Moza2 - 2013 Final

www. revista-mozaicul.ro

2012 revue et corrigée afost, în plan literar, un anferit de seisme (inclusiv

de marea ameninþare a Apocalip-sei mereu amânate), cu toate cãnu au lipsit declaraþiile þepoaseºi nici confruntãrile cusute cu aþaalbã a intereselor publicitare.

Am intrat într-un prezent cul-tural în care, dupã ce cafeneleleºi ceainãriile s-au lãsat golite defuncþionalitatea lor autenticã,despãrþite, cu alte cuvinte, de ati-tudinile fundamentale ale spiritu-lui polemic, se înmulþesc semna-lele cã ele îºi transferã rolul înspaþiul intim, domestic, unde, alã-turi de exerciþiul obiºnuinþelormonden pasagere, se petrece tai-nicul efort al acordului creatoru-lui cu lumea.

În acest sens aflãm lucruri in-teresante dintr-o anchetã relativrecentã privind tabieturile criti-cilor literari („Dilemateca”,nr.77, oct. 2012), devoalând ha-bitudini, detalii de recuzitã, exte-rioritate decorativã, dar ºi modulpersonal al judecãþilor de gustînscris în cele mai fireºti gesturi.Cu altã ocazie îmi declaram me-fienþa faþã de aceia care nu aratãpreþuirea cuvenitã „ceºtii de ca-fea”. Constat, acum, parcurgândtextele repondenþilor, cã decoc-tul transparent, cu irizãri vegeta-le, a fost definitiv uzurpat de ne-grul stimulativ al cafelei. Desci-frez, în preferinþa lui Al. Cistele-can pentru „un ristretto dublu”înþelegerea graþioasã ºi ironicã apoeziei, rafinamentul cãutãtoru-lui de esenþe nobile ºi inventivi-tatea exprimãrii pe o vastã clavia-turã de percepþii. Dan C. Mihãi-lescu recunoaºte în „ceaºca decafea” aromele unei epoci ideali-zate nostalgic, deopotrivã rãsfã-þul efluviilor livreºti în siajul, darfãrã concupiscenþa, unui EmilBrumaru. Mânuind gospodãreº-te uneltele inteligenþei teoretice,

radiografiaunei anchete

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVI • NR. 2 (172) • 2013 • 24 PAGINI • 2 lei

Sanda Cordoº se aratã interesa-tã de „cafeaua fãcutã la ibric”, faptce relevã disponibilitatea pentrulectura rotundã care pretinde per-fecta prizã la obiect.

Treptat, ceaºca de cafea searatã insuficientã pentru apetitulgeneraþiilor mai tinere, fiind înlo-cuitã de mai cuprinzãtoarea canã.Conºtiinþa criticã vireazã, pe ne-simþite, spre o anume placiditatece înglobeazã universul cantita-tiv al cãrþii. Bogdan Creþu aºazãîntre autorii comentaþi ºi sine o„canã de cafea”, asumându-ºiriscul banalitãþii. Primejdios mo-dul în care Cosmin Ciotloº se in-staleazã în armura trufaºã a unuimodel (bea „nes în cãni mari”,precum Cãrtãrescu). Nervos ºiacut, el plãteºte obol subiectivi-tãþii, înconjurat de adversari ºipartizani care îl deconcerteazãdeopotrivã.

Savoarea venerabilã, calmã,visãtoare a cafelei suportã, dinpãcate, agresiunea vulgarelorbãuturi carbogazoase. Neutrali-zarea diferenþelor ºi, uneori, chiarneglijarea scriiturii ca act spiritualîn favoarea „corporalitãþii” afec-teazã efervescenþa demonstraþii-lor lui Doris Mironescu (amatorde „pepsi”) ºi ale lui Marius Chi-vu însuºi, realizatorul anchetei,mãrturisind preferinþa pentruaparent inofensiva „dozã deCoca-Cola”.

De sub travestiul rãspunsu-rilor celor convocaþi în paginile„Dilematecii” transpare, cum sevede, alãturi de crispãrile ineren-te, adevãrul codificat în „cafeauahermeneuticã” (ca sã-l parafrazezpe Luca Piþu). Existã, în astfel deanchete, ºi altceva decât un pre-text pentru a fi vãzut în companiiselecte. Opiniile, fie ele ºi de cir-cumstanþã, se aratã, nu o datã,purtãtoare de înþelesuri maiadânci, chiar emblematice.

Miºcarea ideilor. Victor Brauner –110 ani de la naºtereSemneazã:l Marina Vanci-Perahiml Florin Colonaº l Isabel Vintilãl Cristina Oprea l Luiza Mitul Gabriel Nedelea l Petriºor Militaru

Vic

tor

Bra

un

er -

Ca

p º

i bo

xer

/ H

ea

d a

nd

Bo

xer

[19

25

- 1

92

9],

97

/77

cm

- M

PF,

Dro

be

ta T

urn

u-S

eve

rin

.

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (172172172172172), 20), 20), 20), 20), 201313131313

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Radiografia

unei ancheteIn his article, Constantin M. Popa ana-

lyses a relatively recent survey about theliterary criticism habits in Romania madeby “Dilemateca” literary magazine. l 1

MOVEMENT OF IDEAS: VICTORBRAUNER –110 YEAR ANNIVERSARYOF HIS BIRTH

Our thematic pages are focused on ar-tistic work of a surrealist painter, born in1903 in Romania, Victor Brauner. The es-says and reviews are signed by MarinaVanci-Perahim, Florin Colonaº, Isabel Vin-tilã, Cristina Oprea, Luiza Mitu, GabrielNedelea and Petriºor Militaru. l 3-9

BLOGSRoxana ROªCA: Nebunii au propria

lor lumeIn her article Roxana Roºca writes

about Liviu Tãnase’s blog that includesdifferent thoughts about books, moviesand philosophy. l 10

LITERARY REVIEWIon BUZERA: (Alte) amintiri din

(altã) copilãrieIn his review, Ion Buzera analyses the

poetry book Epistola din Filipeni byAnatol Grosu, which is a correspondentof the young Pieter Breugel the Elder incontemporary Romanian poetry. l 11

C. VOINESCU: Învoiala poetului cusinele sau compromisul dintre realulobiectiv ºi imaginarul liric

In his article, C. Voinescu writes aboutthe new poetry book Insomnia of a peacetreaty by Virgil Dumitrescu printed byAius Publishing House. l 11

ARTSNicolae MARINESCU made two inter-

views with the bandmaster Octav Calleyaand his disciple Alexandru Munteanu, atalented guitarist who continues his stu-dies in Spain. l 12-14

LITERARY REVIEWIda MERELLO: O mie ºi una de nopþi:

o lecturã încruciºatãIn her review Ida Merello writes about

the new Sheherazade, the narrative me-chanism of fiction and the cross-readingtaking starting from the prose of Théop-hile Gautier, Edgar Allan Poe and NicolaeDavidescu. l 15

Maria DINU: Tratat despre ficþiuneaamoroasã pentru uzul cititorilor, iubito-rilor ºi al nostalgicilor de tot felul

In her review Maria Dinu analyses Mi-haela Ursa’s book Eroticon. Treatiseabout the Erotic Fiction, a study inwhich the author conciliates the compa-rative methods, literary theory and histo-ry of mentalities. l 15

Cãtãlin GHIÞÃ: Gnoza lui KurtzIn his article Cãtãlin Ghiþã reviews the

movie Apocalypse Now (1979) directed byFrancis Ford Coppola. l 16

Mihai GHIÞULESCU: Amicus BoiaIn this article Mihai Ghiþulescu discus-

ses Lucian Boia’s recent and controver-sial book Why is România different? l 16

ARTSCristian Nedelcu, Liviu Ionescu, Maria

Theodora Ispas and Mircea Anghel writeabout the participants and the winners ofthe annual contest entitled Craiova Mu-nicipal Salon of Photography for HighSchool Students. l 17

Mihaela VELEA: InteriorIn her article Mihaela Velea analyses

the recent painting exhibition Inside (In-terior) by Gabriel Giodea. l 20

Florin COLONAª: Nenea Iancu, fãu-ritor de cãlindare

In his article Florin Colonaº writesabout Caragiale implication in writing andprinting literary magazines like „Calenda-rul Ghimpelui”, „Calendarul Claponul” or„Dacia”. l 20

Gheorghe FABIAN: Bach - contempo-ranul nostru

In his article Gheorghe Fabian writesabout the recent concert of violinist Ale-xander Balanescu at Oltenia Philharmonic.l 21

ORIGINAL DOCUMENTSFoaia matricolã a elevului Aderca A.

ZeligIn this section we publish the inedited

school transcript of the pupil Felix Ader-

NNNNNooooo 22222 ( ( ( ( (172172172172172) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201313131313

ab

le o

f c

on

te

nts

primãvara începe cu cãrþi bune

– plãcerea lecturii

ca and some piece of information abouthis period spent in Carol I High Schoolfrom Craiova. l 21

SERPENTINESAdrian MICHIDUÞÃ: Terminologie ºi

limbaj filosofic la Fanu DuþulescuIn his essay Adrian Michiduþã analy-

ses the terminology and philosophicallanguage of Fanu Duþulescu. l 22

FICTIONThe poetry published in this issue is

signed by Denisa Crãciun and GeorgePopescu. The prose is signed by CorinaBãrbuicã. In our translation section wepresent a prose written by Alma Lilia LunaCastillo and translated from Spanish byRoxana Ilie.

George Popescu, Lucian Blaga ºi para-digma gândirii europene, Colecþia Ro-tonde, Editura Aius, Craiova, 2013.

Gabriela Gheorghiºor, Monograme.Configurãri ale prozei româneºti con-temporane, Colecþia Mozaicul, EdituraAius, Craiova, 2013.

Antologia Festivalului Naþional dePoezie “Al. Macedonski”, Prefaþã dePetriºor Militaru, Colecþia PoeSiI, Edi-tura SimArt, Craiova, 2012.

Adrian Michiduþã, CharlesLaugier – medic ºi etnograf,Biblioteca de filosofie româ-neascã, Editura Aius, Craio-va, 2013.

Marco Lucchesi, Surâsulhaosului/ El sorriso delcaos, ediþie bilingvã, tradu-cere din limba italianã deGeorge Popescu, ColecþiaUniversalia, Editura Aius,Craiova, 2013.

Florin Colonaº, Revizitând avangarda,Prefaþã de Cãtãlin Davidescu, ColecþiaAvangardã ºi transdisciplinaritate, Edi-tura Aius, Craiova, 2013.

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

ºi Patrimoniului Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Lucian IrimescuXenia Karo-Negrea

Adrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIVIVIVIVI, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 22222 ( ( ( ( (172172172172172), 20), 20), 20), 20), 201313131313

Text ºi imagine. Text înimagine. Imagine-scrii-turã. Scriiturã a imagi-

nii. La Victor Brauner intensita-tea mesajului pare sã nu se poatãlimita la un singur mod de expre-sie. În explorarea unui universpoetic, în cunoaºterea pasionalãºi sensibilã a lumii, opera picto-rului transgreseazã separarea„genurilor”, delimitarea sisteme-lor semnificante. Instrumentelepictorului ºi cele ale poetului suntsolidare în zguduirea obiºnuinþe-lor noastre vizuale ºi intelectuale.

Semn al hazardului, hazardulobiectiv: debutul public al lui Vic-tor Brauner este legat de cel alunui poet. În 1923, Ilarie Voroncapublicã primul volum de poemeintitulat Restriºti. Victor Braunersemneazã cele câteva ilustraþii alevolumului. În epocã toþi aveaudouãzeci ºi opt de ani. De factu-rã expresionistã, desenele lui Vic-tor Brauner traseazã în linii în-trerupte ºi discontinue profilulunei lumi mizerabile ce se miºcãîntr-un peisaj de o tulburãtoaredezolare. Este atmosfera „pustieºi tristã” ca „aerul greu al unui spi-tal de provincie”, evocatã de ver-surile elegiace ale lui Voronca.

Un an mai târziu, Victor Brau-ner ºi Ilarie Voronca se regãsescîn fruntea unei reviste incendia-re: „75 HP” (75 cai putere). Aco-lo, ei lanseazã manifestul Picto-poeziei, „sintezã a artei noi”.Munca celor doi tineri artiºti numai este paralelã; de aceastã datãea se confundã în spaþiul acele-iaºi imagini. Picturã în ulei, pic-to-poezia este compusã dintr-ojuxtapunere de forme geometri-ce: suprafeþe rectangulare, rotun-duri, curbe, pãtrate de culori ºimãrimi diferite2 .

Pe acest fond pictural intervi-ne textul: cuvinte izolate sau fra-ze scurte. „Manij”, „ascenseur”,„Kodak”, „autocamion”, „ciga-rettes”, pentru Picto-poezia nr.5721; „iatã bretelele”, „colegra-mã”, „vindem insomnie” etc.,pentru Picto-poezia nr. 384. Con-trastul planurilor colorate estedinamizat de sensul scriiturii.Cuvintele luate din vocabularullumii moderne ºi reîmbogãþiteprin explozia vertiginoasã a rit-mului plastic. Travaliul se reflec-tã atât în semnificantul grafic alscriiturii cât ºi în semnificaþia tex-tului. Scris de mânã sau tras lamatriþã, textul relevã impactul sãucromatic ºi dinamic. Spaþiul plu-ridimensional al imaginii devineechivalent cu cel al vieþii moder-ne. „Atitudinile cele mai îndepãr-tate devin universale prin fecun-darea miºcãrii picto-poetice a cu-vintelor ºi a culorilor care capãtão nouã sonoritate”3 . Ruptura înordinea linearã a discursului, pede o parte, iar spaþiul dinamitat demultitudinea de sensuri contra-dictorii, pe de altã parte, perturbãmodul nostru obiºnuit de a priviimaginea ºi de a percepe textul.

Dacã picto-poezia pare inspi-ratã de „ritmul accelerat al uni-versului mecanic”, imaginile con-structiviste ale lui Victor Braunerreproduse în aceeaºi revistã suntexpresia emblematicã a noilor di-mensiuni în care se creeazã lu-mea. Tehnica linogravurii pune în

evidenþã contrastul dintre negruºi alb în aceeaºi manierã ca ºi ri-goarea formelor geometrice.Când suprafaþa gravatã penetrea-zã cuvântul, scriitura este solida-rã imaginii. Coperta cataloguluiprimei expoziþii a pictorului estereprodusã4 în „75 HP” sub titlulPortret. Un corp feminin se schi-þeazã din jocul suprafeþelor albeºi negre. În afara iconului, erascrisã dedicaþia: Hedei. Literelenumelui, devenite la rândul lordreptunghiuri ºi arcuri de cerc,se integreazã fãrã asprime în an-samblul compoziþiei. Formeleanaloge ale semnelor iconice ºilingvistice creeazã un spaþiuomogen coordonat de aceeaºilogicã vizualã.

Imaginile geometrice ºi non-figurative nu rãmân pentru multtimp obiect de cercetare pentrutânãrul pictor. La sfârºitul anilor20, formele biologice ºi organiceînlocuiesc figurile deja cunoscu-te printr-o logicã mecanicã.

Agresivitatea imaginii treceprin elogiul imposibilitãþii ºi al ne-obiºnuitului în operele care parsã asculte încã de sistemul de re-prezentare clasic al unui spaþiucare respectã – în ciuda aparen-þelor – legile perspectivei tradiþi-onale. La Victor Brauner opoziþianormelor trece adesea prin vio-lenþa reprezentatã în câmpul pic-tural în care îºi insereazã discur-sul. Astfel, scriitura infantilã tra-satã cu mâna, cu majuscule, poa-te sã ne atragã atenþia asupraacþiunii care se deruleazã în ima-gine: „Poetul Geo Bogza aratãcapului sãu peisajul cu sonde”.Textul este redundant în raportcu imaginea, mult prea explicit pealocuri: peisajul presãrat cu son-de, mâinile unui corp acefal þi-nând un cap asemãnãtor cu ace-la al poetului menþionat. Lizibilulºi vizibilul sunt acolo în serviciulrizibilului.

Venirea lui Victor Brauner laParis pentru un prim lung sejur,în 1930, coincide cu apariþia celuide-Al doilea manifest al supra-realismului: „Este interesat dereiterarea ºi menþinerea Maranat-hei alchimiºtilor, care este plasa-tã pe pragul operei pentru a-i opripe profani”5 . Ocultarea profun-dã a suprarealismului cerutã deAndré Breton se manifestã, înepocã, la Victor Brauner prin do-rinþa evidentã de a-ºi þine operadeparte de toate percepþiile pur„retiniene”. Stranietatea imagini-lor proiectate mai ales între 1930-1932 nu þin numai de natura sub-iectului. Motivele figurative sim-plificate, cu contururile formelorbine delimitate, se transformã însemne picturale. Aceste semnecontinuã sã evolueze într-un spa-þiu cu trei dimensiuni. Intruziu-nea în acest câmp a elementelorlingvistice – texte, cuvinte, iniþi-ale – prin analogia lor morfologi-cã nu fac decât sã sporeascã as-pectul critic al imaginilor.

Într-unul dintre tablouri6 cese gãseºte astãzi la Muzeul deArtã din Bucureºti, pictorul ima-gineazã un peisaj alb, lunar, carese detaºeazã pe un cer de ghea-þã. Pe o insulã micã plasatã încentrul tabloului, un grup de fi-inþe goale este atacat de flãcãrile

scuipate de un dragon apocalip-tic. Înaltul cerului este acoperitcu semne multiple. Textul lizibilinscripþionat cu majuscule impri-mate cu diverse culori, este în-trerupt pe alocuri de semne pic-turale transformând tot acest re-gistru într-un rebus enigmatic.Prin analogie, scena centralã a ta-bloului pare sã facã parte dintr-un discurs situat deasupra ima-ginii ºi atunci sensul nu va rãmâ-ne niciodatã ascuns.

A descoperi la ce sau la cinefac aluzie literele inserate în ima-gine poate clarifica enigma uneiopere sau secretul unui titlu. Ta-bloul intitulat Banchetul (LeBanquet) reprezintã, într-un pei-saj convenþional având în fun-dal munþii ºi cerul, un triptic fixatpe un ax central. Panoul din mij-loc este divizat în opt mici ta-blouri, iar ultimele douã sunt goa-le. Cele douã panouri inferioare,de forme triunghiulare, prezintãpe o suprafaþã planã câteva ele-mente figurative reduse la statu-tul de semne. La stânga, un capde femeie este înconjurat de unveritabil arsenal: pistol, sabie,chipiu, scarã etc. La dreapta, ca-pul bãrbatului interacþioneazã cuustensilele domestice: mãturã,lamã, lampã de petrol, perie, stro-pitoare etc. Deasupra celor douãpanouri inferioare se aflã douãmonograme: L.K. pe cel din stân-ga, iar pe cel din dreapta B.H.Acestea sunt iniþialele celor doitaþi (Leopold Kosch ºi HermannBrauner) ai cuplului. Imagineafuncþioneazã ca un blazon umo-ristic unde “încãperile” fiecãreiramuri sunt reprezentate. Tabloulse va numi atunci Banchetulmariajului.

O majusculã, pierdutã într-o se-rie de alte semne ermetice, poate fidescoperitã cu timpul de o luminãparticularã ºi subliniatã printr-osemnificaþie provocatoare.

În Peisaj mediteranean (Pay-sage méditerranéen), pictat în1932, subiectul principal se con-centreazã în jurul unui cuplu bi-zar, ce realizeazã un ritual necu-noscut. Fiecare dintre personajeare ochiul strãpuns de un fel destilet. Litera D, majusculã enig-maticã – asemenea tuturor celor-lalte semne alchimice indescifra-bile înscrise în partea de sus atabloului – se gãseºte chiar înapropierea celui care strãpungeochiul personajului masculin. Iarºase ani mai târziu, în timpul unuiconflict dintre prieteni, un pictoral cãrui nume începe cu litera D,aruncã cu obiect de sticlã, rãnindochiul lui Victor Brauner ºi orbin-du-l, transformând anodinulsemn alfabetic într-un straniusemn premonitoriu ºi magic.

Scrierea unui text, cum ar fi ti-tlul unui opere, în câmpul imagi-nii face sã fie interpretarea maipuþin ambiguã. Începând cu 1932ºi pânã în 1935, Victor Braunerrealizeazã o serie de tablouri petema crimei. Unele dintre ele autitlul seriei înscris în interiorultabloului: Istoria crimei (Histoi-re du crime). Unul dintre tablou-rile aflate în acest ciclu de dese-ne, datat 1935, a rãmas ineditpânã astãzi ºi se gãseºte într-ocolecþie privatã din România ºi

mi se pare reprezentativ pentruîncadrarea lui în epocã. În trei epi-soade istoria crimei este repre-zentatã în imagini prin punereaîn scenã a conflictului. În centruldesenului o luptã corp la corp, înpartea stângã de sus a tabloului,schingiurea capului lui Hitler; înfine, în partea inferioarã a tablou-lui douã obiecte puse intenþio-nat acolo pentru a se potrivi –pantoful ºi ºanul – ºi de a res-ping edin cauza unei imposibili-tãþi organice, dar sugereazã in-terpenetrarea. Prin caligrafierea înacest desen în cãrbune a titluluiIstoria crimei + negativitateaobiectului (Histoire du crime +négativité de l’objet), VictorBrauner surprinde în detaliu ºisubliniazã – în acei ani în carenazismul era la putere – naturacomplexã ºi profundã a Rãului.

Sã priveºti opera, apoi sã ci-teºti cu voce tare textul inserat,poate sã îþi ofere o surprizã: pechipul unei flori antropomorfiza-te apar cifra „13” ºi cuvântul„ému” scris cu litere infantile deo parte ºi de alta, putându-se citi:„très ému”. Pentru plãcereametaforei vizuale, încãrcatã dealuzii poetice, se foloseºte de jo-cul lingvistic bazat ca întreg peun simplu acord fonetic (Trèsému et mon mystère, 1935).

Când textul nu se mai integrea-zã în imagine, dar funcþioneazãîn paralel cu aceasta sub formãde titlu, vizibilul ºi lizibilul nu mailucreazã doar în propriul câmp se-mantic, ci conlucreazã pentru aîmbogãþi mesajul textului. Aceas-ta este în întregime valabil ºi pen-tru seria de picturi create de elîntre 1938-1941 cunoscutã subnumele generic de Himere (Chim-ères). Spectre feminine înfãºura-te în penumbrã se miºcã într-unspaþiu oniric, dominat de blânde-þea spiralelor. În afarã de semnã-turã – discretã pe alocuri – nici-

un alt text nu bruiazã imaginea,ca ºi cum nimic nu trebuie sã per-turbe straniul pasaj al somnam-bulilor. Titlurile evocatoare ºipoetice amplificã sensul minunatal acestei serii: Anémone, âme dusouffle vent (1939), Soufflance,souffrance (1941), Harem deséléments (1940) etc.

În timpul rãzboiului ºi în aniicare au urmat pictura lui VictorBrauner evolueazã cãtre o viziu-ne hieraticã ce se desfãºoarã într-un spaþiu cu douã dimensiuni.Universul pictural capãtã aluraunei complexe „scriituri încifra-te”7 . Pe lângã valoarea alchimi-cã, chiar esotericã din perspecti-va artistului, tehnicile cu cearãexperimentate începând cu 1943contribuie la sporirea caracteru-lui hieroglific al imaginilor. Pestedârele de cearã, semnele iconicegravate se articuleazã într-o scrii-turã picto-poeticã imaginatã.

Tratamentul particular al pla-nului de inscripþie eliminã întregefectul iluzionist. Referinþele lasursele artistice non-clasice ºinon-occidentale, ca ºi scriiturilenon-alfabetice, sunt perceptibileîn maniera de a organiza spaþiul,ca ºi frontalitatea figurilor; înplus, titlul anumitor opere evocãoriginea împrumuturilor: Codexulunui poet/ Codex d’un poète,1947, sau Codexul unui chip/Codex d’un visage, 1962. Figuri-le arhetipale par sã provinã ºi eledin culturile ºi miturile antice. Ima-ginile evocã acele vremuri imemo-riale de care vorbeºte E. Cassirerunde „mituri, limbaj ºi artã formea-zã în primul rând o unitate concre-tã încã nedivizatã”8 .

Un repertoriu de simbolurimereu reinventate compun aceas-tã scriiturã sacrã. Desenele de-vin ideograme ale anxietãþii, aledorinþelor sau ale viselor, precumîn Mituri posibile (Mythes pos-sibles, operã fãcutã în cearã în

lizibilul ºi vizibilul: Victor Brauner de la „picto-poezie” la „hieroglifizarea” sentimentelor1

nnnnn MARINA VANCI-PERAHIMUniversité de Paris 1, Panthéon-Sorbonne

BraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerBraunerVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictorVictor


1946), unde urma lãsatã pe su-portul pregãtit cu cearã face sãcoabiteze diferite forme – perso-naje umane ºi animale ce gene-reazã un bestiar imaginar – ca vi-zualizare simbolicã a instinctelorºi a pasiunilor. „O datã cu lecturahieroglifelor simbolice profundîncãrcate de infinite analogii,gândirea se amplificã fãrã limi-te”9 . În aceastã scriiturã imagi-natã, simbolurile sunt adesea per-mutabile. Peºtele îl poate acoperipe poet (Mituri posibile/ Mythespossibles, 1946), poate devenicorpul lui (Naºtere/ Naissance,1950), sau semnificã… „viaþa in-terioarã, visul unui paradis pier-dut” (interviu televizat, luat deFrançoise Dumayet, în 1961, pen-tru emisiunea Terre des Arts).

Pe lângã universalitatea mitu-rilor originare se adaugã, în aniide dupã rãzboi, câteva miturimoderne ca acela care inspirãconstrângerile cotidiene impusede Opresiunea obiectului (L’Op-pression de l’objet, 1951). Ta-bloul integreazã într-o singurãimagine emblematicã douã figuride sex opus separate printr-omultitudine de obiecte: masã, ur-cior, pahare, pantofi, taburet, ta-câmuri ce sunt acolo ca sã facãimposibilã realizarea în cuplu. Înmaniera în care trateazã persona-jele – supunerea faþã de legilefrontalismului: nasul ºi picioare-le sunt vãzute din profil; ochiulºi sânul din faþã etc. – reprezen-tarea obiectelor se rezumã la ideo-grame, cuvinte-semn care trasea-zã pur-ºi-simplu forma lucrurilor.

„În ceea ce priveºte cãutãrilemele, cred cã am reuºit sã am ac-ces în tot cazul la un limbaj hiero-glific modern unde sensul plas-tic (grafic) se întâlneºte cu celpoetic [... ] poate cã din aceastãvoce va ieºi o simbolisticã ce vasã vinã. Voi numi o serie de do-

cumente ale mele picto-poeme”,scria Victor Brauner în 194710 .Eroul în jurul cãruia graviteazãaceastã serie de documente rã-mâne însuºi poetul-pictor careîncearcã „unificarea exemplarã afiinþei”11 . La sfârºitul anilor ’40,Victor Brauner realizeazã o seriede treizeci ºi ºapte de tablouri cucaracter autobiografic, concepu-te în jurul prenumelui sãu. Descri-ind cãutãrile sale, într-o scrisoa-re adresatã cãtre prietenul sãuGellu Naum, Brauner scrie: „În-cerc sã «montez» mitul meu per-sonal care pentru moment… seînghesuie în torente dezordona-te de expresie; ºi dupã cum ºtiiacest travaliu picto-grafic de hie-roglifizare a sentimentelor ia untimp mai îndelungat decât ne-amaºtepta…”12 .

Cuvinte cu sonoritate bizarã,cuvinte româneºti vin sã întãreas-cã efectul criptic al anumitor ta-blouri. Traducerea lor amplificãimpactul poetic al imaginilor sau,în anumite cazuri, ne reveleazãsensuri premeditate (Origine dela Vorba, 1946; Inima la Convul-sionnaire, 1946; Tot in Tot, 1942).

În acelaºi fel, aparentele jocurilexicale în jurul prenumelui Victor,din seria Onomatomanie, trimit laun sens precis pentru cei care în-þeleg, între altele, cã „Victor Victo-rios écrasent les envouteurs”(1949) înseamnã „Victor le Victo-rieux écrasent les envouteurs”.

Picto-grafia va rãmâne o con-stantã a operei de dupã rãzboi alui Victor Brauner. O excepþie înacest sens o reprezintã seria „Re-tractaþilor” („Retractés”). La scurttimp dupã elaborarea mitului sãupersonal, artistul pare sã cadãpradã îndoielii. Opera sa se vaschimba sub semnul unei marirupturi ce venea din profunzimi-le fiinþei sale. În seria „Retractaþi-lor” formele explodeazã. Picturi în

culori sobre ºi aproape monocro-me traduc o stare de panicã. Fiecã este vorba de abandonare desine sau de conflictul cu obiec-tele agresive ºi opresive, fiinþa îºistrigã singurãtatea sa. Persona-jele se luptã într-o lume ostilã,contra cãtuºelor interioare sau aconstrângerilor exterioare, figu-rate de cele mai multe ori sub for-ma unor cuºti sau cutii.

Pictura lui Victor Brauner a pier-dut ordinea sa aparentã ºi manie-ra sa delicatã. Procesul picturaleste exaltat. Materia este slãbitãºi se expansioneazã în ritmuri sin-copate. Culoarea este intensã,aruncatã violent pe pânzã. Tabloulnu mai funcþioneazã ca un plan alproiecþiei imaginare; el se trans-formã în întregime într-un câmp deinscripþie gestualã. Miºcarea mâi-nii traseazã semne ale unui limbajcare devine expresia picturalã apulsiunilor ºi dorinþelor aflate înstare purã. Eliberarea gestului ge-nereazã o scriiturã ce merge din-colo de funcþiile sale raþionale ºiobiºnuite. Acest travaliu de scrii-turã ilizibilã, îmbogãþit în acelaºitimp la nivel semantic, stabileºteun raport de altã naturã între vizi-bil ºi lizibil.

În Fiinþa sfâºie fiinþa (L’ Êtres’arrachant l’être, 1951), subiec-tul – fiinþa – nu este decât vagsemnificat. Din contrã, acþiuneadesemnatã de titlu este amplu fi-guratã în imagine: sfâºierea esteexprimatã prin echivalenþa uneipicturi gestuale ºi dinamice încare urma pensulei este evidentãpe suprafaþa picturii. Multiplepuncte de tensiune apar în ima-gine. Explozii centrifuge, materi-alizate de o serie de trãsãturi frag-mentate ce se disperseazã por-nind de la un centru sau se inter-secteazã în reprezentãri lineare,exprimând o stare de intens con-flict dramatic.

Numãrul 4/noiembrie2012 al„Revistei române” se concentrea-zã în jurul problemei românilor dela Sud de Dunãre („Un mesageral românilor sud-dunãreni: Cris-tea Sandu-Timoc” de Doru Scãr-lãtescu sau „Românii sud-dunã-reni între anii 1939-1945” de Tra-ian D. Lazãr). La rubrica „Poesis”semneazã poetul, traducãtorul ºiprozatorul Hanna Botta, carepracticã de data aceasta o poeziememorialã. În „Arhivã” gãsimpoemul Vorbeau azi noaptedouã ape… de Octavian Goga,urmând ca tabloul poetic sã fiecompletat de tânãra Corina Ciu-cã. Imaginile din interior surprindlucrãrile elevilor participanþilor laediþia a 3-a Salonul de arte vizua-le al elevilor. (D.M.)

„România literarã”, 7 februa-rie 2013, îºi continuã eforturile deîntâmpinare a literaturii contem-porane prin „comentariile critice”,anunþate încã de pe copertã, dincare reþinem cronica lui CosminCiotloº la reeditarea cãrþii Figu-ra spiritului creator de EugenNegrici, dar ºi al treilea episod din

comentariile la monumentala Lu-mea ca voinþã ºi reprezentare deArthur Schopenhauer, în tradu-cerea lui Radu Gabriel Pârvu apã-rutã la Editura Humanitas. O lec-turã incitantã este cea a fragmen-tului din romanul Un singur cerdeasupra lor de Ruxandra Cese-reanu. Nu în ultimul rând, sem-nalãm editorialul lui Nicolae Ma-nolescu, „Câteva observaþii per-sonale”, despre cartea lui GabrielAndreescu, Cãrturari, opozanþiºi documente, despre care s-ascris mult de când a apãrut, ge-nerând o polemicã de care cultu-ra noastrã are nevoie. (G.N.)

Semnalãm apariþia numãrului3 al revistei on-line de educaþietransdisciplinarã editatã de Cen-trul de Aplicaþii Transdisciplina-re în Educaþie de la Colegiul Na-þional „Moise Nicoarã” din Arad.Prima secþiune a revistei, Trans-disciplinaritatea pe înþelesultuturor, cuprinde informaþii refe-ritoare la manifestarea primuluiColocviu Internaþional de Educa-þie transdisciplinarã gãzduit laArad, eveniment desfãºurat înprezenþa academicianului Basa-rab Nicolescu, precum ºi decla-raþia participanþilor implicaþi ac-

ocheanul întorsocheanul întorstiv în proiect. În completareaacestei secþiuni Lynn S. Curral,Preºedinte al INPEP (NationalInstitute of Pedagogy ExaltingAll Potentials) Founder of theNEI Project, argumenteazã în ar-ticolul sãu O cale de a educa fãrãeducaþie necesitatea implementã-rii unei educaþii non-direcþionaleºi non-vectoriale în societateaactualã. A doua secþiune, Edu-caþia transdisciplinarã-Aplica-þii, cuprinde aplicaþii concrete alemetodologiei transdisciplinare.Semnalãm interesanta abordare aMirelei Mureºan care oferã „oaltã perspectivã asupra prozodiei– mai precis a ritmului –, atât dinpunct de vedere teoretic, cât ºi -didactic, precum ºi abordãrileClaudiei Sapta Milea, Despresensibilitate ca percepþie; Came-liei Circa Chirilã, Octaviei Poto-ceanu O perspectivã transdisci-plinarã asupra feþelor existen-þei ºi cunoaºterii; Lilianei Negri-lã, Banda lui Mobius – o punteîntre transdisciplinaritate ºimulticulturalism; Anei Boariu,Pãmântul în abordare transdis-ciplinarã. Cea de-a treia secþiu-ne, Rãspunsuri care îºi aºteap-tã întrebãrile cuprinde recenzii,eseuri ºi pagini de jurnal. Sem-neazã Adelina Bulibaºa, DanielaMarin Corciu, Ruxandra Neamu,Adelina Ranca, Liliana Negules-cu. (L.M.)

Un inventar al diferitelor for-me ale semnãturii lui Victor Brau-ner ar putea explica principaleleetape ale muncii sale. Numelepictorului nu este aproape nicio-datã scris cursiv, cu excepþia adouã sau trei pânze pictate înRomânia înainte de prima sa ex-poziþie din 1924. Dupã aceastãdatã, cele mai multe dintre lucrã-rile sale avangardiste din anii ’20(picto-poemele sau lucrãrile con-structiviste), sunt semnate cumonograma V.B. Scrisã cu literede tipar, monograma este con-struitã pe principiul unitãþii din-tre iniþiale: buclele de la „B” seunesc la a doua oblicã ce îl for-meazã pe „V”. Dincolo de preo-cuparea pentru aspectul în careeste conceputã semnãtura ce seintegreazã perfect în ansamblulriguros de imagini, vom observagrija de a nu separa niciodatãnumele de Brauner de prenumeleVictor. De-a lungul vieþii sale, pic-torul a dat o mare importanþã nu-melui sãu cãruia îi atribuia o va-loare simbolicã ºi magicã ce ve-nea din rãdãcina comunã a aces-tuia cu cuvântul românesc cedesemneazã victoria (Victorie-Victor). Atunci când lucrãrile ar-tistului devin un spaþiu al întâl-nirilor neobiºnuite, al aspectuluiinsolit al iconicului, contribuie deasemenea la mica transformare(aproape imperceptibilã) surveni-tã în semnãturã: linia oblicã dinmajuscula N (din interiorul nume-lui Brauner) este inversatã.

În seria Onomatomanie, sem-nãtura redusã la prenume esteînsoþitã de semnul infinitului.Monograma V.B. devine conste-laþie în seria de desene ezotericedin 1944. Cele ºapte cerculeþe cepuncteazã ºerpuirile ºi vârfurileliterelor simbolizeazã – conformtradiþiei cabbalistice – cele ºaptedeschideri ale corpului uman.

