UNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTERATSPECIALIZAREA : FINANŢE – BĂNCI-ASIGURARI

FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT : ZI

Modalitati de optimizare a gestiunii

riscului valutar in cadrul sistemului

bancar

PROFESOR COORDONATOR: LECT. UNIV. DR. CORNELIU BENTE

MASTERAND: DEAC CRISTINA-LOREDANA

ORADEA

2011

Cuprins

1. Domeniul şi problema de cercetat..........................................................2

2. Referinţe bibliografice.............................................................................3

3. Identificarea şi listarea principalelor idei legate de problema de cercetare propusă.......................................................................................5

4. Formularea unei ipoteze, a unei soluţii posibile la problema de rezolvat sau a unei propuneri de sistematizare teoretică, generalizare, dezvoltare metodologică..............................................................................9

5. Denumirea temei de cercetare..............................................................10

6. Scop, obiective şi idei ale cercetării......................................................10

7. Construirea planului de cercetare........................................................11

8. Stabilirea strategiei de cercetare...........................................................11

9.Elemente ale unei proceduri de validare a proiectului de cercetare şi rezultatelor ce vor fi obţinute................................................................16

10. O structură posibilă a concluziei.........................................................17

1

1. DOMENIUL ŞI PROBLEMA DE CERCETAT

Oamenii, instituţiile, societăţile au fost întotdeauna confruntate cu probleme de risc şi incertitudine.Progresul societăţii contemporane a fost posibil datorită asumării unor riscuri.În special, nu ar fi fost posibilă creşterea economiei dacă certitudinea prima în faţa riscului şi incertitudinii.

Perioada de tranziţie la economia de piaţă impune sistemului bancar să se restructureze fundamental, atât din punct de vedere al proprietăţii, cât şi al instrumentariului şi tehnicilor de lucru. Din punct de vedere al managementului riscului valutar aceste perturbaţii de trecere de la o stare economică la alta impun existenţa unor puternice dezechilibre între ramurile economiei naţionale şi între diferite zone geografice, instabilitate financiară, distorsiuni monetare, inflaţie ridicată şi depreciere puternică a monedei naţionale pe piaţa valutară.Dependenţa băncilor faţă de sistemul economic determină ca nivelul general al riscului stabilit pentru aceasta să nu poată fi mai mic decât cota de risc a ţării, determinată de performanţele oglindite în indicatorii macroeconomici elaboraţi periodic (PIB, soldul balanţei de plăţi, nivelul rezervelor valutare).Managementul riscului valutar în sistemul bancar naţional are un anumit specific impus desituaţia economiei în tranziţie, dar şi de particularităţile mediului bancar intern.

Problema:

Leul nu este în general tranzacţionat în afara României, şi rezervele valutare ale BNR ar putea scădea la un nivel care ar putea limita lichidităţile pe piaţa valutară.Ca rezultat al acestui lucru, este posibil ca în anumite circumstanţe să nu existe valută disponibilă pe piaţa valutară.Trebuie menţionat că o asemenea situaţie nu a existat pâna în prezent.

Prin Regulamentul Valutar(3/1997 cu modificările ulterioare)s-a realizat o liberalizare completă a tuturor operaţiunilor valutare curente, în timp ce operaţiunile valutare de capital pot fi efectuate numai cu autorizarea prealabilă a BNR.Prin Regulamentul Valutar si prin reglementări ulterioare, anumite operaţiuni de capital au fost excluse din categoria celor supuse autorizării, fiind necesară doar o notificare din motive statistice(creditele de comerţ internaţional cu termen de rambursare mai mare de un an, creditele si împrumuturile financiare cu termen de rambursare mai mare de un an, inclusiv leasing-ul financiar, acordate de nerezidenţi rezidenţilor, operaţiunile privind garanţiile, avalurile, facilităţile financiare auxiliare legate direct de comerţul internaţional, cu scadenţă mai mare de un an acordate de nerezidenţi rezidenţilor).Plata dividendelor este considerată operaţiune valutară curentă si nu necesită autorizarea BNR.Aceste reglementări referitoare la regimul valutar, inclusiv Regulamentul Nr. 3/1997 au fost emise de BNR şi au in-trat în vigoare în ianuarie 1998.

Regulamentul Valutar stabileşte un sistem în care BNR încă analizează şi autorizează individual o mare varietate de operaţiuni valutare.Politica de control valutar, practica şi interpretarea BNR pot afecta activităţile BRD.

Până în 1989, în România există un monopol al statului asupra valutei, în strânsă legătură cu monopolul statului asupra comerţului exterior;Banca Română de Comerţ Exterior era singura

2

autorizată să efectueze cumpărări şi vânzări de valute(până în mai 1991, Ministerul de Finanţe, Banca Naţională şi Banca Româna de Comerţ Exterior au exercitat politica valutară). “În România problema convertibilităţii leului a fost ridicată încă din 1982.Întrucât nu erau îndeplinite condiţiile cerute de F.M.I., nu s-a reuşit declararea convertibilităţii monedei naţionale”10[1,pp.41-60].

La începutul anului 1997, deprecierea explozivă a leului a fost stopată prin majorarea ratelor dobânzii.B.N.R. a majorat rata dobânzii pentru creditul de licitaţie ( instrumentul cel mai eficient) de la 58,8% în ianuarie 1997 la 266,7% în martie 1997 şi 184,9% în aprilie 1997.Odată ce obiectivele au fost îndeplinite(stoparea deprecierii), practic B.N.R. nu a mai fost nevoită să acorde credite băncilor comerciale(din lipsa cererii acestora).

2. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1.T.Roşca, Moneda şi credit, Ed. Altip, Alba Iulia, 20012 N.Georgescu-Roegen,Legea entropiei şi procesul economic, Editura Expertul, Bucureşti,19963.Dedu Vasile, Gestiune şi audit bancar,Editura Naţional 20014.Dedu Vasile,Gestiune bancară,editia a II-a, Editura Didactică şi pedagogică, R.A.,Bucureşti,19995. Legea nr. 58(rII)din 06.04.1999 privind activitatea bancară, modificată prin Legea nr.548 din 20 decembrie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii bancare nr.58/19996. „Romania“, The TACIS Programme Annual Repot 1998, European Commission,Brussels, 1999, p. 21–237.Hoanţa Nicolae, Economie şi finanţe publice,Editura Polirom,20008.Ungureanu,Banking.Produse şi operaţiuni bancare,Editura Dacia,Cluj-Napoca,2001 9. Notă privind activitatea sectorului bancar în România pregătit de BancaMondială Nr. 2/2, 200110. Raport anual al Băncii Naţionale a României, 200411. Buletin statistic, Dezvoltarea social – economică a B.N.R.în anul 200312. Abraham-Frois G. , Economia politică, Editura Humanitas, Bucureşti, 199413. Alenicev V. , Aleniceva T., Strahovanie valiutnîh riscov, IST-SERVIS, Moscva, 199414. Basno C. , Dardac N., Floricel C., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 199415. Angelic Băcescu Cărbunaru, Macroeconomia relaţiilor economice internaţionale,Bucureşti, 200016. Beganu G. , Metode probabilistice aplicate în economie şi asigurări, Editura Tehnică,Bucureşti, 199617. Berger P. , La monnaie et ses mécanismes, Presses Universitaires de France, Paris, 198918. Bourguinat M. , Finance internationale, Presses Universitaires de France, Paris, 199219. Bran P. , Mecanismul monetar actual, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1991

