= * -t-r-

Delphine de Vigan

Nimic nu se opune nopliiRoman

Traducere din limba francezl de

Ianina Marinescu

Editura Paralela 45

Cuprins

Partea intai/ IParteaadoua/137Partea a treia /263

Mullumiri / 325

Partea intdi

t* o"u^ DIMINEATA de ianuarie cAnd am gisit-o la ea

acasi, mama era vinelie, un vineliu pal amestecat cu ce-

nugiu, cu mAinile, in mod ciudat, mai tnchise la culoare

decAt chipul. MAinile ii pireau pdtate de cerneali la micileincregituri dintre falange.

Mama murise de mai multe zile.Nu mai gtiu cAte secunde sau minute mi-au trebuit ca

si-mi dau seama de asta, in ciuda evidengei (stitea intinsiin pat gi nu rispundea la nicio intrebare), un interval foarte

lung, stAngaci gi febril, pAnn cAnd din plemAni mi-a $qnitun liptrt, ca dupi mai multe minute in care-1i lii respira-

1ia. Chiar qi azi,la mai bine de doi ani de-atunci, Pentrumine rlmAne un mister prin ce mecanism a putut creierul*"r, ,i linn la distanqi perceplia corpului mamei mele gi

mai ales a mirosului, cum a putut si-i ia atAta timp pAnisi accepte informalia care zdceain fala lui? $i nu e singura

intrebare cu care m-a lesat moartea ei.

Patru sau cinci slptimAni ma:rtdrziu, intr-o stare de

dezorientare de o rarl impenetrabilitate, am primit Pre-

miul Librarilor pentru un roman tn care unul dintre per-

sonaje era o mami impietriti gi retrasi care, dupi ani de

ticere, igi regisise uzul cuvintelor. Mamei mele ii dedu-

sem canealnainte de aparilie, mAndri, evident, ctr reugisem

si mai termin un roman, dar congtienti, totu$i, dincolode ficqiune, ci risuceam cutitul tn rani.

s.\s-*

$*N

N-am nicio amintire despre spaliul unde a avut locdecernarea premiului gi nici despre ceremonia in sine.Cred ci eram incd ingrozitd: totugi, zAmbeam. Cu cAlivaani inainte, ii rxspunsesem pompos tatilui copiilor meicare-mi repro$a ci sunt tottimpulpeftug,a $mivorbea deaceastl exasperantd capacitate a mea de a mi prezentabine in orice situalie) cd, sunt ztic.

La fel zAmbeam gi la dineul dat in onoarea mea, sin-gura mea preocupare fiind si mi 1in pe picioare, apoi simtr agez, apoi s[ nu md prtrbugesc brusc in farfurie, cu omigcare de plonjon asemlnitoare celei care mi proiecrase,la vArsta de 12 ari, cu capul inainte tntr-o piscint goahImi aduc aminte de diniensiuneafizicd,,daci nu de-a drep-tul atletici, ln care era mascat acest efort, da, chiar dacinu picilea pe nimeni. Mi se pdrea ci meriti si-mi relindurerea, str o maschez, sd. o sufoc, si o fac si taci pinl tnclipa cAnd rimAneam tn sfArpit singuri, decAt si mi las tnvoia a ceea ce nu putea si fie decAt un urlet prelung sau,gi mai r5.u, un rlget, care m-ar fi pus, fere indoiald,,la pt-mAnt. Pe parcursul ultimelor luni, tntAmplerile care mipriveau se precipitasertr lntr-un mod unic, iar viala,inci odati, fixase qtafeta prea sus. Astfel, mi se pdrea ci ln tim-pul cnderii nu era nimic mai bun de facut decAt si re pre-zinli bine sau si f.aci f.afit (chit ce te prefaci).