Izolatã în cele mai multe cazuri,jos în dreapta imaginii, semnãtu-ra încadratã într-un cartuº devi-

ne parte indisolubilã într-o com-poziþie precum Nohestan Motan(Cheitan Nohestan, 1945).

Infinita bogãþie a raporturilorce existã între vizibil ºi lizibil nueste decât un aspect particular alansamblului de elemente ce defi-nesc caracterul general al uneiopere în care „imaginaþia trium-fantã” ordoneazã „comunicareafãrã prejudecãþi” a „marilor reve-rii primitive”.

Traducere dinlimba francezã

de Petriºor Militaru

1 Eseul de faþã a fost publicat în„Mélusine” – Caietele Centrului deCercetãri a Suprarealismului, nr. XII,Lisible-Visible, L’Age de Homme,1991, pp. 63-69. (n.t.)

2 Cele douã picto-poezii suntreproduse în unicul numãr al revistei„75 HP”.

3 În „75 HP”.4 Între 26 octobrie ºi 15 noiem-

brie, la Galeria Sindicatului ArtelorFrumoase din Bucureºti.

5 André Breton, Manifestes dusurréalisme, Paris, N.R.F., 1971.

6 Titlu original necunoscut; ex-pus cu titlul Dragonul.

7 Novalis, Le Disciple à Sais,Lausanne, 1948, p. 31.

8 Langage et Mythes, Paris, Edi-tion de Minuit, 1973, p. 120.

9 Victor Brauner, Prétexte, în ca-talogul expoziþei, Galerie RiveDroite, Paris, 1961.

10 Scrisoare cãtre Mario Cesari-ny din 15.1.1947, în Textos de Afir-maçao e de Combate do Movimien-to Surrealista Mundial, Lisbonne,1947.

11 Victor Brauner, text pentruCodex d’un poète (1947), în catalo-gue, Galerie Rive Droite, 1946.

12 Scrisoare ineditã cãtre GelluNaum, datatã 10 martie 1947.


Opera pictorului VictorBrauner propune unimaginar specific su-

prarealist, un anumit tip de bes-tiar care reflectã toate spaimele,cãutãrile ºi certitudinile sale ar-tistice. Oameni cãlare pe cerbi,mame înfãºurate în ºerpi cu prunciîn pântece, peºti cu membre, pã-sãri totemice, mari animale albe,cai sau vaci, „relicve ale unei ci-vilizaþii arhaice, primitive”1 , iatãpe scurt viziunea despre lume alui Brauner.

Suprarealiºtii au fost preocu-paþi mereu de anumite experienþeavând caracter ritualic realizate înspaþiul conºtientului pentru a fa-voriza descoperirea în profunzi-me a inconºtientului. Pentru pic-torul Victor Brauner, adevãrurilecare rezultã în urma acestor ex-perienþe sunt recunoscute dreptautentice, conduc spre un altfelde artã ºi spre desãvârºirea fiin-þei pe care Jung o vedea realiza-bilã în urma derulãrii procesuluide individuaþie. Desprinderea deconºtient reprezintã o treaptãsuperioarã în procesul amintit ºide aceea suprarealiºtii descriumereu în lucrãrile lor lupta carese dã între latura conºtientã a Fi-inþei ºi cea inconºtientã care faceînsã legãtura cu interiorul ºi bi-neînþeles cu suprarealitatea.Aceastã luptã continuã este re-datã prin simboluri animale foar-te sugestive care fac din picturalui Brauner un univers misterios,o lume a începuturilor. Datoritã„acestor frãmântãri ale unei con-ºtiinþe de sine, care sunt prezen-te în majoritatea tablourilor sale,aflãm cã Eu în picturã poate fispus la fel de bine ca ºi în litera-turã, ºi vedem, astfel, umplându-se o lacunã serioasã în picturamodernilor [...] În sfârºit, Brauner,ieºind din sine ºi din realul ima-nent sieºi, îºi rezervã tratarea ob-iectivã a unor stãri care formeazãfiinþa individualã ºi foloseºte, înacest scop, reprezentarea psihi-cului, care îi serveºte astfel, la ela-borarea unei ºtiinþe descriptive ageneralitãþilor umane”2 .

Suprarealiºtii îºi pun proble-ma reevaluãrii existenþei umaneºi „revalorizãrii”3 ei. În acestecondiþii, aºa cum susþinea Sara-ne Alexandrian, fiinþa cunoaºtedouã tipuri de apariþie, „o apari-þie terminatã, care este obiectulºi o apariþie neterminatã, care estesubiectul”. „Unul este în-sine,adicã nu are sentimentul existen-þei sale ºi, copleºit de «exteriori-tate», îºi este suficient sieºi; ce-lãlalt este pentru-sine, adicã fi-ind «interioritate»” goalã, aresentimentul existenþei sale, ºi dis-pune de el printr-un comporta-ment susceptibil de a-i modificapropria prezenþã. [...] este impo-sibil sã fii, în acelaºi timp, interiorºieºi ºi plin de sine. Nu existã al-ternativã pentru fiinþã în afaraplenitudinii sau a interioritãþii. [...]Or, relaþia lor este dezechilibratãîn mod continuu, cãci «pentru-sine» nu se poate lipsi de «în-sine», în timp ce «în-sine» sepoate lipsi de «pentru-sine»”4 .Sarane Alexandrian mai spune cãBrauner depãºeºte aceastã dile-mã prin conturarea în pictura sa

nnnnn ISABEL VINTILÃ

Victor Brauner.despre înþelegerea înþelegerii

a fiinþei „retractate” pe care oconsiderã autenticã. „În morfo-psihologie, tipul Retractatului,opunându-se celui al Dilatatului,corespunde unui individ intro-vertit, închis în sine. Retracþiaeste instanþa retragerii violente,din afarã, pentru a se aduna însine. În aceastã perioadã, Brau-ner se dedicã deci descrierii depersonaje sfâºiate de eforturilelor de a înþelege fiinþa, despãrþin-du-se de existenþã ºi de lume”5 ,explicã Alexandrian tablourilecare ar putea fi încadrate, dupãcum el însuºi susþine, într-un ci-clu al Retractaþilor.

Personajele din aceastã suitãde lucrãri reprezintã fiinþe „retrac-tate” în câine, adicã reprezentãriumane care conþin în interiorul lorcâini sau invers, câini care inte-greazã în interiorul lor oameni(Retractat de la mãcelãrie, Fiin-þã retractatã în câine, Privirealuminii), personaje ale cãrormembre sunt prinse nu în exte-riorul corpului (Anatomia schim-burilor), „parcã pentru a specifi-ca o acþiune interiorizatã”6 , frag-mente de peºti ºi de câini ames-tecate (Retractat integrând) etc.Foarte multe dintre lucrãrile luiVictor Brauner ilustreazã un tipde „prelungire” a capului sau apãrului în pasãre. Arhetipul pã-sãrii va putea fi explicat în cazulsãu dupã modelul pe care îl oferãSarane Alexandrian, drept pute-re „de a se dezlipi de pãmânt, dea zbura deasupra destinului cuajutorul gândirii, adicã conºtiin-þa”7 . În pictura lui Brauner vomîntâlni femei cu pãrul sau cu bãr-bia transformate în cap de lebã-dã (Fascinaþie, 1939, respectivTânãrã privindu-ºi destinul,1945), cu creºtetul capului pre-lungit într-o pasãre cu aripile des-chise (Tire à l’arc, 1962) sau cutãlpile transformate în pãsãri ro-ºii (Compoziþie cu nud, 1962). Înlucrarea Conºtiinþa ºocului, pic-tatã de Victor Brauner în anul1951, artistul dezvoltã tema zbu-ciumului interior în faþa limitelorpropriei fiinþe prin reprezentareaunei lupte dintre o femeie ºi opasãre mare. Aici pictorul reali-zeazã un personaj care pluteºtepe o apã, având forma unei bãrci.Plutirea pe apa albastrã din par-tea de jos a tabloului nu repre-zintã singura acþiune în care esteimplicatã femeia. În tot acest timpal plutirii în inconºtient, spaþiu pecare suprarealiºtii îl preferã, fe-meia se luptã cu o pasãre imensãcare iese din fiinþa sa.

Numele de „mag al picturiimoderne” i-a fost atribuit picto-rului român dupã ce a dezvoltatîn lucrãrile sale douã tehnici foarteoriginale: desenul cu lumânareaºi pictura cu cearã. Când se refe-rã la aceastã epocã a creaþiei luiBrauner, Sarane Alexandrian vor-beºte despre o mitologie ermeti-cã care s-a dezvoltat atât pe bazacelor douã tehnici menþionate, câtºi având ca suport scrierile luiAgrippa ºi Paracelsus. Alexandri-an mai susþine cã „devenit alchi-mist, pictorul opera fuziunea spe-þelor animale ºi vegetale; el re-crea omul, nu ironic, ci liric”8 .

Personajul central din tablou-rile lui Brauner va cunoaºte maimulte transformãri în timp. În pri-ma parte a creaþiei lui Victor Brau-ner se poate vorbi despre o „ob-sesie a agresiunii oculare”9 careavea sã-l stãpâneascã pe pictorºapte ani, timp în care a repre-zentat imagini în care ochiul arefie o ipostazã agresivã, fie esteagresat. Tema ochiului este repre-zentatã în aceastã perioadã prinpersonaje cu un singur ochi, saustând la marginea drumului aºe-zate pe un ochi, ori purtându-l peumeri în locul capului. Interesan-te sunt ºi reprezentãrile unor per-sonaje feminine „care aveau înlocul ochilor coarne de taur, decare se serveau pentru a-i atacape trecãtori”10 . Pierre Mabillespune într-un celebru articol in-titulat Ochiul pictorului cãaceastã obsesie a artistului român„care la început, tindea spre sim-pla distrugere a ochiului, se com-plicã în anii urmãtori. Echivalen-tul organului sexual feminin tre-buie sã fie înlocuit printr-un atri-but masculin – cornul – semnulerecþiei, al puterii, al autoritãþii ºichiar al brutalitãþii animale”11 .

Specialiºtii care studiazã ope-ra lui Victor Brauner spun cã nuîntâmplãtor în aceastã perioadãpictorul suferã un accident înurma cãruia îºi pierde ochiulstâng, de atâtea ori absent dinpicturile sale. Printre ei se numã-rã ºi Emil Nicolae care descrie înamãnunt în lucrarea sa dedicatãpictorului român toate frãmântã-rile acestuia ºi modul în care s-aureflectat ele în picturã. Emil Nico-lae susþine cã aceastã mutilare alui Brauner era prevestitã de mul-te dintre evenimentele ºi obse-siile din viaþa sa ºi cã în ea „segãseºte cheia psihologiei omu-lui; în ea se aflã soluþia care lumi-neazã activitatea anterioarã a pic-torului. [...] Astfel, vreme de maibine de opt ani, zeci, poate chiarsute de figuri anunþã cã un ochitrebuie distrus. [...] Faptele seexplicã printr-o premoniþie per-sistentã sau pictorul a fost victi-ma unui soi de vrãjitorie? Oareformele mutilate nu sunt puse înpracticã de forþe magice care pro-duc un climat psihic în care acci-dentul devine scopul inevita-bil?”12 Ignorând aceste discuþiidespre magie ºi obsesie ca fac-tori determinanþi ai unei eventualemutilãri oculare, ni se pare maiimportant faptul cã pe parcurs,Brauner va accepta cruda condi-þie de pictor „monoftalm predes-tinat” ºi va trece la o altã etapã încreaþia plasticã. De fapt, prinaceastã „automutilare” a ochiu-lui din picturi el va depãºi doctri-na suprarealistã refuzând accep-tarea ei necondiþionatã. Cristian-Robert Velescu explicã implicaþii-le pe care le-a avut „extirparea”unui ochi din picturile care auurmat celebrului Autoportretprintr-o atitudine „retractilã” pecare a avut-o la început faþã desuprarealism, fapt care a dus peparcurs la o adoptare treptatã aacestui curent de avangardã.Autoportretul este realizat deBrauner în 1931 ºi la fel ca altelucrãri care sunt realizate pânã în

1938, anul producerii accidentu-lui în care îºi pierde ochiul, are încentru aceastã temã a enucleãrii,unde organul vizual capãtã func-þia de a vedea ºi altceva decâtrealitatea sau produsele ei. În-tr-un interviu televizat cu MaxPaul Fouchet apãrut în emisiuneaTerre des Arts, Brauner explicãcum ºi-a „eviscerat” ochiul în Au-toportret: „Într-o zi în care nuaveam nimic de fãcut ºi mã sim-þeam golit de mine însumi, amdorit sã realizez un minuscul au-toportret în faþa oglinzii, pe carel-am ºi pictat. Pentru a-i da puþi-nã viaþã, pentru a-l face ceva maiextravagant ºi întrucât totul esteposibil, l-am lipsit de un ochi. Eibine, tocmai de acest ochi am fostºi eu lipsit. Opt ani mai târziu, ranaavea sã fie identicã. ªi atunci, caurmare a acestui fapt, am desco-perit cã începând cu 1925 sau1927, în opera mea puteau sã fievãzute personaje care-ºi aveauochii în afarã”13. „Intervenþia«mutilatoare», spune Cristian-Robert Velescu, va fi avut în fazaei incipientã un caracter mai multsau mai puþin mecanic, confun-dându-se cu o simplã «vagabon-dare» a penelului pe suprafaþapânzei, în cãutarea ineditului cuorice preþ, ºi a devenit revelatoa-re tocmai datoritã calitãþii ei de«accident neprevãzut». Braunerva fi avut ocazia sã se «descope-re pe sine» în lumina acestui «ac-cident» ºi sã confere profunzimeunei opere pe care, la început, ova fi considerat plicticoasã, orichiar «ratatã». Astfel, pictoruldescoperã un mod de a-ºi însuºi«reþetarul» suprarealist pornindde la cãutãri ce porneau de ladomeniul «purei vizualitãþi»”14.

Cele mai multe „mituri” din pic-tura lui Victor Brauner reprezintão încercare de recuperare a tim-pului pierdut, dar ºi un mod prin

care fiinþa se reinventeazã. Înopera sa nu se remarcã doar ele-mente endemice doctrinei supra-realiste, ci ºi o întreagã filozofiede viaþã. Implicarea în actul crea-þiei este atât de mare, încât parecã „spectatorul” poate sã experi-menteze pe cont propriu ceea cepropune în acest mod suprarea-lismul prin intermediul artei. ªiacest lucru este posibil mai alespentru cã „înþelegerea unei ope-re de artã este, de fapt, o înþele-gere a înþelegerii”15.

1Heilbruun Timeline of Art His-tory, editat de Metropolitan Museumof art în http://www.metmuseum.org/toah/ho/11/euwco/ho_1999.363.13.htm

2 Alexandrian, Sarane, VictorBrauner, Iaºi, Editura Junimea, 2005,pp.113-114

3 Ibidem, p. 894 Ibidem, pp. 89-905 Ibidem, p. 916 Ibidem, p. 947 Alexandrian, Sarane, op. cit., p. 718 Apud Alexandrian, Sarane, op.

cit., pp. 139-1409 Apud Alexandrian, op. cit.10 Ibidem, p. 13711 L’oeil du peintre în „Mino-

taure”, nr. 12-13/ mai 1939 apudNicolae, Emil, Patimile dupã VictorBrauner, Bucureºti, Editura Hase-fer, 2006, p. 59

12 Nicolae, Emil, op. cit., pp. 55-5613 Ottinger, Didier, Victor Brau-

ner dans les collections du MNAM-CCI, Paris, Centre Georges Pompi-dou, 1996, p. 21, apud Velescu, Cris-tian-Robert, Victor Brauner d’ aprèsDuchamp sau drumul pictorului cã-tre un suprarealism „bine tempe-rat”, Bucureºti, Editura InstitutuluiCultural Român, 2007, p.52

14 Velescu, Cristian-Robert, op.cit., p.53

15 Alexandrian, Sarane, op. cit.,p. 126

Victor Brauner - Acolo (1949)


Pe 15 iunie, acum o sutã zece ani,la Piatra Neamþ pãtrundea înaceastã lume Victor Brauner, ar-

tist de mare anvergurã, cu un rol impor-tant în istoria artei moderne. Despre crea-þia sa existã mãrturii scrise de cãtre spe-cialiºti, materializate în articole ºi cãrþi.Acest articol nu se vrea a fi decât o re-amintire a personalitãþii sale, a scurtei saleexistenþe, având în vedere faptul cã a lo-cuit printre noi numai 66 de ani. Timp prealimitat pentru creaþia unui artist. Dacã pri-vim cu atenþie opera sa facem o incursiu-ne prin curentele secolului XX, începândcu expresionismul, constructivismul, cu-bismul, dada ºi ajungem în spaþiul supra-realist unde ne oprim, fascinaþi de modali-tatea artistului de a ne arãta cum sã pãºimîntr-o altã lume.

Demersul sãu artistic a început, cumera firesc, cu studii dupã naturã, dar con-ºtientizându-ºi trãirile, artistul face primiipaºi în spaþiul transcedental. O perioadãa pendulat între materie ºi spirit, alegândlumea spiritualã, ilustratã în stilul sãu in-confundabil. Trecerea aceasta poate fiuºor perceputã prin vizualizarea mai aten-tã a lucrãrilor.

Probabil, bântuit de întrebãri asupranaturalului ºi supranaturalului s-a oprit ºiasupra acesteia – ce înseamnã imagineaºi cum poate marca ea existenþa umanã?Suntem înconjuraþi de imagine de la veni-rea pe lume. Totul este culoare ºi miºcare.Rapiditatea de stocare a imaginilor carene impresioneazã pe parcursul existenþeidepinde de fiecare individ în parte. Sun-tem unici ºi avem trãiri unice. Creaþia luiVictor Brauner ne ,,vorbeºte” despre uni-citate, dar ºi despre tãrâmul magic în caremai multe semne-simbol sãlãºluiesc într-oarmonie totalã. Luând în considerare na-tura înconjurãtoare, factorii externi, îºiconstruieºte cu grijã spaþiul unde îºi vorduce ,,existenþa” elementele cu încãrcãtu-rã simbolicã, ce nu au fost compuse alea-toriu, ele reprezentând o simbiozã între realºi imaginar.

,,Lumea sa”, cu substrat fabulos, estepopulatã de animale fantastice, pãsãri,peºti, pisici, ºerpi, câini, balauri, himere

nnnnn CRISTINA OPREA

lumea tainicã a picturiilui Victor Brauner

cãrora li se alãturã figura umanã (femini-nã, masculinã) ºi elementele vegetale –floare, frunzã, copac. ªi-a gândi propriasa lume mitologico-urbanã. ,,Mircea Elia-de socoteºte cã ,,înþelegerea mitului se vanumãra într-o zi printre cele mai utile des-coperiri ale secolului XX” datoritã acelui,,rest mitic” din comportamentul modern,,cosubstanþial cu condiþia umanã, în mã-sura în care el exprimã angoasa faþã deTimp” (Mituri, vise ºi mistere , 1972)1 .

Modul sãu de a simþi culoarea ºi de a oaºterne pe pânzã este diferit. Cromaticaeste surprinzãtoare, având în vedere tre-cerile de la un spaþiu limpezit de luminã launul tulburat de întuneric. Se servea deculori într-un mod simbolic, cu semnifica-þii numai de el ºtiute. În funcþie de mesajullucrãrii se pot identifica anumite armoniicromatice. Accentuând anumite tonuricreeazã o concepþie de unitate cromaticã.Trece de la pata platã la pata picturalã cuo mare uºurinþã, ceee ce demonstreazãsensibilitatea sa, dar ºi cunoaºterea apro-fundatã a tehnicilor picturii. Culorile au omare forþã de a reflecta gândul creator alartistului.

În tablourile sale apar fie un elementsau chiar douã elemente, ca dominante,restul construind magistral spaþiul com-poziþional. A gãsit cãi de comunicare dininterior cãtre exterior ºi invers. Compoziþi-onal Omul este centrul în jurul cãruia dis-pune celelalte pãrþi ce compun imagineaºi creând un dialog.

În lucrarea ,,Hipergeneza de la reapari-þie” viziunea artistului ne dezvaluie dialo-gul dintre elementele spaþio-temporale ale-se – corpul uman ºi stânca. Compoziþieinteresantã prin soluþia descoperitã, ace-ea de a crea efectele de levitaþie ºi de ab-sorbþie, capteazã atenþia ºi prin rafinamen-tul cromatic. Concentrat pe tonuri de ver-de pictate în tuºe lejere, culoare simbol,semnificând viaþa, fascineazã prin meto-da discursului sãu plastic. Corpurile uma-ne, masculine, feminine, contorsionate saunu, sunt absorbite de forþa luminii, ca oreîntoarcere la forma primordialã, un altfelde ciclu al vieþii. Cercul, semn al perfecþiu-nii, intrigã ºi preocupã. Un singur perso-

Victor Braunerje ne me nourris que de choses trèsbonnes d’après notre goût.

plus de pluie d’oiseauxplus de seins de toutes jeunes femmestendu le corps entierdes nerfs aux cellulesla peur qui verse ses gouttes encouleursde trépidations mortellesla peur d’un désir sanguin – férocedes femmes collées aux corps ventousesd’algues des plantes d’odeurs diversesquand les dents molles se mélangent àla langueaux gencives liquides la boucheà la grande bave des instants singulierssans géographiesans espaceet…plus de pluie d’oiseaux.

eu nu mã hrãnesc decât cu lucrurifoarte bune dupã gustul nostru.

nici urmã de ploaie de pãsãrinici de sâni de foarte tinere femeicorpul întreg încordatde la nervi la celulede teama ce-ºi varsã picãturile în culoride trepidaþii mortaleteama unei dorinþe sanguine – ferocede femei lipite cu corpuri ventuzede alge de plante de miresme de tot felulpe când dinþii moi se fac una cu limbacu gingiile lichefiate gurala marea salivare de clipe unicefãrã geografiefãrã spaþiuºi…nici urmã de ploaie de pãsãri.

Traducere din limba francezãde Denisa Crãciun

Poem publicat în „Meridian”, caietulnouã, Craiova, 1936, p. 19.

naj, straniu ca atitudine, emanã superiori-tatea ºi detaºarea de lumea terestrã. Stân-cile, semne ale forþei, dar ºi ale sprijinului,animã spaþiul compoziþional ºi ne poartãspre ideea unei arheologii interioare.

O altã capodoperã braunerianã este,,Naºterea materiei” – seduce ºi desfatã,fiind o compoziþie de efect, cu o mare pro-funzime. În viziunea sa androginul, jumã-tate femeie, jumãtate bãrbat, împãrþit prin-tr-o axã imaginarã, este înfãºurat de ºarpe,semn biblic, ce pare a fi un braþ de balan-þã, pe a cãrui coadã se sprijinã soarele, iarluna se revarsã din gura acestei reptile.Prin cromaticã, cei doi aºtri sugereazã focºi apã. Capul androginului, expresiv, estecel al unui animal fantastic, din gura cãru-ia þâºneºte o sãgeatã, spre norii extrem detensionaþi. Fundalul, închis la culoare, tri-mite privitorul cãtre momentul de desprin-dere a zilei de noapte, a materiei de spirit.

În tabloul ,,Himera” artistul probabilpleacã de la o sursã din mitologie. Perce-perea sa a fost aceea de a integra perso-najul fantastic într-o lume posibil realã,prin cele douã tipuri de peisaje, incluse încompoziþie. Elementul fantastic are unspaþiu delimitat ºi destul de restrâns ºiauster, dar prin ochii sãi interioritate per-cepe lumi, ce noi, ,,vãzãtorii” nici mãcarnu am putea conºtientiza existenþa lor.Floarea, semn al fragilitãþii, al efemeruluiîn mijlocul cãruia a aºezat o gurã, suge-reazã ideea fragilitãþii cuvântului, limbaju-lui, vorbirii.

Victor Brauner, cu mãiestria de care adat dovadã, a încercat sã uneascã spaþiulterestru cu cel celest. Prin elementele salecompoziþionale a pãtruns în mentalul co-lectiv. Lumea semnelor sale, aceste ideo-grame îi construiesc un limbaj mai greu ac-cesibil. Pentru fiecare element ce îi popu-leazã compoziþiile a gãsit o semnificaþie. Aconstruit o lume magicã folosind simbolurice aparþin tuturor codurilor culturale.

1 Kernbach Victor, Dicþionar de mito-logie generalã, Editura Albatros, Bucu-reºti, 1983, p.430.

Naissance de La Matiere (1940)

Hypergenesse de la Reapparition (1932)

Victor Brauner - Preludiu la o civilizaþie (1954)


Vântul îºi punebuza-n nãmol

Vântul îºi pune buza-n nãmolªi-abate rãcoarea la mine sub þol,Crapã sã-ngroape ce suie-n firidãCând jaru-i ºi-ascute colþii de chidã.

Stârneºte un zvon ºi-o vreme de braziªi lauzi ce mângâi ºi zilele-þi scaziCând simþi cã se-aratã ºi-þi spune cã vine,Sã speri cã rãºina te iartã pe tine...

ªi pâncui ºi bântui ºi toate le veziªi nu mai e spin în care sã creziIar piatra cenuºã nu lasã-n cuvinteªi calea neîntoarsã te cheamã-nainte.

Cât este de larg,atât e de strâmt

Veniþi la fereastrã, zãpada-i cât gardul,Dubaºii la cetini le scuturã fardulªi uliþa frânge sub tãlpi aºteptãrileCând timpul se-aratã ºi spintecã nãrile...

ªi cât e de larg, atât e de strâmtCã-ncape-n inelul unui singur cuvânt –

Cu care la poartã nicicum nu mã tem,Cã rup legãtura oricãrui blestemªi fac sã se-ntoarcã-aninate-n tãmâieCãpãstrul ºi chinga cãrãrii ce suie.

Eu sunt doar o apãEa vine sã numere dinþii mei rariCând steaua-ºi revarsã aromele tari,Când vântul se-ascute pe gresia gânduluiªi coasa-i încearcã faþa pãmântului.

Sã nu caþi o clipã la tainele mele,Cã nimeni nu-mi pune cenuºa pe ele.Eu sunt doar o apã ce intrã prin poartãªi-ngãduie lumii sã guste din soartã;

O apã ce rabdã ºi curge mereu,Cum este lumina care sunt euAtunci când m-ascunde în sâmbur debeznãDe cele ce vouã v-ajung pe la gleznã.

Vine din cerÎn untul pãmântului ce vine din cerSunt germenii lumii dosiþi în mister,În rânzã de smârcuri ucise de varã,În cuiburi de pãsãri cu salcia rarã.

De-acolo încântã zgoandele vântului,Când noi ne smintim la pragul cuvântuluiSã fim înãuntru cât suntem afarãZãpadã stârnitã din soare de varã.

Câmpia e joculCâmpia e iarba, parfumul ºi jocul,E spiritul stepei ce-l caut cu ciocul.

E pragul cu carii ce tace sub uºãªi-ntinderea toatã ce-mi arde în guºã,

Cã vãd ºi aud foºnind în icoanãUn scai sau un picur voite ca vamã

Când palma îºi pune pe frunte Bãtrânulªi-ntoarce miriºtea ºi cerul ºi fânul.

Sunt nãmoalesub pietriº

Sunt nãmoale sub pietriº,Dincolo se lasã ceaþa,Nu e pic de luminiº.Nu mai vine dimineaþa

Sã aduc-un smoc de lânãPeste smoala ce mã prindeCa sã-mi fie la-ndemânãCând mã cumpãrã ºi vinde.

Sarane Alexandrian este, probabil,exegetul care s-a apropiat cel maimult de miezul operei lui Victor

Brauner, deschizând-o cu viziunea sa deansamblu care se hrãneºte atât dintr-o pro-fundã cunoaºtere a filosofiei oculte, cât ºidin asimilarea existenþialismului de sorgin-te fenomenologicã. Autor al lucrãrii VictorBrauner, iluminatorul, prima carte desprepictorul român de origine evreiascã stabilitîn Franþa, Sarane Alexandrian are convin-gerea cã „prin intenþiile profunde care oinspirã ºi care îi conferã o alurã atât de tu-multoasã, pictura lui Brauner este, în an-samblul ei, ºi adesea în acelaºi tablou, oautobiografie, o dialecticã, o terapeuticã ºio ontologie”.

nnnnn GABRIEL NEDELEA

cãutãtorul de ideide, un suprarealist. Pictura sa presupuneun fond simbolic din zona ocultã, scena-riile sale, fie ele autobiografice, fie ficþio-nale, se încheagã într-o istorie esenþialã,sau contra-istorie – cum îi spune Alexan-drian –, care se hrãneºte din fondul arhe-tipal ºi din aspiraþia misticã. Existã, aºadar,dorinþa de a intra în ordinea spiritualã avieþii din afara ºi din interiorul eului, sin-cronizarea ºi armonizarea cu energiile de-terminante pe care omul le poate accesa.Pentru acest lucru ermetismul ºi onirismulsunt întrebuinþate pentru plusul de cunoaº-tere, dar ºi pentru resorturile lor estetice.Alexandrian identificã mai multe faþete aledialecticii brauneriene, iar în zona cunoaº-terii, pot fi surprinse „raþionamentele este-tice” ºi „raþionamentele metafizice”, ce dauputere de creaþie ºi expresie tablourilor carede multe ori sunt adevãrate scenarii ale in-dividuaþiei, în sensul atribuit de Jung aces-tui termen, ºi ale divinaþiei. Dincolo de ca-racteristicile de suprafaþã, pânã la urmã, alesuprarealismului, în speþã: negaþia, dicteulautomat, troþkismul sau metafora tare, seaflã lucrurile care au determinat aceste ale-geri, fondul spre care trimit.

Aspiraþia misticã este un periplu interi-or, iar aceastã interioritate se regãseºteîntr-o bunã parte din lucrãrile lui Brauner,de cele mai multe ori fiind redatã prin temadublului sau prin cea a metamorfozelor.Aºa cum sesizeazã Alexandrian: „Breau-ner este un maestru al metamorfozelor”.Dar acestea sunt surprinse în timp real, îndesfãºurare ºi nu la sfârºit, în timpul face-rii. Din acest motiv fiinþele hibride suntatât de prezente. Lucrarea Prélude a uneCivilisation (1954) este o sintezã a aces-tei tendinþe. Într-o creaturã care nu paresã fie nici vaca sfântã din Orient ºi nicimielul din testamente, se întâlnesc o mul-þime de fiinþe în diferite stadii de evoluþie,iar prin poziþia lor sunt sugerate funcþiivarii ºi relaþii care promit noi ºi noi conju-gãri. Pentru majoritatea figurilor sunt fo-losite culori ce descriu un întreg specta-col energetic, generat de o flacãrã ce vinedin exterior, iar acele fiinþe interioare setransformã în vectori cu direcþia spredreapta, în timp ce figurile îndreptate sprestânga, mai multe, conþin nuanþe de al-bastru ºi de verde, întâmpinând din interi-or limbile pãtrunse probabil cu datele pri-me ale percepþiei. Existã fiinþele care pri-vesc în faþã ºi fiinþele neutre doar schiþa-te dar care au darul de a stabili legãturi. Înfaþa unui astfel de tablou nu ai decât aces-te poziþii ºi sentimentul cã se petrece otransformare. Aceastã metamorfozã petre-cutã în regnul animal are forþa de a activaîn celãlalt o frãmântare, iar impulsurile,umorile ºi chiar o parte din gânduri vorprinde forme ºi se vor lãsa percepute caobiecte interioare care pot fi contemplate.Alexandrian nu ºtie dacã sã creadã cã aces-te personaje interioare sunt pur ºi simpluun monolog interior sau sunt „stãri de con-ºtiinþã care au luat forme”. Cred cã nu suntîntotdeauna atât de complexe, fiind uneoristãri elementare.

Dar cãutãtorul de idei nu intrã nicioda-tã, propriu-zis, în zona abstractizãrilor. Elnu se apropie de zonele pe care le-a acce-sat Miro, de exemplu. Cu toate acestea,pictorul nu va cãuta sã reprezinte omul, ci„noþiunea de om”, spune Alexandrian, ºicred cã se poate înþelege prin aceastã ex-presie ºi „ideea de om”. Brauner proiec-teazã omul „aºa cum se poate conºtienti-za pe el însuºi”, iar pentru asta este nevo-ie de ipostaza „eroicã” pe care o regãsimdin plin în picturile sale. Hermeneutul di-sociazã între concepþia pictorului desprebãrbat ºi cea despre femeie. Dacã femeiaeste cu preponderenþã dezirabilã, cu puþi-ne ipostaze rele, bãrbatul apare ºi în ipos-taza sa negativã, purtând denumirea deOpresor. Dar „erou”, ºi susceptibil de îm-plinire, va fi bãrbatul în ipostaza sa de„poet”, homo divinans. În felul acesta seexplicã ºi portretul pe care i l-a fãcut luiAndré Breton, în 1934, ºi alte douã lucrãri:Portratit de Novalis (1943) ºi Hommageá René Char (1945). „Omul” împlinit estescopul final al operei lui Brauner. Lucrãri-le sale, luate individual sau în cicluri, suntprobele cãlãtoriei la capãtul cãreia estenuntirea.

La finele acestor gânduri, generate înegalã mãsurã de pictura lui Victor Braunerºi de Sarane Alexandrian, nu pot sã nu mãîntreb cât de accesibilã este o astfel deoperã ºi ce slujeºte ea dincolo de satis-facþia esteticã pe care o degajã. Sunt for-mele brauneriene recipientele în care sespalã nãmolul pentru a lasa în urma luigrãunþii de aur? Parcurgând multe dintrealbumele care i-au fost dedicate ºi avândocazia sã vãd câteva tablouri în realitate,am rãmas cu sentimentul cã ele transmitun dincolo de fiorul estetic, un dincolo lacare vibrezi sau nu, o naraþiune esenþialã,uneori miticã, alteori oniricã, pentru caretrebuie sã te pregãteºti cu toate instru-mentele decriptãrilor pe care le poþi strân-ge, cu instrumentele de visat ºi cu cele derecunoscut. Brauner este un maestru alsemnelor, care de multe ori poate cã negli-jeazã ce îi este specific picturii, dar o facepentru a coborî în adâncuri ameþitoare.Alexandrian afirmã cã „el nu picta lucruriestetice, ci imagini ale devenirii”, ceea ceîi pune în dificultate pe consumatorul depicturã ºi pe criticul de artã ºi îi îmbie la oaventurã antropologicã de anvergurã, for-mele sale trimiþând la varii culturi antice,tradiþii ezoterice, cutume tradiþionale ºiculturale.

Opera lui Victor Brauner este o dovadãcã arta, odatã trecutã prin avangardele se-colului al XX-lea, ºi-a reintrat în dreptul dea fi cea mai fidelã dintre reflecþiile ideii, dea fi una dintre formele autentice de cunoaº-tere. La Brauner, aceastã cunoaºtere survi-ne prin epoché-uri succesive, prin desco-perirea structurilor esenþiale ale omului ºiprin accederea în zona arhetipurilor. Sara-ne Alexandrian a fãcut aceastã cãlãtorie,suprarealistã în esenþã, prin forþa sa de aieºi din peºterã, de a trece dincolo de um-bre, alãturi de Brauner, în ale cãrui semne acitit ºi a lãsat mãrturie citirea sa.

Cred cã atunci când este autobiografi-cã, pictura lui Victor Brauner se învãluiepentru „a ieºi din ascundere”, ceea ce nueste un paradox din moment ce artistulrealizeazã „portrete metafizice ale conºtiin-þei de sine”, cum surprinde Alexandrian.Sintagma heideggerianã, pe care am între-buinþat-o, reveleazã dimensiunea existen-þialã a acestei opere care depãºeºte per-sonalul ºi individualul ºi tinde spre esen-þializare prin spectacolul estetic în care sedesfãºoarã ºi prin cunoaºterea completãpe care o încearcã. Învãluirea vine din dis-ponibilitatea sa de a experimenta din punctde vedere tehnic ºi formal. Ermetismul ºiocultarea necesitã un efort fãrã de care nupot fi accesate multe dintre încãperile fiin-þei ºi, cu atât mai puþin, ferestrele înspreun afarã care poate sã fie celãlalt saumalul celãlalt. Ontologia despre carevorbeºte ºi Alexandrian ºi cunoaºterea in-trinsecã ºi necesarã pentru aceasta suntcele douã dimensiuni asupra cãrora mãopresc ºi eu în acest eseu încercare de-spre operei lui Brauner, deschisã de her-meneutul sãu.

