1

MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA DIRECTIA GENERALA DE SOLUTIONARE A CONTESTATIILOR

DECIZIA nr. / 2007 privind solutionarea contestatiei depusa de

S.C. T

Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a fost sesizata de Directia generala a finantelor publice a judetului – Administratia finantelor publice pentru contribuabili mijlocii – Activitatea de inspectie fiscala, prin adresa din 30.05.2007, inregistrata la Agentia Nationala de Administrare Fiscala din 06.06.2007, asupra contestatiei formulata de S.C. T, impotriva Deciziei de impunere din 09.03.2007 emisa in baza Raportului de inspectie fiscala din 28.02.2007 de catre organele de inspectie fiscala din cadrul Directiei generale a finantelor publice a judetului – Administratia finantelor publice pentru contribuabili mijlocii – Activitatea de inspectie fiscala. Contestatia are ca obiect suma totala de . lei reprezentand:

�������� taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar din care taxa pe valoarea adaugata de plata in suma . lei asa cum rezulta din Raportul de inspectie fiscala din 28.02.2007 ;

�� majorari aferente taxei pe valoarea adaugata de plata; ��penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit ��������impozit pe profit; ��������majorari aferente impozitului pe profit; ��������penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit.

De asemenea, S.C. T contesta Decizia din 28.02.2007 de

instituire a masurilor asiguratorii si solicita suspendarea executarii obligatiilor stabilite prin Decizia de impunere din 09.03.2007.

Contestatia a fost depusa in termenul prevazut de art.207 alin.(1) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003, privind Codul de procedurã fiscalã, republicata, in raport de data la care a fost primita Decizia de

2

impunere din 09.03.2007, respectiv 27.03.2007, asa cum rezulta din adresa de inaintare a deciziei de impunere pe care s-a semnat de primire, anexata in copie la dosarul cauze si de data depunerii contestatiei, respectiv 05.04.2007, asa cum reiese din stampila registraturii Directiei generale a finantelor publice a judetului . Vazand ca in speta sunt intrunite conditiile prevazute de art.205 si art.209 alin.(1) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicata, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin Directia generala de solutionare a contestatiilor este investita sa se pronunte asupra contestatiei. I. S.C. T contesta obligatiile stabilite in sarcina sa de organele de inspectie fiscala ale Directiei generale a finantelor publice a judetului . – Administratia finantelor publice pentru contribuabili mijlocii – Activitatea de inspectie fiscala prin decizia de impunere, precizand urmatoarele: Organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere a cheltuielilor de intermediere in suma de . lei inregistrate in evidenta contabila in baza contractelor economice incheiate de S.C. T cu S.C. S si S.C. O si a proceselor verbale de punctaj stabilind un impozit pe profit in suma de . lei si nu au acordat drept de deducere a taxei pe valoare adaugata aferenta acestor intermedieri.

Constatarea organelor de inspectie fiscala este in opinia contestatoarei eronata intrucat acestea sume au fost inregistrate si de catre prestatori la venituri si la taxa pe valoarea adaugata colectata si se creaza atragerea la bugetul statului al aceluiasi venit de doua ori pe doua cai.

Astfel, prima cale de atragere a acestor venituri este cea directa de la furnizorii de prestatii sub forma impozitului pe profit aferent veniturilor inregistrate si sub forma taxei pe valoarea adaugata colectata si a doua cale este constituirea acestor venituri ca obligatii suplimentare la beneficiarul acestor prestatii prin constituirea de impozit pe profit suplimentar calculat la volumul cheltuielilor cu prestatiile pentru care nu s-a acordat deducere si prin faptul ca pentru taxa pe valoarea adaugata inscrisa in facturile fiscale cu prestatii pentru care nu a fost acordat drept de deducere.

S.C. T precizeaza ca organele de inspectie fiscala au facut o grava eroare materiala stabilind societatii o obligatie nedatorata in suma de .lei interpretand eronat constatarile in sensul ca in anexa nr.2 de la raport s-

3

a stabilit ca societatea la data de 31.05.2006 are o taxa pe valoarea adaugata de plata in suma de . lei, iar in documentele de impunere si urmarire s-a preluat eronat o taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei.

Totodata, S.C. T precizeaza ca “asa zisa lipsa a justificarii” unor cheltuieli cu serviciile efectuate de terti, nu poate fi retinuta ca un argument in motivatia Deciziei intrucat serviciile prestate erau obligatii contractuale ale societatii si “receptionate prin procese verbale de punctaj.”

Referitor la impozitul pe profit in suma de . lei, contestatoarea precizeaza ca acesta a fost stabilit eronat prin neacordarea deductibilitatii cheltuielilor de intermediere in suma de . lei.

Astfel, suma de . lei reprezinta cheltuieli efectuate cu bunurile vandute in baza contractului de intermediere din 25.05.20005 incheiat cu S.C. O pentru care au fost incheiate si procesele verbale de punctaj cu prestatorul din 28.07.2005, 22.09.2005 si 02.11.2005 in baza carora au fost emise facturile fiscale din 28.07.2005 in suma de . lei, din 22.09.2005 in suma de . lei si din 02.11.2005 in suma de . lei.

De asemenea, suma de . lei reprezinta cheltuieli efectuate cu bunurile vandute in baza contractului de intermediere din 18.11.2005 care a fost incheiat cu S.C. S si in baza procesului verbal de punctaj din 05.03.2006 in baza caruia a fost emisa factura fiscala din 05.03.2006

Aceste cheltuieli in suma totala de . lei pentru care organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere sunt aferente veniturilor realizate si au fost inregistrate in evidenta contabila la data cand aceste intermedieri au fost executate, receptionate si insusite prin punctaj si facturate fiind cheltuieli in totalitate deductibile.

Totodata, contestatoarea precizeaza ca incadrarea de catre organele de inspectie fiscala in prevederile art.21 alin.(4) lit.m) din Legea nr.571/2003 este nereala intrucat a pus la dispozitia organelor de inspectie fiscala contractele economice si procesele verbale de punctaj prin care a fost efectuata receptia prestarii consemnata in facturile prezentate mai sus.

Mai mult, S.C. T precizeaza ca cheltuielile au fost efectuate in baza facturilor fiscale legal intocmite care corespundeau contractului de prestari serviii incheiat cu prestatorul, acestea fiind certe, lichide si exigibile, necesare si utile in scopul obtinerii de profit prin vanzarea utilajelor.

