Management Financiar Contabil

UNIVERSITATEA „GEORGE BACOVIA” BACĂUCATEDRA DE CONTABILITATE, FINANŢE ŞI ANALIZĂ ECONOMICĂ

MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

- note de curs -

Lect. univ. drd. Gabriela Fotache

Bacău 2006

CUPRINS

CAPITOLUL 1 ORGANIZAREA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII........................................51.1. Finanţele în cadrul structurii organizaţionale...........................................................................5

1.1.1. Locul şi rolul activităţii financiare în cadrul sistemului economic întreprindere.............51.1.2. Abordarea sistemică a activităţii financiare a întreprinderii.............................................6

1.2. Maximizarea valorii întreprinderii - obiectiv fundamental al managementului financiar.......81.3. Responsabilităţile managerului financiar.................................................................................9

CAPITOLUL 2 STRUCTURA FINANCIARĂ A FIRMEI.............................................................112.1. Alegerea structurii financiare a firmei...................................................................................112.2. Capitalul firmei......................................................................................................................152.3. Situaţii şi rapoarte financiare.................................................................................................22

2.3.1. Bilanţul patrimoniului.....................................................................................................222.3.2. Contul de rezultate..........................................................................................................26

2.4. Fluxuri monetare şi materiale în cadrul firmei.......................................................................28CAPITOLUL 3. CIRCUITE ŞI FLUXURI FINANCIARE.............................................................33

3.1. Noţiunea de circuit financiar..................................................................................................333.1.1. Participanţii la circuitele financiare................................................................................333.1.2. Fluxuri de lichidităţi în cadrul circuitelor financiare......................................................34

3.2. Identificarea actului financiar................................................................................................363.3. Clasificarea circuitelor financiare..........................................................................................37

3.3.1. Circuitele financiare primare..........................................................................................373.3.2. Circuite financiare secundare.........................................................................................38

CAPITOLUL 4 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR...........................................................404.1. Analiza pe baza bilanţului patrimonial..................................................................................404.2. Analiza pe baza bilanţului funcţional.....................................................................................47

CAPITOLUL 5 ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII.............................................505.1. Soldurile intermediare de gestiune.........................................................................................505.2. Capacitatea de autofinanţare (CAF).......................................................................................52

CAPITOLUL 6 ANALIZA FLUXURILOR FINANCIARE............................................................576.1. Tabloul de finanţare „nevoi-resurse”.....................................................................................576.2. Tablourile fluxurilor financiare..............................................................................................58

CAPITOLUL 7 METODE DE ANALIZĂ A SITUAŢIILOR FINANCIARE................................607.1. Tipuri principale de rate financiare........................................................................................60

7.1.1. Ratele de lichiditate........................................................................................................617.1.2. Ratele privind managementul datoriei (creditului).........................................................627.1.3. Rate privind managementul activelor.............................................................................637.1.4. Rate de profitabilitate.....................................................................................................657.1.5. Ratele de creştere............................................................................................................657.1.6. Rate ale valorii de piaţă..................................................................................................66

7.2. Utilizări şi limite ale ratelor financiare..................................................................................66CAPITOLUL 8 MANAGEMENTUL FONDULUI DE RULMENT...............................................68

8.1. Importanţa managementului fondului de rulment..................................................................688.2. Managementul ciclului fluxului de numerar..........................................................................698.3. Managementul activelor curente............................................................................................708.4. Politici de finanţare a fondului de rulment.............................................................................718.5. Creditul pe termen scurt - avantaje şi dezavantaje.................................................................729.1. Factori determinanţi ai mărimii stocurilor.............................................................................739.2. Costurile stocurilor.................................................................................................................759.3. Sisteme de control a stocurilor...............................................................................................78

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................80

3

CAPITOLUL 1ORGANIZAREA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII

1.1. Finanţele în cadrul structurii organizaţionale1.1.1. Locul şi rolul activităţii financiare în cadrul întreprinderii1.1.2. Abordarea sistemică a activităţii financiare

1.2. Maximizarea valorii întreprinderii - obiectiv fundamental al managementului financiar

1.3. Responsabilităţile managerului financiar

1.1. Finanţele în cadrul structurii organizaţionale

Agenţii economici îşi desfăşoară activitatea într-un mediu economic caracterizat prin numeroase influenţe de ordin legislativ, fiscal şi social. Firma este supusă acţiunii unui sistem constant de factori dintre care mai impotanţi aparţin interacţiunii cu piaţa financiară şi structurile sale.

