Norvegia

Norvegia-un taram bogat in istorie,cultura si traditii

Arhitectura• Mişcările arhitecturale

importante din alte colţuri ale lumii au ajuns de multe ori prea târziu în Norvegia şi au avut o influenţă redusă asupra construcţiilor din această ţară. Unele, totuşi, şi-au lăsat amprenta, ca de pildă asupra reşedinţei baronilor Rosendal, cu vedere la Fiordul Kvinnherad, care este inspirată din stilul baroc, şi asupra conacului din lemn, în stil rococo, aflat la Bergen şi cunoscut sub numele de Damsgård.

Bisericile din lemn• Între anii 1100 şi 1300, în Norvegia, s-au construit

aproximativ 1 000 de biserici din lemn. Mai puţin de 30 din aceste biserici s-au păstrat până în zilele noastre. Arheologii au descoperit dovezi care arată că s-au construit biserici din lemn în toată Europa de Nord, dar ele nu s-au păstrat decât în sudul Norvegiei.

• Există mai multe tipuri de biserici din scânduri de lemn. Cele mai simple nu au decât un naos şi un altar, iar acoperişul se sprijină pe pereţi. Unele biserici prezintă un pilon înalt în mijloc, care susţine o fleşă şi întăreşte pereţii. Cele mai mari şi mai complexe biserici din scânduri de lemn au în centru o încăpere aflată la etajul superior, sprijinită pe stâlpi şi înconjurată de o galerie la nivelul inferior. Intrările din lemn sunt de cele mai multe ori bogat decorate cu sculpturi complexe.

Arhitectura norvegiană în anii ‘90

• În anii ’90, arhitecţii norvegieni s-au întors la rădăcinile modernismului. Atât locuinţele particulare cât şi clădirile de birouri au fost înzestrate cu faţade mari, netede, şi cu forme geometrice clare care aminteau de funcţionalismul din anii ’30. Cel mai cunoscut exemplu al acestui stil arhitectonic este sediul Serviciului Norvegian de Metrologie şi Acreditare din Kjeller (1997), proiectat de Kristin Jarmund şi laureat cu

premii.

Muzica• Spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, Norvegia

are o tradiţie neîntreruptă în domeniul muzicii .Aceasta a fost transmisă în mod continuu de la o generaţie la alta, drept pentru care nu a existat niciodată nevoia unei renaşteri în acest sens. Ce s-a schimbat însă de-a lungul timpului a fost locul în care muzica tradiţională este prezentată publicului larg. În ultimii 10-15 ani nivelul de profesionalism a crescut, iar în prezent comunitatea muzicii tradiţionale din Norvegia cuprinde un număr de artişti extrem de talentaţi.

Muzica traditionala norvegiana

• Muzica tradiţională norvegiană, atât cea vocală cât şi cea instrumentală, este de obicei interpretată de solişti. Muzica instrumentală se cântă cel mai adesea la vioară sau la vioara Hardanger, considerată instrumentul norvegian naţional. Această vioară are patru sau cinci coarde, este frumos decorată şi este puţin diferită de o vioară obişnuită. Experţii nu au căzut de acord asupra originilor sale, unii susţinând că a evoluat din vioară, alţii fiind de părere că provine direct de la instrumentele medievale cu coarde. Alte instrumente tradiţionale norvegiene includ drâmba (munnharpe), diferite fluiere, corni specifici (bukkehorn şi lur) şi ţitera norvegiană (langeleik). Unele din aceste instrumente sunt vechi de secole. O parte din muzica tradiţională este şi ea foarte veche, dar marea majoritate a repertoriului a fost creat în secolul al XIX-lea. Repertoriul instrumental se împarte de obicei astfel: pe de o parte, tipurile de muzică de dans mai recente, influenţate de tradiţiile din Europa Centrală (gammaldans), cum sunt valsurile, dansurile denumite reinlendere şi polcile, iar pe de altă parte, tipurile mai vechi de muzică (bygdedans), ca de pildă springar, gangar şi lyarslått (cunoscute şi în străinătate cu denumirile norvegiene). Utilizarea coardelor de cimpoi la vioara Hardanger, precum şi numărul mare de acorduri folosite îi conferă muzicii o mare varietate de armonii tonale. Acestea au constituit o sursă de inspiraţie pentru câţiva compozitori norvegieni, printre care şi celebrul Edvard Grieg.

