NAFTA

ASOCIAŢIA NORD-AMERICANĂ A COMERŢULUI LIBER

Grupa 14

Studenţi:

-Iaşi 2010-

CUPRINS

1. NAFTA, introducere

2. NAFTA- definitie,evolutie, rol

3. Acordul Nord American de Comert Liber

4. NAFTA- proces dinamic si contradictoriu

5. Continut, prevederi si obiective NAFTA

6. Structura institutionala NAFTA

7. Impactul extinderii spre sud

8. Activitatea NAFTA( avantaje/dezavantaje)

9. Comparatie intre NAFTA si UE

10. Comparatie intre NAFTA si MERCOSUR

11. Concluzii

1.INTRODUCERE

Extinderea procesului de regionalizare la scară planetară prin aparitia unor noi

grupări de cooperare şi integrare economică, a determinat ţările dezvoltate din America

de Nord să se gândească şi ele la o formă de asociere care să le reprezinte mai bine

interesele şi să le acopere de risc în relaţiile economice cu celelalte state ale lumii.

Se ştie că grupările regionale promovează relaţiile dintre statele partenere iar în raport cu

terţii, în funcţie de nivelul de integrare, adoptă o politică diferenţiată. Ori, lipsa perspectivei

constituirii unei astfel de grupări între ţările continentului nord-american, ar fi condus la pierderi

considerabile în relaţiile comerciale cu parteneri precum Uniunea Europeană sau ASEAN care au

liberalizat schimburile economice între statele membre şi au impus restricţii faţă de terţi, prin

politica comercială promovată.

Primul pas în rezolvarea acestei probleme regionale l-a reprezentat semnarea unui acord

privind liberalizarea comerţului între Statele Unite ale Americii şi Canada.

Până în anul 1999, au fost eliminate toate taxele vamale asupra mărfurilor şi serviciilor între cele

două state.

Deşi Mexicul era un stat cu economie în curs de dezvoltare, aderarea la principiile

fundamentale ale comerţului liber a constituit una din deciziile cele mai importante pe care

trebuia să o adopte după o lungă perioadă de protecţionism. Încă din anul 1987, taxele vamale au

fost reduse la 50%, restricţiile cantitative au fost în mare parte eliminate, ca de altfel şi controlul

asupra preţurilor.

Un motiv al crearii NAFTA l-a reprezentat şi dificultăţile întâmpinate de GATT în

definitivarea negocierilor referitoare la reducerea taxelor vamale şi a protecţionismului.

Semnarea documentelor la nivelul şefilor de state din SUA, Canada şi Mexic la 17 decembrie

1992 a precedat ratificarea din noiembrie 1993 a Acordului Nord American de Liber Schimb

(NAFTA) şi intrarea sa în vigoare la termenul stabilit, ianuarie 1994. Această zonă reuneşte

economii cu stadii de dezvoltare diferite şi oferă, în opinia multor experţi occidentali, noi

perspective în comerţul regional internaţional.

Scopul iniţial al realizării unei grupări de integrare, a fost acela de a crea o

zonă de liber schimb, cu funcţia prioritară de alternativă şi contraponderare la cea vest–

europeană.

La 12 august 1992 şefii de stat ai SUA, Canadei şi Mexicului au semnat Tratatul de

Liber Comerţ al Americii de Nord (TLCAN), cunoscut sub denumirea de NAFTA, după

iniţialele în limba engleză ale documentului “North American Free Trade Agreement”.

Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994.

Obiectivul major al NAFTA îl constituie crearea unei zone de comerţ liber între

membrii săi prin.

Trebuie să se înţeleagă că NAFTA este în mare măsură un proces în evoluţie, ale cărui

obiective se vor valida sau nu în decursul timpului, iar câţiva ani de funcţionare nu sunt suficienţi

pentru a concluziona care este “desenul exact al acestui produs”. Procesul nu trebuie privit

exclusiv din punct de vedere al politicianului pentru care există “doar acum şi aici”, chiar dacă

acest lucru este favorabil sau nu, ci din punctul de vedere al analistului obiectiv care caută

determinanţi, calculează efecte şi oferă soluţii de redresare.

Teoria integrării economice se referă la aplicarea unei politici comerciale

discriminatorii a unor ţări, prin care se elimină barierele comerciale si se liberalizează

comerţul numai pentru ţările care creează aceaste zone de liber schimb, pieţe comune sau

uniuni vamale.

Gradul de integrare economică, care diferă în funcţie de angajamentele preferenţiale

economice stabilite între ţările partenere, poate creşte de la nivelul zonelor de comerţ liber, la

uniuni vamale imperfecte, la pieţe comune şi până la nivelul de uniuni economice.

În septembrie 1985, SUA a negociat cu Israel un acord de piaţa liberă. Acesta a fost

primul acord de comerţ bilateral semnat de SUA. Acordul a adus reduceri pentru barierele

tarifare în comerţul cu bunuri dintre cele două ţări. Comerţul cu servicii a fost de asemenea

liberalizat si unele demersuri au fost făcute pentru protecţia drepturilor intelectuale de

proprietate.

Deşi SUA şi Canada au avut un acord de comerţ liber pentru autoturisme din 1965,

evoluţiile din economia mondială, şi mai ales din spaţiul european au determinat apariţia unui

astfel de acord pentru toate produsele.

În 1998 un astfel de acord a fost în cele din urmă negociat. Când acordul a intrat în

vigoare la 1 ianuarie 1998, Canada era deja cel mai mare partener de comerţ al SUA, cu 150 mld

dolari canadieni din comerţ (75% din sumă venea din sistemul comercial liberalizat). Pactul a

avut ca scop eliminarea barierelor tarifare şi netarifare între cele doua ţări până în 1998.

S-au stabilit de asemenea pentru prima dată un set de reguli pentru comerţul cu servicii,

în care fiecare ţară trebuia să fie de acord şi să trateze sectorul de servicii a ţării vecine exact ca

şi pe propriul său sector şi să reducă costurile la serviciile ce ţin de contabili, avocaţi şi ingineri

sau alte profesii care se execută pe linia graniţei. În plus, acordul a eliminat toate restricţiile care

au mai rămas în domeniul investiţiilor pe piaţa celor două ţări.

NAFTA a fost rezultatul unei mişcări integraţioniste a economiilor nord-americane,

care, devenind tot mai puternică, a făcut posibilă încheierea acestui acord.

Factorii care au influenţat comerţul regional în cadrul NAFTA sunt:

•reformele comerciale aplicate în cadrul NAFTA;

•aplicarea, din partea concurenţilor de pe piaţa mondială, a reducerilor;

•eliminărilor tarifelor comerciale negociate la Runda Uruguay.

