Prezentarea generală a Marocului

Marocul – ţară arabă, africană şi

mediteraneană, situată la confluenţa marilor

civilizaţii ce s-au succedat şi întrepătruns cu

repeziciune în lumea arabo-berberă a Maghrebului –

constituie o reuşită simbioză între măreţia trecutului

şi imperativele prezentului.

RABAT – frumoasa capitală a Marocului

zilelor noastre – centru politic, cultural, şi

administrativ al ţării. Rabatul, ridicat în interiorul

unor fortificaţii ce aparţin secolului al XII-lea, întruneşte azi multe atribute ale civilizaţiei moderne.

Noile şi variatele edificii, importantele obiective economice, pitorescul bazarelor, Turnul Hassan –

de la înălţimea căruia se deschide întreaga panoramă a oraşului până departe spre Sale – Mausoleul „

Mahomed al V-lea” (chintesenţă a stilului arhitectonic marocan, capodoperă a artei islamice)

constituie, în ansamblu, o adevărată sinteză a tradiţionalului şi modernului, a trecutului îndepărtat şi

a prezentului creator.

Dar Marocul mai are încă o capitală şi anume CASA-BLANCA, „capitala economică” a

ţării. Cu o populaţie ce depăşeşte două milioane de locuitori, Casablanca, unul dintre cele mai mari

porturi ale Africii la Atlantic, se află la originea principalelor mutaţii ale Marocului contemporan.

Întreaga sa activitate industrială, comercială şi financiară reflectă, în esenţă, liniile directoare ale

dezvoltării ţării. Casablanca, oraşul împodobit cu palmieri, posedă numeroase edificii moderne şi în

stilul tradiţional arab, o bogată reţea de plaje şi faleze, cel mai mare acvariu din Africa, „sukurile”

animate în pitoreasca Medină.

Repere geografice

Marocul, situat în nord - vestul continentului african, cuprins între 27° 40’ - 35° 55’ latitudine

nordică şi 1° - 13° 10’ longitudine vestică, este mărginit la vest de Oceanul Atlantic, la nord de

Marea Mediteraneană, la est de Algeria şi la sud de Sahara Occidentală.

African şi vecin Europei, mediteranean şi atlantic, cu jumătate din suprafaţă scăldată de apă

şi cealaltă jumătate durată în piatră şi în nisipul cald Saharei, Marocul îşi afirmă entitatea în cadrul

unor coordonate geografice definitorii.

1

Suprafaţa Marocului este de 446.550 km pătraţi. Are un relief variat, constituit din deşert,

câmpii şi munţi. În partea centrală, paralel cu litoralul atlantic, se desfăşoară, pe direcţia SV – NE,

Munţii Atlas, care domină câmpia înaltă Molouya. Spre V se întinde un vast platou care atinge 1300

m altitudine şi domină câmpia atlantică. În N se desfăşoară munţii RIF.

Clima este variată: deşertică în S, relativ secetoasă în podişurile interioare, oceanică în

câmpia litorală atlantică şi mediteraneană pe coasta nordică. Principalele râuri se îndreaptă spre

Atlantic. Vegetaţia săracă sau absentă în deşert, stepică pe platouri şi păduri, restrânse în munţi şi în

zona de coastă. Fauna este diversificată în funcţie de climă şi asociaţiile vegetale. Contrastele de

temperatură se accentuează de la o zonă la alta şi de la un anotimp la altul. Zonele de coastă

înregistrează o temperatură medie anuală de 17°C, în ianuarie 10 - 12°, iar în august 20 -22°. Ea

oscilează însă în zona Marrakech între zero grade în ianuarie şi 45° în august. De asemenea, în

interiorul ţării, la FES, se înregistrează în luna ianuarie sub zero grade, iar în luna iulie între 26 -40°.

O dată sau de două ori pe an, deşi numai câteva zile, mase de aer fierbinte din Sahara reuşesc

să treacă peste lanţul Atlasului.

Populaţia Marocului a cunoscut o

creştere importantă . creşterea populaţiei

de 3,4% pe an. Populaţia este de aprox.

