New Microsoft Office Word Document (2).docx

CUPRINS:

RECOLTAREA PROBELOR DE AER:

DETERMINAREA VOLUMELOR DE AER RECOLTAT; MARCAREA SI INREGISTRAREA PROBELOR.

MONITORIZAREA CALITATII AERULUI:

DETERMINAREA POLUANTILOR CU ACTIUNE IRITANTA; DETERMINAREA POLUANTILOR CU ACTIUNE ASFIXIANTA; DETERMINAREA POLUANTILOR CU ACTIUNE SEISMICA; INTERPRETAREA REZULTATELOR ANALIZEI.

PROGNOZAREA DISPERSIEI POLUANTILOR IN FUNCTIE DE EVOLUTIA PARAMETRILOR METEOROLOGICI

STABILIREA MODULUI DE DISPERSIE A POLUANTILOR IN AER DETERMINATA DE MISCARILE ACESTUIA;

STABILIREA MODULUI DE DISPERSIE A POLUANTILOR IN FUNCTIE DE FENOMENE METEO;

IDENTIFICAREA FENOMENELOR METEO CARE PRODUC STAGNAREA POLUANTILOR IN ATMOSFERA.

BIBLIOGRAFIE:www.google.ro

RECOLTAREA PROBELOR DE AER

I.DETERMINAREA VOLUMELOR DE AER RECOLTAT

1)Reometre :

2)Rotametre:

SENZOR PENTRU DEBIT – ROTAMETRU

1. Principiul de functionare

Rotametrele sunt aparate utilizate pentru masurarea debitului lichidelor si gazelor pe baza deplasarii unui plutitor in interiorul unui tub tronconic gradat, dispus vertical cu sectiunea mica jos, prin care circula fluidul de masurat. Rotametrul este un debitmetru cu diferenta constanta de presiune si plutitor rotativ. Se utilizeaza mult in medicina, laboratoare, industria alimentara, dar in special in industria petrochimica si oriunde trebuie controlate continuu debitele de lichide sau gaze.

Avantaje.

constructie simpla si ieftina cadere de presiune mica utilizabil cu lichide si gaze agresive poate masura debite foarte mici

Dezavantaje.

nu suporta presiuni si temperaturi ridicate, fragile (cele din sticla) contraindicate pentru debite mari.

Componentele rotametrului sunt tubul tronconic si plutitorul (flotorul, imersorul).

Tubul tronconic, dispus vertical, are conicitatea "(Dmax– Dmin)/L" =1/100 ( 35') de obicei, ajungand la 1/10 ( 5o 36') in anumite cazuri. Se construieste din sticla, la tipul de baza al rotametrelor unde plutitorul este vizibil, sau din metal la aparatele cu plutitor cu prelungitor sau cu transmiterea indicatiilor la distanta. Limitele maxime de presiune si temperatura (la rotametrele cu tubul din sticla) sunt pana la 5 kgf/cm2 (5.105N/m2) si 1000C. Tuburile metalice pot fi proiectate sa reziste la orice valoare uzuala a presiunii si temperaturii. Procesul de fabricatie a fost imbunatatit substantial si astfel s-au obtinut tuburi interschimbabile a caror diametre interioare sunt in tolerante de 0,1%.

Putitorul se afla in interiorul tubului, avand o forma cilindrica sau reprezentand o imbinare de mai multe tronsoane de forma cilindrica de diferite diametre. Diametrul maxim al plutitorului trebuie sa fie mai mic decat diametrul interior al tubului, deoarece el trebuie sa se deplaseze liber pe toata inaltimea tubului. Forma si materialul plutitorului se aleg in functie de proprietatile mediului masurat si valorile de debit pe care trebuie sa le indice aparatul. Greutatea plutitorului (materialul din care este construit) determina limita superioara de masurare a aparatului. Materialul din care se construieste plutitorul trebuie sa reziste impotriva coroziunii fluidului al carui debit se masoara putand fi: otel inoxidabil, plumb, aluminiu, bronz, ebonita, masa plastica etc. Ele se pot executa pline sau goale in interior, pentru eventualele modificari ulterioare ale masei. Cele mai raspandite forme de plutitoare sunt:

plutitorul normal (plin sau gol in interior) este des intalnit la rotametrele cu tub din sticla; plutitorul ajutaj se foloseste atunci cand fluidul al carui debit se masoara are o curgere in

regim turbulent sau cantitatea de fluid care trebuie sa treaca prin tub este prea mare fata de sectiunea de trecere pe care o ofera spatiul liber dintre plutitor si tub;

plutitorul cu fascicul dublu se utilizeaza in fluidele ce au o curgere in regim turbulent, avand calitatea ca revin pe axa de simetrie aproape imediat dupa abatere;

plutitorul combinat este o combinatie intre plutitorul ajutaj si cel cu fascicul dublu.

Plutitoarele pot avea in partea superioara niste fante (santuri) care le imprima o miscare de rotatie ce le mentine pe axa de simetrie a tubului. Rotatia are ca efect plasarea plutitorului in centrul curentului si astfel nu atinge peretele tubului. Dirijarea plutitoarelor grele se face printr-o tija de ghidare dispusa in mijlocul tubului, la rotametrele mari.

La trecerea fluidului prin dispozitiv plutitorul se ridica la inaltimea la care se egaleaza forta de greutate a plutitorului ( gV), orientata in jos, cu suma dintre forta arhimedica ( 'gV) si forta cu care fluidul antreneaza plutitorul (k 'Sv n):

gV= 'gV+ k 'Sv n (1)

unde: – densitatea plutitorului, ' – densitatea fluidului, V – volumul plutitorului, S – sectiunea plutitorului transversala directiei de curgere, k – coeficientul aerodinamic al plutitorului, v – viteza de curgere a fluidului prin sectiunea inelara, n – exponent al vitezei din forta de antrenare.

Exponentul vitezei din forta de antrenare este "1" pentru viteze mici, mai precis numar Reynolds Re<10 (Re=2 'vr/ , cu vascozitatea fluidului si r raza sectiunii plutitorului). La numere Re>1000 curgerea este turbulenta si exponentul vitezei este "2". Relatia (1) permite aflarea vitezei ca:

v n = gV( / ' –1)/(kS) (2)

Luand n=2, debitul volumic prin sectiunea inelara Si va fi:

Q=Si v = Si [gV/(kS)]1/2 ( / ' –1)1/2 (3)

Tangenta unghiului de conicitate este:

tg =(Dmax –Dmin)/(2L)=(Di –Dmin)/(2h) (4)

unde "h" este inaltimea la care urca plutitorul, D diametrul sectiunilor maxime si minime ale tubului, iar L lungimea tubului.

Se gaseste pentru sectiunea inelara Si = ( /4)(Di2 –Dmin

2) relatia:

Si = (h· ·tg )·(Dmin+h tg ) h· ·Dmin·tg (5)

Debitul volumic va fi atunci: Q = h·C·( / ' –1)1/2 (6)

unde C este o constanta ce include toate detaliile constructive. In acest fel se asigura o corelatie clara intre debitul instantaneu al fluidului de masurat Q si inaltimea la care se ridica imersorul "h".

2. Dispozitivul experimental

Dispozitivul experimental consta dintr-o pompa vibratoare care furnizeaza aer catre rotametru. Debitul poate fi reglat prin intermediul robinetului cu ac atasat rotametrului. Gazul este colectat sub apa de un clopot mobil care ne da posibilitatea sa etalonam sistemul.

3. Modul de lucru

1. Se conecteaza pompa, rotametrul si vasul cu apa prin intremediul tuburilor de plastic.2. Se alimenteaza pompa si se verifica etanseitatea conexiunilor.3. Se regleaza debitul cu robinetul ac pana cand flotorul rotametrului ajunge la diviziunea

dorita.4. Se pune capacul pe clopotul mobil si se porneste cronometrul.

5. Se opreste cronometrul cand clopotul a ajuns in pozitia de sus, corespunzatoare volumului fix de gaz masurat.

6. Desuruband capacul, clopotul revine la pozitia de jos, initiala.7. Se reiau procedurile de la punctul 3 pentru un alt debit. Se fac astfel 5 – 7 determinari

pentru diviziuni egal departate.

4. Analiza rezultatelor

Cu timpii masurati se calculeaza debitul volumic stiind volumul clopotului mobil (400 ml):

QV = V/t

Se reprezintza grafic debitul volumic in functie de inaltimea la care s-a pozitionat flotorul.

5. Rezultate experimentale

Nr. h t QV

crt. (div.) (s) (cm3 / s)

II.MARCAREA SI INREGISTRAREA PROBELOR

1)Fisa de recoltare :

DATA:

LOCALITATEA:

DENUMIREA:

PRECIPITATIILE ATMOSFERICE:

SCOPUL ANALIZEI:

NUMELE:

CALITATEA:

FELUL POLUARII:

2)Etichetarea flacoanelor:

Etichetarea flacoanelor se face imediat dupa ce proba de recoltare a fost determinata .Este foarte importanta etichetarea flacoanelor deoarece in acest fel evitam greseli care pot aparea din cauza incurcarii flacoanelor .Daca flacoanele sunt etichetate imediat ce proba a fost pusa in flacon stim exact ce proba am determinat .

Pentru o etichetare corespunzatoare trebuie sa avem in vedere: numele probei sau a compusului chimic/fizic/biologic si data cand a fost pusa proba in flacon(pentru a sti exact timpul cat proba a stat in flacon,pentru a evita greselile ce pot aparea din cauza pastrarii indelungate a unei probe).

MONITORIZAREA CALITATII AERULUI

I.DETERMINAREA POLUANTILOR CU ACTIUNE IRITANTA

1)Dioxid de sulf

Dioxidul de sulf SO2 este anhidrida acidului sulfuros H2SO3. El este un gaz incolor, iritant al mucoaselor, cu un miros înţepător şi gust acrişor. Gazul este toxic, se dizolvă bine în apă, formând acizi sulfuroşi. Dioxidul de sulf ia naştere prin arderea materialelor fosile ce conţin cca. 4% sulf, ca şi cărbuni sau petrol. Aceste procese duc la poluarea intensă a mediului fiind cauza ploilor acide.j

Utilizare

Dioxid de sulf în stare lichidă este un solvent pentru substanţe numeroase, din care cauză este utilizat ca dizolvant. Este folosit de asemenea în industria alimentară ca şi conservant al legumelor şi fructelor sau pentru dezinfectarea butoaielor de vin sau bere. Gazul descompune vitamina B1. În Europa, este notată cu numărul E 220 fiind admisă pentru produsele „bio”. Dioxidul de sulf mai este utilizat în industria farmaceutică, sau a coloranţilor, precum şi la înălbirea hârtiei sau materialelor textile. În concentraţii mari este toxic pentru plante sau animale, poluând apele şi distrugând prin ploile acide vegetaţia pădurilor.

