Moara cu noroc De Ioan Slavici

Nuvela- Specie a genului epic in proza, cu o constructie riguroasa, un fir narativ central, personaje relativ putine care pun in evidenta evolutia personajului principal, complex, puternic individualizat. Nuvela realista de analiza psihologica, apartinand prozei interbelice, din Epoca Marilor Clasici: Caragiale, Slavici, Eminescu, Creanga Conform lui George Calinescu: o nuvela solida cu subiect de roman. Publicata in 1881, in volumul Nuvele din popor Ca formula artistica se incadreaza in realismul psihologic, element de noutate in creatia romanceasca la acea data: Ceea ce apare ca nou si fara asemanare... este analiza psihologica . pe care Slavici o practica intr-un limbaj abstract... povestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lui morale, ba chiar in procesele lui intelectuale( Tudor Vianu) Narator: Naratiune realista, obiectiva, la persoana a III-a, de catre un narator omniscient, omniprezent, neimplicat. Titlul: Este bivalent: cuprinde si moara, expresia sansei de imbogatire a lui Ghita, dar si norocul, cu sens negativ, intrucat pentru un moralist cum este Slavici, a-ti juca norocul inseamna a-ti forta destinul. Tema: sustine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste si dezumanizante ale dorintei de inavutire, pe fundalul societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului 19. Problematica nuvelei se poate imparti din mai multe perspective. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul social. Din perspectiva moralizatoare, prezinta consecintele dramatice ale setei de inavutire, scriitorul considerand ca goana dupa avere zdruncina linistea sufleteasca si duce la pierzanie. Incipit- exitus: Tehnica punctului de vedere in interventiile simetrice ale batranei, personaj episodic, dar care exprima cu autoritatea varstei mesajul moralizator al nuvelei. Inainte si dupa discursul narativ propriu-zis, batrana rosteste cele doua replici- teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii si la forta destinului: Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericitsi ... asa le-a fost data. Prin intentia moralizatoare, opera este realist-clasica. HANUL- 1. Centru geografic- drumurile din campie se intalnesc la Moara cu noroc c cele care coboara de la munte; Autoritatile o considera cel mai important factor in promovarea circulatiei, spatiu de tranzit pentru calatori. 2. Spatiu malefic- popas pentru hoti- aici se planifica escrocherii si se savarsesc crime 3. Spatiu al izolarii- un univers inchis. Aici se produce izolarea familiei lui Ghita de comunitate si implicit de normele acesteia. Moduri de expunere: Descrierea fixeaza coordonatele spatio-temporale, functie simbolica de anticipare: Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Paste, iar in final, apa si focul purifica locul. Naratiunea obiectiva marcheaza o reprezentare a realitatii iar dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica. Structura: 17 capitole, cu un subiect concentrat, cu deschideri bogate Nivel microtextual: tehnica simetriei- structura circulara a textului prin replicile batranei; tehnica inlantuirii- evenimentele sunt prezentate in ordine cronologica, de la cauza la efect Prezentarea actiunii: Nuvela debuteaza cu un precept moral izvorat din intelepciunea batraneasca, rostit de mama- soacra, ce are in nuvela rolul corului din tragedia antica greaca. Batrana este adepta pastrarii traditiei, in timp ce Ghita, capul familiei, doreste schimabare si bunastare materiala. Expozitiunea: Carciuma de la Moara cu noroc este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietari intunecoase. In expozitiune, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla, fixeaza un peisaj- cadrul obiectiv:De la Ineu drumul de tara o ia printre paduri si peste tarini, lasand la dreapta si la stanga satele asezate prin colturile vailor. Timp de un ceas si jumatate drumul e bun; vine apoi un pripor ... iara mai departe drumurile sunt rele. Semnele parasirii anticipeaza destinul tragic: cu lopetile rupte si acoperamantul ciuruit. Subiectul:Subiectul nuvelei il constituie etapele si efectele infruntarii dintre protagonist, Ghita, si antagonist, Lica. Intriga: Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un personaj ciudat, carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei. : Lica, un om ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici... Orgoliul lui Lica e unul de stapan care nu doar isi subordoneaza oamenii, dar se substituie destinului lor. Conflictul: In ceea ce priveste compozitia nuvelei, se pot delimita mai multe niveluri ale conflictului: moral( bine-rau, virtute-depravare), social( lumea mica, burghezam a lui Ghita- lumea lotrilor- Lica,porcarii), psihologic( intre constiinta si aspiratia catre inavutire a personajului) Desfasurarea actiunii: Stapanit de setea de bani, Ghita de