` logic`.Kant spune limpede (\n Critica ra]iunii pure, II, 2, 3):„Dac` asentimentul nu este dec~t subiectiv suficient[i \n acela[i timp este obiectiv insuficient, el senume[te credin]`“, despre care „nu sunt \n stare s`dau socoteal` din punct de vedere speculativ“. S` nuuit`m \ns`: Kant credea cu fervoare \n Dumnezeu.Iat` ce afirm` ceva mai jos, vorbind despre credin]amoral`: „Voi crede inevitabil \n existen]a luiDumnezeu [i \ntr-o via]` viitoare, [i sunt sigur c`nimic n-ar putea face [ov`ielnic` aceast` credin]`,c`ci prin aceasta ar fi r`sturnate \nse[i principiilemele morale, la care nu pot renun]a f`r` a devenidemn de dispre] \n propriii mei ochi“. çn fond, dac`vrem s` mai z`bovim o clip` asupra momentului

154

Eseuri morale

ra]ional, vom spune \mpreun` cu Goblot (Logica, II,50), folosind termenul de „judecat` virtual`“, a[a:„Judec`]ile virtuale... sunt judec`]i complete: ele ausubiect, predicat, copul`, toate caracterele lorformale: nu le lipse[te dec~t credin]a“.

N-a[ [ti s` spun \n termeni psihologici ce estecredin]a, dac` e un sentiment, o emo]ie, altceva. ßtiudoar c` credin]a postuleaz` existen]a obiectului ei carealitate transcendental` [i c` intr` cu ea \ntr-o pro-fund` rela]ie psihologic`. De fapt, o s` m` m`rgi-nesc, \n termenii tradi]iei, s` o numesc una dintrecele trei virtu]i teologale, a[a cum le-a definit Sf~ntulPavel: „Acum dar r`m~n aceste trei: credin]a,n`dejdea [i dragostea“ (2 Corinteni, 13, 13). Pavelcare, de[i a a[ezat \n frunte dragostea, a spus \n maimulte r~nduri c` \n locul Legii, \n sensul paleotesta-mentar, trebuie s` a[ez`m cu prioritate credin]a:„ßtim c` omul nu e socotit neprih`nit prin faptele le-gii, ci numai prin credin]a \n Isus Cristos“ (Galateni,2, 16, cf. 3, 23, Romani, 1, 17; 3, 22 [i 28, Filip, 3,9). De definit, Pavel o define[te o singur` dat`: „Cre-din]a este... o puternic` \ncredin]are despre lucrurilecare nu se v`d“. Expresia limit` a ira]ionalit`]ii cre-din]ei este faimoasa vorb` a apologetului Tertullian(155-220): „Credo quia absurdum“, „Cred pentru c`este de necrezut“, \n care absurdul devine criteriu alveracit`]ii: nimeni nu poate sus]ine un fapt at~t deextraordinar [i de necrezut ca \nvierea lui Isus f`r` caaceasta s` nu fie adev`rat`. Acela[i radicalism rea-pare, veacuri mai t~rziu, la Kirkegaard, care afirm`

Petru Cre]ia

155

c`, \n cre[tinism, credin]a e superioar` [tiin]ei pentruc` reprezint` certitudinea cea mai \nalt`, o certitu-dine care se raporteaz` la paradox, deci la neverosi-mil, „certitudinea cea mai p`tima[`“. A crede, dup`filozoful danez, \nseamn` „a voi (ceea ce trebuie [ipentru c` trebuie) \ntr-o stare de supunere absolut`, ate ap`ra \mpotriva g~ndurilor vane de a vrea s`\n]elegi [i \mpotriva \nchipuirilor vane de a putea\n]elege“ (Jurnal X4, A635 [i X1, A368).

