PERSONALITATEA MANAGERULUI

Prin personalitate se inaelege, de obicei, „subiectul uman” considerat ca unitate bio-psiho-sociala, ca purtator al funcaiilor epistemice, pragmatice ai axiologice. Psihologia considera personalitatea ca un macrosistem al invarianailor informaaionali ai operaaionali, ce se exprima constant in conduita ai sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect” (cf. Paul Popescu-Neveanu, Dicaionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureati, 1978, p. 532-533).Personalitatea este o trasatura ce se dezvolta in componentele sale majore in jurul varstei se 5 ani. Freud a identificat 4 surse majore de tensiune: procesul de dezvoltare psihologica, frustrarile, conflictele ai ameninaarile. Procesul de reducere a acestor tensiuni este considerat cheia dezvoltarii personalitaaii(Freud 1949).Personalitatea individului este o trasatura care se dezvolta permanent in timp, sub incidenaa tuturor factorilor de mediu, sociali, culturali ai educaaionali cu care omul vine in contact de-a lungul dezvoltarii sale.Personalitatea manageriala nu este un dat ai nu poate fi asimilata in baza exclusiva a unor deprinderi cognitive. Ea se construieate treptat, in timp, practica efectiva avand un rol deosebit de important in conturarea ai definitivarea acesteia.Psihologia manageriala studiaza personalitatea managerului din perspectiva realizarii funcaiilor sale: prevederea, decizia, organizarea, comanda, coordonarea ai controlul.Psihologia manageriala se ocupa cu investigarea sistemului psihic ai implicarea lui in actul ai procesul managerial. Ea pune in evidenaa ponderea diferitelor fenomene psihice in realizarea performanta a activitaaii manageriale.Psihologia manageriala are in vedere relaaiile dintre manager ai colaboratori, se intereseaza de optimizarea lor in vederea realizarii funcaiilor manageriale intr-un mod silenaios, cu minimum de efecte tensionale ai conflictuale ai maximum de activitaai cooperante, productive ai de satisfacaie.Prin cooperare cu psihologia comportamentala, psihologia manageriala studiaza comportamentul managerului in realizarea creatoare a funcaiilor manageriale.Ainand seama de faptul ca nu toai cei care ocupa funcaii manageriale au ai calitaai reale de manageri, psihologia manageriala se intereseaza intre altele, ai de selecaia pe criterii valorice ai pregatirea profesionala a managerilor, avand in vedere atat fondul lor de predispoziaii, cat ai capacitatea de invaaare a activitaaii manageriale spre a deveni performanai.Capacitatea managerului se defineate prin reuaita in a influenaa colaboratorii sa obaina maximum de eficienaa ai maximum de satisfacaii socio-umane. Managerul trebuie sa-i faca pe alaii sa faca (Tr. Herseni, Psihologia organizarii intreprinderilor industriale, Editura Academiei, Bucureati, 1969).Principala funcaie a managerului „Consta in coordonarea eforturilor unui grup, in organizarea ai indrumarea acestuia in aaa fel incat sa se asigure realizarea optima a sarcinii de indeplinit, atingerea scopului urmarit” (Tr. Herseni, 1969 ).A fi un bun manager, adica a proba o capacitatea manageriala buna nu presupune a indeplini efectiv sarcinile sau obiectivele ce sunt subsumate unei anumite activitaai, ci dimpotriva, inseamna capacitatea acelei persoane de a coordona ai conduce un grup de oameni pe care sa ii mobilizeze in vederea obainerii rezultatelor scontate.Activitatea manageriala este una complexa, ea avand inglobata atat o componenta educaaionala, profesionala cat ai una umana. Arta de a dialoga cu subalterni, de a gasi modalitatea optima prin care trebuie sa transmiai sarcinile de servici sau sa fixezi obiectivele ce trebuiesc atinse in cadrul realizarii unei activitaai performante este una dintre caracteristicile de baza ale unei personalitaai manageriale de succes.

In acest context, prin sistem psihic, inaelegem un ansamblu de parai psihice intr-o interacaiune

ordonata. Psihicul e un sistem de transformari ale informaaiei de intrare in informaaie de ieaire (J. Piaget, Structuralismul, Editura Atiinaifica, Bucureati, 1973).

