Prof.Dr.Dr. D.H.C. Constantin Brătianu

Academia de Studii Economice din București

Gândirea

strategică

OBIECTIVE

1. Explicarea conceptului de gândire strategică.

2. Prezentarea modalităților de dezvoltare a gândirii

strategice.

3. Conștientizarea nevoii de a gândi strategic.

4. Folosirea gândirii strategice în elaborarea și

implementarea strategiilor.

My business is

thinking

T.A. Edison

Structură

• Modele de gândire

• Dimensiunea temporală: gândirea inerțială, gândirea

dinamică și gândirea entropică

• Dimensiunea complexității: gândirea liniară și

gândirea neliniară

• Dimensiunea incertitudinii: gândirea deterministă și

gândirea probabilistă

Rodin (1902) - Gânditorul

MODELE

DE

GÂNDIRE

PARADOXUL CUNOAŞTERII

• Lumea în care trăim este infinită în timp, în spaţiu şi

în complexitate.

• Gândirea noastră, din punct de vedere biologic,

psihologic şi social este finită.

• Cum reuşim să cunoaştem un univers infinit cu

ajutorul unei gândiri finite ?

MODEL DE GÂNDIRE (I)

• Model de gândire: o structură cognitivă și emoțională de aproximare a cunoaşterii universului în care trăim.

• Modelul de gândire are efectul unor lentile de ochelari. Unii autori numesc modele de gândire – lentile cognitive.

• Cunoaşterea noastră depinde de capacitatea de aproximare a acestor modele.

“Deși acesta poate părea un paradox, orice știință exactă este bazată pe ideea de aproximare. Dacă un om îți spune că el știe ceva cu exactitate, atunci se poate considera că vorbești cu un om inexact.”

(Bertrand Russell)

MODEL DE GÂNDIRE (II)

• Modelele de gândire se formează prin efortul educativ al contextului social și instituțional în care creștem - familie, şcoală, biserică, comunitate, universitate – cât şi prin efortul educativ propriu.

• Modelele de gândire se pot îmbunătăţi continuu, la orice vârstă, în special printr-un efort propriu educativ. Uneori, acest efort este susținut și instituțional prin programe de perfecționare.

• Performanţa managerială depinde direct de performanţa modelului de gândire.

• Cu cât modelele noastre de gândire sunt mai puternice, cu atât putem cunoaşte mai mult şi mai în profunzime.

Daniel Kahneman Premiul Nobel pentru Economie 2002

Thinking, fast and slow (2011),

Farrar, Straus & Giroux, New York

CUM GÂNDIM (I)

Gândim cu ajutorul a două sisteme:

Sistemul 1 operează în mod automat și repede, cu foarte puțin efort

vizibil și fără un control conștient. Sistemul 1 ne ajută să ne orientăm în

spațiu, să cunoaștem realitatea din jurul nostru pe baza informațiilor

senzoriale și să reacționăm rapid în situații de pericol.

Sistemul 2 realizează procesări mentale complexe, integrând în

funcționalitatea lui și atenția. Logica și matematica, deciziile raționale și

cunoașterea abstractă sunt realizate de acest sistem.

Noi asociem de obicei cu sistemul 1 cunoașterea senzorială, iar cu

sistemul 2 cunoașterea rațională și conștientă.

CUM GÂNDIM (II) • Sistemul 1 de gândire este rezultatul acțiunii inconștientului cognitiv,

iar Sistemul 2 de gândire este rezultatul acțiunii conștientului cognitiv.

• Cele două sisteme interacționează în mod continuu, generând idei,

decizii și acțiuni pe care nu întotdeauna le putem explica și argumenta.

De exemplu, atunci când cineva cumpără un anume produs pentru că îi

place, este greu să înțelegi dacă la baza deciziei de cumpărare a stat

un argument logic sau unul emoțional.

• Științele cognitive au demonstrat că procesele decizionale nu sunt pur

raționale, ci un rezultat al interacțiunii dintre gândirea rațională și

gândirea emoțională. Deși studenții în științe economice învață teoria

matematică a deciziilor, în viața reală deciziile economice sunt mult

influențate de gândirea emoțională.