Iar pentru asta $tiu de multi vreme ci e preferabil site fii drept, nu sd, te laqi doborAt 9i sn evili si te uili in jos.

tn lunile urmitoare, am scris o alti carte,pentru careimi luasem notite vreme de mai multe luni. Datd fiindlovitura, nu-mi dau seama cum am putut s-o scriu - poatedoar pentru ci nu aveam altceva de ficut dupi ce copiiiplecau la qcoali gi triiam intr-un go1, firl altceva in afard"

de acest scaun din fapa calculatorului deschis, vreau str

spun firi alt loc unde si mtr agez. Dupn 11 ani in aceeagi

firmi - 9i un bral lung de fier care mi lasase fdrdvlagd"-,fusesem concediatl, con$tienti ci asta mI aruncase intr-un

12

oarecare vertij, cAnd am gdsit-o pe Lucile la ea acasi, vlnetigi imobila, iar atunci vercijul s-a transformat in groazi gi

groazain cea1l. Am scris tn fiecare zi gi sunt singura caregtie tn ce misurl aceasti ca:t;e, care n-are nimic de-a face

cu maina, este totugi impregnati de moartea ei gi de starea

de spirit in care m-a lisat. $i apoi cartea a apirut fdre ca

mama si-mi mai lase in cisuqa vocali cele mai afiLuzarrtemesaje cu privire la prestagia mea de latelevizor.

Intr-o seari a aceleiaEi ierni, pe cAnd ne intorceam acasi

de la dentist gi mergeam unul lAngl altul pe trotuarul tn-gust al strdziiFolie-M6ricourt, bdiatul meu, firl ca vreunfapt st anunte asta gi tare ca altceva din conversalia dedinainte siJ poatd duce ctrtre aceasttr intrebare, zise:

- Bunica... s-a cam... sinucis?

Chiar gi azi cAnd mI gAndesc, aceasti intrebare mibulverseazi, nu atat prin ingelesul, cAt prin forma ei: acest

carningura unui copil de noui ani pdreao precaulie falide mine, o modalitate de a tatona terenul, de a merge pe

virfuri. Dar poate el chiar se tntreba cu adevtrrat: fnAndcont de circumstanle, moartea lui Lucile trebuia oareconsiderati o sinucidere?

tn ziua cAnd am gisit-o pe mama, n-am mai putut simI duc si-mi iau copiii. Au rimas latatdl lor. A douazii-am anunlat cd a murit bunica gi cred ci am zis ceva de

genul: ,,Bunica a murit", iar ca rispuns la intrebarile pecare mi le puneau, "A ales si-gi puni capdt zilelor" (degi

am citit-o pe Frangoise Dolto). Peste citeva siptimini,biiatul meu mi readucea la realitate: si spunem lucruri-lor pe nume. Bunica s-a sinucis, da, gi-a bigat picioarele, atras cortina, aaruncatprosopul, a lesat-o balti, a spus stop,basta, terminado gi avea gi motive si o faci.

Nu mai gtiu cAnd mi-a venit ideea de a scrie despre

mama, tn jurul ei sau pornind de la ea. $tiu bine cAt amrefiizat aceaste idee, cAt am [inut-o la distanld, redactindo listi cu nenumiragii scriitori care scriseseri despre a lor,

:\.|3-

\.\N

Ssr\

\\.s

t\s

l3

N.N.s-*$

-Ns-s

de la cei de mai demult, la cei mai recenli, doar ca si-midovedesc ci mergeam pe un teren minat qi ci subiectulera incurcat, vAnam frazele care-mi veneau in minte di-mineala devreme sau pe cele deturnate de cAte o amintire,atiteainceputuri de romane sub toate formele posibile,din care nu voiam si aud primul cuvAnt; am ficut o listicu obstacolele care nu ratau nicio ocazie de a-mi iegi incale gi cu riscurile nemisurate cu care m-aq fi confruntatdaci mi apucam de o astfel de treaba murdari.

Mama reprczenta un cAmp prea vast, prea intunecat,prea disperat: pe scurt, situalia ei te reducea repede la ticere.

Am hsat-o pe sora mea si se ocupe dg scrisorile, hAr-

tiile qi textele scrise de Lucile gi sI le puni intr-o valizd.speciali, pe care sI o duci apoi la ea in pivnili.

Eu nu aveam nici loc, nici fo4n pentru asta.

Apoi am invijat si mi gAndesc la Lucile flre sd mi se

mai taie respiralia: la cum mergea, cu partea de sus acorpului aplecardin faqi, cu geanta purtati tn stil de pog-

tag, sprijinitt de told, la cum ginea gigara, tuniti intredegete,la cum se afunda cu capul intre umeri tn vagonulde metrou, la tremuratul mAinilor ei, Ia precizia cu care-gi

rostea cuvintele, la risul scurt care pilrea ci o ia chiar gi

pe ea prin surprindere, la varialiile vocii ei sub imperiulunei emolii care uneori nu-i lisa nicio urmi pe chip.