Simptome de intoxicaţie

La om, intoxicaţia cu dioxid de sulf produce:

dureri de cap stare de abatere ( ce e asta ?) vomitări (emeză) ameţeală

În concentraţii mai mari gazul produce leziuni a mucoaselor căilor respiratorii, iar la nivel celular produce schimbări a acizilor nucleici, care sunt factori ereditari.

Producere

prin arderea sulfului sau hidrogenului sulfurat

prin arderea minereurilor cu sulf, ca de ex. pirita:

prin reacţia sulfiţilor cu acizi tari

2)Dioxid de azot

I. Introducere

Ploaia acida este o forma de poluare atât a aerului cât si a apei în care acizii din aer, produsi de uzine de producere a energiei electrice si alte surse, cad pe Pamânt în diferite regiuni. Actiunea corosiva a ploii acide provoaca pagube incomensurabile mediului inconjurator. Problema începe cu producerea dioxidului de sulf si a oxizilor de azot produsi prin arderea combustibilului fosil (carbune, gaz natural si petrol). Dioxidul de sulf si oxizii de azot reactioneaza cu apa, si alte substante chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul azotat si alti poluanti. Acesti acizi poluanti ajung pâna în atmosfera, unde calatoresc sute de kilometri, si, în cele din urma, se întorc pe pamânt sub forma de ploaie, zapada sau ceata.

Urmari ale ploii acide pot fi observate mai ales în estul Americii de Nord, în Europa, în Japonia, China si Sud-Estul Asiei. Ploaia acida îndeparteaza substantele nutritive din pamânt, încetineste dezvoltarea copacilor si transforma lacurile într-un mediu care nu poate întretine viata. În orase, acizii poluantii corodeaza aproape tot ce intra în contact cu ei, accelerând acest proces asupra structurilor cum ar fi blocuri si statui. Acizii în combinatie cu alte substante chimice formeaza praful de fum urban care ataca plamânii, cauzând boli si decedari premature.

II. Formarea ploii acide

Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili. Arderea este o reactie chimica în care oxigenul din aer se combina cu carbon, azot, sulf si alte elemente chimice din substanta care este arsa. Noii compusi formati sunt gaze numite oxizi. Când sulful si azotul sunt prezenti în combustibil, din reactia lor cu oxigenul rezulta dioxid de sulf si diferiti compusi de oxid de azot. Oxizii de azot ajung în atmosfera de la mai multe surse, primul loc fiind detinut de motoarele vehiculelor.

Uneori acizii poluanti apar ca particule uscate si ca gase care pot atinge solul fara ajutorul apei. Când acesti acizi "uscati" sunt spalati de ploaie, combinându-se cu aceasta, formeaza o solutie cu actiune mult mai coroziva. Combinatia dintre ploaie acida si acizi uscati este cunoscuta sub numele de depunere de acid.

III. Efecte ale ploii acide

Acizii din ploaia acida reactioneaza chimic cu orice obiect cu care intra în contact. Acizii sunt substante chimice corozive ce reactioneaza prin punere în comun de atomi de hidrogen. Aciditatea unei substante provine din abundenta de atomi de hidrogen liberi în momentul în care substanta este dizolvata în apa. Aciditatea este masurata pe scara pH cu valori de la 0 la 14. Substantele acidice au numere pH de la 1 la 6 - cu cât este mai mic numarul cu atât substanta este mai puternica si mai coroziva.

a) Asupra copacilor

Prin îndepartarea substantelor nutritive din sol, ploaia acida încetineste cresterea plantelor, dar mai ales a copacilor. De asemenea, ataca copacii intr-un mod mai aparte prin producerea unor gauri în depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii. Daca se formeaza mai multe astfel de pete, un copac îsi pierde abilitatea de a produce hrana prin fotosinteza. De asemenea, organismele pot infecta copacul prin frunzele ranite. Odata slabiti, copacii sunt mai vulnerabili la alti posibili factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi scazute sau seceta.

b) Asupra suprafetelor de apa

Ploaia acida cade, de asemenea, si în râuri, lacuri si mlastini. Acolo unde este zapada iarna, apele locale cresc dintr-o data mai acidice în momentul în care zapada se topeste primavara.. Marea majoritate a apelor naturale sunt aproape de neutrul chimic, nici acidice, nici alkaline: pH-ul lor este undeva între 6 si 8. În Muntii Adirondack din SUA, o patrime din lacuri si iazuri sunt acidice, si multe dintre ele si-au pierdut deja pestii. Toate râurile majore ale Norvegiei au fost scuturate de ploaia acida, reducând drastic populatia de somon si pastrav.

c) Asupra structurilor construite de om

Ploaia acida si depozitia de acid "uscat" strica cladiri, statui, automobile si alte structuri obtinute din piatra, metal sau orice alt material expus pentru o perioada îndelungata de timp la

capriciile vremii. Paguba coroziva poate fi foarte scumpa, iar în orasele cu cladiri istorice, tragica. Atât Parthenon-ul din Atena, Grecia, cât si Taj Mahal-ul din Agra, India se deterioreaza datorita ploii acide.

IV. Eforturile de a controla ploaia acida

Cea mai buna metoda împotriva ploii acide este prin reducerea cantitatii de dioxid de sulf si a oxizilor de azot emanati de centrale, de autovehiculele motorizate si de fabrici. Cea mai simpla metoda de a reduce din aceste emanatii este folosirea în cantitati mai mici a energiei provenita din combustibilii fosili. Fiecare, personal, poate ajuta. De fiecare data când un consumator cumpara un dispozitiv de micsorare a energiei, adauga izolare la casa sau ia autobuzul pâna la serviciu, automat el/ea conserva energie si ca urmare lupta împotriva ploii acide.

3)Amoniacul

Amoniacul - efectele asupra sanatatii si asupra mediului.

Amoniacul are formula chimica NH3.

Este un gaz incolor cu miros caracteristic.

In continuare vom raspunde unor intrebari legate de amoniac.

1) Cum proceseaza corpul nostru amoniacul ?

Datorita faptului ca amoniacul este un gaz extrem de solubil in apa, el se dizolva in caile nazale si intr-un final e inghitit ajungand in stomac. O foarte mica parte din amoniacul inhalat ajunge in plamani. Din plamani si stomac amoniacul ajunge in sange. De notat ca si consumul unei cantitati mari de carne produce cresterea valorii de amoniac din sange.

Corpul uman foloseste amoniacul in mai multe scopuri, inclusiv la mentinerea unui pH normal necesar vietii.Amoniacul este procesat in ficat, rinichi si muschi, unde este transformat in uree

http://www.chimiamediului.ro/wp-content/poze/amoniac.png

sau glutamina (unul din cei 20 de aminoacizi esentiali.)Ficatul are capacitatea de a transforma in jur de 130 de grame de amoniac in uree in fiecare zi (in mod normal el transform cam 1/8 din aceasta canitate).

Principala cale de eliminare a amoniacului din organism este prin urina sub forma de uree; se mai elimina insa si prin respiratie intre 0,1 si 0,3 ppm.

In concluzie: organismul uman poate face fata unei expuneri destul de mare la amoniac.

2) Evaluarea efectelor pe sanatate

Amoniacul este iritant pentru ochi, sistemul respirator si piele datorita faptului ca este alcalin

Expunerea acuta

Efectele biologice in cazul expunerii acute depind foarte mult de concentratia din aer, de cantitatea ingerata si de durata expunerii.

Concentratia in aer Efecte pe sanatate

0-35 ppm (mg/m3) Unii oameni pot detecta concentratii in aer mai mici de 5 ppm (mg/m3) - in medie insa valoarea e undeva la 16-17 ppm in aer.

Daca insa vorbim de amoniacul dizolvat in apa atunci concentratia detectata in medie de oameni este in jur de 35 ppm (mg/l).

50 ppm (mg/m3) Cea mai mica concentratie de amoniac din aer care este iritanta pentru ochi, nas si gat este in jur de 50 ppm (mg/m3).

100 ppm (mg/m3) Concentratia maxima in aer la care aproape toti indivizii (subiectii) dezvolta reactii adverse severe daca nu poarta echipamente de protectie personale, este de aproximativ 100 ppm (mg/m3).

500 ppm (mg/m3) La o expunere de 30 de minute fara echipament de protectie la o concentratie de amoniac de aproximativ 500 ppm (mg/m3) nu apar efecte care ar putea ameninta viata individului expus.

700-1000 ppm (mg/m3) La concentratii intre 700-1000 ppm (mg/m3) apare bronhospasmul, iritatii grave ale ochilor si tuse severa.

5000 ppm (mg/m3) La concentratii mai mari de 5000 ppm (mg/m3) amoniacul provoaca acumularea de fluide in plamani, arsuri ale pielii si uneori moartea individului expus.

Expunerea cronica

In general nu exista efecte cronice la expunerea de lunga durata la concentratii mici de amoniac (sub 35 ppm).

3) Cum putem reduce riscul de expunere la amoniac?

Pastrati produsele ce contin amoniac departe de copii.

Cand curatati cu produse ce contin amoniac asigurativa ca aveti incaperea bine aerisita (ventilata).

Evitati plimbarile prin sau pe langa culturile fertilizate cu ingrasaminte pe baza de amoniu.

Daca lucrati intr-un mediu cu concentratii ridicate de amoniac protejati-va.

4) Ce se intampla cu amoniacul care ajunge in mediu?

Amoniacul nu rezista mult in mediu, este absorbit de plante, bacterii si animale; serveste ca nutrient (sursa de azot).

Unul dintre principalii poluatori cu amoniac sunt fermele de pasari si porci. Conform ultimelor date inregistrate de Uniunea Europeana, fermele de porci si pasari sunt responsabile pentru mai mult de 70% la suta din totalul emisiilor de amoniac.