indeparteaza de familia sa, fiind din ce in ce mai mult manevrat de Lica, devenindu-i complice in afacerile sale. Se gandeste la un moment dat sa abandoneze hanul, ca singura optiune de a ramane cinstit, dar lacomia pentru bani il face sa renunte. Jefuirea unui arendas si uciderea femeii in negru ce au loc in preajma hanului il fac sa depinda definitiv de Lica, transformandu-se in complicele acestuia prin faptul ca depune marturie mincinoasa la proces. Cand Buza- Rupta si Saila sunt condamnati, Ghita este convins de nevinovatia lor, dar nu le ia apararea din lasitate. Prabusirea lui Ghita este inevitabila: Lica devine un obisnuit in casa lui Ghita si chiar il forteaza sa ii dea nevasta. O data cu evolutia conflictului, evenimentele se precipita, spre sarbatorile de Pasti. Punctul culminant: Momentul cand Ghita, turbat de manie si gelozie, ii vede pe Ana si pe Lica prinsi in jocuriledragostei- hotaraste sa colaboreze cu Pintea pentru a se razbuna pe Lica Deznodamantul: Ghita o injunghie pe Ana, hanul este incendiat, Lica se sinucide dupa ce il impusca in ceafa pe Ghita, incercand sa scape urmarii justitiei. Caracterizarea personajelor: GHITA- etapele evolutiei: -face parte din triunghiul de personaje care domina nuvela, impreuna cu Ana si Lica Samadaul; - evolutia este prezentata dintr-o perspectiva realist-psihologica. Ghita este caracterizat in mod direct de catre narator, iar autocaracterizarea si opiniile celorlalte personaje subliniaza atat trasatura dominanta a personajului dorinta de castig, cat si alte trasaturi. In mod indirect, portretul moral al personajului se evidentiaza tot mai bine pe parcursul nuvelei, totodata faptele si vorbele acestuia evidentiind din nou trasatura lui principala. Portretul lui fizic nu este evidentiat, accentul cazand pe cel moral.a) DIRECTA: Prin caracterizarea in mod direct, trasaturile personajului sunt in primul rand, evidentiate de narator, prin intermediul caruia sunt evidentiate cele doua ipostaze ale personajului: cea a taranului muncitor si iubitor al familiei sale (un om harnic si sarguitor, era mereu asezat si pus pe ganduri, se bucura cand o vedea pe dansa vesela) si cea a omului dominat de bani si de avere, evidentiindu-se schimbarile prin care acesta trece din momentul in care acesta gusta averea ce il va transofmra in alt om (acum el se facuse de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucr de nimic, nu mai zambea ca inainte, ci radea cu hohot incat iti venea sa te sperii de el, cand mai se harjonea cateodata cu dansa isi pierdea lesne cumpatul si lasa urma vinete pe brate). De asemenea, cele doua ipostaze ale personajului sunt evidentiate si prin afirmatiile celorlalte personaje, in special prin opiniile Anei care, ca sotie, observa cel mai bine schimbarile prin care sotul acesteia trece, fiind victima schimbarilor lui. La inceput, Ana era loiala lui Ghita si avea deplina incredere in el si in deciziile lui (Ghita este un om drept si bland la fir, dar e un om cuminte si nu voieste nici sa auda, nici sa vada, nici sa stie nimic, nu voieste sa atate mania oamenilor rai), insa odata cu transformarea sotului ei, ea isi schimba atitudinea fata de situatie, vazandu-si linistea familiei amenintata de Ghita (Esti un om netrebnic si grozav; trebuie sa te fi tialosit tu in tine, pentru ca sa imi spui ceea ce nu crezi nici tu insuti, zise ea si se indeparta fara zgomot. Tu esti acela care pleaca inaintea lui ca o sluga, iar nu eu Ghita!). Vorbele Anei demonstreaza in final dezamagirea acestea fata de sotul sau, fata de care nu mai avea respect sau admiratie, din contra, il considera las si nedemn (Tu esti om Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau de atat.).b) AUTOCARACTERIZARE: Propriile afirmatii ale lui Ghita intr-un monolog interior evidentiaza in acelasi timp slabiciunile lui, dar si un mijloc de autoaparare prin victimizare (Ei! Ce sa-mi fac?Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea? Nici cocosatul nu e insasi vinovat ca are cocoasa in spinare.) Slabiciunea pentru bani este punctata si de narator ce surprinde reactia lui Ghita la zarirea banilor, acesta fiind foarte insistent asupra evidentierii placerii de a avea multi bani. Caracterizarea directa a personajului surprinde astfel opiniile personajelor despre Ghita, interventiile naratorului asupra caracterului lui Ghita si autocaracterizarea acestuia ce apare in pozitia de victima a propriei minti si constinte.c) INDIRECT: este realizata prin faptele personajului, aspiratia obsesiva la avere si bani, ce se va transforma in patima, conflictul interior si exterior cu celelalte personaje si relatia cu ele.Ghita se abate de la norma morala enuntata la inceputul operei, fapt ce are sa conduca la un final tragic, nefericit. Personajul considera casaracia echivaleaza cu lipsa demnitatiiasa ca alege sa se mute la Moara cu noroc impreuna cu