Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Management în comerţ

PUBLICITATEA COMERCIALĂ

Profesor coordonator: Propunător,

Lupu D. Adriana Pal

Iaşi

2013

CUPRINS1. Publicitatea prin Registrul Comerţului.........................................................................................3

1.1. Cadrul juridic........................................................................................................................3

1.2 Organizare şi funcţionare.......................................................................................................3

1.3 Istoric.....................................................................................................................................3

2. Rolul publicităţii prin registrul comerţului.........................................................................................4

2.1. Organizarea publicităţii prin registrul comerţului.................................................................6

2.1.1 Documentele de publicitate.........................................................................................................6

2.1.2 Caracterul publicităţii efectuate prin registrul comerţului...........................................................7

2.2. Obligaţiile privind înregistrările în registrul comerţului....................................................7

2.2.1 Persoanele obligate să efectueze înregistrările în registrul comerţului.......................................7

2.2.2 Categoriile de înregistrări în registrul comerţului.......................................................................7

2.3. Înmatricularea în registrul comerţului. Autorizarea funcţionării persoanelor înmatriculate...............................................................................................................................8

2.3.1 Înmatricularea persoanelor fizice şi asociaţiilor familiale...........................................................8

2.3.2 Înmatricularea persoanelor juridice.............................................................................................8

2.4. Înscrierea menţiunilor în registrul comerţului.................................................................10

2.4.1 Actele şi faptele supuse înregistrării.........................................................................................10

2.5. Controlul legalităţii înregistrărilor în registrul comerţului.................................................11

2.6. Efectele înregistrărilor în registrul comerţului.................................................................12

2.7. Calea de atac împotriva înregistrărilor păgubitoare efectuate în registrul comerţului. .13

2.7.1 Cererea de radiere a înregistrării.............................................................................................13

2.7.2 Condiţiile cererii de radiere a înregistrării................................................................................13

2.7.3 Soluţionarea cererii de radiere a înregistrării...........................................................................13

2.8. Sancţiunile nerespectării obligaţiilor privind publicitatea prin registrul comerţului.....14

2

PUBLICITATEA COMERCALĂ

Conform definiţiei din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, termenul PUBLICITATE desemnează faptul de a face ………………………………………..

Din punct de vedere juridic, termenul publicitate comercială, aşa cum suntem tenţi să credem, nu se referă la acţiunea de influenţare pe care o practică agenţii economici cu privire la produsele şi serviciile oferite, în vederea persuadării consumatorilor, ci, mai curând la faptul că orice societate comercială trebuie să treacă printr-un proces de înregistrare, care să permită evidenţa tuturor comercianţilor (profesioniştilor). Întregul proces de înregistrare, aferent deciziei de înfiinţare a unei societăţi asigură publicitatea acesteia din urmă şi are ca efect diferenţierea de terţi. Prin urmare, orice informaţie sau menţiune ulterioară referitoare la o societate nou înfiinţată, se consemnează în Registrul Comerţului, procedeu care va fi detaliat în capitolele următoare.

1. Publicitatea prin Registrul Comerţului

1.1. Cadrul juridic

Registrul Comerţului este, în primul rând, o instituţie juridică care, prin exigenţele proprii, completează şi consfinţeşte legalitatea existenţei, a activităţii unui agent economic (comercial, industrial, prestator de servicii, bancar etc.), a tuturor persoanelor juridice şi, în bună parte, a celor fizice.1

Registrul comerţului reapare în peisajul economic românesc după o absenţă de 40 de ani fiind înfiinţat în temeiul Legii nr. 26/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca instituţie specifică economiei de piaţă.

1.2 Organizare şi funcţionare

Registrul Comerţului este organizat pe 2 niveluri:

nivel local reprezentat de cele 42 de oficii teritoriale, organizate în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi care funcţionează pe lângă fiecare Tribunal.

nivel naţional reprezentat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului ce funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei.