Manifestarea funcţiei financiare prespune, în plan organizatoric, existenţa activităţii financiare, ca un domeniu distinct şi bine definit al sistemului de activităţi ale întreprinzătorului. Acest domeniu este menit să ofere întreprinzătorului mecanismul concret prin care se cunosc şi se rezolvă cerinţele de ordin cantitativ şi calitativ pe care le implică manifestarea fenomenului financiar în viaţa întreprinderii. În acest sens, activitatea financiară a întreprinderii foloseşte un sistem de modele, metode, procedee şi instrumente, prin intermediul cărora:

- se cunosc realităţile economico-financiare- se fac evaluări şi prognoze- se fundamentează şi se iau decizii în cunoştinţă de cauză, se efectuează nemijlocit

operaţiuni financiare- se furnizează informaţiile din interiorul şi exteriorul întreprinderii.

1.1.1. Locul şi rolul activităţii financiareîn cadrul sistemului economic întreprindere

În condiţii normale activitatea economică a unei firme presupune plasarea disponibilităţilor în instrumente specifice, gestionarea raţională a efectelor, utilizarea eficientă a creditelor etc.

Există deosebiri de conţinut în ceea ce priveşte noţiunea de activitate financiară şi gestiune financiară.

Astfel gestiunea financiară se referă în mod expres la un ansamblu corelat de decizii şi operaţiuni conexate acestora ce privesc administrarea în condiţii de eficienţă a fondurilor întreprinderii şi respectiv obţinerea şi repartizarea rezultatelor sale financiare.

Managementul financiar îşi propune să organizeze, analizeze şi să evidenţieze aspectele caracteristice unei gestiuni sănătoase a firmelor, indiferent de dimensiunea economică şi financiară a acestora.

5

Fireşte că specificitatea fiecărui tip de acţiune lucrativă îşi impune amprenta asupra modului de a acţiona în diferite situaţii.

Activitatea financiară cuprinde o sferă mult mai largă de probleme. Ea constă într-un ansamblu de acte fizice, intelectuale şi morale, înfăptuite în mod conştient în scopul asigurării echilibrului financiar în întreprindere. Pe lângă deciziile şi operaţiunile propriu-zise aferente acestora, care dau conţinut gestiunii financiare, activitatea financiară mai presupune acte (fapte) privind:

- organizarea şi conducerea acestui tip de activitate- asigurarea consumurilor energetice şi materiale pe care ea le implică- dotarea cu echipamentele adecvate- recrutarea şi perfecţionarea profesională a personalului din acest domeniu- problemele ergonomice ale muncii lor- implementarea de sisteme informaţionale şi informative etc.Prin integrarea activităţii financiare în sistemul de activităţi al întreprinderii, activitatea

financiară realizează în mod necesar conexiuni cu absolut toate celelalte activităţi. Suportul întregii vieţi economice îl reprezintă echilibrul dintre venituri şi costuri, ceea ce în plan financiar înseamnă echilibrul dintre necesarul şi existentul de resurse de finanţare.

În vederea realizării acţiunilor specifice, de fundamentare, adoptare şi înfăptuire a deciziilor financiare, activitatea financiară face uz de modele, metode, procedee şi instrumente adecvate scopului său.

Desfăşurarea normală şi cu eficienţa scontată a activităţii financiare poate avea loc numai în măsura în care formele sale organizatorice răspund pe deplin unor cerinţe de optim. Astfel fiecare formă organizatorică luată în parte trebuie să asigure:

- desfăşurarea normală, operativă a tuturor operaţiunilor financiare;- organizarea şi funcţionarea corespunzătoare a fluxului informaţional financiar;

sesizarea tuturor perturbaţiilor din circuitul financiar pentru a putea fi adoptate deciziile financiare de corectare în timp real;

- prelucrarea şi furnizarea de informaţii în timp util, corespunzătoare cantitativ şi calitativ factorilor interesaţi pentru a se cunoaşte evoluţia fenomenelor economico-financiare şi a putea fundamenta şi adopta decizii cu privire la celelalte activităţi ale întreprinderii şi la rezultatele pe ansamblul sistemului.

1.1.2. Abordarea sistemică a activităţii financiare a întreprinderii

În structura generală a sistemului întreprindere, activitatea financiară poate fi delimitată ca o entitate relativ independentă, omogenă. Ea prezintă caracteristici proprii, i se atribuie funcţii specifice, ceea ce face posibilă tratarea ei ca subsistem economic.