Victor Brauner este un cãutãtor de idei(în sensul originar al cuvântului) aºa cumerau cãutãtorii de aur, folosind atât mij-loacele cãutãtorilor de pe râuri, cât ºi mij-loacele alchimice, niciodatã pe cele de mi-nerit sau pe cele industriale. Odatã gãsitãideea, el începe procesul de îmblânzire aei, de împãmântenire ºi umanizare, iartransmutaþia are loc prin puterea sa de cre-aþie ºi prin expresie. Alexandrian invocã„douã instanþe concurente în realitateaumanã, forþa de creaþie care þine în modesenþial de raportul pe care individul îl nu-treºte faþã de el însuºi, ºi forþa de expre-sie, care se referã la raportul pe care în-cearcã sã îl stabileascã cu celãlalt”. Operatrebuie sã-i fie cât mai fidelã ideii, sã fie oreflecþie cât mai clarã a sa, dar acesta nu epuþin lucru din moment ce este mirajul ori-cãrui creator, iar misterul opune o rezis-tenþã stranie ºi, de multe ori, înspãimântã-toare. Mai mult, este nevoie ca opera sã„corespundã unei chemãri spre fiinþã aoamenilor”. Prin fiecare tablou pictorul tra-ge punþi între interior ºi exterior, între ideeºi ceea ce putem percepe din ea. Orice pe-riplu, odatã început, se defineºte prin pri-mejdiile sale.

Brauner este, în structurile sale profun- Victor Brauner - Nohestan Motan (1946)© The Israel Museum, Ierusalim.

Victor Brauner - Chimera (1939)

nnnnn DUMITRU TOMA


„Ochii trezesc misterul interi-or al unei fiinþe”, considera Vic-tor Brauner. Deschid textul cuaceastã mãrturisire pentru a facetrimitere la substratul intern alcãrþii Patimile dupã Victor Brau-ner de Emil Nicolae, carte apãru-tã la Editura Hasefer, Bucureºti,2006. Autorul cãrþii îºi concentrea-zã studiul în decriptarea/ demis-tificarea „mitologiei personale” apictorului român Victor Brauner,mitologie înþeleasã ca o „re-ordo-nare ºi o restructurare a univer-sului autobiografic” în care „pro-blema ochiului ocupã o poziþiecentralã” (p. 22). Cartea estestructuratã în ºase capitole: Pic-torul monoftalmic, Constituirea„mitologiei personale”, Miste-rioasa „sinarhie”, De la Sigu-ranþã la Securitate, Poeticaprieteniei, Patimile dupã VictorBrauner (epilog provizoriu).

Atenþie la diversitatea mea!Eu sunt o subiectivitate obiec-tivã care vede lumea cu o ob-iectivitate subiectivã. [ ...] Inde-finit, opera mea se înnobileazãcu un secret.2

Capitolul Pictorul monoftal-mic, foarte bogat în informaþii, sedezvoltã în jurul întrebãrii: În cemod se înscrie Victor Brauner înfenomenul fiziologic al pictoru-lui monoftalmic? Pistele de lacare porneºte autorul pentru ar-gumentare sunt: i) . mãrturisireadin 1944, mai puþin cunoscutã, încare Victor Brauner povesteºtescena accidentului pierderiiochiului stâng, (autorul involun-tar al accidentului fiind Domin-guez; scena accidentului ºi iniþi-ala lui Dominguez sunt pre-de-senate de Brauner în Peisaj me-diteraneean, 1932) din noapteade 27/28 august 1938 petrecutãîn casa de la nr. 83 pe bulevardulMontparnasse din Paris; textuleste reprodus integral în carte lapaginile 8-15. Victor Brauner con-ºtientizeazã retrospectiv „cheiafundamentalã a dezvoltãrii salevitale” (p. 14) aceasta fiind pre-zenþa ochiului lipsã în picturilesale: „Demult, deja eu sunt pre-destinat sã fiu unul dintre celemai importante exemple ale epo-cii noastre. De altfel, vedeþi cãdeþin acest document de autoîn-coronare pe care vi-l arãt” (p. 15);ii). O privire comparativã întrecazul lui Victor Brauner ºi drame-le celorlalþi artiºti monoftalmicipornind de la concluziile studiu-lui doctorului Ph. Lanthony (cer-cetãtorul francez identificã celpuþin 20 de cazuri de monoftal-mici în istoria artei; sunt menþio-naþi: Giovanni Francesco Bar-bieri, zis Saºiul, sec. XVII, Ro-salba Carriera, sec. XVII, Hippo-lyte Flandrin, sec. XIX, Degas,Monet, George Du Maurier, Giu-seppe Abbati, James Thurber;artiºtii monoculari: John Ford,Fritz Lang, Raoul Walsh, HowardHawks, Nicholas Ray, Tex Ave-ry), care era interesat de existen-þa unei modalitãþi particulare dea picta a artiºtilor monoftalmici.În 1939, dupã apariþia articoluluiL’oeil du peintre, în revista Mi-notaure ºi semnat de Pierre Ma-bille, Victor Brauner îºi asumãcondiþia de pictor monoftalmpredestinat (p. 42); iii). actuali-zarea cazului Victor Brauner prinprisma psihanalizei: originea ob-

nnnnn LUIZA MITU

sunt propriul meu scafandru...1sesiilor (p. 5) ºi cercetarea în tre-cutul lui Brauner a unor „ºocurimentale mai vechi neasimilate” (p.57): „Mã intereseazã, în primulrând rolul jucat de teama obsesi-vã a unei mutilãri oculare în dez-voltarea psihicã a lui Brauner ºitransformarea fricii în fapt mate-rial împlinit” (Emil Nicolae, p. 58)ºi impactul simultan al monoftal-miei asupra celor trei nivele: psi-hologic, filosofic, artistic.

ªi atunci am descoperit cãîncã din 1925 sau 1927 pot figãsiþi în opera mea oameni cuochii scoºi.

Psihologic: În copilãrie VictorBrauner se temea cã îºi va pierdeochii dacã va vedea anumitespectacole, Dumnezeul mozaiceste conceput în tablourile saleca un ochi care vede totul, sim-bol al tatãlui care pedepseºte;amintirea vaselor de noapte pe alcãror fund este desenat un ochicentral învestit cu funcþia de a teseduce. Dupã accident VictorBrauner se considerã un damnat,un însemnat/ stigmatizat. Experi-enþele spiritiste pe care tatãl sãule þinea în casã, imaginaþia, lectu-rile îl fac pe Brauner sã-ºi atribu-ie rolul de magician sau vrãjitor,învestiturã recunoscutã ºi deanturajul sãu.

Evident, ne putem întreba dece ochii trezesc misterul interi-or al unei fiinþe. Dar ochiul e cuadevãrat lucrul cel mai înnebu-nitor: el rãmâne cheia misteru-lui unei fiinþe.

Filosofic: În anii refugiului dinPirinei citeºte: Nettesheim, Para-celsus, Eliphas Levi, Antologialiterarã a ocultismului, realizatãde Robert Amadou ºi Robert Kan-ters (1950), Istoria în 1000 de ima-gini a magiei de Maurice Bessy(1962), Imagini ºi simboluri:eseuri despre simbolismul magi-co-religios de Mircea Eliade(1952), Datoriile filosofale ºi sim-bolismul ermetic în raporturilelor cu arta sacrã ºi ezoterismulMarei Opere de Fulcanelli (1960),Simboluri fundamentale aleºtiinþei sacre de René Guénon(1962), Misterele zeilor: Venus,zeiþa magicã a cãrnii de PierrePiobbe (1909), Cazul vizionareistigmatizate: Thérèse Neumannde Konnersreuth; studiu analitic

ºi critic al problemei de Boleslasde Poray Madeyski (1940), Kab-bala: originile ei, psihologia eimisticã, metafizica ei de HenrySerouya (1957), Încercarea uneibibliografii franceze metodice(ºi) sistematice a vrãjitoriei ºiposedãrii demonice pentru a fo-losi drept continuare ºi comple-tare la Biblioteca Magicã dinGraesse... de R. Yves-Plessius(1900), parcurge cu pasiune bi-bliografia psihanaliticã. În capito-lul Constituirea „mitologiei per-sonale”, Emil Nicolae ia în calculdouã cãrþi care pun problema cri-zei identitãþii masculine ºi de careVictor Brauner ar fi fost interesat:Memoriile unui nevropat de Da-niel Paul Schrebr, carte care apareîn anul naºterii lui Victor Brauner,1903, ºi a fost retrasã din librãrii în1911, anul morþii lui Victor Brau-ner ºi Sex ºi caracter de OttoWeininger.

Toate aceste tablouri conþinmulte semne (ezoterice) inven-tate liber de mine ºi care ar pu-tea avea o semnificaþie, dar eunu pot face nici o interpretareºi nici o analizã, asta nefiind înintenþia mea.

Artistic: În pânzele din 1931-1932 existã la Victor Brauner ten-dinþa de a distruge ochiul; în ope-rele ulterioare ochiul este un atri-but feminin – sexul feminin estereprezentat ca un ochi în confor-mitate cu cea mai veche tradiþieastrologicã; treptat acest ochifeminin este înlocuit de un atri-but masculin – cornul.

Hipnotismul este o dimensi-une specialã a privirii. [...] Elaparþine forþelor extraordinare,forþelor halucinatorii ºi eu amîncercat sã hrãnesc cu aseme-nea forþe acest obiect care esteun tablou.

În capitolul Constituirea „mi-tologiei personale” sunt accen-tuate pe de o parte avatarurileexistenþiale ale lui Victor Brauner,aderarea la suprarealism (1933),dificultãþile de adaptare (criza deidentitate survenitã în urma acci-dentului din 1938), exilul (refugiulîn Franþa în timpul celui De-alDoilea Rãzboi Mondial. În aceas-tã perioadã frecventeazã Vila Bel-Air din Marsilia unde se întâlneº-te cu suprarealiºtii grupaþi în ju-

rul lui André Breton; în perioada1941-1943 se întâlneºte cu JeanMarques Riviere (vezi cap. Mis-terioasa „sinarhie”) care-i iniþia-zã simultan în ocultism pe VictorBrauner ºi Pierre Plantard. EmilNicolae subliniazã cã nu existãtotuºi niciun indiciu ca Braunerºi Plantard sã se fi întâlnit înaceastã perioadã), persecuþiileantisemite, rãzboiul, insecuritateasocialã, sãrãcia, dar ºi identifica-rea izvoarelor picturilor lui VictorBrauner, care pun în dificultatecercetãtorii operei sale, una din-tre cauze fiind lipsa de prejude-catã a acestuia în faþa tehnicilorºi materialelor picturale, dar maiales „ritualul actului creator” des-fãºurat de Victor Brauner în sta-rea de „semiluciditate autoimpu-sã” . Dupã mãrturisirea lui Sara-ne Alexandrian, Victor Braunerpicta folosind auto-hipnoza ºiluciditatea criticã.

Pictura mea este autobiogra-ficã. Aici îmi povestesc viaþa.

În capitolul De la Siguranþãla Securitate Emil Nicolae discu-tã cazul lui Victor Brauner deve-nit þinta comuniºtilor la ultima saîntoarcere în Bucureºti între anii1935-1938 din cel puþin trei moti-ve: aderarea lui Victor Braunerpentru câteva luni la Partidul co-munist – se retrage dupã decla-raþia suprarealiºtilor francezi din1936 împotriva proceselor stali-niste de la Moscova –; publica-rea în ziarele de stânga a unorcaricaturi pe care le semneazã subpseudonim: Toto, Weber, WeBerºi originea sa evreiascã.

...Dar cea mai mare ºi cea maipericuloasã întâlnire cu mine în-sumi este întâlnirea cu ANTI-eul.

Cât timp este redactor la re-vista constructivistã „Punct”,Victor Brauner are contact cu Ila-rie Voronca – îi ilustreazã plache-ta Restriºti,1923 –, Ion Vinea,Stephane Roll, F. Aderca, MarcelIancu – îi realizeazã un portret înnr. 5/20 dec. 1924 al revistei –,Sarane Alexandrian, Alain Jouf-froy, Geo Bogza – de care îl leagão prietenie afectivã ºi cãruia îiilustreazã placheta Jurnal de sex–, Gellu Naum – are cu acesta orelaþie „magico-misterioasã”; îiilustreazã cãrþile de poeme: Dru-meþul incendiar (1936) ºi Liber-tatea de a dormi pe o frunte(1937) –, René Char – cu care facepictopoezie; schimbul de scrisoridintre cei doi sunt redate în acestcapitol, de asemenea o parte acorespondenþei dintre VictorBrauner ºi cei doi prieteni GeoBogza ºi Gellu Naum sau episo-dul în care Gherasim Luca împie-dicã întâlnirea lui Naum cu Brau-ner, aflat în agonie la spital. Toa-te acestea precum ºi activitateasa la revistele de avangardã „75HP” (1924), – unde, împreunã cuIlarie Voronca lanseazã concep-tul de pictopoezie –, „Antago-nism. Caiet lunar de poem, eseuºi desen”, proiect fãrã succes ini-þiat de Victor Brauner ºi PericleMartinescu, sunt ilustrate în ca-pitolul Poetica prieteniei.

Noaptea nu pot s-o mai cânti-am/ cunoscut/ salvarea totalã

Un aspect important al cãrþii luiEmil Nicolae este anexa de Paginiliterare semnate de Victor Brau-

ner între anii 1941-1945. În texte,cele mai multe scrise în versuri,apare imaginea eului – ochiul ex-terior ºi imaginea anti-eului – pri-virea, inteligenþa numericã, somn-ambula – simbol al miºcãrii noi,liniºtea verticalã, porumbiþa me-tamorfozatã în panterã: Pantheres-colombes, femeia saturnianã, darºi imagini ale rãzboiului ideologic:Numãrul e prietenul meu/ El mi-a probat adevãrul./ Numãrul vaveni sã domine lumea/ ostenitãºi veºtejitã... Cuvintele fãrã cu-vânt ºi cuvintele fãrã stãpân/Câte vor mai fi încã?/ Aici numã-rul se sinucide./... tu vei conturaforma dispãrutã prin cunoaºte-re/ Acoperitã de înþelegere, în-fiptã/ în ideea fixã/ somnambu-la, simbol al miºcãrii noi,/ femeieºi femeie în patul somptuos,/ eava strivi sub cãlcâi/ punctul în-chis despre secretul pietrei. (13februarie 1945); ...De la un ºef laaltul nu ne-a mai rãmas decât/moartea/ care schimba regimulsocial. (1945)... Oh! fratele meupe care-l aºtept de mai multe ge-neraþii/ vei veni imediat ca sã m-ajuþi sã-mi continui drumul?(1945?)

Ernesto Sabato: Aviz naivilor:NU EXISTÃ ÎNTÂMPLARE!

Concluziile la care ajunge EmilNicolae sunt acelea cã pentruexplicarea accidentului suferit deVictor Brauner în seara de 27/28august 1938, noþiunile de hazardºi de coincidenþã sunt inutile/in-adecvate. Astfel de noþiuni suntvalabile doar pentru gândirea în-corsetatã într-un „cartezianismdepãºit” (p. 66). Accidentul su-ferit de Brauner a avut rolul de are-structura lumea dupã principii-le nopþii sale interne pe care aobiectivat-o în picturile lãsatemoºtenire generaþiei actuale ºiviitoare. În termenii lui SaraneAlexandrian (textul sãu din 1995,în limba francezã, deschide pagi-nile cãrþii Patimile dupã VictorBrauner) pictura lui Victor Brau-ner reprezintã scene ale unei ci-vilizaþii viitoare. Rãmâne sã ve-dem în ce mãsurã complexitateaoperei lui Victor Brauner va hip-notiza spiritele deschise spre cu-noaºtere.

Emil Nicolae, Patimile dupãVictor Brauner, Editura Hasefer,Bucureºti, 2006, 222p.

1 Sunt propriul meu scafandru...Eu trec direct, zilnic, de la viaþa exte-rioarã ºi superficialã a aparenþelorspre adâncul misterios ºi necunos-cut al vieþii interioare. Victor Brau-ner, citat reprodus în Patimile dupãVictor Brauner de Emil Nicolae, Edi-tura Hasefer, Bucureºti, 2006, p. 46.

2 Însemnarea pe care Emil Nico-lae o reproduce la paginile 35, 36, 37a fost descoperitã pe fila de gardã aunei cãrþi din biblioteca lui VictorBrauner.Luiza Mitu la mormântul lui Victor Brauner

din cimitirul Montmartre


V olumul publicat deCristian-Robert Veles-cu este, fãrã nici o în-

doialã, cel mai important studiuîn limba românã dedicat operei ºigândirii artistice ale lui VictorBrauner. În ansamblu, volumulcuprinde o serie de zece eseuri,în care universitarul bucureºteanîºi propune sã demonstreze cãinfluenþa artei lui Duchamp nu s-a rezumat doar asupra unui în-treg grup de lucrãri ale lui Brau-ner, ci a pãtruns pânã la nivelulstrategiilor creatoare pentru carepictorul suprarealist de origineromânã a optat pe termen lung.În plus, aceste eseuri sunt înso-þite de un grupaj de cronici ºi tex-te despre Victor Brauner publi-cate în presa româneascã din epo-cã, la care cititorul nu ar puteaavea acces altfel.

În prima parte a studiului nefamiliarizãm cu principalele eve-nimente biografice ºi artisticecare i-au marcat destinul în pe-rioada sa de început, petrecutãîn România. Nãscut pe 15 iunie1903 la Piatra-Neamþ, Victor eracel de-al treilea fiu al lui HermanBrauner, evreu fabricant de che-restea ce era pasionat de spiri-tism, ºi al Deborei, nãscutã Gol-dner. Menþionãm cã fratele luiVictor, Harry Brauner (1908-1988)1 , a ajuns etnomuzicologrenumit ºi director al Institutuluide Folclor din Bucureºti, fiindcãsãtorit cu artista plasticã ºifolclorista Lena Constante. As-tãzi, Harry Brauner este conside-rat unul din discipolii marcanþi ailui Constantin Brãiloiu. De ase-menea, Théodore Brauner sauTeddy Brauner (1914-2000), cumi se mai spunea, este cel mai tâ-nãr frate a lui Victor, cunoscut cafotograf avangardist ºi desena-tor. Acesta s-a stabilit definitiv laParis în 1956 ºi creeazã celebraserie de Mãºti, fotografii antro-pomorfice în care încearcã, într-un mod sistematic, sã identificeºi sã le dea o existenþã poeticãdiferitelor obiecte obiºnuite dinjurul nostru.

Victor Brauner a urmat ºcoalaprimarã la Viena, unde familia s-astabilit pentru câþiva ani, însã, în1914, dupã revenirea familiei saleîn þarã, el îºi continuã studiile laªcoala evanghelicã din Brãila(1916-1918) ºi începe sã fie pasi-onat de zoologie. Pentru un timpfrecventeazã ªcoala de Arte Fru-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Victor Brauner – etapele creaþiei ºi impactulviziunii duchampiene

moase din Bucureºti (1919-1921)ºi Academia Liberã de Picturã alui Horia Igiroºanu. Desigur cãprimele lui lucrãri sunt „încercãriacademice”2 , fãcute dupã unanumit tipar (Peisaj cu clãdire,1919) sau sunt reproduceri (Per-sonaj în interior, 1919). Apoi, vi-ziteazã oraºele Fãlticeni ºi Balcicºi aceste cãlãtorii îl vor determi-na sã picteze lucrãri „cezannie-ne”, peisaje de tip impresionistprecum Peisaj din Dobrogea(1920-1921).

Despre expoziþia lui Brauner,Voronca spunea cã din punct devedere stilistic lucrãrile acestuiaþin de expresionism, cubism ºiconstructivism. Interesant estecã atunci când Miguel Donvilleva duce revista „75 HP” la Biroulde Cercetãri Suprarealiste ºi o vaprezenta, francezii vor fi remar-cat numai tendinþa pro-dadaistãa publicaþiei pe care au interpre-tat-o ca fiind favorabilã suprarea-lismului fãrã a lua cunoºtinþã deatitudinea criticã la adresa supra-realismului promovatã de fonda-torii revistei în textele lor teoreti-ce din acea perioadã. Activitatealui Brauner, din acest interval,este consideratã de majoritatea

exegeþilor ca fiind preponderentconstructivistã. Max HermanMaxy în articolul sãu „Victor Brau-ner” (1966) reconstituie parcur-sul artistic al pictorului ce evolu-eazã de la expresionism, cubismºi constructivism spre suprarea-lism. Maxy subliniazã cã în dese-nele din revistele Integral (1925)ºi unu (1928), Brauner a vehicu-lat elemente suprarealiste impli-cite înainte de a lua contact di-rect cu grupul suprarealist pari-zian, iar aceste elemente potenþi-ale aveau nevoie de „un mediumai propice unor asemenea creº-teri”. De asemenea Maxy suge-reazã cã atracþia lui Brauner faþãde suprarealism vine dintr-un ro-mantism de substanþã al acestu-ia. Dar ceea ce ni se pare ºi maiimportant este faptul cã încãdin1928, în interviul acordat cri-ticului Ionel Jianu, Brauner vor-beºte de exerciþii plastice în careaccepta colaborarea hazardului,ºi care aveau darul de a adâncicunoaºterea de sine.

Aºadar, studiul de faþã se des-chide cu un eseu despre anii decreaþie a lui Victor Brauner înRomânia, mai exact cu expoziþiarevistei „Contimporanul” (30 no-iembrie–30 decembrie 1924), des-chisã la scurt timp dupã publica-rea, în luna octombrie a aceluiaºian, a Manifestului suprarealis-mului de André Breton, eveni-ment editorial ce este consemnatîn numãrul din noiembrie al re-vistei româneºti de avangardã.Printre numele celor care partici-pã în România la expoziþia sus-amintitã se numãrã Paul Klee,Hans Arp, Constantin Brâncuºi,Marcel Iancu, Max Herman Maxy,Mattis Teutsch ºi Victor Brauner,cu orientãrile sale de facturã con-structivistã. Brauner va adoptaprocedee de creaþie specific su-prarealiste în 1925, iar în 1933 seva alãtura în mod oficial grupuluisuprarealist parizian. Aºa cumsubliniazã Cristian-Robert Veles-

cu, manifestul lui Breton nu a stâr-nit nici o reacþie concretã ºi ime-diatã în mediile plastice româ-neºti de avangardã, parþial ºi dincauza faptului cã acesta se referamai mult la experienþa literarã. Pede altã parte, în revista „75HP”,Victor Brauner ºi Ilarie Voroncapublicã Manifestul Pictopoeziei(1924) în care promovau o artãcapabilã sã concilieze forþa deexpresie a cuvântului cu aceea aimaginii plastice, afiºând o atitu-dine rezervatã ºi uºor ostilã faþãde suprarealism, cel mai probabildin spirit de solidaritate faþã demiºcarea Dada a lui Tristan Tza-ra, de care Breton se diferenþia înmod radical prin manifestul pu-blicat în acelaºi an cu cel al pic-topoeziei. În plus, în primul nu-mãr din revista Integral, IlarieVoronca publicã un an mai târziuarticolul Suprarealism ºi inte-gralism în care, pe lângã afiºareaataºamentului faþã de Dadaism,va trece la „o criticã fãþiºã a idei-lor lui Breton”. Prin urmare gân-direa artisticã a lui Brauner va stainiþial sub semnul unui „antisu-prarealism deghizat” ce va fi trep-tat sublimat, înainte de cea de-adoua plecare a sa la Paris, într-o„formã de suprarealism «subîn-þeles»” vizibil în lucrãrile sale dinacea perioadã, ca ºi în cele aleunor avangardiºti ca Jules Pera-him sau Corneliu Mihãilescu.Concluzia lui Cristian-Robert Ve-lescu privind lucrãrile lui Brau-ner ºi Mihãilescu de la expoziþiadin 1929 a Grupului de artã nouãeste cã ele trimit spre „o simplãaproximare a formulei suprarea-liste, ivitã ca rod al cercetãrilorindividuale” (p.50), categorie dincare face parte conceptul de „in-troviziune” prezent în interviuldin „Rampa” pe care îl dã Brau-ner în anul 1928, dar ºi în Noteplastice, text publicat în „Ultimaorã” cu ocazia expoziþiei sus men-þionate, în ediþia din 12 aprilie1929. Dincolo de acest conceptdefinitoriu pentru viziunea artis-ticã a lui Brauner, exegetul obser-vã cã în cronicile publicate dePetru Comarnescu, Stephan Rollsau Ilarie Voronca trimiterile laconcepþia suprarealistã a luiAndré Breton erau implicite, dar:„în momentul în care pictorul îºiredacta Notele plastice, criticavremii recunoºtea în creaþiile salecele mai recente matricea stilisti-cã a suprarealismului” (p. 61).

În 1925 Brauner a fãcut primacãlãtorie la Paris. Cu aceastã oca-zie viziteazã prima expoziþie su-prarealistã: La peinture surréa-liste deschisã între 10 ºi 25 no-iembrie 1925 la Galerie Pierre, din13 Rue Bonaparte. Prefaþa cata-logului era semnatã de AndréBreton ºi Robert Desnos. Tânã-rul Brauner, care în 1924 expuse-se la Sala Sindicatelor Artelor lu-crãri „decorative, expresioniste ºicubiste” – dupã cum aflãm dincronica anonimã din Contimpo-ranul, avea acum ocazia sã vadãlucrãrile unor artiºti avangardiºtide primã mânã ca Man Ray sauPablo Picasso. Referitor la etapelecreaþiei brauneriene, Sarane Ale-xandrian identificã, pe lângã celedouã etape specifice intervalului

românesc (cea a „pictopoezi-ei”,1924-1925, ºi cea a „realismu-lui fantastic”, 1926-1930), încãºapte (cea a morfologiilor umane,cea a himerelor sau a crepuscule-lor, cea ermeticã, ciclul Mamalia,ciclul Onomatomanie, ciclul Re-tractaþilor ºi etapa totemizãrilor).

Sunt cel puþin douã motivepentru care cartea lui Cristian-Robert Velescu este fundamen-talã pentru înþelegerea lui Brau-ner: dacã prima parte a studiuluise ocupã de ceea ce am puteanumi opera ºi viziunea artisticãa lui Brauner din perioada ro-mâneascã, înainte sã ajungã înFranþa (interval ce nu este aco-perit de exegeþi consacraþi ai ope-rei lui Brauner ca Sarane Alexan-drian, Alain Jouffroy, Didier Se-min, Margaret Montagne etc.),cea de-a doua parte propune unnou unghi de abordare a opereisale, relevând modul în care Brau-ner s-a raportat la viziunea luiDuchamp (din Marele Geam)despre a patra dimensiune ºi atranspus-o în tablourile lui de ti-nereþe – Cap ºi doi boxeri (1925)ºi Passivité courtoise (1929-1935) – printr-un mod propriu de„recuperarea a «tridimensionali-tãþii»”. În plus, eseul comparativîntre traseul artistic al lui Brau-ner ºi cel al lui Duchamp ne oferão analizã completã a impactuluipe care pictura ºi gândirea du-champianã a avut-o de-a lungulîntregii opere a lui Victor Brau-ner. Concluzia lui Cristian-RobertVelescu este cã pictorul nãscut laPiatra Neamþ „a ºtiut sã îºi asumesugestiile venite din orizontul cre-aþiei lui Duchamp, fãrã ca prinaceasta profilul artei sale sã fi fostdenaturat ori falsificat” (p. 178).

Cristian-Robert Velescu, Vic-tor Brauner d’après Duchampsau drumul pictorului cãtre unsuprarealism “bine temperat”,Institutul Cultural Român, Bucu-reºti, 2007, 268 p.

1 Vlad Ulpiu, Harry Brauner(1908-1988), în „Revista de Etno-grafie ºi Folclor” numãrul 3/1988,pp. 290–292.

2 Dupã cum le numeºte EmilNicolae, în Victor Brauner – la iz-voarele operei, Editura Hasefer,Bucureºti, 2004, p. 95.

Victor Brauner - Head and two boxers (1925)

Victor Brauner - Passivite courtoise (1929-1935)


ele

tris

tic

ă

cu degete incomensurabile vãdcu degete incomensurabile vãd mâini în lanurile deporumbaruncând la picioare în saci prãfuiþi ºtuleþii doldora desoare

mâini se îndepãrteazã vocivoci smulse din zborul ireversibil

mâinile urcã spre frunte sunt infinite un ochi de copilsã le admire ciclopºi albastru se opreºte

din mãtasea porumbului sã împleteascão cosiþã de bãlanã cosânzeanã

miroase a liniºtepãtrunzãtor pâna la oase

mâini deasupra capului cu scãrifeerice se ridicã binecuvâtând

o pâclã ceþoasã mã împiedicã sã trecdincolo de zidurile unei lumi prea înguste mâinileînfloresc pretutindeni

doamne Iisuse Hristoase miluieºte-o pe mama meaPloaia.

plângi ochi fãrã genunchiplângi ochi fãrã genunchi lumina zorilornu te va mai spinteca dincolo de ploape în nemiºcatãodihnireun ocean plângi dar tu nu ºti încã fãrã cele douã mâinilacrimile nu þi se vor mai opri nicãieriºi în neºtire luneca-vor în somnul grabnic ce te scaldãîntr-o luminã necunoscutã soarelui terestruºapte melci fãrã zile cãlãtori prin ierburi scunde ºiînchipuitetoate numele þi le strigã din când în când departeprea departe de aici plângi tu ochi mare cât o lunãîngropatã-n pãmânt.

Pisicacopii de nisip pe plaje infinit însorite nu mai dorm încorpurile altoranumai un vis lumea ta cu ziduri de zgurã auritãodihnã scoborâtã dintr-un tablou pisicate pândea cu ochi jumãtate posibil jumãtate deneînchipuitcând saltul ei atinse podeaua camera nu mai fu aceeaºiºi tudansezi singur acum în mijlocul unei mulþimi dansezi cuochiiînchiºi aici nimeni nu e uimit de solitudinea ta muzicanicicând auzitã se aseamãnã unui tavan înstelatdansezi având aerul cã þii în braþe ceva carnivor ºicatifelat soareleîþi arde faþa fãrã remuºcare tânjeºti sã i-te arunci la

nnnnn DENISA CRÃCIUN

Un blog despre fericireºi alte lucruri imposi-bile. Aceasta este de-

scrierea pe care Liviu Tãnase, unstudent de 23 de ani, o face blo-gului sãu, Nebunii au propria lorlume – liviu.joacadeamine.ro. În-ceput în 2006, blogul are o istoriedestul de lungã ºi o evoluþie in-teresantã. Ceea ce a început ca opaginã personalã a devenit unproiect mult mai complex care,fãrã a-ºi pierde din subiectivism,s-a îndreptat spre categoria blo-gurilor de recenzii. Astfel, pagi-na reuneºte mai multe teme: de lacãrþi, muzicã ºi filme la diverseabordãri filosofice ºi gânduri per-sonale.

Atât din postãri, cât ºi din de-scrierea proprie, Nebunii au pro-pria lor lume este un blog per-sonal, însã acest lucru nu împie-dicã perceperea lui ca un site pro-

picioare ºi sã-i mãrturiseºticã-n viaþa ta nu te-ai aprins mai tare ea râse apoi maiîncet muzica intrã în putrefacþie ºi tu rãtãceºti prin mijlocul unorbãlþi mlãºtinoase câini sãlbãticiþi la vânãtoare de melcidintr-o cutie de chibrite scaperi arººº flacãra îþicuprinde braþul pânã la cot dintr-o datã te trezeºti încamerã pisica tolãnitã toarce pe covor oare de ce tu lipseºti din decor.Stabat mater ªeherezadã lungã limbã ascute-þi maiînaintesã-þi ascunzi capul în perna cu furnici clocoteºteo foame de moarte neînduplecatã

un Cuvânt doar unul în cele din urmãar avea puterea sã astâmpere ardereadin craniul cu turban berzeluminoase ciocuri scufundãprintre mlãºtinoasele arãtãri ale somnuluipescuindu-L cu fir roºu pentru cã nimic nu se terminãcu începutul

un Cuvânt doar unul nu moare pe un frig dintre celemai câinoaseîntunericul scuipã pietre cu bãrbi de profetprind sã strige cât le þine gura azmut ziua cea de peurmã prefãcute în câinio aleargã pe strãzi cât un veac o dârã de sânge de ladegetul unei stele ploapele-i vineþi sã se închidã nu mai pot

un Cuvânt doar unul dintr-un pom cade întrunanemãsurat în inima unei pãsãri a nopþii se revoltã ºi zice din cauza Ta

visul mi-e lipit de corp ca o sutanãºi pace nu-mi dã gândul acestape drumul Damasculuicânepa ºi florile de laur cu ochi vârtoºi se roagã din somnsã se trezeascã mai înainte sã fie atinsede rãsuflarea râncedã a morþii.

cu faþa arsã de o umbrãtu nu mai eºtidecât o brizã uºoarã

peste o infinitate de puþuride cuvinte prea pline de un gol fin de numai o clipão pasãre s-ar opri deasupra lors-ar ivi scãri cu punþispre a fi

tu priveºti luna de dincolocu privirea întoarsã o priveºticum de pe trupuri ori ziduri de cuvinte tot cade spre un sol nici ceresc nici terestrurostogolindu-se ca o ninsoare de seminþe

te scalzi în stropii de luminãºi faþa arsã de o umbrã îþi esteneînchipuit de necunoscutã

în final dintr-un fluviude apã vie ori oglinzibucaþi din cuvintele tale revin la viaþãodatã cu ecoul unei pãsãri

ºi eu vãdluna de dincolo acumpovestitã de cuvintele tale reînviate.

fesionist aparþinând unui cititorambiþios ºi educat, care se bucu-rã de ceea ce citeºte ºi e hotãrâtsã transmitã un mesaj prin pre-zentãrile sale livreºti. Recenziilelui Liviu Tãnase sunt cât se poa-te de cuprinzãtoare, de ele bucu-rându-se atât cei care ajung peblog din dorinþa de a descoperiun nou autor, cât ºi aceia care,citind impresiile lui Liviu, retrã-iesc atmosfera cãrþii. Titlurile de-spre care vorbeºte autorul blo-gului sunt diverse, fãcând partedin ficþiune ºi non-ficþiune deo-potrivã, dar o privire mai atentãasupra arhivei site-ului scoate laivealã pasiunea pentru câþivaautori marcanþi: Ernesto Sábato,José Saramago, Oscar Wilde,Antoine de Saint-Exupery, Fer-nando Pessoa. Acelaºi lucru sepoate spune ºi despre muzicã. Dela admiraþia pentru Jim Morrison,

Leonard Cohen, la dragosteapentru muzica fado ºi Portugalia,mãrturisitã nu de puþine ori,postãrile din acest blog denotãun autor interesat de artã ºi cul-turã. Ritmul blogului nu este în-totdeauna constant: zeci depostãri despre lumea cãrþilor al-terneazã cu zeci de postãri nãs-cute din dorinþa de a clarifica anu-miþi termeni sau de a se abateasupra unor fenomene sociale,dar de fiecare datã rezultatul estela fel de interesant de citit ºi in-terpretat.