Paraile psihologice in relaaie sunt:

1. Senzaaiile; 2. Percepaiile; 3. Reprezentarile; 4. Memoria; 5. Gandirea; 6. Imaginaaia (fantezia); 7. Limbajul; 8. Atenaia; 9. Conatiinaa; 10. Inconatientul; 11. Inteligenaa; 12. Intuiaia; 13. Motivaaia; 14. Afectivitatea; 15. Voinaa; 16. Deprinderile; 17. Predispoziaiile; 18. Aptitudinile (capacitaaile); 19. Temperamentul; 20. Caracterul; 21. Comportamentul (conduita).Aptitudinile, temperamentul ai caracterul sunt considerate drept insuairi psihice de baza ale personalitaaii.Paraile pot fi socotite subsisteme, compuse ai ele din elemente (sau subelemente, nuanae, detalii, aspecte etc.).

Se evidenaiaza faptul ca in condiaii grave, de criza, ce pun in pericol existenaa structurii organizaaionale (instituaiei, firmei etc.) sunt preferaai conducatorii energici, autoritari, curajoai, deciai, ce se orienteaza repede in context, chiar daca recurg la mijloace ferme pentru a depaai obstacolul).Pe cata vreme, in situaaii normale, in care se cer decizii bine chibzuite, bazate pe depistarea ai analiza completa a alternativelor, sunt preferaai conducatorii calmi, bine echilibraai, rabdatori, cu masura, democraai, cu deplina stapanire de sine, cu un rol tonifiant ai stimulativ in activitatea grupului (Tr. Herseni, 1969).

Temperamentele sunt modalitaai comportamentale dinamice, ce se manifesta diferenaiat atat in raport cu sarcina ce trebuie rezolvata, cat ai in relaaiile umane.Conceptele de temperament ai tip de activitate nervoasa superioara (A.N.S.) au fost riguros definite ai cercetate experimental incepand cu I.P.Pavlov.I.P.Pavlov ai-a fundamentat cercetarea temperamentelor pe cele doua procese nervoase fundamentale ale sistemului nervos central: excitaaia ai inhibiaia, luand in considerare trei trasaturi ale acestora, ai anume: foraa, echilibrul ai mobilitatea.

Foraa = puterea proceselor nervoase fundamentale, puterea celulei nervoase care, desigur, iai are corespondent in puterea proceselor psihice, ca suport anatomo-fiziologic al acestora ai chiar in foraa musculara.Echilibrul = raportul dintre cele doua procese nervoase fundamentale, excitaaia ai inhibiaia, proporaia lor la nivelul funcaional al unei anumite persoane.Mobilitatea = rapiditatea proceselor nervoase fundamentale, excitaaia ai inhibiaia, viteza cu care aceste procese se transforma unul in celalalt, avand un corespondent la nivelul fenomenelor psihice, in fluenaa acestora.I.P.Pavlov descrie patru tipuri de A.N.S. (Prin luarea in considerare a unor elemente suplimentare, I.P.Pavlov descrie ai alte variante tipologic-teperamentale. In momentul de faaa, modele tipologice sunt extrem de diversificate. A se vedea P. Popescu-Neveanu, Tipologia, in Op. cit., p. 735-753).

TIPUL PUTERNIC, ECHILIBRAT, MOBILCorespunzator temperamentului Sangvin din clasificarea lui Hipocrate, beneficiaza de prezenaa tuturor celor trei insuairi.TIPUL PUTERNIC, NEECHILIBRAT, MOBIL

Corespunzator temperamentului Coleric, deficitar la echilibru.TIPUL PUTERNIC, ECHILIBRAT, INERTCorespunzator temperamentului Flegmatic, deficitar in ceea ce priveate mobilitatea.TIPUL SLABCorespunzator temperamentului Melancolic, deficitar mai ales in ceea ce priveate foraa proceselor nervoase fundamentale.Exista inca cinci tipuri-temperamentale. Ainand seama de structura lor ai de asemanarea cu tipurile-temperamentale de baza, le vom numi in felul urmator: tipul neechilibrat, lipsit de mobilitate, puternic va fi numit temperament Coleric-Flegmatic; tipul echilibrat, mobil, slab va fi numit temperament Sangvin-Melancolic; tipul echilibrat, lipsit de mobilitate, slab va purta denumirea de temperament Flegmatic-Melancolic; tipul neechilibrat, mobil, slab este numit temperament Coleric-Melancolic; iar tipul negativ la toate trasaturile va fi numit temperament Deficitar . Spre deosebire de modelul clasic, in aceasta varianta nu mai apare temperamentul Melancolic „pur” (destul de discutat in literatura de specialitate), ci o imbinare a Melancolicului cu Sangvinul, Flegmaticul cu Colericul. De asemenea, apare o imbinare a Colericului cu Flegmaticul. Poate ca acest model, care ia in considerare ai asociaaiile dintre diferite tipuri de temperamente, descrie mai bine situaaia reala, care, cum preciza chiar I.P.Plavov, ne ofera un mozaic temperamental ai mai puain temperamente in stare „pura”.