M-am gAndit ci nu trebuie si uit nimic din umorul eirece, fantasmatic ai din imaginagia ei aparte.

M-am gAndit ci Lucile fusese pe rAnd indrigostiti de

Marcello Mastroianni ("pe lAngn mulqi al1ii"), de JoshkaSchidlow (un critic de teatru dela Tdl4rarnd. pe care nu-lvizuse niciodati, dar ciruia ii liuda penila gi inteligenp),de un om de alaceri pe nume Edouard, ciruia nu i-amgtiut niciodatd adevdrata identitate, de Graham, un vaga-

bond autentic din arondismentul 14, care cdntala vioarigi care a murit asasinat. Nu e vorba de barbali care si fificut parte cu adeodratdin viala ei. M-am gAndit ci mama

l4

a stat la masl cu Claude Monet gi Emmanuel Kant cuocaziaunei seri petrecute intr-o periferie indeplrtat[ de

unde s-a intors cu RER, gi ct a rimas ani de zile fdrd"car-netul de cecuri pentru cl-pi impl4ise toli banii pe stradl.M-am gAndit ci mama controlase sistemul informatic alfirmei la care lucra gi intreaga relea de transport parizian,dar gi ci dansase pe mesele cafenelelor.

Nu mai gtiu cAnd am capitulatr poate in ziua ln care

am tnleles cl scriitura, scriitura mea, era legati de ea, de

pove$tile ei, de acele momente de delir in care viaga o ap?.

sase atat de tare, incAt trebuise sl evadeze, in care durereaei nu putuse sI se exprirne decit prin fabulalie.

$i-atunci le-am cerut fralilor gi surorilor ei sl-mi vor-beasci despre ea, sl-mi povesteascl. I-am inregistrat, pe

ei gi pe allii care au cunoscut-o pe Lucile gi familia noas-

tri plini de bucurie gi devastatl de durere. Am stocat pe

calculator in simboluri numerice ore intregi de vorbit,ore incircate de amintiri, de tfueri, de lacrimi gi de sus-

pine, de risete qi confidenje.I-am cerut surorii mele str aducl din pivnill scrisorile,

textele, desenele, am ciutat, am cotrobtrit, am scotocit,am dezgropat, am exhumat. Am petrecut ore intregi ci-tind 9i recitind, uitAndu-mr la inregistrilri,la fotografii.Am pus din nou aceleagi intrebrri gi multe altele.

Iar apoi, asemenea zecilor de scriitori de dinainteamea, am incercat sI o pun pe mama in cuvinte.

\s\\S

t-.\E

N.\.N

t\\

DB uru BINE DE o oM, Lucile igi observa fratii, avAntullor de la pimAnt Iapiatrd., de la piatrl la copac, de la co-pac la ptrmint, intr-un balet discontinuu pe care-i era greu

sl-l urmlreascl, adunaji acum ln cerc in jurul a ceea ce

avea. ea str ghiceascl a fi o insectl, dar pe care nu putea s-o

vadl. Curind venirl gi surorile lingi ei, nerlbdltoaregi pline de z-el, in incercarea de a-gi croi drum pAnI inmijlocul grupului. La vederea ginganiei, fetele incepurtrst ;ipe. Zici cd le stringe cineoa de git, se gindea Lucile,aqa strigau de tare, mai ales Lisbeth, care sirea ca un iedin timp ce Justine o chema pe Lucile cu cel mai asculit

fignal al slu., sI vinl neaptrrat si vadl, str nu mai a$tepte

nicio clipl. tn rochia sa de crep din mltase transparente,cu picioarele incrucigate in aga fel incAt str nu se gifoneze,

cu gosetele trase fdr5 nicio cutl pe glezne, Lucile n-avea

nici cea mai mictr intengie str se migte. Agezatl pe bancl,nu pierdea nicio secundi din scena care se juca in faja ei,dar nu incerca, pentru nimic in lume, sl reduci distanga

ce o separa de fralii gi surorile ei, ctrrora li se adiugaserl,de altfel, 9i a\i copii atragi de fpete. ttt fi.."r. joi, Liane,mama lor, igi trimitea, ferl excepgie, liota de copii inscuar, cei mai mari avAnd ca misiune si-i supraveghezepe cei mici gi

