Eseuri Lucrare i

download Eseuri Lucrare i

of 36

Transcript of Eseuri Lucrare i

Cuprins

1.STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA2

STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA2

Cauzele stopului cardiorespirator in sarcina2

Interventii importante3

Managementul femeii gravide aflata in suferinta include3

Modificari ale SVB3

Modificari ale SVA3

Tehnica resuscitarii cardiorespiratorii4

2.LARINGITA ACUTA5

Definitie5

Simptome6

Consultul de specialitate6

Investigatii7

Tratament - Generalitati7

Tratament ambulatoriu7

3.ANGINA PECTORALA12

Generalitati12

Cum se manifesta angina?12

Cine poate dezvolta angina pectorala?12

Care sunt cauzele anginei pectorale?13

Care sunt simptomele de angina?13

Cum este diagnosticata angina?13

Modalitati de tratament14

Modalitati de prevenire14

4.IMA15

Definitie15

Etiologie15

Simptome15

Conduita de urgenta17

5.HTA19

Generalitati19

Valori normale ale tensiunii arteriale20

Stadializarea hipertensiunii arteriale20

Simptome20

6.DIABETUL ZAHARAT21

Definitie21

Raspandire22

Cauze22

Simptome23

Complicatii acute si tardive23

7.DISLIPIDEMIILE24

8.COMA HIPERGLICEMICA27

Conduita de urgenta generala27

Definitie Coma Diabetica28

Cauze28

Simptome29

Tratamentul de urgenta29

9.CRIZA ASTMATICA+STAREA DE RAU ASTMATIC29

10.PNEUMOTORAX31

Generalitati31

Cauze31

Simptome31

Diagnostic32

Tratament32

Riscuri32

11.EPA32

Definitie32

Etiologie32

Simptome comune33

Conduita de urgenta33

1.STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA

Generalitati

Oprirea respiratiei(stopul respirator) si oprirea batailor inimii(stopul cardiac), deci incetarea atat a functiilor respiratorii cat si a functiei cardiace duc la stopul cardiorespirator sau sincopa cardiorespiratorie care corespunde cu moartea clinica.

Oprirea intr-o prima etapa a respiratiei fara oprirea inimii, deci cu prezenta pulsului bun la artera carotida, permite pe un interval variabil(3-10 min sau chiar 12 min) ca reanimarea respiratorie sa aiba succes.

Stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30min. Dpdv practic, inseamna ca exista reanimare respiratorie fara masaj cardiac, in opriri accidentale ale respiratiei cu hemodinamica pastrata, dar nu exista masaj cardiac fara respiratie ertificiala, pentru ca odata cu stopul cardiac se opreste rapid si respiratia.

Moartea clinica incepe odata cu stopul cardiac care determina si oprirea circulatiei cerebrale. Este deosebit de important de stiut ca moartea clinica este un proces reversibil si victima poate reveni complet la o viata normala daca i se acorda primul ajutor competent in timp util.

Moartea clinica in care se poate incepe resuscitarea cardiorespiratorie dureaza 3-4min. Orice intarziere in acest interval duce la moartea biologica, datorita lipsei de O2 in creier, adica la moartea definitiva, ireversibila, a victimei.

STOPUL CARDIO RESPIRATOR DIN SARCINA

Particularitatile abordarii oricarei urgente cardiovasculare la femeia gravida consta in consecintele directe asupra fatului din uter.

Decizia privind operatia eczariana de urgenta trebuie luata rapid, deoarece reprezinta cea mai mare sansa de salvare a mamei si a fatului.

Cauzele stopului cardiorespirator in sarcina

embolie cu lichid amniotic

eclampsie

toxicitatea data de medicamente

cardiomiopatie congestiva

disectie de aorta

embolie pulmonara

hemoragii legate de conditiile patologice ale sarcinii

Interventii importante

Uterul femeii gravide, marit datorita copilului, comprima vena cava inferioara reducand sau blocand intoarcerea venoasa

ca urmare a scaderii intoarcerii venoase, poate sa apara HTA si soc

Managementul femeii gravide aflata in suferinta include

Pozitionarea gravidei in DLS sau

impingerea manuala a uterului spre stanga

administrarea de O2 100%

administrarea de fluide cu debit mare

Modificari ale SVB

Modificarea compresiei aorto-cavei prin impingerea manuala, blanda, spre stanga, a uterului gravidei

Compresiile sterna;e nu trebuiesc facute in treimea inferioara a sternului

Compresiile sternale sunt ineficiente cand femeia gravida in ultimul trimestru de sarcina este intinsa in DD, deoarece uterul gravid impiedicaintoarcerea venoasa prin vena cava inferioara

Se vor incepe compresiile sternale, dupa ce femeia este asezata pe partea stanga cu spatele inclinat la 30-450 fata de podea, astfel:

1. cu perne de forma triunghiulara, dar acest echipament nu este de obicei disponibil

2. folosirea scaunelor cu spatar sau a coapselor salvatorilor

3. dupa ce am asezat femeia gravida in pozitie lateral-stanga, putem incepe compresiile sternale

Modificari ale SVA

Nu exista modificari in ceea ce priveste

1. medicatia

2. intubatia

3. defibrilarea

ventilatia se realizeaza cu greu, deoarece uterul gravid impinge cranial diafragmul si duce la scaderea volumelor ventilatorii

nu exista transfer semnificativ al curentului la fat in urma defibrilarii mamei, a.i. Aplicarea socurilor electrice se face dupaprotocolul standard

administrarea medicamentelor necesare in resuscitare se face tot urmand protocolul standard

resuscitarea cardiorespiratorie trebuie completata cu o decizie importanta:

1. momentul optim pentru efectuarea cezarienei

2. cand manevrele standard de SVA si SVB esueaza si exista sanse ca fatul sa fie viabil, trebuie luata in considerare operatia de cezariana PERIMORTEM. Scopul este acela de a scoate fatul in 4-5 minute dupa intrarea mamei in SCR

3. Cand mama se afla in SCR, fluxul sangvin spre fat se opreste, determinand suferinta fetala prin hipoxie si acidoza

Conduita esentiala pentru reusita resuscitarii este reluarea intoarcerii venoase de la mama.

Daca SCR este consecinta unor cauze imediat reversibile(anestezice in exces, reactii alergice la analgezice sau bronhospasm sever), atunci nu trebuie efectuata operatia de cezariana.

Daca SCR este consecinta unor cauze fatale, operatia cezariana trebuie efectuata pentru scoaterea copilului.

Tehnica resuscitarii cardiorespiratorii

1.Eliberarea cailor aeriene superioare-gura, nas, orofaringe si apoi a celor inferioare subglotice cand exista conditii tehnice-laringe, trahee, bronhii

pozitiile diferite in care este asezata victima

Hiperextensia capului-avand grija sa nu aiba fractura a coloanei cervicale superioare. La sugari si copiii mici hiperextensia capului nu dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia

E-eliberarea CR-aspiratie cu pompa aspiratoare, degetele infasurate intr-o batista, tampon improvizat dintr-o bagheta de lemn saumetal, infasurata intr-o batista(panza); Introducerea unei pipe orofaringiene

L-luxarea(proiectarea) mandibulei inaintei: luxatia anterioara a mandibulei impreuna cu baza limbii pt degajarea orificiului glotic