Totodata, contestatoarea precizeaza ca in cazul in care organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere acestei cheltuieli, aveau obligatia stabilita de art.14 din Legea nr.87/1994, republicata, prin art.65 din Codul de procedura fiscala sa estimeze baza de impunere in vederea stabilirii corecte a acestei cheltuieli.

4

Referitor la taxa pe valoarea adaugata, S.C. T precizeaza ca exista o discrepanta intre Decizia de impunere din 09.03.2007 in care s-a stabilit o obligatie de plata in cuantum de . lei, iar in Raportul de inspectie fiscala din 28.02.2007 la pct.6 de la pagina 12 se mentioneaza ca “La sfarsitul perioadei verificate agentul economic a declarat o taxa pe valoare adaugata de recuperat in suma de . lei, iar in balanta de verificare la 31.05.2006 a inregistrat o taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei. Echipa de control a stabilit ca la 31.05.2006 agentul economic verificat are taxa pe valoarea adaugata de plata in suma de . lei.”

Taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei aferenta facturilor de intermediere din 28.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.11.2005 emise de S.C. O si facturii fiscale din 05.03.2006 emisa de S.C. S nu a fost acceptata de organele de inspectie fiscala ca deductibila neincadrandu-se in prevederile art.146 alin.(3) din Legea nr.571/2003, desi societatea a prezentat contracte de intermediere si procese verbale.

Astfel, S.C. T precizeaza ca desi are documente legale si legal intocmite, emise in baza faptelor de comert efective (prestatii), organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere a taxei pe valoarea adaugata pe motiv ca nu indeplineste conditiile sa fie incadrata ca deductibila. II.Prin Raportul de inspectie fiscala din 28.02.2007, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestata, organele de inspectie fiscala ale Directiei generale a finantelor publice a judetului - Administratia finantelor publice pentru contribuabili mijlocii – Activitatea de inspectie fiscala, au constatat urmatoarele:

Referitor la impozit pe profit Perioada verificata: 01.01.2005 – 31.03.2006 Organele de inspectie fiscala au stabilit impozit pe profit in suma de . lei, iar societatea avea inregistrat in evidenta contabila pe perioada verificata un impozit pe profit in suma de . lei, rezultand in final un impozit pe profit suplimentar in suma de . lei care provine din: Impozit pe profit in suma de . lei aferent cheltuielilor cu reparatia unui autoturism in suma de . lei conform facturii fiscale din 07.10.2005 in conditiile in care societatea nu are in patrimoniu nici un autoturism si nici nu are incheiat cu alta persoana fizica sau juridica un contract de inchiriere sau de comodat pentru utilizarea autoturismului, motiv pentru care organele de

5

inspectie fiscala au stabilit in baza art.21 alin.(4) lit.f) din Legea nr.571/2003 ca nedeductibila cheltuiala in suma de . lei. Impozit pe profit in suma de . lei aferent cheltuielilor inregistrate in contabilitate in baza facturilor fiscale din 8.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.112005 emise de S.C. O si din 05.03.2006 emisa de S.C. S, reprezentand intermedieri pentru vanzarea de marfuri apartinand contestatoarei catre diversi clienti.

S.C. T a incheiat cu S.C. O contractul de intermediere din 25.05.2005 si cu S.C. S contractul de intermediere din 18.11.2005 prin care cele doua societati se obliga sa identifice cumparatori pentru contestatoare si sa mijloceasca acceptarea ofertei.

Organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere acheltuielilor aferente facturilor emise in baza contractelor de intermediere deoarece societatea nu a justificat prestarea acestor servicii conform art.21 alin.(4) lit.m) din Legea nr.571/2003 si pct.48 din Hotararea Guvernului nr.44/2004. Prin urmare, organele de inspectie fiscala au calculat impozit pe profit stabilit suplimentar in suma de . lei , la care au calculat majorari de intarziere in suma de . lei si penalitati de intarziere in suma de . lei. Din Nota explicativa a administratorului societatii a rezultat ca necesitatea contractelor de intermediere incheiate cu S.C. O si S.C. S, era ca S.C. T detinea in stoc marfuri cu grad de uzura la care nu putea sa stabileasca un pret deoarece administratorul societatii nu avea experienta in acest domeniu neputand prezenta la control decat facturile fiscale incheiate, contractele de intermediere precum si procesele verbale. Referitor la TVA Perioada verificata: noiembrie 2003 – mai 2006 La sfarsitul perioadei verificate societatea avea declarata o taxa pe valoarea adaugata de recuperat in suma de . lei, iar in balanta de verificare inregistra o taxa pe valoarea adaugata de recuperat in suma de . lei. Organele de inspectie fiscala au stabilit la 31.05.2006 o taxa pe valoarea adaugata de plata in suma de . lei, iar diferenta de taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar in suma de . lei provine din: Taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei care nu a fost colectata de societate pentru avansurile incasate si inregistrate in conturile 419 „Clienti creditori” si 462 „Creditori diversi” incalcand prevederile art.134 alin.(5) lit.b) din Legea nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

6

Taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei pentru care organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere intrucat este aferenta unor cheltuieli cu reparatia unui autoturism in conditiile in care societatea nu are inregistrat in patrimoniu acest mijloc fix si nu are cu o persoana fizica sau juridica incheiat un contract de comodat pentru utilizarea autoturismului incalcand art.145 alin.(3) din Legea nr.571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.

Taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei aferenta facturii fiscale de chirie din 29.09.2005 emisa de SC D pentru un spatiu inchiriat pentru care organele de inspectie fiscala au stabilit ca nu este deductibila in conformitate cu art.141 alin.(2) lit.k) din Legea nr.571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.

Taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei aferenta cheltuielilor inregistrate in contabilitate cu facturile fiscale din 28.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.112005 emise de S.C. O si din 05.03.2006 emisa de S.C. S pentru care organele de inspectie fiscala au stabilit ca nu este deductibila in baza art.145 alin.(3) din Legea nr.571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.

Taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata de recuperat care a fost declarata eronat prin decontul de TVA aferent lunii iulie 2005 inregistrat sub din 01.09.2005 in suma de . lei si suma de . lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata deductibila declarata in mod eronat in decontul lunii septembrie 2005, pentru care organele de inspectie fiscala au stabilit ca societatea a incalcat prevederile art.41 alin.(3) din Legea nr.82/1991, republicata.