101T.Roşca, Moneda şi credit, Ed. Altip, Alba Iulia, 2001, pp.41-60

3

20. Bran P. , Relaţiile financiare şi monetare internaţionale, Editura Economica, Bucureşti,199521. Bran P. , Economica valorii, Editura Economica, Bucureşti, 199522.Brown S.J. , Kritzmanm Ph.D. , Quantitative methods for financial analysis, Homewood,Illinois, 199023. Cernea S. , Banii şi creditul în economiile contemporane, Editura Enciclopedică,Bucureşti, 199424. Regulamentul privind condiţiile şi modul de efectuare a refinanţării societăţilor bancare de B.N.R.-M.O. nr.164/199525. Legea interna nr.548 – XII din 21.07.1995 cu privire la Banca Naţională a României ( Mo-nitorul Oficial nr.56 – 57/ 624 din 12.10.2003) 26. Ordinul de stat şi garanţiile de stat nr.943 – XII din 18.07.96 ( Monitorul Oficial nr.75 – 76/ 715 din 21.11.1996)27. Economic Trends Quarterly Issue, Timişoara, April-June 2000, Chişinău, 2000.28. Buletin Informativ APC, Programul TACIS – Implementarea APC, volumul 2, ediţia 1,Timişoara, 200029. Legea nr. 312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României30. Debeauvais M. , Sinnah Y., La gestion globale du risque de change, Economica, Paris,199231. Dobrota N. şi colectiv, Economia politică, Editura Economica, Bucureşti, 19943232. Harris J. , International finance, Barron’s Educational Series, Clenson, 199233. Dobrota N. şi colectiv, Economia politică, Editura Economica, Bucureşti, 199434. Floricel, Relaţii şi tehnici financiar-monetare internaţionale, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 199435. Kiriţescu C. , Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 197836. A Risk or an opportunity for Multicultural Societies, The Experience of the Four Swiss Multilingual Cantons. IJMS: International Journal on Multicultural Societies. 2006, vol.8, no.2, pp. 183-202. UNESCO. ISSN 1817-457437. Kiriţescu C. , Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 197838. Kreuger A.O. , Determinarea cursului valutar, Editura SEDONA, Timişoara, 199639. Negoescu G., Risc şi incertitudine în economia contemporană, Editura Alter-EGO,Galaţi, 199540. Munteanu C. , Investiţii internaţionale, OSCAR-PRINT, Bucureşti, 199541. Negrus M. , Tehnici de calcul valutar-financiar, Editura Militară, Bucureşti, 1992 42. Pecican Eugen Ştefan,Piaţa valutară, bănci şi econometrie, Bucureşti 200043. Popa I. , Bursa, Vol. II, Editura Adevărul S.A., Bucureşti, 199344. Stancu I. , Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderilor. Analiza şigestiunea financiară, Editura Economica, Bucureşti, 199645. . Simon Y. , Tehniques financiers internationales, Economica, Paris, 199146. Buser, S.Efficient risk, return management. New York: Financial Products, 197547. Iacono, F. Derivatives handbook: Risk management and control. New York:Financial Products, 199748. Sacks, P. New products. New risks. New York: Harper Business, 199149. Roxin, L., Gestiunea riscurilor bancare, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,1997

4

50. Stremme M., Une politique monetaire autonome est-elle possible, Problèmes économiques, nr.2.439, 199551. Negruş M., Contractarea riscului valutar – soluţii pentru salvarea operaţiunilor de import-export, 200652. Revista Capital,2003-200853. Revista Capital nr. 51, 22 februarie 199454. Revista Săptămâna Financiară 2003-2007 55. Revista Target,2003-200856.Revista Business,2004-200757. Revista Română de statistică 58. Revista Investriskopedia, Bucuresti,200859. Revista Insure.com Magazine60.Revista Financial Review, 22.09.200161.Revista Bulletin/ Swiss Bank Magazine62.Revista Global Risks 200763.Capital nr. 51, 22 februarie 199464. http://www.kmarket.ro65. http://www.zf.ro/cautare/risc_valutar66. http://www.economie.hotnews.ro67. http://www.unesco.org68. http://www.abnamro.ro69. http://www.citybank.com70. http://www.forex.com71. http://financiar.rol.ro72. http://www.bnro.ro 73. http://www.worldbank.com

3. IDENTIFICAREA ŞI LISTAREA PRINCIPALELOR IDEI LEGATE DE PROBLEMA DE CERCETARE PROPUSĂ

Realitatea economică este reflectată în gîndirea oamenilor. Pe de altă parte însă, oamenii iau decizii care afectează această realitate, decizii care se bazează pe interpretarea pe care oamenii o dau realităţii. Existând astfel o interconexiune între piaţă şi participanţii acesteia, perceperile participanţilor influenţează piaţa la care participă şi acţiunea pieţei la rândul ei influenţează interpretările oamenilor. Acţiunile pe care le întreprind oamenii în realizarea propriilor interese, de regulă, sunt acele acţiuni despre care cred că le vor aduce cel mai mare avantaj net în activitatea lor, obţinerea unui avantaj net în activitatea lor, obţinerea unui avantaj în creştere se poate asigura numai prin micşorarea incertitudinii. După Keynes oamenii au la dispoziţie o multitudine de posibilităţi între care cele mai importante sunt:”să presupună că prezentul este ghidul cel mai edificator al

5

viitorului în loc să examineze în amănunţime trecutul şi sa arate ce va urma;să presupună că părerile existente aşa cum sunt exprimate de preţuri (inclusiv de preţurile activelor), precum şi caracterul producţiei existente se bazează pe evaluarea corectă a previziunii viitoare;“Cunoscând că propriul său raţionament este lipsit de valoare va trebui să apeleze lajudecata celorlalţi” 11 [39, p.178].“Acţiunea umană în condiţiile incertitudinii este determinată de voinţa umană. Iar unul dintrecele mai mari mistere cu care se confruntă ştiinţele sociale este dacă omul îşi poate voi propria lui voinţă? Pentru rezolvarea acestui mister Imanuel Kant a propus schindarea naturii omului în două: un om fenomenal, care face parte din ordinea cauzală a anaturii şi unul noumenal, care este liber.Cel dintâi este supus necesităţii caracteristice fenomenelor fizice; al doilea este liber în virtutea unei„astfel de cauzalităţi, care se aplică voinţei fiinţelor raţionale ”3 [33, p.11] .