În viziune sistemică, “întreprinderea reprezintă un sistem, adică un ansamblu de compartimente, fenomene, obiecte, procese, indivizi sau grupuri, interconectate cu fluxuri materiale, informaţional-decizionale şi psihosociologice, acest ansamblu funcţionând spre realizarea unor obiective comune”.

Prin analogie putem considera şi activitatea financiară un sistem, adică un ansamblu de compartimente, fenomene, procese, indivizi sau grupuri, interconectate cu fluxuri materiale, informaţional-decizionale şi psihosociologice, ce acţionează în vederea atingerii unei funcţii-obiectiv. Această funcţie obiectiv constă în asigurarea fondurilor necesare întreprinderii pentru echipare şi funcţionare normală, în utilizarea eficientă a acestor fonduri, în obţinerea de rezultate financiare favorabile (profit) şi repartizarea acestora pe destinaţii conform strategiei financiare adoptate.

Sistemul activitate financiară are în componenţa sa elemente interdependente – subsisteme – între care se formează conexiuni directe şi inverse a căror funcţionalitate determină dinamica întregului sistem. Structurarea oricărui sistem se poate realiza prin prisma unor criterii ce ţin seama de scopul urmărit.

6

Din punct de vedere funcţional se poate vorbi de subsistemele: programare financiară, trezorerie (plăţi şi încasări); analiză financiară; control financiar.

Din punct de vedere decizional identificăm cele două componente de bază absolut necesare oricărui sistem: sistemul conducător şi sistemul condus.

Sistemul conducător al activităţii financiare are menirea de a asigura orientarea subsistemului condus spre atingerea funcţiei scop, adică realizarea obiectivelor activităţii financiare, procedând la reglarea şi controlul tuturor transformărilor ce au loc în cadrul sistemului condus. Practic, subsistemul conducător al activităţii financiare este constituit din totalitatea decidenţilor, cu caracter de organ colectiv sau individual, ce funcţionează în structura organizatorică a întreprinderii, începând cu organul superior de conducere colectivă şi terminând cu conducătorii individuali ai entităţilor funcţionale din cadrul compartimentului financiar. Toate aceste organe se constituie într-o multitudine de centre de decizie care controlează, reglează şi sesizează continuu starea variabilelor din sistem, folosind în acest scop informaţii. Aceste informaţii interne şi externe, privesc starea sistemului condus şi a mediului, transformările ce se produc şi restricţiile impuse de anumite situaţii conjuncturale. Realizarea acestor acţiuni presupune în mod necesar existenţa unei reţele de conexiuni, care trebuie să existe între elementele sistemului – subsistemului conducător şi subsistemului condus – conexiuni concretizate în manifestarea unor legături ce au loc în ambele sensuri şi asigurate prin intermediul sistemului informaţional financiar.

Subsistemul condus, denumit şi obiect al conducerii, este format din mai multe elemente componente, fiecare dintre ele definind părţi ce compun obiectul conducerii. Ţinând seama de specificul activităţii financiare, aceste părţi principale le putem considera ca fiind următoarele:

Subsistemul tehnico-material, ce reuneşte mijloacele materiale şi tehnice aflate în dotarea compartimentului financiar, începând cu încăperile, maşinile, echipamentele, instalaţiile şi terminând cu materialele cu caracter administrativ, care asigură un anumit mod de participare a compartimentului financiar la viaţa întreprinderii, inclusiv la realizarea ieşirilor din sistem;

Subsistemul metodologico-normativ reprezentat de totalitatea prevederilor legale, a normelor metodologice şi instrucţiunilor de lucru potrivit cărora se organizează şi se derulează operaţiunile financiare. Ele precizează de fapt regulile, tehnicile şi metodele folosite în practica financiară în scopul realizării acestor operaţiuni.

Subsistemul de organizare a activităţii curent-operative care reuneşte totalitatea formelor, metodelor, procedeelor şi instrumentelor care concură la organizarea şi derularea nemijlocită a activităţii în compartimentul financiar al întreprinderii.

Subsistemul de personal care se referă la organizarea nemijlocită a muncii pe fiecare post în parte, la cointeresarea materială şi morală a personalului din compartimentul financiar, la răspunderile acestora.

Subsistemul economic care reuneşte aspectele de ordin economic şi financiar legate de funcţionarea compartimentului financiar (cheltuieli, eficienţă economico-financiară etc.), funcţionare determinată de mecanismul întreprinderii.

De remarcat că toate aceste subsisteme, părţi ale subsistemului condus, se află într-o strânsă legătură de dependenţă, de reciprocitate, ele neputând practic să funcţioneze unul fără celălalt. Realizarea obiectivului comun, specific activităţii financiare, impune în mod necesar coordonarea concretă a tuturor subsistemului menţionate.