4)Pulberi sedimentabile si in suspensie

Poluarea cu pulberi in suspensie si sedimentabile. Natura pulberilor, cantitatile evacuate in atmosfera, prejudiciile economice, sociale si ecologice In general, pulberile din atmosfera se clasifica, dupa dimensiuni, in doua mari grupe:

Pulberi in suspensie - cu diametre mai mici de 20 m, avand in atmosfera un comportament asemanator gazelor;

Pulberi sedimentabile - cu diametre mai mari de 20 m, care, dupa ce sunt emise in atmosfera, se depun pe sol, vegetatie, ape si constructii.

Poluari cu pulberi in suspensie

Poluarea atmosferei cu pulberi in suspensie are multe surse. In primul rand, industriile metalurgica si siderurgica care elibereaza in atmosfera cantitati insemnate de pulberi, apoi centralele termice pe combustibili solizi, fabricile de ciment, transporturile rutiere, haldele si depozitele de steril, etc.

Natura acestor pulberi este foarte diversificata. Ele contin fie oxizi de fier, in cazul pulberilor din jurul combinatelor siderurgice, fie metale grele (plumb, cadmiu, mangan, crom), in cazul intreprinderilor de metale neferoase, sau alte noxe.

Concentratiile medii in timp de 24 ore au depasit valoarea CMA (0,15 mg/m3) in 24 de localitati. Cele mai mari valori s-au inregistrat la Baia Mare - 0,469 mg/m3 (de 3,12 ori CMA), Medias - 0,455 mg/m3 (de 3,03 ori CMA), Gheorghieni - 0,435 mg/m3 (de 2,9 ori CMA), Miercurea Ciuc - 0,434 mg/m3 (de 2,89 ori CMA), Targoviste - 0,390 mg/m3 (de 2,6 ori CMA), Arad - 0,378 mg/m3 (de 2,52 ori CMA), Deva - 0,376 mg/m3 (de 2,5 ori CMA), Brasov - 0,424 mg/m3 (de 2,8 ori CMA), Odorheiu Secuiesc - 0,344 mg/m3 (de 2,3 ori CMA), Rm. Valcea - 0,400 mg/m3 (de 2,7 ori CMA), Suceava - 0,395 mg/m3 (de 2,6 ori CMA) .

Valorile concentratiilor medii anuale au depasit CMA anuala (0,075 mg/m3) in 23 localitati (Reia, Caransebes, Moldova, Otelu Rosu, Brasov, Cluj, Ploiesti, Floresti, Azuga, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Odorheiu Secuiesc, Arad, Rm. Valcea, Zalau, Suceava, Copsa Mica, Medias, Alba Iulia, Zlatna, Baia Mare, Petrosani, Brad ). Cele mai mari valori s-au inregistrat la Zlatna - 0,186 mg/m3; Arad – 0,188 mg/m3 si Brasov - 0,156 mg/m3.

Nivelul de poluare cu pulberi in suspensie sau pulberi sedimentabile, se mentine in continuare ridicat pe teritoriul tarii, depasirile CMA (in timp de 24 ore si anuale) inregistrandu-se intr-un mare numar dintre localitatile monitorizate.

Poluari cu pulberi sedimentabile

Nivelul de impurificare a atmosferei cu pulberi sedimentabile s-a mentinut ridicat si in anul 2000. Sursele de poluare cu pulberi sedimentabile sunt in general aceleasi ca in cazul pulberilor in suspensie.

Cantitatile maxime lunare pentru pulberile sedimentabile au depasit CMA lunara (17 g/m2/luna) in majoritatea zonelor din tara. Cele mai mari cantitati s-au masurat in zonele Chiscadaga – 389,87 mg/m2/luna (frecventa de depasire a CMA 41,3%, Galati – 254,78 mg/m2/luna (frecventa de depasire a CMA 29,53%); Tg. Jiu Rovinari – 214,46 g/m2/luna (frecventa de depasire a CMA 45,07%); Constanta – 189,5 g/m2/luna ( frecventa de depasire a CMA 74,07%); Arad - 150,8 g/m2/luna (frecventa de depasire a CMA 22,22%); Brasov – 80,86 g/m2/luna (frecventa de depasire a CMA 40,85%).

Evolutia calitatii aerului in perioada 1995-2000

Pentru poluantii uzuali, nivelul de impurificare a atmosferei in perioada 1995 - 2000 prezinta o usoara scadere pentru SO2 si NH3 si o usoara crestere a acestuia pentru NO2.

Pulberile in suspensie si sedimentabile sunt principalii poluanti din tara noastra pentru care depasirile CMA sunt semnificative, pentru diferite intervale de mediere.

In perioada 1995-2000 nivelul de impurificare a atmosferei cu pulberi in suspensie si sedimentabile a crescut usor. In general, nivelurile de impurificare a atmosferei cu pulberi in suspensie si sedimentabile sunt intr-un raport direct.

O evolutie interesanta au avut si valorile frecventelor de depasire ale CMA pentru plumbul din particulele in suspensie in trei dintre “zonele fierbinti”, Baia Mare, Copsa Mica si Medias ca si cele pentru cadmiu in aceleasi zone.

Se observa ca dupa ce au fost luate masuri de protectie (montarea filtrelor de la Baia Mare), dupa o perioada, intretinerea defectuoasa sau dezinteresul au dus la scaderea eficientei acestora si la impunerea unui trend crescator concentratiilor de noxe si frecventelor de depasire a CMA.

Pulberile in suspensie si sedimentabile sunt principalii poluanti din tara noastra pentru care depasirile CMA sunt semnificative, pentru diferite intervale de mediere.In perioada 1995-2000 nivelul de impurificare a atmosferei cu pulberi in suspensie si sedimentabile a crescut usor. In general, nivelurile de impurificare a atmosferei cu pulberi in suspensie si sedimentabile sunt intr-un raport direct.

II.DETERMINAREA POLUANTILOR CU ACTIUNE ASFIXIANTA

http://www.mmediu.ro/vechi/departament_mediu/starea_mediului/rom/cap1/pol_i2.htm#4

http://www.mmediu.ro/vechi/departament_mediu/starea_mediului/rom/cap1/pol_i2.htm#4

Hidrogen sulfurat

Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor, extrem de toxic şi uşor inflamabil. Formula chimică H2S. Hidrogenul sulfurat este mai greu decât aerul, are o reacţie uşor acidă, cu bazele formează săruri.

În concentraţie redusă are miros neplăcut de ouă clocite. În concentraţie ridicata paralizează simtul mirosului si nu poate fi detectat de om. În funcţie de concentraţie şi de durata de expunere poate produce efecte cronice sau acute. La concentraţii peste 0.1% poate ucide in căteva secunde.

Răspândire

În natură se poate găsi în regiunile cu gaze naturale, petrol sau cu vulcanism activ. Mai poate lua naştere prin procesele de putrefacţie a substanţelor organice, în intestin, depozitele de gunoaie, în minerit gazul se formează prin putezirea lemnului folosit la susţinerea lucrărilor miniere.

Obţinere

În petrochimie (rafinării) se obţine în cantităţi mari din sulfură de fier şi acid clorhidric:

Utilizare

Sursă importantă de obţinere a sulfului Reacţii de identificare a unor substanţe chimice. Notă:

Este un gaz mai greu ca aerul, foarte toxic mai ales pentru om, gazul se absoarbe prin mucoase, inhibă receptorii mirosului deja la concentraţia de 250–300 ppm.

III.DETERMINAREA POLUANTILOR CU CATIUNE SEISMICA

http://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_clorhidric

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sulfur%C4%83_de_fier&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Minerit

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vulcanism

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrol

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gaze_naturale

1)Plumb

Caractere generale

Plumbul este un element cu caracter metalic din grupa a IV-a si are pe ultimul strat, patru electroni de valenta, pe care ii cedeaza partial sau total cu formarea ionilor pozitivi in treptele de valenta II si IV.

Electrovalenta maxima este egala cu nimarul grupei.

Caracterul electropozitiv creste in grupa: staniul este stabil in aer, in timp ce plumbul se acopera cu un strat de oxid care, la temperatura obisnuita , il apara de oxidare mai departe.

In natura se gaseste sub forma de compusi: sulfura de plumb PbS (galena), carbonaat de plumb PbCO3 (ceruzita).

Proprietati fizice

Duritatea scade de la staniu la plumb (ultimul poate fi zgariat cu unghia). Ambele se pot lamina in foi subtiri.

Formeaza usor aliaje intre ele, cat si cu celelalte elemente. Bronzurile, aliajele tipografice, aliajele de lipit, aliajele usor fuzibile au o importanta deosebita in tehnica.

Proprietati chimice

La temperatura obisnuita plumbul este foarte stabil sub forma de compusi ca Pb2+. Sarurile de plumb sunt oxidanti foarte puternici si stau la baza functionarii acumulatorilor cu plumb.

Alte proprietati ale plumbului:

* plumbul arde in aer cu formare do oxid;

* plumbul se combina cu halogenii cu formarea tetrahalogenurilor si fiind instabila se descompune;

* hidracizii si acidul sulfuric diluat si acidul azotic concentrat ataca plumbul numai la suprafata

cu formarea sarurilor PbCl2, PbSO4 si Pb(NO3)2 insolubile care apara metalul de actiunea ulterioara a acidului;

* acidul sulfuric concentrat dizolva plumbul transformandu-l in sulfat acid de plumb solubil;

* acidul azotic diluat dizolva plumbul complet deoarece azotatul de plumb format este solubil in acid azotic diluat;

* este atacat de baze tari (solutii concentrate de KOH, NaOH) cu degajare de hidrogen.

Rolul biologic al plumbului

Stratul de carbonat de plumb insolubil, format prin actiunea dioxidului de carbon continut (dizlovat) in apa asupra plumbului, apara metalul de actiunea ulterioara.

In consecinta, apele potabile cu un continut normal (scazut) de dioxid de carbon pot trece prin conducte de plumb fara a exista pericolul intoxicarii cu plumb.

Apele bogate in dioxid de carbon dizolva stratul de carbonat de plumb de la suprafata conductei prin formarea carbonatului de acid de plumb Pb(HCO3)2 solubil.

Astfel conductele de plumb se corodeaza, iar apa devine toxica, deoarece, in apa, carbonatul acid de plumb este prezent sub forma ionilor Pb2+ (deosebit de toxici) si 2HCO3-.

Intoxicatiile cu plumb sunt foarte periculoase. Azi conductele de apa se confectioneaza din materiale plastice. Intoxicatiile cu plumb (saturnism) pot fi intalnite si la muncitorii tipografi, care lucreaza cu aliaje pe baza de plumb. Dar procedeele moderne de culegere si de tiparire elimina din ce in ce mai mult si aceasta ramura industriala pericolul intoxicarii cu plumb, literele neamifiind turnate din aliaje pe baza de plumb.