Dar tot ce am spus p~n` aici despre credin]` parecumva exterior [i rece. Credin]a este o pornire fier-binte a sufletului [i r`spunde unei nevoi foarte ad~ncia naturii noastre. S` ne \n]elegem bine: dac` ar fi s`credem numai \n ceea ce este rigoros demonstrabil,ar mai r`m~ne pu]ine lucruri \n care s` credem. Iaracelea nu ne-ar ]ine de cald, nu ne-ar \nsufle]i, nu ne-ar ajuta s` tr`im [i s` murim. Sim]im nevoia s`credem \n ceva care, pe de o parte, s` pun` pu]in` or-dine \n haosul vie]ilor noastre [i al istoriei [i, pe dealta, s`-i dea un rost care s`-l includ` pe individ \ntr-un sens atotcuprinz`tor, eventual s`-i f`g`duiasc` iu-bire, iertare, m~ntuire, \nviere.

Dar aici trebuie s` m` opresc: nu am inten]ia s`scriu un mic tratat de teologie pe \n]elesul tuturor.G~ndul meu este s` ar`t, at~t c~t m` pricep, care suntcondi]iile necesare [i suficiente pentru ca o credin]`s` se numeasc` printre marile lumini ale sufletului.Pentru a m`rgini considera]iile de aici la ceea ce lu-mea \n]elege \n genere prin credin]`, voi vorbi numaidespre credin]a \n Dumnezeu. ßi iat` ce presupun c`

156

Eseuri morale

trebuie s` fie, \n linii mari, canonul unei rela]ii cuDomnul:

1. Fiin]a lui Dumnezeu ne este dat` \n sentiment[i calitatea credin]ei noastre rezid` \n calitateaacestui sentiment, \n ad~ncimea [i \n fervoarea lui. ßi\n natura lui, care nu trebuie s` fie de cutremurare [ispaim`, ci de \ncredere [i iubire. Dar cum putem iubicu adev`rat o entitate transcendent`, etern`, metalo-gic`, metasensibil`? F`c~ndu-ne iubirea pe m`suraacestei entit`]i. Este lucrul cel mai greu din sferacredin]ei. Dar st` \n puterile noastre.

2. Fiin]a lui Dumnezeu nu trebuie fùrit` decredin]a noastr` dup` modelul autorit`]ilor p`m~n-te[ti. De aceea nu trebuie s` o \nc`rc`m \n g~ndulnostru cu nimic represiv, vindicativ [i cu at~t maipu]in arbitrar. Totu[i ne vom izbi ve[nic de nedume-rirea prezen]ei rùlui \ntr-o lume ipotetic stp~nit` deun Dumnezeu totodat` bun [i atotputernic. Oricecredin]`, ca s` fie credin]`, trebuie s` trìasc` cuacest spin \n trupul ei.

3. çn orice act de credin]` este implicat` certitudi-nea m`rginirii sau finitudinii omene[ti. De aici sme-renia noastr`. Dar nu [i sentimentul nimicnicieinoastre. Dumnezeu este garantul demnit`]ii oric`reicreaturi.

4. Orice credin]` care se afirm` ca singura \ndrep-t`]it` [i, \n numele ei, f`g`duie[te libertatea ori[icuide a crede \n ori[ice, vine \n contrazicere grav` cuvoin]a Domnului, care ne-a fùrit ca fiin]e libere.Orice exclusivism, orice fanatism [i orice persecu]ie,

Petru Cre]ia

157

oric~t de larg ar fi atestate ele de istorie, se situeaz`\ntr-o zon` at~t de apropiat` de omenescul r`u, \nc~tpare infinit departe de Dumnezeu.

5. Credin]a cea mai intens` [i mai pur` se situeaz`dincolo de orice criteriu de r`splat` sau de pedeaps`.Poate omul „cu frica lui Dumnezeu“ este necesar bu-nului mers al realit`]ii, dar nu \n el rezid` paradigmacredin]ei. ßi nici \n cel care recurge, \n rela]ia cuDumnezeu, la indiferent ce form` de tranzac]ie.Acela nu are cugetul curat.

6. Orice form` de respect pur formal al Legii estemoralmente inferioar`. Isus a spus aceasta \n nenu-m`rate r~nduri. Iar istoria e plin` de bigo]i [i de fari-sei habotnici, pentru care credin]a se afl` \n gesturi(cult, ritual, eventual precau]ii supersti]ioase etc.).

