Cercetarea psihologică modernă: Cercetari cantitative vs. Cercetari calitative???

Sibiu – Păltiniş, 31 octombrie – 02 noiembrie 2008

1

“Terapia ocupationala este profesia care se preocupa

de promovarea sanatatii si starii de bine prin intermediul

ocupatiei. Scopul primar este de a permite indivizilor

participarea la activitatile cotidiene. Este o profesie ce

apartine de domeniul sanatatii si care are la baza

conceptia conform careia o activitate cu scop poate

promova sanatatea si starea de bine in toate aspectele

vietii cotidiene”. (World Federation of Occupational

Therapists , 2008).

Punctul de plecare in terapia ocupationala este de a

face posibil ca oamenii sa poata participa la ocupatiile

vietii cotidiene. O ocupatie este “ un grup de activitati

care au o insemnatate personala, care sunt numite in

cadrul unei culturi si sprijina participarea in societate”.(

European Network of Occupational Therapy in Higher

Education, 2008)

Ocupatia poate fi categorisita ca : autoingrijire,

productivitate si/sau petrecere a timpului liber.

Participarea la ocupatii promoveaza identitatea, sanatatea

si starea de bine a oamenilor. Acestia pot fi restrictionati

de la participarea la ocupatii datorita disfunctiilor in

structura sau functionarea corpului care sunt cauzate de

conditii de sanatate fizica sau mentala si/sau datorate

restrictiilor create de mediul fizic, social, atitudinal sau

legislativ. Terapeutii ocupationali inteleg si folosesc

potentialul terapeutic al participarii la ocupatii sau

activitati pentru a spori abilitatile si indemanarile, si

permitand astfel realizarea ocupatiilor pe care oamenii si

le aleg. Alternativ sau aditional, terapeutul occupational

lucreaza si pentru a modifica aspecte ale mediului daca

este necesar pentru a sprijini participarea.

‘’Terapia ocupatională (TO) este forma de tratament

care foloseste activitati si metode specifice , pentru a

dezvolta, ameliora sau reface capacitatea de a desfasura

activitatile necesare vietii individului, de a compensa

disfunctii si de a diminua deficientele fizice.’’(American

Occupational Therapy Association ,2008).

Scopul este primordial cel medical (de promovare a

sanatatii si starii de bine) si apoi cel economic-social,

urmarindu-se efectul terapeutic prin munca, prin

activitate.

In acest sens, terapia ocupationala stimuleaza increderea

in sine a bolnavilor si dezvoltarea fireasca a

personalitatii,organizeaza un program de miscari dirijate

NOI ABORDARI IN TERAPIA OCUPATIONALA

SCHUSTER ANDREEA

ENESCU CRISTINA

Romania, Sibiu

cristeaandreea80@yahoo.com

ABSTRACT: The occupational therapist is a professional, with university degree, witch through specific methods, recovers

the individual level of independence and increases it’s occupational performance of daily living activities, it’s work and free

time.

Although in Romania, the profession doesn’t apply to the international standards and basic elements, the goal is to promote it

as a profession as well as the teaching system in the field of study, so that specialists in occupational science could be formed.

The medical act in medical fields like: neurology, cardiology, psychiatry, gerontology, pediatrics or orthopedics must be

followed in some cases by the intervention of the occupational therapists, witch try to improve the quality of life, to

rehabilitate, to adapt the outstanding potential and the adaptive changes of the environment of the patient.

Occupational therapy, ergotherapy, special needs, rehabilitation

Keywords:

2

in conditii de lucru, constata capacitatile si inclinatiile

restante ale bolnavului,coreleaza recuperarea medicala cu

cea profesionala,realizeaza reinsertia cat mai rapid cu

putinta in viata sociala ,economica si profesionala.

Ocupatia este recunoscuta ca fiind unicul proces

care implica performanta motorie individuala, functii

integrate ale sistemului nervos, atentie mentala,

solutionarea problemei si satisfactia emotionala in sarcini

diferite si puse in valoare de cultura.

Directiile terapiei ocupationale sunt orientate

spre recuperarea disfunctiilor fizice (reumatologice,

locomotorii, cardiace, respiratorii, neurologice),

deficientelor cognitive, disfunctiilor psiho-sociale, bolilor

mintale, deficientelor educationale de invatare,

dezvoltarea psiho-fizica a copilului in crestere, tulburari

comportamentale ale copiilor si parintilor si diverselor

probleme datorate varstei a III-a.