1.3 Istoric

Primele evidenţe ale comercianţilor datează din evul mediu, când breslele ţineau date despre comercianţi şi meseriaşi. După unirea Principatelor Române o dată cu punerea bazelor

1 http://www.biblioteca-digitala.ase.ro

3

statului român modern, prin legi şi amendamente noi, se acordă o importanţă crescândă tinerii în evidenţă a structurii şi activităţii firmelor2 :

1864 - votarea şi promulgarea primei legi de organizare a Camerelor de Comerţ şi Industrie

1868 - amendarea legii existente, cuprinde germenele oficiului registrului comerţului. Articolul 3 din proiect prevede că nu se poată face nici un fel de înscriere la Tribunal, fără ca negustorii să se fi prezentat la Camera de Comerţ şi Industrie din circumscripţia lor, pentru a fi înscrişi în registrul Camerei

1884 - este promulgată "Legea înscrierii firmelor" ce organizează în sens modern evidenţa firmelor comerciale

1913 - noi amendamente privitoare la rubricile registrulului comerţului sunt aduse de "Regulamentul pentru forma şi modul ţinerii registrelor pentru înscrierea firmelor", aprobat prin decret regal

1931 - registrul comerţului este organizat pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie. Noua "Lege pentru înfiinţarea unui registru al comerţului" publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 3 aprilie, prevede că, la fiecare Cameră de Comerţ şi Industrie să se păstreze, de către un oficiu special şi sub controlul unui judecător delegat, un registru al comerţului pentru înscrierea actelor a căror publicitate era cerută de lege. Înmatriculările şi menţiunile sunt publicate în "Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie"

1945 - la sfârşitul acestui an erau înregistrate 157.626 de firme, din care firme individuale 147.038 şi firme sociale 10.588

1950 - Registrul comerţului este desfiinţat, funcţiunile sale fiind incompatibile cu economia socialistă

1990 - reluând tradiţia economiei româneşti din perioada interbelică, Registrul Comerţului este reînfiinţat pe lângă camerele de comerţ şi industrie din România, la 15 noiembrie, ca instituţie proprie economiei de piaţă cu obiective şi funcţii definite de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale

2002 - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului devine instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii organizată în subordinea Ministerului Justiţiei, în temeiul OUG nr. 129/10.10.2002, aprobată prin legea nr. 505/2003. Oficiile registrului comerţului teritoriale se organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi funcţionează pe lângă fiecare tribunal.

2. Rolul publicităţii prin registrul comerţului Registrul comerţului este un document public, asigurând publicitatea activităţii comercianţilor cu scopul protejării intereselor comercianţilor dar, mai cu seamă, a terţelor persoane. Modificările care apar în cadrul operaţiunilor realizate de comerciant sau cu privire la

2 http://www.onrc.ro

4

fondul de comerţ în totalitate ori a elementelor componente, sunt opozabile terţelor persoane numai de la data înscrierii lor, în registrul comerţului.3

Din punct de vedere organizatoric, registrul comerţului se ţine de către oficiul registrului comerţului, organizat în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.4 Publicitatea prin registrul comerţului este reglementată prin Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului.5

În scopul facilitării operaţiunilor legate de începerea unei activităţi comerciale, recent a fost adoptată Legea privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice.6

Potrivit reglementării legale, comercianţii sunt obligaţi să se înregistreze în registrul comerţului şi, totodată, să ceară înscrierea în acelaşi registru a unor menţiuni privind actele şi faptele prevăzute de lege. Înregistrările impuse de lege au drept scop să asigure, prin intermediul registrului comerţului, o evidenţă privind existenţa şi activitatea comercianţilor. Această evidenţă are un caracter strict profesional şi este organizată pentru ocrotirea intereselor generale ale societăţii, ale terţelor persoane şi intereselor comercianţilor înşişi.7 Importanţa şi implicaţiile economice şi sociale pe care le are activitatea comercială impun instituirea unui cadru juridic corespunzător, care să asigure buna desfăşurare a acestei activităţi. Recunoscând libertatea comerţului, statul stabileşte, în interesul societăţii, regulile după care se desfăşoară activitatea comercială. Între aceste reguli sunt şi cele referitoare la înregistrarea comercianţilor într-o evidenţă oficială, care să cuprindă datele esenţiale necesare cunoaşterii comercianţilor şi a unor acte şi fapte ale acestora, cu implicaţii pentru activitatea comercială. Prin centralizarea acestor date, registrul comerţului constituie o bancă de date oficială privitoare la comercianţi, la care poate apela orice interesat. Pentru terţele persoane care ar dori să stabilească raporturi de afaceri cu un anumit comerciant, registrul comercial reprezintă o sursă de informaţii sigură asupra bonităţii comerciantului respectiv.