^ca unici indicalie sl nu se intoarci tnainte

de ora doud. In sunet de fanfard", fratria plrtrsea aparta-mentul din strada Maubeuge, cobora cele cinci etaje,tra-versa strada Lamartine, apoi strada Rochechouart inainte

l6

de a pitrunde tn scuar, triumfitoare qi remarcabiltr, cicinimeni nu-i putea ignora pe acetti copii pe care-i despir-

leau doar cAteva luni, cu pirul lor blond aPrPape alb, cu

privirea curati gi jocurile lor zgomotoase. In acest rtrs-

timp, Liane se culca pe primul pat care-i iegea in cale 9i

dormea un somn de plumb, ca si se recuPereze de pe urma

sarcinilor, a naqterilor gi a aliptdrilor repetate, a noplilorintrerupte de plAnsete gi de cogmaruri, a rufelor de spllatgi a scutecelor murdare, a orelor de masi care reveneau

fird incetare.Lucile se a$eza de fiecare dati pe aceeagi banci, Putin

mai departe, dar suficient de aproape de punctul strategic

altrapezelor gi balansoarelor, un loc ideal Pentru o vedere

de ansamblu. Uneori ^cceptasd

se joace allturi de ceilal1i,

alteori rlmAnea acolo, pe gi'nduri,le explica ea, firl str le

spuni vreodatx la ce anume se gAndea, desemnAnd doar

cu un gest vag imprejurimile. Lucile se gAndea la lipete,la rAsete, la lacrimi, la du-te'vino,lazgomotul gi la mig-

carea perpetue tn care trdia. Oricum, Liane era din nouinsircinati, in curAnd vor fi tapte, apoi cu siguranli optgi poate gi mai mul1i. Lucile se tntreba uneori daci exista

o limiti a fecunditigii mamei ei, daci pAntecul acesteia

putea si se umple gi si se goleasci la nesfirEit, dAnd nag-

tere unor bebelugi rozaliigi netezi, Pe care Liane ii devora

cu sirutirile ei, rdzind. Dar Poate ci femeile se suPun

unui numir limitat de copii, Pe care Liane il va fi atins

curAnd qi, ca urmare, asta ii va lisa, in sfArgit, corpul liber.

Cu picioarele tn gol, a$ezataexact la mijlocul blncii, Lu-cile se gindeala viitorul bebelug, a cdrut nastere en Prc'vizutlpentru luna noiembrie. Un bebelug negru. Cici,seari de searl, inainte de a adormi in camera fetelor care

ocupau dejatrei paturi, Lucile visa la o surioard de unnegru absolut, iremediabil, dolofantr 9i cu pielea lucioasica un caltabog, de care lraTii gi surorile ei n-ar indrlzni sise apropie, o surioarl cdreianimeni si nu-i inleleagn plin-sul, care str urle faril incetare gi pe care pAnI la urml

:\.is-

s\\st-\

od

N.\t\\

17

s$$-\\

N

$s-S

pirinlii si o cedeze bragelor ei. Lucile ar lua copilul subaripa ei la ea tn pat gi ar fi singura, ea care urh totugi pi-pugile, singura in stare si se ocupe de miculI. De-atunciincolo bebelugul negru s-ar numi Max, ca sogul doamneiEstoquet, invi;Itoarea ei, care era gofer de camion. Bebe-lugul negru i-ar apa4ine fdrd restriclii, ar asculta-o indi-ferent de situagie gi ar proteja-o.

