1. BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE : Consideraţii generale

BRD-GSG este banca privată cu cea mai mare acoperire teritorială, atât în mediul urban

cât şi în cel rural. După 5 ani de dezvoltare şi modernizare a reţelei de sucursale prin noi

concepte inovatoare pe piaţa românească , (BRD Express, BRD 24 ore, BRD Blitz, BRD Cafe,)

anul 2009 a marcat însă o pauză în dezvoltarea reţelei . Până la sfârşitul anului 2009, BRD

deţinea o bază solidă de clienţi+ aproximativ 2379000 milioane. Chair de la începutul acelui an,

BRD a oferit clienţilor săi produse financiare menite să-i ajute să se confrunte cu recesiunea prin

împrumuturi restructurate şi reeşalonare. În plus, au fost luate mai multe măsuri pentru a reduce

riscurile asociate.

La sfârşitul lui 2009, sistemul bancar românesc era coonstituit din 32 de bănci ,

persoanele juridice, şi 10 sucursale ale băncilor străine ce deţineau active de 330, 639 milioane

lei. Având în vedere contextul economic ade criză , profitul net în siistemul bancar a scăzut la

772 milioane de RON.

Având în vedere această competiţie puternică, BRD şi-a menţinut cota de piaţă. Venitul

băncii nu depinde de un consumator sau un grup de consumatori, prin urmare nu există riscul ca

pierderea unui client să afecteze semnificativ nivelul veniturilor. Banca abordează riscul într-un

mod prudent, în confromitate cu strategia sa pe termen lung. Modelele de management ale

riscului sunt fundamentate pe identificarea şi evaluarea riscurilor din stadiu incipient.

Riscul de credit reprezintă pierderile suferite de un agent economic din cauză necolectării

la timp a veniturilor ce i se datorează a urmare a înrăutăţirii situaţiei financiare a debitorului. Din

această perspectivă ricul de credit are două coordonate: dimensiunea riscului şi calitatea acestuia.

Dimensiunea riscului denotă măsura prejudiciului suferit ca urmare a imposibilităţii

debitorului de a-şi rambursa creditul şi din amplitudinea riscului rezultată atât din probabilitate

de neplată se se verifice în realitate cât şi din garanţiile ce pot reduce pierderea în cazul neplăţii.

Riscul de credit poate fi divizat în 3 categorii: riscul de neplată, riscul de expunere şi riscul de

recuperare.

Riscul de neplată constă în probabilitatea de a nu plăti o datorie la termneul său . Există

anumite definiţii posibile pentru non-plată: a nu se îndeplini o obligaţie de plată, de încălcarea

unei convenţii sau plata non-economică. Plata non-economică are loc în condiţiile în care

valoarea economică a activelor debitorilor scade sub valoarea datoriile rămase , în condiţii de

inflaţie.

1

Dacă valoarea de piaţă a activelor scade sub cea a datoriilor este posibil ca fluxurile de

lichidităţi să nu se permită rambursarea acesteia.Probabilitatea de neplată nu poate fi măsurată

direct, dar statisticile agenţiilor centrale de ratinnf sunt utile în acest caz.

Expunerea la risc cunatifică gradul de incertitudine în ce priveşte colectarea sumelor

împrumutate. În cazul în care creditul este rambursat conform unui program exact şi la timp ,

riscul de expunere poate fi considerată redus sau se poate neglija.

Riscul de recuperare. În caz de neplată, recuperările nu sunt previzibile Ele depind de

tipul non-plăţii şi de alţi factori precum: garanţiile debitorului, tipul acestora ( colater sau terţe

părţi). A nu efectua o plată nu înseamnă că debitorul nu va mai plăti, dar aceasta duce la iniţierea

unor acţiuni, cum ar fi renegocierea sau obligaţia de rambursare a sumelor rămase.