Organele de inspectie fiscala au calculat majorari de intarziere in suma de . lei si penalitati de intarziere in suma de . lei.

Din nota explicativa a administratorului societatii rezulta ca nu s-a colectat taxa pe valoarea adaugata la avansurile incasate deoarece tranzactiile nu se finalizeaza intre societati intr-un termen scurt sau nu se finalizeaza operatiunea de vanzare-cumparare si se restituie suma incasata la un termen ulterior.

Referitor la inregistrarea in contabilitate a facturii reprezentand reparatia unui autoturism, societatea neavand inregistrat pe mijloace fixe niciun autoturism, administratorul societatii precizeaza ca angajatii societatii folosesc in interesul firmei masinile proprii.

Referitor la necesitatea contractelor de intermediere incheiate cu S.C. O si S.C. S , administratorul precizeaza ca societatea sa detinea in stoc marfuri cu grad de uzura la care nu putea sa le stabileasca un pret deoarece el nu avea experienta in acest domeniu neputand prezenta la

7

control in sustinerea acestor operaziuni decat facturile fiscale, contractele de intermediere si procesele verbale. III. Luand in considerare constatarile organelor de inspectie fiscala, motivele prezentate de societate, documentele existente la dosarul cauzei precum si actele normative in vigoare in perioada verificata, invocate de contestatoare si organele de inspectie fiscala, se retine:

1.Referitor la impozitul pe profit in suma de . lei, Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala de solutionare a contestatiilor este investita sa se pronunte daca cheltuielile cu prestarile de servicii sunt deductibile la calculul profitului impozabil si implicit al impozitului pe profit in conditiile in care din documentele anexate la dosarul cauzei nu rezulta necesitatea prestarii acestora in scopul desfasurarii activitatii proprii si nici daca aceste servicii au fost efectiv prestate.

In fapt, societatea a dedus la calculul profitului impozabil cheltuieli in suma . lei inregistrate in evidenta contabila in baza facturilor fiscale din 28.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.112005 emise de S.C. O si din 05.03.2006 emisa de S.C. S in baza contractelor de intermediere din 25.05.2005 si din 18.11.2005 prin care cele doua societati se obliga sa identifice cumparatori pentru societatea contestatoare si sa mijloceasca acceptarea ofertei de vanzare de marfuri.

Organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere cheltuielilor cu prestari servicii aferente facturilor emise in baza contractelor de intermediere deoarece societatea nu a justificat prestarea acestor servicii si nu a prezentat documente care sa justifice ca aceste servicii au fost efectiv prestate.

In drept, sunt aplicabile prevederile art.21 alin.(4) lit.m) din

Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal care precizeaza: ˝(4) Urm�toarele cheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultan��,

asisten�� sau alte prest�ri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prest�rii acestora în scopul desf��ur�rii activit��ii proprii �i pentru care nu sunt încheiate contracte;˝

8

coroborat cu pct.48 din Hotararea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal care prevede:

˝48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultan��, asisten�� sau alte prest�ri de servicii trebuie s� se îndeplineasc� cumulativ urm�toarele condi�ii:

- serviciile trebuie s� fie efectiv prestate, s� fie executate în baza unui contract care s� cuprind� date referitoare la prestatori, termene de execu�ie, precizarea serviciilor prestate, precum �i tarifele percepute, respectiv valoarea total� a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceast� natur� s� se fac� pe întreaga durat� de desf��urare a contractului sau pe durata realiz�rii obiectului contractului; prestarea efectiv� a serviciilor se justific� prin: situa�ii de lucr�ri, procese-verbale de recep�ie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de pia�� sau orice alte materiale corespunz�toare;

- contribuabilul trebuie s� dovedeasc� necesitatea efectu�rii cheltuielilor prin specificul activit��ilor desf��urate.˝

Avand in vedere prevederile legale mai sus enuntate, se retine ca deductibilitatea fiscala a cheltuielilor cu serviciile prestate de terti este conditionata de prestarea efectiva a acestora atestata printr-un contract care sa cuprinda date referitoare la prestatori, tarifele percepute, defalcarea cheltuielilor pe intreaga durata de desfasurare a contractului sau pe durata realizarii acestuia si prin documente emise in executarea serviciilor care sa justifice prestarea acestora respectiv situatii de lucrari, procese-verbale de recep�ie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de pia�� sau orice alte materiale corespunz�toare, contribuabilul trebuind sa dovedeasca necesitatea efectuarii cheltuielilor prin specificul activitatii desfasurate.

Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei, se retine ca societatea a inregistrat in evidenta contabila si a dedus la calculul profitului impozabil cheltuieli cu prestari servicii de intermediere in suma totala de . lei inregistrate in evidenta contabila in baza facturilor fiscale din 28.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.112005 emise de S.C. O si din 05.03.2006 emisa de S.C. S .

In ceea ce priveste facturile fiscale din 28.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.112005 emise de SC O, aflate in copie la dosarul cauzei la paginile 46, 50 si 54, se retine ca la rubrica “Denumirea produselor si a serviciilor” se mentioneaza “Intermediere conform contract nr.3 din 25.05.2005”.

Din analiza contractului de intermediere din 25.05.2005 anexat in copie la dosarul cauzei, S.C. O in calitate de intermediar si S.C. T in

9

calitate de beneficiar, se retine conform pct.II.1. „Obiectul contractului” ca „Intermediarul se obliga sa identifice un partener pentru beneficiar si sa mijloceasca acceptarea ofertei. Sa prospecteze piata, sa gaseasca cumparatori potentiali, seriosi. Aceasta oferta consta in esenta in urmatoarele: vanzarea-cumpararea de marfuri.”

Or, din contractul mentionat mai sus, nu rezulta clar in ce consta prestarea efectiva a operatiunii de intermediere si prin ce modalitati identifica prestatorul clienti posibili pentru contestatoare si cum mijloceste acceptarea ofertei.

Totodata, in contract se mentioneaza ca intermediarul prospecteaza piata pentru a gasi beneficiarului cumparatori potentiali si seriosi, ori societatea nu prezinta nicun fel de document care sa demonstreze ca s-au realizat studii de fezabilitate, studii de piata sau alte materiale corespunzatoare operatiunii de prospectare a pietei.