Fãrã sã-ºi propunã acest lu-cru, Nebunii au propria lor lumeare dozajul potrivit dintre blog li-vresc ºi blog personal, cititorulputând sã relaþioneze cu ambelelaturi ale autorului. Postãrile per-sonale apar sub forma unor in-trospecþii, meditaþii ce pornesc dela anumite principii filosofice,

nebunii au propria lor lume

trãiri personale, citate sau faptedin societate. Liviu Tãnase selasã cunoscut prin ceea ce citeº-te, ascultã ºi, mai ales, scrie: „Am23 de ani iar acest blog este ourmã a creºterii mele. De când mãºtiu m-am învârtit în jurul ideii dea scrie, simþind mereu tentaþia dea pune niºte cuvinte pe hârtie.Astfel, amestecul de cuvinte a

devenit joaca mea preferatã. Portpermanent cu mine, într-o cutiu-þã ascunsã înlãuntrul craniului,o înºiruire de persoane, de cãrþi,de evenimente fãrã de care as-tãzi n-aº fi cel care sunt. Scriu deplãcere ºi pentru cã e un mod ex-celent de a mã elibera de de-moni.”

nnnnn Roxana Roºca

poeme


nnnnn ION BUZERA

Un debut poetic cu multpeste medie este cel allui Anatol Grosu: Epis-

tola din Filipeni, Casa de editu-rã Max Blecher, 2012, 80 p. Fili-peni este unul dintre acele nu-meroase locuri în care nu s-a în-tâmplat ºi nu se va întâmpla ni-mic, bine situat pe harta noastrãinterioarã, mare cât Europa ºi din-colo de ea. Un text memorabildespre acest nimic pulsatil, uºorbãþos este cel de la p. 57: „nenicas-a nãscut acolo unde sticleleniciodatã nu sunt destul de pli-ne/ unde oamenii lunecã pe ga-loºi în loc sã meargã/ unde gãini-le fac ouã roºii primãvara/ iar gre-ierii sunt muþi/ unde morþii ies dinpãmânt ºi vinul se împuþineazãcu fiecare toamnã/ unde viermiipostesc în zilele de vineri/ undedragostea e vaca cu clopoþel carese întoarce agale abia spre sea-rã/ cu laptele-nãcrit în uger/ aco-lo banii fac rãdãcini precum ste-jarii/ cocoºii-s rãguºiþi ºi-au în-vãþat sã zboare/ iar rãzboiul seþine zi de zi/ acolo solomon e veº-ted precum crinii/ Hristos estefântâna cu foc de peste drum/ deunde badea gheorghe ne stoar-ce de bãut/ serile sunt ºase, ziuaeste una/ pietrele sunt sfinte iarcasele din lut/ cerul de o ºchioa-pã ºi nimeni nu te vede/ de-acolonu se pleacã acolo o scrisoare ne-a încuiat pe toþi/ iar strãzile n-aunume ºi nimeni paºapoarte/ þigã-

(alte) amintiri din (altã) copilãrierile-s fumate-n rãzboiul de demultþuica e ca mierea ºi/ înfierbântãcasa când iarna stã cusutã cu faþala pãmânt/ iar magda plânge e în-sãrcinatã ºi pãrul ei prea scurt/copiii-s toþi de-o ºchioapã ºi triºtipeste mãsurã/ acolo-n calendarnu scrie mai nimic/ iar scaunu-icât masa casele-s paharul în careca pe muºte cineva ne-a prins/þara asta-i micã nenica este mare/pe el încã nimeni ºi nimic nu l-a-ncãput”. Poemele încearcã, dupãcum se vede, sã recupereze ocandoare pe care copilul a primit-o direct în plex, la pachet cu unacut, nedislocabil sentiment tra-gic al vieþii, al unei pierzanii în-scrise pânã ºi în ADN-ul furniciicare circulã prin unele poeme.Ceea ce rezultã, paradoxal, e oepicitate întrucâtva seninã, deta-ºatã, ritmatã, în afara oricãrei bla-zãri de „bon ton”, adicã de cir-cumstanþã.

Dar aceste locuri în care aurodit din plin seminþele banaluluiapocalips de fiecare zi pot fi ºipopulate cu fiinþe aparte, cumeste acest fabulos „nenica”, pecare poemele lui Anatol Grosu îlscot definitiv din neantul de pro-venienþã, unul benign, tolerant ºicam anemic. Figura tutelarã, do-minatoare a cãrþii (ºi, poate, aeului poetic) este potenþatã de oadoraþie cvasi-misticã sau unacare ºtie sã obþinã astfel de efec-te, dar fãrã nicio bruscare, ci peprincipiul unei repetitivitãþi careacumuleazã detalii ºi reface, defiecare datã altfel, aceeaºi atmo-sferã. Fãrã îndoialã cã AnatolGrosu cã se bazeazã cu „ingenui-tate” ºi pe un substrat religios-

cultural mai mult decât zãmislitor:epistola paulinã cãtre Filipeni. Pede o parte, înþelege prin asta cãlucrurile se pot oricând întâlniunele cu altele, dar, pe de alta,întreþine ºi implicaþia cã poetuleste cel care are datoria de a leajuta sã se gãseascã: „iubirea luinenica pentru filipeni era mare/pentru el moartea era un câºtig”(p. 78). În afarã de motto-ul foar-te explicit, este de remarcat aceas-tã impregnare subtilã, foarte rarexplicitã, cu proza biblicã, o con-taminare ca în vis.

Memoria pusã la bãtaie estecalmã ºi melancolicã, exersatã ºi

ºlefuitã îndelung,uneori de-a dreptulvivace, prosperã.Anatol Grosu decu-peazã instantenee ºile re-poziþioneazã,le „îngrijeºte”, lepune într-un fel derame: „la filipeni ca-sele se fac din/ lut,apã, bãlegar ºi paie/la filipeni se repetãistoria/ acolo s-apomenit într-o bunãzi nenica” (p. 9). Nulipseºte nici capta-rea dispersiei, carenu poate fi decât laordinea zilei „oche-larii lui nenica eraumari/ lentilele groa-se/ nimic nu e la lo-cul lui/ totul s-a îm-prãºtiat/ cam aºas-a smerit nenica”(p. 66). Foarte puþinse manifestã un re-sort ostentatoriu.

Acesta se referã la un fel de auto-intimidãri: „acum dacã aº redevenicopil aº fi cred vreun/ magnat depe wall street/ aº fi mai practic”(p. 15) sau la cele câteva miºcãrinesigure în ringuri strãine. Imagi-nea „finalã” care emerge este ceaa unui film vãzut cu încetinitorul,ca în experimentul evocat la înce-putul romanului (Punctul Ome-ga) lui Don DeLillo, însã fãrã ni-mic horror, dar nici cu vreun pig-ment melodramatic. Anatol Gro-su retrãieºte fiecare secvenþã, însensul cã o poate retrãi oricând,dar are în minte ºi filmul întreg. Eun prezent continuu, care poate

fi oricând întrerupt, analizat, ipos-taziat: „peºtele din iaz ajunge încãldare/ din cãldare în castronunde e spintecat curãþat ºi feliat/din castron pe masã unde se au-reºte cu fãinã de porumb/ ºi sepãjeºte la foc mic în tigaie/ apoise aduce pe o farfurie mare ºi seaºazã lângã mãmãligã/ ºi nimenisã se mire/ de cãlãtoria pe care afãcut-o peºtele” (p. 12). Alterna-rea temporalã are rolul unei „se-tãri” cât mai convenabile a per-cepþiei, ceea ce înseamnã nu atâtrecuperarea unor stãri, senzaþii,imagini, cât felurile în care poateajunge la ele.

Acest poet are o graþie dezin-voltã, „incontrolabilã”, în oricecaz neprogramatã, de maestruajuns la zenitul puterilor sale ar-tistice: e ºi puþinã îngrijorare cri-ticã în aceastã simplã constatare.A asimilat mult ºi nu a sãrit etape-le. Nu a „optat” pentru vreunuldin modelele care îi stãteau la în-demânã, care îi fãceau intens cuochiul ºi care sunt, cumva, dizol-vate în aceste poeme de o straniesimplitate. A vrut sã fie în „ele-mentul” lui, adicã într-o proiecþie(de sine) care îl situeazã în afaraoricãrei bãnuieli de conformism devreun fel. E bine cã nu se joacãcu darul care i s-a dat. Deºi sesimte o uºoarã influenþã dinspreRadu Vancu, a înþeles deja cã poa-te fi mai mult decât el însuºi.

Fiind vorba despre un autoratât de atent la „rodul care priso-seºte”, am mai multe motive sãcred cã Anatol Grosu are cevadintr-un tânãr Pieter Breugel celBãtrân al poeziei române contem-porane.

Poetul Virgil Dumitrescutrãieºte timpul fast alsenectuþii creative. În

doar doi ani, 2010-2012, a dat laivealã, pe lângã alte trei anterioa-re, cinci cãrþi a cãror consistenþãsporeºte zestrea româneascã apoeziei contemporane, cea de peurmã, la care ne vom referi, nu-mindu-se simpatetic Insomniileunui tratat de pace (EdituriiAius, un premiu pentru excelen-tele condiþii grafice!).

S-ar putea ca, despicând preamult cuvintele, sã nu le mai di-buim miezul, dar împotrivindu-neanevoie ispitei, vom opina cãpacea a fost încheiatã de poet cusine însuºi. O mãrturiseºte fãrãechivoc: Mai preþios decât ce-rul cu stelele/ (Doamne, vezi-le,þine-le,)/ acest senin aruncatpeste lume:/ împãcarea cu sine-le. El se zideºte de mulþi ani încuvânt, tinzând spre fuziuneaineluctabilã a sinelui cu logosul,pânã la dispariþia chiar ºi a celeide pe urmã fãrâme de materie de-þinute, drept care clameazã testa-mentar, arghezian: Am suit baga-je pe scãri/ pânã mi s-au muiatvinele,/ ºi ce aleg dintre toate?/împãcarea cu sinele!

Cititorul atent a reþinut cãecourile, în registre proprii însã,din Nichita, Pãunescu sau Sores-cu, mai ales din volumele de în-ceput, s-au stins de tot în Insom-

nii..., cartea purtând semnul ori-ginalitãþii lirice depline, înscriin-du-se, drept urmare, în curba as-cendentã a creaþiei sale. ªi tema-tic se vãdeºte o mutare dinspreparticular spre general. Bine par-ticularizate în volumele anterioa-re, teme precum iubirea, cultul îna-intaºilor, socialul se voaleazã acumîntr-un spectru liric mai larg, cuforþã de expresie generalizatoare.

Virgil Dumitrescu rãmâne ace-laºi poet reflexiv, însã ostentaþiareflexivitãþii, concretizatã în între-barea frustã, are recurenþã rarã,în Cui sã îngenunchez, de pildã,sau într-un poem de o muzicali-tate seducãtoare, Ce se pierde,ce rãmâne?..., unde interogaþiilenu sunt nici retorice, nici con-juncturale, ci au rãspuns: Dulceapasãre a nopþii cum ºi cea a/ ti-nereþii,/ soarele care pulseazãpeste lanul încã/ verde/ sau fân-tâna strâns legatã de argila eicu/ lanþul...

Luându-ne dupã titlul cãrþii,socotim cã poetul este mai puþininterogativ ºi mai mult contem-plativ, pentru cã a gãsit, cel puþinîn parte, rãspunsuri pe potrivã laneliniºtile anterioare, altminteri,semnarea, dupã multe insomniiexistenþiale, a unui atare tratat depace cu sinele ar fi caducã. De la

înãlþimea vârstei sale, Virgil Du-mitrescu nu mai priveºte viaþa cucircumspecþia poetului iscoditor,dubitativ, cu o experienþã existen-þialã neîmplinitã încã, nu mai are(sau are foarte puþine) aporii, arecertitudini. Poetul nu se mai în-treabã (cum ar fi fãcut odinioarã)de ce un om, un oraº, o þarã nuau statui, ci constatã alegoric sta-rea de fapt ºi consecinþele-i ne-faste, O þarã fãrã statui e o þarãca vai de ea. Finalul cu ton cate-goric de sentinþã nu mai lasã locdubiilor, relevând noua atitudinepoeticã: Pentru toþi existã unsingur/ rãspuns,/ la care sufla-rea contribuie/ din belºug/ ne-întrebând. Exemplul nu e singu-lar: Nu mai e vreo salvare, la în-ceput doar/ linii subþiri, cum elinia dintre viaþã/ ºi moarte,/scãpãrau când ici, când colo/pentru ca apoi sã calc pe bureþiplini/ de sânge ºi de ochi scoºi...

Autorul intercepteazã nu doarpolivalenþa semanticã a cuvân-tului temeinic rânduit la locu-i, ciºi ademeneºte spre idee aceastãproprietate, cum se întâmplã, depildã, cu verbul a îngheþa, aºe-zat în acelaºi plan sintagmatic cutermenul iarnã, din al cãrui câmplexical face, firesc, parte: M-amrugat iernii sã nu mai îngheþe...

Numai cã secvenþa poeticã urmã-toare relevã, ca obiect direct alacþiunii, vocabula preþul, compo-nentã a altui câmp lexical, gene-rând astfel nu numai un efect sti-listic aparte, ci ºi unul de mesaj:M-am rugat iernii sã nu mai în-gheþe/ defel/ preþul prea ridicatla frunzã ºi iarbã... Am sesizatcândva, ca pe o dominantã defi-nitorie a versului dumitrescian,percepþia finã, amar-ironicã a re-alitãþii transfigurate artistic, eanepierind nici în Insomnii..., dupãcum s-a vãzut, ci estompându-sedoar, pitindu-se mai bine în cu-vânt ºi implicând astfel cititorulîn perceperea textului.

Învoiala poetului cu sinele în-seamnã împãcarea realului cuimaginarul în cadrul unui compro-mis dramatic, impus de tensiunealãuntricã a eului, la margine detimp, comprimat sublim ºi el îndoar douã versuri: ...pânã sã mãdeprind cu lumina/ în mine sedãdea stingerea. Virgil Dumitres-cu ºi-a luat dintotdeauna liberta-tea de a respinge ºabloanele po-etice, de a fi el însuºi într-un spa-þiu liric propriu ºi asumat, înglo-bând, ca necesitate, nu doar plãs-muirea, ci ºi limbajul poetic. Alt-fel nu ar fi creat imagini artisticede o expresivitate nu doar decon-

venþionalizatã, ci ºi primordialã:Ca pâinea, sufletul meu va hrãnicolþii/ cei albi ai vãzduhului,/încât o ninsoare atemporalã/ vafi de neevitat ºi nu ºi-ar fi coloratmodernismul cu sonoritãþi baro-ce de violã: Înmugureºte-acolopardoseaua/ ºi mugurii dau fugaiar în crâng,/ închipuind prinanotimp vopseaua/ sub care alteprimãveri se frâng.

Subiectivitatea convulsivã ainsomniilor sale lirice i-a datbrânci spre un pact cu sinele pen-tru a-ºi redobândi primãverile.Care nu vor conteni sã se frângãîn sufletu-i, împingându-l, cu si-guranþã, spre alte înmuguriri.

nnnnn C. Voinescu

învoiala poetului cu sinele sau compromisul dintrerealul obiectiv ºi imaginarul liric


„... un dirijorextraordinar cu

o gesticã elegantãºi expresivã”;

„un ºef de orchestrãde o logicã impecabilã

ºi inspiratã muzica-litate”; „o perso-

nalitate vibrantã ºi uninterpret de marcã”,

„un dirijor cu o gesticãclarã, plinã deexpresivitate”

Român prin naºtere ºispaniol prin adopþie,Octav Calleya datorea-

zã pregãtirea artisticã Conserva-torului din Bucureºti, unde a stu-diat cu profesorii Mircea Basarab,Constantin Bugeanu, M. Con-stantin, Dumitru D. Botez, D. Mil-coveanu, Aurel Stroe, AnatolVieru. A început sã descifreze tai-nele artei sonore beneficiind deîndrumarea unor reputaþi dascãlicraioveni: Gabriela Demetrescu,Traian Elian (vioarã), ConstantinMîºulescu ºi Boris Chelaru. Aîndeplinit, timp de cinci ani, cali-tatea de dirijor al Corului Univer-sitãþii din Bucureºti. A avut oca-zia sã-ºi perfecþioneze mãiestriadirijoralã în cadrul Academiei deMuzicã din Viena, cu Hans Swa-rowsky, pregãtindu-se în dome-niul dirijatului de operã cuW. Spannagel ºi Karl Etti ºi apro-fundând problematica muziciicontemporane cu Friedrich Cer-ha. Examenul final de absolvire aAcademiei vieneze a constatdintr-un concert cu public susþi-nut în celebra salã Musikverein,presa elogiindu-l prin expresia:„un dirijor magnific”. De altfel,Hans Swarowsky l-a apreciat cafiind „un minunat dirijor ºi un ta-lent complet”.

A urmat o perioadã de alter-nanþã între intensa activitate con-certisticã ºi participarea la diferi-te cursuri de perfecþionare cumarii maeºtri Sergiu Celibidacheºi Franco Ferrara, maestrul Calle-ya obþinând importante premii. În1976, a fost invitat de cãtre Fran-co Ferrara în calitate de profesorasistent al cursurilor sale, fiindrecunoscut pentru „calitãþile ar-tistice deosebite ºi de tehnicã in-terpretativã”. Este finalist al Con-cursului Internaþional de la Flo-renþa; în 1978 a obþinut, în unani-

Cei care decid sã sestabileascã în afara

þãrii, aproapetotdeauna foarte greu,

o fac datoritãsistemului þãrii din

care pleacã ºi care îiîmpiedicã sã se

dezvolteNicolae Marinescu: În excep-

þionala dumneavoastrã carte Lapupitrul vieþii (Sim Art, Craiova,2009), realizatã în dialog cu pro-fesorul, sociologul ºi scriitorulIon Munteanu, vorbeaþi despreprezenþa unor muzicieni românide excepþie pe scene dintre celemai prestigioase de pe toatemeridianele lumii. Cum s-ar ex-plica acest exod, mai ales cãdumneavoastrã înºivã aþi ales sãvã realizaþi destinul uman ºi ar-tistic în Spania, la Malaga?

Octav Calleya: În primul rândtrebuie spus cã este absolut fi-resc pentru un muzician profesi-onist sã cãlãtoreascã pentru ac-tivitatea sa concertisticã. Pentrucã orice artist simte nevoia inte-rioarã de a se întâlni cu publiculpotenþial ºi de a-ºi împãrtãºi emo-þiile ºi virtuozitatea, dar ºi pentrucã este o nevoie instituþionalã dea oferi unui public real, stabil, odiversitate concertisticã, compo-ziþionalã ºi interpretativã, capa-bilã sã-i întreþinã interesul pen-tru arta muzicalã. În plus, aceas-tã dinamicã contribuie mult laperfecþionarea ambilor parteneri:artist ºi public.

N.M.: Dacã „migraþia” artis-ticã este un fenomen general,cum se explicã numãrul mare demuzicieni performanþi care auales sã se stabileascã în strãi-nãtate, deºi nostalgia pentru„acasã” îi face sã revinã de câteori pot. E ºi cazul dumneavoas-trã.

O.C.: Motivele pot fi perso-nale, dar noi am trãit în aceeaºirealitate ºi ºtim cã cei care decidsã se stabileascã în afara þãrii,aproape totdeauna foarte greu,o fac datoritã sistemului þãrii dincare pleacã ºi care îi împiedicã sãse dezvolte.

Noi am trãit într-un sistem co-munist care – sã nu zic vorbemari, cum ar fi libertate – ne în-grãdea aspiraþiile personale. Maimult, vedeai cã unii reuºeau ceeace nu se putea pentru tine, ºi astadincolo de legitimitatea aceloraspiraþii ºi al meritelor tale. Ve-deai cã þi se refuzã un post într-oorchestrã sau o catedrã, pentru afi ocupatã de cineva fãrã merit, ºialegeai sã pleci pentru a-þi puneîn valoare potenþialul în care cre-deai. ªi dacã gãseai un sistem încare te puteai exprima ºi perfor-ma, care îþi oferea ºi condiþii ma-teriale mai bune pentru munca ºipentru viaþa ta, oricât de greu îþiera, alegeai sã rãmâi. În plus, nutrebuie uitat cã nu erau nici posi-bilitãþile de informare de astãzi ºiºtim cât de mult idealizam ceeace credeam cã este dincolo, câteiluzii ne fãceam.

Oricum, rãmânea un singurorizont: „Mã duc dincolo, sã mãlupt acolo!” Cum nici nu puteaisã te întorci… Dar dorul de „aca-sã” nu te pãrãseºte niciodatã.

Octav Calleya: „20 de ani de aºteptare, fãrãrezultatele dorite ºi comparabile cu ale altor

þãri, este prea mult pentru români”

Aº comparaînvãþãmântul

românesc de atuncicu acela din SUA, cu

deosebirea cã încomunism era

apreciatã mai multmulþimea ºi perfor-manþa colectivã, pecând în Occident

îndeosebi performanþaindividualã

N.M.: Reuºitele de „dincolo”aveau vreo legãturã cu pregãti-rea pe care v-o dãduse ºcoalaromâneascã?

O. C.: M-am gândit de multeori la asta ºi nu am nicio ezitaresã rãspund: învãþãmântul româ-nesc, ºi aº spune la fel despre celdin þãrile socialiste, era foartetare! Sigur, în condiþiile de atunci.Lipsa de libertate, asociatã cupauperitatea mijloacelor de infor-mare (nu vorbim de internet sauteleviziunea prin cablu, ci de rari-tatea telefoanelor, a maºinilor descris ori limitarea drasticã a pro-gramelor TV) ºi oferta extrem deredusã a posibilitãþilor de diver-tisment fãceau ca ºcoala ºi cul-tura sã fie principalele supapeprin care oamenii îºi manifestaupersonalitatea. În aceste condiþiioamenii cu pregãtire ºtiinþificãerau foarte preocupaþi de muncalor ºi, în consecinþã, foarte exi-

genþi. Aº compara învãþãmântulromânesc de atunci cu acela dinSUA, cu deosebirea cã în comu-nism conta mulþimea ºi perfor-manþa colectivã, pe când în Oc-cident numai performanþa indivi-dualã.

N.M.: Sã înþelegem cã învã-þãmântul american este selectivºi elitist?

O.C.: Acolo selectivitatea esteferoce. Nu conteazã decât primul,al doilea ºi al treilea, care pot fi ºiei foarte buni, nu mai intereseazã.În þãrile socialiste era loc ºi pen-tru aceºtia. Chiar dacã nu eraupuºi toþi la locul lor, era un loc ºipentru ei, iar dacã unii alegeau sãevadeze din sistem, puteau per-forma în altã parte. Un avantaj co-respunde unui dezavantaj.

Constat totuºio scãdere dramaticã acalitãþii învãþãmântuluidupã 1989. Exigenþaa scãzut foarte mult,mulþi îºi închipuie cã

o diplomã cumpãratã,fie ºi cu taxe, ar putea

avea vreo valoare,ceea ce estecomplet fals

N.M.: ªi învãþãmântul româ-nesc de astãzi?

O.C.: Cred cã încã îºi cautã undrum. Deºi nu trãiesc în Româ-nia, vin destul de des ºi chiaracum predau cursuri postuniver-sitare de dirijat, de analizã schen-kerianã ºi fenomenologie la unConservator bun, la Braºov.Constat totuºi o scãdere drama-ticã a calitãþii învãþãmântuluidupã1989. Exigenþa a scãzut foar-te mult, mulþi îºi închipuie cã odiplomã cumpãratã, fie ºi cu taxe,ar putea avea vreo valoare, ceeace este complet fals. Niºte iluziiau înlocuit alte iluzii, iar cunos-cuta prezicere a lui Brucan, cu cei20 de ani necesari pentru schim-barea mentalitãþii, s-a doveditprea optimistã. Dar România nueste în afara problemelor lumii deastãzi. Evoluþia foarte rapidã amijloacelor de comunicare ºi in-formare, rapiditatea schimbãrilorcare au loc pretutindeni nu maiîncurajeazã studiul aprofundat, ciînclinaþia spre divertisment ºi trãi-re superficialã. Criza economicãglobalã din ultimii 5-6 ani a fãcutca ºomajul în rândul tinerilor sãcreascã ameþitor, diminuându-leºansele de afirmare a potenþialu-lui personalitãþii ºi afectându-lecomportamentul social.

Trebuie þinut seamacã, oricât de bun ai fi

la tine acasã,te confrunþi cu alþiicare vin din toatãlumea, ºi ei foartebuni, care doresc

acelaºi lucruca ºi tine

N.M.: Sunteþi un profesor ex-perimentat. Care ar fi soluþia?

O.C.: E o crizã parþialã a lumiide astãzi ºi soluþia nu poate fiindividualã, nici pentru persoa-ne, nici pentru state. Trebuie sãobserv totuºi cã ºi aici existã di-ferenþe. De exemplu cu tot ºoma-jul din Uniunea Europeanã - Spa-nia a depãºit în ºomaj 25% dinpopulaþia activã - Germania ºi-aîmputernicit ambasadele sã cau-te 800 000 de specialiºti în diver-se domenii. Imaginaþi-vã: 800 000de specialiºti!

N.M.: Care este consecinþa înplanul vieþii culturale?

O.C.: În aceastã privinþã ob-servãm cã tradiþiile culturale auun rol deloc neglijabil. În Italia,care e în “crizã” de vreo 40 deani, au mai fost greve, au maischimbat câte un director, deexemplu pe Muti, la Scala, dar nus-au închis teatre, muzee etc. În

mitate, Premiul I la Concursul deDirijat „M. Palau” (Valencia) ºiMedalia de bronz la ConcursulInternaþional „Villa-Lobos” dinRio de Janeiro, unde a fost con-siderat de presa de specialitate„un autentic maestru”.

Activitatea sa de dirijor aco-perã, în egalã mãsurã, domeniilesimfonic ºi liric, de la cantate deJ.S. Bach, simfonii de J. Haydn ºiopere de Gluck, pânã la creaþiicontemporane. Totodatã, OctavCalleya desfãºoarã o laborioasãactivitate de profesor, fiind invi-tat sã participe la numeroaseconferinþe ºi seminarii pe tememuzicale. A fost dirijorul Orches-trei simfonice a Conservatoruluidin Bucureºti, apoi în Spania, laOrchestra simfonicã din Vallado-lid, dirijor principal al Operei deStat din Istambul ºi, din 1980, di-rijor titular al Orchestrei Simfoni-ce „Ciudad de Malaga”, activândºi ca profesor de dirijat orchestrãla Conservatorul Superior deMuzicã din acelaºi oraº. Din 1984,conduce ºi Orchestra de Tineretdin Malaga.

De-a lungul timpului, a avutocazia sã dirijeze importante or-chestre, precum: Royal Philhar-monic (Londra), RIAS (Berlin),Orchestra Simfonicã din Bam-berg, „London Festival”, „En-glish Philharmonic”, „San Carlo”din Napoli, „Soliºtii din Aix”, Or-chestra din Ciudad del Cabo

(Africa de Sud), Orchestra Naþi-onalã a Spaniei, Orchestra RTV(Spania), Orchestra simfonicãfrancezã „Pasdeloup” º.a. Din1985 este invitat în juriul Concur-surilor Internaþionale de Interpre-tare Muzicalã de la Geneva.

Alãturi de continuarea activi-tãþii dirijorale în calitate de invi-tat permanent al English Philhar-monic Orchestra, Octav Calleyaeste fondatorul ºi principalul di-rector al Asociaþiei Europenepentru Dezvoltarea Tinerilor Di-rijori, cu sedii în Spania, Româ-nia ºi Republica Moldova.

În anul 2008, muzicianul OctavCalleya a aniversat, în cadrul unuiconcert simfonic organizat deFilarmonica „Oltenia”, 40 de anide la debutul sãu oficial ca dirijorprofesionist. Un an mai târziu, ainiþiat ºi coordonat Concursul In-ternaþional de Dirijat Orchestrã„Craiova 2009”. Cu acest prilej, încomisia de jurizare, alãturi de altepersonalitãþi de marcã ale vieþiimuzicale din România, concursula fost onorat de prezenþa celebru-lui dirijor italian Roberto Benzi.

Notã: Prin proiectul „România– modele de legitimare ºi valori euro-pene” ne propunem sã identificãmacele personalitãþi cu recunoaºtereinternaþionalã ce pot fi modele mo-rale ºi intelectuale româneºti ºi potcontribui la crearea unei identitãþi na-þionale care pot sã ne reprezinte înactualul context european.

(Continuare în pag. 14)

rte


Nãscut la Craiova, pe 2septembrie 1990, Ale-xandru Munteanu a

fost elev, pânã în clasa a VII-a, alColegiului Naþional „Carol I”,pentru ca din clasa a VIII-a ºipânã în clasa a X-a, inclusiv, sãurmeze cursurile Liceului de Arte„Marin Sorescu” din oraºul na-tal, specializarea chitarã clasicã– instrument principal (profesoriGeorge Mitrache ºi Maria ªopov)ºi pian – instrument secundar.Clasele a XI-a ºi a XII-a le-a conti-nuat în cadrul Liceului de Muzicã„George Enescu” din Bucureºti,avându-l ca profesor de chitarãclasicã pe lector univ. dr. Cãtãlinªtefãnescu-Pãtraºcu, de la Uni-versitatea Naþionalã de Muzicã.

În prezent, Alexandru Muntea-nu este student în ultimul an laConservatorul Superior de Muzi-cã din Málaga/Spania, unde îiare ca profesori de chitarã clasicãpe Juan Carlos Almendros Bacaºi Javier Fernández Chamizo, înparticular luând lecþii de chitarãflamenco de la Ruben Diaz, JoséJuan Pantoja ºi Chato FranciscoSantiago. Simultan, în calitate decadru didactic asociat, predã lec-þii de chitarã clasicã la Centrul Ex-perimental de Studii Muzicale(Centro Experimental de EstudiosMusicales) din Málaga.

A obþinut mai multe premii laconcursuri naþionale ºi internaþi-onale de chitarã clasicã ºi a parti-cipat la emisiuni în direct ºi la în-

A fost decisivsã întâlnesc muzicaflamenco la ea acasã

Nicolae Marinescu: Pentru ci-titorii revistei „Mozaicul”, înmajoritatea lor tineri intelectualide foarte bunã calitate, dar ºi pen-tru cei care au responsabilitatefaþã de tinerele generaþii, începprin a întreba ce te-a determinatsã optezi pentru a-þi face studiilesuperioare în afara þãrii?

Alexandru Munteanu: Nã-zuind încã de mic sã cânt la chi-tarã, ascultând mulþi chitariºtimari precum Andrés Segovia,Marco Socías, Juan Serrano,Paco Peña, Sabicas, Paco de Luc-ía, inevitabil cã m-am îndrãgostitde muzica ºi de cultura spaniolã,de tot ce înseamnã Spania, þarade care acest instrument este le-gat prin excelenþã. Sigur cã încli-naþia mea spre aceastã muzicã afost cultivatã de excelenþii profe-sori pe care i-am avut la Liceul deArte „Marin Sorescu” din Craio-va, George Mitrache ºi Mariaªopov ºi, în clasele a XI-a ºi aXII-a, la Liceul de Muzicã „Geor-ge Enescu” din Bucureºti, undeam studiat chitara clasicã cu celmai bun profesor din România,lector univ. dr. Cãtãlin ªtefãnes-cu-Pãtraºcu, de la UniversitateaNaþionalã de Muzicã. Problemaera cã, descoperind ºi ataºându-mã puternic de muzica flamenco,nu puteam sã îmi desãvârºescpregãtirea în acest gen muzicaldecât în patria lui.

O împrejurare determinantã afost ºi întâlnirea cu maestrulOctav Calleya, craiovean stabilitde mulþi ani la Malaga, în Anda-luzia, unde s-a nãscut ºi s-a im-pus muzica flamenco. MaestrulCalleya m-a auzit ºi m-a apreciat,invitându-mã la douã turnee pecare le-a organizat în Spania, chiarîn Andaluzia, cu Orchestra Filar-monicã Naþionalã a RepubliciiMoldova ºi cu Orchestra de Ca-merã din Chiºinãu. A fost decisivsã întâlnesc muzica flamenco laea acasã, în acel spaþiu magic alSudului, purtând nume fascinan-te: Cordoba, Sevillia, Malaga, Ca-diz, Granada, unde chitara esteaproape un obiect totemic, nelip-sit din nicio casã, incomparabilchiar cu restul Spaniei. Iar primulchitarist flamenco pe care l-amcunoscut la Malaga, cu ocaziacelui dintâi turneu în Spania, afost celebrul Niño Miguel, caremi-a acordat þansa sã-i cânt ºi dela care am primit primele lecþii dearmonie flamenco.

N. M.: Cum ai ales Malaga?A. M.: Primul turneu a confir-

mat aºteptãrile, astfel cã în va-canþa urmãtoare, când eram înclasa a XII-a, am fost invitat demaestrul Calleya pentru un tur-neu solo, tot de chitarã clasicã,în aceeaºi regiune. Dupã careºtiam deja cã trebuie sã aleg unuldin oraºele Andaluziei pentru a-mi continua studiile muzicale, aºacã am fãcut tot ce era posibil sãcunosc muzicieni de aici, chita-riºti, profesori. La Malaga am reu-ºit sã vizitez Conservatorul, sãmã interesez de condiþiile de ad-mitere, sã-i întâlnesc pe... viitoriiprofesori de chitarã clasicã: JuanCarlos Almendros Baca ºi JavierFernández Chamizo, ºi atunci amdecis cã trebuie sã fac tot posibi-lul pentru a ajunge aici.

N. M.: Cum a fost concursul,pentru un absolvent de ºcoalã

Alexandru Munteanu: „chitara ºi muzicaflamenco sunt pentru mine bucuria supremã”

româneascã?A. M.: Am susþinut trei probe.

Prima a însemnat analiza muzica-lã. Mi s-au dat partituri, armonii,sã le analizez, sã recunosc perioa-dele de creaþie cãrora aparþineau,stiluri, autori. Pregãtirea din þarãmi-a asigurat capacitatea de a rãs-punde foarte bine, singura pro-blemã pe care am avut-o, ºi n-afost neglijabilã, a fost cã nu stã-pâneam limba, ceea ce a fost odificultate. A doua probã, citireaunei partituri la prima vedere, adecurs foarte bine, iar cea de-atreia probã, un recital de 40 deminute din piese de chitarã clasi-cã, a fost foarte apreciatã, încâtunul dintre profesorii din comi-

sie mi-a propus sã studiez în con-tinuare cu el, la Conservatorul dinSevillia. Trebuie sã spun cã exa-menul organizat la nivelul regiu-nii Andaluzia, a fost gãzduit înanul acela de Conservatorul dinCordoba, fiecare centru univer-sitar în care fiinþeazã un Conser-vator fiind reprezentat de cãtreun profesor. Am ales Malaga,deºi rezultatul mi-ar fi permis ori-ce opþiune. Poate prezenþa unuiconaþional acolo a contat emoþi-onal, ca ºi faptul cã la Malaga amavut primul meu concert în afaragraniþelor þãrii... Tot aici, cu acelprilej, mi-am fãcut ºi primii prie-teni spanioli.

Este o luptã asprã,un rãzboi, dar notele

sunt reale ºi estefoarte bine aºa

N. M.: Ai primit o bursã? Cuce resurse financiare te-ai des-curcat?

A. M.: Aveam dreptul la bur-sã, deºi numãrul burselor la con-servator este foarte mic. Din pã-cate, în formularul pe care trebu-ia sã-l completez în format elec-tronic era obligatorie ºi menþio-narea situaþiei locative ºi ataºa-rea unei copii dupã contractul deînchiriere, iar proprietarul locuin-þei unde stãteam nu a vrut sã-mi

facã contract, spunând cã secomplicã prea mult. Am încercatsã schimb gazda, însã episoduls-a repetat ºi pânã la urmã am pier-dut bursa, pentru cã nimeni nu avrut sã-mi facã un contract deînchiriere. Nu ºtiu ce complicaþiipresupunea, dar pe mine m-acostat foarte mult. Mai exact pepãrinþii mei, care au suportat toa-te cheltuielile. Le sunt foarte re-cunoscãtor pentru asta ºi încercsã fac la rândul meu în aºa fel în-cât sã nu regrete aceste eforturiextraordinare.