Picturile cu alb de plumb depreciat se regenereaza prin spalare cu apa oxigenata, care transforma sulfura de plumb PbS neagra in sulfat de plumb PbSO4 alb.

Caractere generale

Staniul este un element cu caracter metalic din grupa a IV-a si are pe ultimul strat, patru electroni de valenta, pe care ii cedeaza partial sau total cu formarea ionilor pozitivi in treptele de valenta II si IV.

Electrovalenta maxima este egala cu numarul grupei.

Caracterul electropozitiv creste in grupa: staniul este stabil in aer, in timp ce plumbul se acopera cu un strat de oxid care, la temperatura obisnuita , il apara de oxidare mai departe.

In natura se gaseste sub forma de compusi: oxid de staniu SnO2 (casiterita).

Proprietati fizice

Duritatea scade de la staniu la plumb (ultimul poate fi zgariat cu unghia). Ambele se pot lamina in foi subtiri.

ormeaza usor aliaje intre ele, cat si cu celelalte elemente. Bronzurile, aliajele tipografice, aliajele de lipit, aliajele usor fuzibile au o importanta deosebita in tehnica.

Proprietati chimice

La temperatura obisnuita staniul este foarte stabil sub forma de compusi ca Sn4+. Sarurile de staniu, Sn(II), sunt folosite ca reducatori in chimia analitica.

Alte proprietati ale staniului:

* staniul arde in aer cu formare do oxid;

* staniul se combina cu halogenii cu formarea tetrahalogenurilor si fiind instabila se descompune;

* hidracizii si acidul sulfuric concentrat dizolva staniul cu formarea sarurilor respective si degajare de hidrogen;

* acidul azotic concentrat ataca staniul trransformandu-l total intr-un precipitat lab de oxid de staniu hidratat;

* este atacat de baze tari (solutii concentrate de KOH, NaOH) cu degajare de hidrogen.

2)Mercur

Peste optzeci de elemente din sistemul periodic sunt metale. In general, ele se aseamana intre ele mai mult decat nemetalele si totusi, surprizele sunt fara sfarsit in imparatia metalelor.

De exemplu, toate metalele sunt solide, dure sau moi. Aceasta este regula generala, dar sunt si exceptii : o bucata de galiu sau una de cesiu se topeste in palma, deoarece punctul de topire al acestor metale este sub 30oC, iar mercurul este un exemplu clasic de metal lichid, cunoscut in toata lumea din cele mai vechi timpuri.

De asemenea numit si argint viu, element chimic, metal lichid, apartine grupei IIb sau grupa zincului din tabelul periodic. Mercurul a fost cunoscut inca din antichitatea chineza si hindusa si au fost gasite urmele lui intr-un mormant egiptean din jurul anului 1500 i.Ch.

Mercurul este singurul metal lichid in conditii normale de temperatura si presiune (Cesiul se topeste la ~28.5 C (83 F), Galiul la ~30 C (86 F), si rubidiumul la ~39 C (102 F) ). Mercurul are culoarea argintie-albicioasa, usor intunecata in aer liber, ingheata sub forma unui solid moale, ca plumbul la ~ -39 C ( -38 F ), si poate forma cu majoritatea metalelor amalgamuri.

Extragerea si intrebuintarea mercurului au fost descrise inca din antichitate. Folosirea lui la inceputul mileniului 2 i.Ch. in Egipt a fost sugerata, dar nu autentificata, deoarece se uzitau sinonime in scrierile vechi, obscure ale anumitor scriitori, dar extragerea cinabrului - cel mai raspandit minereu al mercurului - a fost in mod cert descrisa in secolul al IV-lea i.Ch.

In China se intrebuintau pomade cu mercur la vindecarea leprei cu 3000 de ani i.Ch. Arheologii au descoperit intr-un mormant din Egipt un vas plin cu mercur, care pare sa dateze din secolul al XVI-lea sau al XV-lea i.Ch. Teophrast (300 i.Ch.) mentioneaza despre "argintul lichid"(hydro arghyros) pe care il obtinea din cupru. Romanii extrageau cinabrul din minele din Almaden (Spania), pe care-l foloseau la prepararea pigmentilor si a produselor cosmetice.

Alchimistii din China incercau sa foloseasca mercurul in transformarea metalelor bazice in aur, la inceputul secolului al II-lea i.Ch. si scriitorul roman Pliniu cel Batran a scris in secolul I despre obtinerea mercurului prin distilare si condensare, premergatorul metodelor moderne de tratament metalurgic. De asemenea, Pliniu cel Batran a mentionat si despre schimburile de mercur si cinabru intre Spania si Roma.

Mercurul, prin starea lichida, culoarea argintie stralucitoare si prin volatilitatea care il caracterizeaza, a impresionat in mod deosebit pe alchimisti, considerandu-l un component al tuturor metalelor.

Deoarece folclorul mentiona Mercurul ca avand puterea de a feri oamenii de spiritele rele, si de a vindeca diferite boli, a fost folosit in scop terapeutic si agricol. Catre secolul al XVI-lea, cuptoarele primitive de tratare a cinabrului prin distilare si condensare au cunoscut o crestere a cererii Mercurului, folosit in medicina si pentru amalgamarea minereurilor de aur si argint.

La inceputul secolului al XVII-lea , dezvoltarea stiintei si tehnologiei au adus o crestere continua a cererii Mercurului, folosit la fabricarea termometrelor, a barometrelor si alte aparate electrice.

Inca de cand s-a inceput extragerea cinabrului si Mercurului , minerii prezentau simptome de otravire, dar nu se cunosteau nici cauza si nici tratamentul bolii. Deoarece operatorii au invatat sa reduca scaparile de gaze in atmosfera, imbunatatind cuptoarele si condensatoarele si promovand igiena personala, incidenta otravirilor a scazut.

De-a lungul istoriei, cinabrul a fost folosit ca pigment sau colorant, datorita rosului sau atractiv. In secolul al XIX-lea, cativa amerindieni din California s-au imbolnavit, boala diagnosticata ca fiind otravire cu Mercur, cauzata de folosirea cinabrului la vopsirea fetei in culorile caracteristice tribului respectiv.

Putin s-a stiut despre prezenta Mercurului in mediul inconjurator datorat aparatelor electrice, chimice, bateriilor, pana in secolul al XX-lea, cand medicii de boli profesionale si agentiile guvernamentale au inceput sa evalueze uzinele si modul lor de functionare. Dupa aceea, legile privind reducerea constanta a emisiilor de Mercur in aer ale uzinelor, au imbunatatit calitatea mediului in interiorul uzinelor si in mediul inconjurator.

Natura metalica a acestui element a fost mult controversata, pana in anul 1759, cand J.A.Braun a reusit sa-l solidifice. Alchimistii reprezentau mercurul prin acelasi simbol cu al planetei Mercur, de unde ii provine si denumirea. Simbolul mercurului, Hg, este in legatura cu denumirea latineasca hydragyrum, adica argint lichid.

Mercurul se gaseste in scoarta terestra in medie cam 0.08g/tona de piatra. Mercurul nativ apare in picaturi izolate si ocazional in mase fluide mai mari, de obicei cu cinabru, in apropierea vulcanilor sau a izvoarelor termale. Metalul liber a fost gasit in Spania ( la Almaden); in Jugoslavia.

IV.INTERPRETAREA REZULTATELOR ANALIZEI

1)Fisa de recoltare :

DATA:

LOCALITATEA:

DENUMIREA:

PRECIPITATIILE ATMOSFERICE:

SCOPUL ANALIZEI:

NUMELE:

CALITATEA:

FELUL POLUARII:

2)Indicatori de calitate ai aerului

La nivelul municipiului Giurgiu, Agenţia pentru Protecţia Mediului monitorizează în mod continuu calitatea aerului, urmărind în permanenţă concentraţiile indicatorilor şi supraveghează periodic emisiile în atmosferă .

2.1. Emisii de poluanţi atmosferici

Emisie - reprezintă prin definiţie eliminarea de substanţe în atmosferă dintr-o sursă punctuală sau dintr-o sursă difuză. Substanţele emise în atmosferă modifică compoziţia chimică normală a aerului, afectează plantele şi animalele, degradează clădirile şi monumentele.

Oxizii de azot, de sulf, compuşii organici volatili, amoniacul, ozonul şi multe alte substanţe, care în mod normal nu se găsesc în compoziţia aerului, au fost asociate cu efecte nocive asupra sănătăţii umane şi mediului. Aceştia pot fi transportaţi în atmosferă pe distanţe lungi şi pot avea efecte transfrontiere nocive contribuind la poluarea aerului la scară emisferică şi globală.

Emisii din industrie

2.1.1. Emisii de gaze cu efect acidifiantAcidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component

de mediu, ca urmare a prezenţei unor compuşi chimici alogeni, ce determină reacţii chimice în atmosferă, în cantităţi depăşind anumite concentraţii critice, care conduc la modificarea pH-ului precipitaţiilor, solului, apelor, cu afectarea ecosistemelor terestre şi/sau acvatice.

Emisiile atmosferice a substanţelor acidifiante cum sunt: dioxidul de sulf şi oxizii de azot, emise în general din arderea combustibililor fosili, pot persista în aer mai mult de câteva zile şi pot fi transportaţi mii de kilometri depărtare, unde se pot transforma în acizi.

Poluanţii primari, dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi amoniacul, împreună cu produşii lor de reacţie, duc, după depunerea lor, la schimbarea compoziţiei chimice a solului şi apelor de suprafaţă.

Depunerea compuşilor acizi pe suprafaţa apei, solului, vegetaţiei, construcţiilor şi materialelor, conduce la modificări substanţiale ale parametrilor fizico – chimici ai acestora. Astfel are loc creşterea

acidităţii, încărcarea cu sulfaţi şi nitraţi, scăderea pH-ului, modificarea compoziţiei apei subterane şi nutrienţilor vegetali, alterarea echilibrului între speciile sensibile şi cele care tolerează acidifierea.

În zona judeţului Giurgiu principalele surse de emisii acidifiante sunt: centralele termice, atât de la încălzirea rezidenţială, cât şi de la încălzirea

centralizată şi din industrii; traficul rutier, în ultimii ani a crescut şi numărul de autovehicule, traficul naval; municipiul Giurgiu este port la Dunăre fiind tranzitat atât de nave de

croazieră, cât şi de convoaie de marfă. arderea combustibililor în gospodăriile particulare, deoarece jud. Giurgiu nu este

racordat la reţeaua de gaze decât în proporţie foarte mică (parţial municipiul Giurgiu şi oraşele Bolintin Vale şi Mihăileşti).