Din punct de vedere cantitativ, riscul de creditiv este măsurat prin pierderile înregistrate

de bancă în cazul în care debitorii săi nu îşi achită datoria. Măsura riscului de credit rezultă din

combinarea valorii riscului de neplată cu risul de expunere şi cel de recuperare. Pierderile

rezultate(L) sunta variabile şi pot fi considerate ca produsul dintre o variabilă aleatoare ce

indică non-plată (D) , gradul de expunere la risc( x), şi rata nesiguranţei în recuperare.( R).

L = D*X *(1-R).

Riscul de neplată (LGD) depinde de valorile următorilor parametrii

probabilitatea neplătii

gradul de expunere

gradul de recuperare

Pierderile previzionate sunt rezultatul pierderilor cauzate de neplată şi probabilitatea de

neplată.

LGD= gradul de expunere – gradul de recuperare = gradul de expunere ( 1- rata de

recuperare în procente)

Pierderile previzionate sunt şi pierderile ce provin din neplată dar şi din amplitiudinea riscului.

LGD =( 1- rata de recuperare în procente * probabilitatea de neplată.).

Cu alte cuvinte, pierderile previzionate includ cele 3 componente ale riscului: expunerea,

probabilitatea de neplată şi recuperarea. În acelaşi timp, pierderile previzionate sunt o variabilă

statistică, definite printr-un parametru. Pierderile neprevăzute sunt deviaţiile de la valoarea

medie, volatilitatea, şi pot fi exprimate prin variaţia riscului de neplată.

Evaluarea cantitativă constă în obţinerea de informaţii privind responsabilitatea financiară

a clienţilor, stabilirea scopului real pentru care aceştia solicită creditul , identificarea riscurilor

provenite din activitatea clientului în funcţie de tendinţele din economie şi estimarea eforturilor

2

pe care clientul le va depune pentru a rambursa creditul.

Dimensiunea cantitativă întâlnită în evaluarea riscului de credit se referă la analiza

rapoartelor financiare ale clientului şi estimarea veniturilor viitoare ale acestuia pentru a

determina capacitatea sa de a-şi rambursa creditul la timp .

De asemenea , sunt necesare revizuirea operaţiunilor de creditare, integritatea şi

credibilitatea procesului de creditare ce depind de obiectivele de creditare care ar trebui să

asigure un nivel acceptabil de risc în raport cu profitabilitatea.

Operaţiunile de creditare trebuie să conţină o analiză detaliată a creditului, determinarea

politicii de preţuri şi de a limitei de credite la diferite niveluri ale managementului bancar ,

garanţiile pentru toare tipurile de credit precum şi a metodelor de reevaluare a garanţiilor.

Pentru a face o analiză corectă a modului în care limitele de credit evoluează în timp cu

impact asupra profitabilităţii, adecvarea capitalului şi încrederii clienţilor în bancă , aceasta

calculează cu scopul de a estima riscul de credit următoarele categorii de indicatori :

volumul creditelor restante/ volumul total al creditelor * 100, este preferabil ca acest

raport să tindă spre 0.

volumul creditelor neperformante/volumul total al cre ditelor *100 , valoarea optimă este

de preferat să fie cât mai mică deoarece creditele neperformante încarcă activitatea

financiară şi crează probleme în cadrul sistemului bancar

rezervele destinate pierderilor din credite / pierderile nete * 100, indicator ce reflectă

gradul de prudenţă adoptat de bănci în cadrul politicii de creditare

profitul brut/ provizioanele pentru pierderile din creditare 100, respectiv costurile plătite

de bancă îm ce priveşte acoperirea riscurilor de credit în cauză.

2. Modelul de management al riscului de credit din cadrul BRD- GSG.

Modelul universal al BRD-GSG îţi dovedeşte punctele forte în condiţiiile unui mediu

economic precar, DeşI sistemul bancar a suferit în 2009 din pricina creşterilor accentuate a

costurilor, riscurilor , politica prudentă a BRD s-a resimiţit şi a avut influenţe pozitive.În

continuare, voi efectua a analiză a riscului de credit BRD-GSG bazată de sistemul de indicatori

utilizat de bancă.Înainte de aceasta, este importantă precizarea câtorva dintre strategii şi metode

utilizate de bancă în cadrul managementului riscului de credit. În acest sens, strategia de

implemntare a Acordului BASEL II BRD-GSG din ianuareie 2011 stipulează adoptarea unor

metode standardizate pentru managementul riscului .