Referitor la termenul de executie al contractului, desi legea prevede clar ca in contract trebuie mentionat acesta, la pct.II.2 se precizeaza ca „Termenul pentru executarea prestatiei de catre intermediar are durata nelimitata.”

In ceea ce priveste pretul contractului la pct.III.B “Modalitati de plata” se precizeaza ca:

“1.Sa plateasca intermediarului remuneratia stabilita (daca este cazul), daca oferta a fost acceptata de partenerul indicat de intermediar.

2.Sa plateasca intermediarului un comision intre 65% - 90% din valoarea marfurilor. In acest sens se va incheia un Proces verbal intre parti ce va cuprinde suma, beneficiarii marfurilor intermediate si procentul practicat si acceptat de parti.”, fara sa se precizeze clar care este remuneratia, valoarea totala a contractului si tarifele practicate pentru operatiunea de intermediere asa cum prevede legea, iar cheltuielile sa fie defalcate pe intreaga durata de desfasurare a contractului.

In sustinerea contestatiei, S.C. T a prezentat pentru fiecare factura din cele trei emise de S.C. O procese verbale de punctaj incheiate cu aceasta societate.

Astfel, din analiza Proceselor verbale incheiate la data de 02.11.2005, 25.05.2005 si 26.07.2005, anexate la facturile fiscale din 02.112005, din 28.07.2005 si din 22.09.2005, se retine ca „S.C. O si-a indeplinit toate diligentele pentru indeplinirea contractului intre parti si anume a intermediat in beneficiul S.C. T cu cumparatori ai marfurilor care au cumparat marfuri de la S.C. T.”, fara sa se mentioneze care au fost demersurile efectuate de SC O, care au fost cheltuielile cu intermedierea si cum a fost pus in executare contractul incheiat intre cele doua societati.

10

De asemenea, in cele trei procese verbale se precizeaza care sunt cumparatorii gasiti de S.C. O pentru S.C. T respectiv in toate cele trei procese verbale este mentionata S.C. I, iar in cel incheiat la data de 26.07.2005 este mentionata si SC I, precum si valoarea facturata de catre prestator pentru intermedierea efectuata.

Prin urmare, din cele trei procese verbale rezulta ca S.C. T a platit S.C. O nu pentru identificarea S.C. I ca si cumparator asa cum este prevazut in contractul de intermediere din 25.05.2005, ci pentru fiecare vanzarea de marfa catre cumparatorul identificat, desi contestatoarea nu dovedeste cu documente ca a vandut efectiv marfuri.

Din analiza facturii fiscale din 05.03.2006 emisa de S.C. S, aflata in copie la dosarul cauzei, se retine ca la rubrica “Denumirea produselor si a serviciilor” se mentioneaza “Contravaloare contract de intermediere din 18.11.2005”.

Din analiza contractului de intermediere incheiat la data de 18.11.2005, anexat in copie la dosarul cauzei, S.C. S in calitate de intermediar si S.C. T in calitate de beneficiar, se retine conform art.2 „Obiectul contractului” ca „Intermediarul se obliga sa identifice un cumparator pentru beneficiar si sa mijloceasca acceptarea ofertei ferme. Aceasta oferta consta in esenta in urmatoarele: vanzarea-cumpararea de utilaje, piese de schimb, diverse materiale etc., ce vor fi insotite de certificate de calitate emise de producator in cazul produselor noi sau fara certificat de calitate in cazul marfurilor provenite din recuperari.

-identificarea cumparatorului -negocierea preturilor cu acordul vanzatorului.” Or, in acest contract nu se precizeaza clar in ce consta

prestarea efectiva a operatiunii de intermediere si prin ce modalitati identifica prestatorul clienti posibili pentru contestatoare si nici cum se realizeaza negocierea preturilor, care sunt preturile de plecare a ofertelor, daca exista aceste oferte si care este pretul final negociat in urma operatiunii de intermediere realizata de S.C. S , daca a efectuat studii de fezabilitate sau studii de piata corespunzatoare operatiunii de identificare a clientilor.

In ceea ce priveste pretul contractului la art.3 “Pretul” la pct.3.1 se precizeaza ca “Pretul se stabileste la fiecare intermediere conform intelegerii partilor, comisionul de intermediere va fi in unele cazuri de 10% - 95% din valoarea vanzarii, in functie de vanzarea marfurilor catre beneficiari pe care intermediarul i-a identificat.”, fara sa se precizeze clar tarifele si care este valoarea contractului asa cum prevede legea.

11

Totodata, la art.5 „Obligatiile beneficiarului” pct.6 din contractul mentionat se precizeaza ca: „Intermediarul va emite factura numai dupa realizarea unui punctaj cu beneficiarul privind valoarea marfurilor vandute catre cumparatori.”, iar societatea in sustinerea contestatiei a prezentat cinci procese verbale, aflate in copie la dosarul cauzei la paginile 55-59, incheiate in data de 05.03.2006 intre S.C. S. in calitate de intermediar si S.C. T in calitate de beneficiar.

Din analiza proceselor verbale incheiate in baza contractului din 18.11.2005, se precizeaza ca „Partile au convenit asupra faptului si au analizat toate demersurile efectuate de firma intermediara care a prestat si a intermediat in favoarea S.C. T toate demersurile si a indeplinit obiectul contractului mai sus mentionat.”, fara sa se precizeze care au fost demersurile efectuate de S.C. S , cum a indeplinit obiectul contractului, ce a analizat contestatoarea, care au fost cheltuielile cu intermedierea si cum a fost pus in executare contractul incheiat intre cele doua societati.

De asemenea, in cele cinci procese verbale se precizeaza care sunt cumparatorii gasiti de S.C. S pentru S.C. T respectiv S.C. I, SC A, SC N, SC A si SC M, precum si valoarea facturata catre acestia, dar si comisionul intermediarului de 95% din valoarea facturata.

Dar, societatea contestatoare nu a prezentat si facturi fiscale din care sa rezulte valoarea facturata mentionata in procesele verbale catre cele cinci societati, nu a facut dovada ca a vandut catre aceste societati marfuri si ca societatile au devenit clienti ai S.C. T in urma operatiunii de intermediere realizata de S.C. S.

Mai mult de atat, din analiza Procesului verbal incheiat la data de 02.11.2005 cu S.C. O si a Procesului verbal incheiat la data de 05.03.2006 cu S.C. S IATRA PROD S.R.L.,, se retine ca cele doua societati care s-au angajat sa gaseasca cumparatori pentru marfurile S.C. T au gasit acelasi cumparator , respectiv S.C. I .