Urmărirea fenomenului de acidifiere se face prin monitorizarea concentraţiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot şi amoniac în aerul ambiental şi monitorizarea precipitaţiilor.

Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2)Emisiile anuale de dioxid de sulf din judeţul Giurgiu sunt prezentate în tabelul 2.1.1.1. şi

sunt reprezentate în graficul 2.1.1.1.

Tabel 2.1.1.1. Emisii anuale de SO2

Judeţul Giurgiu 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009Emisii anuale

SO2 (t/an)5686,403 4531,590 3417,472 2998,907 3020,8685 2171.11477 2340,63

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

ton

e/a

n

Figura 2.1.1.1. Emisii anuale de dioxid de sulf

Menţionăm că pentru anul 2009 s-au folosit pentru calculul emisiilor factorii de emisie din ultimul ghid pentru elaborarea inventarului de emisii (EMEP/EEA Air Pollutant Emission Inventory Guidebook – 2009), iar pentru perioada 2003-2008 s-au folosit factori de emisie din Corinair.

Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot (NOx)

Emisiile anuale de gaze de oxizi de azot cu efect acidifiant din judeţul Giurgiu sunt prezentate în tabelul 2.1.1.2. şi sunt reprezentate în graficul 2.1.1.2.

Tabel 2.1.1.2. Emisii anuale de NOx

Judeţul Giurgiu 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009Emisii anuale NOx (t/an)

9613,148 2464,844 1448,312 1777,575 1644,988 2107.5 2753,406

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

9000

10000

ton

e/a

n

Figura 2.1.1.2. Emisii anuale de oxizi de azot


Emisii anuale de amoniac (NH3)

Emisiile de amoniac provin din agricultură, din folosirea zootehnie, creşterea păsărilor şi din combustia rezidenţială, la arderea lemnului şi cărbunelui. Evoluţia cantităţilor de amoniac sunt prezentate în tabelul următor şi reprezentate grafic în figura 2.1.1.3.

Tabelul 2.1.1.3. Emisii anuale de NH3

Judeţul Giurgiu 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009Emisii anuale

NH3 (t/an)2909,476 7375,529 2029,57 2432,747 2097,309 2480.786 2981,9288

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

ton

e/a

n

Figura 2.1.1.3. Emisii anuale de amoniac


Calitatea precipitaţiilor

Precipitaţiile acide se pot găsi sub formă de ploaie, zăpadă, grindină, ceaţă, gheaţă sau rouă.

Odată ce ajunge pe sol, aciditatea precipitaţiilor poate vătăma şi chiar distruge atât ecosistemele naturale cât şi produsele făcute de om.

Precipitaţiile acide determină efecte negative asupra tuturor factorilor mediului natural şi artificial. Supravegherea precipitaţiilor din punct de vedere al acidităţii este importantă datorită acţiunii sale pe arii largi şi mai ales datorită posibilităţii de a se răspândi în alte zone decât cele iniţial formării.

În municipiul Giurgiu precipitaţiile sunt controlate şi supravegheate într-un singur punct: Staţia Meteo. Frecvenţa de recoltare a probelor de precipitaţii este săptămânală.

Indicatorii de calitate monitorizaţi sunt: pH, alcalinitate (aciditate), conductivitate, amoniu, azotaţi, azotiţi, sulfaţi, cloruri, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, reziduu fix, bicarbonaţi şi durităţi: totală, permanentă şi temporară.

Din analiza datelor înregistrate la indicatorul pH rezultă faptul că în anul 2009 în municipiul Giurgiu nu au fost precipitaţii acide (cu pH < 5,6).

2.1.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici

Emisiile de compuşi organici volatili nemetanici, provin în principal din activităţile de distribuţie a carburanţilor, din instalaţiile de ardere neindustriale, din traficul rutier şi din instalaţiile care folosesc în procesul tehnologic solvenţi.

Cantitatea de emisii anuale de NMVOC pentru anul 2009 a fost 3820.14 tone.


2.1.3. Emisii de metale grele (mercur şi cadmiu)

Procesele industriale şi combustia reprezintă sursele antropice predominante de emisie a metalelor grele în atmosferă.

Cantităţile de metale grele emise în atmosferă la nivelul judeţului pentru anul 2009 au fost: 0.15013 t mercur şi 0.03767 t cadmiu.


2.1.4. Emisii de plumb

Plumbul se găseşte în aer în cea mai mare parte sub formă de suspensii solide şi un procent foarte mic sub formă de compuşi gazoşi. Acesta se acumulează în ţesutul osos, afectează sistemul nervos şi biosinteza hemoglobinei.

Emisiile anuale de plumb au fost de 0,304700 t.

Emisiile de plumb înregistrate în 2009 s-au datorat traficului naval, care s-a intensificat în această perioadă, dar şi procesului de combustie, care datorită arderilor combustibililor solizi şi lichizi emite plumb în atmosferă.


2.1.5. Emisii de poluanţi organici persistenţi (POPs).Poluanţii organici persistenţi (POP) reprezintă substanţele organice care prezintă

caracteristici toxice, sunt persistente, au capacitate de bioacumulare şi pot fi transportate pe calea aerului dincolo de frontieră, la distanţe lungi şi depuse.

Acestea pot avea efecte negative importante aproape sau departe de sursele lor, deoarece rezistă degradării în condiţii naturale şi pot ajunge la concentraţii care ar putea afecta sănătatea vieţii sălbatice şi a oamenilor.

Cei mai importanţi POP sunt: policlorodibezo-p-dioxin/furan, hexaclorbenzen, bifenilii policloruraţi şi hidrocarburi aromatice policiclice.

Sursele de POP sunt în principal combustiile, incendiile, procesele metalurgice, arderea compuşilor care conţin clor.

Cantitatea de POPs emisă în atmosferă în anul 2009 a fost de 0,013108426 t.

Emisiile de POP la nivelul judeţului Giurgiu sunt în general mici, datorită proceselor industriale care sunt în număr redus.


2.2. Calitatea aerului ambiental

Deteriorarea mediului ambiental este cauzată de: existenţa prea multor automobile, avioane, nave de mare tonaj, fabrici care funcţionează după tehnologii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care sunt determinante, în ultimă instanţă, de necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate în stare de explozie demografică şi îndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.

Astfel că prin normele şi standardele dezvoltate de Uniunea Europeană au fost implementate instrumente care să conducă la îmbunătăţirea calităţii aerului.

Controlul emisiilor de la sursele fixe şi mobile, îmbunătăţirea calităţii combustibililor, aplicarea unor tehnologii prietenoase cu mediul, folosirea celor mai bune tehnici disponibile şi promovarea şi integrarea cerinţelor de protecţie a mediului în sectoarele cele mai poluante sunt măsuri luate în scopul îmbunătăţirii calităţii aerului.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Giurgiu realizează monitorizarea calităţii aerului printr-un sistem DOAS achiziţionat în cadrul Proiectului PHARE CBC RO/BG 1999 “ Sistemul comun de monitorizare a calităţii aerului în oraşele riverane bazinului inferior al Dunării, pe graniţa româno-bulgară”.

Reţeaua de monitorizare a calităţii aerului pentru municipiul Giurgiu este formată din două staţii automate amplasate în centrul şi în partea de sud a oraşului astfel:

staţie de fond suburbană - în acest punct sunt monitorizaţi poluanţii transportaţi din zonele industriale din zonele limitrofe, precum şi poluarea transfrontieră; staţia este amplasată în turnul clădirii Administraţiei Porturilor Dunării Fluviale Giurgiu (APDF);

staţie de fond urbană – pentru măsurarea nivelului mediu de poluare a aerului în municipiul Giurgiu (concentraţii urbane de fond); staţia este amplasată în zonă rezidenţială, la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP).

Indicatorii monitorizaţi în aceste staţii sunt: SO2, NO2,NO, CO, O3, C6H6, PM10 şi Pb.

Tabel 2.2. Reţeaua de monitorizare a calităţii aerului în municipiul Giurgiu în anul 2009

Judeţ Oraş StaţiaTipul

staţiei Tipul de poluanţiNr.

determinări

Frecvenţa depăşirii V.L. sau CMA(%)

Giurgiu

Giurgiu

G1 - APDF Fond (B) SO2, NO2,NO, CO, O3, C6H6, PM10 şi Pb

39283 *

G2 - DGFP Fond (B) SO2, NO2,NO, CO, O3, 40659 0,097% la

C6H6, PM10 şi Pb ozon

Valorile limită pentru indicatorii monitorizaţi sunt stabilite conform Ordinului 592/2002.

O staţie este formată din:

Sistem DOAS (Differential Optical Absorbtion Spectroscopy) prin care se monitorizează indicatorii : benzen, dioxid de azot, dioxid de sulf, ozon şi oxid de azot.

Monitorul de punct bazat pe fluorescenţa ultravioletă pentru SO2 – Analizor ML 9850B.

Monitor de punct bazat pe tehnica de corelare cu filtru de gaze în infraroşu pentru măsurătorile de CO – Analizor ML 9830B.

Prelevator SM 200 – prelevator automat pentru PM10. Datele şi informaţiile pentru public se prezintă pe un display cu afişarea mediilor sub

formă grafică reprezentând şi valoarea limită pentru fiecare poluant monitorizat, efectele toxicologice şi datele meteo. Acest panou este amplasat în faţa Primăriei Giurgiu, astfel încât orice cetăţean are acces la informaţiile primite de la staţiile de monitorizare .

Fiecare staţie de monitorizare automată a calităţii aerului este dotată cu senzori meteo, care furnizează informaţii despre: temperatură, umiditatea relativă, radiaţii solare, direcţia şi viteza vântului. Aceste informaţii sunt folosite de către analizor în vederea prelucrării datelor de măsurare în condiţii standard de temperatură şi presiune.

Fig. 2.2. Amplasarea staţiilor de monitorizare în municipiul Giurgiu

2.2.1. Dioxidul de azot

Principalele surse potenţiale de poluare cu NO2 sunt încălzirea rezidenţială şi evacuările de gaze de eşapament. O cantitate mai mare de NO se transformă NO2 în procesul de combustie şi în prezenţa oxigenului liber.