Efectele terapiei ocupationale sunt multiple, ele

fiind directionate spre:

Efecte fizice – mentinerea functiei tuturor

grupelor musculare atat pentru regiunea afectata

cat si pentru celelalte regiuni, conservarea unei

bune functii a articulatiilor neimplicate in

procesul patologic si intarirea musculaturii

deficiente;

Efecte psihice – calmarea starii de neliniste a

pacientului, dezvoltarea atentiei, disparitia

descurajarii, pastrarea obisnuintei activitatilor

zilnice si diminuarea complexului de

inferioritate;

Efecte psiho-sociale- se concretizeaza in

intretinerea relatiilor cu celelalte persoane ,in

capatarea increderii in sine si in altii si in

obtinerea perspectivei de incadrare sociala in

viitor.

La ora actuala , doi termeni sunt acceptati ca

definind acelasi lucru : terapie ocupationala si ergoterapie

. Ergoterapia este cuvantul grecesc, care in traducere

libera inseamna terapie prin munca sau altfel spus, “starea

de sanatate obtinuta prin munca “– adica credintele de

baza ale terapiei ocupationale. In timp, conceptele s-au

modificat, iar starea de sanatate obtinuta prin munca este

acum obtinuta prin intermediul activitatii. Multe tari au

preluat termenul “ ergoterapie”, chiar daca limba

respectiva nu contine cuvinte grecesti. Nu exista o regula

in functie de care s-a preluat folosirea celor doi termeni.

De exemplu tarile scandinave Norvegia si Danemarca

folosesc termenul “ergoterapie” in timp ce Suedia a ales

traducerea directa a termenului in “terapie prin munca”-

“arbetsterapi”. America si Asia folosesc termenul

“terapie ocupationala” in timp ce Franta, Austria,

folosesc denumirea -“ergoterapie”. (www.enothe.com )

In ceea ce priveste Romania, in practica, terapia

ocupationala se confunda cu ergoterapia, insa in teorie

exista lucrari publicate in care se deosebeste ergoterapia

ca fiind inlusa in terapia ocupationala .

Exista doua mari specialitati care incearca incadrarea

acestui domeniu in aria lor de competenta: psihologia, in

special- defectologia, care defineste terapia

ocupationala/ergoterapia ca metoda terapeutica si

kinetoterapia care o defineste ca o metoda speciala si

specifica acestui domeniu.

“Terapiile ocupationale sunt de mai multe feluri ,dar

pentru handicapati, cele mai semnificative se refera la

ludoterapie, muzicoterapie, terapie prin dans si

ergoterapie.” (Emil Verza; 1994)

“Terapia ocupationala este o metoda sintetica,

globala, speciala a kinetoterapiei care se preocupa de

integrarea familiala, sociala si profesionala a

handicapatilor , si care cere o particularitate comandata si

intretinuta psihic .(Tudor Sbenghe, 1987)

Se mai pot enumera si alte definitii care sa confirme

faptul ca nu exista un consens in ceea ce priveste

terminologia. Alexandru Popescu (citat de Dan M., 2005)

arata ca : „in terapia ocupationala ocuparea timpului liber

are menirea sa destepte interesul bolnavului pentru

activitati oarecare, pe acest principiu bazandu-se

playterapia, artterapia, cultterapia, kinetoterapia; si ca in

terapia ocupationala care are la baza semnificatia

intrinseca a muncii remunerate in procesul de reinsertie

profesionala si sociala a bolnavului acesta participa la

3

activitati ca : tesutul, confectionarea unor obiecte,

activitati agrozootehnice, cultura plantelor si florilor etc.

La noi , acest domeniu a fost introdus prima dată in

spitalele de psihiatrie sau in diferite institutii de reabilitare

socială- penitenciarele, vizand mai mult latura sociala si

economica .

Odată cu restructurarea sistemului de asistenta sociala si

protectie a copilului precum si cu aparitia organizatiilor

nonguvernamentale cu arie de ativitate sociala, au inceput

sa apara centrele de integrare prin terapie ocupationala,

sau ergoterapia ca metoda terapeutica folosita pentru a

realiza reabilitarea si reinsertia sociala a persoanelor cu

dizabilitati.

In ceea ce priveste tara noastra, asa cum am

mentionat mai sus, nu exista un consens nici teoretic si

nici practic in ceea ce priveste terapia ocupationala .

Aceasta este vazuta ca o metoda de interventie

terapeutica si nu are statutul de profesie.

Ocupatia numita „ergoterapeut” exista in Clasificarea

Ocupatiilor din Romania si se refera la un fel de tehnician,

cu studii medii, care lucreaza in : spitale de

neuropsihiatrie, scoli speciale, centre de recuperare,

centre de integrare prin terapie ocupationala pentru

adulti, centre pentru persoane varsnice, penitenciare.