P-pensarea nasului-cu policele de la ambele maini, cumana stga, cupense speciale

2.Respiratie -gura la gura 14-16r/min in raport de 1/5 cu 60-70 compresii/min

-gura la nas-se acopera regiunea cu o batista/tifon; se evita hiperventilatia

-respiratie gura la masca

-respiratie gura la sonda

-respiratie cu aparate portabile

3.Masaj cardiac extern

reanimarea stropului cardiac se face obligatoriu si paralel cu respiratia artificiala, deoarece stopul cardiac este urmat invariabil si de stopul respirator in 20-30 sec

se aseaza rapid victima in DD pe un paln dur

se poate aplica la inceput o singura lovitura usoara cu pumnul de la o inaltime de 20-30cm in mijlocul regiunii presternale

14-16 r/min

60-70 compresiuni sternale 1 insuflare la 5 compresiuni(1/5 raport)

masajul cardiac se aplica transversal cu podul palmei uneia din maini aplicata pe 1/3 inferioara a sternului iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima

cu cele 2 maini su cu ajutorul greutatii corpului se fac presiuni ritmice asupra sternului

fiecare compresiune va fi brusca si scurta~1sec, iar sternul va fi infundat max 5-6cm

se evita comprimarea coastelor prin ridicarea degetelor, folosindu-se doar podul palmei

Eficienta resuscitarii CR se apreciaza prin:

aparitia P la vasele mari

disparitia midriazei

recolorarea tegumentului

4.Medicamente folosite in SVA:

adrenalina 3-4ml 1/10.000

CaCl2 10%

droguri antiaritmice-chinidina, lidocaina, amiodarona, propranolol, verpamil

trusa pentru dezobstructia cailor aeriene subglotice prin IOT

defibrilatoare

monitoare

aparate automate pentru respiratie artificiala

truse de PEV, solutii de PEV-substituenti plasmatici si solutii coloidale

O2

Complicatii

insuflarea aerului pe calea digestiva

caderea limbii si ineficienta insuflarilor

Contraindicatii

leziuni grave ale peretelui toracic cu fracturi costale

hemoragie masiva intrapericardica si tamponada inimii

embolie gazoasa masiva

2.LARINGITA ACUTA

Definitie

Laringita acuta este o inflamatie si o ingustare a cailor aeriene foarte frecventa la copii mai mici de 5 ani, la care pot antrena o jena respiratorie sau o asfixie prin obstructie. La adult boala este mai putin grava, datorita faptului ca caile aeriene sunt prea largi pentru a putea fi obstructionate.

Laringita acuta -Se deosebesc laringita subglotica, cea mai frecventa, si epiglotita.- Laringila subglolica este o inflamatie a regiunii corzilor vocale. Ea este de origine virala, aparand in general cu ocazia unei rinofaringite (asociere dintre o rinita si o inflamatie a faringelui). Copilul respira zgomotos. El are o tuse aspra, ca un latrat. Vocea este ragusita. Cele mai multe cazuri sunt benigne si se vindeca rapid, in schimb, orice jena respiratorie a copilului constituie o urgenta medicala. Daca jena respiratorie persista, copilul trebuie spitalizat.- Epiglotita este o inflamatie care se situeaza deasupra glotei. De origine bacteriana, ea nu este mai grava decat precedenta. Copilul nu ajunge sa-si mai inghita saliva si ii curg balele. Febra sa este ridicata. Jena respiratorie este intensa: ea obliga copilul sa ia o pozitie particulara, aplecat in fata, care trebuie pastrata, deoarece exista un risc de stop respirator daca bolnavul este alungit. Transportarea la spital trebuie sa fie imediata si asigurata de un specialist in reanimare

Laringita este produsa de inflamatia, iritarea sau folosirea excesiva a corzilor vocale ce apartin laringelui.

Unele din cele mai comune cauze sunt:- infectiile tractului respirator superior, in special viroza respiratorie (raceala) sau gripa- folosirea excesiva a corzilor vocale prin vorbitul indelung si cu voce tare, prin tipat sau cantat- alergiile- expunerea la substante iritante, cum ar fi fumul sau substantele chimice- boala de reflux gastro-esofagian: in acest caz este vorba de un reflux laringian.

Simptomele cronice sunt cele care dureaza doua saptamani sau chiar mai mult si ne indica o afectare mult mai severa a corzilor vocale, decat o simpla inflamatie, cum ar fi afectarea nervilor, aparitia unor leziuni sau a unor polipi la nivelul laringelui si o posibila aparitie a unor zone indurate, asa numitii noduli laringieni.Aceste probleme sunt cauzate cel mai frecvent de:- infectii virale cronice- boala de reflux gastro-esofagian- aparitia cancerului- aparitia unor leziuni la nivelul laringelui

Vocea ingrosata poate aparea si in mod natural, odata cu inaintarea in varsta, pe masura ce corzile vocale se subtiaza si isi pierd din tonicitate.

Cele mai frecvente cauze ale laringitei sunt:

- infectiile de tract respirator superior de cauza virala, cum ar fi cea mai frecventa dintre ele - viroza respiratorie; in majoritatea cazurilor laringita apare in acelasi timp sau dupa o infectie de tract respirator superior, si se poate asocia cu prezenta de secretii mucoase sau mucopurulente in exces, ce ajung pe peretele posterior al faringelui si provoaca tuse; alte simptome pot fi: prezenta mucozitatilor la nivelul narilor si o usoara crestere a temperaturii - sinuzita, care reprezinta inflamatia sinusurilor- expunerea la noxele din mediul inconjurator; tusea si prezenta secretiilor la nivelul posterior al faringelui poate, de asemenea, duce la aparitia laringitei, daca persoana a fost expusa la diferiti alergeni sau iritanti; fumul de tigara, inclusiv fumatul pasiv, poate fi considerat unul dintre principalii factori iritanti- vorbirea excesiva si indelungata: vocea ragusita, ingrosata sau soptita, poate aparea si dupa folosirea excesiva a acesteia, asa cum se intampla la sustinerea echipei favorite, in cadrul unui eveniment sportiv- boala de reflux gastro-esofagian: acidul gastric refluat din stomac poate irita si inflama laringele, asa numitul reflux laringian; unul dintre simptomele refluxului, cum ar fi pirozisul (arsura retrosternala) poate sa nu fie intotdeauna remarcat; laringita poate fi uneori primul semn al aparitiei refluxului.

Desi rare, infectiile respiratorii produse de fungi, pot duce la aparitia laringitei mai ales la persoanele cu o imunitate slaba.

Simptome

Principalul simptom al laringitei este modificarea caracterului vocii; aceasta poate fi ragusita, subtiata, ingrosata sau abia perceptibila. In unele cazuri, laringita poate duce la incapacitatea de a vorbi. Se poate intampla ca, inainte de aparitia modificarilor vocii, sa existe durere la nivelul gatului (ce se poate inrautati pe masura ce se accentueaza) si schimbarea caracterului vocii.

Primele modificari legate de voce apar dimineata la trezire, cand efortul de a vorbi este mult mai mare si vocea nu mai suna la fel ca pana atunci. Exista de asemenea, nevoia de a tusi si de a se curata rapid gatul, mai ales atunci cand cauzele laringitei sunt legate de infectii, in special de cele virale.

Aceste simptome sunt de obicei temporare, in afara de cazul cand poate exista o alta afectiune. Daca simptomele mai includ si dureri severe la nivelul gatului, dificultati la inghitire, tuse cu expectoratie cu sange sau o formatiune vizibila la nivelul gatului, trebuie neaparat sa se prezinte de urgenta la medicul de familie. Un copil care prezinta dureri severe la nivelul gatului, saliveaza si are dificultati in a respira, poate avea epiglotita (inflamatia epiglotei), o afectiune acuta care necesita tratament de urgenta.