Prelucrarea statistică a datelor înregistrate în cursul anului 2009 la cele două staţii de monitorizare a calităţii aerului pentru indicatorul NO2, graficul măsurătorilor mediate pe 1h precum şi evoluţia concentraţiilor medii anuale sunt prezentate alăturat (Tabelul 2.2.1.1. şi Fig. 2.2.1.1.).

Tabelul 2.2.1.1 Prelucrarea datelor medii orareStaţia Nr.

date valide

% date valide

Nr. date > VL

Frecvenţa depăşirii (%)

Media(µg/m3)

Maxima(µg/m3)

Mediana(µg/m3)

Percentila 98(µg/m3)

VL, conform Ordinului 592/2002

APDF G1 8251 94.19 0 0 12.99 157.8 8.82 52.78 200 µg/m3DGFP G2 8195 93.55 0 0 14.16 126.56 10.39 52.07

Fig. 2.2.1.1. Concentraţii medii orare NO2

În cursul anului 2009 nu au fost înregistrate depăşiri ale valorii limită orare pentru protecţia sănătăţii umane, la dioxidul de azot, aşa cum se observă şi din graficul de mai sus.

Media anuală la G1 - APDF de 12,99 µg/m3 şi G2 - DGFP de 14,16 µg/m3 evidenţiază faptul că nu a fost depăşită valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane, respectiv 40 µg/m3 şi nici valoarea limită anuală pentru protecţia vegetaţiei, respectiv 30 µg/m3 la nici una din staţiile care se află pe teritoriul municipiului Giurgiu.

Monoxidul de azotPrincipalele surse potenţiale de poluare cu NO sunt procesele de combustie şi traficul

rutier.Concentraţiile de NO măsurate la nivelul anului 2009 sunt prezentate mai jos. Pentru NO

nu este stabilită o valoare limită, acesta este monitorizat întrucât este unul din precursorii ozonului.

Tabel 2.2.1.2. Prelucrarea datelor medii orareStaţia Nr.

date valide

% date valide

Nr. date > VL


Media(µg/m3)

Maxima(µg/m3)

Mediana(µg/m3)


APDF G1 6051 69.08 * * 8.49 71.73 8.07 15.61DGFP G2 469 5.35 * * 9.76 28.58 9.65 13.75

Fig. 2.2.1.2. Concentraţii medii orare NO

2.2.2. Dioxidul de sulf Surse antropice de producere a dioxidului de sulf sunt sistemele de încălzire a

populaţiei care nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice şi procesele industriale şi în măsură mai mică motoarele diesel.

Prelucrarea statistică a datelor înregistrate în cursul anului 2009 la cele două staţii de monitorizare a calităţii aerului pentru indicatorul SO2, graficul măsurătorilor mediate pe 1h

precum şi evoluţia concentraţiilor medii anuale sunt prezentate alăturat (Tabelul 2.2.2. şi Fig. 2.2.2.)

Tabel 2.2.2. Prelucrarea datelor medii orareStaţia Nr.

date valide

% date valide

Nr. date > VL


Media(µg/m3)

Maxima(µg/m3)

Mediana(µg/m3)


VL, conform Ordinului 592/2002

APDF G1 8303 94.78 0 0 7.03 207.55 4.16 29.92 350 µg/m3DGFP G2 8084 92.28 0 0 6.59 84.23 3.21 35.76

Fig. 2.2.2.a Concentraţii medii orare SO2

Concentraţiile de SO2 sunt mai ridicate în perioada rece a anului (ianuarie – martie şi respectiv noiembrie – decembrie), principalele surse potenţiale de poluare la nivelul municipiului Giurgiu fiind procesele de combustie şi traficul rutier.

Nu au fost înregistrate depăşiri ale valorii limită orare pentru protecţia sănătăţii umane.

Fig. 2.2.2.b Concentraţii medii zilnice SO2

Graficul de mai sus ilustrează evoluţia concentraţiilor medii zilnice de SO2 în anul 2009. După cum se observă valorile înregistrate au fost mici şi nu s-au înregistrat depăşiri ale valorii limită zilnice pentru protecţia sănătăţii umane, care este de 125 µg/m3.

Mediile anuale calculate la G1 - APDF de 7,03 µg/m3 şi G2 - DGFP de 6,59 µg/m3 au arătat faptul că nu a fost depăşită valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor care este de 20 µg/m3, de asemenea şi media valorilor înregistrate în perioada 1 octombrie – 31 martie este mult mai scăzută decât valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor.

2.2.3. Pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5)

Surse antropice care produc pulberi în suspensie sunt: activitatea industrială, sistemul de încălzire a populaţiei, centralele termoelectrice. Traficul rutier contribuie prin pulberile produse de pneurile maşinilor la oprirea acestora şi datorită arderilor incomplete.

Pulberile în suspensie au stabilitate mare şi se depun în timp mai îndelungat la distanţă mai mare, uneori de 2 -10 Km (cenuşa, negrul de fum). Puterea de difuzie este mare, ajungând în alveolele pulmonare, deci devin toxice pentru organism.

În anul 2009 nu s-au înregistrat depăşiri ale valorii limită pe 24h pentru protecţia sănătăţii umane.

Concentraţiile pentru pulberi în suspensie PM10 sunt prezentate în tabelul şi graficul de mai jos.

Tabel 2.2.3. Prelucrarea datelor medii zilniceStaţia Nr.

date valide

% date valide

Nr. date > VL


Media(µg/m3)

Maxima(µg/m3)

Mediana(µg/m3)


VL, conform Ordinului

592/2002

APDF G1 301 82,46 0 0 21.54 24 22 45 50 μg/m3DGFP G2 304 83,28 0 0 22.21 44 22 36

ianua

rie

februa

rie

februa

rie

februa

rie

aprili

eiun

ieiun

ieiul

ieiul

ie

augu

st

augu

st

augu

st

septe

mbrie

septe

mbrie

septe

mbrie

octom

brie

octom

brie

noiem

brie

noiem

brie

noiem

brie

dece

mbrie

dece

mbrie

0

10

20

30

40

50

60

PM10 01.01.2009-31.12.2009

G1 - APDF G2 - DGFP Valoarea limita zilnica

µg

/m3

Fig. 2.2.3. Concentraţii medii zilnice PM10

De asemenea mediile anuale au fost 21,54 μg/m3 la G1 - APDF şi 22,21 μg/m3 la G2 - DGFP arată că nu a fost depăşită valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane, care este de 40 μg/m3.

2.2.4. Metale grele

Principala sursă de poluare cu metale grele o reprezintă emisiile motoarelor cu funcţionare pe bază de benzină, combustia şi industria în care sunt procesate metalele, un caz particular fiind topitoriile. Metalele grele, cu excepţia mercurului, sunt emise sub formă solidă în asociere cu cenuşa zburătoare

Dintre metalele grele APM Giurgiu a monitorizat plumbul, prin metoda cu spectrofotometru cu absorbţie atomică din pulberile PM10 prelevate din cele 2 puncte amplasate pe teritoriul municipiului Giurgiu.

Tabel 2.2.4. Prelucrarea datelor medie anuală

Poluant StaţiaMedia

(µg/m3 ) Depăşiri Număr analizeV.L. pentru

protecţia sănătăţii conform Ordinului 592/2002

Pb

APDF G1 0,004619 - 3370,5 μg/m3

DGFP G2 0,005166 - 360

Concentraţiile mediii anuale au fost sub limita anuală pentru protecţia sănătăţii umane.

2.2.5. Monoxidul de carbon

La temperatura mediului ambiental este un gaz incolor şi inodor, de origine atât naturală cât şi antropică. Apare ca produs în toate procesele de combustie incompletă a combustibililor fosili.

Surse potenţiale de poluare cu monoxid de carbon pe teritoriul municipiului Giurgiu sunt procesele de combustie, traficul auto, feroviar şi naval.

Datele înregistrate în urma monitorizării monoxidului de carbon de la staţia G2 DGFP se regăsesc în tabelul şi graficul de mai jos.

Tabel 2.2.5. Prelucrarea datelor medii glisante pe 8h

Staţia Nr. date valide

% date valide

Nr. date > VL


Media(µg/m3)

Maxima(µg/m3)

Mediana(µg/m3)


V.L. conform Ordinului 592/2002

APDF G1 * * * * * * * * 10 mg/m3DGFP G2 8591 98,07 0 0 0,32 5,39 0,14 2,21

Fig. 2.2.5. Concentraţii medii pe 8h CO

Nu s-au înregistrat depăşiri ale valorii limită pentru protecţia sănătăţii umane. Cum se observă din grafic valori mai crescute ale monoxidului de carbon sunt măsurate în perioada de iarnă, din cauza arderilor combustibililor pentru încălzire.

2.2.6. Benzenul

Surse de poluare cu benzen se găsesc pe întreg teritoriul judeţului Giurgiu, având în vedere că numărul automobilelor este în creştere. Astfel de surse sunt benzinăriile şi gazele de eşapament. Arderea cărbunelui şi solvenţii chimici sunt de asemenea surse importante de poluare cu benzen.

Valorile înregistrate sunt raportate la valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane, conform Ordinului 592/2002.

Tabel 2.2.6. Prelucrarea datelor medie anuală

Poluant Staţia Media(µg/m3)

Depăşiri Număr analize V.L. pentruprotecţia sănătăţii

C6H6APDF G1 4,63 nu 7625 5

[μg/m3]DGFP G2 3,15 nu 6509

În anul 2009 valoarea limită pentru protecţia sănătăţii nu a fost depăşită.

2.2.7. Amoniac

Pe raza Judeţului Giurgiu nu se monitorizează indicatorul amoniac (NH3).

2.2.8. OzonulOzonul este un gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecăcios. Aflat în troposferă,

este un oxidant chimic şi o componentă majoră a smogului fotochimic, fiind considerat unul dintre principalii poluatori ai marilor aglomerări urbane. Ozonul troposferic se formează în straturile joase ale atmosferei şi duce la poluare de tip fotochimic. Atunci când depăşeşte anumite limite, este dăunător vieţii pe pământ. Substanţele precursoare formării ozonului troposferic sunt oxizii de azot şi compuşii organici volatili. El se formează, pe de-o parte pe cale naturală, fiind însă produs în troposferă şi prin reacţiile fotochimice din emisiile rezultate din traficul rutier.