3 Smaranda Angheni, Drept comercial pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005, p. 614 Smaranda Angheni, op.cit., p. 615 M. Of. P. I, nr. 121/7.11.1990. Legea nr. 26/1990 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 12/1998 (M. Of. P. I, nr. 15/19.01.1998) şi republicată în M. Of. P. I, nr. 49/4.02.1998. Legea nr. 26/1990, în formă republicată, a fost modificată prin O.G. nr. 53/1998 (M. Of. P. I, nr. 302/18.08.1998), O.U.G. nr. 76/2001 (M. Of. P. I nr. 283/31.05.2001), Legea nr. 348/2001 (M. Of. P. I, nr. 381/12.07.2001), O.U.G. nr. 129/2002 (M. Of. P. I nr. 746/2002), aprobată cu modificări prin Legea nr. 505/2003 (M. Of. P. I nr. 857/03.12.2003, O.G. nr. 15/2003 (M. Of. P. I, nr. 61/1.02.2003) şi Legea nr. 161/2003 (M. Of. P. I, nr. 279/21.04.2003).6 Prin Legea privind simplificarea formalităţilor, a fost abrogată O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, aprobată prin Legea nr. 370/2002, republicată, cu toate modificările şi completările ulterioare.7 A se vedea D. Gălăşescu-Pyk, Registrul comerţului, Studiu critic legislativ, Bucureşti, 1931.

5

Prin înregistrarea şi înscrierea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute de lege se asigură opozabilitatea acestora faţă de terţi. Sub acest aspect, registrul comerţului reprezintă instrumentul publicităţii legale a activităţii comerciale. 8 Pentru comercianţi, datele cuprinse în registrul comerţului pot juca un anumit rol în atragerea clientelei. Totodată, prin înregistrările operate în registrul comerţului se asigură protecţia firmei comerciale, a emblemei şi a altor drepturi ale comerciantului.9

2.1. Organizarea publicităţii prin registrul comerţului Potrivit art. 2 şi 9 din Legea nr. 26/1990, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 129/2002, registrul comerţului se ţine de oficiul registrului comerţului organizat la nivel central, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Registrul central al comerţului este ţinut de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care este instituţie publică, cu personalitate juridică, organizată în subordinea Ministerului Justiţiei. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este condus de un director general numit de ministrul justiţiei. La nivel teritorial, registrul comerţului este ţinut de oficiile registrului comerţului, organizate în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi care funcţionează pe lângă fiecare tribunal. Înregistrările în registrul comerţului se fac de către oficiile teritoriale ale registrului comerţului. Potrivit legii, orice înmatriculare sau menţiune operată trebuie comunicată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, în termen de cel mult 15 zile de la efectuare. Oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale au obligaţia să organizeze birouri unice, prin intermediul cărora se realizează procedura de autorizare a funcţionării persoanelor juridice înmatriculate în registrul comerţului.10

2.1.1 Documentele de publicitate

Registrul comerţului este alcătuit dintr-un registru pentru înregistrarea comercianţilor persoane fizice şi asociaţii familiale şi un alt registru pentru înregistrarea comercianţilor persoane juridice. Pentru fiecare an se deschide un registru. Registrele se ţin în sistem computerizat. Modul de ţinere a registrelor, precum şi de efectuare a înregistrărilor sunt stabilite prin normele aprobate de ministrul justiţiei.11

8 A se vedea I.L. Georgescu, op. cit., vol. I, p. 479.9 Asupra funcţiilor registrului comerţului, a se vedea T. Prescure, Registrul comerţului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001, p. 129 şi urm.10 Oficiile registrului comerţului asigură prin personal specializat şi servicii de asistenţă pentru realizarea înregistrărilor în registrul comerţului.11 În prezent sunt în vigoare Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor, aprobate de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Ministerul Justiţiei (M. Of. P. I, nr. 176/11.05.1998).

6

2.1.2 Caracterul publicităţii efectuate prin registrul comerţului

Potrivit art. 4 din Legea nr. 26/1990, registrul comerţului este public. Orice persoană interesată poate lua la cunoştinţă de înregistrările cuprinse în registrul comerţului. În acest sens, legea prevede că oficiul registrului comerţului este obligat să elibereze, pe cheltuiala solicitantului, copii certificate de pe înregistrările efectuate în registrul comerţului, ca şi de pe actele prezentate la efectuarea înregistrărilor. De asemenea, oficiul registrului comerţului are obligaţia să elibereze certificate care să ateste că un anumit act sau fapt este sau nu înregistrat. În cursul existenţei persoanei juridice înmatriculate în registrul comerţului, dovada privind starea acesteia referitoare la funcţionare, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, faliment sau suspendare temporară a activităţii se face cu extrasul de registru emis de oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal. Prin reglementarea caracterului public al registrului comerţului, legea consacră un instrument eficace de protecţie pentru toţi cei care au anumite interese legate de activitatea comercială.