Consultul de specialitate

Trebuie consultat un medic specialist ORL (care se ocupa cu patologia de la nivelul nasului, urechilor si gatului) atunci cand:- simptomele nu s-au imbunatatit sau nu au disparut dupa doua saptamani- au aparut brusc o serie de modificari care produc dureri severe (dureri care iradiaza pana la nivelul urechilor), dificultati la inghitire sau prezenta tusei cu expectoratie sangvinolenta- exista o alta suspiciune in urma examenului fizic si exista un anumit risc dat de antecedentele medicale personale- medicul de familie crede ca exista posibilitatea ca laringita sa devina cronica sau sa conduca la o alta afectiune; de exemplu, un cantaret profesionist poate dezvolta ocazional episoade acute de laringita, dar este bine ca acesta sa fie sfatuit de un specialist ORL, pentru a preveni aparitia unor polipi sau noduli la nivelul laringelui.

Investigatii

- laringoscopie: pentru acest examen medicul va introduce un tub flexibil (fibroscopul) in gat, ceea ce ii va permite sa vada in detaliu laringele;in timpul acestui test, medicul poate preleva o portiune de tesut de la nivelul laringelui pentru efectuarea unei biopsii; examinarea anatomopatologica a acestui tesut laringian poate exclude diagnosticul de cancer sau al unei alte afectiuni grave; exista riscul aparitiei cancerului in cazul in care pacientul este fumator si prezinta noduli la nivelul laringelui;- laringostroboscopie: acest test permite medicului sa observe vibratiile corzilor vocale pentru studiul mobilitatii acestora, utilizand un instrument luminos.

Alte teste ce pot fi facute depind de natura leziunilor depistate prin examinarile anterioare.

Tratament - Generalitati

cum ar fi repausul vocal si o buna hidratare,

prescrierea decongestionantelor nazale

aporturile lichidiene suplimentare si baile de aburi reduc simptomele si grabesc vindecarea. Antibioticele sunt prescrise in cazul infectiilor bacteriene.

Alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu laringita vor necesita un tratament specific acestora.

Tratament ambulatoriu

Simptomele laringitei se remit de la sine in mai putin de doua saptamani. Pentru o mai buna recuperare se pot lua o serie de masuri de tratament si acasa, cum ar fi:- repausul vocal: nu trebuie facut un repaus vocal total, dar o utilizare cat mai putina a vocii ar fi foarte buna; trebuie sa se vorbeasca incet, dar nu soptit, deoarece acest lucru poate irita laringele mult mai mult decat vorbitul incet; trebuie evitat vorbitul la telefon sau cu voce tare- trebuie incercat sa nu se faca curatarea gatului: acest lucru poate cauza mai multe probleme si poate creste inflamatia de la nivelul laringelui; un eventual tratament supresiv pentru tuse, poate fi de ajutor daca pacientul respectiv are o tuse seaca, care nu produce mucus- ar trebui ca pacientii sa se opreasca din fumat si de asemenea sa evite si fumatul pasiv: fumul de tigara irita gatul si laringele si agraveaza inflamatia- trebuie ca locuinta pacientului sa aiba un anumit grad de umiditate:care sa permita scaderea cantitatii de mucus, evitandu-se astfel nasul infundat sau scurgerea de secretii pe peretele posterior al faringelui- sa existe o buna hidratare- eliberarea nasului de secretii: acest lucru poate fi ajutat de mentinerea umiditatii in camera, iar o infuzie salina ar putea fi de ajutor- prevenirea si tratamentul refluxului gastro-esofagian: pentru a preveni sau a micsora refluxul, care poate irita sau chiar produce leziuni la nivelul laringelui, ar trebui sa se evite sa se manance inainte de culcare, sa se reduca cantitatea de cafea si alcool si sa se incerce o alimentatie cat mai sanatoasa; medicamentele pentru reducerea aciditatii gastrice pot ajuta, cand aceste masuri igieno-dietetice nu mai sunt suficiente.

II

Laringita acuta este o inflamatie acuta a laringelui si a regiunii subglotice, de cauza infectioasa, cu evolutie clinica foarte caracteristica, cu debut brusc si cu simptome zgomotoase, impresionante prin manifestarile pe care le determina. Caracteristica este prezenta stridorului, un zgomot aspru produs de turbulenta coloanei de aer ce trece printr-o regiune ingustata datorita unei obstructii la nivelul laringelui si/sau traheei. Zgomotul se aseamana cu cel produs prin suflarea printr-un tub.

Exista mai multe forme de laringita:

laringita acuta simpla, laringita striduloasa, laringo-traheita acuta virala, epiglotita, laringotraheobronsita bacteriana maligna Chevallier-Jackson.

Laringita acuta simpla este o forma clinica usoara, aproape in totalitate cauzata de virusuri.

Laringitele acute dispneizante se manifesta prin dificultati ale respiratiei (dispnee inspiratorie) datorata inflamatiei mucoasei laringelui si spasmului la acest nivel.

Laringita acuta subglotica este intotdeauna de cauza virala, spre deosebire de cea supraglotica, considerata a fi de cauza bacteriana. Are o evolutie in general benigna si este intalnita in special la copilul mic, intre 1 si 3 ani. Spre deosebire de laringita acuta simpla, vocea ramane clara, desi tusea este ragusita ca si in celelalte tipuri de laringita.

Epiglotita si laringotraheita acuta maligna Chevallier-Jackson sunt forme severe de laringita, cu evolutie rapida spre agravare si care sunt de fapt urgente majore medicale si necesita internare si inceperea unui tratament de specialitate cat mai repede, pentru ca in lipsa acestui tratament rapid instituit evolutia este spre deces.

Cauze:

Inflamatia acuta a mucoasei laringelui este cauzata de infectii virale sau bacteriene, dar in majoritatea cazurilor este vorba despre infectii virale. Ea poate sa apara izolat sau asociat cu rinita faringita sau traheita.

Poate de asemenea sa apara in evolutia unor boli precum: gripa, rujeola, difteria sau in urma inhalarii de gaze iritante.

Dintre virusurile cel mai frecvent intalnite amintesc: virusurile gripale, adenovirusurile, virusul respirator sincitial, virusurile influenzae, virusul rujeolei.

Etiologia bacteriana a laringitelor este data in majoritatea cazurilor de Haemophilus Influenzae tip b. Mai pot fi izolate: bacilul difteric (care astazi este insa rar intalnit, datorita introducerii vaccinarii), Streptococul beta-hemolitic de grup A, pneumococul, Haemophilus Parainfluenzae.

Varsta tipica la care apare laringita este intre 6 luni si 4 ani, fiind intalnita de obicei sub forma de epidemii primavara si toamna. De notat ar fi ca este de 2-4 ori mai frecventa la baieti decat la fete.

Gravitate mare au laringitele aparute la sugar si copilul mic, fiind favorizate de lumenul laringian ingust la aceasta categorie de copii si de tesutul lax submucos bine reprezentat la nivel laringian.

Transmiterea: se face ca la orice infectie acuta de cai respiratorii, prin contact cu o persoana bolnava.

Simptome care pot sa apara se impart in simptome generale si simptome locale.

Simptome generale:

Febra

Dureri de cap (cefalee)

Lipsa poftei de mancare

Stare generala influentata

Simptome locale sunt inconstante si se datoreaza obstructiei laringiene:

Tuse metalica, bitonala

Raguseala (disfonie)

Dispneea inspiratorie: dificultate la inspir

Cianoza coloratia albastra a tegumentelor din jurul gurii si la nivelul extremitatilor

Stridorul laringian sunet aspru cu timbru inalt care apare in inspir, mai rar in inspir si in expir si care se aude de la distanta

Tiraj suprasternal si supraclavicular

Avand in vedere simptomatologia diferita in functie de tipul de laringita, voi descrie in continuare separat fiecare tip cu caracteristicile sale.