Din cauza creşterii uriaşe a consumului finanţat prin credite, BNR a venit cu restricţii care au dus la împărţirea românilor în două categorii: cei cu venituri în valută şi cei care au salariul in lei. Primii pot lua credite in valuta mult mai usor. "Ce face romanul? Ia un credit [...]finanţând astfel importurile"4.Înainte de a opera măsurile dure de restricţionare, BNR a facut un studiu de impact, care să urmărească efectul respectivelor măsuri, dar a admis că, prin ştrangularea creditului valutar, s-a pus frână la 60 % din întreaga piaţă a creditului din România. "Numai în perioada iulie 2004 până în iulie 2005, creditele neguvernamentale în valută au crescut cu 90%,în timp ce cele în lei au crescut numai cu 27%"5 . Necesare sub raport macroeconomic, măsurile de restricţionare a creditului în valută, au produs indignare, prin discriminările facute la nivelul populaţiei. Stăinii care lucrează la companii multinaţionale unde sunt plătiţi în valută vor fi încadraţi în cea mai sigură clasă de risc, putând lua lejer credite în euro sau dolari, în vreme ce românii se vad nevoiţi să se împrumute in lei numai fiindcă au salariile in monedă naţională."[…]Trebuie sa temperam consumul! Daca vrem un echilibru intre cat produce romanul si cat consuma, nu avem incotro"6. În bani, creditul s-a majorat,îin total, până la 158,3 miliarde lei (43,36 miliarde euro). Din această sumă totală, împrumuturile în lei au fost de 71,42 miliarde lei (circa 20 miliarde euro), în timp ce împrumuturile în valută exprimate în lei au însumat 86,91 miliarde lei (aproape 24 miliarde euro). La fel, din valoarea totală a creditului în lei (71,42 miliarde lei), cea mai mare parte, de 36,64 miliarde lei, a fost contractată de persoanele juridice (societăţi nefinanciare şi instituţii financiare nemonetare), restul sumei fiind acordat populaţiei.În acelaşi timp, din valoarea totala a creditelor în valută (86,91 miliarde lei), circa 45 miliarde lei au fost împrumutaţi persoanelor juridice (societaţi nefinanciare şi instituţii financiare nemonetare), iar restul a fost contractat de persoanele fizice. Daca ne referim şi la ritmul de creştere al acestor credite, atunci, cel mai mare avans procentual a fost consemnat de creditarea în valută către populaţie.Astfel, împrumuturile în valută către persoanele fizice au urcat cu 142,3% în termeni anuali (februarie 2008-februarie 2007) şi cu 4,2% în interval lunar (februarie 2008-ianuarie 2008). Acest procentaj de 142,3% reprezină cel mai mare avans procentual şi este de peste trei

11 N.Georgescu-Roegen,Legea entropiei şi procesul economic, Editura Expertul, Bucureşti,1996,p.1783 A.Toffler, Powerschift, Putere în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1995, p.114 Kiriţescu C.Relaţii valutar financiare internaţionale, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1978,p.555 Raport anual al Băncii Naţionale a României, 20086 Capital, prima ediţie 2008,ianuarie,p.33

6

ori mai mare faţă de avansul procentual al creditarii in lei. Şi la capitolul economisire s-au înregistrat creşteri, cu o excepţie, ce-i drept. Per ansamblu, depozitele firmelor şi ale populaţiei au crescut în luna februarie 2008 cu 1,5% faţă de luna ianuarie 2008 şi cu 36,4% faţă de februarie 2007. În total, depozitele firmelor şi ale populaţiei au ajuns la nivelul de 130,99 miliarde lei (circa 36 miliarde euro). Din această valoare, depozitele în lei au totalizat 86,56 miliarde lei (23,7 miliarde euro), iar depozitele în valută au însumat 44,42 miliarde lei (12,1 miliarde euro). Dacă defalcăm depozitele în lei, atunci economiile în moneda naţională ale persoanelor fizice au urcat în februarie, faţă de ianuarie, cu 3,2%, până la 44,70 miliarde lei. Comparativ cu perioada similară din 2007, depozitele în lei ale populaţiei au înregistrat o creştere de 41,2%. La nivelul companiilor, situaţia se prezintă după cum urmează: depozitele în lei ale acestora s-au redus în luna februarie cu 1,1% faţă de prima luna a acestui an, până la 41,85 miliarde lei. La nivel anual (februarie 2008-februarie 2007), economiile companiilor au crescut cu 24,1%.

”Pentru a înlătura sau cel puţin a micşora efectele negative ale incertitudinii monetare e nevoie de cunoaşterea mecanismului stabilirii cursului valutar sub influenţa factorilor ce îl determină (factori economici şi de evaluare redaţi prin P.I.B. şi preţuri; factori de ordin monetari, factori macroeconomici, sociali, politici, psihologici din fiecare ţară,poziţia economică a ţării respective pe piaţa internaţională redată de situaţia balanţei de plăţi,evoluţia raportului cererea/ofertă al monedei în cauză faţă de alte monede pe piaţa internaţională precum şi acţiunile instituţiilor financiar-monetare internaţionale şi regionale). Fiecare din aceste grupe de factori acţionează în sens de formare şi modificare (+/–) a etalonului monetar naţional careeste acceptat în operaţiuni pe piaţa monetară internaţională”[18,p.67].

Rezultatul financiar al operaţiunii economice în monedă străină va fi influenţat înpermanenţă de variaţia cursului dintre moneda naţională şi moneda străină în momentul lichidării resprctivei operaţiuni faţă de un curs anterior. Fluctuaţiile cursului de schimb vor avea ca rezultatfie o poziţie favorabilă, fie nefavorabilă, fie nulă. De regulă, un participant al operaţiunii economice va pierde, iar celălalt va fi în cîştig în urma modificării ratelor de schimb.

Ca urmare a modificării permanente a valorii, fenomen datorat schimbărilor în mecanismul de obţinere şi dimensionare a valorii sub influenţa factorilor interni şi externi, precum şi a mutaţiilor tehnice, tehnologice dar şi a redimensionărilor în raporturile de forţă ale participanţilor la obţinerea şi repartizarea valorii, utilizarea în practică a unui etalon dinamic determină greutăţi şi disfuncţionalităţi ce se cer administrate.”Din motivul că întotdeauna cineva cîştigă, iar cineva pierde în urma variaţiei cursului valutar, riscul valutar e considerat ca o apariţie a categoriei riscurilor speculative, deci nu riscurilor pure care ori de cîte ori se produc provoacă o pierdere.Efectele variaţiei cursului valutar asupra agenţilor economici sunt cunoscute sub denumirea de expunere la risc”.

Creditele acordate firmelor şi populaţiei (creditul neguvernamental) au crescut cu 65,8% în februarie 2008 faţă de aceeaşi lună a anului trecut, potrivit unui raport realizat de Banca Naţională a României (BNR).“Comparând ofertele instituţiilor de credit, în majoritatea cazurilor împrumuturile în euro s-au dovedit a fi mai ieftine decât cele în monedă naţională[...]Daca acesta se va deprecia, sub nivelul stabilit, de 3,72 lei, creditul in deviza europeana va deveni si mai ieftin. Dobânzile aferente cre-

. Kreuger A.O. , Determinarea cursului valutar, Editura SEDONA, Timişoara, 1996,p.678 Stremme M., Une politique monetaire autonome est-elle possible, Problèmes économiques, nr.2.439, 1995

7

ditelor, atât în lei, cât şi în euro,îşî vor continua trendul ascendent şi în următoarea perioadă. Dacă în cazul monedei naţionale scumpirea împrumuturilor va fi impulsionata de asteptata majorare a dobânzii de politică monetară, la euro, îşî va spune cuvântul costul în creştere al finanţării externe”.