Profesia numita „terapeut ocupational” a fost introdusa

anul acesta in Clasificarea Ocupatiilor din Romania, prin

Ordinul 170/2008 al MMFES.

Aceasta a fost introdusa in grupa cu numarul 2585 –

Cercetatori si asistenti de cercetare in psihologie.

(“cercetatorii si asistentii de cercetare in psihologie

efectueaza studii si cercetari fundamentale referitoare la

psihologia personalitatii si creativitatii, dinamica

comportamentului interpersonal, psihologia dezvoltarii

umane, modalitatile de investigare psihologica in

activitatea nervoasa la om, calitatea vietii sub aspectul

economic, social, cultural” COR)

Ocupatii componente in cadrul acestei grupe sunt :

258501 cercetator in psihologie

258502 asistent de cercetare in psihologie

258503 cercetator in psihopedagogie speciala

258504 asistent de cercetare in psihopedagogie speciala

258505 terapeut ocupational******

Pregatirea profesionala a celor care ocupa aceste

posturi are doua directii : personal cu studii medii

(pedagog de recuperare, educator specializat, maistrii)

sau personal cu studii superioare( psiholog sau

kinetoterapeut).

La nivel international, terapia ocupationala este o

profesie din care deriva stiinta ocupatiei (occupational

science) .

Federatia Mondiala a Terapeutilor Ocupationali(

World Federation of Occupational Therapists- WFOT)

este organizatia care ghideaza standardele internationale

de educatie si practica a terapiei ocupationale. Aceasta

numara 70 tari membre in 2006.

Reteaua Europeana a Terapeutilor Ocupationali

pentru Educatie Superioara ( European Network of

Occupational Therapists in Higher Education –

ENOTHE) si Consiliul Terapeutilor Ocupationali pentru

Tarile Europene ( Council of Occupational Therapists for

the European Countries – COTEC) sunt organizatii care

raspund impreuna cu WFOT de aceasta profesie.

In afara de acestea, in fiecare tara membra a WFOT

exista asociatii nationale de terapie ocupationala.

Calificarea in terapie ocupationala are trei trepte :

prima este legata de obtinerea licentei in terapie

ocupationala ( minim trei ani studii universitare), a doua

se refera la masteratul in terapia ocupationala iar cea de-

a treia este doctoratul in terapie ocupationala.

Avand in vedere faptul ca terapia ocupationala se

regaseste atat in literatura de specialitate a

psihopedagogiei speciale cat si in cea a kinetoterapiei este

justificata intrebarea : unde este situat acest domeniu?

Terapia ocupationala este o profesie interdisciplinara

aflata la confluenta dintre : psihologie, medicina,

kinetoterapie, sociologie. Teoriile care fundamenteaza

acest domeniu sunt cele medicale ( neurodevelopmentale,

psihiatrice, biomecanice, neurobiologice, rehabilitative),

insa o mare pondere o au cele psihologice (behavioriste,

developmentaliste, psihodinamice, cognitiviste, etc.)

Daca cercetam istoria terapiei ocupationale in tarile in

care acesasta are deja statutul de stiinta, vom observa

4

faptul ca, contributia psihologilor la fundamentarea

stiintifica nu a fost deloc de neglijat.

Bibliografie :

1. About occupational therapy –

http://www.wfot.org/office_files_/About

occupational therapy.pdf, ultima accesare iunie

2008

2. Baum ,C. (2002)- Adolph Meyer’s challenge:

Focus on occupation in practice and in science.

Occupational Therapy Journal of Research, vol.

22, nr.4, pag. 130-131

3. Baum , M. (2003)- Participation : Its

relationship to occupation and health.

Occupational Therapy Journal of Research,

vol.23, nr. 2, pag. 46-47

4. Board of Occupational Therapy- Functional

Analysis and Records Disposition Authority

(2007)-

5. http://www.wfot.org/office _files / Board

of_Occupational......./, ultima accesare iunie

2008

6. Christiansen, C. J. (1981) – Toward resolution

of crisis-research requisites in occupational

therapy. Occupational Journal of Research, nr.1,

pag 115-124

7. Dan M. (2005) – Introducere in terapia

ocupationala, Ed. Universitatii din Oradea,

Oradea

8. Definitions of occupational therapy from

members countries(2005)-

http://www.wfot.org/officefiles/Definitions_of_

occupational……/, ultima accesare iunie 2008

9. Description of Occupational Therapy

Education in Europe (2007) –

http://enothe.hva.nl, ultima accesare iunie 2008

10. Hocking, C., Ness, N. (2004)- Advice for the

establishment of a new programme for the

education of occupational therapists –

http://www.wfot.org/officefiles/Advice_for

the....../, ultima accesare iunie 2008

11. Hooper, B. (2006) – Epistemological

transformation in occupational therapy:

Educational implications and challenges,

Occupational Therapy Journal of Research, vol.