Laringita acuta simpla

Poata sa apara la orice varsta

Este data de infectii virale (virusurile amintite mai sus)

Se intalneste mai frecvent la varste de sub 5 ani

Simptome:

incepe de obicei cu o infectie acuta de cai respiratorii superioare: rinofaringita acuta, iar dupa 1-2 zile de la debutul ei se asociaza semnele de laringita

Fara febra sau posibil sa apara subfebrilitate (temperatura la o masa

alimentatie pasiva la pat

treptat se trece la alimentatia activa la pat

regim hiposodat si hipocaloric

lichide si pireuri in primele zile, ceaiuri, compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, compoturi, oua moi, administrate lent, cu lingura

se evita alimentele flatulente

se interzice total fumatul

9.Urmarirea evacuarilor de urina si fecale

urinar si bazinet la pat, in pozitie culcal-DD

combaterea constipatiei cu clisma uleioasa sau laxative usoare

diureza si scaunul se noteaza in FO

10.Igiena bolnavului

baie generala sau partiala la pat in primele zile, fara sa fie ridicat

11.Mobilizarea bolnavului

repaus absolut la pat in prima saptamana

miscari pasive ale degetelor de la maini si picioare daca B nu are dureri

treptat schimbarea positiei in pat, miscari active ale membrelor

mobilizare progresiva, la marginea patului, in fotoliu, sub controlul P si TA in prezenta medicului

12.Crearea mediului psihologic favorabil

evitarea discutiilor cu voce tare, chemarile la telefon

nu se permite vizitarea in grup

se evita vizitele lungi

nu se comunica vesti neplacute

se va facilita contactul cu B restabiliti, cu efect psihic bun

13.Educatia sanitara

modul cum trebuie luate medicamentele

semnele supradozarii digitalice

prezentarea la control periodic

restabilirea increderii in sine si capacitatea de munca anterioara imbolnavirii

respectarea regimului alimentar

program rational de munca si viata

fumatul interzis

5.HTA

Generalitati

Tensiunea arteriala are doua componente:- tensiunea arteriala sistolica (numarul mai mare) care reprezinta presiunea inimii generata pentru a pompa sangele de la inima spre celelalte organe- tensiunea arteriala diastolica (numarul mai mic) care reprezinta presiunea vaselor sangvine in momentul in care inima se umple cu sangele venit din restul corpului.

Valori normale ale tensiunii arteriale

De obicei, presiunea sistolica creste odata cu varsta. Cu toate acestea, dupa varsta de 60 de ani, presiunea diastolica incepe sa scada lent, deoarece vasele sangvine isi pierd din elasticitate si devin rigide.

Tensiunea arteriala se masoara in milimetri de coloana de mercur (mm col Hg). Tensiunea arteriala este considerata normala atunci valoarea sistolica este mai mica de 129 mm col Hg, iar cea diastolica mai mica de 84 mm col Hg. Valorile tensiunii sistolice intre 130-139 mm col Hg si a celei diastolice intre 85-89 mm col Hg sunt considerate prehipertensive.

Stadializarea hipertensiunii arteriale

Hipertensiunea arteriala este impartita in patru stadii:- stadiul I (usoara) - tensiunea sistolica intre 140-159 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica intre 90-99 mm col Hg- stadiul II (moderata) - tensiunea sistolica intre 160-179 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica intre 100-109 mm col Hg- stadiul III (severa) - tensiunea sistolica >180-209 mm col Hg si/sau tensiunea diastolica >110-119 mm col Hg

-stadiul IV(morbida)->210/120 mmHg

Hipertensiunea arteriala poate afecta multe organe, inclusiv creierul, ochii, inima si rinichii, la fel ca si arterele din intreg corpul. In cazul persoanelor cu hipertensiune nediagnosticata sau tratata incorect, riscul de a face infarcte miocardice, accidente vasculare cerebrale, insuficienta renala sau posibilitatea de a orbi, este mai mare.

Simptome

Hipertensiunea arteriala poate determina simptome ca:- cefalee (dureri de cap)

-varsaturi

-convulsii- oboseala- acufene (tiuituri in urechi)- scotoame (vedere cu puncte galbene)- ameteli, vertij, obnubilare si eventual comaCu toate acestea, hipertensiunea arteriala este adesea asimptomatica.

In 10% din cazuri HTA este secundara, determinata de cauze renale, endocrine, congenitale, anomalii ale aortei sau de scaderea elasticitatii aortei, intalnita la varstnici si in diverse afectiuni cerebrale.

Se stabileste diagnosticul de prehipertensiune arteriala in cazul in care, valorile tensiunii sunt situate intre 130/85 si 139/89 mm col Hg la 3 evaluari diferite in mai multe luni de zile.

Conduita de urgenta

Internarea de urgenta in spital in toate cazurile

supravegherea B

in caz de acces eclampsic, convulsii, se iau masuri ca

evitarea muscarii limbii

avitarea accidentarii B

scoaterea protezelor dentare

sedarea si combaterea convulsiilor

combaterea edemului cerebral, a starii de agitatie

la indicatia medicului:

HIPOTENSOARE

diazoxid iv rapid 1 fiola, in 10-20sec

rezerpina asociata cu un diuretic rapid-furosemid

pentru combaterea edemului cerebral

sulfat de Mg25% foarte lent, iv, 2-4 fiole/24h

solutii hipertone-glucoza 33%, 20%, 40ml iv

combaterea starii de agitatie:

fenobarbital 0,5-1 fiola im

Tratament de intretinere

raunervil

furosemid

PEV cu manitol 10 sau 25%, glucoza hipertona, dextran 70 in PEV lent, 500-700ml

sedative si hipnotice-diazepam, fenobarbital, plegomazin

Profilaxie

Modalitatile de prevenire a hipertensiunii artriale includ:- efectuarea regulata de exercitii fizice (de exemplu, aerobic)- limitarea consumului de bauturi alcoolice si sare- dieta bogata in legume si fructe si saraca in grasimi saturate- evitarea fumatului- mentinerea unei greutati corporale normale.Este foarte important sa fie modificati, pe cat posibil, factorii de risc ai boli coronariene. In plus de masurile de mai sus, ar mai trebui:- abandonat fumatul- reducerea nivelului crescut de LDL colesterol ("colesterolul rau")- cresterea nivelului de HDL colesterol ("colesterolul bun")Exista posibilitatea controlarii hipertensiunii arteriale doar cu ajutorul acestor modificari in stilul de viata, fara a fi nevoie de medicamente antihipertensive.

6.DIABETUL ZAHARAT

Definitie

Diabetul zaharat este una dintre cele mai raspandite boli cronice netransmisibile si cea mai frecventa boala endocrina.

Este o boala de metabolism cu evolutie cronica determinata genetic sau dobandita caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic insotita sau urmata deperturbarea metabolismului lipidic, protidic si mineral si care se datoreaza ineficientei absolute sau relative fe insulina in organism.

Se caracterizeaza prin tulburari ale intregului metabolism, in special ale metabolismului glucidelor si prin complicatii care afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange. In esenta, diabetul zaharat este o boala in care organismul nu produce destula insulina sau nu o foloseste eficient.

Este o boala cronica nevindecabila, in unele cazuri cu caracter ereditar-30-40%.

Raspandire

Prin frecventa sa, diabetul zaharat intra in categoria asa-numitelor boli cronice ale civilizatiei. Pe cat de simpla pare astazi determinarea nivelului glicemiei, pe atat de dificila este totusi determinarea prevalentei diabetului zaharat la o anumita populatie. Acest lucru se datoreaza in mare masura faptului ca standardele de diagnosticare a bolii nu sunt inca uniform aplicate.