2.2. Obligaţiile privind înregistrările în registrul comerţului

Articolul 1 din Legea nr. 26/1990, în forma dată prin Legea nr. 161/2003 cuprinde următoarele dispoziţii: “Comercianţii, înainte de începerea comerţului, precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, înainte de începerea activităţii acestora, au obligaţia să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului sau, după caz, a activităţii respective, să ceară înscrierea în acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege”. Din dispoziţiile citate rezultă categoriile de persoane care sunt obligate să efectueze înregistrările în registrul comerţului, precum şi categoriile de înregistrări care trebuie efectuate.

2.2.1 Persoanele obligate să efectueze înregistrările în registrul comerţului

Potrivit actualei reglementări legale, obligaţia privind înregistrările în registrul comerţului revine comercianţtilor, precum şi persoanelor fizice sau juridice prevăzute în mod expres de lege. În sensul Legii nr. 26/1990, comercianţii sunt persoanele fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste. În privinţa asociaţiei familiale, trebuie observat că, deşi nu are calitatea de comerciant nefiind persoană juridică, totuşi, în sensul Legii nr. 26/1990, ea este supusă obligaţiei privind înregistrările în registrul comerţului, ca şi comercianţii.

2.2.2 Categoriile de înregistrări în registrul comerţului

Potrivit legii, prin înregistrarea în registrul comerţului se înţelege înmatricularea persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice prevăzute de lege, precum şi înregistrarea altor operaţiuni, care se menţionează în registrul comerţului.

7

Înmatricularea în registrul comerţului este o operaţiune de luare în evidenţă a comerciantului sau a persoanei obligate să se înregistreze în registrul comerţului.12

Înscrierea de menţiuni în registrul comerţului reprezintă o operaţiune de ţinere la zi a evidenţei, cu anumite modificări în statutul juridic al persoanei înmatriculate în registrul comerţului.13

2.3. Înmatricularea în registrul comerţului. Autorizarea funcţionării persoanelor înmatriculate

Constatându-se că, în practică, există mulţi comercianţi (în special societăţi comerciale) înmatriculate în registrul comerţului, care desfăşoară activitate comercială fără autorizaţiile cerute de lege (sanitară,de mediu etc.), prin O.U.G. nr. 76/2001 s-a reglementat o procedură unică de înmatriculare şi autorizare a funcţionării comercianţilor, prin parcurgerea căreia se voia realizarea, atât a înmatriculării cât şi a autorizării funcţionării comercianţilor.14

2.3.1 Înmatricularea persoanelor fizice şi asociaţiilor familiale

Persoanele fizice şi asociaţiile familiale sunt înmatriculate în registrul comerţului şi sunt înregistrate fiscal pe baza autorizaţiei emise de primăria competentă, prin grija acesteia, potrivit legii speciale, fără a fi necesară pronunţarea de către judecătorul delegat a încheierii prevăzute de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990. Înmatricularea în registrul comerţului a persoanei fizice şi asociaţiei familiale se va face numai în baza autorizaţiei emise de primar. Oficiul registrului comerţului are obligaţia ca, în termen de 7 zile lucrătoare de la primirea documentelor să emită şi să transmită primăriei certificatul de înregistrare, care va fi remis, de către primărie, persoanei fizice sau asociaţiei familiale. Data remiterii certificatului de înregistrare va fi comunicată de primărie organului fiscal teritorial, pentru evidenţa fiscală.

2.3.2 Înmatricularea persoanelor juridice

Persoanele juridice, adică societăţile comerciale, societăţile şi companiile naţionale, grupurile de interes economic, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste, precum şi sucursalele înfiinţate de acestea, se înmatriculează în registrul comerţului, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 26/1990 şi ale Legii privind simplificarea formalităţilor. Înmatricularea persoanelor juridice în registrul comerţului se realizează în baza unei cereri tip15, care se adresează oficiului registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află sediul viitoarei persoane juridice.