7. Credin]a se manifest` at~t prin propria ei per-manent` prezen]` [i fervoare, c~t [i prin faptele carederiv` din ea. Lucrul este spus r`spicat \n c~teva din-tre epistolele Noului Testament: „çl rog ≤pe DomnulIsus≥ ca aceast` p`rt`[ie a ta la credin]` s` se arateprin fapte“ (Pavel c`tre Filimon, 6). çndeosebi Iacoveste foarte categoric \n aceast` privin]`: „Tot a[a [icredin]a: dac` n-are fapte, este moart` fa]` de sine.Dar va zice cineva: «Tu ai credin]a, iar eu am fapte-le.» «Arat`-mi credin]a ta f`r` fapte, iar eu \]i voiar`ta credin]a din faptele mele.» Vrei dar s` \n]elegi,om nesocotit, c` credin]a f`r` fapte este zadarnic`?...Dup` cum trupul f`r` duh este mort, tot a[a [i cre-din]a f`r` fapte este moart`“. Dar nu autoritateaacestor texte este hot`r~toare: adev`rata credin]`,

158

Eseuri morale

cuprinz~nd \ntreaga fiin]` a unui om, \[i g`se[tesingur` calea.

8. çn rela]ia noastr` cu Dumnezeu, evenimentulcel mai \nsemnat a fost \ntruparea lui Isus. Existen]a\n lume a unei fiin]e care este totodat` Dumnezeu \ndeplin`tatea atributelor sale [i om p~n` la un hotargreu de \n]eles, taina sa [i a spuselor sale, iubirea sade noi, ciudat` uneori, schimb`, m`car latent, cevaprofund din omul ca fiin]` natural`. Cine caut`m~ng~iere \n biserici, acolo s` [i-o g`seasc`, precum[i \n orice bun sfat duhovnicesc. Dar, \ncheind, i-a[ruga pe cei care au citit p~n` aici aceast` carte s`reciteasc` cu toat` aten]ia [i cu toat` grija \ntregulNou Testament (cele patru Evanghelii, FapteleApostolilor, Epistolele, Apocalipsa). S` citeasc`, \n-cerc~nd s` se dezbare de orice judecat` sau convin-gere preliminare, s` uite ce li s-a spus, s` se dezbarede \ndoctrin`ri neluminate, s` se g~ndeasc` ad~nc lasensul celor citite, afl~ndu-se \n fa]a acestor texte \nstare de deplin` libertate. Sunt pline de simboluri, det~lcuri ascunse, de referiri la Vechiul Testament, decontradic]ii [i de revela]ii. Alege]i, discerne]i, c~nt`-ri]i. ßi apoi, fiecare s` se lumineze dup` puterea min-]ii, a sufletului [i a credin]ei sale. Nu c`ut~ndu-[ineap`rat pacea: doar lumina, [tiind c` este luminaunei taine. Nu mi se cade s` v` c`l`uzesc mai de-parte, fiind, cu \ntreaga mea inim`, doar unul dintrevoi.

Petru Cre]ia

159

DDoouu`̀ gg~~nndduurrii ddeesspprree bbiinneellee [[ii rr`̀uull ddiinn lluummee

Acestui titlu ambi]ios \i corespund dou` tentativelimitate [i precise, dorin]a hot`r~t` de a m` ap`ra dedou` prezum]ii pe care le socotesc infamante. Unaeste aceea c` sfera binelui moral este coicident` cusfera binelui din lume. Cealalt`, c` a[ ignora adev`-rata propor]ie dintre luminile [i umbrele sufletului,c`z~nd prad` unui anume idilism moral sau unuisearb`d meliorism.

I

çn ciuda multului bine pe care \l pot aduce virtu]i-le [i bunele purt`ri, lucru \n]eles \nc` din secolul alXIII-lea de Thomas din Aquino (S.Th., II, p 78), nutot binele din lume vine de aici. De fapt, \nainte detoate, este nevoie de o anumit` generozitate a naturii,f`]` de care virtutea nu poate func]iona dec~t ca ungr`dinar. Exist` daruri ale marelui izvor al vie]ii carecresc mult mai bine l`sate \n voia lor. Mai sunt apoi,\n v`lm`[eagul de evenimente care este lumea,marile [anse ale \nt~mpl`rii, at~t de rentabile uneori\n istorie, \nc~t pot fi confundate cu Providen]a. çnsf~r[it, istoria uman`, cu toate accidentele [i rupturi-le ei, pare s` beneficieze, pe lungi parcursuri, de unsoi de echilibru ecologic care se instituie [i p~n` la