Creditarea în valută este o problemă veche şi reprezintă un interes pentru unii agenţi economici, deoarece rata medie de dobândă pentru creditele în lei este 19%, iar pentru valută este de 11%. Diferenţa de 8% este mare.”Când vorbim despre riscul valutar şi despre inconvenienţa creditului în valută pentru consumatori sau o categorie de agenţi economici. Creditul este luat în valută, aceasta trebuie convertită în lei. Creditul trebuie returnat tot în valută, astfel, consumatorul trebuie să reconvertească leii în valută, şi aici are de pierdut” 10[52,p.88]. Mai există însă şi o altă problemă şi anume piaţa valutară din Republica Moldova este într-o stare dificilă. Oferta pentru valută este mai mare decât cererea. Acest lucru se datorează, în mare parte, remitenţelor venite de la cetăţenii care muncesc peste hotare. Trebuie de menţionat şi investiţiile străine, creditele internaţionale etc., sunt tot în dolari sau euro. În cazul în care creditele vor fi oferite în valută, acestea vor fi returnate tot în valută şi situaţia pieţei valutare va fi şi mai dificilă.

“Riscul valutar la nivelul macroeconomic e cauzat de incertitudinea modificării cursuluivalutar şi poate duce, pe de o parte, la accentuarea nedeterminării în relaţiile economice externe, iar pe de alte parte la dezechilibre în economia naţională. Caracterul fluctuant al etaloanelor monetare impune o motivaţie de gestiune a riscului valutar de autorităţile centrale a statelor“11.

Românii se împrumută în proporţie de 95% în valută şi doar 5% fac împrumuri ipotecare şi imobiliare în lei, potrivit unui studiu oferit în exclusivitate de Finzoom pentru Cotidianul. Cercetarea online mai afirmă că, din cei 95%, moneda euro este preferata de 85% dintre aplicanţi, în timp ce 10% prefera împrumutul în franci elveţieni. Statisticile sunt pentru 18.000 de aplicaţii înregistrate de la începutul anului 2007.În cazul creditelor ipotecare, românii apelează în proporţie de 83% la creditele în euro, 11,5% la cele în franci, în timp ce finanţarea în lei este preferată de doar 5,5%.În cazul creditului ipotecar, unde perioada maximă de rambursare ajunge în medie pina la 30-40 de ani, acest risc valutar se accentuează, iar estimarile privind evoluţia ratelor de schimb arată faptul că finanţările în unele valute ar putea fi mai dezavantajoase decât cele în lei.

Un alt posibil dezavantaj al creditelor în valuta îl constituie cursul de schimb oferit de bancă, majoritatea instituţiilor de credit impunând clientilor să schimbe banii la ghişeele propriiunde, de multe ori, cursul oferit, la care se adaogă şi comisioanele, este mai mic decât cel fixat de piată.Finanţările în franci elvetieni sunt la moda în România şi specialiştii afirmă că au un trend ascendent. Câştigul imediat comparativ cu cel în lei este evident, mai ales prin prisma dobânzilor promotionale percepute de bănci. “Dobânzile fixe pot fi mai mici chiar de 4%, adică mai putin de jumătate din costul unei finanţări similare în lei. Totuşi, avantajul acestor dobânzi reduse este contrabalansat de riscul valutar. În special la creditarea în franci elveţieni, băncile câştigă şi

http://financiar.rol.ro10 Brown S.J. , Kritzmanm Ph.D. , Quantitative methods for financial analysis, Homewood,Illinois, 199011 Angelic Băcescu Cărbunaru, Macroeconomia relaţiilor economice internaţionale,Bucureşti, 2000,p.88

8

pentru că le impun clienţilor să schimbe banii la ghişeele proprii, unde cursul oferit este în detrimentul clientului”12.

4. FORMULAREA UNEI IPOTEZE, A UNEI SOLUŢII POSIBILE LA PROBLEMA DE REZOLVAT

Având în vedere creşterea semnificativă a cererii de credite în valută care a determinat ca riscul creditării să se dubleze în 2007 de la 66 de puncte de risc în 2006, s-a ajuns la 110 puncte în 2007, considerăm că în vederea creşterii eficienţei gestiunii riscului valutar şi a gradului de stabilitate financiară al acestuia ar putea fi luate în considerare următoarele măsuri:

a. majorarea ratei rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în valuta de la 40% la 45% şi întărirea controlului lichidităţii;

b. elaborarea unui program formal de finanţare pe baza prognozelor referitoare la pierderile anticipate;

c. Trecerea pierderilor pe cheltuieli sau acoperirea din capital;d. micşorarea mărimii poziţiei valutare deschise pe fiecare valută străină de la ±10 la

sută până la ±5 la sută şi a celei pe toate valutele de la ±20 până la ±10 la sută;e. diminuarea termenului neutilizării valutei străine procurate pe piaţa internă de către

agenţii economici rezidenţi de la 30 la 7 zile;f. introducerea unor norme prudenţiale de tip stop-loss13înregistrarea imediată a

opeaţiunilor valutare, determinarea poziţiilor valutare individuale şi a poziţiilor totale şi de un sistem de control permanent care verifică procedurile necesare unei gestiuni corecte a riscului valutar;

g. folosirea hedgingul, o modalitate eficientă de protecţie, fie prin încheierea unor contracte forward cu o bancă, fie prin deschiderea unor poziţii în piaţa futures (la BMFMS);exportatorii se pot proteja de o eventuala cădere a monedei naţionale, pe când importatorii se feresc de întărirea ei, totuşi produsele de hedging oferite de băncile din România sunt foarte scumpe din cauza diferenţialului de dobândă foarte mare.

5. DENUMIREA TEMEI DE CERCETARE

12 A Risk or an opportunity for Multicultural Societies, The Experience of the Four Swiss Multilingual Cantons. IJMS: International Journal on Multicultural Societies. 2006, vol.8, no.2, pp. 183-202. UNESCO. ISSN 1817-457413 Norme BNR nr.11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută

9

Gestiunea riscului valutar în sistemul bancar

6. SCOP, OBIECTIVE ŞI IDEI ALE CERCETĂRII

Scopul prezentului demers ştiinţific este de a determina modalităţile de optimizare a gestiunii riscului valutar în cadrul sistemului bancar, a gradului de stabilitate financiară şi a minimizării acestuia.