Precursorii ozonului monitorizaţi sunt oxizii de azot proveniţi în general din procesele de combustie şi traficul rutier şi benzenul provenit din activităţile în care sunt folosiţi solvenţi sau de la staţiile de distribuţie carburanţi.

Prelucrarea statistică şi reprezentarea grafică a măsurătorilor de ozon este prezentată mai jos în tabelul 2.2.8. şi graficul 2.2.8.

Tabel 2.2.8. Prelucrarea datelor medii glisante pe 8 oreJudeţ Staţia Nr.

date valide

% date valide

Nr. date > VL


Media(µg/m3)

Maxima(µg/m3)

Mediana(µg/m3)


Giurgiu APDF G1 8451 96.47 0 0 49.32 117.86 49.48 91.85DGFP G2 8201 93.62 4 0.048 53.75 125,36 50,93 99,59

Fig. 2.2.8. Concentraţii medii glisante pe 8h O3

Pe parcursul anului 2009 s-au înregistrat depăşiri uşoare ale valorii limită cu o frecvenţă de 0.09 % în punctul G2 - DGFP.

2.2.9. Evoluţia calităţii aerului

Calitatea aerului în municipiul Giurgiu s-a menţinut constantă în ultimii ani, nu au existat variaţii foarte mari de la an la an,având totuşi o tendinţă de îmbunătăţire în ultimii ani.

Evoluţia calităţii aerului în perioada 2003-2009 este prezentată în tabelele următoare.

2003 2004 2005 2006 2007 2008 20090

5

10

15

20

25

30

35

40

45

G1 - APDF G2 - DGFP

µg/m

3

Fig. 2.2.9.1. Concentraţii medii anuale NO2

Prin introducerea reţelei de gaze naturale în municipiul Giurgiu la care a fost racordaţi majoritatea consumatorilor industriali se observă o scădere a valorilor înregistrate la dioxidul de azot.

VL anuală pentru protecţia sănătăţii umane

VL anuală pentru protecţia vegetaţiei

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

0

2

4

6

8

10

12

14

16

G1 - APDF G2 - DGFP

µg/m

3

Fig. 2.2.9.2. Concentraţii medii anuale NO

2003 2004 2005 2006 2007 2008 20090

5

10

15

20

25

G1 APDF G2 DGFP

µg/m

3

VL anuală pentru protecţia ecosistemelor

Fig. 2.2.9.3 Concentraţii medii anuale SO2

Valorile dioxidului de sulf au scăzut în toată această perioadă şi această tendinţă se observă la ambele staţii de monitorizare de pe teritoriul municipiului Giurgiu.

2003 2004 2005 2006 2007 2008 20090

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

APDF - G1 DGFP - G2Series3

µg/m

3

Fig. 2.2.9.4. Concentraţii medii anuale PM10

În anul 2009 s-au înregistrat valori mai mici la PM10 ca urmare a modernizării şi reabilitării drumurilor şi îmbunătăţirii infrastructurii.


2003 2004 2005 2006 2007 2008 20090

0.1

0.2

0.3

0.4

0.5

0.6

APDF - G1 DGFP - G2 Valoare limita anuala

µg/m

3

Fig. 2.2.9.5. Concentraţii medii anuale Pb

Concentraţiile de plumb au scăzut de la an la an, în principal datorită eliminării benzinei cu plumb folosită de autovehicule.

2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

0

0.2

0.4

0.6

0.8

1

1.2

G1 - APDF G2 - DGFP

µg

/m3


Fig. 2.2.9.6 Concentraţii medii anuale CO

Concentraţiile de monoxid de carbon au scăzut vizibil în municipiul Giurgiu ca urmare a îmbunătăţirii tehnologiilor folosite în procesele de combustie.

2003 2004 2005 2006 2007 2008 20090

1

2

3

4

5

6

7

8

9

G1 - APDF G2 - DGFP Valoare medie anuala

µg/m

3

Fig. 2.2.9.7. Evoluţia concentraţiei anuale C6H6

La benzen în ultimii 2 ani nu s-au înregistrat depăşiri ale valorii limită anuale, valorile păstrându-se totuşi ridicate, cu toate măsurile impuse, cum ar fi montarea sistemelor de recuperare a compuşilor organici volatili la staţiile de distribuţie carburanţi şi la rezervoarele de stocare. Menţionăm faptul că pe teritoriul municipiului Giurgiu nu există sursă potenţială pentru poluarea cu benzen.


2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

0

10

20

30

40

50

60

70

G1 - APDF G2 - DGFP

µg

/m3

Fig. 2.2.9.8. Evoluţia concentraţiei anuale O3

Faţă de anul 2003 se observă o scădere a concentraţiilor de ozon la ambele staţii. Valorile se păstrează totuşi ridicate mai ales din cauza traficului urban şi a faptului că a crescut numărul automobilelor de pe raza municipiului Giurgiu.

Concluzii

Faţă de anul 2003 se observă o îmbunătăţire constantă a calităţii aerului la cea mai mare parte din indicatori.

Calitatea aerului este una din subiectele în care Comisia Europeană a fost cel mai activă în ultimii ani, îndeosebi datorită interesului şi implicării tot mai mare a cetăţenilor, dezvoltând o strategie generală. Statele Membre au transpus şi implementat noile directive pe calitatea aerului care stabilesc obiective de calitate pe termen lung. Dar este şi responsabilitatea fiecărui om de a se implica în această problemă, prin schimbarea comportamentului de zi cu zi, folosirea mai puţin a automobilelor personale, utilizarea de combustibili mai puţin poluanţi şi implicarea în luarea deciziilor de mediu.

PROGNOZAREA DISPERSIEI POLUANTILOR IN FUNCTIE DE EVOLUTIA PARAMETRILOR METEOROLOGICI

I.STABILIREA MODULUI DE DISPERSIE A POLUANTILOR IN AER DETERMINATA DE MISCARILE ACESTUIA

1)Vantul

Daca temperatura si presiunea aerului ar avea aceleasi valori pe toata suprafata Pamantului nu a mai exista deplasari ale aerului. Dar temperatura, nefiind o marime constanta, determina repartitia neuniforma a presiunii atmosferice, datorita aparitiei pe suprafata Pamantului a unor regiuni incalzite diferit. Intocmai cum un rau curge de la deal la vale, tot astfel aerul se deplaseaza din regiunile cu presiune atmosferica mai ridicata spre cele cu presiue mai scazuta; asa se poate explica si formarea vantului.

In urma deplasarii aerului, caldra si umezeala vor fi trasferate dintr-un loc intr-altul, tot asa cu in alte situatii aerul mai rece si mai uscat va lua locul celui mai cald si mai umed.Aceste schimbari de caldura si de umezeala au o mare insemnatate in caractrizarea globala a vremii si a climei.

Analizand o harta sinoptica de la nivelul solului, se constata cu usurinta ca intre diferite puncte de pe suprafata Pamantului exista diferente de presiune. Daca se considera presiunea atmosferica standard la nivelul mari de 1015 mbar (aproximativ 760mm Hg) vor aparea regiuni intinse cu presiuni mai mri de 1015 mbar- anticicloni sau maxime barometrice- si altele cu presiuni sub 1015- cicloni sau minime barometrice.

Daca se urmareste repartitia presiunii atmosferice intr-un anticiclon, se observa ca aceasta scade radiar dinspre centru spre periferie. Diferenta de presiune dintre doua puncte, calculata in milimetri sau milibari se numeste Gradient baric sau gradient de presiune. Gradientul baric este intotdeauna perpendicular pe izobare si este orientat dinspre presiuea ridicata spre cea mai coborata.

Astfel, cu cat izobarele sunt mai dese cu atat granientul va fi mai mare, marcad salturi bruste ale presiunii si cu cat distanta dintreizobare va fi mai mare, gradientul baric va fi mai mic, iar schimbarile din campul presiunii vor fi mai lente. Intr-un ciclon presiunea aerului va scadea spre centrul sau si va creste catre exterior. Vanturile de pe glob nu sunt altceva, deci, decat miscari ale aerului provocate de diferentele de presiune mai inalta spre cele cu presiune mai joasa si cu cat gradientii barici vor fi mai mari vanturile vor avea o intnsitate mai mare in timp ce gradienti barici mici vor genera vanturi mai slabe.

Daca Pamantul n-ar avea o miscare de rotatie diurna atunci vantul ar urma gradientului baric. Dar, datorita acestei miscari, in scurgerea aerului intervine forta de abatere. Forta gradientului baric si forta de abatere (Coriolis) ajung repede in echilibru, iar vantul se va deplasa nu perpendicular pe izobare, ci treptat va avea o directie paralela cu izobarele.Acest vant ideal, aflat in echilibru fata de cele doua forte poarta numele de vant geostrofic in cazul in care izobarele sunt linii drepte si paralele.

In cazul izobarelor curbe, care inchid centrele de presiune atmosferica ridicata sau coborata se va tine seama in plus si de forta cetrifuga. Meteorologul olandez Buys- Ballot a dat urmatoarea relatie a vantului fata de presiunea atmosferica in emisfera nordica: daca stam cu spatele spre vant presiunea joasa va fi la stanga iar presiunea ridicata va fi la dreapta.

Aproape de suprafata Pamantului de regula pana la o inaltime de 600-900 m exista si forta de frecare a aerului de sol, care modifica directia vantului si contracareaza partial forta lui Coriolis, impiedicandu-l sa aiba directie paralela cu izobarele.Din aceasta cauza vantul va sufla oblic, de-a curmezisul izobarelor, sub unghi de 20-45 de grade, in functie de gradul de accidentare a solului . totodata viteza vantului se va reduce in functie de frecarea de sol. Numai la inaltimi mari, acolo unde nu va mai actiona influenta frecarii aerului de suprafata solului vantul, vantul se va deplasa paralel cu izobarele.

In emisfera nordica in cicloni, vantul sufla in sens invers miscarii acelor de ceas si in sensul acelor ceasului intr-un anticiclon. In emisfera sudica, situatia este exact inversa. Deci vanturile care actioneaza in cadrul unui ciclon formeaza o spirala orientata spre interior, in timp ce vanturile dintr-un anticiclon se dirijeaza dupa o spirala orientata spre exterior.

Ceea ce difera in miscarea vantului in cele dua emisfere este numai sensul, fiindca intotdeauna vanturile de la suprafata vor avea o spirala orientata spre centru si trebuie sa se ridice pentru a fi eliminat, iar in anticicloni, unde vanturile urmeaza o spirala orientata in afara, miscarea aerului va fi divergenta.