26, nr.1, pag.15-24

12. Kasar, J. ; Muscari, M. (2000)- A conceptual

model for the development of professional

behaviours in occupational therapists. Canadian

Journal of Occupational Therapy, vol.67, nr.1,

pag. 42-50.

13. Kielhofner, G. (1997)- Conceptual foundations

of occupational therapy, Davis Ed.,

Philladelphia

14. Lederer, J. M. (2007) – Disposition toward

critical thinking among occupational therapy

students. American Journal of Occupational

Therapy, nr. 61, pag. 519-526

15. Levine, R. (1986)- Historical research:

Ordering the past to chart our future.

Occupational Therapy Journal of Research, nr.

6, pag. 32-42

16. McColl, M. A.; Law, M. si Stewart, D. (1993) –

Theoretical basis of occupational therapy: An

annotated bibliography of applied theory in the

professional literature. Slack Ed., New Jersey

17. Meyer, A. (1922) – The philosophy of

occupational therapy. Arhives of Occupational

Therapy, nr.1, pag. 1-10

18. Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si

Familiei – Clasificarea Ocupatiilor din

Romania

http://www.mmssf.ro/website/ro/CORn/E.pdf ,

ultima accesare iunie 2008

19. Molke , D.; Laliberte-Rudman, D.; Polatajko, H.

(2004) – The promise of occupational science:

A developmental assessment of an emerging

academic discipline. The Canadian Journal of

Occupational Therapy , vol.71, nr.5, pag. 269-

281.

20. Musu ,I.; Taflan, A. (coord.) (1997) – Terapia

educationala integrata , Ed. Pro Humanitate,

Bucuresti

21. Occupational therapists working in mental

health –The Atlas Project -

http://www.wfot.org/officefiles/occupational_th

erapists_working…../, ultima accesare iunie

2008

22. Occupational Therapy Education in Europe :

Facts and figures of occupational therapy

practice and education in Europe-

http://www.enothe.hva.nl/edu/facts_and_figures

.htm , ultima accesare iunie 2008

23. Organizatia Mondiala a Sanatatii – Clasificarea

Internationala a Functionalitatii, Dizabilitatii si

Sanatatii(2001),

http://whqlibdoc.who.int/publications/2001/924

1545429.pdf, ultima accesare iunie 2008

24. Polataijko, H. (2004) – Occupational therapy

research: a synergy between two sciences.

Occupational Therapy Journal of Research,

vol.24, nr. 4, pag. 122

25. Polatajko, H.; Davis, J. ; Hobson, S.; Landry, J.

; si alii (2004) – Meeting the responsibility that

comes with the privilege: Introducing a

taxonomic code for understanding occupation.

The Canadian Journal of Occupational Therapy,

vol.71, nr. 5, pag. 261-264

26. Preda V. (2006) - Terapii prin mediere

artistica , Presa Universitara Clujeana, Cluj-

Napoca

27. Preda V. (coord.) (2007) – Elemente de

psihopedagogie speciala, Ed. Eikon, Cluj-

Napoca

28. Reilly, M. (1969) - The educational process.

American Journal of Occupational Therapy, nr.

23, pag. 299-307

5

29. Reilly, M. (1958) –An occupational therapy

curriculum for 1965. American Journal for

Occupation Therapy, nr. 12, pag. 293-299

30. Sbenghe ,T. (1987) – Kinetologie profilactica,

terapeutica si de recuperare, Ed. Medicala,

Bucuresti

31. Strong, J. (2003) – Seeing beyond the clouds:

Best practice occupational therapy. The

Canadian Journal of Occupational Therapy,

vol.70, nr.4, pag. 197-199

32. Turpin, M. (2007)- Recovery of our

phenomenological knowledge in occupational

therapy. The American Journal of Occupational

Therapy, vol. 61, nr.4, pag. 469- 47

33. White, R. W. (1971) – The urge toward

competence. American Journal of Occupation

Therapy, nr. 25, pag .271-274

34. Willard and Spackman’s ( 2008 ) –

Occupational therapy,Lippincot Williams

&Wilkins Ed., Philadelphia.

35. World Health Organization (2001)- Introduction

to the ICIDH-2: The International

Classification of Functioning and Disability,

accesat in 3 martie 2008, de pe

http://www.who.int/icidh

36. http://aota.org/com

37. http://wfot.org/com

38. http://cotec/com

39. http://enothe/com

6