Jipetele lui Justine opriri qirul gAndurilor lui Lucile.Milo deduse foc insecrei, care fu cuprinsi de fleceri inmai pu;in de o secundi. Justine se refugiase la picioarelelui Lucile, cu corpu$orul ei scuturat de tremurtrturi qi cucapul pe genunchii fetei. in timp ce Lucile igi mAngiiasora pe pdr, zdri dAra de muci verzi care i se scurgea perochie. Era una dintre zilele acelea in care totul mergeaprost. Cu un gest hoterat, ii ridici lui Justine capul 9i-iporunci sI se duci si-gi sufle nasul. Micula voia si-i aratemofticiunea, aga ctr Lucile se ridici in cele din urmi depe banctr. Din insecti nu mai rimiseseri decAt cAteva firede scrum gi un rest de carapace cornoasi. Cu piciorul,Lucile le acoperi cu nisip, apoi ridici piciorul, scuipi inmAni gi freci sandaua. Dupn

^ceea,scoase un gervejel din

buzunar gi gterse lacrimile gi nasul lui Justine inainte dea-i lua chipul in mAini ca si o pupe, un pupat sonor caale lui Liane, cu buzele strAns lipite de pometi.

Justine, cdreiai se desfecuse scutecul, alergd.si se ald-ture celorlalli. Se apucaserd deja sI se joace ahceva, gru-p4i de astd. d^te in jurul lui Banhdldmy. Acesta le dddeainstrucliuni cu voce tare. Lucile igi relui locul pe banci,uitAndu-se cum fragii gi surorile ei mai intAi se tmprigtie,apoi se reunesc ciorchine, apoi se despart din nou, pi-rAndu-i ci se uitd la o caracatili sau la o meduzi sau,gAndindu-se mai bine, la un animal vAscos cu mai multecapete, aga cum nu existi. Din aceasti fiinqi proteiformtrpe care nu $tia cum s-o numeasci - gi cireia era siguritotugi cd-i apa4ine, aga cum fiecare inel, chiar daci se

r8

separi, ii apa4ine omizii - simlea ci o subjugd c,eva, ceva

ce o acoperea intru totul.Dintre to1i, Lucile fusese mereu cea mai tlcute. $i

atunci cAnd Banh6l6my sau Lisbeth beteau la uqa toaletei

ln care se refugiase pentru a citi sau a scipa de galegie, ea

le ordona cu acel glas ferm care dejuca orice tentativn de

recidivi: Lisali-mi in pace!

Mama lui Lucile apiru laintrarea tn scuar pe Potecanisipoasi, cu bralele ridicate, luminoasi gi frumoasi.Liane capta lumina intr-un fel inexplicabil. Poate datorite

pirului ei atAt de blond sau zAmbetului ei atAt de larg.

Po"t. datoritl tncrederii pe c re o avea in viali qi modu-

lui de a miza totul, firi se pdstreze nimic pentru sine.

Copiii alergafi"spre ea, iar Milo i se arunci in brale 9i i se

agdtcd dehaine. Liane incepu sn ridn qi, cu vocea ei melo-

dioasi, repet|de mai multe ori: Prinliqorii mei.

Venise si o ia pe Lucile la o gedinll foto. Odatx cu acest

anunf, izbucniri gi lipete de entuziasm sau de protest -totugi, gedinla fusese progr^matdde mai multe zile -, un

talmeg-balmeg total, tn mijlocul ciruia Liane o felicitl pe

Lucile pentru linuta ei imaculati 9i reuqi si-i dea cAteva

indrumiri fiicpi sale mai mari. Lisbeth trebuia si le facibaie celor patru mai mici, si puni cartofii la foc qi si aq-

tepte intoa rcereatatilui lor.

Lucile i9i lun mama de mAni gi amAndoui se indrep-

tari spre metrou. De cAteva luni, Lucile era model. Defi-

lase deja pentru colecliile Virginie Si Empereur, douimirci de tmbrtrctrminte vArf de gami pentru copii, aptr-

ruse in mai multe reclame gi in mai multe pagini de modidin diferite reviste. Anul trecut, T, iane ii mlrturisise luiLisbeth ci mAncarea de Criciun gi toate cadourile fuse-

seri plitite gratie fotografiilo r apdrute in Marie'Claire

Si Mon Tricot, doui serii in care Lucile fusese vedetn. $ifralii gi surorile ei mai participau uneori lacireo gedin1l,

Nx'\N

Ss$

N'\q\S

r9

s\N)N

\\-NSS

dar, dintre to1i, Lucile era cea rnai solicitatn. Lui Lucileii pleceau fotografiile. Cu cAteva luni inainte, pe peretiide la metrou fuseserd puse nigte afige imense pentru omarcd, de textile, iar pe ele se putuse vedea chipul ei inprim-plan, cu pnrul d"r p. spate, imbricati intr-un puloverrogu gi cu degetul mare ridicat, insolit de sloganul ,fntexa,iati!" Tot atunci, toli copiii de la ea din clasi 9i din toateclasele din Paris primiseri o sugativd pe care era impri-mat chipul lui Lucile.