160

Eseuri morale

urm` se stric` dincolo de voin]a [i de planul lui.Echilibru ecologic \n care se pare c` r`ul \nsu[i saum`car derog`rile de la „virtute“ joac` un rol delocneglijabil. Astfel c`, g~ndindu-ne mai ad~nc, supre-ma valoare etic` pare s` fie promovarea \n sus avie]ii, \mbog`]irea ei, deschiderea de vaduri noi pen-tru apele ei. Cine va dori s` mai arunce o privire deansamblu peste aceast` carte va vedea c` tot ce esteg~ndit \n ea ca pozitiv intr` \n aceast` defini]ie (cu-rajul, speran]a, \ncrederea etc.) [i c` restul func]io-neaz` ca simple regulatoare ale conviven]ei civiliza-te dintre oameni, care [i ea, la r~ndul ei, este un pas\nainte al vie]ii. Pe de alt` parte, propria lui experie-n]` \i va fi spus, [i nu o dat`, de c~te lucruri feluriteeste nevoie pentru a alc`tui o lume [i c` rostul [inatura acestei diversit`]i este dincolo de \n]elegereaunei inteligen]e finite.

II

Mai ales dup` \ntreaga experien]` a acestui veac,orice fel de a te complace \ntr-o judecat` voioas`despre om este un simptom ori de beatific` ([i inscu-zabil`) ignoran]`, ori de sever` imbecilitate. G~ndin-du-ne la ce s-a \nt~mplat [i se mai \nt~mpl` \nc`, nepoate b~ntui uneori cr~ncenul g~nd c` m~ntuirea [i\mp`carea prin sacrificul lui Isus au fost zadarnice [ic`, oricum, Isus, mai \ncerc~nd \nc` o dat` n-ar maifi \ndrept`]it s` strige, murind pentru noi, „Iart`-i tat`c` nu [tiu ce fac“ (Luca, 23, 34). Cum s` nu [tim ce

Petru Cre]ia

161

facem c~nd crimele planetare s-au comis, culuciditate, \n numele unor idei? ßi c~nd marele p`catal speciei noastre, singurul inexplicabil, este cruzi-mea rece, de care url` veacul. Dante nu descoperise\nc` acest lucru, de vreme ce niciunde \n Infernul lui,nici m`car \n Cocit, nu se pedepse[te acest p`catsuprem. Iar str`vechea vorb` potrivit c`reia omuleste lup pentru om, raportat` la ce [tim, sun` bucolic.Lec]ia veacului a \nv`]at-o bine numai cine simtesensul atroce al cuv~ntului om \ntr-o expresieconstruit` cam a[a: omul este om pentru om.

Pentru ca formula s` fie explicit`, consider sufi-cient s` men]ionez aici o singur` particularitate aomenescului, a[a cum ne las` s` constat`m experien-]a noastr` istoric` de p~n` acum: CRUZIMEAx.Cruzimea este gratificarea unei porniri f`r` nici ora]iune biologic` \n filogenie, a unei pulsiuni prima-re, elementare, ireductibil` prin analiz` la elementemai simple: aceea de a supune o fiin]` sau mai multefiin]e c`zute \n puterea noastr` discre]ionar` la o for-m` sau alta de tortur`. Orice cruzime este o varietatede sadism. Iar c~nd victime cad mul]imi de oamenine afl`m \n fa]a instituirii deliberate a infernului te-restru. Suntem \nclina]i, vorbind de tortur`, s` neg~ndim spontan la tortura fizic`, la schingiuire, la su-pliciere. ßi cred c` este lucrul cel mai cumplit care ise poate \nt~mpla unui om, pentru c` risc` s` ating`,paroxistic, o regiune a fiin]ei noastre asupra c`reia li-bertatea nu mai poate opera, c`z~nd \n zona respon-sabilit`]ii morale a c`rnii vulnerate. Sinele nostru,

162

Eseuri morale

care este suflet-trup, devine altceva, devine suferin]`\n sine, materie delirant`, o form` de existen]` strì-n` vie]ii [i strìn` mor]ii.