Potrivit Raporturilor anuale ale riscurilor, procesul de management al riscurilor

3

semnificative se axează pe analiza profilului riscului, pentru a maximiza raportul dintre profit şi

risc în diferite activităţi efectuate în cadtul băncii.

Politicile şi procedurile din activitatea de creditare sunt implementate astefl încât să fie

asigurate următoarele:

menţinerea unor standarde optime în creditare

monitorizarea şi controlul riscului de credit.

evaluarea corectă a noilor oportunităţi de afaceri

i dentificarea şi administrarea creditelor neperformante.

Entităţile implicate în monitorizarea actrivităţii de creditare asigură administrarea risculuui

de credit atât la nivelul fiecărui credit cât şi mod global, la nivelulîntregului portofoliu,

elementele de natura riscului de credit fiind analizate în corelaţie cu tipurile de risc cu care

acestea se fală intr-o relaţie de puternică interdependenţă , având în vedere următoarele

coordonate:

volumul creditelor

riscul legat de contrapartidă

sistemul de rating/ scoring al creditului

Stabilirea anumitor criterii de acordare a creditelor performnate şi binedefinte este un principiu

esenţial în activitatea de creditare.

Banca are un bine definit de aprobare, efectuat prin respectarea principiului "Patru

ochi" . Separarea funcţiile asigură independenţa în rândul personalului responsabil de

gestionare a relaţiilor cu clienţii, cel care aprobă creditele şi cel care monitorizează

ambursărilor îdin timpul perioadei de creditare. Procesul de aprobare al creditului este

centralizat . La toate nivele de aprobare, acordul unanim al membrilor comisiei este necesar.

Pentru a limita riscul de credit, personalul şi entităţile de creditare stabilesc că acei care se

implică în activitatea de creditare trebuie să aibă experienţa corepunzătoare dimenisunii şi

complexităţiile problemelor cu care se vor confrunta.

Divizia de risc, prin Departamentul de Control al creditelor monitorizeată cu atenţie

evoluţia creditelor din portofoliu. În acest sens, Departamentul de Control al creditelor

efectuează verificări pe bază de vizită teritorială şi emite recomandări. BRD a implementat

analiza precoce de determinare a creditului prin indicii de deterioare şi management al

problemelor de credit( analiza statică şi dinamică a neranbursării).

4

Analiza creditelor fără restanţe conform scalei de evaluare a riscului de credit

Din datele prezentate în tabel rezultă că ponderea creditelor de calitate foarte bună

a crescut la finele lui 2009 cu 216,90 %, faţă de finele anului 2008

În anul 2009 observăm o scadere a riscului de credit acceptabil dar în observaţie cu

8,56% faţă de 2008 ca urmare a acţiunii următorilor factori:

Creşterea rapidă a creditului neguvernamental

Ritmul de creştere al creditului acordat populaţiei.

Deci, putem afirma că din analiza calităţii portofoliului de credite la 31 decembrie

2009 a rezultat o creştere a ponderii creditelor cu o calitate foarte bună. şi o reducere a ponderii

creditelor resonabil de bun şi cel în observaţie dar cu risc de credit

31.03.2012 31.12.2011 31.03.2011

Credite brute(mil RON) 34,257 33,953 32,643

Depozite(mil RON) 31,594 30,309 29,220

Credite nete(Depozite) 99.7% 104.1% 106.0%

Structura creditelor acordate

Valoarea brută a creditelor acordate clientelei a înregistrat o uşoară creştere comparativ

cu 31 decembrie 2011 şi o îmbunătăţire de 5% faţă de 31 martie 2011, aceasta din urmă fiind

impulsionată, în special, de creditele acordate persoanelor fizice

Valoarea depozitelor atrase de la persoane fizice la 31 martie 2012 a înregistrat o crestere

5

de aproape 4% în raport cu 31 decembrie 2011, respectiv cu mai mult de 9% faţă de 31 martie

2011.

