Situat în provincia Isfahan în vecinătatea instalaţiilor nucleare iraniene, la o altitudine de 1600 de metri, la poalele Munţilor Vulturilor (Kuh-e Karkas) orăşelul cu 40000 de locuitori este cunoscut pentru perele sale şi pentru moscheea din secolul XIV

În epoca ilkhanidă (după devastarea ţării de către Gingis Han, perioada cât stăpânirea mongolă este reprezentată de imperiul ilkhanid 1256-1335) cele mai mari realizări arhitecturale au fost complexele funerare.

Primii ilkhanizi, la fel ca şi strămoşii lor, mongolii, şi-au ascuns mormintele dar după ce Ghazan (1295-1304) se converteşte la islam iar Üljaitü adoptă islamul shiit în 1310, se construiesc adevărate complexe funerare numite „micile oraşe ale lui Dumnezeu” care cuprind ospicii, şcoli coranice, spitale, moschei, biblioteci, academii de filozofie, observatoare

Oraşele lui Dumnezeu au fost construite şi pentru viziri sau alţi demnitari locali.

La Natanz vizirul Zain al-Din Mastari a construit mormântul maestrului său, şeicul sufit Abd al-Samad, mort în anul 1299, precum şi o khanka (ospiciu pentru sufiţi) din care a mai rămas doar portalul

În anul 1307 vizirul a mărit şi Moscheea de Vineri de lângă mormântul maestrului său

Meşterii care au lucrat la Natanz s-au mutat apoi la Sultaniya, la mormântul lui Üljaitü, Soltanieh Dom

Minaretul a fost adăugat în anul 1325 de un şeic local

Fond muzical: Abdol Vahab Shahidi - Bahar Ghamangiz

Fotografii: Sanda Foişoreanu

Nicoleta Leu

Prezentare: Sanda Foişoreanu

Iran