Instrumente specifice

bukkehorn

Langeleik Lur

Munnharpe Viori hardanger

Muzica clasică• Comunitatea muzicii clasice din

Norvegia îi datorează enorm compozitorului Edvard Grieg (1843-1907) care a plasat Norvegia pe harta muzicală internaţională.

• Până în prezent, compozitorii norvegieni au păstrat vie moştenirea lui Edvard Grieg. După moartea lui Grieg, cel mai important urmaş al său a fost Christian Sinding (1856-1941), a cărui muzică a fost clar influenţată de romantism. Chiar dacă curentul continental atonal a început să influenţeze şi muzica norvegiană, un nucleu important de compozitori continuă să folosească elementele tonale şi naţional romantice ale lui Grieg. Printre aceştia se numără David Monrad Johansen (1888-1974), Ludvig Irgens Jensen (1894-1969), Harald Sæverud (1897-1992), Klaus Egge (1906-1979), Geirr Tveitt (1908-1981), Øistein Sommerfeldt (1919-1994) şi Johan Kvandal (1919-1999). Dintre compozitorii contemporani, probabil Ragnar Söderlind (născut în 1945) este cel mai apropiat de această tradiţie.

Teatru norvegian• În Norvegia, teatrul este o formă

de artă relativ recentă. Cel mai vechi teatru, Den Nationale Scene din Bergen, a fost înfiinţat în 1850, în timp ce primul teatru naţional, Nationaltheatret din Oslo, şi-a deschis porţile cu aproape 50 de ani mai târziu, în 1899. Această situaţie se datorează probabil în parte faptului că teatrul este o artă urbană, iar Norvegia a fost – şi este încă – o ţară cu puţine oraşe mari. Treptat, s-au înfiinţat însă şi alte teatre, mai întâi la Trondheim şi Stavanger, iar începând din anii ’70 aproape peste tot în Norvegia.

(in imagine Teatrul National

din Oslo)

Festivaluri de teatru• In 1990 Stein Winge, pe atunci

director al Teatrului Naţional, a înfiinţat Festivalul Ibsen care se organizează o dată la doi ani în august/septembrie. Teatrul Naţional îşi prezintă cele mai recente producţii ale lui Ibsen şi invită şi teatrele internaţionale care au realizat cele mai bune puneri în scenă ale pieselor dramaturgului norvegian în ultimii doi ani. Festivalul Ibsen alternează cu Festivalul de Teatru Contemporan, care prezintă piese de teatru moderne prin producţiile proprii şi ale invitaţilor .Alte festivaluri de importanta majora sunt : Festivalul International de la Bergen,Festivalul International de Teatru de la Stamsund,Festivalul International al Teatrului de Papusi de la Kristiansand, Festivalul Meteor (destinat grupurilor teatrale avangardiste)

Mestesuguri Traditionale• Descoperirile arheologice din timpurile

străvechi oferă numeroase exemple de încercări conştiincioase de a adăuga calităţi estetice uneltelor şi obiectelor folosite în mod obişnuit. Descoperirile de la Osberg au scos la iveală motive aplicate pe materiale textile şi din lână realizate cu mare măiestrie, constituind mărturii ample ale activităţii unor artizani ingenioşi. Interioarele şi mobilierul bisericilor medievale norvegiene atestă şi ele măiestria muncii meşteşugarilor din acele timpuri, reprezentată de amvoanele gravate în lemn, de numeroasele obiecte de cult din cupru şi argint şi, probabil cel mai important, de tapiţeriile bisericeşti minunat realizate, cum este covorul decorativ de la Baldishol, un obiect uzual în acea perioadă, creat de un artist necunoscut.

• Pictura cu trandafiri este o tehnică de pictură decorativă specifică Norvegiei, care utilizează trandafiri de diferite forme şi mărimi ca model principal. Foarte răspândită în comunităţile de ţărani şi fermieri din trecut, pictura cu trandafiri este considerată în prezent o artă populară norvegiană clasică.

• O altă frumoasă tradiţie, care a cunoscut o perioadă de înflorire în timpul Renaşterii, este străvechea artă a ţesutului cu modele, activitate specifică femeilor, consacrată în regiunea Gudbrandsdalen. De asemenea, încă de la începutul secolului al XVII-lea, fierăriile din Norvegia produceau cuptoare cu gravuri de mare valoare şi interes artistic, care definesc originile meşteşugurilor din această ţară.

• Interesul reînnoit pentru meşteşugurile norvegiene din perioada Jugend a inspirat, de asemenea, o renaştere a utilizării însemnelor vikinge antice, cum sunt capetele de dragoni şi de drakkeri, care apar, de atunci, pe multe produse artizanale, având mare succes în întreaga lume şi devenind un fel de simbol naţional.