12 Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediţia a 5-a, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, p. 9213 Stanciu D. Cărpenaru, op. cit., ediţia a 5-a, p. 9214 A se vedea St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a IV-a, p. 97-9815 Modelul cererii de înregistrare în registrul comerţului se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

8

Solicitarea efectuării înmatriculării se face de către fondatori, administratori sau reprezentanţii acestora. Controlul de legalitate privind cererea de înmatriculare se realizează de către judecătorul delegat.Potrivit legii, înregistrările în registrul comerţului se fac în baza unei încheieri a judecătorului delegat, în afară de cazul când legea prevede altfel. Încheierea judecătorului delegat este executorie de drept. Potrivit art. 6 alin. (4) din Legea privind simplificarea formalităţilor, persoanele juridice dobândesc personalitate juridică de la data pronunţării încheierii judecătorului delegat, prin care se dispune autorizarea constituirii sau înmatriculării în registrul comerţului, dacă legea nu dispune altfel. De amintit că, potrivit art. 40 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului.16

Odată efectuată înmatricularea, solicitantului i se eliberează certificatul de înregistrare17, în termen de 10 zile de la data înregistrării cererii, dacă prin încheiere a judecătorului delegat nu se dispune altfel. Certificatul de înregistrare cuprinde numărul de ordine în registrul comerţului şi codul unic de înregistrare atribuit de către Ministerul Finanţelor Publice.18

Potrivit legii, certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi în evidenţa organului fiscal.19

Dupa efectuarea înmatriculării în registrul comerţului, un extras al încheierii judecătorului delegat se comunică din oficiu Monitorului Oficial, spre publicare.20

Extrasul va cuprinde: numărul şi data încheierii, denumirea, sediul social şi forma juridică, numele şi adresa fondatorilor, administratorilor şi, când este cazul, a cenzorilor, domeniul şi activitatea principală, capitalul social şi durata de funcţionare. Pe extras se va menţiona codul unic de înregistrare atribuit şi numărul de ordine din registrul comerţului. Legea privind simplificarea formalităţilor prevede că persoanele juridice, după înmatricularea în registrul comerţului şi înregistrarea fiscală, au obligaţia să ceară autorizarea funcţionării (art. 2). Prin autorizarea funcţionării, legea înţelege, fie asumarea de către solicitant a responsabilităţii privitoare la legalitatea desfăşurării activităţii, fie obţinerea actului administrativ emis de autorităţile administraţiei publice competente, strict necesar pentru a permite solicitantului desfăşurarea activităţilor prevăzute în actul constitutiv înregistrat în registrul comerţului.

16 Aceeaşi soluţie este consacrată şi în privinţa grupului de interes economic (art. 127 din Legea nr. 161/2003, Titlul V).17 Modelul certificatului de înregistrare se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.18 Prin depunerea cererii de înmatriculare la registrul comerţului se solicită şi înregistrarea fiscală. Ministerul Finanţelor Publice atribuie codul unic de înregistrare, în termen de 24 de ore, pe baza datelor comunicate de oficiul registrului comerţului privind înregistrările efectuate în registrul comerţului.19 Dacă certificatul conţine şi atributul fiscal “R”, acesta atestă că persoana juridică a fost luată în evidenţa organului fiscal, ca plătitor de TVA.20 Art. 14 din Legea privind simplificarea formalităţilor are în vedere numai cazul societăţilor comerciale.

9

La data eliberării de către oficiul registrului comerţului a certificatului de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, solicitantul are obligaţia de a cere obţinerea următoarelor autorizaţii:

a) actul de autorizare pentru prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.), emis de brigăzile şi grupurile de pompieri militari din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor;

b) actul de autorizare sanitară, emis de direcţiile de sănătate publică teritoriale din subordinea Ministerului Sănătăţii sau de ministerele cu reţea proprie de sănătate publică;

c) actul de autorizare veterinară, emis de direcţiile veterinare şi pentru siguranţa elementelor teritoriale sau, după caz, de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de ministerele cu reţea veterinară proprie;

d) actul de autorizare de mediu, emis de autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului din subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăriei Apelor;

e) actul de autorizare din punct de vedere al protecţiei muncii, emis de inspectoratele teritoriale de muncă din subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

Cererile de autorizare a funcţionării se depun la oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială solicitantul îşi are stabilit sediul social principal sau secundar şi trebuie însoţite de documentele necesare pentru autorizare. Procedura de autorizare a funcţionării se desfăşoară prin intermediul biroului unic din cadrul oficiului registrului comerţului.21

Oficiul registrului comerţului soluţionează cererea în cazul în care solicitantul a înregistrat sau depune o declaraţie pe proprie răspundere că nu este necesară autorizarea funcţionării pentru activităţile prevăzute în actul constitutiv sau a îndeplineşte condiţiile de autorizare. Autorităţile publice competente soluţionează cererea de autorizare în cazurile când nu există o declaraţie pe proprie răspundere a solicitantului, în sensul celor menţionate. Dacă sunt îndeplinite condiţiile legii, autorităţile publice competente vor comunica oficiului registrului comerţului autorizarea funcţionării comerciantului.