Principalele obiective avute în vedere de către echipa de cercetare sunt:a. indentificarea factorilor determinanţi ce pot influenţa optimizarea gestiunii riscului

valutar;b. asigurarea stabilităţii monedei naţionale, pentru a contribui la stabilitatea preţurilor,

pentru asigurarea obiectivului său fundamental, B.NR. elaborează, aplică şi răspunde de politica monetară, valutară, de credit, de plăţi, precum şi de autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară, în cadrul politicii generale a statului, urmărind funcţionarea normală a sistemului bancar şi participarea unui sistem financiar specific economiei de piaţă;

c. economisirea resurselor valutare în condiţiile controlului cursului valutar şi al importurilor(limitate la strictul necesar);

d. dezvoltarea asigurării ca mijloc de protecţie faţă de instabilitatea dobânzilor, a preţurilor internaţionale ca şi a cursurilor valutare, prin instrumente asemănătoare celor folosite pe piaţa internaţională ca operaţiuni de swap, futures, options;

e. determinarea unor modalitaţi de reevaluare a activelor şi obligaţiilor în valută;f. stabilirea unor modalitaţi de analiză a administrării potenţialului valutar şi evaluarea

riscului.

Cursul prezinta piaţa financiară cu toate segmentele ei, precum şi modalităţile de identificare a riscurilor financiare. Prezintă totodată cele mai utilizate instrumente financiare derivate şi mecanismele de transfer a riscului valutar, a riscului de dobanda şi a riscului de portofoliu.

Previziunile privind fluxurile de lichidităţi, profitabilitatea şi competitivitatea sunt afectate semnificativ de evoluţia cursului de schimb, principalii "jucatori" fiind companiile cu CF dependent de aceste cotaţii. Deţi riscurile financiare nu pot fi evitate, bancile trebuie să cunoască modalitatea de identificare şi transfer al acestora.

Variaţia cursurilor de schimb poate să influenţeze gradul de concurenţă din partea altorfirme, exercitând o influenţă asupra structurii costurilor şi preţurilor lor exprimate în valutanaţională. Astfel, compania care-şi vinde producţia exclusiv pe piaţa autohtonă, cu costuri achitate numai în valută naţională va suferi în urma creşterii cursului valutei naţionale, din motivul ieftinirii produselor de import similare.

7. CONSTRUIREA PLANULUI DE CERCETARE

10

Succesiunea etapelor ce vor fi parcurse pentru realizarea proiectului de cercetare va fi următoarea:

construirea enunţului problemei; stabilirea scopului şi obiectivelor cercetării(soluţionarea problemei); construirea cadrului teoretic; pregătirea şi realizarea studiilor de teren; analiza datelor sau informaţiilor culese; formularea primelor concluzii; cofruntarea primelor concluzii cu teoria existentă şi cu eventualele noi fapte sau

evenimente (testarea preliminară); testarea finală; redactarea textului lucrării pentru comunicarea rezultatelor; comunicarea rezultatelor (confruntarea cu specialiştii domeniului).

8. STABILIREA STRATEGIEI DE CERCETARE

Strategia de cercetare utilizată de echipa de cercetare prezintă elemente de specificitate legate de natura domeniului abordat.În activitatea financiar-monetară internaţională incertitudinea este cauzată de natura şi consecinţele sistemului ratelor fluctuante cu ajutorul funcţiilor de optimizare a gestiunii. Pentru a înlătura sau cel puţin a micşora efectele negative aleriscului valutar e nevoie de cunoaşterea mecanismului stabilirii cursului valutar al leului sub influenţa factorilor economici, monetari, financiari, sociali şi politici, de aceea gestiunea riscului valutar ocupa un loc important în reglementările cu privire la opreţiunile desfaşurate în cadrul sistemului bancar.Sensibilitatea economiei la modificarea dimensiunilor valorice ale etaloanelor monetare pune în faţa autorităţilor monetare centrale problema gestiunii riscului valutar.

Prin strategia de cercetare avem în vedere corelarea scopului şi obiectivelor propuse cu resursele disponibile şi acţiunile prevăzute a fi realizate,Aceasta va cuprinde o serie de metode, tehnici, reguli, instrumente şi know-how specific raportate la scopul şi obiectivele cercetării.

Strategia de cercetare urmează etapizarea demersului şi cuprinde elemente metodologice specifice fazelor respective:

a. căutarea şi culegerea datelor (observarea ştiinţifică);b. tratarea-prelucrarea datelor;c. construcţia, verificarea ipotezelor şi testarea modelului;d. generalizarea şi construcţia teoretică.

a. căutarea şi culegerea datelor (observarea ştiinţifică)

Unităţile de observare şi analiză sunt reprezentate de Centrala Riscurilor Bancare şi autorităţile monetare centrale care au în obiectul lor de activitate gestionarea riscului valutar

11

pentru instituţia bancară, planificarea şi organizarea eficientă a direcţiei valutare din cadrul instituţiei bancar naţionale, controlul şi finanţarea riscului valutar (eşantionul cercetării).

Tehnica de eşantionare va fi astfel aleasă încât grupul selectat al unităţilor de observare şi analiză să fie reprezentativ şi semnificativ şi să permită obţinerea unor rezultate ce pot fi încadrate în limitele unor erori rezonabile de estimare prestabilite în funcţie de scopul şi obiectivele cercetării.

În acest sens echipa de cercetare optează pentru tehnica eşantionării întâmplătoare stratificate, care se realizează proporţional cu părţile omogene sau relative omogene ale colectivităţii de bază.Ea presupune cunoaşterea structurii acestei colectivităţi pe subgrupuri omogene- “straturi”.Caracteristica ce va sta la baza acestei stratificări a colectivităţii este creşterea volatilităţii cursului de schimb al unei valute care va determina creşterea totodată a riscului.Colectivitatea va fi împărţită în funcţie de această caracteristică în 3 subgrupuri:

gradul modificării preţului; viteza modificării preţului; frecvenţa modificării preţului.

Volatilitatea se măsoară cu ajutorul binecunoscutelor caracteristici statistice: dispersia şi devierea standard. În ultimii ani, volatilitatea tuturor valutelor principale a crescut în mod dramatic.

Eşantionarea admite totdeauna anumite marje de eroare pentru că există o probabilitate mai mică sau mai mare ca grupul unităţilor de observare şi analiză astfel selectat să nu reproducă perfect populaţia de bază sau caracteristicile acesteia.Pentru a reduce la maximum asemenea erori se vor avea în vedere:selecţia aleatoare a unităţilor de observare şi analiză din eşantion şi reproducerea fidelă a structurii caracteristicilor colectivităţii de bază.

S-a optat pentru eşantionarea întâmplătoare stratificată pentru că aceasta favorizează obţinerea de rezultate suficient de reprezentative şi semnificative pentru colectivitatea de bază.

Un eşantion este reprezentativ în măsura în care reproduce cu fidelitate caracteristicile şi structura colectivităţii de bază.Pentru a fi şi semnificativ, eşantionul trebuie să cuprindă elemente (unităţi de observare şi analiză) purtătoare ale caracteristicilor esenţiale ale aspectelor calitative privind colectivitatea asupra căreia este dezvoltată cercetarea.