Tipuri de diabet

Diabetul zaharat se grupeaza in mai multe forme de boala cu manifestari si cauze distincte si anume:

Diabet Zaharat tip 1-insulino dependentDiabet Zaharat tip 2-non insulinodependentAlta clasificare

DZ ereditar primar-apare spontan, se trasmite ereditar si are evolutie stadiala

DZ secundar pancreatic-in urma unor afectiuni ale pancreasului

DZ secundar extrapancreatic-de cauza endocrina, care poate aparea in Boala Cushing, Basedow, Feocromocitom, Acromegalie

-de cauza iatrogena-medicatie tiazidica, corticoterapie, anticonceptionalele

Cauze

Factorul ereditar 30-40%

alimentatia-consumul de zahar si dulciuri concentrate

supraalimentatia si deco obezitatea

profesia si mediul-bucatari, cofetari, ospatari

persoanele cu functii sedentare si suprasolicitare nervoasa

mai frecvent la sexul masculin si in mediul urban

afectiuni ale pancreasului sau interventii chirurgicale pe pancreasuluiinfectiile, in special cela virale

traume psihice puternice

diureticele tiazidice-furosemid, spironolactona

anticonceptionalele

alcool, fumat

tulburari hormonale (de exemplu acromegalia, feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente si substante chimice, diverse boli genetice etc. In functie de mecanismul de aparitie, exista diabet zaharat de tip 1 si diabet zaharat de tip 2.

Cauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar partial. Pe de o parte, se stie ca aparitia ambelor tipuri de diabet este legata intr-o oarecare masura de factori ereditari, genetici. Pe de alta parte, factorii de mediu joaca si ei un rol important.

Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copii si tineri si necesita intotdeauna tratament cu insulina, deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Din acest motiv se mai numeste si diabet insulino-dependent.

Diabetul zaharat de tip 2 apare de obicei la adultii de varsta mijlocie (40 de ani) sau mai tarziu, mai cu seama la persoane supraponderale. In acest caz, organismul continua sa produca insulina, dar aceasta nu isi poate indeplini rolul in mod normal. Acest al doilea tip de diabet nu necesita de regula tratament cu insulina, fapt pentru care s-a si numit diabet zaharat non-insulino-dependent.

Trebuie insa mentionat faptul ca dependenta de insulina nu inseamna in mod obligatoriu ca pacientul va urma terapia cu insulina; de asemenea, termenul de non-insulino-dependent nu se suprapune intotdeauna cu absenta tratamentului insulinic. Expertii considera mai degraba ca notiunea de insulino-dependent" atrage atentia asupra faptului ca, in absenta administrarii insulinei, pacientul prezinta risc de cetoacidoza diabetica. Cu alte cuvinte, termenii insulinodependent" si non-insulinodependent" descriu de fapt stari fiziologice (predispozitia, respectiv rezistenta la cetoacidoza), in timp ce termenii tip 1" si tip 2" se refera la mecanismul patogenic, autoimun (in tipul 1) si nonautoimun (in tipul 2).

Simptome

Simptomele diabetului zaharat variaza de la caz la caz. In general, diabetul se caracterizeaza prin cresterea peste normal a concentratiei de glucoza in sange (hiperglicemie), cu sau fara eliminarea de zahar prin urina (glicozurie). Alte simptome care pot sa apara sunt: setea excesiva cu aport crescut de apa, eliminarea de urina in cantitati mari si foamea excesiva cu ingestia de alimente in cantitati mari.

Aceste trei simptome, cunoscute in terminologia medicala ca polidipsie, poliurie si respectiv polifagie, sunt in general cauzate de hiperglicemie. La pacientii care sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele mai multa vreme, nefiind astfel diagnosticati, se poate intampla ca prima manifestare remarcata sa fie coma diabetica.

Diabetul de tip 1 isi face simtita prezenta de regula inainte de 40 de ani, dar exista si pacienti la care diabetul de tip 1 survine in mod atipic, tarziu in viata, la varsta de 50 de ani sau chiar mai tarziu, in cazuri rare. De obicei, pacientii cu diabet de tip 1 aparut la o varsta mai inaintata nu sunt obezi ca cei care sufera de diabet de tip 2.

Diabetul de tip 1 poate debuta brusc, cu sete, urinare in exces, apetit crescut si pierdere in greutate. Persoanele cu diabet de tip 1 pot avea greutate normala sau pot fi subponderale, in functie de intervalul de timp dintre debutul simptomelor si inceputul tratamentului. De regula, in cazul diabetului de tip 1, odata ce simptomele s-au dezvoltat, este necesara administrarea insulinei.

Diabetul de tip 2 debuteaza de obicei la mijlocul vietii sau mai tarziu. De regula, pacientul cu diabet zaharat de tip 2 este obez sau supraponderal. De asemenea, la acesti diabetici, simptomele apar si se manifesta treptat. Daca pacientul reuseste sa-si controleze greutatea corporala prin masurile dietetice, respectiv prin administrarea de medicamente antidiabetice cu administrare pe cale orala, nu este necesara administrarea insulinei. Exista destul de multi pacienti cu diabet de tip 2 la care se aplica insulinoterapia.

Complicatii acute si tardive

Cele mai grave complicatii, posibil letale, sunt cele acute. Acestea apar prin scaderea sau cresterea marcata a nivelului de zahar in sange (hipoglicemia cu coma hipoglicemica, cetoacidoza diabetica la diabeticii insulino-dependenti si coma noncetonica hiperosmolara de obicei la diabeticii non-insulino-dependenti).

La o mare parte dintre bolnavi, boala diabetica duce in timp la asanumitele complicatii tardive. In timp ce unii diabetici nu ajung niciodata la astfel de complicatii, altii le dezvolta devreme. In medie, complicatiile tardive se manifesta la interval de 15-20 de ani dupa aparitia hiperglicemiei manifeste. Unii pacienti pot prezenta mai multe complicatii simultan.

Diabetul afecteaza intregul metabolism si, in lipsa tratamentului adecvat, duce in timp la aparitia unor complicatii serioase din cauza afectarii vaselor de sange de la nivelul inimii, creierului sau rinichilor. Diabetul netratat poate duce la orbire, suferinte ale nervilor, ulcere la nivelul picioarelor etc.

La diabetici, ateroscleroza apare mai extinsa si mai devreme decat la populatia generala. Bolile cardiovasculare - cardiopatia ischemica, infarctul miocardic asimptomatic, accidentul vascular cerebral au o frecventa crescuta.Retinopatia diabetica apare la aproximativ 85% dintre pacienti si este o cauza importanta a orbirii. Nefropatia diabetica este o boala care produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale rinichilor si afecteaza aproximativ 35% dintre pacientii cu diabet de tip 1.

Aceasta complicatie duce deseori la invaliditate si chiar la deces. Neuropatia diabetica poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos, mai rar creierul. Neuropatia poate afecta un nerv sau mai multi, in cazul acesta fiind vorba de polineuropatia diabetica. Aceasta se manifesta prin amorteli, parestezii (furnicaturi), hiperestezie severa (sensibilitate crescuta a receptorilor nervosi) si durere. Durerea poate fi intensa si deseori se accentueaza in timpul noptii.