N. M.: Au burse de merit, so-ciale?

A. M.: Sunt foarte puþine bur-se. Notele se dau cu mare exigen-þã, deºi relaþiile cu profesorii suntfoarte apropiate. În special cuaceia de la clasele individuale. Neinvitã uneori, mai ales la sfârºitulsemestrului, sã luãm masa acasãla ei, sau dupã orele de clasã la ocafea în oraº. Se comportã cu noi,studenþii, ca niºte prieteni ºi nelasã chiar sã le spunem pe nume.La examen e cu totul altfel. Suntfoarte corecþi, chiar duri, riguroºiºi foarte exigenþi. Notele încep dela zero, se sancþioneazã orice gre-ºealã. Scrii trei rânduri bine, iei0,30. Sub 5 se dã calificativul sus-penso, echivalentul pentru 5-6este aprobado, 7-8 notable, 9-9,90 sobresaliente, iar 10, careaproape nu se acordã, este mat-rícola de honor. Problema estecã acela care ia cel mai mare cali-ficativ primeºte la sfârºitul ºcoliiun premiu de 30 000 euro, sã-ºipoatã continuã studiile de mas-ter la orice conservator din lume,are concerte asigurate pentru unan ºi un CD Sony personal. Pre-miul este pentru un singur instru-ment, pe tot conservatorul, ast-fel încât vã imaginaþi ce competi-þie aprigã este ºi cã profesorii tre-buie sã facã aceastã selecþie fãrãcompromisuri. Aºa cã, deºi suntsingurul strãin din Conservator,îmi plãtesc ºcoala, la fel cu toþispaniolii. Spun singurul strãin lalicenþã, deoarece, pentru un se-mestru sau douã, cu burse Eras-mus vin foarte mulþi strãini sãstudieze la Malaga.

N. M.: Totuºi, ceva pile, aran-jamente?...

A. M.: Nu se gândeºte nimenila aºa ceva. La examene stã fie-care la pupitrul sãu ºi scrie ceºtie. Þi se oferã mai multe ºansede a promova un examen, dar nucopiazã nimeni, nu existã fiþuicisau alte materiale... ajutãtoare,pentru cã în felul acesta ºtii la cepoþi sã te aºtepþi dupã termina-rea ºcolii ºi poþi opta pentru ocarierã în care poþi rezista, ºtii pece te poþi baza în profesia ta. Maieste ceva. La primul curs dupãexamen, profesorii prezintã tutu-ror candidaþilor ce trebuia sã cu-prindã lucrarea ºi care este punc-tajul, încât fiecare student se poa-te autoevalua. Când, dupã vreodouã sãptãmâni, sunt aduse lu-crãrile corectate, sunt discutatedacã sunt nelãmuriri, dar de re-gulã nu este cazul, lucrurile suntclare pentru toatã lumea, iar dupãaceea lucrãrile sunt trimise laConservatorul de la Sevillia, tu-telarul regional, unde se verificãeventualele contestaþii de cãtreo comisie formatã din profesoriidin celelalte conservatoare dinAndaluzia. Dar, repet, asta nu seîntâmplã, fiindcã ar fi o descalifi-care pe care nu o concepe nimeni.

(Continuare în pag. 14)

„Am avut ocazia sã-l invit pe tânãrul Alexandru Munteanu în Spania, în vara acestui an, ºtiind atuncicã avea numai 17 ani ºi cã trecea în ultimul an de liceu, la Liceul de Muzicã „George Enescu” dinBucureºti. Despre el mai cunoºteam cã obþinuse mai multe premii la concursuri naþionale ºi internaþiona-le ºi cã stãpâneºte douã concerte de chitarã, dintre care unul celebru, Concertul de Aranjuez pentruchitarã ºi orchestrã de Joaquín Rodrigo. Am fost foarte curios sã-l vãd pe scenã, iar dupã ºapte concertede Aranjuez ºi douã de Vivaldi, susþinute de el în mai multe oraºe din Andaluzia, împreunã cu OrchestraFilarmonicã Naþionalã a Republicii Moldova ºi cu Orchestra de Camerã din Chiºinãu, alãturi de alte piesepe care le-a cântat individual, m-a convins. Iar atunci când am fost invitat sã susþin un nou concert, cuocazia „Zilelor Craiovei”, am þinut neapãrat sã cânt cu acest tânãr foarte talentat, iar concertul cu el, depe scena Filarmonicii craiovene, a demonstrat din plin cã avusesem dreptate.” (Ion Jianu, în Revista„Scrisul Românesc”, nr. 11/2008: Scopul iniþiativei mele este de a ridica prestigiul cultural al Cra-iovei pe plan internaþional - interviu cu maestrul Octav Calleya, dirijor titular al Orchestrei Simfonice„Ciudad de Málaga” - Spania)

registrãri (Pro TV, TVR 1, TVR 2,TVR3, TVR Internaþional, TVRCultural, TVR Craiova, TV „OndaAzul” Málaga, TVS Craiova,Tele U Craiova, Radio „Oltenia”Craiova).

În anul 2009, din partea Am-basadei Spaniei ºi a Consulatu-lui Iberic la Bucureºti, „intérpre-te de guitarra clásica” AlexandruMunteanu a primit „Diploma deExcelentia para la promoción dela musica española”.

Individual, a susþinut recita-luri de chitarã clasicã ºi flamenco(în anul 2009, în Spania – la Ate-neul din Málaga, Conservatoruldin Córdoba, Centrul Civic dinNerja; în 2010, în România – laMuzeul de Artã din Craiova; în2011, în România – în Piaþa „Mi-hai Viteazul” din Craiova, în ca-drul Stagiunii estivale a Filarmo-nicii „Oltenia”; în 2012, în Spania– la „Different Beach Club”, „PeñaJuan Breva” ºi „CFG Studios” dinMálaga), iar cu orchestra a cân-tat Concertul în Re major deA. Vivaldi ºi Concertul de Aran-juez pentru chitarã ºi orchestrãde J. Rodrigo, alãturi de Orches-tra Filarmonicii „Oltenia” din Cra-iova, dirijori Alexandru Iosub ºiOctav Calleya, Orchestra Filarmo-nicã „Sinfonietta” din RâmnicuVâlcea, dirijor Alexandru Iosub,Orchestra Universitãþii Naþiona-le de Muzicã ºi Orchestra Liceu-lui de Muzicã „George Enescu”din Bucureºti, dirijor Constantin

Grigore, Orchestra FilarmoniciiNaþionale „Serghei Lunchevici”ºi Orchestra Naþionalã de Came-rã a Republicii Moldova din Chi-ºinãu, într-un turneu întreprins înanul 2008 în mai multe oraºe dinsudul Spaniei, dirijori OctavCalleya, María Ángeles RozasCarballo, María del Mar MuñozVaro, Juany Martínez de la HozCasas ºi Marta Silva Pérez. În2011, cu Orchestra Teatrului Li-ric „Elena Teodorini” din Craio-va, a cântat în Piaþa „Mihai Vitea-zul” din localitate „Variaþiuni peo temã din Flautul fermecat deW.A. Mozart” de Fernando Sor,dirijor ºi orchestraþie AlexandruIosub.

În prezent, pregãteºte douãprograme de concert: Poemulsimfonic „Egmont” de Bert Ap-permont (cu Orchestra Conser-vatorului Superior de Muzicã dinMálaga, dirijor Davíd GarcíaCarmona) ºi un concert de jazz(cu Orchestra de Jazz a Conser-vatorului Superior de Muzicã ºiOrchestra Centrului Experimentalde Studii Muzicale din Malaga,dirijor Ara Vartanian).

Notã: Prin proiectul „România– modele de legitimare ºi valori euro-pene” ne propunem sã identificãmacele personalitãþi cu recunoaºtereinternaþionalã ce pot fi modele mo-rale ºi intelectuale româneºti ºi potcontribui la crearea unei identitãþi na-þionale care pot sã ne reprezinte înactualul context european.

rte


Germania, imediat dupã reunifi-care, s-au mai comasat unele tea-tre, care erau la câteva zeci de ki-lometri unele de altele, s-au re-grupat în Centre Culturale ca sãmai diminueze cheltuielile, darviaþa artisticã nu ºi-a pierdut niciintensitatea, nici calitatea, dimpo-trivã, fiecare comunitate se strã-duieºte sã ofere membrilor ei oviaþã culturalã cât mai bogatã, fi-indcã ºtie cã este suportul pe carese poate depãºi impasul econo-mic actual ºi toate celelalte tur-bulenþe: politice, sociale, moraleetc. Spania a cunoscut dupã Fran-co, care n-a fost interesat de cul-turã, o adevãratã Renaºtere. Se-villa, de exemplu, care este uncentru regional, a devenit tocmaiîn aceºti ani un oraº cu o viaþãculturalã comparabilã cu oriceoraº important din Europa. Spa-niolii au descoperit chiar cã le lip-sea o întreagã epocã muzicalã,clasicismul, pe care noi românii oaveam, ºi au fãcut eforturi sã orecupereze. S-a pornit de la bazã:teatru nou, orchestrã nouã. ªi laMalaga s-a produs aceastã miº-care. ªi asta pentru cã a fost pri-mar timp de 16 ani un doctor, omfoarte educat, care a înþeles ºi acrezut în necesitatea ca oraºul sãaibã un blazon cultural capabilsã-i dea identitate. Nu existã vii-tor fãrã valorificarea tradiþiilorculturale.

N.M.: Care sunt astãzi per-spectivele prezenþei muzicaleromâneºti pe scenele de referin-þã ale lumii?

O.C.: Existã încã un nivel bunal muzicienilor români ºi ei dorescsã fie prezenþi pe scenele impor-tante ale lumii. Eu am încercat sã-i ajut pe unii dintre ei sã participela spectacole ºi chiar la concur-suri de angajare în orchestre im-portante pe care le cunoºteam.ªi în orchestra mea de la Malagasunt nouã muzicieni români. Însãtrebuie þinut seama cã, oricât debun ai fi la tine acasã, te confrunþicu alþii care vin din toatã lumea,ºi ei foarte buni, care doresc ace-laºi lucru ca ºi tine. ªi, cum amspus, având de unde alege, secautã perfecþiunea. Concursuri-le sunt foarte serioase ºi, dacã þise dã ºansa de a participa, nimeninu face rabat de la calitate. Ori lanoi asta nu se înþelege. Mi s-aîntâmplat sã vãd un solist cu 15ani vechime pe post la Filarmoni-ca George Enescu, pur ºi simpluspulberat de un tânãr de 19 ani,dupã ce promovase exemplar pri-ma probã, cum se zice, la cortinã.

N.M.: Ce n-a ºtiut? Teorie,interpretare?

O.C.: Nu aºa se pune proble-ma. Dar nu a înþeles cã acolo ori-ce detaliu conteazã, cã nu esteloc pentru improvizaþii sau negli-jenþe, ºi cã, oricât de bun erai aca-sã, când intri în competiþie cu al-þii veniþi din þãrile lor cu acelaºiscop ca ºi tine, nu-þi poþi permitesã nu pregãteºti orice amãnunt,ca sã ai cu adevãrat ºanse. Re-pet, competiþia este necruþãtoa-re, cu toate laturile ei mai multpozitive decât negative. Cândasta se va fi înþeles, rezultatelegenerale vor fi mult mai bune.Deocamdatã sunt succese singu-lare, care dovedesc un potenþialinsuficient fructificat. Occidentulrãmâne încã un miraj pentru ro-mâni, mulþi vin, rãmân o vreme,nu se adapteazã ºi dupã un timpse întorc, alþii rãmân ºi se adap-teazã cu orice preþ.

Dacã gândesc numaila mine ºi la frate-meu,

ºi numai pentru azi,asta nu e democraþie.

Democraþia estepentru toþi ºi pentru

mâineN.M.: Pânã în 1989 este de

înþeles mitologia „Þãrii Fãgã-duinþei”. Dar acum: graniþelibere, internet, telefonie plane-tarã, nenumãrate televizi-uni?!… ªtim mult mai multedespre lumea în care trãim! Cumse explicã aceastã captivitate înimaginar?

O.C.: A fost comunism ºi a cã-zut în multe þãri din Europa, darsituaþia lor nu se comparã astãzicu a noastrã. Nu vreau sã discutastfel de lucruri, care sunt pen-tru politicieni, mai ales cã politi-cienii în general mint. Este certcã suntem ºi singurii care ne-amomorât conducãtorul. Am auzitde multe ori cã totul a fost pregã-tit, astfel încât ceilalþi din jurul luisã punã mâna pe tot, sã facã legiºi sã guverneze numai pentru ei.În strãinãtate se auzea: „În Bu-cureºti sunt cele mai multe cazi-nouri!” ºi „În România devii celmai uºor milionar!” Dar dumnea-voastrã ºtiþi mai bine cine suntcei care s-au îmbogãþit rapid ºicum au fãcut-o. Dar nu pot sã numã întreb ºi eu cum se poate ca,acum, la recentele alegeri, în pli-nã crizã, România sã-ºi mãreascãatât de mult numãrul de parlamen-tari, concurând SUA, o superpu-tere cu mai bine de 10 de ori maimulþi locuitori ºi infinit mai dez-voltatã economic ºi mai bogatã.E ceva bolnav în toate astea. Nue deloc de mirare cã restul lumiinu ne înþelege ºi ne priveºte cumari rezerve. Mi s-a arãtat chiarîn ziua alegerilor un ziar, cred cã„România liberã”, în care scria cãUniunea Europeanã s-ar puteadezinteresa de România, dacã vacontinua sã ignore regulile demo-cratice. Este foarte posibil ºi ar fiun dezastru absolut. Este clar cãtrebuie gândit ºi guvernat pen-tru þarã, pentru mulþi, asta în-seamnã democraþie. Dacã gân-desc numai la mine ºi la frate-meu,ºi numai pentru azi, asta nu e de-mocraþie. Democraþia este pentrutoþi ºi pentru mâine.

Douãzeci de ani de aºteptare,fãrã rezultatele dorite ºi compa-rabile cu ale altor þãri, este preamult pentru români. Gândiþi-vã cãpentru tineri este mai rãu ca încomunism. Atunci mãcar li sepropunea ceva. Învãþau, primeauun loc de muncã ºi, dacã nu leconvenea, le rãmânea sã fugã.Acum nu li se oferã nicio perspec-tivã. E drept cã acum pot pleca.Este normal sã fie dezorientaþi ºide aceea, sã nu se mai gândeas-cã decât sã plece. E foarte trist!

Moºtenirea artisticãa lui Celibidache

aparþine patrimoniuluiuniversal ºi nu avemdreptul sã o irosimN.M.: Pentru cititorii Mozai-

cului, o confidenþã despre pro-iectele dumneavoastrã?

O.C.: Deºi sunt foarte solici-tat în multe locuri din lume, mãgândesc foarte serios sã dirijezmai puþin. Am nevoie de timppentru a scrie ºi publica cât mairepede elementele fundamentaleale fenomenologiei muzicale fun-date de Sergiu Celibidache. Suntunicul român care, ca dirijor ºiteoretician, dupã ce a studiat multcu maestrul ºi am perfecþionattimp de douãzeci de ani nume-roase aspecte dirijorale ºi didac-tice, pot ºi trebuie sã las genera-þiilor viitoare moºtenirea unicã pecare a lãsat-o, îndeosebi ºi dato-ritã faptului cã el însuºi nu a scrispractic nimic ºi existã pericoluldeformãrii prin transmiterea ora-lã, ca ºi acela al vehiculãrii nea-tente a postulatelor lui, care demulte ori se gãsesc puse în con-tradicþie. Aceastã moºtenirea ar-tisticã a lui Celibidache aparþinepatrimoniului universal ºi, în pri-mul rând noi, românii, nu avemdreptul sã o irosim!

N.M.: Am citit anul acesta(2012 – n.n.) în presa craiovea-nã despre apariþia în Spania acãrþii dumneavoastrã La pupi-trul vieþii. Când se va întâmplaacest lucru?

O.C.: Deºi repede ºi bine tra-dusã de profesorul Geo Constan-tinescu de la Universitatea dinCraiova, editorul spaniol mi-acerut sã dezvolt acea parte dedi-catã bogatei mele activitãþi muzi-cale, de 40 de ani, din Spania, înspecial din Malaga, spre a facecartea mai actualã ºi mai atracti-vã pentru publicul spaniol. ªtiu-tã fiind abundenþa ºi rapiditateadesfãºurãrii evenimentelor în lu-mea de astãzi, cred cã are drepta-te. Cartea urmeazã sã aparã cu ti-tlul Malagueno de corazon ºi cusubtitlul 40 de ani de muzicã înMalaga, titlul fiind inspirat defraza ce mi s-a atribuit public, ex-trem de elocventã, ca fiind „ro-mân prin naºtere, spaniol prinadopþie ºi malagueno de cora-zon”. Sper ca evenimentul sã aibãloc cât mai curând.

N.M.: Vã mulþumesc pentruacest „prânz” luminat de Crã-ciun ºi aº fi fericit ca Fenome-nologia muzicalã sã aparã laEditura Aius, din Craiova noas-trã iubitã. La mulþi ani!

Craiova, 25.12.2012

A consemnatNicolae Marinescu

N. M.: Plãteºti ca sã nu pro-movezi? Nu se desfiinþeazã cla-sa, nu rãmân profesorii fãrãore? Prezenþa la cursuri este fa-cultativã?

A. M.: Acolo nu se gândeºteaºa. Ai voie la trei absenþe. Dealtfel, de ce ai plãti dacã nu vii laºcoalã? Plãteºti ca sã capeþi opregãtire cu ajutorul cãreia sãpoþi face faþã concurenþei ºi, pânãla urmã, sã trãieºti de pe urmapregãtirii tale. În Andaluzia esteo vorbã: „Sub fiecare piatrã esteun chitarist.” ªi cu adevãrat, înAndaluzia, în fiecare familie esteun chitarist de un nivel foartebun, aºa cã este opþiunea ta dacãvrei sã fi un profesionist, ceea ceînseamnã cã îþi asumi sã ai o pre-gãtire excepþionalã. Filosofia con-curenþei exclusiv pe valoare ºitalent este valabilã pentru toateinstrumentele, acolo nu rãzbescdecât cei mai buni instrumen-tiºti... Ca dovadã este faptul cã,în orchestra Filarmonicii din Ma-laga, de exemplu, au fost admiºi,prin concurs, muzicieni români,ruºi, polonezi... Chiar ºi asiaticiºi africani, toþi vorbind aceeaºilimbã: cea a talentului, a valorii ºia seriozitãþii.

Am un programriguros pentru fiecareorã din fiecare zi, deluni pânã duminicã

inclusivN. M.: Înþeleg cã acesta este

motivul pentru care îþi continuipregãtirea individualã ºi în afa-ra Conservatorului.

A. M.: Conservatorul asigurão pregãtire teoreticã excelentã, cucare vei putea fi un bun profesorde muzicã. La sfârºitul ºcolii, înordinea mediilor obþinute, pot fiocupate posturile didactice va-cante din Andaluzia, dar, pentrua fi un instrumentist competitiv,acceptat prin concurs într-o or-chestrã sau care sã fi chemat deimpresari în turnee, depinde ex-clusiv de ce faci tu pentru pro-pria ta pregãtire interpretativã. Deaceea, în paralel cu orele de chi-tarã clasicã, pe care le fac la cla-sã, în conservator, iau lecþii înparticular de chitarã flamenco dela un chitarist mai experimentatcare îmi este prieten, Jose JuanPantoja, dar ºi de la un mare ar-tist, maestrul de flamenco RubenDiaz, fost elev al celebrului Pacode Lucia, care îmi asigurã o pre-gãtire interpretativã deosebitã.Lucrez de asemenea cu un can-taor (solist vocal), Chato Santia-go Santiago, un alt mare prieten,pentru cã vocea este importantãîn flamenco ºi nu poþi fi instru-mentist foarte bun dacã nu stã-pâneºti relaþia dintre voce ºi in-strument sau dintre dans ºi in-strument.

N. M.: Am remarcat cã ai avutºi o bogatã activitate concertis-ticã, atât în Spania cât ºi în Ro-mânia, ceea ce m-a fãcut sã mãîntreb în ce mãsurã profesorii osolicitã sau o încurajeazã ºi cumreuºeºti sã faci faþã tuturor aces-tor preocupãri, fiindcã eºti foar-te tânãr ºi, nu-i aºa, dacã nuacum, când o sã te mai distreziºi tu?

A. M.: Concertele ºi recitaluri-le pe care le-am susþinut sunt ochestiune personalã, care nu areabsolut nimic în comun cu ºcoa-la. Profesorii sunt preocupaþi ex-clusiv de cerinþele programei de

învãþãmânt, iar dacã eu vreau sãdau concerte sau recitaluri, dacãmi se oferã aceastã ºansã, o facnumai în timpul liber, în afara ore-lor de curs sau în vacanþe, dinmotive personale. În Spania fie-care îºi vede de treaba lui ºi perãspunderea lui, lucrul tãu indi-vidual este una, ºcoala alta ºicompromisul nu este de conce-put. E simplu ºi clar: „Vii la ºcoa-lã? Vii la ºcoalã!” „Vrei concerte?Treaba ta, dar în timpul tãu liber!”Am un program riguros pentrufiecare orã din fiecare zi, de lunipânã duminicã inclusiv, pe careeu mi l-am stabilit ºi pe care îl res-pect fãrã abatere, fiindcã vreausã fac performanþã ºi ºtiu cã nu-mai aºa pot spera sã reuºesc.Despre tinereþe ºi distracþii ce sãvã spun, sunt fericit cã am ajunsacolo unde este patria chitarei,cã lucrez cu maeºtrii dintre cei maimari ºi mai cunoscuþi nu numaiîn Andaluzia, ci în întreaga Spa-nie, cã am putut deja sã cânt unuipublic atât de numeros ºi de buncunoscãtor al acestui gen muzi-cal. ªi trebuie sã vã spun cã prin-tre aceste momente de împlinirese aflã ºi recentul recital de chi-tarã clasicã ºi flamenco susþinutîn sala Filarmonicii „Oltenia”, dinoraºul nostru Craiova, în faþaconcetãþenilor mei care au venitîn numãr foarte mare. Aplauzele,recunoaºterea publicului înseam-nã trãiri profunde, satisfacþii in-comparabile, pentru care meritãsã faci orice eforturi. Sper cã lavarã sã pot reveni împreunã cuun grup de tineri artiºti flamencodin Andaluzia, pentru un specta-col complex de chitarã, voce ºidans, care sã fie o revelaþie pen-tru publicul de artã craiovean.

N. M.: Pentru cã eºti în ulti-mul an, aº vrea sã te întreb înîncheierea convorbirii noastre,ce îþi propui sã faci dupã finali-zarea studiilor la Conservato-rul din Malaga?

A. M.: Acum trei ani s-a intro-dus ºi în Spania sistemul Bolog-na, ceea ce m-a determinat sã re-iau anul trei, pentru a putea be-neficia conform noilor reguli deun post în învãþãmânt ºi recu-noaºterea diplomei oriunde înEuropa. Deci am acum aceastãposibilitate ºi o voi folosi, pen-tru cã reuºita în arta interpretati-vã presupune încã multã muncãde pregãtire ºi conjuncturi favo-rabile care nu vin când vrei tu. Înacest scop am început deja sãpredau chitara clasicã la o ºcoalãparticularã pentru copii de vâr-stã gimnazialã, pentru cã în Spa-nia pregãtirea muzicalã se reali-zeazã ºi prin ºcoli private de dife-rite niveluri, de la vârste mici pânãla nivelul postliceal ºi abia apoise ajunge la Conservator. La ad-mitere, eu eram cu 3-4 ani mai micdecât toþi colegii din Conserva-tor. Apoi sper sã continui activi-tatea concertisticã, alãturi demaeºtrii mei spanioli, de alþi can-taori ºi bailaori (dansatori) demuzicã flamenco.

N. M.: Îþi mulþumesc pentruacest interviu acordat în ziua deAnul Nou, te felicit pentru suc-cesul pe care l-a avut concertultãu de la Filarmonica Oltenia ºiîþi doresc sã þi se împlineascãtoate aceste aspiraþii pentrucare ai lucrat atât de mult, sprebucuria ta ºi a pãrinþilor tãi ºi,poate, spre mândria noastrã decraioveni ºi de români.

La mulþi ani frumoºi!

Craiova, 01.01.2013

A consemnatNicolae Marinescu

(Urmare din pag. 13)

AlexandruMunteanu...

(Urmare din pag. 12)

OctavCalleya...

rte


Contes de la mille et deuxiè-me nuit. Théophile Gautier,Edgar Allan Poe, Nicolae Davi-descu, Richard Lesclide & AndréGill, Textes réunis, commentés eten partie traduits par ÉvanghéliaStead, Grenoble, éditions JérômeMillon, collection Nomina, 2011,268 p.

Editura Jérôme Millon,care ne-a propus dejao relecturã a plecãrii lui

Ulise dupã plecarea din Itaca(A doua Odisee: Ulise de la Ten-nyson la Borges), ne oferã deaceastã datã, dupã cum ne indi-cã ºi titlul volumului, trei nuvele:prima aparþinând literaturii fran-ceze, a doua celei americane (cutraducerea revizuitã de Claude Ri-chard ºi Jean-Marie Maguin), iara treia literaturii române (tradusãde Évanghélia Stead), nuvele cene reveleazã o nouã versiune acelebrei povestiri orientale prinintermediul ultimei nopþi de basm.Ele sunt însoþite de traducereanuvelei The Thousand-and-Se-cond Tale of Scheherazade a luiPoe de André Gill (cu titlul LaMille et Deuxième Nuit îm-prumutat de la Gautier) al cãrorautor era necunoscut, dar ea afost atribuitã lui Richard Lescli-de. Fiecare dintre povestiri bene-ficiazã de note de subsol bine do-cumentate ºi de un solid aparatcritic. Ca ºi în cazul Celei de-adoua Odisee volumul nu este osimplã antologie, ci o reflecþieasupra actului scriiturii ºi valoriicomplexe ale intertextualitãþii.Évanghélia Stead se întreabã în

nnnnn IDA MERELLOUniversitatea din Genova

o mie ºi una de nopþi:o lecturã încruciºatã

prefaþa cãrþii: „Ce semnificaþie maiau pentru noi cele o mie ºi una denopþi?”. „ªi de ce lectura încruci-ºatã este vitalã pentru a-i pãtrun-de sensul?”. Aceeaºi întrebareeste din start o punere în abis atuturor textelor alese, unde ulti-mul, cel al lui Nicolae Davidescuse impune sub acest aspect ca osintezã în care este reliefatã rela-þia dintre cele douã nuvele pre-cedente, care aparent juxtapuse,se încheie cu un final fericit.

Gautier (1842) îºi imagineazãcum frumoasa ªeherezada, dinlipsã de imaginaþie vine sã cautela Paris subiecte pentru noua sapoveste: ea va fi o foiletonistãcare îi seamãnã lui Gautier ca unfrate cãruia îi va oferi în dar unuldintre subiectele sale, ulterioradãugate în baletul La Péri. ÎnLa Mille et Deuxième Nuitpe lângã predilecþia lui Gautierpentru atmosfera orientalã – pecare Gautier o simte mai aproapede el însuºi decât obiceiurile în-tunecate ale Parisului – se obser-vã atenþia acordatã tehnicilornarative. Acest mimetism impli-cã, de fapt, o imbricare a locuto-rilor ºi a povestirilor, descrierile

având nuanþe mai degrabã puter-nic înrãdãcinate în materia oniri-cã, decât în tablourile la care facereferinþã (ºi Évanghélia Stead nuezitã sã identifice artiºtii care l-auinspirat pe creator). Trimiterea lamodernitatea occidentalã esteinevitabilã ºi concluzia lasã locipotezei cã sultanul a gãsit inac-ceptabilã aceastã relaþie de fond,din moment ce nimeni nu va maivorbi de ªeherezada dupã aceas-tã apariþie.

La Poe (1845), din contrã, sul-tanul decide sã revinã la proprii-le rãdãcini, fãcând o cãlãtorie cuSinbad, în care aspectul feericascunde descrierea adevãrurilorºtiinþifice greu de admis de min-tea sultanului ºi greu de explicatcum califul nu va gãsi altceva defãcut decât sã aleagã tãcerea.Évanghélia Stead pune în luminãjocul lui Poe, care adoptã stilulantic de prezentare a subiectuluiºi structura poveºtilor din Milleet Nuit, folosind patru niveluri deimbricare, urmate de un text carepoate fi citit ca o criticã a textu-lui-sursã, în care explicã modali-tatea de funcþionare a textului.

Povestirea lui Nicolae Davi-descu împrumutã titlul nuvelei luiGautier pentru a-l pune în scenãpe Poe, ca personaj a cãrui isto-rie este povestitã de sora ªehe-rezadei cu ocazia celei de-a o mieºi doua noapte. Poe îl întâlneºtepe corb ºi are cu el un schimb deidei asupra propriei poezii. ªehe-rezada intervine pentru a face le-gãtura dintre aceastã poveste ºiprecedenta. La obiecþiile aduse desora sa asupra diversitãþii naraþi-unilor, ªeherezada îi rãspunde arã-tându-i analogia temelor ºi a struc-turii, iar, la final, reflectând cu aju-torul sultanului la conceptul deFrumuseþe; astfel ea revine laFilosofia compoziþiei a lui Poe.

Évanghélia Stead vede în con-cluzia tragicã a povestirilor luiGautier ºi Poe gradul de conºtien-tizare a materiei mitice orientaleºi neputinþa lumii occidentale dea o salva, ea face comparaþie în-tre plãcerea insaþiabilã a sultanu-lui pentru noi poveºti ºi exigenþapresei de a publica noi foiletoa-ne cu aceeaºi îndârjire. NicolaeDavidescu este cel care reuºeºtesã ajungã la concluzia potrivitãprivind confruntarea detaliatã a

celor douã lumi, pentru a arãta cãposibilitatea unei concilieri con-stã tocmai în acest raport. Astfelfiecare gãseºte propriul sãu con-cept de frumuseþe. O expoziþieimportantã a cãrþii O mie ºi unade nopþi, þinutã la Institutul Lu-mii Arabe de la Paris, din 27 no-iembrie 2012 (care va dura pânãîn 28 aprilie 2013), le va arãta ce-lor pasionaþi de aceastã povestecâteva faþete ale extraordinarei in-fluenþe pe care capodopera ara-bã o are asupra celor trei oamenide litere din Europa ºi America.Jocul lor cu literatura arabã ºi pu-terea ficþiunii suscitã ecoul de lao poveste la alta ºi îºi gãseºteîmplinirea în magistrala A o miaºi doua noapte, povestire-criti-cã de Nicolae Davidescu.

Traducere din limbafrancezã de Luiza Mitu

Sunt puþine scrierile despecialitate care se maicitesc de sau pentru

plãcere. Intervine în locul ei cu-riozitatea, necesitatea, obligaþiaº.a.m.d. Nu cã astfel de motivaþiiar fi dezavantajoase, numai cãsuntem cam departe de esenþaparadisiacã a lecturii. ªi rareorisunt ocaziile când ne mai cad înmânã lucrãri care sã reaprindã „fla-cãra” lecturii pleziriste.

O astfel de carte este Eroti-con. Tratat despre ficþiuneaamoroasã scrisã de MihaelaUrsa. Critic renumit cu studii sem-nificative precum Optzecismul ºipromisiunile postmodernismu-lui sau Scriitopia sau ficþiona-lizarea subiectului auctorial îndiscursul teoretic, autoarea sedovedeºte o seducãtoare, con-taminatã de discursurile de dra-goste pe care le analizeazã. Car-tea sa, scrisã dintr-o perspectivãce armonizeazã teoria literarã cucomparatismul ºi istoria mentali-tãþilor, reinterpreteazã poveºti deiubire celebre ºi apeleazã con-stant la cititor, principalul bene-ficiar al experienþelor amoroaselivreºti, renumite pentru potenþi-alul lor identificatoriu.

Chintesenþa tratatului Mihae-lei Ursa este conceptul de „eroti-con”, subiectul primului capitolal cãrþii. Interesant e cã termenulare puncte comune cu „emotico-nul” specializat, dupã cum se ºtie,în completarea limbajului verbalprin redarea pe cale vizualã aemoþiilor. De la acesta, erotico-nul reþine puterea de expunere vi-zualã, transmiþând inefabilul unorsecvenþe erotice care ºi-ar pier-de puterea de fascinaþie prin ex-

tratat despre ficþiunea amoroasã pentru uzul cititorilor,iubitorilor ºi al nostalgicilor de tot felul

plicitare. De altfel, eroticonul esteliantul dintre cititor ºi ficþiuneaamoroasã, fiindcã îi faciliteazãacestuia transpunerea textualã.Nu întâmplãtor, conceptul gravi-teazã (iniþial) în jurul scenei-em-blemã a ferestrei „în care interio-ritatea ºi exterioritatea comunicãprin intermediul unei rame, al unuiancadrament care presupuneaºezarea în calea unui privitor, aunui lector”. Odatã intrat pe fe-reastrã în ficþiunea eroticã prinscurte pasaje teoretice, cititoru-lui nu-i rãmâne decât sã explore-ze accepþiile ºi transformãrileacestei scene-emblemã, într-unperiplu critic condus de autoarecu umor ºi voluptate.

Des întâlnit în literatura eroti-cã, eroticonul ferestrei se dove-deºte încã de la începutul EvuluiMediu o metaforã ambivalentã aiubirii pasiune care separã îndrã-gostiþii (Lancelot ºi Ginevra, DonQuijote ºi Dulcineea, Romeo ºi

Julieta sunt numai câteva exem-ple), dar le ºi întreþine sentimen-tul. Spre sfârºitul secolului alXVIII-lea declaraþiile patetice ºiprivirile înflãcãrate cãtre o iubitãaproape inaccesibilã sunt înlo-cuite cu regizarea seducþiei ºi re-configurarea raþionalistã a ficþiu-nii amoroase. Deºi fereastra ºibalconul nu dispar definitiv, va-lorificate încã într-o piesã precumCyrano de Bergerac a romanti-cului târziu Edmond Rostand,acum frecvent întâlnit este eroti-conul teatrului seducþiei, cum îlnumeºte autoarea. E vremea cu-ceritorilor notorii precum Valmontsau Casanova, înrudiþi cu DonJuan prin voracitatea implicãrii înrelaþii amoroase pasagere, dar ºial seducãtoarelor, mai rafinate,mai abile ºi chiar mai periculoasedecât bãrbaþii, prilej cu care Mi-haela Ursa urmãreºte într-un ad-mirabil studiu de caz originilecreºtine ale concepþiei despreeternul rãu feminin.

Însã, ficþiunile erotice depã-ºesc ºi acest stadiu al seducþiei(reciproce, în fond, cãci seducã-torul se dovedeºte ºi el tot unsedus, ºi invers) în care ambelepãrþi au avut de câºtigat, bãrba-tul confirmându-ºi de fiecaredatã infailibilitatea forþei de atrac-þie, iar femeia, departe de a fi ovictimã, învãþând sã aibã iniþiati-ve erotice. Noul scenariu eroto-mahic, dedicat exclusiv bãrbaþi-lor, e surprins pentru prima oarãde Ovidiu în Ars amandi ºi vi-zeazã iubirea ca ritual de cucerirearmatã a femeii, inclusiv prin viol,la nevoie. Avem de-a face, astfel,cu un eroticon al brutalitãþii, fa-locentric am putea spune, care

valorizeazã pozitiv violul pe prin-cipiul împotrivirii ca formã de co-chetãrie femininã. Nu întâmplã-tor, mitologia abundã în „cuce-riri” ilustre ale unor zeitãþi meta-morfozate sau învingãtori careiau în posesie, pe lângã cetateacâºtigatã, ºi femeile învinºilor.

Totuºi, dupã pãrerea mea,acest eroticon erotomahic ar re-prezenta unitatea narativã debazã a ficþiunii amoroase de lacare ar fi trebuit sã porneascãdemersul autoarei. În primul rând,fiind identificat în versurile ovi-diene din perioada precreºtinã, eleste anterior din punct de vede-re cronologic eroticonului feres-trei ºi al teatrului seducþiei. În aldoilea rând, pentru cã mi se parecã surprinde germenii mecanis-melor acestor douã eroticoaneprin influenþa pe care femeia oexercitã asupra bãrbatului. Ca fi-inþã pasivã, inocentã, mereu fer-mecãtoare prin atenþia vestimen-taþiei igienei, coafurii etc., dupãrecomandãrile poetului latin, fe-meia e, de fapt, o seducãtoare, eastârneºte interesul bãrbatului,chiar dacã la final poate sã fie vio-latã. De aceea, femeia pare sã re-gizeze involuntar o micã scenã dinteatrul seducþie, îmbunãtãþite ºiduse la alt nivel, bineînþeles, deseducãtorii secolelor XVII-XVIII.În plus, impedimentele, fie ºi for-male, pe care bãrbatul le înfruntãîn dominarea iubitei, o anumitãstãruinþã posesivã ºi tensiuneacreatã între cei doi amintesc într-o formã rudimentarã de iubirea-pasiune concentratã în erotico-nul ferestrei. Prin urmare, contraropiniei autoarei ce privilegiazãscena ferestrei, cred cã mai de-

grabã eroticonul rãzboinic e în-locuit cu cel al ferestrei ºi apoi cucel al teatrului seducþiei.