In literatura de specialitate exista 2 direcaii de investigare a stilului managerului.1. -; de natura funcaionala -; in care se cerceteaza stilul managerial (democrat, autoritar, permisiv) sub raportul manifestarilor, facand abstracaie de structura persoanei; aceasta direcaie de cercetare a acumulat o vasta experienaa, ai-a diversificat tipologia.2. -; de natura structurala -; care investigheaza stilul managerial pornind de la structura persoanei, funcaiile stilistice, fiind deduse din structura.

Ambele direcaii de cercetare sunt complementare, intregindu-se reciproc.Stilul managerial consta intr-o serie de particularitaai ale persoanei prin care managerul realizeaza fiecare din funcaiile manageriale, ai care trebuie raportat ai la structura, specificul ai dinamica microgrupului in care managerul iai exercita activitatea de conducere.

Caracterul unei persoane ai stilul ei de a conduce:- Caracterul poate fi definit ca o constelaaie de atitudine valori, norme, acte de conduita, fenomene cognitive, afective ai volitive, integrate intr-un sistem complex, deschis, relativ stabilizat.Conainutul caracterului este dat de o mulaime de trasaturi -; orientarea caracterului = capacitatea persoanei de a selecta influenaele externe, naturale ai socio-culturale dupa criterii moral-valorice;-; stapanirea de sine = posibilitatea de a-ai domina impulsurile, de a amana reacaia atitudinal-comportamentala, sau in anumite condiaii impuse de imprejurari, de a direcaiona conform normelor moral valorice, sau de a o suprima total;-; bogaaia caracterului = multitudinea ai complexitatea atitudinilor, valorilor, normelor asimilate care au devenit elemente perene ale persoanei;-; consistenaa = concordanaa dintre idee, atitudine, vorba ai fapta;-; generozitatea = sensibilitatea faaa de nevoile altora, dorinaa de a le veni in ajutor intr-o forma dezinteresata, compasiune;-; puterea = capacitatea persoanei de a domina imprejurarile ai de a se domina pe sine;-; supleaea = deschiderea persoanei la lumea valorilor;-; disciplina = incadrarea unei persoane intr-un sistem de norme ai respectarea lor cu stricteae;

-; optimismul = increderea persoanei in sine in ceilalai ai in viaaa.

Psihologia manageriala este o componenta indispensabila conturarii unei personalitaai manageriale complexe ai performante. Din pacate, pana in prezent, majoritatea managerilor ce ocupa funcaii de conducere nu au la baza o pregatire solida ai fundamentata in mod atiinaific. Ei conduc de cele mai multe randuri in mod empiric, fara a avea fundamentari serioase ai riguroase vis-a-vis de deciziile pe care le iau. Dialogul cu subalternii este facut de cele mai multe ori in virtutea educaaiei generale primite in familie sau acoala, fara a da importanaa formelor specializate de dialog social ai profesional cu care un manager ar trebui sa opereze.Formarea unui manager, presupune o bogata activitate de perfecaionare profesionala, pe principii atiinaifice ai intr-un mediu socio-economic adecvat.A fi manager nu este o calitate, un lucru cu care te naati, ci o deprindere care se dezvolta ai se perfecaioneaza continuu pe tot timpul vieaii.