O complicatie aparte a bolii diabetice o constituie ulcerele la nivelul picioarelor. Acestea se datoreaza distributiei anormale a presiunii cauzate de neuropatia diabetica. Evolutia infectiilor la diabetici este in general mai grava. Sunt intalnite infectii ale pielii, ale tractului urinar, ale aparatului respirator, infectii fungice (candidoza) etc. Specialistii atentioneaza in special cu privire la patru infectii cu gravitate deosebita, caracteristice pacientilor cu diabet: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala (o infectie fungica), colecistita emfizematoasa si pielonefrita emfizematoasa.

Tratament

igieno-dietetic

medicamentos-insulina/antidiabetice orale-sulfamide si biguanidele

efort fizic

cura balneo climatica

7.DISLIPIDEMIILE

Dislipidemie este o afectiune caracterizata prin alterarea metabolismului grasimilor evidentiata prin modificarea valorilor colesterolului, LDL-colesterolului, HDL-colesterolului, trigliceridelor.

Dislipidemie - clasificare

genetica

secundara altor afectiuni

Defectele genetice sunt localizate la nivelul genelor care sintetizeaza enzimele implicate in hidroliza grasimilor (lipoproteinlipaza, lipaza hepatica) sau la nivelul genelor implicate in sinteza apoproteinelor. Dislipidemiile genetice pot fi autosomal dominante (este suficient ca unul dintre parinti sa prezinte defectul genetic) sau autosomal recesive (trebuie ca ambii parinti sa prezinte defectul genetic).

Dislipidemia secundara insoteste alte tipuri de afectiuni :

obezitatea (cresterea masei de tesut adipos si cresterea rezistentei la insulina determina o productie in exces de acizi grasi liberi cu cresterea valorilor de LDL si VLDL)

diabetul zaharat determina tulburari ale metabolismului lipoproteinelor prin hiperglicemie si hiperinsulinemie la persoanele cu rezistenta la insulina

afectiunile tiroidiene, in special hipotiroidismul se asociaza cu niveluri crescute pentru LDL-colesterol prin scaderea clearence-ului hepatic

afectiunile renale (in special asindromul nefrotic) se asociaza cu hipercolesterolemie si hipertrigliceridemie

bolile hepatice pot determina atit cresterea nivelurilor de lipoproteine prin scaderea clearence-ului acestora cat si scaderea lor prin afectarea capacitatii de biosinteza a apoproteinelor

sindromul Cushig prin valori crescute de glucocoticoizi determina cresteri de VLDL, LDL, tigliceride

estrogenii cresc sinteza de VLDL si HDL

consumul de alcool in exces inhiba oxidarea acizilor grasi liberi si creste nivelul de trigliceride

dietele bogate in grasimi saturate (carne, lapte, ciocolata, produse de patiserie, prajeli) produc dislipidemii

medicamentele modifica nivelurile de colesterol (diureticele tiazidice, estrogenii, betablocantele)

stressul, anxietatea, fumatul

Diagnosticul dislipidemiei se bazeaza pe :

examen clinic care evidentiaza xantelasme (leziuni plane, de culoare galbuie localizate la nivelul pleoapelor) sau xantoame (leziuni localizate la nivelul tendoanelor)

examen de laborator care arata modificari la nivelul : colesterolului, HDL-colesterolului, LDL-colesterolului, trigliceridelor

excluderea unor cauze secundare prin efectuarea unor analize suplimentare : glicemie, hormoni tiroidieni, transaminaze, uree, creatinina

identificarea unor factori asociati dislipidemiilor : obezitatea, fumatul, consumul de alcool, sedentarismul

Istoricul familial, xantoamele, xantelasmele, valori foarte mari pentru LDL-colesterol sau trigliceride (peste 1000mg/dl) orienteaza spre o cauza genetica a dislipidemiilor.

Dislipidemie - consecinte

factor de risc pentru boala cardiovasculara

ateroscleroza

boala vasculara periferica

pancreatita acuta (hipertrigliceridemia)

Un studiu publicat in revista Lancet (09.2010) a aratat ca scaderea LDL-colesterolului cu 1mmol/l a redus de 5 ori riscul de evenimente vasculare majore (infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, revascularizatia coronariana).

Tratamentul dislipidemiilor

Scopul tratamentului dislipidemiei este reducerea nivelurilor de colesterol, LDL-colesterol, trigliceride si cresterea HDL-colesterolului reducind astfel riscul de boala cardiovasculara.

Dislipidemie - principii de tratament

terapia nutritionala

scaderea grasimilor saturate si polinesaturate pina la 10 % din numarul total de calorii

scaderea consumului de colesterol(< 300mg/zi)

consumul de fibre care impiedica absorbtia zaharurilor

suplimente antioxidante (vitamina C, vitamina E) si cresterea consumului de vegetale si fructe pentru prevenirea aterosclerozei

scadere ponderala (daca este necesar)

scade nivelururile de trigliceride si creste HDL-colesterolul

promovarea activitatii fizice

s-a asociat in unele studii clinice cu reducerea usoara a LDL-coleterolului, fara a influenta foarte mult valorile HDL-colesterolului si trigliceridelor

tratament farmacolgic (medicamentos)

statine : inhiba enzimele care controleaza biosinteza colesterolului endogen; cresc activitatea receptorului pentru LDL-colestreol crescand catabolismul LDL-colesterolului; au efect la nivelul placii de aterom prin diminuarea formarii trombusului; au reactii adverse de tip : mialgii, artralgii, cresteri ale transaminazelor

derivatii de acid fibric : scad trigliceridele si cresc HDL-colesterolul; pot determina dispepsii, mialgii, cresteri ale transaminazelor

inhibitori ai absorbtiei intestinale a colesterolului

acidul nicotinic : creste HDL-colesterolul; poate determina manifestari dermatologice : prurit, rash; poate exacerba boala inflamatorie intestinala, boala ulceroasa, astmul bronsic

acizii grasi de tip omega3 sunt acizi polinesaturati care se gasesc in concentratii mari in peste si care reduc nivelul de trigliceridelor; se asociaza cu antioxidanti de tip vitamina C.

tratamentul cauzelor secundare de dislipidemii

Terapia farmacologica (medicamentoasa) in dislipidemie are ca scop obtinerea unor valori tinta care se stabilesc in functie de factorii de risc individuali. Tratamentul medicamentos se initiaza dupa o evaluare medicala pentru stabilirea riscului cardiovascular si a patologiei asociate si se supravegheaza periodic.Dislipidemia familiala necesita asocieri de hipolipemiante, iar uneori nu raspunde la medicatia uzuala.

Dislipidemie - preventie

alimentatie sanatoasa cu reducerea consumului de grasimi saturate si polinesaturate, dulciuri hiperconcentrate, bauturi racoritoare care au un continut caloric crescut, alcool in exces, cafeaua in exces, fast food-uri

evitarea fumatului

mentinerea unui indice de masa corporala la valori normale

practicarea activitatii fizice, in special exercitii aerobe

educatia copiilor pentru un stil de viata sanatos (in familie, la gradinita, la scoala)

Dislipidemie - screening

adulti peste 20 ani

testare < 20ani daca exista factori de risc - istoric familial de : dislipidemie, boala cardiovasculara precoce (< 55 ani); obezitate

In concluzie dislipidemia este o afectiune complexa avind atat cauze genetice cat si dobindite (stil de viata inadecvat, afectiuni ce predispun la dislipidemii) fiind un important factor de risc pentru boala cardiovasculara. Dislipidemia poate fi prevenita, se diagnosticheaza prin metodele de screenig existente, iar tratamentul este individualizat si presupune : terapie nutritionala, activitate fizica si tratament medicamentos daca este cazul.

8.COMA HIPERGLICEMICA

Definitie

Coma este o suferinta grava a creierului, caracterizata prin alterarea pana la pierderea totala a functiilor de relatie, cu conservarea partiala a functiilor vegetative.