Valoarea depozitelor persoanelor juridice la data de 31 martie 2012 a înregistrat o crestere

de aproximativ 5% faţă de 31 decembrie 2011, respectiv o creştere cu mai mult de 7% faţă de

aceeaşi perioadă a anului preceden t.

Costul net al riscului a cunoscut o creştere importantă datorită condiţiilor economice

actuale şi datorită unor elemente tehnice cum ar fi reevaluarea garantiilor colaterale. Potrivit

statisticilor Băncii Naţionale a României, nivelul creditelor neperformante ale BRD se situează

sub media sistemului bancar. , 9,13% Brd faţă de media sistemul bancar 11,85%.

Coeficientul de exploatare (cheltuieli generale / venit net bancar) s-a îmbunătăţit faţă de

cel înregistrat în 2009, scăzând cu 3 puncte procentuale, până la 39%. Investiţiile realizate de

bancă în anul 2010 s-au situat la un nivel de 130 de milioane de RON, dintre care aproape

jumătate în domeniul IT.

3. Tendinţe ale indicatorilor de risc de credit de la BRD-GSG.

Din tabelul nr 1 şi graficul nr 1 se remarcă că indicatorii analizaţi au o valoare oscilantă ,

valori ridicate fiind înregistrate în 2009 şi 2012 pe fundalul crizei finnaciare internaţionale.

Ponderea creditelor restante din totalul creditelor şi raportulk dintre creditele neperformante şi

volumul total al creditelor acordate trebuie să fie cât mai mic posibil pentru a exprima o

gestionare efeicientă a riscului de credit. Acest parametru este util în analiza riscului pentru a

stabilirea rezervelor necesare pentru acoperirea pierderilor din portofoliu.

În ce priveşte evoluţia fondului general de rezerve pentru acoperirea pierderilor din

portofoliu, aceasta expimă modul în care banca anticipează evoluţia expunerii la risc. Dacă vom

observa o creştere a fondului de rezerve destinate constituirii de provizionae, acest lucru se

6

datorează previziunilor elaborate de bancă conform cărora pierderile din portofoliul de creditare

se vor situa la o cifră ridicată. În acelaţi timp, utilitatea acestui indicator este mai presus de toate

la nivel extern, deoarece reprezintă un sistem de alarmă oentru întreg sistemul bancar.

Din analiza datelor prezente în tabelul 1, vom observa că rezervele urmează un trend

ascendent , ceea ce denotă că banca a anticipat o creştere a riscului de creditare. Evoluţia

provizioanelor de risc pare să urmeze acelaşi risc, deoarece valoarea lor creşte în următorii ani,

după cum se poate observa în tabelul 2.

7

Structura portofoliului de credite este prezentată în tabelul nr 3.

Tabel nr 3.

Din analiza tabelului nr. 3 se remarcă faptul că volumul împrumuturilor este în continuă

creştere în perioada 2007 - 2010, î n 2010 fiind de aproximativ dublu faţă de nivelul din 2007.

Am observat că nivelul creditelor neperformante şi care nu corespund au crescut destul de mult,

punându-se accentul pe aspectul negativ al activităţii de creditare efectuate de către bancă.

În graficul nr 3 se ilustrează aspectle mai sus menţionate.

Grafic nr 3

Evoluţia activelor comparativ cu evoluţia creditelor totale este un indicator al riscului de

credit, în măsura în care exprimă o creştere accelerată, atât a activelor şi a datoriilor. Capacitatea

unei bănci de a gestiona eficient portofoliul de credite este limitată de competenţa personalului

prin structura politicii de creditare, de resursele pe care banca le deţine şi de modul în care

aceasta le administrează. Prin urmare, un portofoliu de credite în creştere nu poate fi conservat

eficient în condiţiile administrării aceloraşi resurse.