2.4. Înscrierea menţiunilor în registrul comerţului

2.4.1 Actele şi faptele supuse înregistrării

Dupa înmatriculare, în cursul activităţii, pot interveni anumite acte şi fapte care modifică elementele consemnate în registrul comerţului cu ocazia înmatriculării. Aceste modificări trebuie aduse la cunoştinţa celor interesaţi. În acest scop, persoanele înmatriculate sunt obligate să ceară înscrierea în registrul comerţului a unor menţiuni privind actele şi faptele prevăzute de lege. Articolul 21 din Legea nr. 26/1990 prevede că se vor înregistra în registrul comerţului menţiuni referitoare la:

a) actele juridice care au ca obiect fondul de comerţ (donaţie, vânzare, locaţiune, garanţie reală mobiliară), precum şi actele care aduc modificări înregistrărilor sau menţiunilor ori care fac să înceteze firma ori fondul de comerţ;

21 Procedurile de autorizare sunt reglementate prin H.G. nr. 573/2002 (M. Of. P. I, nr. 414/14.06.2002).

10

b) modificări privind numele, cetăţenia, data şi locul naşterii reprezentantului. Dacă dreptul de reprezentare priveşte numai o anumită sucursală ori filială, menţiunea se va face numai în registrul unde este înscrisă sucursala sau filiala. Semnătura noului reprezentant va fi dată în condiţiile art. 13 alin. (5) şi (6) din lege;

c) drepturile de proprietate industrială de care dispune comerciantul (brevetele de invenţii, mărcile şi indicaţiile de provenienţă) ori drepturile asupra firmei, emblemei şi alte semne distinctive prevăzute de lege asupra cărora comerciantul are un drept;

d) hotărârea de divorţ a comerciantului, precum şi cea de împărţire a bunurilor comune, pronunţate în cursul exercitării comerţului, în condiţiile legii;

e) hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia, precum şi hotărârea prin care se ridică aceste măsuri;

f) deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau faliment, după caz, precum şi înscrierea menţiunilor corespunzătoare;22

g) hotărârea de condamnare a comerciantului, administratorului sau cenzorului pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite această activitate;

h) orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate.

La încetarea activităţii comerciale, comerciantul este obligat să ceară oficiului registrului comerţului radierea înregistrării din registrul comerţului. Radierea nu poate avea loc în cazul suspendării activităţii comerciale, ci numai la încetarea acesteia. Înscrierea menţiunilor în registrul comerţului se efectuează în baza unei încheieri a judecătorului delegat sau a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în afară de cazul când legea prevede altfel. Articolul 7 din Legea nr. 26/1990 prevede că instanţele judecătoreşti sunt obligate să trimită oficiului registrului comerţului în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile care se referă la acte, fapte şi menţiuni a căror înregistrare în registrul comerţului o dispun conform legii. Mai mult, pentru faptele şi actele prevăzute de art. 21 lit. d), e) şi g) din Legea nr. 26/1990, înregistrarea menţiunilor se face din oficiu, pe baza copiei legalizate de pe hotărârea irevocabilă a instanţei judecătoreşti (art. 7 din Legea nr. 26/1990). După înregistrarea în registrul comerţului, solicitantului i se eliberează certificatul de înscriere a menţiunii.

2.5. Controlul legalităţii înregistrărilor în registrul comerţului

Asa cum am văzut, înregistrările în registrul comerţului se fac în baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Dar, completarea registrului cu datele din cererea la care se referă încheierea, respectiv hotărârea judecătorească irevocabilă, se face de către agenţii oficiului registrului comerţului. De aceea, potrivit art. 8 din

22 Asupra altor menţiuni privind desfăşurarea procedurii, a se vedea Avizul nr. 13 din 29 august 1995 al Comisiei de drept comercial al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, în “Revista de drept comercial” nr. 6/1995, p. 157-158. A se vedea, T. Prescure, Menţiunile ce trebuie înregistrate în registrul comerţului ca urmare a desfăşurării procedurilor reglementate de Legea nr. 64/1995, în “Revista de drept comercial”, nr. 5/1997, p. 70 şi urm.

11

Legea nr. 26/1990, legalitatea operaţiunilor efectuate de oficiul registrului comerţului face obiectul unui control realizat de către judecătorul delegat. Potrivit legii, controlul efectuat de judecătorul delegat nu apără de răspundere personalul oficiului care execută operaţiunile în registrul comerţului, pentru conformitatea acestora cu legea [art.8 alin (3) din Legea nr. 26/1990].