De asemenea, cele cinci procese verbale verbale incheiate in data de 05.03.2006 intre S.C. S in calitate de intermediar si S.C. T in calitate de beneficiar, poarta stampila doar a beneficiarului nu si a intermediarului ca parte in procesele verbale incheiate, dar si in calitate de prestator al operatiunii de intermediere.

Prin urmare, contestatoarea nu justifica faptul ca la un interval de patru luni de zile plateste in luna martie 2006 S.C. S un comision de intermediere de . lei pentru gasirea cumparatorului S.C. I in conditiile in care in luna noiembrie 2005 a platit un comision de intermediere in suma de . lei catre S.C. O pentru identificarea aceleiasi societati ca si cumparator.

12

Avand in vedere cele precizate, din analiza celor doua contracte de intermediere incheiate de S.C. T cu S.C. S si S.C. O se retine ca acestea nu indeplinesc conditiile prevazute de legiuitor cu privire la natura serviciilor, tarifele practicate pentru serviciile contractate, termenele de executare a acestor servicii si valoarea fiecarui serviciu prestat, defalcarea cheltuielilor pe intreaga durata a acestor contracte, iar societatea nu a prezentat documente pentru a justifica prestarea serviciilor, respectiv studii de fezabilitate, studii de piata sau alte documente corespunzatoare operatiunii de intermediere si nici faptul ca serviciile in cauza au fost necesare desfasurarii activitatii in vederea obtinerii de venituri.

Prin omisiunea acestor clauze este imposibila cuantificarea prestatiei, verificarea termenelor la care se analizeaza rezultatele si eficienta serviciilor prestate, tarifele negociate si acceptate de parti, elemente absolut necesare pentru justa comensurare a serviciilor prestate in vederea facturarii si achitarii acestora de catre beneficiar.

In Nota explicativa a administratorului S.C. T la intebarea nr... a organelor de inspectie fiscala „Precizati necesitatea intocmirii contractelor de intermediere din 18.11.2005 incheiat intre S.C. T si S.C. S si din 25.05.2005 S.C. T si SC O ?”, se mentioneaza ca „... era necesara deoarece eu in calitatea mea de administrator inca nu am experienta in vanzarea marfurilor pe care societatea le detine in stoc deoarece aceste marfuri au grad de uzura si nu puteam sa stabilesc un pret real de piata decat faceam un calcul estimativ pe fiecare utilaj sau produs sau marfuri in parte cu putin peste pretul de achizitie in care societatea avea un profit rezonabil in orice caz mai bine daca aceste marfuri erau valorificate la kg ...”

Explicatia administratorului societatii nu poate fi retinuta in solutionarea favorabila a contestatiei avand in vedere faptul ca societatea nu a respectat prevederile legale si nu poate justifica ca aceste servicii de intermediere au fost efectiv presate.

Mai mult, la intrebarea nr... a organelor de inspectie fiscala din Nota explicativa „Care sunt documentele justificative care au stat la baza inregistrarii in contabilitate in conturile de cheltuieli a facturilor din 28.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.112005 emise de S.C. O si din 05.03.2006 emisa de S.C. S ?”, administratorul S.C. T a raspuns ca „Documentele justificative care au stat la baza inregistrarii in contabilitate au fost: facturile fiscale, contractele de intermediere incheiate intre societati si Procese verbale.”, ori pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de intermediere legiutorul a prevazut ca societatatea avea obligatia sa justifice prestarea efectiv� cu documente respectiv studii de fezabilitate, studii de pia�� sau orice alte materiale corespunz�toare operatiunii de intermediere.

13

Referitor la afirmatia societatii potrivit careia “aceste cheltuieli, prezentate si neacordate la deductibilitate in suma de . lei, sunt aferente veniturilor realizate si au fost inregistrate in evidenta contabila la data cand aceste intermedieri au fost executate, receptionate si insusite prin punctaj si facturate, deci sunt cheltuieli certe, aferente veniturilor fiind in totalitate deductibile...”, aceasta nu poate fi retinuta in solutionarea favorabila a contestatiei intrucat legiuitorul a prevazut expres in lege ca pentru a deduce cheltuielile cu prestari servicii, acestea trebuie sa fie executate în baza unui contract care s� cuprind� date referitoare la prestatori, tarifele percepute durata realizarii contractului si sa justifice cu documente prestarea serviciilor, precum si necesitatea efectuarii cheltuielilor prin specificul activitatii desfasurate.

Referitor la argumentul societatii potrivit caruia “incadrarea in textul de lege este nereala deoarece societatea a pus la dispozitia organelor de control contractele economice si procesele verbale de punctaj, procese verbale prin care a fost efectuata receptia prestarii consemnata in facturile prezentate”, acesta nu poate fi retinut in solutionarea favorabila a contestatiei intrucat organele de inspectie fiscala in mod corect au aplicat prevederile art.21 alin.(4) lit.m) din Legea nr.571/2003 care reglementeaza situatiile in care cheltuielile inregistrate de contribuabili nu sunt deductibile, in aceasta categorie incadrandu-se si cheltuielile cu prestari servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prest�rii acestora în scopul desf��ur�rii activit��ii proprii, iar prestarile de servicii nu pot fi receptionate prin punctaj asa cum sustine contestatoarea.

In ceea ce priveste afirmatia contestatoarei potrivit careia organele de inspectie fiscala „...aveau obligatia stabilita prin art.14 din Legea nr.87/1997 republicata, prin art.65 din Codul de procedura fiscala ..sa estimeze baza de impunere in vederea stabilirii corecte a acestei cheltuieli.”, aceasta nu poate fi retinuta in solutionarea favorabila a contestatiei intrucat impozitul pe profit este reglementat in Titlul II din Legea nr.571/2003, iar organele de inspectie fiscala pot aplica art.14 invocat de societate doar ca urmare a s�vâr�irii unei infrac�iuni sau contraven�ii, iar art.65 se poate aplica doar in situatia in care m�rimea bazei de impunere nu se poate determina, ceea ce nu este cazul S.C. T care detine facturile fiscale in baza carora si-a inregistrat cheltuielile in evidenta contabila si care au stat la baza stabilirii impozitului pe profit pentru perioada verificata.