Mărimea şi structura eşantionului va ţine seama de caracteristicile colectivităţii de bază (formată din cele 3 subgrupuri omogene), de tehnica de eşantionare aleasă (eşantionarea întâmplătoare stratificată), de resursele disponibile pentru eşantionare şi de gradul de verosimilitate acceptat pentru rezultatele ce vor fi obţinute.Astfel, pentru estimările tip proporţie, rezultatul obţinut pe baza eşantionului de mărime n poate fi extins asupra colectivităţii totale în limitele unui interval de încredere(controlul ipotezei) [p-x;p+x], cu x dat de relaţia:

x=tµp(1-p)

n

unde tµ=1.64 pentru un prag de încredere µ=90%, p fiind proporţia estimată pe baza eşantionului.Volatilitatea se măsoară cu ajutorul indicatorului statistic – devierea standard a cursului de schimb.

Vom construi un interval de încredere (controlul ipotezei), presupunând că “devierea standard a cursului la termen va fi 0,0625 MDL/USD, iar cursul de schimb repartizat aproximativ normal”1.Adică se va calcula probabilitatea faptului că cursul de schimb va trece anumite limite.Interval de încredere (confidence interval) este o mulţime de valori repartizate

1 Legea nr. 312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României

12

simetric în raport cu valoarea scontată, asupra cărora va scădea probabilitatea propusă. Această probabilitate e numită grad de încredere (confidende level), iar mulţimea de valori este intervalul de încredere.În aşa mod intervalul de încredere la un curs scontat egal cu 12,8620 MDL/USD va fi în limitele:12,8620 − 1,64× 0,0625 şi 12,8620 + 1,64× 0,0625 ⇒ [12,7595 ; 12,9645], unde 1,64 este considerată a fi devierea standard a intervalului de încredere de 90%.

Gradul de verosimilitate al unui eşantion poate fi estimat prin aşa-numitul “prag de semnificaţie” stabilit anterior de cercetător în funcţie de scopul urmărit în cercetare.

Odată stabilite mărimea si structura eşantionului, operaţiunea de selecţie a unităţilor de observare şi analiză poate fi demarată.

În ceea ce priveşte căutarea şi culegerea datelor echipa de cercetare are în vedere atât tehnicile de culegere mediată a datelor cât şi tehnicile de culegere directă.

Prin intermediul tehnicilor de culegere mediată a datelor sunt culese date preexistente adunate şi sistematizate pe diferite documente statistice, contabile, financiare, comerciale, tehnice sau de altă natură.

Vor fi utilizate în acest sens: Documente de prezentare şi popularizare ale autorităţilor monetar centrale; Statistici oficiale realizate la nivelul autorităţilor monetar centrale, la nivel

naţional şi internaţional; Documente curente de gestiune a riscului valutar; Rapoartele, studii şi sinteze ocazionale sau periodice realizate la nivelul pieţei

valutare(în special Rapoartele Centralei Riscurilor Bancare) Arhive

După modificarea valorii activelor şi pasivelor agenţilor economici din cauza incertitudinii modificării dimensiunii valorice a etalonului monetar în vederea depistării şi efectuării analizei tipului de risc, se vor utiliza modalităţi din cadrul tehnicilor de culegere directă, observarea directă şi chestionarul.

b. tratarea-prelucrarea datelor

În prezentul proiect de cercetare se vor folosi combinaţii de tehnici, instrumente şi procedee calitative şi cantitative şi diverse metode (metodele inducţiei, metoda analitică, deducţiei, comparativă, statistico–matematice de analiză şi sinteză, analiza grafică.

Pe baza datelor obţinute din rapoartele, materialele conferinţelor internaţionale şi buletinele trimestriale ale B.N.R. şi ale Centralei Riscurilor Bancare se va face o analiză comparativă între modalităţile de reducere a riscului valutar si alte informaţii agregate.

Studiul documentelor utilizate în proiectul de cercetare face apel la tehnici şi procedee diferite, calitative şi cantitative, pentru a putea ajunge la descifrarea de sensuri corecte pentru elementele pe care le cuprind şi a putea astfel extinde concluziile pentru fapte, evenimente, procese şi fenomene din aceeaşi categorie.

În analiza conţinutului comunicării se va face apel la scheme şi sisteme de categorii prin care se va realiza practic clasificarea sau tipologizarea conţinutului comunicării:categorii de tip tablă de materii, tip scală, etc.

13

Totuşi, datele sau informaţiile culese nu sunt ordonate, apărând în forme diferite, în cele mai multe cazuri neputând furniza indicii relevante ca atare.În acest sens, prin sistematizarea datelor se pot obţine forme adecvate tratării ulterioare, analizei şi interpretării.

Gruparea unităţilor de analiză se va face pe categorii, aşa cum s-a arătat mai sus, în funcţie de creşterea volatilităţii cursului de schimb al unei valute care va determina creşterea totodată a riscului.

Punerea în forme ordonate a datelor după criteriul selectat se va realize prin tabelare.Reprezentarea grafică a gradului de incertitudine a sferei de cuprindere a riscului valutar

în solicitarea creditelor cu o dobanda fluctuantă poate da o imagine mai clară asupra optimizării gestiunii riscului valutar în sistemul bancar.

În vederea aprecierii eficienţei gestiunii riscului valutar, pentru măsurarea riscului de schimb se va realiza “cu ajutorul indicatorului poziţiei de schimb pe fiecare deviză în parte, calculate astfel: poziţia de schimb = total creanţe – total angajamente.Banca poate calcula astfel, pe fiecare deviză pierderea determinată de o variaţie adversă a cursului de schimb şi suma acestor pierderi este o evaluare a expunerii globale la riscul de schimb, ce poate fi comparată cu suma totală a fondurilor proprii”14[4,pp.307-312].Pentru cercetarea modificării relative a cursurilor valutare pot fi utilizate următoarele metode statistice: analiza corelativă şi analiza regresivă.

Analiza corelativă este iniţiată determinării gradului de interdependenţă a mărimilor a două serii care în dependenţă de instrumentele cercetate pot fi diferite. În cazul nostru instrumentele examinate sunt cursurile valutare. Dacă două serii date cresc şi descresc concomitent, corelaţia este pozitivă. Dacă, însă, seriile sunt independente, atunci are loc corelaţia nulă. În cazul modificării în direcţii opuse a ambelor serii corelaţia este negativă.Coeficientul corelaţiei pe care îl notăm cu Pxy (între două serii X şi Y) se determină după următoarea formulă:

, unde:

cov(X,Y ) = Σ(X − X)(Y −Y);δX – abaterea pătratică medie a valorii seriei X;δY – abaterea pătratică medie a valorii seriei Y. Nivelul corelaţiei acceptat depinde de managerul concret care determină politica în ceea cepriveşte riscul valutar. De fapt corelaţia determină măsura stabilităţii raportului de bază a douăinstrumente. Pentru determinarea mărimii acestui raport şi probabilităţii modificării ei esenţiale se foloseşte analiza regresivă.