Dar cruzimea nu este doar asta. ¥elul ei final estes`-[i umileasc` victima, s`-i dezagrege definitiv de-mnitatea, s` o fac` s` nu se mai poat` \ntoarce nicio-dat` la sine [i s` continue s` se recuze [i dup` tortur`.S` lase din victim` doar un suport viu al unei deterio-r`ri ireparabile. Lucrul cel mai rù pentru ea nu estec` a fost f`cut` s` urle de durere ci amintirea faptuluic` a urlat; cr~ncena sf~[iere este folosit` \ntr-un ase-menea chip \nc~t, dup` ce a trecut, victima nu se maipoate reconstitui pe sine. Pentru c` a f`cut sau a spuslucruri, ceva anume, a ajuns s` cread`, s` doreasc`sau s` g~ndeasc` lucruri a c`ror amintire va determi-na-o s` nu se mai poat` \mp`ca cu sine, s` nu se mairecunoasc` sau, mai grav, s` nu mai poat` face fa]`rela]iei cu sine. Sunt cazuri extreme, dar lumea esteplin` de varia]ii la aceast` paradigm`. Una dintrecele mai r`sp~ndite forme de tortur` \ndelungat` estemen]inerea permanent` a st`rii de fric`, cuintermiten]e de spaim`. ßi erodarea sistematic` a re-surselor de curaj. ßi apoi, de ce n-am adùga zilni-cele omoruri atroce [i mutil`ri [i jindul s`lbatic de aucide care \mpinge la ele. ßi s` nu uit`m c` sunt vie]i\ntregi, mute, ne[tiute, obiectiv pierdute, care sunt lacheremul c~te unei voin]e mai puternice, care secomplace \n a-i teroriza pe cei din preajma sa, umi-lindu-i, brutaliz~ndu-i, cu vorba [i cu biciul, t`g`du-indu-le fiin]a, p~ng`rindu-le bucuriile, cùt~ndu-le

Petru Cre]ia

163

vin` ne\ncetat. Oare de ce? Am ajuns s` \n]eleg c`singurul r`spuns, greu de justificat \n instan]` ra]io-nal`, este, chiar mai mult dec~t iertarea, este iubirea.Nu iubirea patologic-visceral` a victimelor, nu iubi-rea ca dependen]` bicisnic`, ci iubirea \ntru Domnul.Cea de care vorbe[te Sf~ntul Pavel \n I Corintieni,13, 4-8: „Dragostea este \ndelung r`bd`toare, [i plin`de bl~nde]e, dragostea nu pizmuie[te, nu se laud`, nuse umfl` de trufie, nu se poart` necuviincios, nucaut` la ale sale, nu-[i iese din fire [i nu p`streaz`g~ndul r`u, nu se bucur` de gre[eal`, ci e bucur` deadev`r; \ndrept`]e[te totul [i e plin` de \ncredere, den`dejde, gata s` \ndure orice. Dragostea nu piereniciodat`“.

Cum este cu putin]` cruzimea? N-a[ [ti s` spun.S-ar putea face o tipologie a omului crud: sadicul,idealistul, executorul orb, p~n` la cel care este crudf`r` s` [tie, lipsindu-i ceva din ceea ce face ca omuls` fie pe deplin normal. Nu am nici experien]a, niciempatia necesare s` fac asemenea lucru. M` voimul]umi s` citez un pasaj din una din c`r]ileimportante ale ultimei treimi de secol, A Theory ofJustice, a lui John Rawls. Vorbind despre cei careaspir` s` de]in` o putere abuziv`, Rawls distinge treitipuri: omul nedrept (unjust), omul r`u (bad) [i omulmalign (evil). Dup` ce define[te primele dou` tipuri[i gradul lor relativ de ra]ionalitate negativ`, elspune, la p. 439: „Dimpotriv`, omul malign aspir` last`p~nirea ilegitim` tocmai pentru c` aceasta vio-leaz` ceea ce persoane independente ar considera

164

Eseuri morale

acceptabil \ntr-o pozi]ie originar` de egalitate.Prinurmare, cea ce urm`re[te omul de acest fel de]in~nd[i exercit~nd puterea este s`-[i manifeste superiorita-tea lez~nd respectul de sine al celorlal]i. Ceea ce \ldetermin` la fapte pe omul malign este dragostea denedreptate: el g`se[te o vie pl`cere \n neputin]a [i \n\njosirea supu[ilor s`i [i se desfat` v`z~ndu-se recu-noscut de ace[tia drept autorul deliberat al \njosiriilor“.