Literatura norvegiana• Istoria literaturii norvegiene începe cu

poemele pagane din Edda şi versul scaldic din secolele IX şi X, cu poeţi precum Bragi Boddason şi Eyvindr Skaldaspillir Sosirea alaturi de înrâuririle islandeze anterioare şi tradiţia orală nativă au dus la dezvoltarea rapidă a literaturii în secolele XII si XIII. Capodoperele epocii includ Historia Norwegie,Thidreks Saga si Konungs skuggsja.

• Perioada dintre secolele XIVşi XIX, este considerată drept „evul întunecat” în literatura naţională, însă câtiva scriitorii nativi, precum Peder Clausson Friis şi Ludvig Holberg, au contribuit la moştenirea Danemarcei. O nouă perioadă în istoria literaturii norvegiene a început cu renaşterea naţională şi lupta pentru independenţă în timpul secolului XIX timpuriu. Dramaturgul Henrik Wergeland a fost cel mai influent autor de atunci, pe când piesele lui Henrik Ibsen au stabilizat poziţia literaturii norvegiene in literatura vest-europeana. Însecolul XX, cei mai proeminenţi scriitori au fost câştigătorii Premiului Nobel, Knut Hamsun si Sigrid Undset

Pictura Norvegiana

• Realismul norvegian

Reprezentati :Hans Heyerdahl (1857-1913), Kitty L Kielland (1843-1924), Harriet Backer (1845-1932), Erik Werenskiold (1855-1938), Christian Skredsvig (1854-1924), Theodor Kittelsen (1857-1914) şi Gerhard Munthe (1849-1929), Christian Krogh (1852-1925) ,Fritz Thaulow (1847-1906) , Eilif Peterssen (1852-1928), Arne Kavli (1878-1970) , Thorvald Erichsen (1868-1939), Halfdan Egdius (1877-1899), Harald Sohlberg (1869-1935) şi Nikolai Astrup (1880-1928).

• Romantismul norvegian Reprezentati : Adolph Tiedeman (1814-

1876) şi Hans Gude (1825-1903), August Cappelen (1827-1852), August Cappelen (1827-1852), Lars Hertervig (1830-1902), Amaldus Nielsen (1838-1932), Olaf Isaachsen (1835-1893) şi Carls Sundt-Hansen (1841-1907).

Romanticii puneau accentul pe ţărani, chiar şi în tablourile reprezentând vestul Norvegiei şi zona de coastă, şi îi pictau lucrând pământul îmbrăcaţi în costume tradiţionale.

• Secolul XX in pictura norvegiana Suprarealismul le-a fost

prezentat pictorilor norvegieni de Vilhelm Bjerke-Petersen şi începând din 1935 artiştii suprarealişti au fost din ce în ce mai activi. Olav Strømme (1909-1978) şi Alexander Schultz (1901-1981) au interpretat în mod simbolic flora, sexualitatea, visurile şi viaţa subconştientă a sufletului; Kai Fjell (1907- 1989) a elaborat o formă de expresie care implica teme erotice înrădăcinate de manieră simbolică în viaţa comunităţilor din zonele rurale; Arne Ekeland (1908-1994) s-a ocupat de motivele socio-psihologice făcând legătura dintre sexualitate şi divizarea în clasele sociale; picturile lui Harald Kihles (1905-1997) au reprezentat o reacţie romantică la industrialism şi la societăţile urbane; Agnes Hiorth (1899-1984) a interpretat noi tendinţe în peisagistică şi portretistică; iar Erling Engers (1899-1990) a prezentat viaţa din zonele rurale într-o manieră satirică, concentrându-se asupra calităţii peisajului.

Norvegia- un taram al traditiei si culturii

• Norvegia este o naţiune tânără cu o istorie îndelungată, mai ales ca popor maritim. Chiar dacă a aparţinut Danemarcei timp de 400 de ani, Norvegia şi-a păstrat propriile tradiţii culturale care, împreună cu impulsurile şi influenţele din străinătate, au produs diversitatea unică din ziua de astăzi, care caracterizează atât peisajele norvegiene cât şi operele din muzee şi galerii.

• Pe lângă muzică, literatură şi artă, cultura norvegiană este evidentă în costumele tradiţionale naţionale, bunads, purtate cu mândrie la ocazii speciale ca nunţi, botezuri şi bineînţeles de 17 mai, Ziua Naţională a Norvegiei.