2)Instabilitate atmosferica

Cumulo-nimbus este denumirea unui anumit tip de nori.

Instabilitatea atmosferică pronunţată este caracteristică în sezonul cald al anului şi situaţiilor în care, într-un anumit context sinoptic, se întâlnesc două mase de aer cu caracteristici diferite, între care se realizează un puternic contrast termic.

În asemenea conjuncturi, se dezvoltă nori cu mare extindere pe verticală (nori de tip cumulo-nimbus), care pot ajunge până la altitudinea de 12.000-14.000 m; apar fenomenele electrice (fulgere nor-nor sau nor-sol) şi vântul se intensifică, putând apărea vijelii.

Atunci când în straturile mai înalte ale atmosferei temperatura este suficient de coborâtă, apar căderi de grindină. Aceste fenomene legate de un grad mare de instabilitate a coloanei de aer, care de cele mai multe ori sunt manifestări severe de vreme, nu au caracter continuu, iar în astfel de condiţii ploile torenţiale apar cu caracter local.

II.STABILIREA MODULUI DE DISPERSIE A POLUANTILOR IN AER DETERMINATA DE FENOMENE METEO

1)Precipitatiile

Precipitatiile iau nastere atunci cand picaturile ce formeaza norii ating diametrul de 0,1mm, capabile fiind astfel sa scape de sub influenta curentilor ascendenti. Cresterea dimensiunii particulelor se face fie prin transformarea picaturilor existente in nuclee de condensare, fie pe baza sarcinilor electrice ale picaturilor de apa.

Clasificare:1. In functie de marimea picaturilor si viteza (intensitatea) de cadere:- precipitatii cu caracter general (ploi si ninsori obisnuite, cu caderi uniforme si continue);- averse (de ploaie, zapada, lapovita) – cu picaturi mari si cu variatii de intensitate si de viteza;- burnite – numai precipitatii lichide cu picaturi foarte mici.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ploaie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Grindin%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2nt

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fulger

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nor

2. Dupa compozitie:- lichide – ploaia, aversa de ploaie si burnita;- solide – ninsoarea, aversa de zapada, lapovita, aversa de lapovita, acele de gheata, grindina (se formeaza in norii cumulonimbus).

3. Dupa geneza:- ploi convective – sub forma de averse (se formeaza la Ecuator in fiecare zi si la latitudini medii numai vara);- ploi frontale – cele care insotesc fronturile atmosferice (sunt caracteristice depresiunilor extratropicale);- ploi musonice – caracteristice musonului de vara (cad timp de 6 luni si in cantitati foarte mari);- ploi ciclonice – cele care insotesc ciclonii tropicali. Precipitatii orizontale:- roua – se formeaza in noptile de vara cand peste suprafata racita a Pamantului se deplaseaza o masa umeda de aer. Conditia ca sa se formeze roua este sa fie cald si sa nu bata deloc vantul;- bruma – se realizeaza in aceleasi conditii ca si roua. Temperatura aerului si a suprafetei trebuie sa fie negativa, spre deosebire de roua;- chiciura (promoroaca) – reprezinta rezultatul inghetarii picaturilor de apa ce formeaza ceata.

CEATACeata este tot o precipitatie orizontala – un complex de picaturi fine de apa, rezultat al condensarii vaporilor in apropierea suprafetei terestre. Prezenta cetii reduce vizibilitatea sub 1 km.Conditiile de formare a cetii sunt: saturatia aerului cu vapori de apa si scaderea temperaturii pana la atingerea punctului de roua. Saturatia se poate produce prin evaporare sau prin racirea aerului. O influenta deosebita o are si vantul cu viteze de pana la 2 – 3 m/s, care determina cresterea vitezei de evaporare.Dimensiunea picaturilor de apa este de la cativa microni la 60 microni. La temperaturi pozitive, diametrul este intre 10 – 30 microni, iar la temperaturi negative sub 10 microni.

In functie de vizibilitatea orizontala se stabilesc patru tipuri de ceata:- ceata slaba – cu vizibilitate cuprinsa intre 500 si 1000 de metri;- ceata moderata – cu vizibilitate cuprinsa intre 200 si 500 de metri;- ceata densa – cu vizibilitate cuprinsa intre 50 si 200 de metri;- ceata foarte densa – cu vizibilitate mai mica de 50 de metri.

La ceata slaba, intr-un cm3 de aer sunt 10 picaturi de apa, pe cand la ceata foarte densa sunt

pana la 50 de picaturi de apa.

Din punct de vedere al genezei exista urmatoarele tipuri de ceata:- ceata de radiatie – apare datorita racirii nocturne a suprafetei terestre si a aerului adiacent; se formeaza in conditii de calm si cer senin; se produce noaptea si dispare odata cu rasaritul Soarelui; nu este persistenta si este caracteristica regimului anticiclonic.- ceata de evaporare – ia nastere atunci cand o masa de aer rece se deplaseaza peste o suprafata de apa cu temperatura mai ridicata; este caracteristica marilor arctice; la latitudini medii, toamna si noaptea se formeaza deasupra lacurilor si raurilor;- ceata de advectie – ia nastere la deplasarea unei mase de aer umed peste suprafete mai reci sau mai calde; se formeaza mai ales de-a lungul litoralelor; este ceata cea mai persistenta cu extindere mare pe verticala (pana la 600m). Poate sa apara la orice ora din zi sau din noapte; ocupa suprafete mari si dispare greu.- ceata de panta (ascendenta) – ia nastere atunci cand aerul umed se deplaseaza de-a lungul unei pante si se raceste; caracteristica acestui tip de ceata este ca se mentine si la vanturi foarte puternice;- ceturile frontale – insotesc fronturile atmosferice, apar pe neasteptate, se deplaseaza repede, dar nu sunt persistente; pot fi prefrontale, de-a lungul liniei frontale sau postfrontale;- pacla industriala (smog) – se formeaza din vapori rezultati din procesele industriale, ce se condenseaza pe pulberile iesite odata cu ei din furnale.

Frecventa ceturilor este mare la latitudini mari (in Oceanul Inghetat ajunge la 100 zile/an) si prezinta doua maxime, primavara si toamna. Ceata lipseste in zonele tropicale (exceptand zonele de litoral).

2)Viscol

Viscolul este un vânt puternic însoţit de spulberarea zăpezii şi de transportul acesteia deasupra suprafaţei pământului.

Viscolul este o furtună severă caracterizată prin temperaturi scăzute, vânturi puternice, şi ninsori abundente. Cele mai multe viscole sunt în regiunea canadiană (şi rusă). Prin definiţie, diferenţa dintre un viscol şi o furtună de zăpadă este puterea vântului.

În cele mai frecvente situaţii, viscolele sunt însoţite de ninsori abundente care reduc foarte mult vizibilitatea. Viscolele devin hazarde naturale atunci când prin efectele datorate vânturilor puternice, spulberării zăpezii şi acumulării acesteia sub forma de troiene produc pagube materiale importante şi pierderi de vieţi omeneşti.

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Hazard&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Furtun%C4%83_de_z%C4%83pad%C4%83&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Z%C4%83pad%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2nt

Viscolele perturbă traficul rutier, feroviar şi aerian, adeseori acestea fiind întrerupte pentru diferite perioade. Vânturile puternice produc dezrădăcinări de arbori şi întreruperi ale livrărilor de curent electric şi ale aprovizionării populaţiei. Localităţile pot să rămână blocate pentru mai multe zile, drumurile de acces fiind închise. Teritoriile din zonele temperate, subpolare şi polare sunt expuse, în fiecare iarnă, viscolelor puternice, care produc perturbări majore ale activităţilor umane.

3)Vijelii

Vijeliile si trasneteleVijeliile sunt caracterizate prin puternicele descarcari electrice(trasnetele) care dau nastere fulgerelor si unor zgomote puternice, tunetele. Aceste fenomene sunt insotite de ploi violente

http://ro.wikipedia.org/wiki/Curent_electric

http://ro.wikipedia.org/wiki/Arbore

si bruste. In fiecare minut, in lume, 1800 de vijelii produc 6000 de fulgere. Ele provoaca importante pagube, undeori chiar victime.

III.IDENTIFICAREA FENOMENELOR METEO CARE PRODUC STAGNAREA POLUANTILOR IN ATMOSFERA

Cum se formeaza ceata?

Ceata este un fenomen meteorologic care este format dintr-o aglomeratie de particule de apa aflate in suspensie in atmosfera, in apropiere de suprafata solului.

Cand, la o anumita temperatura, cantitatea de vapori din aer se mareste substantial mai ales in urma evaporarii intense a apei din sol, acestia pot sa devina saturati prin racire, daca temperatura aerului coboara mai jos de asa-numitul "punct de roua". In aceasta stare ei nu mai pot sa se afle numai in stare gazoasa si incep sa se condenseze in mici picaturi de apa care, fiind in suspensie in straturile de aer de la suprafata solului, micsoreaza transparenta aerului, provocind fenomenul caruia ii spunem ceata. Ceata deasa care are ca efect o reducere mai accentuata a vizibilitatii se numeste negura sau pacla.

Ceata este mai frecventa toamna si primavara, cand temperaturile sunt mai scazute si vaporii ating starea de saturatie la o cantitate mult mai mica in unitatea de volum decat in timpul verii si se formeaza indeosebi dimineata si seara. De asemenea, ceata este cel mai des intalnita in vai unde temperatura este mai scazuta si umiditatea este mai mare.

Practic, ceata este un nor aflat in contact cu solul. Ea se distinge de nori numai datorita faptului ca norul nu atinge suprafata pamantului. Acelasi nor, considerat astfel de la altitudini joase, poate deveni ceata la altitudini mai inalte, spre exemplu in varful unor munti sau dealuri.

Atunci cand afara este foarte frig se poate observa ca lacurile si raurile scot aburi. Se formeaza astfel impresia ca apa fierbe. Fenomenul observat este cel de evaporare formandu-se ceata de evaporatie. Putina lume stie ca evaporarea apei la suprafata lacurilor sau a raurilor se poate face si la valori termice sub punctul de fierbere. Conditia care trebuie indeplinita este ca aerul de deasupra sa fie uscat.

Vaporii de apa ajunsi in aerul rece se condenseaza si formeaza stropi fini ce raman in suspensie, fenomen ce poate fi observat ca un abur deasupra apei.

New Microsoft Office Word Document (2).docx

Documents

Transcript of New Microsoft Office Word Document (2).docx