Bibliografie:1. Consiliere privind cariera: Marin Plosca, Augusta Mois, Editura Dacia, Cluj Napoca, 20012. Tratat de Psihiologie Manageriala: Anton Tabachiu, Ion Moraru, Editura Didactica ai Pedagogica, R.A. Bucuresti, 19973. Psihologia Muncii, Gh. Iosif, M. Moldovan

PERSONALITATEA MANAGERULUI IN SPORT REFLECTATA IN STILURILE DE CONDUCERE

Nicoleta ZAHARIE Universitatea "Lucian Blaga" - Sibiu

Madalina OCNEANU-CHIRA Universitatea „Alma Mater" - Sibiu

 

Cuvinte cheie: activitate sportva, manager, personalitate

Keywords: sports activity, manager, personality

 

Rezumat

Este arhicunoscut faptul ca reusita activitatii unei organizatii sportive depinde in mod nemijlocit de caracteristicile si aptitudinile persoanei care exercita munca de conducere. Managerul eficient reprezinta un model de combinare armonioasa a unor insusiri innascute (talent) cu acele caracteristici dobandite prin instruire permanenta si experienta profesionala.

Personalitatea fiecarui manager se reflecta in stilul de conducere pe care il adopta cu preponderenta. Deoarece se stie ca personalitatea nu este identica de la o persoana la alta, fiecarui manager ii este caracteristic un stil propriu de conducere, inconfundabil.

 

Introducere

In urma unei activitati de documentare am incercat o descriere a personalitatii managerilor si a importantei pe care o detine personalitatea conducatorilor in adoptarea unui anumit stil de management (conducere).

In acelasi timp s-a subliniat importanta corespondentei dintre activitatea de conducere si caracteristicile personale ale managerului. De asemenea, s-au enumerat unele cerinte adresate personalitatii conducatorilor pentru a fi buni manageri, dar s-au facut si trimiteri la raportul dintre competentele si cunostintele referitoare la contextul de conducere si propriile capacitati pe care trebuie sa le aiba o persoana in vederea asigurarii unui management performant.

In final s-a pus problema existentei celui mai eficient stil de conducere.

 

Tratarea temei

In sport, ca si in alte domenii, conducatorii de cluburi sau asociatii sportive, precum si antrenorii care coordoneaza activitatea sportiva la diferite niveluri (esaloane de pregatire), trebuie sa-si indeplineasca corespunzator functia de manager printr-un leadership de calitate. Astfel, managerul de club si antrenorul vor obtine rezultate foarte bune si satisfactii profesionale, doar daca vor exercita asupra angajatilor si respectiv asupra sportivilor, o influenta de un anumit tip. Aceasta trebuie sa le ofere entuziasmul necesar obtinerii obiectivelor de performanta prestabilite.

Aspectele personalitatii managerilor vor fi prezentate in functie de componentele personalitatii, respectiv: temperament, caracter-atitudini si aptitudini.

Asadar, comportamentul managerului este determinat de temperamentul sau care poate fi (Lazarescu, A., 1999, pag. 20):

coleric (actioneaza sub impulsul unor scopuri de mare insemnatate); sangvin (mobil, activ, cu adaptabilitate rapida, etc.); flegmatic (calm, echilibrat, meticulos, etc.); melancolic (rabdare, simt si analiza detaliata, constiinciozitate, etc.)

Cel mai important element care determina comportamentul managerului este caracterul, adica sistemul de atitudini fata de oameni, fata de munca, viata si propria persoana. Caracterul se formeaza treptat pe parcursul vietii, spre deosebire de temperament care este determinat genetic.

Personalitatea managerului este conturata si de anumite aptitudini (Lazarescu, A., 1999, pag. 21):

aptitudinea de a selectiona informatii utile; aptitudinea de a comunica; aptitudinea de a surprinde esenta fenomenelor; aptitudinea de a conduce; aptitudinea de a fixa prioritati; adaptabilitatea;

aptitudinea de a gandi economic; simtul organizatoric.

Adecvarea dintre contextul conducerii si caracteristicile personale ale managerului este foarte importanta.

Cei mai multi manageri au o mare capacitate de empatie si acest lucru ii determina sa actioneze in procesul de conducere tinand seama de modul de gandire al angajatilor si de ceea ce simt acestia. In consecinta, managerul identifica trasaturile subordonatilor judecand din anumite unghiuri, prin prisma aptitudinilor sale, a temperamentului si caracterului sau, raportandu-se simultan la propriile mentalitati. Managerul face corelatii intre caracteristicile personale si particularitatile subalternilor, aplicand stilul de conducere adecvat personalitatii sale si caracteristicilor comportamentale.