familia sa, in cautarea unei vieti mai bune, mai bogate. Cizmarul ajunge din pacate dupa scurt timp dupa mutare, rob al patimilor banilor, sacrificandu-si familia si linistea in favoarea averii, fiind in permanenta influentat de Lica Samadaul, stapanul locurilor care fiind un bun cunoscator al psihologiei umane, exploateaza slabiciunile lui Ghita, transformandu-l intr-un om diferit fata de cel care era cand a ajuns la moara.Odata ce afacerea la Moara incepe sa dea roade, Ghita gusta din satisfactia castigului, moment in care apare si Samadaul, prima intalnire a acestora reprezentand un schimb de replici aspre, Ghita incercand sa se impuna personajului ce-i era superior. Apare dorinta de egalitate a lui Ghita fata de Lica (Oamenii ca mine sunt slugi priejdioase, dar prieteni nepretuiti) , fapt prin care probabil Lica devineun modelal lui Ghita, demn de urmat, insa nu doreste sa i se supuna acestuia, dar nu are de ales.Lica si Ghitasunt prezentati in opozitie in ipostazele stapanului si supusului invins de autoritatea stapanului, neavand posibilitatea de a se impune, fiind amenintat de Samadau, stapan al locurilor din zona Morii cu noroc (Ori imi vei face pe plac, ori imi fac rand de alt om la moara cu noroc).Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghitascot la iveala incertitudinea si nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea instalate definitiv in sufletul lui. Desi Ghita incearca sa isi asigure cateva masuri de protectie in momentul in care devine oficial aliatul lui Lica, probabil doar din dorinta subconstienta de siguranta, frica si smeneria fortat de Samadau nu dispare.Ghita devine constient in legatura cu faptul ca Samadaul ii controleaza existenta, suferind o drama psihologica, unde se dezvolta conflictul interior al personajului intre omul bun care era, omul ec a devenit, dorinta de impunere si dragostea pentru bani. Faptele lui Lica reflecta slabiciunile lui Ghita, si acesta, desi era cu sufletul incarcate refuza sa il tradeze pe Lica datorita amenintarilor lui, astfel nu-l denunta si lasandu-i pe oamenii lui sa fie arestati pentru afacerile lui Lica. Totodata personajul principal refuza sa dea amanunte despre afacerile lui Lica si se indeparteaza de familia sa in favoarea lui Lica si a afacerilor lui. Ghita isi face reprosuri si are remuscari sincere si dureroase, manifestate prin autocaracterizari. Acesta isi cere iertare in fata Anei, probabil pentru nevoie disperata de sprijin, insa in interiorul sau totul se destrama (Iarta-ma Ano, iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat oi trai pe fata pamantului). Drama emotionala prin care trece Ghita este alimentat in acelasi timp si de frica de Samadau, Ghita fiind constient de ce ar putea pati in cazul in care nu i s-ar supune acestuia, dar care este distrusa de obsesia pentru bani care, la randul ei, este umbrita usor de omul cinstit si bun care era el de fapt. O foloseste pe Ana drept momeala pentru a-l demasca pe Lica, nu numai pentru ca il mustra constinta pentru ceea ce devenise el, dar si pentru gelozia ajunsa la paroxism. Finalul nuvelei accentueaza setea de razbunare a lui GHita izvorata din demintatea lui calcata in picioare, singurlui lui gand fiind acela de a-l prinde pe Lica pentru care ajunge sa-si nesocoteasca nevasta. Patima pentr bani il dezumanizeaza si Ghita decada prada propriului sau destin caruia nu i se poate opune, prabusindu-se incet, dar sigur de la omul cinstit si harnic la statutul de complice in afaceri necurate si crima pana a deveni chiar el ucigas, omorandu-si propria sotie, ajungand in felul acesta pe deplin copia lui Lica, crima fiind considerataultima treapta a dezumanizarii lui Ghita.Ghita ajunge ucigajul distrus psihic si emotional si inca fiind insetat de bani este omorat de Raut pentru faptele sale, in timp ce Lica se sinucide, iarfocul ce cuprinde hanul purifica loculde nelegiuri, minciuni si alte crime, nelasand vreo urma a celor inamplate. M. Popa: Daca la inceput Ghita este un personaj tulbure, indecis si moale, in lupta cu tumultosul Lica el se indarjeste si se fortifica pana-ntr-acolo incat este gata sa jertfeasca totul pentru a obtine razbunarea dorita. Stilul: este sobru, simplu, lipsit de artificii: Slavici este lipsit de seductie verbala si imaginativa. Limba sa este mai degraba saraca, cu vesnica repetare a acelorasi cuvintw generale in interiorul acelorasi fraze. Imaginatia lui este cenusie. Ochiul sau nu vede bine nici oamenii, nici peisajele. ( Tudor Vianu) Concluzie: Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, deoarece analizeaza conflictul interior al personajului principal, urmareste procesul instrainarii lui Ghita de familie si urmareste degradarea morala a acestuia produsa de ispita imbogatirii. Prozatorul dovedeste finete in observarea miscarii psihologice, in detectarea zonelor obscure ale psihicului uman.