Dar succesiunea nu afecteazãconsistenþa demersului ºi utilita-tea eroticonului în construcþiaunei teorii a erosului, a naturiiiubirii înþelese ca ficþiune utilã,sub influenþa Filozofiei lui „caºi cum” de Hans Vaihinger. Maiexact, în capitolul al doilea intitu-lat Erotologii, criticul se rapor-teazã în sens vaihingerian la ade-vãrul despre sentimentul eroticsau „minciuna” cu „valoarea deadevãr” perceputã de îndrãgos-tiþi ca fiind adevãratã. Din cate-goria erotologiilor fac parte, ast-fel, iubirea androginicã, platoni-cã, magneticã, blestematã º.a.m.d.cu exemplificãri livreºti notabile(care acoperã aproape tot ce s-ascris în materie de literaturã ero-ticã), integrate într-o filosofie amodului de a iubi ºi gândi iubi-rea. Deci o diversitate erotologi-cã dispãrutã odatã cu revoluþiilesexuale ale anii ’60. Literaturaeroticã a zilelor noastre câºtigãîn direcþia rafinãrii senzoriale, aplãcerii carnale, dar pierde toc-mai la nivelul semnificaþiilor deprofunzime. Oricum, lecturândcartea Mihaelei Ursa, împãtimiþiificþiunilor amoroase, ºi nu numaiei, îºi pot explica mai bine resor-turile intime ale atracþiei lor faþãde astfel de scrieri sau descoperi„adevãrul” de care ascultã fieca-re poveste de iubire celebrã. ªi,indiferent de concluziile (inevita-bile pentru un cititor al secoluluiXXI care, printre altele, mai ºi iu-beºte), plãcerea e garantatã.

ec

tu

ri

nnnnn MARIA DINU


nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

Trebuie sã ai oamenimorali… ºi, în acelaºi timp,

capabilisã-ºi foloseascã instinctele

primordiale de a ucidefãrã sentimente,… fãrã

pasiune,… fãrã judecatã,…fãrã judecatã!

Fiindcã suntem înfrânþidin cauza judecãþii.

Kurtz, Apocalypse Now

Kurtz este unul dintrecei mai înfricoºãtorisolitari ai benzii de ce-

luloid, un personaj desprins dintragedia greacã, tãvãlit prin tra-mele psihologizant-morale ale luiJoseph Conrad ºi înveºmântat încostumul dubios-ironic al unuierou de rãzboi american cãzut îndizgraþie (este, probabil, semnifi-cativ cã Ralph Fiennes, în recen-ta lui adaptare cinematograficã apiesei shakespeareane Coriola-nus, a ales sã-ºi modeleze perso-najul eponim dupã un tipar înru-dit). Gnoza lui, fiindcã treapta decunoaºtere pe care o atinge înurma îngrozitorului conflict dinVietnam se ridicã la nivelul res-

pectabil al unei ºtiinþe cvasi-mis-tice, este una a deplinei lipse decompromis: dacã vrei sã-þi învingiadversarul, trebuie sã te dove-deºti mai puternic, atât practic,cât ºi etic, decât el. Dacã el faceun pas, tu trebuie sã fii pregãtitsã faci doi. Sun Tzu sau Carl vonClausewitz ar fi aplaudat atitudi-nea ºi ar fi expus-o în tratate so-bre ºi detaºate. Kurtz o pune înpracticã.

Aruncat pe piaþã abia în 1979,deºi filmãrile se încheiaserã încãdin 1976, Apocalypse Now estea patra dintre capodoperele ani-lor ’70 ale lui Coppola (decadaeste consideratã de critica despecialitate drept cea mai fertilãºi mai valoroasã din întreaga ca-rierã a regizorului american). Alã-turi de primele douã pãrþi ale tri-logiei The Godfather (1972, res-pectiv 1974) ºi de fresca absolu-tã a teoriilor conspiraþioniste, TheConversation (1974), filmul, un

Bildungsroman marþial (caracte-rul iniþiatic al expediþiei întreprin-se de tânãrul cãpitan, care aretimp ºi de amor à la française,nu mai trebuie subliniat), esteeditat cu minuþiozitate la fineledecadei ºi reeditat de Coppolaînsuºi într-o versiune considera-bil extinsã ºi privitã drept defini-tivã, Redux, în 2001. Pelicula evo-cã nu numai eºecurile existenþia-le ale protagoniºtilor Benjamin L.Willard (jucat de Martin Sheen,dupã ce, din varii motive, SteveMcQueen ºi Al Pacino au refuzatrolul) ºi Walter E. Kurtz (jucat deMarlon Brando), ci ºi tragediaunei întregi generaþii americanecare ºi-a îngropat iluziile despreinvincibilitate ºi onoare în mlaº-tinile din sud-estul Asiei.

Filmul lui Coppola îi oferã unuifilolog îndrãgostit de intertextua-litate o pletorã de aperitive fine:fotojurnalistul american (interpre-tat de Dennis Hopper) care a rã-

mas în preajma lui Kurtz, în jun-gla cambodgianã, recitã din poe-mul The Love Song of J. AlfredPrufrock de T.S. Eliot ºi, mai pu-þin surprinzãtor, dar la fel de eloc-vent, din compoziþia If de Rudy-ard Kipling, în timp ce colonelulKurtz însuºi demonstreazã ace-laºi penchant pentru modernis-mul înalt, selectând, drept liricã(auto)funerarã, versuri din poe-mul The Hollow Men de acelaºiEliot. Coloana sonorã, ameste-când, în chip postmodern, muzi-ca lui Wagner – atacurile elico-pterelor comandate de locote-nent-colonelul Kilgore (interpre-tat de Robert Duvall) se executãpe acorduri din actul al III-lea dinDie Walküre – este juxatpusãmelodiilor trupelor The Doors(The End) sau The Rolling Sto-nes (Satisfaction). Totul estemenit sã genereze confuzie, sãcartografieze haosul, sã proble-matizeze. Lumea din ApocalypseNow nu mai este una a simpleidecadenþe: metaforele reificate peecran sunt pur ºi simplu din re-gistrul eshatologicului. Cum alt-fel s-ar putea reda incendierea,de cãtre Kilgore, a unui întreg satvietnamez, numai deoarece loco-tenent-colonelul, care declarã cãse dã în vânt dupã mirosul denapalm matinal, a descoperit înpreajma aºezãrii ocupate de bãº-tinaºi locul perfect pentru o par-tidã de surfing? Filmul abundã,de altfel, în scene de o brutalitatecoºmarescã, accentuând impre-sia generalã de ireal.

Din dorinþa de a crea un do-

carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCULucian Boia, De ce este Ro-

mânia altfel?, Humanitas, Bucu-reºti, 2012, 126 p.

Aº zice, evident, sedmagis amica veritas,dar nu pot. Dacã Ade-

vãrul ar fi putut fi aflat, probabilcã Lucian Boia l-ar fi ºtiut înain-tea mea. Deci discuþia nu ºi-ar maifi avut rostul.

De când cu onor însemnez încolþul ãsta de paginã, m-am opritasupra mai multor cãrþi ale profe-sorului Boia. Mi-e clar cã am pu-ternice afinitãþi intelectuale cudomnia sa. Mi se întâmplã însãceva care în mintea mea are unsingur precedent, numit Caragia-le: îmi sunt în mod egal antipaticicei care îl laudã ºi cei care îl ata-cã. Mi se pare cã ºi unii ºi alþii îlpercep simplist-visceral, cã îi pre-supun gânduri ºi îi pun în gurãaserþiuni. Exemplul cel mai clareste chiar asocierea sa cu „demi-tizarea”, de care s-a distanþat, derepetate ori, spunând – simplificºi eu – cã fãrã mituri nu se poate.Avem de-a face cu un veritabil„mit al demitizatorului Boia”, va-lorizat, dupã plãcerea fiecãruia,pozitiv sau negativ. Ca o rãzbu-nare a chimiei pe care n-am învã-þat-o – scuzaþi cutezanþa! – îmivine sã zic cã e un atom pe caretoatã lumea îl ia drept ion. Aici emarea problemã cu relativizãrile,cred, cã deºi sunt raþionale, ba-lansul lor ajunge sã stârneascãreacþii pasionale.

De când cu De ce e Româniaaltfel?, am vãzut parcã porniri maiputernice ºi într-o parte ºi în cea-laltã. Mã intereseazã în mod spe-cial categoria celor care, deºi aufost, de obicei, pe aceeaºi lungi-me de undã cu Lucian Boia, acummanifestã reþineri. Asta e bine.Vedem cã istoricul nu face proze-liþi – probabil ultimul lucru pe care

Amicus Boiaºi l-ar dori – cã, a-l aproba, în fond,nu înseamnã a umbla orbeºte pecãrãrile intelectuale trasate dedomnia sa. Douã reproºuri mi-ausãrit în ochi: (1) cã nu spune nimicnou ºi/sau (2) cã argumenteazãinsuficient ceea ce spune ºi, prinurmare, pare sã exagereze. Se vân-turã suspiciuni de disperare – deunde ºi asocierile Cioran –, de pri-pã, de comandã editorialã etc. Darasta e doar o cozerie cu vag iz in-telectual. Pânã la urmã, trebuie sãdiscutãm ideile.

E greu sã nu-i dai dreptate luiLucian Boia, dar e greu ºi sã-i daidreptate. ªi cel mai greu e sã pãs-trezi echilibrul. Însuºi autorul facesã fie aºa, pentru cã trateazã prearepede o problemã mult prea mareºi nu are cum sã evite generalizã-rile ºi simplificãrile. În stilu-i ca-racteristic, introduce o serie denuanþe, care însã nu-s suficien-te. Ar fi fost nevoie de nuanþe lanuanþe; aºa, balansul a rãmascam mare.

Rãspunsul la întrebarea „de cee România altfel?” pare sã fie sim-plu. De fapt, nu e complet altfel,ci doar mai altfel, pentru cã „s-afãcut într-un anume fel” (p. 121).Cred ºi eu cã „PREZENTUL EOPERA TRECUTULUI, cã Româ-nia e cum e pentru cã a fost cum afost”. E clar cã nu e un „blestem”,ci doar „o istorie” (p. 6), dar nuînþeleg de ce ar putea fi unul ºiacelaºi lucru. Dacã România e alt-fel acum e pentru cã a fost altfelpe tot parcursul istoriei sale, pen-tru cã nu a reuºit sã-ºi depãºeas-cã alteritatea. Asta pare sã-ºi fipropus sã ne arate Lucian Boia.

Totul porneºte de la apariþiaîntârziatã a românilor în istorie,

asociatã firesc cu marginalitatealor ºi ambele perpetuate pânã înprezent. „SLÃBICIUNEA STA-TULUI a fost – ºi a rãmas în bunãmãsurã pânã astãzi – o trãsãturãspecificã a istoriei româneºti[s. M.G.]” (p. 14). Îmi permit sãremarc cã „slãbiciunea statului”nu a însemnat (mereu) slãbiciu-nea puterii. Din incapacitatea dea prinde „corpul social într-o re-þea completã ºi eficientã de insti-tuþii ºi reguli”, adãugatã condi-þiei de frontierã (vezi România,þarã de frontierã a Europei), arezultat „o accentuatã închidereºi o tot atât de accentuatã des-chidere” (p. 10), cu o civilizaþieþãrãneascã ruptã de lume – deºi,la rândul ei cu influenþe diverse,chiar dacã greu identificabile (vezipp. 11-12) – ºi una a elitelor, des-chisã la toatã lumea. „Strãinii” aujucat mereu un rol important înspaþiul românesc, dar mai alesîncepând din secolul al XIX-lea.„Modernizarea este echivalentãcu occidentalizarea” (p. 18), chiardacã aduce celebrele „forme fãrãfond”. Urmeazã o „RomânieMare” – care, dincolo de întin-dere, nu a fost atât de mare pecât ºi-au dorit-o contemporaniisau pe cât apare din „elaborareamitologicã de dupã 1989” (p. 54)– ºi un regim comunist pe care –ne spune Lucian Boia, preluândo idee larg rãspânditã – româniil-au dorit mai puþin, dar l-au ac-ceptat mai mult decât oricine. Is-toriceºte ºi strict punctual, multelucruri spuse de autor sunt celpuþin chestionabile. De exemplu,eu unul mã întreb – deºi o audpeste tot, sau poate tocmai deasta – dacã Ceaºcã a fost „unul

dintre marii actori mondiali ai vre-mii lui” (p. 78), mediatorul univer-sal, temutul adversar al URSS etc.Cred cã e o problemã de propa-gandã ºi de percepþie ºi aºlega-o de un alt aspect importantdiscutat (sumar) în carte: comple-xul de inferioritate.

Complexul acesta nu avea cumsã nu aparã, zic eu. Vremea cândromânii – mã rog, o micã parte dinei – au început sã-ºi conºtientize-ze altfel-ul – adicã marginalitateaºi retardul – a coincis cu aceea încare ei au început sã-ºi doreascãsã fie altfel – adicã sã aibã un „spe-cific naþional”. Cum n-au reuºit sãîmpace un altfel cu altul, a apãrutcomplexul, care s-a manifestat ºiel contradictoriu, pe de o parte camasochism – românul catastrofistcare se vede pe veci mic ºi prãpã-dit –, pe de alta ca grandomanie –românul care se vede strãmoºulOccidentul, embrionul culturiiuniversale etc. etc. „Dramatizarearelaþiilor cu strãinii” (p. 36) esteexplicabilã în ambele variante.

Dupã mine, partea cea mai so-lidã a cãrþii, este aceea în careLucian Boia vine cu gândul înpostdecembrism. Bineînþeles cãºi aici e discutabil, numai cã re-proºurile de abordare eseisticã/jurnalisticã, îndreptãþite pentruprima parte, nu-ºi mai au rostul.Apar, în schimb, suspiciunile departizanat politic, dar ele sunt in-evitabile ºi, pânã la urmã, benig-ne, mai ales dacã te acuzã toþi. Nise vorbeºte cu nerv de „strate-gia minciunii”, de „confuzia va-lorilor”, de politica-spectacol ºide „apatia” românilor. În aceastãultimã privinþã, deºi e clar cã sta-rea actualã e rezultatul istoriei,multora le fuge gândul spre „psi-hologia poporului român”, pen-tru cã autorul nu a reuºit sã pãs-treze clare nuanþele.

Nu mã pot abþine sã nu mãopresc asupra unei întrebãri din fi-nal: „Ce poate fi mai îngrijorãtordecât faptul cã atât de mulþi tineri,tot mai mulþi, ºi printre cei mai pro-miþãtori, îºi vãd realizarea numai înafara României?” (p. 122). Fãrã sãbat prea mult ºaua, mi se pare cãLucian Boia ia de bun un mit mareºi încâlcit ca România actualã. Înrest, sunt de acord cã deºi nu avemo soluþie, trebuie „sã ajungem sãseparãm odatã mediocritatea ºi im-postura de valoare” (p. 122).

Marea întrebare care mi-a datde gândit este „mai sunt româniio naþiune?”. Sunt confuz pentrucã vãd scris cã „NAÞIUNEA RO-MÂNÃ este, în forma ei împlini-tã, o creaþie de secol XIX” (p. 31).Or, din ansamblul discursului s-ar deduce cã tocmai asta ar fi pro-blema, cã altfel-ul este, de fapt,neîmplinirea naþiunii. Apoi, nu-mi dau seama pe ce se bazeazãideea de decãdere – când e clarcã vorba de un progres, chiardacã nemulþumitor, ºi autorul aspus asta în alte dãþi. Sã fie oschimbare de opinie, o amãrãciu-ne acutã sau doar o scãpare?

Cred/sper cã însuºi LucianBoia este nemulþumit de aceastãcarte!

cument estetic cât mai ºocant,Coppola grupeazã, printre ingre-dientele amestecate ale produc-þiei, elemente disparate din lite-raturã ºi cinematografie. Dacãmica bijuterie conradianã Heartof Darkness este un hipotext evi-dent, mai puþin evidente sunt in-fluenþele exercitate de romanulLord Jim de acelaºi Joseph Con-rad sau de cartea despre Vietnamsemnatã de jurnalistul MichaelHerr, Dispatches. Critica a punc-tat ºi relaþia subtilã care se poatestabili între Kurtz ºi Aguirre, per-sonajul alienat din filmul lui Wer-ner Herzog, Aguirre, der ZornGottes, care, dupã ce-ºi ucide fãrãscrupule patronul aristocrat, con-duce o violentã ºi alienantã ex-pediþie de conchistadori pe Ama-zon, în cãutarea miticului El Do-rado. Trebuie subliniat însã cãvocile intertextuale se armonizea-zã în chip fericit, iar sudarea lorîn corpul estetic al noului produscinematografic se realizeazã înabsenþa oricãror stridenþe. Ima-geria însãºi este o tapiþerie deroman exotic: Golding þesut pecanavaua lui Conrad.

În 1979, deºi filmul a fost uncvasi-unanim succes de criticã,încununat cu premii prestigioa-se (Oscar, BAFTA, Palme d’Or,Golden Globe), publicul larg abiadigerase dezastrul din Vietnam ºinu era pregãtit pentru Apocalyp-se Now. Astãzi, dupã douã apo-calipse recente, Afghanistan ºiIrak, pelicula lui Coppola pare maiactualã decât oricând în ochiihalucinaþi ai audienþei.

gnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtzgnoza lui Kurtz

ec

tu

ri


Când am început Salo-nul Municipal de Foto-grafie pentru Liceeni,

în urmã cu patru ani, am pornitde la câteva realitãþi ºi de la odorinþã.

Craiova este unul dintre celemai importante centre ale artei fo-tografice din România din ultimajumãtate de secol. A dat numemari în fotografia româneascã –Mihai Cãlinescu, Mircea Faria,Nicu Dan Gelep, Victor Boldîr. ªiîn prezent existã o miºcare foto-graficã importantã în Craiova, iarsufletul ei este Mircea Anghel –preºedintele fotoclubului „MihaiDan Cãlinescu”.

În acelaºi timp, tot mai mulþitineri se îndreaptã spre fotogra-fie, graþie ºi progresului tehnolo-gic, ce a fãcut din fotografie oactivitate la îndemâna oricui.

Acestea erau realitãþile. Dorin-þa a fost de a constitui un cadru încare tinerii sã îºi poatã manifestatalentul în acest domeniu ºi sãpoatã ajunge de la fotografie laartã fotograficã. Iar acest lucru nuse putea realiza decât oferindu-leo manifestare care sã le fie dedi-catã doar lor. Aºa a apãrut ideeaunui salon de fotografie pentru li-ceeni. În demersul nostru am fostsprijiniþi de Mircea Anghel –AFIAP – preºedintele fotoclubu-lui Mihai Dan Cãlinescu, FlorinRogneanu – directorul Muzeuluide Artã Craiova, Victor Boldîr –EFIAP, Inspectoratul ªcolar Jude-þean Dolj, Direcþia pentru Sport ºiTineret Dolj ºi numeroºi sponsoriîn frunte cu Electroputere Parc ºiYellow Store.

Tema „Craiova în imagini” afost aleasã pentru cã am încercatsã construim o relaþie între tineriºi Bãnie. Craiovenii, ºi mai alestinerii, nu au o relaþie foarte apro-piatã cu oraºul lor. Nu îl percepca fiind un spaþiu social cu pro-pria personalitate, cu care sã intriîn dialog ºi care sã te modeleze

Craiova vãzutãde liceeni

pe mãsurã ce îl accepþi ºi te dez-volþi împreunã cu el. Prin urmare,Salonul de Fotografie pentru Li-ceeni a fost nu doar un demersartistic ci ºi unul urbanistic ºisociologic.

Ne-am bucurat sã constatãmcã, pe parcursul celor patru ediþiide pânã acum, aceste obiectiveau început sã prindã contur. Ti-nerii au o reprezentare din ce înce mai personalã a oraºului lor,iar acest lucru se vede din foto-grafiile cu care participã la con-curs. În acelaºi timp, mulþi dintreei ºi-au descoperit o adevãratãpasiune pentru arta fotograficã.Desigur, conteazã foarte mult ºimediul în care activezi. O dovadãîn acest sens este Colegiul Naþi-onal „Carol I” care, de la primaediþie, a fost lider în privinþa par-ticipãrilor ºi al premiilor obþinu-te. Iar asta ºi pentru cã în acestliceu a fost cineva – profesoulLiviu Ionescu – care sã îi îndru-me în aceastã direcþie.

Timp de patru ediþii, Salonul acrescut, iar acum este o prezenþãimportantã pe harta manifestãri-lor culturale din Craiova. În ace-laºi timp, graþie acestui salonavem deja o importantã bazã defotografii cu oraºul Craiova carepoate fi exploatatã în viitor.

Existã premise ca acest salonsã se dezvolte ºi sã se transfor-me într-unul regional. Rãmâne devãzut dacã acest lucru se va în-tâmpla. Dar, oricum va evolua elun lucru este sigur – peste câþi-va ani (nu mulþi) dintre liceeniicare au participat la acest salonse vor selecta viitorii artiºti foto-grafi care vor continua tradiþiaCraiovei. ªi atunci vom ºti cãceea ce am visat la prima ediþie s-a împlinit.

nnnnn Cristian Nedelcu

Directorul Salonului Naþionalde Fotografie pentu Liceeni

Cu fiecare nouã ediþie aacestui salon constatnu numai o creºtere a

numãrului de participanþi dar ºi ocreºtere calitativã a lucrãrilor pre-zentate. Sigur cã un numãr din ceîn ce mai mare de fotografii adu-ce dupã sine ºi posibilitatea maimare de a alege, însã atunci cândcalitatea acestora creºte, aºa cums-a întâmplat la acest salon, ºan-sele ca selecþia sã aducã în primplan valori, este cu atât mai mare.

Desfãºuratã dupã reguli seve-re ºi profesionale, jurizarea s-adesfãºurat ca la un salon naþio-nal sau internaþional profesio-nist, juriul necunoscând numeleautorilor, selecþia realizându-sedoar pe imagine. S-a acordat aten-þie încadrãrii în primul rând petematica salonului, apoi pe mo-dul de punere în paginã, pe com-punerea subiectelor, pe dispune-rea lor, cromatica generalã ºi con-cordanþa acesteia cu compoziþia,în ansamblu, ineditul ºi originali-tatea tratãrii subiectului.

Astfel cã misiunea juriului nua fost deloc uºoarã, nu de puþineori renunþând cu regret la unelelucrãri, fiind conºtienþi cã astfelpoate „nãruim” speranþe ale unor

un tânãr salon municipalde fotografie

potenþiale talente.Rezultatul final al jurizarii, însã,

a fost cât se poate de edificator,cãci au ieºit la ivealã adevãratelevalori, lucrãri cu o compoziþie, ocromaticã ºi un mesaj care ar fifãcut invidios ºi pe un artist fo-tograf consacrat.

Nu micã ne-a fost mirarea sãconstatãm cã premiul cel mare afost adjudecat de câºtigãtoareade anul trecut a medaliei de aur,Domniºoara Laura Tomºa, de laColegiul Naþional Carol I, fiindpremiaþi sau având lucrãri accep-tate mulþi participanþi care au fostselectaþi sau premiaþi ºi la ediþiileanterioare ale salonului. Astadenotã o creºtere constantã acapacitãþii lor creatoare, o îmbu-nãtãþire a stilului ºi a manierelorde lucru vizibile ºi benefice pen-tru toþi.

Creºterea calitativã a niveluluifotografiilor ne dã speranþe cã fo-tografia craioveanã este pe mâinibune. Oraºul Banilor fiind unul dincentrele fotografice cu renume înmiºcarea fotograficã româneascã,avem convingerea cã aceastã pe-pinierã a fotografiei, Salonul Mu-nicipal de Fotografie pentru Lice-eni, va aduce noi valori în lumea

celor care scriu cu luminã. Ne gân-dim chiar sã extindem la nivel re-gional ºi, de ce nu, la nivel naþio-nal acest salon.

ªi pentru ca ineditul ºi reuºitasã fie depline, Patronajul ºi me-daliile salonului au fost acordateîn premierã de nou înfiinþata So-cietate Fotograficã din România,care abia a fost constituitã la Cra-iova ºi care sperãm sã fie cea careva promova mai mult ºi mai efi-cient tinerele talente. Astfel, tâ-nãra Societate a acordat pentruprima datã medalii tinerilor, celorcare o vor duce, poate, mai de-parte. Realitatea ne-a dovedit cãavem un adevãrat rezervor de vi-itori creatori din domeniul aces-tei frumoase, controversate darºi importante arte a luminii,FOTOGRAFIA.

nnnnn Mircea Anghel,A.FIAP

Preºedintele Societãþii deFotografie din România

Preºedinte al Fotoclubului„Mihai Dan-Cãlinescu”

Membru al juriului - SalonulMunicipal de Fotografie

pentru Liceeni

S alonul de Fotografie„Craiova în imagini” re-prezintã o apariþie bine-

venitã în viaþa culturalã a oraºu-lui nostru ºi deja un evenimentanual aºteptat cu emoþie de cãtreliceeni. Elevii Colegiului Naþional„Carol I”, s-au remarcat încã dela prima ediþie, prin rezultate de-osebite obþinute la acest con-curs. Poate cã nu întâmplãtor obunã parte dintre laureaþii con-cursului - precum Teona Goreci,Alexandru ªerban, Laura Tomºa,Cãtãlina Mijea, Anca Simion sauMiruna Ghigeanu - ºi bineînþelesalþi liceeni expozanþi prezenþi înSalonul de Fotografie, de-a lun-gul celor 4 ediþii deja derulate, mi-au fost sau îmi sunt, elevi.

Douã argumente susþin ipote-za cã realitatea nu este o simplãcoincidenþã. Dacã ar fi sã alegemdisciplina de învãþãmânt studia-tã în liceu, de care fotografia – cao simbiozã dintre tehnicã ºi artã– se apropie cel mai mult, precisaceea ar fi fizica. Ca profesor de

fizicã, am acordat întotdeauna omare importanþã, conexiunii din-tre noþiunile teoretice ºi aplicaþii-le acestora frecvent întâlnite înviaþa noastrã cotidianã. Astfel,lecþia din capitolul de opticã, de-dicatã aparatului de fotografiat,am îmbogãþit-o întotdeauna, cuexplicaþii detaliate ºi cu exemplecât mai expresive.

Demersul meu didactic a fostcontinuat în ultimul an ºcolar, însãptãmâna „ªcoala altfel” printr-o activitate complexã desfãºura-tã cu elevii mei ºi dedicatã foto-grafiei: explicaþii teoretice însoþi-te de exemplificãri practice, ver-nisarea unei expoziþii de fotogra-fie însoþitã de discuþii, iar la finalrealizarea de cãtre fiecare clasã, aunui album digital, cu fotografiiproprii, pe o tematicã legatã deviaþa ºi istoria Craiovei.

Am reuºit aºadar sã stimulezmai întâi curiozitatea ºi atenþiaelevilor faþã de acest subiect, iarapoi i-am încurajat sã participela Salonul de fotografie „Craio-

va în imagini”. Am apelat în acestsens chiar ºi la sentimentul demândrie cã elevii de astãzi ai Co-legiului Naþional „Carol I” suntcolegi de liceu, peste decenii, cumaestrul fotograf care a dat nu-mele Marelui premiu acordat laSalon: Nicu Dan Gelep.

Cel de-al doilea argument arputea fi sintetizat prin vorbele deduh, pe cât de vechi tot pe atâtde pline încã de adevãr, lãsatenouã de filozoful ºi teologul Au-gustinus: „Flacãra pe care vreis-o aprinzi în alþii, trebuie mai în-tâi sã ardã în tine însuþi !” Foto-grafia este, alãturi de dragosteapentru munte, o pasiune stator-nicã pentru mine, concretizatãprin câteva mii de fotografii pecare le-am realizat de-a lungulanilor. Tocmai aceastã experien-þã personalã, mi-a permis sã îi potajuta adesea pe elevi cu sfaturiutile în realizarea sau în selecta-rea fotografiilor. Expoziþia de fo-tografie cu imagini din viaþa ºco-lii noastre pe care am realizat-ocu ajutorul câtorva colegi ºi cusprijinul material al comitetului depãrinþi din liceu, expoziþie prile-juitã de cea de-a 185-a aniversa-re a Zilei Colegiului, le-a oferitelevilor un exemplu cât se poatede concret în aceastã direcþie.

Sper ca pasiunea pentru foto-grafie ce s-a aprins în sufleteleelevilor de ieri ºi de azi ai Cole-giului Naþional „Carol I” sã însu-fleþeascã ºi generaþiile viitoare. Înacest sens, un rol important vaavea cu siguranþã ºi în anii vii-tori, Salonul de fotografie pentruliceeni „Craiova în imagini”, aicãrui iniþiatori ºi organizatori me-ritã toate felicitãrile ºi încurajãri-le pentru a duce mai departeacest frumos proiect.

nnnnn prof. Liviu Ionescu

fotografia – o pasiune ce renaºteîn sufletele elevilor de azi aiColegiului Naþional „Carol I”

Salonul Municipal de Fo-tografie pentru Liceenieste un eveniment bene-

fic pentru noi, ca tineri artiºti, de-oarece ne oferã posibilitatea sãne facem cunoscute lucrãrile siviziunea noastra artisticã asupraoraºului si asupra vieþii cotidienedin Craiova. Este important, ca ti-neri, sã avem legãturã cu viaþa ar-tisticã ºi sã participãm la astfel deevenimente. Este ºansa noastrãde a intra într-o competiþie undeîþi sunt vãzute lucrãrile de un juriuformat din oameni de artã ºi de ainteracþiona prin intermediul lucrã-rilor cu oamenii obiºnuiþi care s-auoprit sã ne admire munca. Faptulcã expoziþia si vernisajul au avutloc într-un spaþiu public si frecven-tat de oamenii de toate vârsteleºi din toate categoriile (Mall-ulElectroputere Parc) este excelentpentru noi, participanþii, deoare-ce mai uºor se opreºte un trecãtor

sã admire o lucrare într-un spaþiucomercial, unde cei mai mulþi vinsã se relaxeze ºi nu sunt presaþide timp, în raport cu majoritateaoamenilor care trece numai pe lan-gã vitrinele galeriilor de artã nea-vând posibilitatea sã-ºi rupã pu-þin timp pentru a privi o lucrare.

Având în vedere importanþaconcursului ºi numãrul mare departicipanþi, faptul cã am câºti-gat o medalie a însemnat multpentru mine. Competiþia fiind dince în ce mai mare de la an la anparticiparea în concurs ºi câºti-garea unui premiu este cu atât maiimportantã cu cât numãrul de lu-crari este mai mare.

Mã bucur cã am reuºit sã par-ticip ºi anul acesta la Salonul Mu-nicipal de Fotografie ºi cã lucrã-rile mele au fost expuse alaturi decelelalte.

nnnnn Maria Theodora Ispas

impresii depremiant

Miruna Ghigeanu - În cãutarea fericirii (Medalia de Argint)

rte

impresii depremiant


În timp ce traversa cartie-rul cu privirea în pãmânt,îºi aminti de tãmãduiala lui

Toni. Stãtuserã în bucãtãrie,unde ºi adormise. Probabil cã elo acoperise ºi îi pusese perna subcap, când descoperise cã nu-l maiasculta. Îi povestise despre cumnu i-a mai vãzut pe cei din gaºcã,cã s-a mai dus de câteva ori pe laei, cum fãceau poante pe seamalui cã la 9 trebuie sã fie mereuacasã, sã citeascã din cartea pecare i-a dat-o duhovnicul. Despremama lui care s-a speriat când ela zis cã vrea sã împartã averilelumeºti. Ea în loc sã se bucure cãel nu mai bea, dupã cât l-a certatsã se lase... Cum îi spunea mereucã seamãnã cu tata, cã nu-ºi asu-mã responsabilitãþi. Acum, decând nu mai bea, îi zice cã tot cuel seamãnã, cã face numai ce vreael, tot fugã de realitate este. Eanu înþelege. Acum a început ºitatãl lui sã îi spunã cã parcã-imaicã-sa, cã îl bate la cap sã selase de fumat, dar el nu îl bate lacap, el doar l-a rugat sã nu maifumeze când e el acolo. Sau poa-te cã de fapt îl bate la cap, nu secade sã spunã nimãnui ce sã facã.Tocmai el, ultimul om de pe pã-mânt, n-ar trebui sã ridice privi-rea ºi el se trufeºte ºi îi rãneºtepe ceilalþi, chiar ºi pe ea a rãnit-odin pricina slãbiciunilor lui.

Atunci a sunat Monica sã oîntrebe dacã mai ajunge la cinã,i-a spus cã stã de vorbã cu Toniºi cã o sã vinã pânã la 10. Când aînchis, Toni a plecat în ultima ca-merã – unde se retrãgea ca me-reu la chefurile din primãvarã –sã citeascã din cãrþile lui, a în-chis uºa. La întoarcere era mai li-niºtit, iar ei i se fãcuse somn, avrut sã îi spunã cã o sã plece încurând, dar el începuse sã poves-teascã despre un pãrinte de la omânãstire ºi cum a mers el cinciore prin zãpadã ca sã ajungã lachilia aceluia, i se închideau ochiiascultându-l cum vorbea desprecãrarea prin pãdure ºi cum se cãiaapoi cã se laudã cu eforturile lui,

scena (II)cã e mândru, când ar trebui sãaibã capul plecat. Cam atunci aadormit. Dar cum sã-i explici astaMonicãi?

Trase aer în piept ºi ridicã pri-virea: maºina era în parcare.Doamna în verde cu cei doi câinimergea încet printre copacii desub fereastra ei, ºtia cã atuncicând se va apropia va auzi cu-vintele care o trezeau în fiecaredimineaþã: Hai, Bobi! Hai la mama!Bobi, n-auzi? Pãpuºa, hai sã mer-gem. Hai. Hai, copiii lu’ mama!

Îºi cãutã cheia ºi îºi spuse cãoricât de mult ar dura, tot o sã setermine. Cât va putea sã þipe? Vaîncerca sã o liniºteascã, sã o facãsã înþeleagã. Dacã va avea oca-zia, dacã Monica va conteni dinfericirea de a fi avut dreptate dinnou, cãci da, în atotputernicia ei,a ºtiut de la început cã nu e bunãde nimic. Vru sã numere pânã la10, dar nu mai avu rãbdare, bãgãcheia în uºã când ajunse la 8.

- Pe unde umbli? îi auzi glasulrãstit din bucãtãrie.

Pânã sã rãspundã, continua-rea o nedumeri:

- Bãi, Gigi, eu îmi pun obrazulpentru tine ºi tu ce faci? Te tre-zesc eu cu telefonul! Spune-miimediat ce cauþi acasã?

Slavã Domnului, îºi zise ºibãgã capul în bucãtãrie. Era înpicioare ºi umplea încãperea cugesturile ºi zgomotul de tocurimãrºãluind între fereastrã ºimasã. Încercã un zâmbet de salutºi primi unul formal înapoi. Per-fect, se gândi, scãpase de nãduf.

- Tu ºtii ce înseamnã aceastãîntâlnire pentru mine? ªtii ce re-laþii îmi stric eu din cauza ta?

Se duse în camerã ºi se întin-se pe pat. Pe spãtarul scaunuluirochia cea nouã trona fãrã niciocutã. Îi auzea glasul ºi de-aici.

- Nu pe tine te sunã omul ãla!

Pe mine mã sunã! Eu pierd toatecontractele, nu tu. ªi asta aºa, cãai tu chef sã stai acasã sâmbãtãdimineaþa, tu eºti în weekend, eºtiboier!

Ce noroc pe ea! Pe ramura ceamai înaltã a salciei, Zgribulitu îºicurãþa penele. Umezeala ceþii seaºezase pe geam în picãturi mici.Se scurgeau încet fãcând ca vân-tul sã parã ºi mai rece.