Analiza regresivă se utilizează la studierea structurii dependenţei între două instrumente.Cea mai cunoscută metodă a analizei regresive este analiza prin intermediul metodei pătratelorminime.În cazul a două variabile conform metodei date se alcătuieşte egalitatea, ce leagă o variabilă – dependentă, care se supune analizei, cu altă – independentă. Egalitatea

14 Dedu Vasile,Gestiune bancară,editia a II-a, Editura Didactică şi pedagogică,R.A.,Bucureşti,1999

14

liniară primită în rezultat se alege pentru determinarea abaterilor minime a valorilor seriilor, compuse din date reale, evaluate prin intermediul egalităţii:

Y = a + bX

În practica financiară se foloseşte atât metoda regresivă liniară simplă cât şi regresia liniarăinfinită. Cea de-a doua se utilizează la analiza dependenţei între mai mult de două variabile. Deexemplu, dependenţa între cursul valutar spot şi cursul valutar forward şi posibila influenţã a ratei dobânzii asupra acestor instrumente.În acest caz dependenţa regresivă liniară între cursul spot şi cursul forward al valutei va avea următoarea formă:

Cursul valutar spot X = a + b (cursul valutar forward) + c (rata dobânzii Y).Folosirea regresiei liniare la cercetarea modificării cursurilor valutare e relativ simplă,deoarece orice pachet de computer tipic pentru regresie ne dă următoarele mărimi:coeficienţii unghiulari pentru fiecare variabilă;mărimea statistică-t, care ajustează analiza statistică a valorii coeficienţilor unghiulari;coeficientul R-pătrat.

Coeficientul R-pătrat arată modificarea procentuală a variabilei dependente Y în egalitatea regresiei, provocată de modificarea variabilei independente X. Coeficientul R-pătrat este pătratul coeficientului de corelaţie, care are limita superioară egală cu 1,00. În caz general, cu cât e mai mare valoarea coeficientului R-pătrat, cu atât e mai bine aleasă egalitatea regresiei.

Poziţionarea şi estimarea gradelor de intensitate dintre gradul de cuprindere în modificarea cursurilor valutare şi gestionarea riscului bancar s-a realizat dupa cele două analize şi anume analiza corelativă şi analiza regresivă.

c. construcţia, verificarea ipotezelor şi testarea modelului

Construcţia ipotezei porneşte de la doi factori generatori de premise, şi anume:teoria şi experienţa directă.Ipoteza este construită prin recurs la anumite reguli derivate din tipurile cunoscute de raţionamente:deductive, inductive sau mixte.Ea porneşte de la sesizarea unor elemente concordante (optimizarea gestiunii riscului valutar poate influenţa profitabilitatea pe termen lung a băncii şi nu are un impact asupra efectului pe termen scurt al unei operaţiuni) şi face apel la câteva procedee de construcţie a ipotezelor cum ar fi procedeul concordanţei, procedeul diferenţei.

Inferarea este suportul logic al construcţiei ipotezei.Ea apare ca o operaţiune logică prin care se avansează o judecată provizorie, neprobată pe baza unei relaţii cu alte judecăţi.Pe baza inducţiei se va trece apoi de la premise individuale la concluzii generale.

d. generalizarea şi construcţia teoretică.

Pătrunderea în intimitatea structurilor reale prin interpretare, explicaţie, înţelegere este specifică abordării calitative.Este posibilă astfel generalizarea prin trecerea de la individual la general prin recurs la inducţie.Abordarea cantitativă şi cea calitativă sunt asociate de regulă, fiecare în parte cu domenii sau cu direcţii de cercetare.Cele două abordări sunt însă complementare în aproape orice tip de cercetare.

15

9. ELEMENTE ALE UNEI PROCEDURI DE VALIDARE A PROIECTULUI DE CERCETARE ŞI REZULTATELOR CE VOR FI OBŢINUTE

Înaintea finalizării demersului de cercetare trebuie făcută o evaluare pertinentă princare să poată concluziona asupra validităţii şi fiabilităţii rezultatelor obţinute.

Validarea rezultatelor cercetării se va realiza la patru niveluri, şi anume:structura teoretică (construitul conceptual), instrumentul de măsură, coerenţa internă şi generalizarea sau validarea externă.

Evoluţia managementului riscului valutar este influenţat de o multitudine de factori, dintre care pot fi menţionaţi: nivelul inflaţiei, influenţele mediului asupra activităţii bancare; punctele slabe sau limitele funcţiilor de control, prognozare, planificare, organizare, coordonare, care implică o cercetare continuă pentru găsirea de noi tehnologii, informaţii şi remedii.În prezenta cercetare, s-a efectuat analiza deciziilor economice în cazul unui viitor incert. Înactivitatea financiar-monetară internaţională incertitudinea este cauzată de natura şi consecinţelesistemului ratelor fluctuante cu ajutorul funcţiilor de management. Pentru a înlătura sau cel puţin a micşora efectele negative ale riscului valutar e nevoie de cunoaşterea mecanismului stabiliriicursului valutar al leului sub influenţa factorilor economici, monetari, financiari, sociali şi politici. Sensibilitatea economiei la modificarea dimensiunilor valorice ale etaloanelormonetare pune în faţa autorităţilor monetare centrale problema gestiunii riscului valutar.Principalele probleme de abordare cuprinde forma administrării potenţialului valutar şi evaluareariscului valutar pentru instituţia bancar naţională, planificarea şi organizarea eficientă a direcţiei valutare din cadrul instituţiei bancar naţionale, eficientizarea sistemului informaţional şi comunicaţional care fiind factorul de succes în managementul riscului valutar,controlul şi finanţarea riscului valutar.

La baza planificării şi organizării secţiei valutare din cadrul instituţiei bancar naţionale fiind strategia bancară, însă funcţia de control şi finanţare fiind caracterizată prin performanţa bancară, normele prudenţiale care reglementează structurile bilanţiere, statutând anumite raporturi în cadrul gestiunii riscului valutar .

În lucrare, au fost supuse analizei aspectele similare, fundamentate teoretic şi practic şi apropunerilor de optimizare, în legătură cu corelarea deciziilor de management a riscului valutar la nivel mezoeconomic cât şi macroeconomic în cadrul instituţiei bancar naţionale.În cadrul acestui eşantion se pune accentul şi pe posibilităţile de perfecţionare a gestiunii riscului valutar. Pentru o bancă e importantă elaborarea unei strategii de gestiune a riscurilor. Aceasta include un şir de probleme de la monitoringul, performanţele până la evaluarea dimensiunii lui.

Materialele lucrării pot fi destinate studenţilor, personalului din bănci, dar şi celor interesaţi în descifrarea acestui domeniu puternic mediatizat al economiei.

10. O STRUCTURĂ POSIBILĂ A CONCLUZIEI CERCETĂRII

16

Având în vedere atât funcţiile băncii cât şi caracteristicile de extremă valabilitate amajorităţii serviciilor şi produselor bancare, legătura dintre profit şi risc este obligatorie, iarfuncţiile managementului riscului valutar se reliefează ca fiind un domeniu de primă importanţă al conducerii activităţii băncii. În domeniul bancar, mai mult decât în alte domenii, legătura strictă de proporţionalitate între rolul profitului şi nivelul riscului valutar determină o orientare specifică a funcţiilor gestiunii riscului valutar sub condiţia gradului de risc sau păstrării unui nivel minim al riscului.Riscul valutar devine astfel unul dintre factorii impotanţi avuţi în vedere la elaborarea strategiilor şi politicilor manageriale. În acelaşi timp, o bancă poate decide realizarea unei strategii de dezvoltare pornind de la dezideratul minimizării riscului valutar, asumându–şi în consecinţă realizarea unor profituri mai mici, dar sigure.