Asadar, un manager cu spirit amiabil care manifesta afinitate pentru cei pe care ii conduce, are chiar inclinatii de subordonare, ori este lipsit de nevoia recompensei banesti, va fi un manager orientat spre stabilirea unor relatii armonioase de munca, va aborda stilul de conducere democratic, participativ, flexibil, permisiv, cu un comportament axat pe persoane.

In sport cu precadere, cei care opteaza pentru inalta performanta nu au nevoie de constrangeri pentru a munci cu seriozitate, deoarece sunt animati de o puternica pasiune care sta la baza activitatii lor. Unii sunt acei idealisti (lipsiti partial de o motivatie strict pecuniara), capabili sa munceasca eficient, sa obtina performante remarcabile, chiar in conditii modeste si fara sa fie remunerati corespunzator.

Un manager cu tendinta de autoritarism, cu un spirit agresiv, decis, cu inclinatii de dominare, cu abilitate de supraveghere, etc., va opta pentru stilul de conducere autocratic, mecanicist, bazat pe control si coercitie, fiind preocupat de atingerea obiectivelor si realizarea performantelor maxime.

Stilul de management este influentat de calitatile, caracteristicile si structura psihica a managerilor, dar si de motivatia acestora.

Motivatia manageriala se afla in stransa interdependenta cu personalitatea managerilor si explica ce anume il determina pe un manager sa doreasca sa ocupe o pozitie ierarhica si sa adopte un anumit stil de conducere.

Exista oameni carora nu le place sa ocupe o functie manageriala, dar care in anumite situatii sunt manageri buni, receptivi la opiniile altora, insa au complexe de inferioritate, evita asumarea responsabilitatilor si in general sunt ineficienti in situatii de criza de timp.

La polul opus exista persoane care doresc sa conduca cu orice pret, deoarece sunt motivate de vointa de a domina, de a parveni social, de a detine puterea, etc. Acesti manageri sunt dinamici, au pareri foarte bune despre ei si un grad inalt al increderii in sine, dar pot suferi de pe urma propriilor defecte (aroganti, orgoliosi, necumpatati, imprudenti, etc.).

Exista si o a treia categorie de oameni care nu refuza posturi de manageri in situatia cand li se propune acest lucru, dar nici nu se straduiesc cu orice pret sa ajunga manageri. Acestia devin in general manageri eficienti. (Balais, F., 2001, pag. 111)

Studiile consacrate laturii care vizeaza personalitatea managerilor au luat in considerare urmatoarele trasaturi: spirit introvertit / extrovertit, independenta, incredere in sine, caracter hotarat, tendinta de autoritarism, spirit amiabil/ agresiv, inclinatii de dominare / subordonare.

E. Ghiselli a studiat opt trasaturi de personalitate ale managerilor (inteligenta, initiativa, abilitatea de supraveghere, siguranta de sine, afinitatea pentru angajati, spiritul decis, masculinitatea / feminitatea si maturitatea) pe care le-a ierarhizat in urmatoarele grupe (citat in Russu, C., 1996, pag. 322):

caracteristici foarte importante: abilitatea de supraveghere, inteligenta, siguranta de sine si spiritul

decis; caracteristici de importanta moderata: afinitatea pentru angajati, initiativa si maturitatea; caracteristici lipsite de importanta: masculinitatea / feminitatea.

Managerul eficient este intuitiv, flexibil, reuseste sa-si adapteze stilul si ritmul de lucru la necesitatile mediului; dupa caz este autoritar, permisiv, directiv sau consultativ.

Ce ar trebui sa stie o persoana despre contextul de conducere si despre propriile capacitati pentru a realiza un management performant?

Aceasta persoana ar trebui sa cunoasca aptitudinile, abilitatile, capacitatile si calitatile necesare unui manager pe de o parte, iar pe de alta parte, compatibilitatea personala cu acestea.

Pentru a realiza un management performant o persoana ar trebui sa se autocunoasca si sa se autoanalizeze din toate punctele de vedere, sa fie dominata de nevoi superioare, chiar de nevoia de putere. Aceasta persoana ar trebui sa-si identifice caracteristicile temperamentale, caracteriale, sa-si cunoasca potentialul motivational, caracteristicile sociale, „spiritul muncii" (responsabilitate, spirit finalizator, tenacitate, etc.). Pe langa depistarea calitatilor necesare unui conducator, trebuie stabilit si nivelul la care se afla fiecare dintre acestea.