7

1.2. Maximizarea valorii întreprinderii - obiectiv fundamentalal managementului financiar

De-a lungul timpului, odată cu evoluţia managementului financiar s-au conturat, dezvoltat şi apoi au căzut în desuetudine o multitudine de opinii, dintre care se reţin câteva. Astfel, iniţial s-a căutat a se exprima, ca un scop ultim al existenţei întreprinderii maximizarea profitului, trecându-se apoi la teorii multicriteriale, dintre care se pot menţiona:

- teoriile manageriale care susţin maximizarea funcţiei de utilitate din punctul de vedere al conducerii întreprinderii;

- teoriile comportamentale care au trecut de la ideea de optimizare, de maximizare la cea de sub-optim;

- teoria semnalului;- teoriile de agent, etc.Studiile şi cercetările moderne converg însă spre ideea de definire ca obiectiv fundamental

al managementului financiar acela de maximizare a valorii, respectiv creşterea averii acţionarilor.

Din punct de vedere al acţionarului acest obiectiv se concretizează asupra a două aspecte:- creşterea de capital investit – respectiv diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de

cumpărare al acţiunii;- totalitatea dividendelor încasate între momentul cumpărării şi cel al revânzării acţiunii.În termeni de rentabilitate aceasta se exprimă astfel:

Rentabilitatea = [(P1 – P0 ) + D] / P0 , unde:(P1 – P0) / P0 - rentabilitatea datorată creşterii cursului acţiuniiD/ P0 – rentabilitatea datorată încasării de dividendeAltfel spus , scopul activităţii managerilor este acela de a asigura posesorilor de capital o

rentabilitate sperată de aceştia manifestată prin acordarea unor dividende suficient de atractive în condiţiile în care se reţine o parte suficientă din profit pentru o creştere economică ce asigură creşterea de capital.

Dilema şi paradoxul unui management financiar modern constă tocmai în găsirea proporţiei optime dintre profitul care urmează să se reinvestească şi cel care se distribuie acţionarilor sub forma dividendelor. Este comprehensibilă dorinţa acţionarilor de a primi dividende cât mai mari, neglijându-se faptul că acestea reprezintă, pentru întreprindere, output-uri definitive, în contextul în care aceştia tind să neglijeze necesitatea dezvoltării viitoare.

Este important de precizat că acestui obiectiv major i se subordonează alte obiective demne de luat în seamă, practic, în orice moment:

- asigurarea unei stări de solvabilitate patrimonială şi a unei lichidităţi adecvate tipului de activitate economică;

- asigurarea unui echilibru financiar permanent;- asigurarea protecţiei împotriva riscurilor, dintre care cel mai important ar fi riscul de

faliment;- o creştere economică semnificativă de la un exerciţiu financiar la altul.Agenţii economici nu-şi pot desfăşura activitatea fără a dispune de resurse, acestea

regăsindu-se sub denumirea generică de capital (fizic şi uman). Capitalul fizic, incluzând activele financiare şi activele reale, suferă un proces continuu de transformare, în cadrul căruia activele financiare se convertesc în active reale şi invers. Pentru a produce bunuri şi servicii, un agent economic trebuie să investească în active reale, fiind necesar să decidă asupra activelor pe care trebuie să le deţină, asupra combinaţiei diverselor categorii de active.

Pentru a-şi finanţa activele, agenţii economici îşi pot procura capitalul din diverse surse abilitate având în vedere o combinaţie optimă între capitalul propriu, datoria pe termen lung şi creditul pe termen scurt.

8

Problematica finanţării activelor este soluţionată prin decizia financiară. Apare apoi necesitatea găsirii celei mai bune soluţii de alocare a resurselor, respectiv determinarea eficienţei proiectelor de investiţii şi selecţia celor mai profitabile. Întrebările la care trebuie să se caute răspunsuri sunt: „Va fi profitabilă o investiţie anume?”, „Care este valoarea prognozată a câştigului net?”, „Care sunt costurile de oportunitate?” etc. În momentul în care este demarată activitatea economică, managerul financiar trebuie să cunoască în orice moment principalele coordonate financiare ale activităţii respective.

Astfel, apare o stringentă nevoie de analiză financiară, de determinare a nevoii de fond de rulment, a trezoreriei nete, de calcul şi interpretare a soldurilor intermediare de gestiune, de diagnosticare a stării de „sănătate” a întreprinderii prin intermediul unui sistem coerent de rate.