2. NAFTA- definitie,evolutie,rol

NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinței nestrămutate în forța comerțului și

investițiilor libere. Apare ca o abordare modernă și o continuitate a drumului deschis în perioada

postbelică a doi precursori celebri: Autopact și FTA.

Experții au considerat Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comerț liber.

Autopact, semnat în 1965 între Canada și SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele

fabricate în una din cele două țări și expediate în cealaltă țară. Aceasta a permis producătorilor de

autoturisme din ambele țări să-și programeze mai bine producția. Granița dintre SUA și Canada a

înregistrat în 1995 un flux reciproc de schimburi cu autovehicule și componente auto de circa 70

mld. USD. Practic, un sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt

reprezentate în prezent de schimburile de autovehicule și componente auto.

Extinderea procesului de regionalizare la scara planetara prin aparitia unor noi grupari de

cooperare si integrare economica, a determinat tarile dezvoltate din America de Nord sa se

gandeasca si ele la o forma de asociere care sa le reprezinte mai bine interesele si sa le acopere

de risc in relatiile cu celelalte state ale lumii, aflate si ele in astfel de raporturi.

In 1989 s-a stabilit un Acord de creare a Zonei de Liber Schimb Canada – SUA, la

initiativa Canadei, care s-a amplificat in iunie 1991 cu aderarea Mexicului formand NAFTA

(Asociatia Nord-Americana a Comertului Liber.

Prin acest Acord s-a urmarit crearea unei puternice aliante economice, cu un potential

urias de utilizare a fortei de munca in conditii de inalta productivitate si randament si care sa

determine cresterea nivelului de trai si careia sa i se alature in viitor si alte state astfel incat sa

genereze efecte deosebite asupra relatiilor economice cu alte tari sau grupari regionale.

Initiativa de creare a NAFTA este raspunsul apararii americane in fata puterii economice

atinse de Uniunea Europeana, datorita adancirii procesului de integrare.

Preocupările privind proiectul de creare a unei zone de liber schimb în America

de Nord au deţinut mulţi ani un loc central în politica americană şi canadiană. Niciodată

de la introducerea tarifelor Smoot-Hawley, dezbaterile unui proiect de lege comercială

nu au polarizat atât de mult atenţia opiniei americane. Nici conţinutul Acordului, nici

efectele sale sau consecinţele probabile aşteptate nu pot explica ardoarea acestor

dezbateri.

Necesitatea de a contrabalansa evoluţiile fără precedent ale procesului de

integrare regională din alte zone ale globului - în special Europa de Vest - a condus la

ideea creerii unei zone de liber schimb în America de Nord, sub numele de NAFTA,

care a fost exprimată public pentru prima dată la 10 iunie 1990, cu ocazia întâlnirii

preşedinţilor statelor: SUA, Canada şi Mexic.

NAFTA s-a dorit a fi o sursă de beneficii durabile pentru toţi partenerii. În

primele şase luni ale guvernării sale ca preşedinte, Bill Clinton şi-a creat moştenirea cea

mai durabilă, sprijinind liberalizarea schimburilor economice pe continentul american. O bună

perioadă de timp, procesul de liberalizare comercială prin Acordul General pentru Tarife şi

Comerţ (GATT) nu a cuprins o serie de sectoare dinamice precum: serviciile, investiţiile,

dreptul asupra proprietăţii intelectuale iar în alte domenii, rezultatele nu au fost cele aşteptate (de

exemplu, în agricultură). Această situaţie a generat nemulţumiri in special din partea SUA, şi a

creat condiţiile pentru orientarea atenţiei spre noi alternative, respectiv regionalizare la scară

planetară, care în opinia unor autori ar putea impulsiona într-o mai mare măsură şi negocierile

privind comerţul internaţional în cadrul actualei OMC.

SUA, sustinator inflacarat al multilateralismului si clauzei natiunii celei mai favorizate,

au ajuns la concluzia ca actiunile regionale pot oferi progrese mult mai mari comparativ cu

negocierile multilaterale.

Clinton a descris NAFTA ca pe un prim pas vital pentru un nou tip de comunitate a

naţiunilor, constituit pe o bază comună de valori democratice, stimulat de liberul schimb

al bunurilor, serviciilor şi capitalului, devotat drepturilor omului şi protecţiei mediului

înconjurător.

Definirea globalizării în termeni de sistem comercial mondial ajută la

înţelegerea dorinţei tot mai puternice a multor ţări în curs de dezvoltare fie de a adera la

una din marile grupări regionale, fie de a-şi crea ele însele una. Ecoul favorabil generat

în aproape întreaga Americă Latină de către iniţiativa „Entreprise for Americas”, lansată

încă din timpul Administraţiei Bush în 1990 care trebuia să extindă Acordul Nord

American al Liberului Schimb la aria Americii Latine, este un relevant exemplu.

Intenţiile şi demersurile pentru integrare regională sunt numeroase: de la crearea zonei

de liber schimb a celor două Americi până la „ unificarea NAFTA cu Mercosur şi

Uniunea Europeană într-o zonă atlantică de liber schimb”

3. Acordul Nord American de Comert Liber

Acordul privind formarea organizației internaționale Acordul Nord American de Comerț

Liber (North American Free Trade Agreement) cunoscut sub denumirea

de NAFTA, după iniţialele în limba engleză ale documentului “North American Free

Trade Agreement”a fost semnat la 17 decembrie 1992 între SUA, Canada și Mexic. Această

grupare de integrare orientează procesul de regionalizare pe axa Nord-Sud, respectiv

ţări dezvoltate - ţări în curs de dezvoltare. NAFTA acoperă o piață de 375 milioane de

consumatori, cu perspectiva extinderii și mai spre sudul continentului american, și o suprafață de

21,3 milioane km². Scopul acestui acord este liberalizarea în 10 ani a comerțului cu produse și

servicii, prin eliminarea barierelor tarifare și netarifare între părți și prin liberalizarea investițiilor

intra-zonale.

În ciuda succeselor înregistrate, există şi grupuri de interese care susţin că

iniţiativa creării Acordului Nord American a fost o eroare; în special unii lideri de

opinie americani sunt de părere că prin constituirea grupării, efectele economice şi

sociale au fost dintre cele mai negative:

-delocalizarea întreprinderilor americane spre unele zone din Mexic a condus la scăderea

gradului de ocupare a forţei de muncă în SUA, afectând în special populaţia necalificată;

-schimburile comerciale SUA - Mexic sau redus ca intensitate şi mai mult, a crescut deficitul

comercial al SUA cu Mexic;

-criza financiară din Mexic ar fi fost cauzată exclusiv de acest acord.