Prin urmare, se retine faptul ca organele de inspectie fiscala in mod legal nu au acordat drept de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor in suma de . lei inscrise in cele patru facturi fiscale si au calculat impozit pe profit aferent in suma de . lei avand in vedere faptul ca

14

societatea nu justifica prestarea serviciilor, iar contractele prezentate nu cuprind toate datele prevazute de lege, fapt pentru care contestatia formulata de S.C. T. pentru acest capat de cerere va fi respinsa ca neintemeiata.

2.Referitor la suma totala de . lei reprezentand majorari de intarziere aferente impozitului pe profit in suma de . lei si penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit in suma de . lei stabilita prin Decizia de impunere din 09.03.2007 emisa in baza Raportului de inspectie fiscala din 28.02.2007, se retine ca stabilirea de majorari si penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit, in sarcina contestatoarei reprezinta masura accesorie in raport cu debitul. Deoarece in sarcina contestatoarei a fost retinut debitul de natura impozitului pe profit, iar prin contestatie nu se prezinta argumente privind modul de calcul al majorarilor si penalitatilor de intarziere, S.C. T datoreaza si suma de . lei cu titlu de majorari de intarziere si penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit reprezentand masura accesorie, conform principiului de drept “accesorium sequitur principale”, drept pentru care contestatia referitoare la acest capat de cerere urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata si nemotivata. 3.Referitor la taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei, Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala de solutionare a contestatiilor este investita sa se pronunte daca societatea poate beneficia de exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferenta unor servicii de intermediere in conditiile in care din documentele anexate la dosarul cauzei nu rezulta ca aceste servicii au fost efectiv prestate si sunt destinate operatiunilor taxabile ale societatii contestatoare. In fapt, societatea a inregistrat in evidenta contabila facturile fiscale din 28.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.112005 emise de S.C. O si din 05.03.2006 emisa de S.C. S in baza contractelor de intermediere din 25.05.2005 din 18.11.2005 incheiate cu cele doua societati. In urma verificarilor efectuate, organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere a taxei pe valoarea adaugata in suma totala de . lei aferenta celor patru facturi fiscale pe motiv ca societatea nu

15

indeplineste conditiile de deductibilitate prevazute la art.145 alin.(3) din legea nr.571/2003. In drept, art.145 „Dreptul de deducere” alin.(3) lit.a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede: "(3) Dac� bunurile �i serviciile achizi�ionate sunt destinate utiliz�rii în folosul opera�iunilor sale taxabile, orice persoan� impozabil� înregistrat� ca pl�titor de tax� pe valoarea ad�ugat� are dreptul s� deduc�: a) taxa pe valoarea ad�ugat� datorat� sau achitat�, aferent� bunurilor care i-au fost livrate sau urmeaz� s� îi fie livrate, �i pentru prest�rile de servicii care i-au fost prestate ori urmeaz� s� îi fie prestate de o alt� persoan� impozabil�.[...]" Din prevederile legale mentionate mai sus, se retine ca taxa pe valoarea adaugata pentru prestarile de servicii care au fost prestate sau urmeaza sa fie prestate este deductibila doar in situatia in care serviciile achizitionate sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile. Din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei, se retine ca cele patru facturi fiscale in baza carora societatea si-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata au fost emise in baza contractelor de intermediere incheiate de S.C. T cu S.C. O si S.C. S . De asemenea, asa cum s-a precizat si la pct.1 privind impozitul pe profit din prezenta decizie, cele doua contracte de intermediere au ca obiect identificarea de clienti pentru S.C. T si mijlocirea ofertei catre acestia, dar din documentele aflate la dosarul cauzei nu rezulta clar in ce au consta prestarile de servicii reprezentand intermediere si prin ce modalitati prestatorul a identificat clienti posibili pentru contestatoare si cum a mijlocit acceptarea ofertei.

In sustinerea contestatiei, S.C. T a prezentat Procese verbale de punctaj incheiate cu cele doua societati prestatoare, care au fost anexate la facturi din 28.07.2005, din 22.09.2005, din 02.112005 si din 05.03.2006 in care se mentioneaza ca prestatorii si-au “indeplinit toate diligentele pentru indeplinirea contractului intre parti si anume a intermediat in beneficiul S.C. T cu cumparatori ai marfurilor care au cumparat marfuri de la S.C. T .”, fara sa se mentioneze care au fost demersurile efectuate si sa se prezinte documente din care sa rezulte realitatea, natura si necesitatea efectuarii prestatiei in sensul ca au fost destinate realizarii operatiunilor taxabile.

Mai mult de atat, din analiza proceselor verbale incheiate in data de 05.03.2006 intre S.C. S in calitate de intermediar si S.C. T in calitate de

16

beneficiar, rezulta ca acestea nu poarta stampila intermediarului, acestea fiind stampilate doar de catre beneficiar.

Totodata, din analiza celor opt Procese verbale de punctaj incheiate de S.C. T cu S.C. O si S.C. S , se retine ca patru din acestea au mentionat ca si client identificat pentru societatea contestatoare pe S.C. I , fara ca societatea sa justifice de ce a platit de doua ori comisionul de intermediere catre cele doua societatii prestatoare care au gasit acelasi client la un interval de cateva luni.

Din Nota explicativa a administratorului S.C. T la intebarea organelor de inspectie fiscala „Care sunt documentele justificative care au stat la baza inregistrarii in contabilitate a conturile de TVA a facturilor din 28.07.2005, din 22.09.2005 si din 02.112005 emise de S.C. O si din 05.03.2006 emisa de S.C. S.?”, administratorul S.C. T a raspuns ca „Documentele justificative care au stat la baza inregistrarii in contabilitate au fost: facturile fiscale, contractele de intermediere incheiate intre societati si Procese verbale.”, or pentru a deduce taxa pe valoarea adaugata aferenta prestarilor de serviciile de intermediere societatatea avea obligatia sa justifice ca acestea au fost destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile si sa prezinte documente care sa dovedeasca acest fapt.