Dpdv etiologic, comele pot fi de origine cerebrala si de origine extracerebrala

In functie de gravitatea ei, se deosebesc 4 grade ale comei:

1. Coma superficiala

cunostinta nu este complet pierduta

reflexe, circulatia si respiratia sunt normale

2. Coma de profunzime medie

pierderea completa a cunostintei

B nu raspunde la intrebari si nue xecuta ordine

reflexele OT si corneean sunt pastrate

functiile vegetative sunt pastrate-respiratie, circulatie

3. Coma profunda-Carus

pierderea totala a starii de constienta

reflexele OT, pupilare si de deglutitie se abolesc treptat

deglutitia si mictiunea nu mai sunt controlate de centrii cerebrali

tulburari respiratorii-polipnee, bradipnee, Cheynne-Stokes sau Kussmaul

tulburari circulatorii-soc

tulburari metabolice-deshidratare, acidoza, alcaloza

Se determina glicozuria,, acetonuria

Conduita de urgenta generala

1. Prevenirea si combaterea insuficientei respiratorii acute:

DD

curatirea cavitatii buco-faringiene de mucozitati, resturi alimentare si scoaterea protezei

hipertextensia capului

introducerea unei canule orofaringiene-pipa Guedel

in caz de stop respirator se aplica respiratia artificiala pana cand B va fi intubat

2. Crearea accesului la o vena si instituirea unei PEV

punctia venoasa sau denudarea venei

recoltarea de sange pentru uree, glicemie, determinarea hemoragiei, etc

PEV cu glucoza 5%, eventual abord venos la ambele brate

3. Oprirea hemoragiei

trebuiesc luate toate masurile de heostaza si inlocuirea masei sangvine

4. Aprecierea FV si Fvg

supravegherea permanenta a FV si Fvg, R, P, TA, pupilele, deglutitia, tegumentul, comportamentul B.

5. Cercetarea tuturor amanuntelor la fata locului

interogatoriul apartinatorilor pentru aflarea antecedentelor

circumstantele in care a aparut coma

debutul brusc sau progresiv

mirosul aeruluie xpirat-halena-, miros de alcool, etc

daca se varsa, se pastreaza varsatura

se perchezitioneaza hainele, toate amanuntele se transmit medicului

transport la spital in DL

in stationar se recolteaza probe de laborator: glicemie, glicozurie, acetonemie, uree, probe toxicologice

Definitie Coma Diabetica

Coma Diabetica este cea mai grava complicatie a DZ, este o complicatie amenintatoare de viata. Lasata netratata, coma diabetica poate fi fatala.

Cauze

Eroare dietetica-post prelungit

oprirea sau diminuarea nejustificata a tratamentului cu insulina

erori in dozarea insulinei

surmenaj, factori psihici

infectii, intoxicatii

corticoterapie

Simptome

In precoma:

este intotdeauna precedata de o faza prodromala

anorexie totala

greturi, varsaturi, greutate epigastrica

polidipsie, poliurie

polipnee cu halena acetonica

In coma:

sunt 3 semne majore:

1. dispnee-respiratie Kussmaul, ampla, zgomotoasa

2. tulburari de constiinta-coma calma

3. deshidratare globala -tegument uscat

-extremitati reci cu aspect violaceu

-pliu cutanat persistenteuscaciunea limbii(rosie, prajita), a mucoaselor

-facies supt, nas ascutit

-hipotonia globilor oculari, infundatiin orbite

-hTA, colaps

Alte semne-hipotermie, varsaturi, dureri abdominale, midriaza, halena acetonica se fac determinari-glicozurie, acetonurie

Tratamentul de urgenta

Insulina 20U iv chiar de la domiciliul

transportul de urgenta la spital

tratamentul se etapizeaza pe pe ore si strict individualizat pentru combaterea acidozei si hidratare

recoltarea probelor de laborator pentru determinarea glicemiei, glicozuriei cantitative, acetonuriei, hematocritului, azotemiei, ionogramei, rezervei alcaline

9.CRIZA ASTMATICA+STAREA DE RAU ASTMATIC

Astmul bronsic este o criza de dispnee paroxistica expiratorie provocata de stenoza functionala spastica a bronhiilor

Bronhospasmul se datoreaza contractiei musculaturii edemului mucoasei bronsice, fenomene care duc la obstructia bronsica, ce stinghereste in special eliminarea aerului in expiratie

Factori determinanti si predispozanti

alergici-praful de casa, polenul, pulberile, parul de animale, alergenele alimentare(carne, albus de ou, lapte, peste), unele medicamente-penicilina, analgetice-, detergenti, coloranti

nealergici(astmul intrinsec)-cel mai important rol il au factorii infectiosi-bronsite cronice, sinuzite. Se maipoate asocia cu expuneri la frig, ceata, umezeala, trecerea brusca de la aer cald la aer rece, factori emotionali.

SIMPTOME

incepe brusc, survine mai frecvent noaptea

accesul este precedat de o stare prodromala-stranut, tuse uscata, hidroree nazala

dispnee cu caracter expirator prelungit -brahipnee cu expiratie fortata, suieratoare, zgomotoasa

tuse cu expectoratie mucoasa, filanta, eliberatoare

ortopnee cu capul inclinat pe spate si sprijinit in maini

facies care exprima sete de aer, cu exoftalmie, gura intredeschisa

tegumente palide-cenusii, acoperite de transpiratii reci

hipersonoritate pulmonara, murmur vezicular diminuat, raluri sibilante si ronflante

brahicardie

durata 1/4-3 ore, se termina relativ brusc

CONDUITA DE URGENTA

pozitie semisezanda, sprijinit, sters de transpiratii

antispastice-papaverina, lizadon

dilatatoare ale bronhiilor-eufilina, miofolin

simpaticomimetice-efedrina, asmofug, asmopent, alupent, berotec in inhalatii sau spray

miofolin1-2 fiole iv lent

HHC 50-250mg IV

O2 terapie 6-8 l/min

sulfat de magneziu 10-20 ml iv lent

simpaticomimetice sub forma de inhalatii-salbutamol

bronhodilatin sublingual

efedrina 1-2 fiole sc

adrenalina 1 fiola sc

STAREA DE RAU ASTMATIC

Este stadiul cel mai sever al astmului bronsic. Se manifesta printr-un sindrom asfixic, poate sa dureze peste 24h

CAUZE

infectii bacteriene, virale, difuze

reactii alergice imediate

medicamente sedative, opiacee, tranchilizante, prin deprimarea centrului respirator

suprimarea brutala a corticoterapiei

utilizarea necorespunzatoare a O2

SIMPTOME

Ortopnee

polinee cu tiraj

transpiratii profuze

absenta tusei si expectoratiei

diminuarea extrema a murmurului vezicular, raluri bronsice mari si mici la auscultatie

CONDUITA DE URGENTA

internare de urgenta

bronhospasmolitice-miofilin 2 fiole in PEV glucozat 5%

HHC initial 2 fiole iv apoi 1 fiola din 4 in 4 h/ 24 h

O2 terapie

antibiotice si chimioterapice numai in cazuri de suprainfectii-biseptol 3tb/zi, vibramicin 1-2 capsule/zi

tetraciclina 2g/zi

se evita penicilina -alergizanta

se evita morfina, mialgin, sedative, tranchilizantele

psihoterapie

viata linistita in aer curat, uscat, gimnastica respiratorie

cure balneoclimaterice

10.PNEUMOTORAX

Generalitati

Pneumtoraxul este rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani si peretele toracic, in asa numitul spatiu pleural. Cu cat cantitatea de aer creste, cu atat creste si presiunea exercitata asupra plamanilor, determinand colapsul (colabare).