60% din dialectul local arabă vorbit cu

peste 40% din limba ei maternă este unul

dintre dialecte berbere. Istoric

semnificativ (războaie arabo-israelian,

inainte de 800000 de locuitori),

numerele comunităţii evreieşti a scăzut

sub 5000. Aproximativ jumătate din

populaţie trăieşte în oraşe, 60% din

populaţia în vârstă de 24 de ani. Rata

analfabetismului a ajuns la 50% în zonele

rurale şi în rândul femeilor este mult mai

mare decât aceasta.

2

Islamul este religie de stat şi liderul religios suprem al oricărei hotărâri. Populaţia marocana

este aproape în întregime musulmani. Limba oficială este limba arabă clasică, în timp ce clasele de

sus şi de mijloc în limba de literatura corporatista, mass-media, birouri de afaceri şi personalului

într-o parte a francez este popular printre oamenii de rând şi arabe şi dialecte berbere sunt folosind

una. Limba engleză sunt relativ tineri şi au răspândit rapid la oamenii de afaceri.

Economia

Cele mai importante

resurse ale economiei marocane

sunt agricultura , fosfati , şi

turismul . Marocul este pe locul

al treilea ca mare producator de

fosfaţi (după Statele Unite şi

China ), precum şi fluctuaţiile

preţurilor de fosfaţi de pe piaţa

internaţională influenţează foarte

mult economia .

Producţia de textile şi

îmbrăcăminte este sector de

producţie în creştere, ceea ce

reprezintă aproximativ 34% din totalul exporturilor în anul 2002, angajarea a 40% din forţa de

muncă . Guvernul doreşte să crească exporturile de textile şi îmbrăcăminte de la 1.27 miliarde dolari

în 2001, la 3.29 miliarde dolari în 2010. Maroc este dotat cu numeroase

resurse exploatabile. Cu aproximativ 85,000 km patrati de teren arabil (1/7 care pot fi irigate) .Este

una dintre puţinele ţări arabe care are potenţialul de a realiza auto-suficienţa producţiei de alimente.

Într-un an normal, Maroc produce doua treimi din cereale (în special grâu, orz, porumb. Ţara

exporturilor citrice şi legume devreme pentru piaţa europeană; industria vinului este dezvoltat, şi

producţia de culturi comerciale (bumbac, trestie de zahar, sfecla de zahăr, şi floarea soarelui), se

extinde. culturi mai noi, cum ar fi ceai, tutun, soia şi au trecut de stadiul experimental, fertila câmpie

3

Gharb fiind favorabile pentru cultivarea lor. Maroc se clasează printre cei mai mari

producători de lume şi exportatori de canabis , şi cultivarea şi vânzarea acesteia oferă baza

economică pentru o mare parte din nordul Marocului. Canabisul este de obicei transformat în haşiş .

Această activitate reprezintă 0,57% din PIBul Marocului.

Sectorul industrial marocan pare să-şi continue

creşterea puternică . Activitatea industrială a înregistrat o creştere de 5,5% în 2007, o creştere

uşoară faţă de 2006, când sectorul a crescut cu 4,7%. Valoarea adăugată în sector a crescut cu 5,6%

în 2007. În general, contribuţia activităţii industriale la PIB-ul oscilează între aproximativ 25% şi

35% în fiecare an, în funcţie de performanţele sectorului agricol. Sectorul industrial a reprezentat

aproximativ 21,1% din ocuparea forţei de muncă în 2007, iar sectorul este o componentă cheie a

eforturilor guvernului de a reduce şomajul. Sectorul atrage, de asemenea, niveluri ridicate de ISD şi

autorităţile au anunţat iniţiative pentru îmbunătăţirea climatului de investiţii, cu o atenţie deosebită

activităţilor de off-shoring, automobile, aeronautica, electronica, activităţi de prelucrare a produselor

alimentare, produse de mare şi textile. Alte sectoare industriale importante includ mineritul, produse

chimice, materiale de construcţii şi produse farmaceutice.

Creşterea economică , cu toate acestea, a fost dezordonată şi relativ lent, parţial ca urmare a

unei supra-încrederea în sectorul agricol. de producţie Agricultura este extrem de sensibila la

precipitaţii şi variază de la 13% la 20% din PIB . Având în vedere că 36% din Maroc populaţiei

depinde în mod direct asupra producţiei agricole, seceta severă au un efect de stimulare a economiei.