Lui Lucile ii pleceau fotografiile, dar mai presus de oricefi placea timpul petrecut impreuni cu mama ei. Drumuldus-intors cu metroul, a$teptarea in stagii, cornul ctr cioco-lati cumpirat din prima brutirie care le iegea in cale, acest

timp ce zbura,care nu-i era acordat decAt ei gi in care niciundt copil nu putea veni cu prerenfia de a o gine de mAne peLiane. Lucile gtia ci in curAnd aceste momente vor inceta,cici Liane se gAndea cI, la inceputul noului an gcolar, Lis-beth urma sE aibi vArsta de a o duce pe Lucile la gedinleleei sau cd aceasta avea si poati merge singurd.

Lucile igi imbricase prima linuti, o rochie pe talie cudungi fine, albastre gi albe, sub care era prins ,rn volanalb, ce depigea rochia cu cAgiva centimetri. CAnd se tn-virtea, rochia se desfacea ca un potir de floare, dezgo-lindu-i genunchii. Coaf.ezaii pieptinase pirul cu rAvni,apoi i-l prinsese intr-o parre cu ajutorul unei panglici informtr de inimn. Lucile se uita la sandalele negre de lac pecare abia ce le tncillase, la strilucirea lor perfecti,, firi,nicio zgArieturi, sandale la care visase Ei care le-ar fi ficutpe surorile ei si pileasci de invidie. tn prima gedinli,Lucile trebuia sdpozeze arezate,linAnd in mAne o colivie.Indatd ce lui poza, asistenta se apropie pentru a-i aqezavolanul rochiei de jur-imprejur. Lucile nu-Ei putea luaochii de la pasirea din colivie.

- De cAnd a murit? intrebd ea.

Fotograful, absorbit de reglajele sale, nu pdreasi o fiavzit. Lucile se uiti in jur, hottrrAti st prindi privirea

20

cuiva in stare si-i rispundi. Un stagiar de vreo 20 de anise apropie de ea.

- De foarte mult timp, fara indoiala.

- CAt timp?

- Nu gtiu, un an, doi ani...

- $i " murit in pozilia asta?

- Nu, nu neapirat. Asta e treaba celui care se ocupisi o puni cum se doregte.

- Taxidermistul?

- Da.

- $i ce-i pune tniuntru?

- Paie, cred, gi probabil gi alte lucruri.

Fotograful ceru si se faci liniqte, Eedinla avea si in-ceapd.Dar Lucile continua si observe pasirea pe dedesubt,

ln cdttarea unui orificiu.

- $i p. unde sunt introduse toate cele?

Liane ii ceru si taci.Lacerereastilistei, Lucile imbrici apoi o linuti de schi

din lAna (pozd cu bastoanele in mAnn, pe un fond deschis

la culoare din hArtie groasi), o fnuti de tenis a cdrei fustd

alba plisate le-ar fi ficut si viseze pe oricare dintre priete-

nele ei 9i in final o linuti de natalie, alcituiti dintr-o bus-

tierl, nigte colanli cu talie inaltd gi o caschetn de baie dinplastic tare, carei se pirea caraghioasl. insi Lucile era de

o frumuseqe pe care nimic n-o putea umbri. Oriunde se

ducea, fic;a;e fie privitr c., aimiraiie. ti erau leudate

trisdturile regulate, genele lungi, ochii a ciror culoare

varia de la verde la albastru trecAnd prin toate nuanplemetalice, zdmbetul timid sau dezinvolt, pirul atit de

blond. Multn vreme, atenlia care i se acordi o facu pe

Lucile si se simti stAnjeniti, dAndu-i senzatiaci i se lipegte

de piele ceva ca un pegte, insd, la virsta de gapte ani, Lucile

ridicn zidurile unui spaliu retras care nu-i apa4inea decAt

ei, un spatiu ftud,zgomot 9i fdrn privirile celorlalli.

:\.is.

N\\S\̂

\%

\\.\t\s