- Nicio Monica! Nicio Moni-ca! Monica întotdeauna tre’ sãspele scutecele unora care nu vorsã facã nimic!

Îºi trase pãtura pe ea.- Gigi, pe mine sã nu te mai ba-

zezi, eu nu-mi mai pun obrazulpentru tine! Acum explicã-mi ºi miecum te-ai gândit tu sã nu te duci!

Frigul rãmãsese în corpul eimic. Cearºaful rece o fãcu sã tre-mure. Ar putea sã se prefacã ador-mitã, dar nu, n-ar face decât sãamâne înfruntarea. Mai bine maistã puþin aºa, în pãturã, pânãcând o sã termine de vorbit ºi os-o strige.

- Vai de capu’ meu! George, terog sã mã ierþi! Am încurcat nu-merele. Am vrut sã îl sun pe Gigi,de la birou. Scuze cã te-am trezit!Îmi pare rãu, haide cã ne întâlnimºi-þi explic. Pa, pa! Scuze, din nou!Pa!

Zâmbetul i se retrase de pechip când auzi uºa de la bucãtã-rie. Sobrã ºi rãvãºitã, cu fire depãr ieºindu-i din cocul prins cuclama argintie, Monica intrã încamerã. Aruncã o privire spre pat,cu gândul în altã parte. Se aºezãlângã ea, o mai privi o datã ºi iz-bucnirã amândouã în râs.

- Sãracul George! Sã te tre-zeascã o nebunã din somn! Acumnu mai pot sã-l sun nici pe Gigi,dã-l încolo de client cu fiþele lui,cine fixeazã întâlniri sâmbãtã di-mineaþã? Numai balaurii ãºtia dela internaþionale, ei n-au auzit deweekend.

Se lungi pe pat la picioarele ei,cu tocurile înfipte în mochetã. Prindeschizãtura dintre nasturi, îi ve-dea eticheta sutienului verde.

- Ce mai face Toni?- E creºtin ortodox.- Ca noi toþi!- Nu ca noi toþi. El chiar se pune.O privi lung- Vrei sã spui cã acum bea doar

vin? Hai, nu te supãra, glumesc ºieu. ªi marele actor ce pãrere are?

- Habar n-am ce pãrere are, îºivede de trabucurile lui. Suntºocaþi toþi, cred.

- O sã-i treacã, doar îl ºtii.Rãmaserã o perioadã în tãce-

re. Zgribulitu zburase din salcie.Dincolo de ea, în blocul vecin,un bãrbat ieºise pe balcon înmaieu. I se fãcu ºi mai frig când îlvãzu, vru sã tragã pãtura maibine, dar Monica stãtea pesteea. Privirea îi cãdea pe scaun, darpãrea absorbitã de alte gânduri.

- George acum citeºte ºtirile,spuse agale zâmbind. ªi Gigidoarme... ªi Rotaru raporteazãneseriozitatea partenerilor, râsecontinuând sã priveascã þintãscaunul. Unde ziceai cã e maga-zinul ãsta nou?

- În centru, lângã monument.- Pe ce parte?- Pe partea cu banca. Cum vii

dinspre gang, e imediat dupãbancã.

- Mã duc disearã. Mergi? Darfãrã cheltuieli.

- Nu merg, tre’ sã trec sã-i lashanoracul lui Toni.

Îºi luase bluza neagrã, hano-racul îl îndesase în rucsac. Îl pu-sese în spate, îi þinea de cald, darurechile îi îngheþaserã. Îi auzi gla-sul tocmai când se gândea cebrusc venise toamna, ieri purta-se rochia la ºcoalã ºi azi nu maicontenea din tremurat. Se întoar-se ºi o vãzu aplecatã peste plasade plastic micã ºi murdarã.

- Stai sã þi le arãt! Sã vezi cedulci sunt! Þin pe drum ºi de foa-me, ºi de sete.

Scoase un mãr mic, pe jumãta-te stricat.

- ªi cu cât sunt?- Zece mii toatã plasa, spuse

triumfãtoare.Erau vreo patru-cinci mere. O

privi amuzatã, scoase o bancno-tã ºi i-o întinse. Bãtrâna îi înmânãlegãtura.

- Uitã-te la mine! Eºti de-aicisau în vizitã?

- De aici.- E, atunci când te întorci sã

îmi spui dacã n-a fost aºa.- Ce sã fie? o întrebã zâmbind.- Þin ºi de foame, ºi de sete.

La drum lung sã ai mereu mãru’cu tine. Ia aminte!

- Da, da, o sã þin minte! Sãru’mâna.

Fãcu un ocol pânã la izvoruldin marginea parcului, sã spelemerele. Apa curse peste margini-le plasei ºi îi udã bascheþii ºi pan-talonii, mâinile îi îngheþaserã ºiele ºi când muºcã din mãrul receîncepu sã tremure ºi mai tare.Porni repede înspre ºosea. Înscara blocului era mai bine, apã-sã soneria lãsându-se de pe unpicior pe altul. Vin sã îi aduc ha-noracul ºi îi cer ºosete, se gândi.I se pãru cã aude ceva ºi aºteptãsã se deschidã uºa, dar când su-netul se repetã îºi dãdu seama cãvenea din apartamentul vecin.

- Unde mi-ai pus cheia?, seauzi un glas de bãiat. Replica nu

mai ajunse, doar clipocitul unuirobinet rãmas deschis.

Sunã din nou, fãrã rãspuns.Ieºi în înserarea nefireascã în carenorii transformaserã amiaza. Tre-cu peste gardul scund de fier ºibãtu pe rând în geamul de la bu-cãtãrie, apoi în cel de la camerade pe colþ. Încercã sã vadã ce seîntâmplã dincolo de ele, dar nuprinse decât o canã ºi o linguriþãrãmase pe colþul mesei. Începu sãplouã chiar când dãdea colþul în-spre spatele blocului. Se adãpostisub balconul de la primul etaj.

Sunetele firave se desprinse-rã din rãpãiala ploii. Se întoarseºi vãzu fereastra sufrageriei des-chisã. Se ridicã pe vârfuri ºi priviînãuntru. Toni era aplecat pestepian. Vru sã ciocãne, dar rãmasecu degetele prinse de margineapervazului. Îºi þinu rãsuflarea,glasul lui se ridica din când încând fãrã cuvinte, accese acutede jale peste durerea molcomã asunetelor pianului. O palã devânt izbi ploaia de fereastrã ºi odeschise mai larg. Se lãsã în jos,speriatã, de teama de a nu fi des-coperitã, dar cântecul continuã.Se aºezã pe rucsacul ud. Dincolode poteca îngustã de ciment delângã peretele blocului, picãturi-le de ploaie þopãiau pe peliculaargintie a bãlþii care înconjurasetulpinile celor doi copaci. Cândglasul lui porni din nou, cuvinte-le izbucnirã cu caznã: Sfinte Dum-nezeule! Se odihni, parcã, puþin,înainte de a încerca din nou: Sfin-te tare! Parcã îl vedea expirândaplecat peste clape, ca sã împin-gã apoi din nou istovit cuvinteleafarã: Sfinte fãr’ de moarte, milu-ieºte-ne pe noi!

În liniºtea care urmã, se ridicã.Scoase hanoracul din rucsac, îlpuse peste hainele ude ºi se lipide perete. Cãldura lui acopereafirav umezeala care pusese stã-pânire.

nnnnn Corina Bãrbuicã

Simion Ileana-Ancuþa - Contemplaþie (Medalia de Aur)

ele

tris

tic

ă


George Popescu este profesor la Universitatea dinCraiova, poet, critic ºi traducãtor, specialist în literaturaitalianã modernã, membru al Uniunii Scriitorilor din Ro-mânia, editor ºi colaborator permanent al unor publicaþiiculturale, printre care „Paradigma”, „Ramuri”, „Mozai-cul”, „Viaþa Româneascã”, „Poesia Sempre”, „Mosaico”(Brazilia) etc.

Volume de poezie: ªtiinþa veselã, Ed. Pontica, 1993,Magna Impuritas, Ed. Pontica, 1997, Scrisori cãtre ladyDi, Editura Aius, 2003, Sine nomine. Fluturi orbi / Far-falle cieche. Poeme. Ediþie bilingvã. Editura Aius, 2004,Caligrafia Silenciosa. Rio de Janeiro, Shams, 2007.

În curs de apariþie, o antologie de autor cu titlul Oas-petele în oglindã, Ed. Aius.

Criticã ºi eseisticã: Tensiunea esenþialã, Pontica,1997, Mecanica formei. Eseuri. Editura Pontica, 1999. PierPaolo Pasolini. Ereticul corsar. Studiu monografic,Pontica, 2000, Marin Mincu. Eseu despre autenticita-tea scriiturii., Editura Eminescu, 2000, Poesis vs Krisis:le aporie dell’indicibile. Cesare Pavese, Pier PaoloPasolini, Claudio Magris, Vincenzo Consolo, GuntherGrass. Ed. Sitech, 2006, Povara orfanitãþii. Eseu desprepoezia lui Mario Luzi. Ediþie revãzutã. Editura Aius,2007, Provocarea indicibilului. Craiova, Editura Aius,2007, Lucian Blaga ºi paradigma gândirii europene,Editura Aius, 2012, Derogãri critice. Prospective diso-ciative în literatura românã, Editura Niculescu, 2013.

Traduceri din: Giovanni Verga, Pier Paolo Pasolini,Alberto Moravia, Leonardo Sciascia, Umberto Eco, Ma-ria Corti, Vittorio Sereni, Atilio Bertolucci, Edoardo San-guineti, Elio Pagliarani, Andrea Zanzotto, Marco Luc-chesi ºi alþii.

A participat la numeroase congrese internaþionale, înItalia, în România ºi în Brazilia, în care a prezentat inter-venþii despre mari personalitãþi literare universale, prin-tre care Leopardi, Pasolini, Cezare Pavese, Gunter Grass,Alberto Bevilacqua, Vincenzo Consolo, Claudio Magris,Ovidiu, Paul Celan, Marin Sorescu, Eminescu ºi alþii.

Poem cu Marin SorescuPe traiectoria unei linii drepte nu se poate întâmpla nimic

dacã, printr-un hazard cine ºtie de cine închipuit,nu trece cumva pe ea un poet târându-ºi greoivaliza burduºitã cu opera sape care nimeni în acel moment nu dã vreun ban.

Fireºte, nu existã linii drepte decât pe tableleprofesorilor de specialitate.

Pentru cine nu ºtie încã o linie dreaptã n-are niciojustificare în realitate,unica ei realitate este punctul de pornireºi gândul celui ce-o traseazã.

În rest, totul e doar o proiecþie, aproape o fantasmagorie.

Am fost odatã la Bulzeºti trimis mai curând de zeiþaFatumasã-l caut pe Marin Sorescu ºi fiindcã plecase demultde-acolol-am gãsit peste tot.

Eu nu l-am cunoscut pe Marin Sorescu.Deºi ne-am întâlnit de sute de ori.Mi-a spus odatã când el ºtia ca se va muta din lumeaasta,era iarnã, ne-am întâlnit pe Mihai Viteazul, între ElenaCuzaªi Carol I.

Amândoi, bolnavi. Suferinþa însã nu ne privea.Aproape cã nu era a noastrã. Pe a mea, el o ºtia.Eu ºtiam ceva, dar nu voiam sã cred. El ºtia ceva maimultDespre suferinþa mea ºi mi-a spus, îmbrãþiºându-mã. înstilul acelaAl sãu bulzeºtean þipând la mine: „Nu meritã, nu meritã,nu se meritã,Ai grijã de tine, nu-i nimic mai preþios decât Viaþa!”.

Apoi, am început sã am îndoieli, mai multe decâtoricând.

Marin Sorescu ºtia ceea eu abia dacã intuisem.

Ce ºtia el era greu, aproape imposibil de spus în cuvinte.ªi cu toate acestea a spus-o: în versuri, de o simplitatecare ascundeamereu adâncimea gândului. Sau a adevãrului despre fiinþace se zbate înãuntrul cuvintelor, despre micile întâmplãriale vieþii de fiecare zi ca atunci când te trezeºtidimineaþaºi dai peste o vrãbiuþã iscodind ºi ea în plopul din faþaferestreitainele unei lumi în derivã.

Pescara, 2010

Statuaria

Cu V.G. Paleolog silabisindpeste tãcerile lui Brâncuºi…

1.…ºi nu era doar gustul acelei creste – albastrul rotund –din timp þâºnitoare (mitul întoarcerii ca un continuumde cearã)ci bronzul însuºi smuls din propria-i nepãsare. saltprintre zeiºi urzici: dugheana de nisip în care tânãrul cronosînfulecãdin carnea statuilor; bob de fatalitate recuceritã prinurcuºul fierbinte în matricea atât de extatic supusã.(cui însã?) cãci prea lesne învãþat-am noi sã eroizãmca ºi când aspra nevoie de pace nu ar putea tulburarisipa însãºi de maci la gurile morþii……unul singur între mâinile noastre prea vorbitoarea întâlnit sudoarea celor vechi; el refuza catifeaua –mucigaiul uºoarei izbânzi – oriunde barba luiînchipuia lanul de orz – patria geticã (U-topie s-a spus?),muza i-a fost îndelung tãinuitã… secretul acelaatât de mult lustruit varza acrã ºi pumnul de mãmãligãbrusc deºertate pe o masã de liniºti din l’Impasse Ronsinpe el îl vizitau furnicile celor demult seminþe

în cerul natal din adânc; într-o pasãre (risipã de cuburilinii savant mãcinate la subþioara abisului pur, vioriale închipuirii devenite cicatrice ale realului) adãposteael imperiile unor reverii ancestrale însã douã silabe –aceleaºi prin care timpul se smulge de sine – între omasã ºi o poartã ce taie calm drumul cãtre coloanã:veºnicã urmã: zbor închis privirii…

2.… de aici ascult cum creºte iarba meiul la rãdãcinamemorieicum se înalþã cu foºnet sticlos în barbaregelui dac; înrisipire a nimicului pur: zborul opritla limita graiului; aproape întrezãrit; scaunelealungã confortul albe tãieturi în faldul unei neliniºtidin care numai un rest mai stã sã adoarmã veghindrãcoarea arde carnea acestor statui pietreale gândului fãrã rãspuns când nici întrebareapare cã nu a zburat (cãci zborul doar ar putea totuºisã zboare dacã nu l-ar þine în loc Ideea) ºi pasãreanu ar putea deveni mai umanã decât aceastãumbrã a Mâinii, traiect al neliniºtii ca un luciuneinstruit, rostire în pâcla tainei fãrã hotar macinã(cine?) sãmânþa ºi oglinda grea de chipuride zei care-au trecut demult pe sub Carpaþimartorii preferã însã tãcerea care îndurereazãmari vase de lut: ceramice graiuri… pare cã arboriipoartã cu ei coaja strãvechilor mâini cu care s-a aratveºnicia el însã a deschis mutele guri ale formelorîn sângele pietrei peste cenuºi de melci ºipeste smalþul tãcerii…

3.vom lua cu toþii din tãcerile luialte rãgazuri improvizate (alterego-uri grãbite spresomn) ºi nu mai puþin seducãtoare; taine ºiipoteze cãci lama pietrei lui pretutindeneºteasemenea iubirii ce nou basm promite mereudeºi acelaºi cuplu îi îndurã clima…

…nouã însã uºor nu ne vine sã tãiem în feliio tainã atât de curatã ºi aproape în noi preaaproape de gurile învorbite ridicã el umbra Mãriei SaleObârºia; þara ca o lacrimã a pietrei prin carealbastru devine aprigã mierlã zborul ca un începutde ranã pe sub cãmaºa vorbei el acolo –în les grandes musées ale lumii poate sã parãel o dulce unealtã a noului prin careun celãlalt se face pe deplin auzit? nouã însãtoatã culoarea ne-a cheltuit-o – inima inimii –înãlþând vidre semeþe peste ape ºi plozifoamea de veºnic, chipulIdentitãþii!...

1978 Georocu-Mare

Cântec de trecut munteleîn amintirea lui Patrel Berceanu

ajunsesem unde nu trebuia:pe drumul pe care apucasemîntr-o dimineaþã ºtirbã de iuliela capãtul unde ar fi trebuit sã stea felinarulse arãta privirilor noastre întrebãtoareun munte cât toate zilele…

ai oprit motoarele, am coborât stingheriþi- nenorocul înflorea pentru noi:ºi din stufãriºul în care toporulîºi fãcuse din plin datoriapasãrea cu paºaport olteanne-a vorbit atunci despre pribegiecu o incoerenþã de cristal.

ce-i de fãcut – ai întrebat într-un registrude Lear tãind ceaþa în felii subþiri de deriziune

sã escaladãm muntele nu eracea mai bunã soluþie:treizeci de ani bântuisem în cãutareaunor comori imposibile

flerul tãu obosise. eu –nu-l avusesem niciodatã.

Sã ocolim muntele – ar fi fostun test un pariu un ºantaj al destinuluinostru de ignari vânãtori de vânt

într-un târziu, de pe partea cealaltãa acelui versant fãrã numede-acolo de unde dojana lui Dumnezeuse prelingea spre noi ca o rugãciune obositãne-a ajuns cuvântul strãinului:

ºi atunci, sufocaþi de lacrimileacelei dimineþi fãrã dinþi,ne-am trezit pe umeri cu mântuireace te-a aspirat dincolo de munteleîncremenit acolo ca un pod subþire ºi delicatla capãtul cãruia eu încã mai staucu aceeaºi cruzime în priviriîn timp ce pasãrea îºi înfulecãtrilurile iscoditoare de sfade

nnnnn GEORGE POPESCU

Fo

to: V

iore

l Pîr

ligra

s

poeme

ele

tris

tic

ă


rte

nnnnn MIHAELA VELEA

01-15.02.2013/ Galeria ArtaCraiova/ Gabriel Giodea/ Interi-or/ curator Cãtãlin Davidescu.

Realizat în urmã cu un anºi prezentat iniþial laGaleria Cãminul Artei

din Bucureºti (9-20 iulie 2012),proiectul Interior ni-l înfãþiºeazãpe Gabriel Giodea ca pe un artistconsecvent cu sine însuºi, cuideile pe care le transmite ºi cu oanume acuitate în observarea as-pectelor diverse ale realitãþii. Fãrãa fi repetitiv, demersul îmi amin-teºte de seria de lucrãri intitulateInside, din prima sa expoziþie per-sonalã Mobil&Inside (GaleriaArta Craiova, 2006). Iar aceastãsimilitudine mã face sã cred cãinteriorul a rãmas, dacã nu unuldin subiectele sale predilecte, celpuþin unul dintre motivele care îlstimuleazã în continuare. Dacãurmãrim în timp evoluþia sa artis-ticã – Office#, Icons, Made inChina, Iconografie – este uºorde observat faptul cã Gabriel Gio-dea a venit mereu cu propuneri

interiorinteresante, care l-au definit dince în ce mai clar în calitatea sa deobservator atent ºi dedicat almediului în care trãim. El este ge-nul de artist prezent, care nu poa-te trãi izolat în celebrul turn defildeº, plasat undeva... în afarasocietãþii. Temele pe care le pro-pune nu se cramponeazã nicio-datã într-o zonã primarã sau „ex-pediatã” a înþelesului. Ele dezvol-tã idei care nu vin neapãrat sã „lu-mineze” sau sã soluþioneze unanumit aspect, dar indicã în modcert o direcþie în evoluþia tarelor ºia valorilor. Subiecte precum glo-balizarea, kitsch-ul, alienarea sauangoasele omului contemporanating zone destul de sensibile,acute ºi bine reliefate în ideologiaºi practica societãþii actuale.

Deºi a intrat relativ tâziu în cir-cuitul expoziþional, cu un parcursautodidact lãudabil ºi un bagajartistic latent, Giodea a pornit cudezavantajul (sau poate mareaºansã) de a nu fi fost angrenat înmod exclusiv în zona artei.Aceastã „distanþã” l-a plasat ovreme în poziþia de outsider, însãi-a oferit totodatã reculul, atât denecesar, unei priviri lucide ºi cu-prinzãtoare. Pe de altã parte, abi-litatea sa de a se putea dezvolta

multilateral, activând, fãrã frus-trare, în domenii variate, l-a scu-tit de mare parte din avatarurilesupravieþuirii ca artist (în sensulpecuniar al termenului). Astfelexpoziþiile sale au avut posibilita-tea sã se dezvolte liber, fãrã mizemeschine ºi fãrã presiunea sufo-cantã a clientelei ºi vandabilitãþii.

Ce trebuie sã cuprindã interi-orul unui interior? Dupã standar-dele globalizãrii poate... mobilãIkea, covoare Ikea, vaze ºi ta-blouri Ikea. Sub auspiciile unifor-mizãrii, lucrãrile lui Gabriel Gio-dea devin neconforme nu doarcu acest ºablon, ci în esenþã cuorice ºablon al bunãstãrii aparen-te. Dacã, în expoziþia din 2006, elprezenta o serie de interioare aus-tere, vag „mobilate” cu câtevaobiecte, ce pãreau mai degrabãexilate în spaþiul respectiv creândsenzaþia de vãdit inconfort, acumartistul a decis sã le elibereze,mult mai evident, de conþinut. Încontradicþie cu abundenþa con-sumeristã a zilelor noatre, imagi-nile sale focalizeazã în mod voitdetalii, seci, aparent minore celasã suficient spaþiu liber pentrumaterializarea unei identitãþi pro-prii. Interioarele lui Giodea nu îºipropun, nici un moment, sã devi-

nã subiecte de Casa Lux, ci unperimetru al trãirilor ce dau rele-vanþã vieþii.

Este de remarcat faptul cã fie-care expoziþie a lui Gabriel Gio-dea este gânditã ca un adevãratspaþiu în spaþiu. Lucrãrile lui nunãvãlesc niciodatã pe pereþii ga-leriilor, din nevoia de a fi aprecia-te cantitativ. Ele nu rivalizeazã culocul, dimpotrivã colaboreazã cuacesta ºi îl întregesc, speculândorice detaliu de contrucþie. Încomponenþa recuzitei sale artis-tul introduce frecvent obiecteuzuale ce îºi descoperã, la fieca-

re utilizare, noi valenþe. Cunoaº-teþi desigur acele benzi marcatoa-re galben/negru ce restricþionea-zã accesul. Ele înfãºoarã acumpereþii ori tablourile, delimitândo datã în plus perimetrul, iar ex-poziþia, prin întreaga sa construc-þie, devine un pãstrãtor vigilental spaþiului intim, ce are nevoiesã rãmânã integru. Gabriel Gio-dea ne transmite nevoia de nuprivi indiferent ºi de a nu rãmâneprizonieri într-o identitate contra-fãcutã.

Atât de îndrãgitul IonLuca Caragiale a dove-dit în prima parte a ac-

tivitãþii sale scriitoriceºti o marepasiune pentru calendare, cola-borând sau fiind direct angajatîn calitate de redactor în alcãtui-rea ºi tipãrirea unor astfel de pu-blicaþii, care erau foarte bine pri-mite în epocã. Aºa se face cã îlîntâlnim la începuturile sale decondeier, când avea doar 23 deani, în paginile unei astfel de lu-crãri, „Calendarul Ghimpelui” peanul 1875. De fapt, cu doi ani îna-intea calendarului, începuse sãscrie la revista „Ghimpele”. Pu-blicaþia satiricã apãrutã sãptãmâ-nal între 20 mai 1866 ºi mai 1879,cuprindea în paginile ei o seriede nume foarte apreciate în pe-rioada respectivã: C.A. Rosetti,V.A. Urechia, G.R. Alecsandres-cu, G. Sion, G. Creþeanu, D. Bo-lintineanu, C. Hogaº, Gh. Dem.Teodorescu, autori care, de celemai multe ori, vor semna cu pse-udonime. Caragiale însuºi vasemna în calendar cu pseudoni-mul Car, în timp ce în revistã îlîntâlnim ºi sub numele de Peli-cari sau Rac.

Dupã acest prim calendar îºiva continua colaborãrile sau im-plicarea directã în editarea unorastfel de volume, aºa cã la cum-pãna anilor 1877 ºi 1878, va scoa-te mai mult de unul singur „Ca-lendarul Claponul”, seria conti-nuând cu calendarul revistei na-þionale „Moftul român”, conti-nuând în 1898 cu un calendarscos sub îngrijirea sa directã,„Dacia”, apãrut sub teascul „ti-pografiei editoare Dacia”.

În privinþa activitãþii jurnalis-tice, nenea Iancu a debutat la res-pectiva revistã „þepoasã” cu un

nnnnn FLORIN COLONAª

nenea Iancu, fãuritor de cãlindaresonet dedicat baritonului italianAgostino Mazzoli. Atras de lite-raturã ºi de teatru, dar totodatãpreocupat de deschiderea succe-sivã a unor berãrii, nu va mai co-labora în presã, cantonându-seîn domeniul literar ºi în sfera epis-tolarã.

„Calendarul Ghimpelui”, careputea fi procurat la suma de doi

lei, nefiind însã o lucrare „de doilei”, avea 176 de pagini ºi o co-pertã ilustratã de nuanþã violetã.Era bogat „ilustratu cu 24 de ca-ricaturi politice ºi sociale, sepa-rat es publicate în versuri ºi pro-sã”, ºi purta pe pagina de titlumoto-ul „Ridendo castigat mo-res”, iar în josul acestei pagini eranotat: „Noua tipografia a lobora-

torilor romani” situatã la numã-rul 19 pe strada bucureºteanãAcademiei. Este notat ºi anulapariþiei, 1874, aºa cum se tipã-resc almanahurile, la sfârºit de an,pentru cel care urmeazã.

Calendarul se deschide cu ocronologie alcãtuitã de Ghedem„de la facerea lumii” pânã la zi,unde se aminteºte despre: des-coperirea „rentei perpetue ºiamortisabile, a artei d’a mãri defi-citele º’a tertipului d’a face cacodulu penale sã se iea de pãrucu constituþia”. Caricaturileanunþate sunt, de fapt, intitulategravuri, fiecare ocupã toatã pa-gina, ºi sunt foarte bine desena-te, din pãcate nu ºtim de cine.Subiectele au iz politic ºi, bineîn-þeles, au un umor suculent. Maitoate sunt dublate pe o paginãanterioarã de pamflete în versuri.Sub titlul „Gravura” ar putea fi,chipurile, semnate de Cucurigu,Pasquino, etc., iar textul de Ghe-dem, în cea mai mare parte, adicãG. Dem. Teodorescu (1849-1900),ilustrul folclorist, istoric literar ºigazetar.

Foarte util în epocã, calenda-rul târgurilor, bâlciurilor ºi iarma-roacelor de peste an este pus laîndemâna cititorului. Mai gãsimversuri de N. Nicoleanu, C. D. Vu-cici, Al. Depãrãþeanu, Sc. Scurtu,Euseniu Carada, C. Hogaº. Uncapitol dedicat „Cântecele delume”, parodii dupã C.A. Rosetti,V.A. Urechea, V. Alecsandri, G. Si-on, G. Creþeanu, G.R.M. Alexan-drescu, D. Bolintineanu, semna-te de Ghedem sau Cocriº (C. Cris-tescu). Un alt alt autor foarte vi-zibil în calendar este ºi Alexe, defapt profesorul ºi publicistulP. Artemiu (1847-1896). În ceea

ce-l priveºte pe I.L. Caragiale,acesta are trei colaborãri: douãîn versuri (epigrame) ºi una înprozã (…fantastic). La pagina127, întâlnim epigrama „unui po-etastru”, pe care o reproducemîn ortografia originalã

„- Tenerelu X … are daruluD’a scrie’n poesia.- Deru … cate ceva scie?...- A învãþãtu abecedarulu!”La pagina 96 altã producþie de

numai trei rânduri, dedicatã „unuiamicu înecatu în datorii”, extremde acidulatã ºi cu adresã.

„Eºti mâncatu’ de cãmãtariCum e lemnulu vechi de cariªi þera de prinþi coþocari!...”La paginile 105-108 întâlnim o

prozã, o cãlãtorie fantasticã. To-tul se întâmplã în cetatea Tâmpi-topole, anul de graþie 3875, undelocuia un trib de sinecutzi, fiinþebipede, cãrora le lipsea însã par-tea stângã a toracelui. Erau defapt chinezi, care fac ce fac, ºi laun moment dat, într-un momentde beligeranþã, ajunserã în cen-trul Europei ºi apoi se oprirã peþãrmul Atlanticului, nemaiavândcu cine sã se rãzboiascã. Urmea-zã o descriere a edificiilor ºi per-sonalitãþilor cetãþii, pe care o face„ciceronele” Caragiale, pentru ca,în final, sã-i asigure pe cititori cãa fost o glumã fantezistã ºi cã seaflã acasã ºi citesc „CalendarulGhimpelui”, la gura sobei.

Caragiale avea în scrisul sãuunele aspecte fanteziste care demulte ori sunt accentuate cubunã intenþie, iar dacã ne amin-tim cã ªerban Cioculescu spuneadespre el cã era gazetar prin tem-perament, nu prin doctrinã, pu-tem gãsi mai uºor cheia rânduri-lor unde dominã fantasmele.


rte

Titlul acestui articol mi-afost sugerat de recen-tul recital al violonistu-

lui Alexander Balanescu, a cãruievoluþie pe scena Filarmonicii„Oltenia” a iscat anumite „nedu-meriri” în rândul publicului maimult sau mai puþin cunoscãtorîntr-ale muzicii. Cert este cã vio-lonistul abordeazã muzica dintr-oaltã perspectivã, decât cea con-sacratã, tradiþionalã. Sunetul sãu,nu neapãrat al viorii sale, esteunul cãutat ºi gãsit, la modul per-sonal, inconfundabil. Este unsunet de o calitate ºi o claritatece nu pot fi comparate; este unic.Tocmai din aceastã cauzã, la pri-ma impresie, pare un sunet maipuþin „cizelat”; dupã ce publiculacceptã, se obiºnuieºte cu sune-tul sãu, îºi dã seama cã demersulsãu interpretativ este justificat,cã artistul are toate atributeleunui strãlucit virtuoz al viorii.

Alexander Balanescu a cân-tat, în deschiderea recitalului bi-necunoscuta Partitã a III-a înMi major a lui Johann SebastianBach; spunem binecunoscuta,referindu-ne la versiunile tradiþi-onale de interpretare, pentru cãmodul în care violonistul a „ata-cat” aceastã muzicã reflectã ori-entarea sa spre redarea într-o altãviziune a unui text muzical. Al.Balanescu ne-a oferit un alt Bach,mai „adaptat” vremurilor în caretrãim. Partita a fost ºi „clasicã”,dar a fost ºi „modernã”, violonis-tul „permiþându-ºi” sã recreezeanumite pãrþi ale lucrãrii, confe-rindu-le un plus de inedit, deamprentã personalã. Apelând lasunetul amplificat, artistul a vi-zat, credem noi, ca modalitatea sade a „ataca” sunetul, de a-l susþi-ne pe toatã „întinderea” arcuºu-lui sã fie cât mai evidentã ºi maipenetrantã. Al. Balanescu este unviolonist de clasã, cu o bazã soli-dã în ceea ce priveºte pregãtireasa de specialitate. Dacã în Bachs-a comportat „dual” (clasic-mo-dern), în celelalte douã lucrãri dinprogram a fost „el însuºi”, com-pozitor ºi interpret. Winter Varia-tions ºi Studies for Miriam, pãs-treazã acelaºi mod de abordare amuzicii, dar de aceastã datã în-tr-o diversitate evidentã de expri-mãri artistice, de la „pendulãri”frecvente între acut ºi grav, de lacorzi duble ºi acorduri „sfâºietoa-re” la „frânturi” melodice diafa-ne, de la ritmuri „consacrate” la„gãselniþe” dintre cele mai impre-vizibile, într-un cuvânt, este vor-ba la Al. Balanescu de un „arse-nal” tehnic pe care ºi l-a însuºitºi pe care îl jongleazã de o mani-erã imperturbabilã. Cel mai impor-tant aspect al muzicii lui Al. Bala-nescu îl reprezintã improvizaþia.El este un veritabil maestru înacest domeniu, al zãmislirii muzi-cii ad-hoc. Cu siguranþã, este uneminent jazzman. A spune cã ceeace face Al. Balanescu este cevade avangardã credem cã este preamult. Muzica sa, deºi unora li separe a fi ultramodernã, se înca-dreazã undeva între neoclasic ºijazzul mai elaborat. Am spune,nimic nou sub soare! Singurullucru care lipseºte, credem, me-lomanului „obiºnuit”, pentru aaccepta un asemenea demers,este o anume deschidere sprenou (în aparenþã). În concluzie, a

Bach – contemporanulnostru

fost un recital de þinutã artisticãevidentã, o searã specialã oferitãde un artist excepþional!

Pe linia evoluþiilor solistice pescena Filarmonicii „Oltenia”, vomvorbi, pe scurt, despre recitalul ti-nerei pianiste Adela Liculescu,actualmente studentã la Univer-sität für Musik und darstellendeKunst din Viena; într-un programintegral Beethoven: Sonata în Domajor, op. 2, nr. 3; Variaþiuni(Eroica) ºi Fugã în Mi bemol ma-jor, op. 35; Sonata nr. 23 în Faminor, op. 57, „Appassionata”.

Fãrã îndoialã, pianista AdelaLiculescu este una dintre cele maiimpunãtoare din generaþia sa; eaevolueazã, cu rigoare ºi libertatetotodatã, pe drumul autenticuluiºi al adevãrului artistic. Adela Li-culescu se avântã, fãrã teamã, îna descoperi, dincolo de note, ununivers pianistic al ei, plonjândcu egalã dezinvolturã în „interio-rul” contrastelor sonore ºi alschimbãrilor de atmosferã. Estesubtilã în nuanþe, „rafineazã” su-netul; pianistica ei este „filigra-natã”, „scotoceºte” toate un-ghiurile „labirintice” ale textului,evidenþiind o lume sonorã „infi-nitezimalã”, pusã la punct tehnicîn cel mai mic amãnunt. Beetho-ven-ul ei este pus în lumina luiautenticã: muzica curge când lin,când învolburat, „superstilizat”ca mesaj. În Appassionata, im-presioneazã prin sondarea zone-lor de adâncime. Discursul eieste viu, de substanþã, are o rea-lã grandoare teluricã.

O impresie excelentã ne-a lã-sat-o pianista Mãdãlina Paºol, înrecitalul sãu din 30.01.2013, ofe-rindu-ne un program divers (Fre-deric Chopin, Serghei Rahmani-nov, Bela Bartok, Paul Constan-tinescu). Dacã în Rahmaninov afost mai puþin „comunicativã”, înChopin, cu erupþiile sale vulca-

nice, pianista ne-a împãrtãºitemoþia ºi bucuria celui ce desco-perã, la fiecare pas, frumuseþeamuzicii. Dansurile româneºti(Bela Bartok) ºi Jocul dobrogean(Paul Constantinescu), pagini deo exuberanþã afiºatã, ne-au rele-vat un interpret care ºtie sã în-frunte greutãþile uriaºe cu o bra-vurã dezinvoltã ºi o abilitate dez-armantã. Mãdãlina Paºol posedão tehnicã de autentic virtuoz; easurprinde prin farmecul ingenuual firescului neostentativ. Dacãiniþial avusesem anumite îndoieliîn ceea ce priveºte virtuþile ei ar-tistice, dupã ce am ascultat-o „peviu” putem spune cã am rãmasplãcut impresionaþi de modul încare reuºeºte sã punã în „vibra-þie” valorile esenþiale ale muzicii.

nnnnn Gheorghe Fabian

Serviciul Arhivelor Naþionale DoljFondul Liceului „Carol I”Inv. 153 (1832-1924)Dosar nr. 14 (1908-1909)Fila 141 Matricole ºcolareIdentificatã de

prof. dr. Victor Chiriþã

Anca Marina Rãdules-cu, în studiul ei FelixAderca. Contribuþii

biografice: etapa craioveanã(Analele Universitãþii din Craio-va. Seria ªtiinþe Filologice, Lite-ratura românã ºi universalã, nr.1-2/ 2010, 50-62), investigheazãcontroversata biografie a lui Fe-lix Aderca oprindu-se în specialasupra perioadei în care tânãrula fost exmatriculat de la Liceul„Carol I” din Craiova. Studiul arela bazã informaþiile cuprinse înmanuscrisul Autobiografie al lui

foaia matricolãa elevului

Aderca A. ZeligAderca, aflat la Biblioteca Acade-miei Române din Bucureºti. FroimZelig Aderca va intra în catego-ria elevilor evrei înjosiþi de cole-gul sãu Constantin Gh. Bãlãces-cu, care, pentru a-ºi proteja pozi-þia de lider al clasei, va profita deadversitatea dintre profesorul deistorie ºi cel de matematicã, aran-jând cu un alt coleg sustragerealucrãrii de la istorie a lui Adercaºi rescrierea ei astfel încât decã-derea imperiului roman este pusãpe seama creºtinismului, iar Iisusca lider religios apare sub ipos-taza de „degenerat superior” con-form teoriei lui Max Nordau. Ast-fel, elevul Aderca va fi gãsit vi-novat de rasism ºi sacrilegiu ºiva fi exmatriculat nemaivânddreptul de-a studia la niciunul dinliceele româneºti.