Doi ani consecutivi de secetă a dus la o înclinare de 1% din PIB-ului real în 1999 şi stagnare în

2000. Ploiile au fost mai bune în timpul sezonului 2000-2001 a condus la o rată de creştere de 6,5%

în 2001. Creşterile în 2006 au fost peste 9%, acest lucru a fost realizat printr-o plină expansiune..

Sectorul de fabricare produce bunuri de consum , în special produse alimentare, băuturi,

textile, şi produse din metal şi piele. Industria grea este în mare măsură limitată la rafinarea

petrolului , îngrăşăminte chimice, de automobile şi asamblare tractor, lucru de turnătorie, asfalt, şi

ciment. Multe din produsele agricole prelucrate şi bunurile de consum sunt în primul rând pentru

consumul local, dar exporturile Maroc conserve de peşte şi fructe, vin, produse din piele, şi textile,

precum şi meşteşuguri tradiţionale, cum ar fi covoarele marocane şi alamă, argint cupru, lemn şi

pune în aplicare .

4

Textilele sunt o forma a industrie importantă în Maroc. Uniunea Europeană este in topul

clientelei în ceea ce priveşte textile şi îmbrăcăminte, Franţa importă 46% din articole de galanterie,

28,5% din textile de bază şi 27,6% haine gata din Maroc.Exporturile de îmbrăcăminte au totalizat

aproximativ 3.7 miliarde dolari in 2007.

Sectorul minier este unul dintre pilonii economiei Marocului. Reprezentand o cifra de

afaceri de 2,7 miliarde USD în 2005, şi 20% din consumul de energie. Regatul produce o serie de

minerale şi metale, cel mai important, fosfaţi, argint şi plumb.

Maroc dispune de 75 % din rezervele mondiale de fosfat. Este exportatorul primul din lume

(28% din piaţa globală) şi al treilea producător (20% din producţia globală). În 2005, Maroc a

produs 27,254 milioane de tone de fosfaţi şi 5,895 milioane de tone de produse derivate fosfat.

Importurile sunt

aproape dublu faţă de

exporturile şi să includă urmă

în majoritatea produselor

fabricate, minerale şi produse

agricole. Şi au fost cunoscute

exporturilor în 2003 a scăzut cu

3,6%, dar ele rămân pe baza de

produse de îmbrăcăminte care

sunt foarte competitive gata-

făcute. În altă parte,

exporturile au rămas stabile

fosfat şi derivatele sale,

reprezentând 15% din totalul exporturilor în 2003, comparativ cu 14,8% în 2002. Importurile au

constat în principal de energie material şi de prelucrare materii prime şi bunuri de consum. A fost

definită în 2003 importurile au crescut cu 4% din cauza importul de echipamente şi consumabile. Şi

importurile de contrast a Marocului de alimente până la un refugiu în aprovizionarea cu cereale, în

special grâu şi orz, precum şi zahăr. Exporturile marocan a fost identificat în cursul anului recesiune

2003, în timp ce importurile au înregistrat o creştere de 9%, rezultând un deficit de 52% respectiv

5

33% din deficitul total. Declinul în primul rând cunoscut ca exporturile Maroc în cadrul Uniunii

Europene faţă de fiecare din Italia (9%) şi Marea Britanie (8%) şi Germania (4%), în timp ce

vânzările efectuate spre recuperare din Spania (16%) şi Olanda (14%) şi Franţa (7%). Pe de altă

parte, a înregistrat vânzări de Maroc către Statele Unite şi India, o scădere de până la 12% şi 13 la

sută.

Servicii , inclusiv guvernul şi cheltuielile militare , reprezintă aproximativ o pătrime

dinPIBul Marocului . De la mijlocul anilor 1980 turismul şi serviciile asociate, au fost un important

sector al economiei,la sfârşitul anilor 1990 a devenit cea mai mare sursă a tarii in valuta. . Cei mai

multi turisticare intra Maroc anual sunt cei din Europa . Turistii mai sosesc si din Algeria , SUA,i

Asia de Est , Japonia .

Turismul este astfel o contribuţie majoră atât la producţia economică şi balanţa contului

curent , precum şi un furnizor principal de locuri de muncă. În 2008, 8 milioane turişti au vizitat

regatul. încasările turistice in 2007 au totalizat 7.55 miliarde de euro. Marocul a dezvoltat o

strategie ambiţioasă, numit "Vision 2010", care vizează atragerea de 10 milioane de turişti în 2010.