Procesarea unui volum mare de informaţii aduce şi un grad ridicat de risc, având în

8

vedere că în aceste condiţii, probabilitatea de apariţie a unor erori creşte considerabil.

Din reprezentarea grafică de mai jos( tabel 4 şi grafic 4), rezultă următoarea evoluţie a

activelor comparativ cu evoluţia creditelor de la BRD - GSG. Astefl, se remarcă faptul că, la

ritmul de creştere a activelor din anii 2007-2010, îî corepunde un rimt aproximativ egal de

creştere al creditelor, dar in 2009, ritmul de creştere al activelor a fost mult mai mic decât cel al

creditelor, pe fondul expansiunii creditelor non-guvernamentale

Grafic nr 4.

Per total, BRD-GSG a înregistrat performanţe bune , avaând în vedere şi contextul crizei

mondiale ce a zdruncinat a distrus sistemele bancare ale tuturor statelor şi care nu a evitat.

România. Cu toate acestea , BRD-GSG trebuie să ia eforturi mai intense pentru a

îmbunătăţi performanţele sale, în special în ceea ce priveşte atragerea depozitelor de la clientţi,

politica de creditare şi de gestionare a riscurilor de dobândă, lichiditate şi credit care au cel mai

puternic impact asupra rezultatelor financiare ale băncii.

Prin urmare, puterm afirma că banca gestionează eficient riscul de credit, al cărui cost

este mai mare numai pe perioada crizei . Aceste riscuri sunt reduse prin procedurile de

management al riscurilor, puse în aplicare în conformitate cu standardele BRD-GSG.

9

4 . Managementul ratei dobânzii, ratei de solvabilitate şi de lichiditate.

Riscul ratei dobânzii şi cel de schimb valutar au fost menţinute în limitele accepabile

prestabilite.Principalul instrument utilizat în managementul riscului de rată a dobânzii este

analiza Gap( analiza diferenţelor), împreuna cu modificările bilanţului datorate variaţiei ratelor

dobânzii de pe piaţă. La acaeastă analiză sunt aplicate o serie de limite iar monitorizarea

respectării acestora este strict supravegheată de Comitetul de Management pentru Active şi

Pasive , lunar. Pentru managementul riscului valutar banca a stabilit un set de limite

supravegheate zilnic de Unitatea Centrală de Control al Riscurilor.

Riscul de lichiditate reprezintă incapacitate de a îndeplini obligaţiile de plată la

scadenţă. Managementul lichidităţii are două componente majore:

monitorizarea lichidităţii şi estimarea nevoilor de finanţare pe termen mediu, lung şi scurt

pe baza previziunilor şi identificarea soluţiilor adecvate de finanţare.

Elaborarea unui plan de urgenţă şi evaluarea continuă a potenţialelor tendinţe ,

evenimente şi incertitudini care ar putea influenţa lichiditatea băncii.

Pentru a evidenţia corelaţia dintre managementul riscului şi nivelul de performanţă,

trebuie analizat evoluţia indicatorului ROE ( Return on Equity) şi cuantificarea indicatorilor

riscului de credit, de solvabilitate şi lichiditate. Rata rentabilităţii capitalului propriu măsoară

randamentul investiţiilor făcute de acţionari, atât din exploatare cât şi din activităţi

extraordinare. Acest indicator analizat a avut în 2009 valori mai mici decât în anii precedenţi

crizei. Începând cu 2006, acest indicator a avut o tendinţă ascendentă, ca urmare a creşterii

profitului net de la an la an altul, în 2008 ajungând la 39,7%(tabel 5 şi grafic 5). Spre deosebire

de celelate bănci din sistem , BRD a înregistrat o profitabilitate ridicată în această perioadă.

Din tabelul 5 şi graficul 5 se observă că indicatorii au înregistrat tendinţe oscilante,

valorile ridicate înregistrate în 2009 fiind bazate pe criza financiară internaţională şi pe

incapacitatea populaţiei de a-şi rambursa creditele. Ponderea creditelor restante şi rata creditelor

neperformante ar trebuie să fie cât mai mică pentru a exprima o gestionare eficientă a riscului de

credit.