2.6. Efectele înregistrărilor în registrul comerţului 2.6.1 Rolul de publicitate al înregistrărilor

În sistemul Legii nr. 26/1990, înmatricularea şi menţiunile în registrul comerţului au un rol de publicitate, cu efecte opozabile terţilor. Prin efectuarea înregistrărilor în registrul comerţului se asigură opozabilitatea actelor înregistrate faţă de terţi, cu excepţia cazurilor în care legea prevede condiţia cumulativă a publicării acestora în Monitorul Oficial. Înregistrarea în registrul comerţului nu produce efecte constitutive cu privire la calitatea de comerciant, în privinţa comerciantului persoană fizică. Această calitate se dobândeşte, aşa cum am văzut, prin săvârşirea faptelor de comerţ, în condiţiile art. 7 C. Com. În privinţa societăţilor comerciale, înregistrarea în registrul comerţului are ca efect dobândirea personalităţii juridice (art. 40 din Legea nr. 31/1990). Întrucat au un rol de publicitate, înregistrările făcute în registrul comerţului, cu respectarea legii, sunt estimate a fi cunoscute de către terţi, fără ca aceştia să poată opune recunoaşterea lor. Potrivit legii, persoana care are obligaţia de a cere o înregistrare nu poate opune terţilor actele sau faptele neînregistrate. În mod excepţional, aceste acte sau fapte neînregistrate pot fi opuse terţilor dacă se face dovada că ele erau cunoscute de aceştia. Înregistrarea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului (art. 5 din Legea nr. 26/1990).23

Dupa înregistrarea în registrul comerţului, comerciantul este obligat să menţioneze pe toate documentele folosite în activitatea comercială (facturi, scrisori, oferte, comenzi, tarife, prospecte etc.) firma, sediul social şi codul unic de înregistrare (art. 29 din Legea nr. 26/1990).

23 Cu privire la data opozabilităţii faţă de terţi a înmatriculării şi menţiunilor, art. 5 din Legea nr. 26/1990 se referă şi la data publicării acestor înregistrări în Monitorul Oficial, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel. Aşa cum s-a observat, înmatricularea şi menţiunile nu fac obiectul unei publicităţi în Monitorul Oficial. În consecinţă, înregistrările devin opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului (A se vedea O. Căpăţînă, Societăţile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 242).

12

2.7. Calea de atac împotriva înregistrărilor păgubitoare efectuate în registrul comerţului

2.7.1 Cererea de radiere a înregistrării

Înmatricularea sau înscrierea unei menţiuni în registrul comerţului poate să fie păgubitoare pentru anumite persoane. Pentru protejarea persoanei păgubite prin înregistrările efectuate în registrul comerţului, legea reglementează cererea de radiere a înregistrării.

2.7.2 Condiţiile cererii de radiere a înregistrării

Articolul 25 din Legea nr. 26/1990, în forma dată prin Legea nr. 161/2003 cuprinde următoarele dispoziţii: “Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului”. Din dispoziţia anterioară rezultă că cererea de radiere a înregistrării poate fi exercitată dacă sunt îndeplinite trei condiţii. În primul rând, trebuie să existe o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care a fost desfiinţat în tot sau în parte ori modificat actul care a stat la baza înregistrării (de exemplu, prin hotărârea judecătorească irevocabilă a fost desfiinţată încheierea judecătorului delegat privind înmatricularea comerciantului). În al doilea rând, hotărârea judecătorească irevocabilă în cauză să nu fi dispus efectuarea unei menţiuni în registrul comerţului privind desfiinţarea în tot sau în parte ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării. În al treilea rând, persoana interesată să facă dovada unui prejudiciu cauzat prin înregistrarea a cărei radiere o solicită. Prin urmare, întrucât actul care constituie temeiul juridic al înregistrării a fost desfiinţat ori modificat prin hotărârea judecătorească irevocabilă, dar fără ca această hotărâre să dispună şi efectuarea unei menţiuni în registrul comerţului cu privire la desfiinţarea sau modificarea actului în cauză, înregistrarea iniţială a rămas intactă. Această înregistrare fiind păgubitoare, persoana interesată poate cere radierea ei din registrul comerţului.

2.7.3 Soluţionarea cererii de radiere a înregistrării Cererea de radiere se soluţionează de tribunal cu citarea oficiului registrului şi a comerciantului. Împotriva hotărârii judecătoreşti de soluţionare a cererii de radiere se poate exercita numai calea de atac a recursului. Termenul de recurs este de 15 zile; el curge de la data pronunţării, pentru părţile prezente, şi de la comunicare, pentru părţile lipsă [art. 25 alin.(4) din Legea nr. 26/1990].