După ce a fost ratificat de parlamentele celor trei ţări (de Congresul SUA la 17

noiembrie 1993), Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Tratatul de Comerţ Liber

reglementează derularea tranzacţiilor comerciale dintre SUA, Canada şi Mexic în perspectiva

eliminării barierelor tarifare şi netarifare. Prevederile documentului se referă la 7 domenii

importante de activitate: accesul pe pieţe, reguli de origine, reglementări comerciale, comerţul cu

servicii, investiţii, reguli pentru asigurarea proprietăţii intelectuale şi soluţionarea controverselor.

Acest Acord este un conglomerat eterogen de state, inegale ca putere economica,

potential si oferta.

Negocierile privind incheierea Tratatului au mers in paralel si in aceeasi directie cu cele

din cadrul Rundei Uruguay a GATT.

Concordanta temporala dintre cele doua acorduri este simbolica si subliniaza procesul

simultan al celor doua tendinte ale comertului international: “regionalismul” la scara zonala si

“multilateralismul” la scara planetara.

Obiectivul major al NAFTA îl constituie crearea unei zone de comerţ liber între

membrii săi prin:

- promovarea competiţiei loiale;

- creşterea oportunităţilor de investiţii în teritoriul părţilor;

- recunoaşterea şi protejarea eficientă a dreptului de proprietate pe teritoriul

fiecărei ţări semnatare;

- cunoaşterea procedurilor eficace pentru aplicarea reglementărilor Tratatului şi

soluţionarea eventualelor controverse;

- stabilirea strategiei pentru dezvoltarea cooperării trilaterale, regionale şi multilaterale, în

perspectiva aderării la Tratat şi a altor ţări din regiune. Mai multe state latino-americane au

manifestat interesul de a adera la NAFTA, dar nivelul scăzut de dezvoltare a acestora, pe de o

parte, şi imposibilitatea administraţiei SUA de a negocia în regim “fast trak”, pe de altă parte,

îndepărtează acestă perspectivă. Spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o

poziţie comună faţă de terţi în domeniul taxelor vamale şi totodată, îşi menţin independenţa

propriilor lor economii naţionale.

Pe lângă desfiinţarea barierelor comerciale, Tratatul mai conţine o serie de

angajamente în materie de servicii de telecomunicaţii şi financiare, investiţii, proprietate

intelectuală, agricultură etc., precum şi norme comerciale de salvgardare, antidumping

şi compensatorii. Fac excepţie de la liberalizare sectoarele energetic şi petrochimic

mexicane care, potrivit constituţiei, pot fi exploatate şi valorificate numai de către

proprii cetăţeni.

Constatări:

• NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergură.

• Model de cooperare de tip interguvernamental, fără a avea organisme supranaționale.

• Nu are obiective de natură politică.

4. NAFTA – proces dinamic şi contradictoriu

NAFTA este o zonă de liber schimb de un tip aparte şi nu s-a pus problema, până în prezent, să

evolueze în direcţia creării unei pieţe comune care să permită pe larg şi libera circulaţie a factorilor de

producţie.

Există cercuri de interese în toate cele trei ţări care critică această omisiune din tratat, ele

argumentând că din moment ce se prevede o liberă circulaţie a capitalului este eronat că nu se prevede şi

libera circulaţie a celuilalt factor de producţie şi anume forţa de muncă.

Această atitudine nu a depăşit stadiul retoricii pentru că a fost evident că o liberalizare mai

cuprinzătoare nu va obţine acordul în SUA şi Canada, care se opun ideii că forţa de muncă mai puţin

calificată şi mult mai ieftină din Mexic să primească acces liber pe pieţele lor.

Aceasta este o realitate inexorabilă în cazul integrării între ţări cu nivel mediu al veniturilor redus

şi ţări cu venituri pe locuitor mult mai mari. Statisticile arată că mişcările de forţă de muncă între Mexic şi

SUA, legale sau clandestine, sunt mult mai pronunţate decât între ţările membre UE.

Domeniile vizate de NAFTA sunt următoarele:

• Comerţul cu bunuri şi materiale. În decurs de 10 ani urmează a fi înlăturate toate taxele vamale

aplicabile produselor considerate ca “nord-americane”, în conformitate cu regulile de origine, astfel ca în

anul 2004, să se formeze o vastă piaţă liberă.

•Comerţul cu servicii. Serviciile deţin un loc extrem de important în comerţul din zona supusă

tratamentului naţional.

• Investiţiile directe de capital – liberalizare.

•Alte dispoziţii: reguli de concurenţă, proprietatea intelectuală, sejurul temporar al oamenilor de

afaceri, aspecte privind protecţia mediului.

Aspectele cele mai inovative, dar în acelaşi timp şi cele mai controversate ale NAFTA

sunt reglementările legate de protecţia mediului, care sunt incluse şi în acordul propriu-zis, dar şi

în acordul separat numit Acordul Suplimentar asupra Mediului.

Aceste prevederi fac ca NAFTA să fie cel mai elaborat acord de liber schimb din punct de vedere

al protecţiei mediului. Acest acord suplimentar a înfiinţat şi o Comisie de Cooperare a Mediului

(CEC), alcătuită din experţi în domeniu din cele trei ţări participante.Prin actul integraţionist,

SUA a dorit consolidarea poziţiei sale în cadrul triunghiului de forţe SUA-UE-Japonia, care dă

configuraţia ordinii economice mondiale. În acest context, o abordare comparativă NAFTA-UE

este sugestivă pentru identificarea poziţiei acestei grupări.

La aparitia sa, NAFTA a avut mai multe semnificatii:

•A reprezentat schimbarea politicii SUA in directia regionalizarii, in pofida vechilor ei conceptii

despre multilateralitate

• Este o grupare economica integrationista intre superputerea economica a lumii cu venituri pe

locuitor foarte mari – SUA – si doua tari cu un potential diferit – Canada – o tara dezvoltata, dar

cu un potential economic mai mic si Mexic - o tara cu economie in dezvoltare cu diferente

economice majore comparativ cu celelalte doua state.

•Datorita alaturarii a doua tari cu un venit pe cap de locuitor foarte ridicat uneia cu un venit

substantial mai scazut, unul dintre scopuri a fost deplasarea axei de dezvoltare economica spre S.

Aceasta zona reuneste economii cu stadii de dezvoltare diferite, cu noi perspective in

comertul regional international.

Obiectivul major al NAFTA îl constituie stabilirea unei zone de comerț liber între

membrii săi prin:

• promovarea competiției loiale

• creșterea oportunităților de investiții în teritoriul părților

• recunoașterea și protejarea eficientă a dreptului de proprietate pe teritoriul fiecărei țări

semnatare

•cunoașterea procedurilor eficace pentru aplicarea reglementărilor Tratatului și soluționarea

eventualelor controverse

•stabilirea strategiei pentru dezvoltarea cooperării trilaterale și multilaterale, în perspectiva

aderării la Tratat și a altor țări din regiune.