Această strategie prevede pentru crearea 160 000 paturi, aducând astfel capacităţii naţionale de 230

000 paturi. De asemenea, îşi propune să creeze circa 600.000 de noi locuri de muncă.

Marrakech continuă să fie lider de piata, dar Fez , arătând o creştere de 20% din vizitatori în

2004, dă speranţe că o mai bună organizare poate aduce rezultate în diversificarea sector ca un

întreg. Ca şi alte regiuni, Fez dispune de Centrul Regional de Turism (CRT), un organism de turism

locale, care coordonează industria locală şi autorităţile. Planul Fez implica o restructurare

substanţială a oraşului vechi şi o modernizare a capacităţii de hotel. Crucial, cu toate acestea, este

transport îmbunătăţite care a adus oraşul în contact direct cu potentialii vizitatori mai mult. Există

acum zboruri directe din Franţa , în cazul în care, anterior, a fost necesar pentru a schimba avionul în

Casablanca . De " Planul de Azur ", este un proiect iniţiat scară largă de către regele Mohammed

VI , are menirea de a internationaliza Maroc. Planul prevede crearea de şase staţiuni de coastă

pentru proprietarii de vacanţă-acasă şi turişti. Cinci pe coasta Atlanticului şi unul pe Marea

Mediterană .

Transportul.

6

Transportul este un important element în activitatea economicǎ a Marocului. Acest sector, cu

toate componentele sale contribuie cu 6% în PIB, cu 15% în bugetul de stat şi redistribuie în jur de

25% din consumul naţional.

Transportul rutier – Marocul deţine 1000 km de autostradǎ complet modernizatǎ. Din

aceşti 1000 de km de autostradǎ cea mai mare parte este ocupatǎ de axa nord-sud , care cuprinde

urmǎtoarele rute:

o Casablanca-Tanger-Tetoul-Sebta

o Casablanca-Marrakesh-Hgadi-Taroundant

o Casablanca-El Jaida.

Axa de est-vest cuprinde ruta:Rabat-Fes- Oujda

Proiectele de dezvoltare ale transportului, întǎrind legǎturile şi dezvoltând cǎle dintre Tanger

şi Lagos şi dintre Rabat şi Cairo, vor ajuta Marocul sǎ joace un rol important în dezvoltarea cǎilor

dintre ţǎrile Europei, pe de o parte, şi ţǎrile Africii, lumea arabǎ, pe de altǎ parte. Transportul

feroviar - 1900 de kilometri de cale ferată şi 15 milioane de pasageri pe an

Transportul aerian – este operat de douǎ mari companii marocane de zbor “ROYAL AIR

MAROC” şi “AIR INTER”. Marocul are 19 aeroporturi naţionale şi internaţionale, cele mai

importante dintre acestea fiind: Mohamed V (Casablanca); Rabat-sale (Rabat); Angad (Oujda)

Mişcarea aeroporturilor: 59440, incluzând 29430 în Mohamed V (Casablanca).

Traficul pasagerilor: 4.646.408

În 2001, compania naţionalǎ Royal Air Maroc a estimat transportul la 2.363.024 pasageri.

Comunicaţiile. În general, variaţiile în infrastructura comunicaţiilor urmeazǎ nivelul de dezvoltare

economicǎ. Dintre indicatorii ce caracterizeazǎ infrastructura comunicaţiilor, cei mai imoportanţi

sunt: numǎrul de telefoane la 100 de locuitori, numǎrul de ziare la 1000 de locuitori, numǎrul de

calculatoare la 1000 de locuitori, numǎrul de televizoare la 1000 de locuitori, numǎrul de aparate

radio la 1000 de locuitori.

În Maroc, sectorul telecomunicaţiilor se află în întregime sub controlul statului. Se remarcă

intrarea în funcţiune a primei linii telefonice automate intercontinentale, între Maroc şi Franţa,

realizată cu ajutorul unui cablu submarin, şi inaugurarea primei staţii africane de telecomunicaţii prin

satelit, construită la Souk El Arba, în apropiere de Rabat.

7

BIBLIOGRAFIE

http://www.indexmundi.com/morocco/

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/mo.html

http://www.visitmorocco.com/index.php/eng

www.scribid.com

8