13

2.8. Sancţiunile nerespectării obligaţiilor privind publicitatea prin registrul comerţului

Nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor legale privind înmatricularea şi înscrierea menţiunilor în registrul comerţului atrage după sine sancţiunile prevăzute de Legea nr. 26/1990. Aceste sancţiuni sunt amenzile judiciare, amenzile contravenţionale şi sancţiunile penale.24

Amenzile judiciare – Nerespectarea obligaţiilor şi a termenelor prevăzute de lege pentru înmatriculare sau înscrierea menţiunilor, precum şi depunerea specimenului de semnătura ori anumite acte se sancţionează cu plata unei amenzi judiciare de 500.000 lei la 5.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune. Dacă obligaţiile menţionate revin unei pesoane judiciare, amenda este de 5.000.000 lei la 20.000.000 lei. În cazul în care sunt mai multe persoane obligate, amenda se aplică fiecăruia (art. 44 din Legea nr. 26/1990). Amenda se aplică şi reprezentanţilor societăţilor comerciale amendate. Potrivit legii, amenda este dispusă de judecătorul delegat prin încheiere, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane interesate. Amenzile judiciare sunt supuse regimului de drept comun al amenzilor judiciare prevăzut de Codul de procedură civilă. Amenzile contravenţionale – Se sancţionează cu o amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei comercianţii care nu respectă obligaţia privind menţionarea pe facturi, oferte, comenzi, tarife şi orice alte documente folosite în activitatea comercială a elementelor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 26/1990: numele/denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare etc. (art. 45 din Legea nr. 26/1990). Sancţiunea se aplică de către organele de control ale Ministerului Finanţelor Publice. Constituie contravenţie şi se sancţionează, potrivit legii, cu o amendă cuprinsă între 10.000.000 lei şi 100.000.000 lei, desfăşurarea oricărei activităţi de către persoanele juridice, înaintea obţinerii autorizării funcţionării, dacă, potrivit legii, fapta nu constituie infracţiune. Sancţiunile penale – Potrivit legii, se sancţionează cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă, potrivit legii, fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, persoana care, cu rea-credinţă, a făcut declaraţii inexacte, în baza cărora s-a operat o înregistrare ori s-a facut o menţiune în registrul comerţului (art. 48 din Legea nr. 26/1990).25

Instanţa care pronunţă hotărârea de condamnare va dispune şi rectificarea ori radierea înregistrării ori a menţiunii inexacte.

24 Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediţia a 5-a, Ed. All Beck, Bucureşti 2004, p. 9925 A se vedea A. Ungureanu, Consideratii referitoare la dispozitiile penale din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, in “Revista de drept comercial” nr. 3/1993, p.94 si urm.

14

BIBLIOGRAFIE

Smaranda Angheni, Drept comercial pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005 M. Of. P. I, nr. 121/7.11.1990. Legea nr. 26/1990 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 12/1998 O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, aprobată prin Legea nr. 370/2002, republicată, cu toate modificările şi completările ulterioare D. Gălăşescu-Pyk, Registrul comerţului, Studiu critic legislativ, Bucureşti, 1931 I.L. Georgescu, Drept comercial român, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002 T. Prescure, Registrul comerţului, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001 Normele metodologice nr. P/608/773/1998 privind modul de ţinere a registrelor comerţului şi de efectuare a înregistrărilor, aprobate de Camera de Comerţ şi Industrie a României şi Ministerul Justiţiei (M. Of. P. I, nr. 176/11.05.1998) Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediţia a 5-a, Ed. All Beck, Bucureşti 2004 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ed. a IV-a Art. 127 din Legea nr. 161/2003, Titlul V Art. 14 din Legea privind simplificarea formalităţilor H.G. nr. 573/2002 (M. Of. P. I, nr. 414/14.06.2002). Avizul nr. 13 din 29 august 1995 al Comisiei de drept comercial al Camerei de Comerţ şi Industrie a României, în “Revista de drept comercial” nr. 6/1995 T. Prescure, Menţiunile ce trebuie înregistrate în registrul comerţului ca urmare a desfăşurării procedurilor reglementate de Legea nr. 64/1995, în “Revista de drept comercial”, nr. 5/1997 Art. 5 din Legea nr. 26/1990 O. Căpăţînă, Societăţile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996 A. Ungureanu, Consideratii referitoare la dispozitiile penale din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, in “Revista de drept comercial” nr. 3/1993

Site-uri accesate:

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro http://www.onrc.ro

15