Scopul ţărilor participante este să promoveze:

•perfecționarea structurilor economice ale țărilor participante

•creșterea economică prin expansiunea comerțului și a oportunităților investiționale,

•creșterea competitivității internaționale cu respectarea asigurării și conservării protecției

mediului,

•dezvoltarea economică susținută,

•protejarea, dezvoltarea și respectarea drepturilor forței de muncă,

• consolidarea relațiilor privilegiate de prietenie și cooperare între țările membre și promovarea

dezvoltării durabile

•să contribuie la progresul și dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial precum și extinderea

cooperării internaționale

•crearea unei piețe mai vaste și mai sigură pentru produsele și serviciile realizate pe teritoriile

statelor membre

•reducerea incidentelor / distorsiunilor comerciale

• stabilirea unor reglementări clare și mutual avantajoase a schimburilor comerciale

•asigurarea unui mediu comercial previzibil și favorabil investițiilor

•stimularea competitivității întreprinderilor proprii pe piața internațională

• favorizeze creativitatea și inovația și de a promova comerțul cu produse și servicii care fac

obiectul dreptului de proprietate intelectuală

•crearea unor noi posibilități de angajare și imbunanatire a condițiilor de muncă precum și a

calității vieții, pe teritoriile statelor membre.

5. CONŢINUT, PREVEDERI ŞI OBIECTIVELE NAFTA

NAFTA reprezintă un ,,cadrul de lucru instituţional” (“institutional framework”) prin

promovarea şi garantarea aplicării modelului neoliberal la nivelul tuturor statelor componente ale

acordului, într-o sturctură asimetrică, în care SUA are rolul dominant (urmare a statului său de

superputere mondială). Acest model asimetric permite Statelor Unite să-şi promoveze viziunea

sa proprie despre democraţie şi despre economia de piaţă în întreaga regiune, exercitând presiuni

în direcţia liberalizării, în contextul accentuării competitivităţii din economia globală.

NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre, dar

fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în relaţiile cu terţii.

Spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună faţă de

terţi în domeniul taxelor vamale şi, totodată, îşi menţin independenţa propriilor economii

naţionale.

Potrivit prevederilor NAFTA, taxele vamale vor fi eliminate în termen de 5 ani pentru

majoritatea produselor industriale, în 10 ani pentru servicii şi unele produse specifice şi de 15 ani

pentru o categorie de produse denumite sensibile, inclusiv textile şi agricole.

Pe lângă desfiinţarea barierelor comerciale, Tratatul mai conţine o serie de angajamente

în materie de servicii de telecomunicaţii şi financiare, investiţii, proprietate intelectuală,

agricultură, etc., precum şi norme comerciale de salvgardare, antidumping şi compensatorii. Fac

excepţie de la liberalizare sectoarele energetic şi petrochimic mexicane care , potrivit constituţiei,

pot fi exploatate şi valorificate numai de cetăţenii mexicani.

Prin intrarea în vigoare a Tratatului, SUA şi Canada au desfiinţat barierele tarifare la

exporturile mexicane proprii în proporţie de 84% şi, respectiv, 79 %. Conform principiului

asimetriei prevăzut în Tratat, Mexicul a desfiinţat barierele tarifare pentru 43% din importurile

din SUA şi 41 % pentru cele provenite din Canada.

Scopul creării Acordului a fost dorinţa de dezvoltare a economiilor ţărilor

membre, intensificarea schimburilor economice şi redinamizarea creşterii economice în

Mexic. Chiar dacă la început obiectivele propuse nu au condus la rezultatele aşteptate (în

Mexic s-a declanşat criza economică şi financiară iar comerţul Statelor Unite şi Canadei

cu această ţară a înregistrat un important declin), pe parcursul anilor următori, NAFTA a

demonstrat că instituirea sa nu a constituit o greşeală.

Pentru a avea acces pe piaţa NAFTA, ţările cu o dezvoltare economică medie, inclusiv

România, vor trebui să se orienteze cu precădere spre Mexic, al cărui nivel de dezvoltare este

similar.

Sectoarele cele mai afectate de intrarea în vigoare a Tratatului sunt, în special, cele

aferente produselor pentru care au fost eliminate tarifele vamale între ţările semnatare, în

condiţiile menţinerii de taxe vamale ridicate faţă de terţi (industria de textile, automobile, maşini

– unelte, produse agricole etc.).

Raportând prevederile NAFTA referitoare la drepturile de proprietate intelectuală şi

protecţia acestora la cele cuprinse în GATT/OMC, continentul nord-american, limitează accesul

statelor în dezvoltare la cunoştinţele şi informaţiile rezultate în urma activităţilor R&D, astfel:

•NAFTA asigură protecţia transmisiilor TV via-satelit prin codificarea transmisiilor prin satelit;

• asigură stricta protecţie pentru noile varietăţi de plante în conformitate cu prevederile UPOV

(International Agreement for the Protection Against the Acquisition of Vegetables, 1978)

respectiv Convenţia Internaţională pentru protecţia Noilor varietăţi de plante (International

Convention for the Protection of New Plant Varieties, 1991);

• NAFTA este primul tratat internaţional care protejează secretele industriale;

•la expirarea licenţelor, acestea nu pot face obiectul domeniului public, aşa cum se întâmplă în

majoritatea statelor;

• Canada exclude aplicarea tratamentului naţional pentru o serie de servicii culturale –

fonograme, publicaţii, programe de radio şi televiziune, industria cinematografică;

• NAFTA întăreşte cooperarea şi ajutorul tehnic pentru stoparea comerţului cu produse care

încalcă drepturile de proprietate intelectuale.

Ca mărime, NAFTA reprezintă a doua zonă de liber schimb a lumii, unind 365

milioane de consumatori din cele 3 state într-o singură piaţă liberă.

Cu exporturi în valoare de 40 mld $ şi importuri din SUA în anul 1993 de 41 $, Mexic era

deja al treilea partener de comerţ al SUA, după Canada şi Japonia în momentul semnării

contractului.

Cel mai important impact, l-a avut NAFTA asupra comerţului dintre SUA şi Mexic

(Canada s-a alăturat negocierilor doar pentru a se asigura că interesele sale sunt protejate).

Cele şapte instituţii pe care se bazează NAFTA sunt:

1.Comisia pentru Liberul Schimb (Free Trade Comission)

2.Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru

3.Secretariatul NAFTA

4.Comisia pentru Cooperare în Domeniul Muncii

5.Comisia pentru Cooperare în Domeniul Mediului înconjurător (CEC)

6.Banca Nord-Americană de Dezvoltare (NADB)

7.Comisia pentru cooperare cu statele vecine în domeniul mediului înconjurător (BECC)

6. Structura instituţională NAFTA

NAFTA nu dispune de un pachet de organisme executive comune puternice, dezvoltând

în schimb o reţea instituţională specifică care corespunde unei structuri integraţioniste cu o

minimă dimensiune politică. Nu există un organ executiv, cum este cazul Comisiei Europene din

cadrul UE, dar există un fel de Comisie NAFTA la Ciudad de Mexico, dar nu este nici un organ

executiv şi nici autoritate autonomă cu iniţiativă legislativă.