În urma cercetării întreprinse s-a ajuns la concluzia că ipoteza de la care s-a pornit şi anume încurajarea eficienţei gestiunii riscului valutar şi a gradului de stabilitate financiară al acestuia sunt direct influenţate de:pierderile datorate variaţiilor cursului de schimb(mai ales că în ultimul timp s-au vazut deseori cazuri când cursul monedelor internaţionale mai importante a variat cu amplitudini de peste 1% în cursul aceleiaşi zile), riscul solicitării unui credit în valută, reducerea la minimum a cheltuielilor, de determinare a probabilităţilor sau a gradului de expunere la risc este pe deplin confirmată.

O altă problemă, la fel de importantă a gestiunii „cantitative” a riscurilor se situează la nivelul preţurilor deciziei.Funcţia gestionării riscurilor este de a ajuta la măsurarea efectelor cuantificabile ale acestora.Dar, aprecierea oportunităţii unui nou preţ de risc şi dificultăţile evaluării calităţii riscului rămân aceleaşi.Riscul nu se reduce la măsurările sale.Gestionarea riscurilor întâmpină limite în momentul când oportunitatea şi calitatea noilor riscuri sunt evaluate.Preţul riscului rămâne ca întotdeauna, o chestiune de judecată.Graţie indicatorilor calitativi ai riscurilor, gestionarea riscurilor poate şi trebuie să clarifice aceste decizii.

Domeniul riscurilor bancare este un domeniu vast şi prea „mişcător” pentru a fi tratat în manieră exhaustivă.

Soluţia propusă de către echipa de cercetare pentru punerea în practică a rezultatelor cercetării este de a a-şi asuma mai conştient riscurile, planificând efectele evoluţiilor adverse ale evenimentelor viitoare.Există mai multe riscuri, mai multe obiective şi nu un obiectiv optimal, mai multe măsurări pentru fiecare risc, mai multe instrumente de gestionare a riscurilor.În consecinţă nu există o manieră universală de administrare a riscurilor, ci mai multe.Această pluritate generează o complexitate certă, ce explică de ce gestionarea riscurilor rămâne specifică fiecărei bănci. Băncile care administrează riscurile au avantaje concurenţiale semnificative.

De asemenea, echipa de cercetare sugerează o metodică de gestionare şi optimizare a sistemului bancar şi anume:

crearea unui sistem infomaţional competitiv, care să contribuie la fundamentarea şiadoptarea unor decizii adecvate. Banca trebuie să dispună de tehnici şi instrumente pentruculegerea, prelucrarea şi circulaţia informaţiei într–un ansamblu unitar, care să ofere tuturor decidenţilor informaţiile necesare;

selecţia valutelor pe care banca le poate valorifica; recompensarea personalului băncii în funcţie de performanţe, încurajarea performanţei

constituind, împreună cu promovarea loialităţii, elementele esenţiale ale consolidării compartamentelor pozitive ale personalului;

cunoaşterea tehnicilor şi instrumentelor financiare şi evaluarea acestor prin prisma

17

profiturilor şi riscului valutar, înţelegerea utilizării şi efectelor acestor instrumente şi tehnici fiind vitală pentru managementul bancar;

gestionarea maximizării profitului în condiţiile de minimizare a riscului valutar bazându–se pe prudenţă, inovaţie şi câştig. Prudenţa, constatând în asumarea riscurilor profitabile şi în siguranţa profitabilităţii viitoare a băncii, presupune o continuă inovaţie şi diversificare, adecvarea produselor şi serviciilor bancare şi consolidare unor centre de profit pe activităţi de produse;

elaborarea de strategii, echilibrate şi temporal eşalonate este necesară pentru evaluareacâştigurilor din perspectiva riscului valutar.

Finanţarea gestiunii riscului valutar presupune atât acoperirea riscurilor, cât şi transferulacestora.Cele două metode sunt adecvate unor situaţii diferite:

acoperirea riscului valutar se face prin metode şi tehnici specifice. Deşi implică cheltuielitranzacţionale mari, gestiunea prin acoperire presupune asumarea unor riscuri rezonabile,anticipate. Riscul valutar poate fi acoperit atât printr – un program formal de finanţareelaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate

transferul riscului valutar este adecvat când expunerea la risc este mai puţin previzibilă sau când pagubele potenţiale sunt grave, funcţionarea metodei presupunând existenţa pieţelor de asigurări convenţionale.

Acoperirea riscului valutar se poate face prin următoarele tehnici: contracte la termen privind schimbul valuatr elaborarea unui program formal de finanţare

pe baza prognozelor referitoare la pierderile anticipate trecerea pierderilor pe cheltuieli sau acoperirea din capital tehnicile de headging (contractile forward, swap–ul, operaţiunea futures, opţini valutare,

opţiuni cilindrice, opţiunile compuse, opţiunile compuse)Banca Centrală este abilitată să reglementeze operaţiunile valutare, promovând norme pentruminimizarea riscului valutar, norme referitoare la ponderea poziţiei valutare totale în capitalulpropriu, poziţia valutară totală reprezentând suma în valori absolute a poziţiilor sale scurte şi lungi, exprimate în moneda de referinţă la cursul zile.

Performanţele funcţiilor managementului riscului valutar sunt influenţate nu numai destructurile de organizare, de conţinutul procesului de management, de factorii de mediu, ci şi destatutul şi calităţile managerilor sau mai bine – zis a traderilor valutari.

Valorificarea rezultatelor cercetării se va face prin: publicaţii: tematica abordată în lucrare a fost reflectată în optsprezece articole

publicate în diferite reviste de specialitate din Republica Moldova, cu un volum total de 7 c.a.;

materialele cercetării legate de modalităţile de prevenire şi asigurare a managementului riscului valutar, managementului direct al riscului valutar la nivel macroeconomic, managementul indirect al riscului valutar, managementul riscului valutar la nivel mezoeconomic au fost utilizate la conferinţe ştiinţifice, conferinţe ştiinţifice republicane, simpozioane internaţionale care au avut loc la Academia de Ştiinţe din Bucureşti, Academia de Studii Economice din Bucureşti.

Principalele dificultăţi cu care s-a confruntat echipa de cercetare în realizarea cercetării sunt legate de accesul la anumite date existente la nivelul sistemului bancar.

Deşi tehnica de eşantionare a fost aleasă astfel încât grupul selectat al unităţilor de observare şi analiză să fie reprezentativ şi semnificativ şi să permită obţinerea unor

18

rezultate încadrate în limitele unor erori rezonabile de estimare, considerăm că aceste erori reprezintă totuşi o limită a cercetării întreprinse.

Totuşi, problema riscurilor valutare este mult mai complexă.Am considerat utilă analiza optimizării gestiunii riscului valutar, în speranţa că aspectele sesizate şi propunerile făcute pot constitui repere ale unei activităţi mult mai laborioase de concretizare a unui sistem viabil al desfăşurării de operaţiuni valutare.

19