• Modelele de gândire sunt un rezultat direct al interacțiunii dintre cele

două sisteme de gândire.

Inteligențe

Cunoștințe raționale

Cunoștințe spirituale

Cunoștințe emoționale

Structura unui model de gândire

CS

CR CE

Câmpul

cunoștințelor

spirituale

Câmpul

cunoștințelor

raționale

Câmpul

cunoștințelor

emoționale

Modelul câmpurilor de cunoștințe

Cunoștințele raționale

• Sunt rezultatul unui proces de

gândire rațională și conștientă.

• Cunoștințele raționale sunt

considerate a fi obiective și nu

subiective.

• Cunoștințele științifice sunt

considerate a fi cunoștințe

raționale.

• Într-o perspectivă Carteziană

sunt considerate singurele

cunoștințe.

Cunoștințele emoționale

• Cunoștințele emoționale sunt

rezultatul unui proces de

gândire senzorială.

• Cunoștințele emoționale sunt

subiective și preponderent

rezultatul inconștientului

cognitiv.

• Cunoștințele emoționale sunt

exprimate prin emoții și

sentimente.

Cunoștințele spirituale

• Cunoștințele spirituale reflectă gândirea noastră existențială.

• Trăim într-o anumită cultură, care se definește printr-un set de valori fundamentale.

• Noi învățăm aceste valori prin întregul sistem educațional, respectiv, în familie, în societate, la biserică și la școală.

• Valorile constituie sistemul de referință al luării deciziilor. Cu alte cuvinte, deciziile noastre depind de sistemul de valori pe care îl avem.

Cunoștințe raționale

Cunoștințe emoționale

Cunoștințe spirituale

Tripla spirală

a

cunoștințelor

Howard

Gardner

Profesor

de Științe cognitive

și Educație la

Harvard University

Gardner, H. (1983) Frames of the mind. The theory of

multiple intelligences, New York, Basic Books.

• Inteligență lingvistică.

• Inteligență logico-matematică.

• Inteligență muzicală.

• Inteligență spațială.

• Inteligență corporală.

• Inteligență naturistă.

• Inteligență intrapersonală.

• Inteligență interpersonală.

• Inteligență existențială.

Inteligențe

Cunoștințe raționale

Cunoștințe spirituale

Cunoștințe emoționale

Context social,

cultural, economic,

georgrafic și istoric

Richard E. Nisbett

Profesor de Psihologie

Socială și Științe Cognitive

University of Michigan,

Ann Arbor, USA

The Geography of thought.

How Asians and Westerners

think differently ... and why

(2003), Free Press, New York

Moștenirea culturală a Greciei antice (I)

• Grecii, mai mult decât celelate popoare din antichitate au creat și

dezvoltat o cultură în care omul era stăpân pe destinul lui și avea

libertatea de a trăi așa cum dorea.

• Fericirea era considerată ca fiind capacitatea de a-ți exprima

dorința de a excela în viață, într-o lume fără constrângeri.

• În gândirea Greciei antice, oamenii erau percepuți ca persoane

individuale cu caracteristici distincte și scopuri bine definite.

• În această perspectivă a individualității, grecii considerau că trăiau

într-o lume caracterizată prin existența unor obiecte și evenimente,

definite printr-o serie de atribute. Obiectele și evenimentele puteau

fi cunoscute prin descrierea lor individuală și clasificarea lor pe

categorii.

Moștenirea culturală a Greciei antice (II)

• Lumea era guvernată de reguli și principii.

• Pentru a putea analiza și identifica cât mai bine atributele unui

obiect, grecii extrăgeau obiectul respectiv din context. Atributele

obiectului devin elementele care îl definesc și cu ajutorul cărora

obiectele se pot clasifica.

• Așa se explică succesul grecilor în dezvoltarea gândirii abstracte și

a științelor, în special geometria, fizica și logica.