Colapsul impiedica plamanii sa se destinda adecvat in momentul inspiratiei, determinand scurtarea respiratiei si junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintator pentru viata daca presiunea din torace impiedica plamanii sa aduca in sange cantitatea adecvata de oxigen.

Cauze

Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un traumatism la nivelul toracelui, cum ar fi de exemplu o fractura costala sau o plaga intepata. Poate, de asemenea, debuta brusc, fara o cauza aparenta (pneumotorax spontan). Pnemotoraxul spontan poate rezulta ca urmare a afectarii pulmonare determinate de boli, cum ar fi boala pulmonara obstructiva cronica, astm bronsic, fibroza chistica si pneumonia. Poate, aparea, de asemenea si la persoanele fara boli pulmonare. Acest lucru se intampla in cazul in care un chist umplut cu aer se rupe si continutul aerian se elibereaza in spatiul pleural. Persoanele fumatoare sunt mult mai susceptibile de a face pneumotorax spontan, fata de cele nefumatoare. De asemenea, cu cat se fumeaza mai multe tigarete pe zi, cu atat cresc sansele de a face pneumotorax.

Simptome

Simptomele depind de severitatea pneumotoraxului. In cazuri minore, nu determina nici un fel de simptome. In cazurile severe, simptomele se dezvolta rapid si pot duce la soc cardiorespirator. Simptomele includ: - dispnee (ingreunarea respiratiei), de la usoara pana la severa, depinzand de cat de extinsa este zona de plaman colabata - durere toracica debutata brusc, severa pe aceeasi parte cu plamanul colabat Simptomele se pot agrava daca este schimbata altitudinea (de exemplu, zborul cu avionul sau coborarea la adancime).

Diagnostic

In cele mai multe cazuri, pentru diagnostic se foloseste radiografia toracica. Medicul specialist poate recomanda, de asemenea, analize sangvine care masoara nivelul oxigenului din sange. Tomografia computerizata (CT) sau ecografia pot fi necesare la diagnosticul severitatii bolii si la alcatuirea schemei de tratament.

Tratament

Pneumotoraxul minor necesita doar observarea bolnavului de catre un medic. In unele cazuri, poate fi necesar oxigenul, administrat, de obicei, pe masca faciala. Cazurile mai severe se tratateaza prin introducerea unui ac sau a unui tub in cavitatea toracica. Ambele proceduri elibereaza presiunea intrapulmonara si permit destinderea adecvata a plamanilor. Poate fi necesra si o interventie chirurgicala in cazul in care, tratamentul initial nu este eficient sau daca se reinstaleaza pneumotoraxul. Cu toate acestea, deoarece interventia chirurgicala nu este lipsita de riscuri, cei mai multi medici specialisti recomanda aceasta metoda de tratament doar dupa mai mult de o recidiva a pneumotoraxului.

Riscuri

In cazul unui prim pneumotorax, riscul pentru recidiva este crescut. Aproximativ toate recidivele apar in 2 ani de la primul pneumotorax. In cazul fumatorilor, abandonarea acestui viciu scade riscul de recidiva. Pneumotoraxul spontan recidiveaza la 20-30% din persoanele care nu au boli pulmonare. Persoanele cu boli pulmonare coexistente au un risc de 50% pentru recidiva.

11.EPA

Definitie

EPA survine prin inundarea brutala a alveolelor de catre un transsudat sangvinolent necoagulabil din capilarele pulmonare, provocata de -cresterea presiunii sangelui in capilarele

venoase pulmonare

-cresterea permeabilitatii membranei

alveolo-capilare

-alte cauze

Alterarea permeabilitatii capilare este mecanismul fundamental al EPA si este prezent in ambele tipuri de EPA

Etiologie

EPA CARDIOGEN(hemodinamic)EPA LEZIONAL(necardiogen)

insuficienta ventriculara stanga

IMA

cardiopatie ischemica

HTA

cardiopatii valvulare

tulburari de ritm paroxistice Toxice-gaze sufocante-Cl, CO2, CO, benzen, organo-fosforice

Infectioase-infectii pulmonare, gripa, bronsiolita capilara

Neurologice-leziuni ale SNC, AVC, abcese, tumori cerebrale, encefalite acute

Iatrogene-hipervolemie prin incarcarea patului vascular-perfuzii, transfuzii

EPA la inecati

EPA "uremic"

EPA in bronhoalveolita de deglutitie la copii mici, etilici, comatosi

Simptome comune

Se instaleaza de cele mai multe ori in cursul noptii

dispnee intensa severa, survenita brusc

polipnee zgomotoasa, sete de aer

ortopnee

anxietate extrema

tuse uscata initial, apoi cu sputa spumoasa, rozata, aerata, caracteristica

transpiratii

cianoza

turgescenta jugularelor

raluri subcrepitante

tahicardie

TA poate fi normala, crescuta, scazuta

dureri toracice, febra, expectoratie mucopurulenta

Conduita de urgenta

Tratament Simptomatic Incepe de la domiciliul bolnavului, in timpul transportului catre spital, in unitatile ambulatorii, in spital

instalarea P in pozitie sezanda

aspirarea expectoratiei si curatarea gurii P

aplicarea garourilor la radacina a 3 membre fara comprimarea arterelor si schimbarea din 10 in 10 minute la al 4 membru

O2 terapie pe sonda nazofaringiana umifificata in barbotaj 2/3 alcool+1/3 apa

aerosoli antispuma cu alcool etilic(C2H5OH)+bronhodilatatoare

intubatie cu aspiratie artificiala

EPA cardiogen

cu TA normala sau usor Morfina im/iv 1 sau fiola dar NU se administreaza in caz de astm bronsic, AVC, BPOC. Se inlocuieste cu Mialgin 1 fiola

Atropina im 1 sau fiola

Digitalice -deslanozid 2 fiole initial iv

-lanatozid 2 fiole

-digoxina 2 fioleiv lent

Diuretice-furosemid 2 fiole iv lent

Venesectie rapida 300-500ml sange/5 minute dar NU in IMA si varstnici cu ateroscleroza cerebrala

Ventilatie mecanica prin IOT

Nitroglicerina 1-4 tb sublingual in specoal la coronarieni

antihipertensive in functie de TA

EPA cardiogen

cu TA Sunt contraindicate:

emisiunea de sange

morfina

hipotensoarele

la TA prabusita, P va fi asezat in DD

EPA NECARDIOGEN

INTOXICATII Scoaterea din mediul toxic

Antidot-atunci cand exista

Ventilatie artificiala

INFECTIOS NU MORFINA

Corticoterapie-HHC in PEV 1g/zi

Tetraciclina 2g/zi

Cotrimoxazol 3tb/zi

Tonicardiace

O2 terapie

Sangerare de necesitate

NEUROLOGIC NU MORFINA

Tatament simptomatic

Sangerare abundenta 300-500ml

Diureza osmotica cu Manitol si Furosemid

IATROGEN Sangerare abundenta 300-500ml

Furosemid 3-5 fiole iv

INECATI IOT, aspiratie bronsica, ventilatie mecanica

O2 terapie masiva 10-12l/min

In apa dulce -sangerare 300-500 ml

-furosemid 2 fiole im/iv

In apa sarata -NU sangerare

- NU diuretice

-Dextran 70 in PEV 500ml sub controlul TA

UREMICI NU MORFINA

NU SANGERAREA

O2 terapie

Aerosoli antispumanti

Aplicare garouri la radacina membrelor

Tonicardiace

Epuratie extrarenala

BRONHO ALVEOLITA de DEGLUTITIE Respiratie asistata

36