Referitor la afirmatia contestatoarei potrivit careia “se creiaza atragerea la bugetul statului a aceluias venit de doua ori pe doua cai si anume:

-prima cale de atragere a acestor venituri este cea directa de furnizorii de prestatie sub forma de …TVA colectata (ce este in cuantum egal cu TVA deductibila neacordata la deducere beneficiarului de prestatie),

-a doua cale este constituirea acestor venituri bugetare ca obligatii suplimentare la beneficiarul acestor prestatii … prin faptul ca TVA deductibila consemnata pe facturile cu aceste prestatii nu a fost acordata ca deductibila fiind constituita ca venit bugetar.”, aceasta nu poate fi retinuta in solutionarea favorabila a contestatiei intrucat obiectul contolului l-a constituit indeplinirea conditilor de deductibilitate a taxei pe valoarea adaugata pentru achizitiile efectuate, iar organele de inspectie fiscala nu au acordat drept de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferenta prestarilor de servicii intrucat societatea nu a respectat prevederile legale pentru a putea beneficia de acest drept.

Referitor la argumentul societatii potrivit caruia “TVA-ul deductibil consemnat pe aceste facturi este inregistrat de prestatori ca TVA colectata, deci prin neacordarea la deducere acestui TVA, statul realizeza un venit necuvenit deoarece beneficiaza de faptul ca furnizorul colecteaza aceasta TVA (pentru stabilirea platii efective), iar prin neacordarea la

17

deducere statul mai incaseaza odata aceasta suma.”, nu poate fi retinut in solutionarea favorabila a contestatiei intrucat pentru a deduce taxa pe valoarea adaugata aferenta prestarilor de servicii legiuitorul a prevazut ca societatea trebuie sa dovedeasca ca acestea au fost efectiv prestate si sunt destinate operatiunilor taxabile ale societatii contestatoare, iar furnizorul de prestatii care colecteaza taxa pe valoarea adaugata are si dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferenta acestor operatiuni taxabile in conditiile legii.

Prin urmare, se retine ca nici la data inspectiei fiscale si nici in sustinerea contestatiei, S.C. T nu prezinta documente din care sa rezulte natura serviciilor prestate, documente care sa ateste ca aceste servicii au fost efectiv prestate, respectiv studii, analize, proiecte de caz realizate de prestatori si nici documente care sa ateste faptul ca serviciile in cauza au fost destinate realizarii de operatiuni taxabile. Avand in vedere cele precizate mai sus, documentele anexate la dosarul cauzei precum si prevederile legale in vigoare in perioada verificata, se va respinge ca neintemeiata contestatia formulata de S.C. T pentru taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei.

Referitor la argumentul contestatoarei potrivit careia in decizia

de impunere organele de inspectie fiscala “…au facut o grava eroare materiala incarcand artificial societatea cu o obligatie nedatorata in suma de 2.317.509 lei …”, se retine ca Decizia de impunere din 09.03.2007 a fost completata conform Instructiunilor de completare a formularului “Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala” prevazute in Ordinul ministrului finantelor publice nr.972/2006 in Anexa nr.2 care la pct.2 "Date privind crean�a fiscal�", respectiv 2.1.1. „Obliga�ii fiscale suplimentare de plat�” la Rândul 1 col. 5, precizeaza:

„impozit, tax�, contribu�ia stabilit� suplimentar de plat� - reprezint� valoarea total� a sumelor stabilite suplimentar de c�tre inspec�ia fiscal� pentru impozitul, taxa, contribu�ia, care a f�cut obiectul inspec�iei fiscale, pentru toat� perioada verificat�.”

Totodata, asa cum rezulta din Raportul de inspectie fiscala din 28.02.200, in adresa din 30.05.2007 a Directiei generale a finantelor publice si asa cum este mentionat in Fisa sintetica totala emisa de Administratia finantelor publice pentru contribuabili mijlocii, anexata in copie la dosarul cauzei, dupa inregistrarea deciziei de impunere contestata, S.C. T are ca taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar suma de. lei din care obligatia de plata neachitata este in suma de . lei.

18

Avand in vedere cele prezentate mai sus, nu se retine argumentul contestatoarei privind modul de completare a Deciziei de impunere din 09.03.2007.

4.Referitor la suma totala de . lei reprezentand majorari de intarziere aferente taxei pe valoarea adaugata de plata in suma de . lei si penalitati de intarziere aferente taxei pe valoarea adaugata de plata in suma de . lei stabilita prin Decizia de impunere din 09.03.2007 emisa in baza Raportului de inspectie fiscala din 28.02.2007, se retine ca stabilirea de majorari si penalitati de intarziere aferente taxei pe valoarea adaugata, in sarcina contestatoarei reprezinta masura accesorie in raport cu debitul. Deoarece in sarcina contestatoarei a fost retinut debitul de natura taxei pe valoarea adaugata, iar prin contestatie nu se prezinta argumente privind modul de calcul al majorarilor si penalitatilor, S.C. T datoreaza si suma de . lei cu titlu de majorari de intarziere si penalitati de intarziere aferente taxei pe valoarea adaugata reprezentand masura accesorie, conform principiului de drept “accesorium sequitur principale”, drept pentru care contestatia referitoare la acest capat de cerere urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata si nemotivata.

5.Referitor la impozitul pe profit in suma de . lei si taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei, cauza supusa solutionarii este daca Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala de solutionare a contestatiilor se poate investi pe fondul cauzei in conditiile in care, prin contestatie, S.C. T nu aduce nici un argument in sustinerea cauzei.

In fapt, in urma verificarilor efectuate la S.C. T organele de inspectie fiscala au stabilit ca cheltuielile cu reparatia unui autoturism in suma de . lei inregistrate in baza facturii fiscale din 07.10.2005 nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit pe motiv ca societatea nu are in patrimoniu nici un autoturism si nici nu are incheiat cu alta persoana fizica sau juridica un contract de inchiriere sau de comodat pentru utilizarea autoturismului, fapt pentru care au calculat impozit pe profit in suma de . lei aferent cheltuieilor cu reparatia autoturismului.

De asemenea, in urma verificarii organele de inspectie fiscala au stabilit ca societatea pentru avansurile incasate si inregistrate in conturile 419 „Clienti creditori” si 462 „Creditori diversi” avea obligatia sa colecteze

19

taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei conform prevederilor art.134 alin.(5) lit.b) din Legea nr.571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

Totodata, nu au acordat drept de deducere taxei pe valoarea adaugata in suma de . lei aferenta unor cheltuieli cu reparatia unui autoturism in conditiile in care societatea nu are inregistrat in patrimoniu acest mijloc fix si taxei pe valoarea adaugata in suma de . lei aferenta facturii fiscale de chirie din 29.09.2005 emisa de SC D pentru un spatiu inchiriat.