• Pentru greci, universul era în esența lui static. Corpurile cerești

erau concepute ca niște sfere statice.

• Pe Pământ, când obiectele se mișcă sub influența unor forțe,

esența lor nu se schimbă. Mișcările erau concepute ca fiind liniare.

Moștenirea culturală a Greciei antice (III)

• Filozofia a început cu obiectele individuale și atributele lor:

persoane, case, atomi. La aceasta s-a adăugat distincția dintre

lumea internă – lumea subiectivă și lumea externă – lumea

obiectivă. Pentru greci, oamenii nu făceau parte din natură.

• Datorită subiectivității, oamenii puteau avea opinii diferite despre

obiectele și evenimentele observate. De aceea, ei au dezvoltat arta

argumentării pentru a se putea ajunge, prin acceptarea diferențelor,

la o viziune comună.

• Grecii erau obsedați de ideea contradicției. Atunci când o aserțiune

era în contradicție cu o altă aserțiune, una dintre ele trebuia să fie

exclusă. Principiul non-contradicției stă la baza logicii

propoziționale.

Moștenirea culturală a Chinei antice (I)

• Pentru chinezi, importantă era nu libertatea individuală ci armonia

cu membrii grupului din care făceau parte: familie, comunitate, sat.

• Chinezii nu urmăreau controlul celorlalți și nici controlul asupra

naturii, ci controlul de sine. Printr-o înțelegere mai profundă de

sine, ei puteau să se integreze și să creeze armonie în comunitatea

din care făceau parte.

• Deoarece comunitatea era mai importantă decât individualitatea,

relațiile au devenit mai importante decât atributele individuale și

clasificarea.

• Spre deosebire de gândirea focalizată pe obiecte și evenimente,

chinezii au dezvoltat o gândire holistică focalizată pe întreg. Pentru

ei, omul făcea parte din natură.

Moștenirea culturală a Chinei antice (II)

• Pentru chinezi, fericirea nu era concepută ca un demers individual,

ci colectiv, care să conducă la armonie și unitate.

• Muzica lor era monofonică, reflectând ideea de unitate. Atunci când

erau mai mulți cântăreți, toți cântau la același tip de instrument și

se sincronizau pe aceleași note muzicale. Muzica polifonică a fost

inventată de greci.

• Într-un context social, confruntarea de idei era descurajată.

Confucianismul a fost considerat religia bunului simț, iar regula lui

de bază era că adevărul se află întotdeauna la mijloc.

• Pentru Confucianism ca și pentru Taoism important era nu să

găsești adevărul ci calea (Tao) de a trăi în lume.

Moștenirea culturală a Chinei antice (III)

Pentru chinezi natura și lumea se află într-o continuare

schimbare. De aceea, nu mișcarea obiectelor era importantă

ci transformarea.

Yin – partea feminină, întunecată și pasivă

Yan – partea mascilină, luminată și activă.

Transformarea este concepută ca o trecere

dintr-o stare într-o altă stare (Yin-Yan).

Principiul Yin-Yan este expresia care există

între forțe opuse, dar care interacționează

continuu și conduc la schimbare.

Transformările se produc armonios în

cercuri și nu secvențial și în linie dreaptă ca

la greci.

Concluzii

• Modelele de gândire sunt structuri cognitive și emoționale cu

aujorul cărora percem și înțelegem realitatea în care trăim. Ele se

dezvoltă prin educație și efort propriu.

• Este vorba de o înțelegere limitată și aproximativă a realității

complexe din jurul nostru.

• Cu cât aceste modele sunt mai bine dezvoltate, cu atât înțelegem

mai bine realitatea și cu atât deciziile pe care noi le luăm sunt mai

aproape de complexitatea problemelor.

• Un model de gândire se compune din 3 câmpuri fundamentale de

cunoștințe (raționale, emoționale și spirituale) și un set de

inteligențe cu ajutorul cărora se procesează aceste cunoștințe.

• Modele de gândire depind de contextul cultural, științific, economic,

geografic și istoric în care trăim.