NAFTA dispune de o structură organizaţională flexibilă, adaptabilă la dinamica relaţiilor

internaţionale, iar instituţiile sale se bucură de o oarecare autonomie şi sunt conduse de

reprezentanţii celor trei state.

Instituţiile NAFTA:

1. Comisia pentru Liberul Schimb

2. Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru

3. Secretariatul

4. Comisia pentru cooperare în domeniul forţei de muncă (la Dallas)

5. Comisia pentru cooperare în domeniul mediului (la San Antonio)

6. Banca Nord-Americană de Dezvoltare

7. Comisia pentru Cooperare cu statele vecine în domeniul mediului înconjurător

1. Comisia pentru Liberul Schimb

Este componenta principală a stucturii organizaţionale NAFTA şi este alcătuită

din miniştri de comerţ ai statelor membre. Comisia nu este o instituţie cu caracter

permanent, ci se reuneşte doar când este nevoie sau cu ocazia întâlnirilor anuale. Comisia

are drept atribuţiuni: supravegherea implementării complete a acordului până în anul

2008 şi medierea conflictelor dintre membrii NAFTA. De asemenea supraveghează

activitatea comitetelor NAFTA , a grupurilor de lucru şi a celorlalte structuri subsidiare.

2. Comitetele NAFTA şi grupurile de lucru

Pentru buna implementare a prevederilor Tratatului şi pentru respectarea acestora,

peste 30 de grupuri de lucru, comitete şi alte organisme subordonate au fost create cu acest scop.

Domeniile cheie de implicare a acestora sunt: comerţul cu bunuri, regulile de origine, proceduri

vamale, comerţul cu produse agricole şi subvenţii, standarde, achiziţii guvernamentale, investiţii

şi servicii, deplasarea peste graniţă a persoanelor de afaceri, soluţionarea disputelor.

Activităţi administrative:

•armonizarea sau asigurafrea compatibilităţii între norme tehnice şi standardele industriale;

• uniformizarea reglementărilor pentru mijloacele de transport care vor avea dreptul să traverseze

teritoriile celor trei ţări cu norme sanitare şi fitosanitare;

•simplificarea şi uniformizarea regulilor de origine;

•accelerarea procesului de armonizare a formalităţilor vamale şi liberalizarea comercială;

•facilitarea comerţului în sectoarele sensibile (agricultură, textile şi confecţii, telecomunicaţii);

• adoptarea de proceduri unitare pentru derularea relaţiilor financiare între ţările membre.

3. Secretariatul NAFTA

Secretariatul NAFTA, cuprinzând secţiunea americană, canadiană şi mexicană, a fost

creat pentru administrarea activităţii de soluţionare a disputelor dintre membrii NAFTA,

îndeosebi în cadrul Capitelelor 14 (Servicii funerare), 19 (Analiza şi soluţionarea disputelor

legate de procedurile antidumping şi compensatorii), 20 ( Arnajamente instituţionale şi proceduri

de soluţionare a disputelor) şi anumite aspecte din cadrul Capitolului 11 (Investiţii).

Fiecare secretariat naţional păstrează un registru asemănător cu cele caracteristice

tribunalelor de justiţie. Suplimentar secretariatele NAFTA au în subordine şi diferite alte comisii

şi grupuri de lucru.

4.Comisia pentru cooperare în domeniul muncii

Existenţa acordurilor suplimentare NAFTA a impus crearea unor structuri instituţionale

speciale pentru atingerea obiectivelor propuse prin acorduri. Sub patronatul NAALC (Acordul

nord-american de cooperare în domeniul forţei de muncă), a fost creată, în 1994, Comisia pentru

cooperare în domeniul muncii, având în componenţă Consiliul de Miniştri şi Secretariatul.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, NAALC a creat şi perfecţionat mecanisme de

cooperare trilaterală, care se bazează pe consultări interguvernamentale, pe evaluări individuale

ale statelor şi pe mecanismele de soluţionare a disputelor din sfera relaţiilor de muncă:

• aplicarea legislaţiei din domeniul forţei de muncă a fost susţinută print-un program activ de

cooperare în domenii cheie precum: securitatea locului de muncă şi sănătate, protecţia

muncitorilor emigranţi şi perfecţionarea soluţiilor umane.

• acordul a stabilit instituţii şi mecanisme care să faciliteze transmiterea de către public, direct

guvernelor, a problemelor de muncă pe care le întâmpină.

5.Comisia pentru cooperare în domeniul mediului

Comisia pentru cooperare în domeniul mediului a fost creată în anul 1994, sub patronajul

NAAEC şi are ca scop facilitarea cooperării trilaterale pe probleme de mediu înconjurător,

reducerea conflictelor comerciale şi de mediu şi asigurarea implementării corespunzătoare a

legislaţiei de mediu.

Structura sa cuprinde: Comitetul Comun Public Consultativ şi Secretariatul

Printre activităţile cele mai recente şi mai importante ale Comisiei se remarcă:

•Raportul Secretariatului CEC asupra „Provocărilor de mediu şi asupra oportunităţilor de creare

a unei pieţe energetice nord-americane” în anul 2002.

• aprobarea în anul 2002 a Agendei pentru colaborarea părţilor membre în programe de protecţie

a copiilor faţă de riscurile de mediu”.

6.Banca Nord-Americană de Dezvoltare

A fost creată sub auspiciile NAFTA pentru a răspunde problemelor de mediu din

regiunea graniţa SUA-Mexic. Banca şi-a început activitatea în baza acordului dintre guvernul

Statelor Unitea ale Americii şi guvernului Statelor Unite Mexicane cu privire la crearea Comisia

pentru cooperare în zona de frontieră în domeniul mediului înconjurător şi a Băncii Nord-

Americane de Dezvoltare. Sediul său este în San Antonio şi funcţionează din 1994.

În iunie 2000 s-a propus realizarea unor reforme care să extindă activitatea băncii în alte

sfere de interes regional, fapt care a necesitat o analiză profundă şi propuneri pentru operarea de

modificări nu numai în cadrul statului băncii, dar şi în cadrul sistemelor legislative ale celor două

tări.

7.Comisia pentru cooperare în zona de frontieră în domeniul mediului

înconjurător

Comisia pentru cooperare în zona de frontieră în domeniul mediului înconjurător şi

are activitatea legată de cea a Băncii Nord-Americane de Dezvoltare.