De asemenea, organele de inspectie fiscala au stabilit ca taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata de recuperat a fost declarata eronat prin decontul de TVA aferent lunii iulie 2005 inregistrat sub din 01.09.2005, motiv pentru care organele de inspectie fiscala au stabilit ca societatea a incalcat prevederile art.41 alin.(3) din Legea nr.82/1991, republicata. Prin contestia formulata societatea contesta in totalitate impozitul pe profit in suma de . lei si taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei stabilite prin Decizia de impunere din 09.03.2007 emisa in baza Raportului de inspectie fiscala din 28.02.2007, dar aduce argumente doar pentru impozit pe profit in suma de . lei si taxa pe valoarea adaugata in suma de . lei, dar nu si pentru diferenta de impozit pe profit in suma de . lei si de taxa pe valoarea adugata in suma de . lei stabilita de organele de inspectie fiscala.

In drept, la art.206 alin.(1) lit.c si lit.d din Ordonanta Guvernului

nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, se precizeaza: “Contestatia se formuleazã în scris si va cuprinde: [...] c) motivele de fapt si de drept;

d) dovezile pe care se întemeiazã; [...]." iar la pct.12 din Ordinul nr.519/2005 privind aprobarea

Instruc�iunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonan�a Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedur� fiscal�, republicat�, se stipuleaza urmatoarele:

“12.1. Contesta�ia poate fi respins� ca:[…] a) nemotivat�, în situa�ia în care contestatorul nu

prezint� argumente de fapt �i de drept în sus�inerea contesta�iei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse solu�ion�rii;”

organele de solutionare neputandu-se substitui contestatoarei cu privire la motivele pentru care intelege sa conteste aceste sume.

20

Avand in vedere cele precizate mai sus, precum si faptul ca societatea nu aduce nici un argument in sustinerea contestatiei care sa inlature constatarile organelor de inspectie fiscala, se va respinge contestatia formulata de S.C. T ca nemotivata pentru impozitul pe profit in suma de .lei si taxa pe valorea adugata in suma de . lei.

6.Referitor la solicitarea contestatoarei privind suspendarea

executarii Deciziei de impunere din 09.03.2007, precum si desfiintarea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii din 28.02.2007, cauza supusa solutionarii este daca Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala de solutionare a contestatiilor are competenta materiala de a se investi cu solutionarea acestui capat de cerere, in conditiile in care cererea de suspendare a executarii actului administrativ fiscal si solutionarea contestatiei indreptata impotriva Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii din 28.02.2007 nu se afla in competenta sa materiala de solutionare.

In fapt, prin contestatia formulata, S.C. T a solicitat suspendarea executarii Deciziei de impunere din 09.03.2007 si desfiintarea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii din 28.02.2007. In drept, in ceea ce priveste suspendarea executarii actului administrativ fiscal sunt incidente prevederile art.215 alin.(1) si alin.(2) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in 31.07.2007, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora: "(1) Introducerea contesta�iei pe calea administrativ� de atac nu suspend� executarea actului administrativ fiscal. (2) Dispozi�iile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea execut�rii actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modific�rile ulterioare. Instan�a competent� poate suspenda executarea, dac� se depune o cau�iune de pân� la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al c�ror obiect nu este evaluabil în bani, o cau�iune de pân� la 2.000 lei."

Potrivit art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, se precizeaza: ˝(1) În cazuri bine justificate �i pentru prevenirea unei pagube iminente, o dat� cu sesizarea, în condi�iile art. 7, a autorit��ii

21

publice care a emis actul, persoana v�t�mat� poate s� cear� instan�ei competente s� dispun� suspendarea execut�rii actului administrativ pân� la pronun�area instan�ei de fond. (2) Instan�a va rezolva cererea de suspendare, de urgen��, cu citarea p�r�ilor." In ceea ce priveste contestatia societatii formulata impotriva Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii din 28.02.2007, in drept sunt incidente prevederile art.129 alin.(11) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in 31.07.2007, cu modificarile si completarile ulterioare care prevede:

„(11) Împotriva actelor prin care se dispun �i se duc la îndeplinire m�surile asigur�torii cel interesat poate face contesta�ie în conformitate cu prevederile art. 172.”

iar art.172 din acelasi act normativ la alin.(4) precizeaza: „(4) Contesta�ia se introduce la instan�a judec�toreasc�

competent� �i se judec� în procedur� de urgen��.” Avand in vedere dispozitiile imperative ale legii, cererea societatii contestatoare de suspendare a executarii Deciziei de impunere din 09.03.2007 si de desfiintare a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii din 28.02.2007 emise de Directia generala a finantelor publice intra sub incidenta prevederilor Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ si a art.172 alin.(4) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in 31.07.2007, cu modificarile si completarile ulterioare, motiv pentru care Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nu se poate investi cu solutionarea cererii formulata de S.C. T, neavand competenta materiala, aceasta apartinand instantei judecatoresti.

Pentru considerentele aratate in continutul deciziei si in temeiul prevederilor art.21 alin.(4) lit.m), art.145 alin.(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pct.48 din Hotararea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, pct.12 din Ordinul nr.519/2005 privind aprobarea Instruc�iunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonan�a Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedur� fiscal�, republicat� art.206 alin.(1) lit.c si lit.d, art.209 si art.216 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, se

22

D E C I D E

1.Respingerea contestatiei formulata de S.C. T ca neintemeiata si nemotivata pentru suma totala de . lei reprezentand:

�������� taxa pe valoarea adaugata stabilita suplimentar din care taxa pe valoarea adaugata de plata in suma de . lei asa cum rezulta din Raportul de inspectie fiscala din 28.02.2007 ;

��majorari aferente taxei pe valoarea adaugata de plata; ��penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit �������� impozit pe profit; �������� majorari aferente impozitului pe profit; �������� penalitati de intarziere aferente impozitului pe profit.

2.In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii Deciziei de impunere din 13.03.2007 si desfiintare a Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii din 28.02.2007 formulata de S.C. T, Agentia Nationala de Administrare Fiscala prin Directia generala de solutionare a contestatiilor nu are competenta materiala de solutionare a acestor capete de cerere, competenta revenind instantelor judecatoresti, conform legii.

Prezenta decizie poate fi atacata la Curtea de Apel x sau

Curtea de Apel Bucuresti in termen de 6 luni de la data comunicarii.

DIRECTOR GENERAL ION CAPDEFIER