*

Vreau s` \nchei aceast` carte spun~nd patru lu-cruri pe care nu [tiu cum s` le \mpac \ntre ele:

çnt~i, exprim~ndu-mi convingerea c`, \n sferaumanului nnuu eexxiisstt`̀ nniimmiicc,, ddaarr aabbssoolluutt nniimmiicc mmaaii rr`̀uuddeecc~~tt ccrruuzziimmeeaa, \ns` c` nu avem nici un temei teore-tic sau empiric s` afirm`m c`, fie [i la cap`tul ex-perien]ei umane, oamenii vor \nceta s` tortureze, s`\nfrico[eze [i s` umileasc` oameni.

Al doilea, c` nu am retracta nimic din ceea ce, tot\n aceast` carte, am spus despre curaj [i despre spe-ran]`. ßi despre demnitatea uman`, \n m`sura \n careeste con[tient` de cantitatea de oroare din lume.

Apoi ar fi de meditat la cuvintele hasidice ale luiRabi Meir din Prezemyπlany (1787-1858), care aspus \ntr-o zi: „Dac` Mesia vrea s` vin` \n lini[te,poate veni, \l a[tept`m plini de dor. Dac` \ns` vrea s`vin` \n furtun`, aduc~nd lumii durere [i suferin]`, s`nu vin`, nu avem nevoie de el“.

Petru Cre]ia

165

166

Eseuri morale

çn sf~r[it, c` ceva m-a tulburat ad~nc toat` via]a \naceste dou` texte ale lui Franz Kafka; f`r` s` [tiuprea bine s` spun de ce; iar trimiterile exacte le-ampierdut [i reg`sit de multe ori [i apoi iar`[i le-ampierdut:

1. „Arta noastr` este aceea de a fi orbi]i de adev`r.Numai adev`rata lumin` pe chipul grotesc care se d`\napoi, nimic altceva.“

2. „Dac` ai luat-o pe un drum anume, perseverea-z` cu orice pre], n-ai dec~t de c~[tigat, nu ri[ti nimic;poate c` la cap`t te a[teapt` catastrofa, dar dac` te-aifi \ntors de la primii pa[i [i ai fi cobor~t scara, ai fie[uat de la bun \nceput ≤...≥ Astfel c`, dac` nu g`se[tinimic \n spatele acestor u[i, nimic nu e pierdut,av~nt`-te spre alte sc`ri! C~t` vreme nu vei \nceta s`urci, treptele nu se vor sf~r[i niciodat`; ele vor cre[tela nesf~r[it sub pasul t`u urc~nd mereu!“

Petru Cre]ia

167

CUPRINS

Despre cartea aceasta / 5Pentru cei f`r` nume / 9Demnitatea / 12Tic`lo[ii / 21Tiranii m`run]i / 27Cinstea / 30Vrednicia / 33Cuviin]a / 36Prostia / 39Mediocritatea / 43Prejudec`]ile / 46Dreptatea / 50Adev`rul / 54Calomnia / 57Intoleran]a / 63Bl~nde]ea / 66R`bdarea / 73çncrederea / 77Dezam`girea / 81Suferin]a zadarnic` / 85V`ic`reala / 88Curajul / 91Speran]a / 96Triste]ea / 99Bucuria / 110S`rb`toarea / 113Pl`cerea / 116

168

Eseuri morale

Superficialitatea / 121Nep`sarea / 125Homo valachicus / 128Falsa con[tiin]` / 134Vorb` f`r` de rost / 140Cuv~nrul dat / 149Despre credin]` / 153Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume / 159

Petru Cre]ia

169

170

Eseuri morale

Petru Cretia-Eseuri morale

Documents

Transcript of Petru Cretia-Eseuri morale