Rolul acestei Comisii constă în asistarea statelor vecine şi a comunităţilor locale în

realizarea proiectelor din domeniul infracstructurii legate de mediul înconjurător.

BECC se implică, de asemenea, în evaluarea feyabilităţii şi compatibilităţii

echipamentelor firmelor care solicită finanţarea NADB cu legislaţia de mediu. BECC

este implicată în popularizarea activităţilor de protecţie a mediului şi de prevenire a

poluării acestuia.

7. Extinderea NAFTA spre Sud

Mai multe state latino-americane si-au manifestat interesul de a adera la NAFTA. SUA

preconizează atragerea în cadrul acestei zone și a celorlalte țări din America Centrală, America

Latină și Caraibe, exceptând Cuba, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat.

Cu prilejul Summit-ului de la Miami din decembrie 1994 s-a hotărât crearea unei zone de

liber schimb care sa cuprindă cele două continente (870 de milioane de locuitori) până în anul

2005, cu numele de Zona de Comerț Liber a Americilor - Free Trade Areas of the Americas sau

FTAA, dar de atunci progresele înregistrate au fost foarte discrete.

Cei 34 de șefi de state și de guverne au pledat pentru necesitatea extinderii acordurilor

economice la nivelul întregii emisfere vestice prin întărirea democrației, dialog politic, stabilitate

economică, progres în justiția socială, deschidere comercială și impulsionarea procesului de

integrare din zonă. În 1995 poziția SUA față de extinderea NAFTA era destul de neclară, pentru

că administrația Clinton a dat uitării dorință de a extinde Acordul în toată America Latină.

Negocierile pentru integrarea economică și comercială a Americii de Nord și de Sud urmau sa se

încheie în 2005, pentru ca în 2010 să se contureze o zonă de comerț liber Asia-Pacific. Inițiativă

acestui proiect extrem de ambițios este benefică, întrucât va determină creșterea bunăstării pe

cele două continente prin liberalizarea comerțului, promovarea investițiilor și reducerea

datoriilor.

Chile a negociat, încă de la crearea grupării, un acord cu NAFTA. Multe din state au

încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale pentru reducerea treptată a taxelor vamale.

Remarcând succesele înregistrate de Mexic în special în relația cu SUA, multe țări în curs de

dezvoltare sprijină această idee.

8.Avantaje si dezavantaje şi precauţii

NAFTA a fost un subiect controversat la momentul punerii sale în aplicare, şi încă mai

este considerat controversat în ziua de azi datorita dazacordurilor existente în ceea ce priveşte

efectul pe care l-a avut asupra rezidenţilor din cele trei ţări. În timp ce unele efecte, cum ar fi

creşterea comerţului, pot fi considerate pozitive cât şi negative, în funcţie de circumstanţe, unele

efecte sunt în mod evident pozitive, cum ar fi serviciile de sănătate mai bună, iar altele sunt în

mod evident negative, precum reducerea, în medie, a creşterii PIB-ului. Un rezultat al NAFTA

este ca dependenţa Mexicului faţă de economia SUA a crescut în mare măsură..

Astfel,fiecare parte din acordul NAFTA beneficiază de anumite avantaje:

•SUA şi Canada câştigă accesul la piaţa mexicană, o piaţă cu peste 80 de milioane de oameni.

•ţinând cont de faptul că Mexicul este o ţară mult mai mică decât SUA, iar crearea de locuri de

muncă este acelaşi şi în SUA şi în Mexic, efectul creării NAFTA este mult mai mare pentru

Mexic

•NAFTA a contribuit la creşterea atractivităţii Canadei pentru investitorii străini. În acest sens

prevederile NAFTA asigură o mai mare certitudine şi stabilitate pentru deciziile de investiţii

garantând un tratament echitabil, transparent şi nediscriminatoriu al investitorilor şi al

investiţiilor acestora în întreaga zonă de comerţ liber.

•Contribuţia NAFTA la creşterea productivităţii printr-o concurenţă sporită şi inputuri la

preţuri mai competitive a atras, deasemenea, un volum sporit de investiţii în Canada.

•NAFTA a avut efecte pozitive pentru SUA în ceea ce priveşte exporturile, veniturile,

investiţiile şi locurile de muncă, întrucât taxele vamale aplicate de Mexic s-au redus drastic.

Schimburile comerciale cu Mexicul au dus la crearea unui număr de 90 – 160 mii de locuri de

muncă în SUA

Printre efectele imediate şi pe termen mediu ale intrării în vigoare a NAFTA menţionăm:

• consolidarea stabilităţii economice în regiune;

• sporirea considerabilă a fluxurilor comerciale şi de capital între statele semnatare;

• asigurarea condiţiilor pentru menţinerea capacităţii concurenţiale a firmelor americane şi

canadiene în competiţia cu cele europene şi asiatice prin folosirea mâinii de lucru ieftine

mexicane;

• creşterea globală a producţiei în regiune şi sporirea numărului locurilor de muncă, îndeosebi în

Mexic;

• dezvoltarea tehnologică a Mexicului şi sporirea capacităţii sale de a atrage investiţii străine

directe, atât de pe pieţele SUA şi Canadei, cât şi, în general, de pe pieţele internaţionale;

• potenţarea rolului politic al Canadei pe plan regional şi a capacităţii sale de a consolida statutul

de stat federal;

• sporirea considerabilă a capacităţii concurenţiale a Mexicului. Pe această bază, Mexicul a fost

în măsură să încheie acorduri de liber schimb cu unele ţări latino – americane (Chile, Columbia,

Venezuela), precum şi un acord similar NAFTA cu Uniunea Europeană (la presiunea

europenilor, interesaţi să asigure firmelor europene pe piaţa mexicană condiţii similare celor

oferite firmelor americane şi canadiene).1

Corporaţiile transnaţionale sunt susţinătorii cei mai înfocaţi ai constituirii NAFTA ele

fiind cele mai bine pregătite pentru a face faţă oricărei concurenţe.Drept urmare ele şi-au putut

extinde afacerile extrem de uşor în ţările membre.

Mexicul, unde producţia industrială nu s-a bazat pe tehnologii foarte performante, a oferit

o mare oportunitate pentru companiile străine, în relaţia productivitate-cost de producţie.

NAFTA a creat producătorilor canadieni posibilitatea de a-şi utiliza integral potenţialul,

extinzându-şi sfera de activitate pe o piaţă nord-americană foarte vastă, mai bine integrată şi mai

eficientă. Producătorii din zona de liber schimb au acces la mărfuri şi produse intermediare de

cea mai bună calitate, la preţuri rezonabile şi scutiri de taxe pentru produsele provenite din toată

America de Nord, astfel că, cererea consumatorilor este satisfăcută acum de produse şi servicii

de cea mai bună calitate .