10

Tabel nr 4

Grafic nr 5

În ce priveşte riscul ratei dobânzii, valorile tabelului calculate în tabelul nr 4 şi graficul nr

6 arată că gradul de senzitivitate este întotdeauna supraunitar , prin urmare riscul de rată a

dobânzii este relativ mci în prezent.

11

Grafic nr 6

În schimb, lichiditatea generală calculată ca raport între lichiditatea efectivă şi necesarul

de lichiditate a avut un trend oscilant ajungând în 2009 la nivelul de 1,91. Prin urmare, gradul de

lichiditate al băncii este unul bun , după cum se vede în tabelul nr 4 şi graficul nr 7.

Grafic nr 7

Analizând nivelurile înregistrate ale ratei de solvabilitate, se poate obseva că adecvarea

capitalului bancar a fost monitorizată cu ajutorul reglementărilor locale bazate pe Directiva

Europeană 2006/48/49/EC (Basel II)

Grafic nr 8

Tendinţa descendentă a indicatorilor de solvabilitate se datorează expansiunii creditului

non-guvernamental în special asupra populaţiei.

12

5 . Corelaţiile dintre ROE şi indicatorii de risc

Pentru a studia corelaţiile dintre indicatorul ROE şi indicatorii de risc analizaţi anterior,

se foloseşte funcţia liniară simplă în Excel – Correl.

Prin urmare, în cazul BRD-GSG , influenţa riscului de lichiditate asupra variaţiei Roe

poate fi sintetizat prin următoarele rezultate.

Rata riscului de lichiditate afectează variaţia ROE în proporţie de 88%, formula statistică

fiind următoarea:

ROE = 1.67 + 10.47 * Riscul de Lichiditate

Între cele două variabile există o corelaţie puternică pozitivă. Pirn urmare, o creştere de

un procent a ratei riscului de lichiditate, va duce la o creştere a ROE cu 10,47%.

Influenţa riscului de credit asupra ROE este sintetizat în următorul tabel:

Rata riscului de credit afectează ROE în proporţie de 80%, formula statistică fiind

următoarea:

ROE = 40.28 - 4.20 * Riscul de Credit

Între cele două variabile există o corelaţie imperfectă negativă, prin urmare scăderea cu

un procent a ratei riscului de credit va duce la o creştere a ROE cu 4,2%.

13

Modificările ratei de solvabilitate afectează ROE în proporţie de 29%, avînd următoarea

formulă

ROE =65.54 - 2.79 * Riscul de solvabilitate

Între cele două variabile există o corelaţie imperfectă negativă, de mică intensitate. Cu alte

cuvinte, o scădere de un procent a ratei riscului de lichiditate duce la o creştere a ROE cu

2,79%.

Influenţa ce o are riscul de rată a dobânzii asupra ROE este prezentat în următorul tabel

Modificările ce se produc asupra riscului de rată a dobânzii afectează ROE în proporţie

de 70%.

ROE = 725.04 - 6.32 * Riscul ratei dobânzii.

Între cele variabile există o puternică corelaţie imperfectă negativă . Scăderea cu un

procent a riscului de rată a dobânzii va duce la o creştere a ROE cu 6,32%.

Din aceste analize, se poate conclude că în cazul BRD-GSG , indicatorul ROE este

influenţat de indicatorii de risc astfel:

riscul de credit, de lichiditate şi cel de rată a dobânzii exercită o mare influenţă , 83%,

88% respectiv 70%.

influenşa riscului de solvabilitate este mai mică, de numai 29%.

14

Concluzii

În concluzie, BRD gestionează eficient riscul de lichiditate, are un risc de piaţă şi de

solvabillitate conforme reglementărilor legale şi un risc de credit crescit în 2009 pe fundalul

crizei internaţionale însă mai scăzut comparativ cu celelate bănci din sistem.

Aceste riscuri sunt reduse datorită procedurilor de managemnt al risculurilor , implementate în

conformitate cu Société Générale.

15