Alexander Balanescu

Laura Tomºa - Evoluþie (Marele Premiu)


În învãþãmântul craioveanau existat profesori de ex-cepþie care au ilustrat ca-

tedrele de filosofie, logicã, psi-hologie ºi pedagogie. Dintreaceºtia amintim la loc de cinstepe filosoful Mihail Strajan de laLiceul „Carol I”; pe filosoful ºipsiho-pedagogul ªtefan Velovande la „ªcoala Normalã de Învãþã-tori” ºi pe profesorul ºi filosofulFanu Duþulescu de la Liceul „Fra-þii Buzeºti”.

ªtefan (Fanu) Duþulescu s-anãscut în ziua de 22 august 1896la Bucureºti, pe strada Chereste-giilor, în familia lui Gheorghe Du-þulescu de profesie comerciant.

A învãþat la ªcoala primarã deBãieþi, nr. 11 „Dora D’Istria”1,gimnaziul l-a urmat la „G. ªincai”2

ºi liceul la „Mihai Viteazul”. Seînscrie în 1917 la Facultatea deLitere ºi Filosofie ºi Drept de laUniversitatea din Bucureºti. Lafilosofie a avut parte de cei maibuni profesori din aceea vreme:G. G. Antonescu, C. Rãdulescu-Motru, P. P. Negulescu ºi MirceaFlorian de care a fost foarte apro-piat. În paralel, urmeazã „Semina-rul Pedagogic Universitar” întreanii 1918-1919 ºi 1922-1923, fãcân-du-ºi lecþiile practice necesare laºcoala de aplicaþie. În urma sus-þinerii lucrãrii, Consideraþii asu-pra treptelor formale ºi asuprafilosofiei ca obiect de învãþã-mânt în liceu, se titularizeazã înînvãþãmânt.

În timpul Primului RãzboiMondial, ca locotenent în rezer-vã, a fost rãnit, fiind declarat in-valid de rãzboi ºi contactând oboalã neiertãtoare, care, pestetimp, i-a rãpus viaþa.

În 1921 îºi ia licenþa în filoso-fie cu 2 bile albe ºi 3 roºii3 , iar în1922 obþine licenþa în drept. Dintoamna anului 1921 îºi începecariera didacticã la Craiova. Esteprofesor de ºtiinþe socio-umanela „Seminarul teologic «GrigorieDecapolitul», la Liceul comercial«Gheorghe Chiþu», la liceele «Ca-rol I» ºi «Fraþii Buzeºti» ºi la Li-ceul militar «Dimitrie Sturza».”4

În 1923 susþine examenul decapacitate pentru filosofi-istorie.„La specialitatea filosofie trecu-tã ca principalã a obþinut media8,80 fiind clasat al 9 lea, iar la spe-cialitatea istorie trecutã ca secun-darã a obþinut media 8,17 fiindclasat al 5 lea.”5

Pentru o perioadã de doi ani(1923-1925), este detaºat la ordi-nul ministerului Instrucþiunii,„pentru interese naþionale”, „laLiceul «Traian Doda» ºi ªcoalaNormalã de Bãieþi din Caranse-beº, apoi la Liceul «AlexandruPapiu-Ilarian» din Tg. Mureº,unde ºi-a fãcut datoria prisosel-

nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

Fanu Duþulescu, psiholog ºi filosofnic, nimic nu l-a convins sã rã-mânã în Ardeal.”6

În 1925 s-a întors în Craiova,la Liceul „Fraþii Buzeºti” unde apredat pânã la pensionare. „S-aînsoþit în viaþã cu o mare doamnãa învãþãmântului oltean, profe-soara Matilda Brãdiºteanu-Duþu-lescu, care a condus, un timp,destinele Liceului de fete «ElenaCuza».”7 În Craiova, prof. Duþu-lescu locuia în Brestei, deasuprafarmaciei.

Fanu Duþulescu a fost un pro-fesor exemplar, un intelectualmodel, un dãtãtor de stil ºi demãsurã. „Mi-l amintesc, nota unfost elev, Silviu Puºcaºu, ca peun bãrbat de staturã înaltã, binelegat, cu o vestimentaþie elegan-tã dar decentã, cu un pãr bogat,negru, cu nelipsita lavalierã careera ca o anexã la cãmãºile saleîntotdeauna albe ºi curate. Aveaniºte ochi negri, pãtrunzãtori care,în timpul când discutai cu dân-sul, te fixau cu atenþie, dar dinprivire puteai sã-þi dai seama debunãtatea ºi cãldura sufletuluisãu. În aparenþã era foarte sever,dar în realitate era extrem deuman, cunoscând bine sufleteleºi caracterele copiilor, elevilor ºicolegilor cu care intra în contact.Toate, dar absolut toate lecþiilesale erau exemple în ceea ce pri-veºte erudiþia, conþinutul lor ºtiin-þific, limbajul concis, precis ºi clarpe care-l folosea. ProfesorulFanu Duþulescu ne-a fãcut sãgândim ºi sã vorbim esenþial.Mi-aduc aminte cum ne spunea,ca un fel de recomandare ºi aten-þionare când trebuia sã-i rãspun-dem la lecþii: Non multa, sed mul-tum (adicã sã nu spui de toate, cisã spui concis ºi exact ce trebu-

trebuinþeze ca atare în specialelevilor de curs superior ºi stu-denþilor în genere cuprinzând ºi40 de expuneri succesive a con-ceptelor filosofilor din Antologiafilosoficã publicatã de Casa ªcoa-lelor”12.

Valoarea dicþionarului sãu afost reliefatã ºi de cãtre fostul sãuprofesor, filosoful oltean C. Rã-dulescu-Motru în cele douã scri-sori pe care acesta i le-a trimis. Înprima dintre ele, din 1 octombrie1946, filosoful de la Butoieºtispunea: „Dicþionarul filosofieieste o lucrare care trebuia sãaparã la noi mai demult. Socie-tatea Românã de Filosofie încãde acum 30 de ani ºi-l propuse-se ca scop. Nu s-a putut realizade Societatea de Filosofie ceeace ai realizat dumneata. Te rogprimeºte sincerele mele felici-tãri”. În a doua scrisoare, C. Rã-dulescu-Motru simte nevoia sãfacã noi precizãri: „Am putut con-stata cã ai scris o carte de multfolos pentru tinerime. Repet, dar,felicitãrile trimise sãptãmânatrecutã”.

Filosoful craiovean era con-vins cã „nu filosofia este greu deînþeles, ci termenii folosiþi în une-le scrieri filosofice”, iar filosofiaeste „o necesitate a gândirii, struc-turalizatã adânc în organizareaomului – ºi nu cum se crede deob-ºte, cã este alcãtuitã din creaþiiartificiale ale gândirii unora fãrãlegãturã cu viaþa, elaborate dindivertisment sau snobism.”13

Fanu Duþulescu nu este un editorde termeni filosofici, ci un filosofrealist-raþionalist, convins fiind cãînaintea operei trebuie creat in-strumentul de investigare.

1 Cf. Certificat de absolvire, nr.322 din 30 iun. 1907. Toate docu-mentele referitoare la studiile luiDuþulescu le avem din Muzeul Li-ceului „Fraþii Buzeºti” din Craiovaºi ne-au fost puse la dispoziþie de dl.prof. Zamfiricã Petrescu, directorulliceului.

2 Cf. Certificat de absolvireacursului gimnazial, nr. 31 din 26 sep.1911.

3 Vezi Diploma de Licenþã în Fi-losofie, nr. 8698/ 1 feb. 1921,Muzeul Liceului „Fraþii Buzeºti”.

4 Alexandru Firescu, „Fanu” ºivraja inefabilului, în vol. Alex. Fi-rescu ºi C-tin Gheorghiu, „Craiovamon amour”, Craiova, Editura Scri-sul românesc, 2009, p. 169.

5 Cf. Adresa nr. 61954/1923 eli-beratã de Ministerul Instrucþiunii,Direcþia generalã a învãþãmântuluisecundar.

6 Alexandru Firescu, Ibidem, pp.169-170.

7 Idem.8 Silviu M. Puºcaºu, Profesorul

Fanu Al. Duþulescu, în „Observator”,Toronto, 8/19/ 2003.

9 Fanu Duþulescu, Studiul ºtiinþi-fic al ºcolarului. Organizare ºi re-zultate, Bucureºti, Tiparul Univer-sitar, 1943, p. 3.

10 Idem.11 Alexandru Firescu, Op. cit., p.

170.12 Fanu Al. Duþulescu, Dicþiona-

rul filosofiei, Craiova, Editura Scri-sul românesc, [1946], pp. 5-6.

13 Ibidem, p. 7.

ie). Þinea foarte mult la acest dic-ton. Aceasta însemna sã ne orga-nizãm bine ideile când expunem otemã, sã arãtãm esenþialul, bogatîn idei, în cuvinte cât mai puþine”8.

Ca psiholog, Fanu Duþulescus-a ilustrat cel mai bine. Ministe-rul Educaþiei Naþionale a decis caîncepând cu anul ºcolar 1937-1938 sã se introducã metodeleexperimentale pentru construireaprofilului psihofiziologic al elevi-lor. Începând cu acest an ºcolarse trece la organizarea laboratoa-relor de psihologie experimenta-lã pe lângã liceele de bãieþi ºi fete.Prof. Duþulescu, cu entuziasm ºiprofesionalism, a reuºit sã întoc-meascã un sistem de organizarea laboratoarelor de psihologie aleliceelor „Fraþii Buzeºti”, „Carol I”ºi Liceu de Fete al Societãþii Or-todoxe din Craiova. În acest sens,el a urmat cursurile Laboratoru-lui de Psihologie din Bucureºti.Între anii 1937 ºi 1943, timp deºapte ani, a investigat profilulpsihic al elevilor. Rostul investi-gãrii are ca obiectiv nemijlocit omai bunã cunoaºtere a elevilor cucare lucreazã la clasã, a preocu-pãrile lor ºcolare ºi extraºcolare.„În sintetizarea diagnosticãrilorobþinute, profesorul de filosofieal liceului va þine seama de: a)consultarea fiºei medicale a ele-vului respectiv; b) consultareamatricolei fiecãrui elev examinat;c) consultarea corpului didactic,pentru informaþii exacte asuprafelului cum se prezintã elevul înºcoalã ºi în afarã de ºcoalã.”9

În cadru laboratorului de psi-hologie, Duþulescu a aplicat tes-tul de inteligenþã logico-globalãLahy-Nestor la 2241 de elevi dinclasele I-VIII. El era convins cã

prin teste se pot „descoperi ºidiagnostica toate funcþiile sufle-teºti ºi prin aceasta, din sinteti-zarea lor, se face posibilã cunoaº-terea individualitãþii psihice inte-grale, atât de necesarã la orienta-rea ºi selecþia profesionalã.”10

Opera rãmasã de la Fanu Du-þulescu nu este vastã. Totuºi, eane aratã care au fost preocupãri-le sale intelectuale. A scris ºi pu-blicat lucrãri de psihologie: Stu-diu ºtiinþific al ºcolarului. Orga-nizare ºi rezultate (1943); piese deteatru: Femeia de lume nouã ºicomedia de moravuri Emancipa-ta sau Slãbiciune ºi pãcat publi-cate cu pseudonimul ªtefanFanu. Ambele s-au jucat pe sce-na Teatrului Naþional din Craio-va (1945), având în distribuþiereputaþi ºi talentaþi actori ai tea-trului românesc precum Madelei-ne Nedeianu, Geta Tudorache,Gina Petrini, Virginia Bude-Ungu-reanu, Elena Sterienescu, VirgilBãdescu, Dumitru Hagiac, IonLupu; lucrãri de filosofie: Dicþio-narul filosofiei (1946); lucrãri depedagogie: Democratizarea ºco-lii. Privire generalã (1947); lu-crãri de lexicografie: O enciclo-pedie de mitologie universalã,Dicþionarul biografic universal depersonalitãþi teatrale ºi Dicþiona-rul de muzicã, teatru ºi spectaco-le în genere – fiecare în douã pânãla ºase volume rãmase în manu-scris. „Lucra ostenitor, martiric,strângând agoniseli pentru «dic-þionarele» sale; dupã moarte, toa-tã aceastã trudã a dispãrut mis-terios.”11 Pavel Motea, prietenullui Duþulescu mi-a mãrturisit cãdicþionarele au fost aºezate, la ce-rerea sa, în sicriul funerar, faptconfirmat ºi de Al. Firescu. A în-cetat din viaþã, dupã doi ani desuferinþã, în 1977 la Craiova.

Ca filosof, Fanu Duþulescu apublicat Dicþionarul filosofieiapãrut în 1946 la Editura Scrisulromânesc din Craiova. În prefaþalucrãrii, autorul atenþioneazã: „Înlucrarea ce o publicãm, ne-ampropus sã dãm o orientare gene-ralã în filosofie, strãduindu-ne sãuºurãm înþelegerea termenilorconsacraþi, în exprimarea gândi-rii filosofice. În acest scop, facemcunoscute înþelesurile a 1300 determeni uzuali, adresându-ne ce-lor care voiesc sã-i ºtie ºi sã-i în-


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Deschid ochii ºi vãd as-faltul cenuºiu pe caresunt lungit. Îl pipãi cu

mâinile ºi-l simt aspru ºi rece. În-torc capul cãtre partea cea maiînaltã a clãdirii de pe care îmi amin-tesc cã am cãzut, îmi ating corpulºi caut cu înfrigurare sânge orivreo ranã. Nu gãsesc nimic deacest gen, aºa cã încerc sã mãridic, sprijinindu-mi ambele mâinide asfaltul umed. Mã împing pu-ternic în picioare ca sã pot reuºi ºisimt o uºoarã durere de cap: o micãînþepãturã în partea frontalã, osenzaþie care mi se furiºeazã pesub piele ºi care se estompeazãdin ce în ce mai mult pânã ajungespre ceafã, unde dispare complet.

Privesc împrejurimile cu marebãgare de seamã, scrutez meticu-los locul în care mã gãsesc, vãdclãdirile gri, fantomatice, cu liniilelor slab conturate prin întunericulaproape de nepãtruns. Încet, în-cet, ochii mi se obiºnuiesc cu ab-senþa luminii ºi eu prind a pãºi culuare-aminte. Ecoul paºilor meirãsunã la contactul cu asfaltul, seîmprãºtie de-a lungul trotuaruluiºi se sparge de pereþii clãdirilorîntr-un ritm propriu, întorcându-se la mine sub forma mai multorecouri puternice ºi tangibile.

Încerc sã pãstrez vie în aminti-re fiecare senzaþie, fiecare detaliuexact al locului în care mã aflu, cãcimi-am pus în gând sã-mi amintesctotul atunci când mã voi trezi.

Continuu sã merg cu pas do-mol, dar apãsat, când, deodatã,un þipãt înfiorãtor face ca sânge-le sã-mi îngheþe în vene ºi rãmânîmpietrit. E un bãrbat, îi aud pa-ºii, trupul i se miºcã haotic, iarsunetul neregulat al mersului sãurãsunã peste tot, se izbeºte depereþi, îmi pãtrunde în urechi ºiîmi zguduie auzul. Întorc capul ºiprivesc agitat în toate pãrþile, cautsã descopãr ce a produs sune-tul. Zgomotul pãleºte din ce înce mai mult, dar ecoul sãu conti-nuã sã se audã ºi sã mã izbeascã.Ochii mi se miºcã, iar pupilelemele dilatate din cauza spaimeise furiºeazã prin fiecare ungheral acelui loc. Sunetul a dispãrutºi descopãr un nimb de luminãaproape imperceptibil, care pã-trunde printr-o fereastrã aflatã laultimul etaj al unei clãdiri, unde-va în spatele meu, departe. Cor-pul meu se întoarce iute, la co-manda picioarelor, iar eu alergîntr-acolo, simþind un fel de fiorcare îmi strãbate trupul ºi mem-brele, în vreme ce continuu sãînaintez.

La o distanþã de un metru, unmecanism uriaº se pune în miºca-re, fãcând un zgomot asurzitor. Ex-trem de surescitat, ridic privirea ºireuºesc sã întrezãresc silueta bineconturatã în luminã a unui bãrbatcare mã priveºte deznãdãjduit ºicare-ºi agitã permanent braþele, stri-gând ceva ce eu nu pot descifra.Confuz ºi buimãcit, mã întorc ºi în-cerc sã gãsesc sursa noului zgo-mot, însã iarãºi mã împiedicã ecoul.Îmi întorc privirea cãtre bãrbat ºidescopãr cã acesta s-a fãcut nevã-zut. Caut cu înfrigurare intrarea ºi,apucând clanþa, mã grãbesc sã in-tru. Mã lovesc de o balustradã demetal, iar mâna dreaptã mi se în-cleºteazã puternic pe ea, în timp cepicioarele mele se precipitã pe scãriîntr-un ritm ameþitor.

Alma Lilia Luna Castillo este licenþiatã în psihologie aBUAP (Benemérita Universidad Autónoma de Pue-bla, Mexic), coautoare a broºurilor tipãrite în cadrul

proiectului dedicat acþiunii de lecturã El cofre de la lectura (Cu-fãrul lecturii) ºi a publicat nuvele ºi povestiri în antologii deprozã hispano-americanã.

În prezent, urmeazã studii masterale tot în domeniul psiholo-giei la Universidad de las Américas din Puebla (UDLAP), pre-cum ºi un curs de perfecþionare în arta de a scrie prozã în Barce-lona, Spania.

Povestirea La calle, allá abajo (Strada, acolo jos) a fost pu-blicatã în Antología de la Novísima Narrativa Breve Hispanoa-mericana (Venezuela, 2006).

nnnnn ALMA LILIA LUNA CASTILLO

strada, acolo josO durere intensã îmi strãbate

piciorul stâng ºi mã sileºte sãcobor privirea, corpul mi se în-cordeazã, iar mintea nu înþelegecã ceea ce se aflã sub picioarelemele creºte din ce în ce mai mult.Corpul meu inert se apleacã ºiîntinzând unul dintre degete,ating pãmântul. Consistenþa saoarecum masivã mã face sã-miretrag degetul înspãimântat ºi urcîn continuare, în vreme ce lichi-dul catifelat, stacojiu, se prelin-ge, acoperind fiecare treaptã ºifãcându-ºi loc în camerã.

Încetinesc ºi mã opresc brusc,iar nasul meu percepe o miasmã,un miros greu de sânge încins, îlsimt, cald chiar ºi în vreme ce îmipãtrunde prin orificiile nazale, îlsimt în plãmâni, cum se agaþã deaceºtia, inundându-i. Mã cuprin-de teama, simt un fior ce-mi strã-bate coloana vertebralã, înlãn-þuindu-mã, copleºindu-mã ºi fã-cându-mã sã simt pe limbã ungust amar ºi acru. Vreau sã mãtrezesc. Îmi agit braþele într-o în-cercare de a împrãºtia aerul. Tre-buie sã ies, sã respir. Mã miºc caºi cum mi-aº fi ieºit din minþi,împiedicându-mã de fiecaretreaptã ºi sprijinindu-mã de pe-rete cu ambele mâini pânã ce gã-sesc o uºã mare pe care o des-chid deznãdãjduit ºi cad cu faþala pãmânt. Trag aer puternic înpiept, sunt pe acoperiºul clãdirii,iar aerul încã e infectat, m-am rã-nit atunci când m-am frecat depodea, mâinile mã usturã, iar mi-rosul urât ºi persistent îmi întoar-ce stomacul pe dos.

Aud niºte strigãte ºi pãºescpe acoperiº, podeaua e vâscoa-sã ºi încã roºie. Întâlnesc deoda-tã o mare de oameni înghesuiþiîntr-un colþ, cu capetele plecateºi privind fix podeaua. Înaintezcâþiva centimetri ºi descopãr unfel de recipient uriaº de metal, încare oamenii cad unul câte unul,aºezaþi într-un rând ce pare cã nuse mai sfârºeºte, mergând ane-voie, cu privirea pierdutã, cãu-tând dincolo de norul de aburi ce

li se ridicã în faþã, lãsându-se sãcadã, fãrã sã se miºte, fãrã sã þipe,fãrã sã se împotriveascã, pur ºisimplu se lasã sã cadã prin acelorificiu ºi se afundã iute într-osubstanþã vâscoasã, care cloco-teºte, care declanºeazã acea dez-gustãtoare miasmã ºi care se ro-teºte lent, parcã amestecând înpermanenþã.

Mintea mea nu reacþioneazã,sunt captivat ºi privesc îngrozitspectacolul, muºchii nu-mi maidau ascultare, ochii îmi rãtãcescfãrã þintã în amestecul din reci-pientul uriaº, care se umple dince în ce mai mult.

Simt o atingere ºi mã întorc.Cineva mã împinge de la spatedin ce în ce mai tare. Încerc sãripostez ºi îmi îndrept privirea îndirecþia aceea. În jurul meu sestrâng mai mulþi oameni. Vin ºidin spate, ºi din lateral. Toþi îm-ping acum, puterea lor creºte ºimã trag dupã ei, însã eu mã aºezcu faþa la ei ºi îi împing ºi eu larândul meu, lovesc cu toate pu-terile, dar ei nu se descurajeazã.Îi privesc în ochii goi, sticloºi.

Mã arunc la pãmânt ºi îmi cro-iesc drum cu dificultate printrepicioarele acelor indivizi. Întindmâinile cãutând ceva, iar degete-le mele întâlnesc o suprafaþã tareºi asprã, aºezatã vertical. Încercsã mã pierd în mulþime, împin-gând brutal oamenii, ating pere-tele de cãrãmidã ºi îmi lipesc tru-pul de el, pãºind astfel o vremepânã ce iarãºi mâna mea ceadreaptã dã de o gaurã mare îngard. Mã aºez în faþa acesteia ºi,cu o satisfacþie inimaginabilã,constat cã aceastã gaurã e destulde largã ca sã pot trece prin ea.

Sunt surprins ºi buimãcit, staupe marginea acoperiºului deasu-pra câtorva cãrãmizi care încã nus-au desprins ºi mã aflu chiar înmijlocul crãpãturii. Simt o durerece-mi strãbate întreg trupul, iaraerul, încãrcat de acei aburi, îmiprovoacã ameþealã. Privesc dez-gustat oamenii din spatele meu,trupurile lor asudate ce încã se

miºcã, necontenit, iar pielea lorumedã se atinge provocând unsunet slab pe care mintea mea îlpercepe ca pe o bãtaie surdã ºirepugnantã.

Mã uit din nou cãtre partea dinfaþã, cobor privirea spre loculunde se aflã strada, vãd asfaltulcenuºiu ºi umed care capãtã otentã de albastru pe lângã staco-jiul ce mã înconjoarã, spaþiul ex-trem de larg dintre clãdiri, dintretrotuare: e aerul proaspãt ce îminãvãlea în plãmâni, care îi fãceasã se umfle, care îi purifica ºi careapoi ieºea liniºtitor pe nas.

Privesc cãtre stradã, acolojos... ºi sar, cu braþele întinse ºiochii larg deschiºi, simþind cum

aburul cald îmi scaldã chipul...Deschid ochii ºi vãd asfaltul

cenuºiu pe care sunt lungit. Îlpipãi cu mâinile ºi-l simt aspru ºirece. Întorc capul cãtre partea ceamai înaltã a clãdirii de pe care îmiamintesc cã am cãzut, îmi atingcorpul ºi caut cu înfrigurare sân-ge ori vreo ranã. Nu gãsesc ni-mic de acest gen, aºa cã încercsã mã ridic…

Prezentare ºi traduceredin limba spaniolã de

Roxana Ilie

Theodora Ispas - Pe cont propriu (Medalia de Bronz)


rte

nnnnn FLORIN COLONAª

Codruþa Tomºa - Alert

Privesc o reclamã din anii’30 a blãnãriei „TigreRoyal”, 60 rue du

Rhône, Geneva, magazin caredesfãcea în exclusivitate mode-lele pariziene, create de MaxReby, bine apreciate în epocã.ªocant, pe reclamã era inserat undesen avangardist, iar pe spateun text, ironic, gri, având titlulscris auriu ºi reliefat ca ºi anca-dramentul din partea inferioarã,unde iniþial se aflase probabilmodelul unei elegante blãni. Ver-so-ul reclamei este alb. În momen-tul acela, fabrica care se afla înFranþa la Rouen, se ocupa foarteprofitabil de transformarea ºi na-turalizarea preþioaselor obiecte devestimentaþie femininã. Dupã ocartolinã din epocã aflãm cã pa-tron era A. Vodicka. Exista unmagazin de desfacere chiar în lo-calitate, pe Rue de Carmes, no.21. Blãnurile se vindeau bine, aºacã patronul mai deschisese o altãprãvãlie la L’Orient în Norman-dia, dar ºi la Tours.

Dar ce legãturã au blãnurile cuavangarda? În afara volumuluiBlãnurile oceanurilor scris deVirgil Teodorescu, tipãrit în 1945,cu douã ilustraþii de W. Paalen,iatã o nouã legãturã, mai veche,de data aceasta cu Victor Brau-ner ºi nu numai atât. De aici înce-pe povestea… Brauner aduseseprimul, din voiajul francez, recla-ma blãnãriei ºi eliminând imagi-nea pe care o gãzduia chenarulaurit, a desenat în tuº un cap ple-ºuv, cu cercel în ureche, cu guralarg deschisã, cu o limbã muscu-loasã ºi ieºitã mult în afarã, ase-menea unei vipere, strãjuitã decolþi ameninþãtori. Chipul andro-gin este dublat de corpolenþapectoralã a unei fiinþe care arenouã mamele. Pe verso gãsimscris de pictor, cu litere de tipar:„DESCENDENTÃ A UNEI FAMI-LII SPURCATE, HRÃNITÃ ÎNCOPILÃRIE CU LAPTE DE CÃ-ÞEA ÎN CÃLDURI, «NOUÃÞÂÞE» PURURI ÎN ERECÞIE,CU TOATE CÃ AJUNSÃ ÎNPRAGUL DECREPITUDINII, DÃTÂRCOALE MEMBRILORAFRICANI AI CELEI DE-A TRE-IA COMISIUNI SPRE A LE PRO-PUNE TRAGEREA UNEI LIMBIFINALE, DEFINITIVE ªI ÎN CELMAI ÎNALT GRAD MORBIDE.”

Care este legãtura dintre acestdesen, pe o reclamã de blãnuri, ºiun titlu incitant? Sã citãm din GeoBogza, Jurnal de copilãrie ºi deadolescenþã, Editura Cartea Ro-mâneascã, Bucureºti, 1987, pp.179-195:

„1929 – vineri, 15 februarie -luni, 18 februarie

Scriu poeme. Încep Jurnal desex, care nu va mai fi autobiogra-fie ci o colecþie de povestiri.”

La acel moment, titlul volumu-lui era Þâþe. Bogza avea o obse-sie a glandelor mamare, adevãratfiind cã aceste componente tora-cice ale corpului uman, reprezin-tã în multe cazuri motive de trufieale sexului „slab” ºi totodatã deadmiraþie pentru sexul „tare”. Sãurmãrim în continuare jurnalul:

„Marþi, 19 februarieVisuri erotice toatã noaptea.Sâmbãtã, 2 martiePrimesc de la Voronca un ma-

nuscris ºi o scrisoare în care spu-ne cã dacã vreau, el e gata sã-mitipãreascã la Paris un volum.

metamorfoza incendiarã a unui titlu

Duminicã, 3 martieÎi rãspund lui Voronca pe 12

pagini, dându-i indicaþii de felulcum aº vrea sã tipãresc volumul.

Sâmbãtã, 13 aprilieCorespondenþã cu Voronca.

Dupã Paºti îi trimit manuscrisulºi 3000 de lei, dintre care 2000împrumutaþi.

Luni, 15 aprilieScrisoare de la Voronca, impo-

sibil titlul propus de mine. Mãgândesc sã renunþ la volum.”

Voronca nu admite cu niciunchip titlul propus de autor. Seopune categoric!

„Marþi, 16 aprilieRãsucirea gândurilor, renun-

þare, apoi schimbare de titlu: Hau-Hau.

Miercuri, 16 aprilieScriu despre aceasta lui Roll,

Saºa ºi Voronca.Joi, 18 apriliePrimesc de la Voronca o c.p. în

care îmi propune sã intitulez vo-lumul: Jurnal de sex. Evrica!

19 aprilie – 22 maiAm fost la Bucureºti sã mã

întâlnesc cu cei de acolo, propu-nându-le un banchet la Voronca,la întoarcerea lui Victor. La Buº-teni, douã scrisori de la Voronca,admiraþie pentru poemele dinJurnal de Sex care-i gata tipãrit.”

Jurnal de Sex este a cincea ºiultima carte tipãritã la tipografiaparizianã Unien, anterioare fiindtitlurile semnate de Ilarie Voron-ca – Colomba (1927), Ulise(1928), Plante ºi animale (1929),ºi Poeme în aer liber (1929), au-tor ªtefan Roll.

Volumul lui Bogza apãrut laUnien are un tiraj total de 118exemplare în 3 laturi diferite dinpunct de vedere al calitãþii hâr-tiei, ºi anume:

i) 3 exemplare pe Japan Impe-rial (însemnate A.C.);

ii) 15 exemplare pe hârtieHollande van Gelder (numerota-te cu cifre romane I-XD)

iii) 100 exemplare pe velinã(numerotate cu cifre arabe de la1 la 100).

Cartea are numai douã coli detipar (32 de pagini) ºi un format

„in octavo”. Întregul tiraj estemic, dar vã daþi seama cu uºurin-þã ce raritãþi bibliofile reprezintãexemplarele de la primele douãpuncte, þinând seama cã mai toa-te acelea au ºi dedicaþie ºi pe lace preþuri ajung… Placheta cu-prinde 17 capitole: „Început”,„coborâri”, „neajungeri”, „lune-cãri”, „rânduiri”, „fugiri”, „scli-piri”, „rãniri”, „mãcinãri”, „vie-þuiri”, „creºteri”, „umbriri”, „adân-ciri”, „pãtrunderi”, „rotiri”, „lepã-dãri”, „aºezãri”. La pagina 25 în-tâlnim versurile:„Ce furnici au scos din carnea ta,þâþele ca muºuroaiePe dedesubt ºtiu cuiburi cu car-tofi îngropaþiÎmi simt degetele sape pentruaceºti refugiaþiSub pielea ta cauciucatã ca omanta de ploaie.”

Datoritã abundenþei de þâþedin scrisul ºi vorbirea tânãruluide 21 de ani, pentru cei de la„Unu” (aºa cum scrie Saºa Panã

în Nãscut în ’02, Editura Miner-va, Bucureºti, 1953, p. 251) „audevenit sinonime cu numele po-etului”. La care, Bogza aflândnoul apelativ, îi scrie lui Panã(p.251): „M-a încântat peste mã-surã denumirea de «bogze» dateþâþelor, asta îmi place grozav ºi terog imens sã ai grijã ca aceastãdenumire sã se întindã ºi sã prin-dã rãdãcini (7 iulie 1929).”

Într-o duminicã, autorul îºi pri-meºte exemplarele mult visate.Apoi trage un chef la lãptãria dela Bãrãþie, împreunã cu Victor,Marius, Roll ºi Panã, unde auservit un ghiveci de crap stropitcu vin, preparat de Roll la o simi-gerie din vecini. Dupã aceea, gru-pul vesel al celor cinci hoinãreº-te, cum adesea obiºnuiau, urcândpe strada Dr. Istrati (probabil sprelocuinþa lui Brauner, aflatã în dealpe aleea Suter) ºi aici îi dãm cu-vântul lui Saºa Panã care la pagi-na 252 relateazã: „Geo a fãcutdintr-o foaie de ziar un cornetimens, înfigând-o cu partea sub-þire în prohabul pantalonilor…subit, pentru cã era o curbã,ne-am trezit în faþã cu trei fete cecoborau þinându-se de mânã. Amauzit un þipãt ºi trioletul s-a re-tras de-a-ndãrãtelea. Geo s-aapropiat de fetele uluite, ºi luândcornetul în mânã, le-a spus rarsilabisind: «din care fapt se poa-te constata cã autorul Jurnalu-lui de sex, are ºi un sex de jur-nal».” Scurt ºi cuprinzãtor!...

Sã revenim însã la „jurnalul decopilãrie ºi adolescenþã”.

„Duminicã, 5 iunie – Luni, 24iunie

Am fost la Bucureºti, l-am cu-noscut pe Voronca, am stat onoapte cu Victor Brauner, am adusacasã Jurnalul de sex – admirabiltipãrit – ºi am început sã-l îm-part”(cf. Panã, acesta a primit car-tea în 20 iunie la chef, Voronca nuera prezent, întâlnirea a survenitîn cursul sãptãmânii).

N.B. La banchet Bogza aveaprobabil doar câteva exemplare,apoi a primit tot tirajul.

„Joi, 11 iulieScrisoare de la Voronca, Roll,

Victor Brauner în carne ºi oaseva sta la mine.

13 – 26 iulieCu Victor mereu. Victor a fãcut

un desen ºi un tablou cu mine.”N.B. Desenul este acel portret

tipãrit în revista „Unu”. În acestinterval de timp a schiþat ºi acelcelebru cul-glacé, ilustraþie lanumãrul 16, UNU ESTIVAL (au-gust 1929, 10 pagini), linogravurãca ºi coperta cu costumul de baie.

Tot atunci a realizat ºi acel ta-blou celebru astãzi intitulat „po-etul Geo Bogza, aratã capului sãupeisajul cu sonde”. Este ceva denotat ºi aici. Brauner a lucrat ta-bloul în vacanþa de la Buºtenari,unde s-a simþit foarte bine în com-pania lui Bogza. Existã ºi docu-mente foto pe care i le-a lãsatgazdei primitoare, iar aceasta le-a pus în sifonãria pe care o aveaîn localitate. Dupã puþin timp aprimit aici vizita lui Saºa Panã cucare era prieten ºi care se bucurade un mare prestigiu, publicândrevista „Unu” ºi volume în editu-ra cu acelaºi nume. De altfel, estebine sã amintim cã numãrul 11 alacestei reviste din martie 1929 afost dedicat lui Brauner, cuprin-zând texte referitoare la artist ºireproduceri dupã lucrãrile sale.Sã ai la 26 de ani un numãr spe-cial dintr-o publicaþie, fie ea ºi de4 pagini, nu este chiar un lucru laîndemâna oricui…

Cum tabloul, în care era pictatcapul poetului, era suficient demare ºi îl incomoda pe Bogza lasifonãrie, acesta s-a hotãrât sã-lofere cadou prietenului Saºa. Darcum sã-l transporte editorul?Gabaritul lucrãrii depãºind cumult dimensiunile geamantanuluilui Panã, s-a luat hotãrârea eroi-cã de a-l îndoi pe lungime, „noro-cul” fiind cã era pictat pe carton.Aºa cã Saºa Panã a plecat cu elsub braþ. Iar acasã, în celebrul se-diu al Editurii Unu, l-a desfãcut, l-a pus în ramã ºi i-a gãsit un loc peperete. Victor i-a fãcut cadou luiGeo tabloul, iar Geo l-a dãruit luiSaºa, ilustrând vorba din bãtrâni:„Dar din dar, se face raiul.”

Moza2 - 2013 Final

Documents

Transcript of Moza2 - 2013 Final