Printre consecinţele negative ale creării zonei de liber schimb menţionăm :

1 The Europa World Year Book, 2001

unele sectoare economice care nu sunt competitive în plan global riscă să fie eliminate;

multe locuri de muncă ar putea fi reduse iar pentru unele societăţi ar putea exista riscul

falimentării datorită deplasării resurselor economice spre zone care oferă avantaje comparative

mai mari;

creşte cantitatea de importuri iar acest lucru ar putea cauza un deficit în cazul în care

importurile ajunge la un nivel mai înalt decât exporturile.

NAFTA prezintă însă şi o serie de dezavantaje. Mexicul a suferit cea mai gravă criză

economică din ultimii 60 de ani. De la implementarea NAFTA, şomajul a crescut cu 2.000.000

de persoane şi 28.000 de întreprinderi mexicane au falimentat. Totodată salariul real s-a redus cu

o treime la începutul NAFTA. Tot din cauza NAFTA aproximativ 1 milion de fermieri mexicani

au falimentat din cauza importului de cereale din nord. Multe întreprinderi mici şi mijlocii au

fost eliminate sub reglementările NAFTA. Rata poluării şi a bolilor provocate de acestea,precum

hepatita,bolile respiratorii au crescut atât pentru mezicani cât şi pentru americanii rezidenţi în

zona frontierei.

Soluţionarea gravei crize economice mexicane din 1995 este însă un argument în

favoarea NAFTA. SUA a ajutat financiar cu suma de 20 mld. USD iar Fondul Monetar

Internaţional cu 17,8 mld. USD. Acesta din urma reprezintă a reprezentat cel mai mare ajutor

financiar acordat vreodată unei singure ţări. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă NAFTA nu ar fi

fost in vigoare şi dacă nu ar fi prezentat garanţia că economia mexicană se poate revigora în

condiţiile derulării in continuare a tratatului. În această privinţa argumentele sunt împărţite

deoarece se consideră că existenţa NAFTA a avut ca efect adăncirea parteneriatului nord

american însă pe de altă parte preţul plătit pentru acest lucru a fost mult prea mare.

Precauţii:

Fiecare membru NAFTA va excepta unele activităţi de la aplicarea acestui acord:

•Canadienii, aşa cum a fost stipulat şi în vechiul Acord de Comerţ Liber între Canada şi SUA,

vor excepta de la aplicarea NAFTA in domeniul publicaţiilor. În Canada există sentimentul că

fără un control special asupra proprietăţii şi acordând mass-mediei canadiene beneficii prin taxe,

acesta va fi acaparat de media din SUA.

•Cererea SUA a fost ca mişcarea liberă a persoanelor, cu excepţia profesioniştilor şi managerilor,

să nu fie permisă. Acest lucru este rezultatul temerii SUA că va fi copleşită de milioane de săraci

din Mexic.

•Guvernul mexican îşi rezervă dreptul de a controla sistemul de căi ferate, electricitatea,

petrochimia de bază şi industria petrolieră.

9.Comparatie intre NAFTA si UE

La înfiintare NAFTA nu a fost văzut ca un adversar al Uniunii Europene, chiar se aştepta

la un moment dat să se producă o apropiere între aceste puteri, iar în prezent se fac multe

comparaţii între acestea.

NAFTA este doar un accord de liber schimb, un model de cooperare de tip

interguvernamental şi nu dispune de organisme supranaţionale, pe când Uniunea Europeană este

o uniune economică şi monetară.

NAFTA asigură reducerea sau suspendarea taxelor vamale între ţările membre, dar

fiecare dintre acestea menţine un tarif vamal şi măsuri protecţioniste proprii în relaţiile cu terţii,

în schimb spre deosebire de Uniunea Europeană, statele NAFTA nu au o poziţie comună faţă de

terţi în domeniul taxelor vamale şi, totodată, îşi menţin independenţa propriilor economii

naţionale.

Diferenţa mai mare este cea polică, deoarece naţiunile trebuie să fie democraţii stabile

înainte de a intra în comunitatea europeană şi piaţa comună europeană este un pas intermediar

către unitatea politică. NAFTA nu urmăreşte acest lucru, un exemplu în acest sems îl constituie

şi criticile sistemului politic mexican. NAFTA prevede că reducerea tarifelor vamale către zero

să se realizeze într+o perioadă de 10 ani, iar cotele să fie eliminate într+o perioadă de 15 ani.

NAFTA se diferenţiază faţă de alte aranjamente integraţioniste (UE) deoarece nu este

dotată cu instrumente executive de tipul Comisiei Uniunii Europene. Există un fel de Comisie a

NAFTA cu sediul la Mexico City, dar aceasta nu este un organ executiv cu acţiune permanentă şi

nici o autoritate autonomă cu iniţiativă legislativă. Ea are, în special, rolul de a sprijini rezolvarea

diferendelor între cele trei părţi şi de a servi ca un forum de discuţii între ele. Ea seamănă mai

mult cu Consiliul European decât cu Comisia Europeană.

NAFTA diferă, de asemenea, de Uniunea Europeană şi prin faptul că nu este dotată cu

mecanisme de gestionare a transferului de resurse de la economiile mai puternice către Mexic.

Crearea acestor mecanisme ar fi făcut improbabilă aprobarea acordului în SUA şi Canada. Cu

toate acestea, informal, când Mexicul, confruntat cu marea criză financiară, a avut nevoie de

sprijin financiar la finele anului 1994, acesta a fost oferit totuşi, cu destulă promptitudine şi

generozitate. Cu toate acestea, NAFTA funcţionează cu ajutorul unor organizaţii care sunt în aşa

fel create încât să fie perfect adaptabile condiţiilor schimbătoare ale unor relaţii internaţionale de

schimb foarte dinamice.

Tratatul nu are obiective de natură politică spre deosebire de Uniunea Europeană.

În cele din urmă putem afirma că gradul de integrare al NAFTA este total diferit de cel al

Uniunii Euopene (care constituie exemplul concludent de integrare pluridimensională a unei

regiuni.

10.Comparatie intre NAFTA si MERCOSUR

Cele două acorduri de integrare, NAFTA şi MERCOSUR, au obictive cu totul diferite; în

timp ce NAFTA şi-a propus ca obiectiv de bază crearea unei zone de comerţ liber, MERCOSUR

pe lângă realizarea zonei de comerţ liber şi-a dorit o uniune vamală şi o politică coerentă pentru

o piaţă comună.

Această analiză comparativă scoate în evidenţă o diferenţă foarte mare din punct de

vedere al forţei econimice determinată de decalajele la nivelul dezvoltării econimice şi

participării la fluxurile din economia mondială.