Toate aceste capacitati ar trebui sa conduca la dobandirea abilitatii de a influenta comportamentul altor persoane prin intermediul comunicarii.

De asemenea, o persoana ar trebui sa fie constienta de propriile aptitudini specifice (innascute), pe care sa le armonizeze ori sa le coreleze cu cunostinte teoretice temeinice in ceea ce priveste managementul stiintific.

In timp s-au conturat anumite stiluri de conducere. Acestea se clasifica in functie de situatiile specifice in care actioneaza managerul, precum si in functie de personalitatea acestuia si de comportamentul sau predominant in relatie cu subalternii.

Cercetarile efectuate de Lippit si White au dus la identificarea a trei stiluri de management:

a) Stilul autoritar- dictatorial este caracteristic acelor manageri care au o parere foarte buna despre propria persoana, refuza orice sugestie din partea subalternilor, conducand singuri. Adoptarea acestui stil, poate determina conflicte sau fluctuatii ale antrenorilor, sportivilor si voluntarilor.

b) Stilul permisiv caracterizat de manifestarea unei tolerante excesive fata de specialisti si nu ia o pozitie ferma fata de abaterile acestora. Acesti manageri nu au autoritate, ceea ce genereaza in final indisciplina si eficienta scazuta a activitatii.

c) Stilul democratic (participativ) este un stil care are la baza o puternica autoritate morala a managerului si este caracterizat prin antrenarea subordonatilor, atat in stabilirea obiectivelor, cat si la repartizarea sarcinilor si responsabilitatilor. Este cel mai bun si mai eficient stil de conducere (Balais, F., 2001, pag. 113)

De-a lungul timpului, experienta a demonstrat ca, in cele mai multe cazuri un manager nu practica in exclusivitate un singur stil de conducere deoarece nici un stil nu este potrivit pentru toate situatiile si nici un stil nu poate fi considerat mai eficient decat altul. In consecinta, stilul de conducere este dependent de situatia in care se exercita, de personalitatea conducatorului si de capacitatea subalternilor.

 

Concluzii

Personalitatea managerului, privita cu toate componentele ei (temperament, caracter si aptitudini) isi lasa amprenta asupra stilului de conducere vizibil in fiecare unitate sau organizatie sportiva.

Potrivit opiniei lui E. Ghiselli, cele mai importante trasaturi ale personalitatii managerilor de succes sunt in ordine urmatoarele: abilitatea de supraveghere, nevoia de implinire ocupationala, inteligenta si autoactualizarea (Russu, C., 1996, pag. 323).

Numeroase cercetari au demonstrat cu convingere ca un comportament al managerilor, orientat spre persoane, spre sprijinirea angajatilor in eforturile lor, este mai eficace decat un comportament axat pe realizarea sarcinilor. Dar managerii cei mai eficace sunt cei care isi echilibreaza preocuparile orientate in cele doua directii (pe persoane si pe obiective de realizat).

Cel mai des intalnite stiluri de conducere sunt formele intermediare rezultate prin imbinarea caracteristicilor mai multor stiluri.

In conditii normale, cel mai adecvat este stilul echilibrat– eficient, care se suprapune cu stilul democratic care determina o atmosfera favorabila obtinerii celor mai bune rezultate si satisfacerea cerintelor raporturilor umane. Acest stil influenteaza pozitiv randamentul in munca si evita conflictele si compromisurile.

Se mai poate afirma ca fiecare stil de conducere are eficacitatea sa, insa in cadrul fiecarui stil exista dezavantaje sau neajunsuri.

Aspectele complexe ale leaderschipului, ii invita pe managerii din institutiile sportive de la toate nivelurile de conducere, sa-si modeleze si sa adopte cel mai eficace stil de conducere care sa le permita obtinerea unor performante cat mai bune din partea celor pe care ii "guverneaza"(antrenori, sportivi, etc.).

 

Abstract

It is very known the fact that the success of any activity in a sports organization depends compulsory on the manager's character and ability. The efficient manager represents a model of a harmonious combination between talent and getting features with permanent training and professional experience.

Each manager has a personality that reflects itself in the manager's style (specific leadership). Each manager's personality is reflected in his way of leading which he adopts with preponderance. Because it is known that the personality isn't the same from person to person, each manager has his specific style to manage the sports activity. This style is absolutely personal.

__________________________