În anul 2001 produsul intern brut al NAFTA era de peste 12 ori mai mare decât al

MERCOSUR,chiar dacă populaţia era doar cu 1.9 ori mai mare.

În timp ce NAFTA are ca membri 3 ţări, din care Canada şi SUA foarte dezvoltate şi

Mexic o ţară cu venit mediu, MERCOSUR este format din 4 ţări, din care Argentina, Brazilia şi

Uruguay din grupul de ţări cu venit mediu din categoria superioară şi Paraguay, ţară cu venit

mediu din categoria inferioară.

Discrepanţele se măresc atunci când se iau în considerare fluxurile internaţionale de

mărfuri şi servicii. În anul 2001, exportul de mărfuri al NAFTA a fost de 1226 miliarde USD,

depăşind de peste 14 ori valoarea exporturilor de mărfuri ale ţărilor MERCOSUR. În acelaşi

timp, cu un export de servicii comerciale de 342,3 miliarde USD în anul 2001, NAFTA a depăşit

MERCOSUR de aproape 27 de ori.

Datele comparative se regăsesc în următorul tabel:

Acordul regional de

integrare şi ţările

semnatare

Populaţie

Milioane

2001

Creştere medie anuală

1999-2001

Densitate în 2001

NAFTA 411 - -

Canada 31 1,0 3

Mexic 98 1,6 51

SUA 282 1,2 31

MERCOSUR 215 - -

Argentina 37 1,3 14

Brazilia 170 1,4 20

Paraguay 5 2,6 14

Uruguay 3 0,7 19

Produsul naţional brut

Total (mld USD) Pe locuitor(USD)

La cursul de schimb al pieţei

La paritatea puterii de CSP PPC

(CSP) cumpărare

(PPC)

NAFTA 10790,7 11350 - -

Canada 647,1 840 21050 27330

Mexic 9465,6 9646 34260 34260

SUA 498,0 864 5080 8810

MERCOSUR 910,6 1747 - -

Argentina 275,5 448 7440 12090

Brazilia 606,8 1245 3570 7320

Paraguay 8,0 24 1450 4460

Uruguay 20,3 30 6090 8880

Produs intern brut

Total mld USD Creştere medie anuală

Total

1991-2001

Pe loc.

1991-2001

NAFTA 11146,8 - -

Canada 689,5 2,9 4,0

Mexic 574,5 3,1 5,4

SUA 9882,8 3,4 4,0

MERCOSUR 901,0 - -

Argentina 285,5 4,3 -1,7

Brazilia 587,6 2,9 3,2

Paraguay 7,7 2,2 -1,5

Uruguay 20,2 2,3 -1,8

Valoarea adăugată (% din PIB)

Agricultura

2001

Industrie

2001

Servicii

2001

NAFTA - - -

Canada - - -

Mexic 4 28 67

SUA - - -

MERCOSUR - - -

Argentina 5 28 68

Brazilia 9 32 59

Paraguay 29 26 45

Uruguay 6 29 65

Comerţul cu mărfuri

Export (mld. USD) Import (mld. USD)

NAFTA 1226,0 1689,0

Canada 277,2 249,1

Mexic 166,4 182,6

SUA 782,4 1258,0

MERCOSUR 84,7 89,9

Argentina 26,3 25,5

Brazilia 55,1 58,6

Paraguay 0,9 2,3

Uruguay 2,4 3,5

Investiţii străine directe

(mld USD ) 2001

Datorie externă (2001)

Total

(mldUSD)

In % din PNB

NAFTA 312,4 - -

Canada 25,1 - -

Mexic 11,8 167,0 3,7

SUA 275,5 - -

MERCOSUR 56,9 402,5 -

Argentina 23,9 147,9 56

Brazilia 32,7 244,7 48

Paraguay 0,1 2,5 31

Uruguay 0,2 7,4 37

Sursa: „World Development Report”, 2002, World Bank, 2002

Dacă luăm în considerare comerţul intra şi extra-regional în cadrul NAFTA şi

MERCOSUR se găsesc situaţii total opuse; în cadrul NAFTA exportul intrazonal a devenit

predominant cu o pondere de 55,3% în anul 2001,pe când în cadrul MERCOSUR a reprezentat

doar 21,1% din exportul total.

11.Concluzii

NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergură, fiind un model de

cooperare de tip interguvernamental, fără a dispune de organisme supranaţionale;

Tatatul nu are obiective de natură politică;

Prin acest acord s-a urmărit instaurarea unei puternice alianţe economice, cu un

uriaş potenţial de utilizare a forţei de muncă şi de creştere a nivelului de trai, căruia este

posibil să i se alăture în viitor şi alte ţări din occident şi care va avea efecte deosebite

asupra relaţiilor cu alte state industrializate;

Beneficiile NAFTA au fost multiple; unul dintre acestea a fost promovarea

tendinţelor liberale de comerţ în toată America Latină;

Prin crearea NAFTA, statele membre şi-au lărgit posibilităţile de desfacere a

produselor şi şi-au îmbunătăţit competitivitatea propriilor produse, ca urmare a

deplasării producţiei spre zonele geografice care oferă forţă de muncă mai ieftină şi bine

calificată;

NAFTA va permite SUA atragerea unui volum tot mai mare de capital si know-how

japonez în emisfera occidentală.

Multe alte state au încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale pentru reducerea treptată

a taxelor vamale ;

Efectul creării NAFTA va avea implicații deosebite, atât asupra relațiilor economice cât

și asupra relațiilor politice și sociale ale țărilor Americii de Nord; ea va produce în același timp

modificarea raportului de forțe față de țările UE și Japonia și va determina crearea unei zone cu

potențial comercial greu de imaginat.

Țările membre din aceste puteri regionale desfășoară schimburi comerciale și cu țări din

afara regiunii, comerțul intraregional crescând astfel mai rapid decât comerțul intraregional.

Nafta, UE și Asia de Est domină în prezent economia lumii, cuprinzând 80% din

producția și comerțul mondial.

Bibliografie

• GEHANNE, J. C. Dictionnaire thématique de sciences économiques et sociales, Dunod, 1995

•Krueger, A. – „NAFTA s Effects: A Preliminary Assessment”, The World Economy, June

2000

•Integrare economică- suport de curs

•Internet site_ul NAFTA

•Internet: www.nafta-customs.com

•Petterson J., North America. A geography of the United States and of Canada, Oxford

Universitz Press, 1994

• R.H.Snape - NAFTA, the Americas, AFTA and CER:Reinforcement or Competition for APEC, Pacific Economic Papers, aprilie 2001.

•Sorina Voiculescu , America de Nord Angloamericană, Ed. Mirton, Timiş, 2003