Aspectul instruirii şi educaţiei financiare apare ca o necesitate din ce în ce mai pregnant manifestată, inclusiv la nivelul micilor întreprinzători care îşi doresc succesul în afaceri. Un manager care nu reuşeşte să-şi gestioneze de pildă trezoreria (intrări şi ieşiri) pe termen scurt poate ajunge rapid într-un gol de casă, destul de dificil de acoperit pe moment. Pe termen lung, o gestiune injustă a trezoreriei poate conduce la blocaje financiare, uneori cu efecte catastrofale asupra afacerii respective.

În principiu managementul financiar vizează totalitatea deciziilor financiare din cadrul firmei printre care se pot enumera:

1. activitatea curentă a firmei;2. deciziile financiare majore: introducerea la Bursă, achiziţii, fuziuni, reorganizări etc.;3. investiţiile şi mijloacele de finanţare ale acestora;4. relaţiile cu acţionarii privind distribuirea dividendelor;5. gestiunea riscului financiar.

1.3. Responsabilităţile managerului financiar

Plecând de la o ierarhizare a rolului şi locului decidenţilor în desfăşurarea activităţii financiare din întreprinderi, se poate avea în vedere o tipologie a conducerii structurată în funcţie de importanţa obiectivelor propuse, după cum urmează:

a) conducerea strategică a activităţii financiare, realizată prin intermediul organelor colective de conducere a întreprinderii (Adunarea Generală, Consiliul de Administraţie) a cărei menire este aceea de a stabili obiective pe orizonturi mai largi de timp, adică de a defini comportamentul în plan financiar al întreprinderii;

b) conducerea tactică, înfăptuită de regulă prin intermediul unui Comitet de Direcţie, căruia îi sunt delegate competenţe de către Consiliul de Administraţie, prin care sunt definite obiectivele ce privesc alocarea resurselor financiare şi sunt stabilite principalele modalităţi de acţiune în acest scop, prin programe;

c) conducerea operativă asigurată în principal prin funcţionarea organelor individuale de conducere, în concordanţă cu competenţele delegate în acest sens. Scopul urmărit este acela de a stabili obiective privind activitatea financiară curentă şi de a realiza acţiunile concrete care se impun în vederea îndeplinirii acestora.

Exercitarea atribuţiunilor organelor de conducere, cu caracter colectiv şi individual, în cadrul procesului de conducere a activităţii financiare din întreprindere se concretizează în luarea şi aplicarea de decizii financiare.

1. În raport cu felul conducerii exercitate deciziile financiare pot fi decizii strategice şi decizii tactice.

Deciziile strategice se referă la problemele financiare de complexitate mărită, vizează conduita de acţiune, în plan financiar, a întreprinderii pe un interval mai îndelungat de timp. Se adoptă în general de către organele superioare de conducere colectivă ale întreprinderii, scopul fiind acela de a prefigura în timp relaţia dintre nevoi şi resurse.

9

Deciziile tactice se adoptă de către organele de conducere aflate la nivelurile de execuţie şi vizează probleme ce se referă la situaţii concrete ivite. Au un grad mai scăzut de complexitate, fiind de cele mai multe ori legate de activitatea curentă, cotidiană a întreprinderii. Ele se fundamentează şi se adoptă având ca suport informaţiile culese pe durata desfăşurării operaţiunilor financiare.

2. În raport cu numărul de persoane care participă la elaborarea acestora, deciziile pot fi individuale şi colective. Din considerente ce ţin de operativitatea deosebită ce se imprimă unei acţiuni, în diferite situaţii se recurge la decizia individuală, acest proces înregistrând încă o pondere destul de însemnată. Totuşi, interesul pentru decizia colectivă este din ce în ce mai mare, tocmai datorită avantajelor pe care aceasta le prezintă şi în mod deosebit pentru faptul că este, de regulă, mai bine întemeiată, fundamentată, exprimă unitatea de concepţie, de voinţă şi acţiune în domeniu, a unui colectiv sau a majorităţii acestuia.

O problemă delicată de rezolvarea căreia depinde în cea mai mare măsură eficienţa conducerii activităţii financiare şi prin care se garantează succesul şi performanţele financiare ale întreprinderii o reprezintă calitatea deciziei financiare. Există o multitudine de factori ce acţionează nemijlocit în acest sens. Esenţial de subliniat este însă faptul că în general calitatea deciziei financiare este determinată de raţionalitatea acesteia, care la rândul ei, depinde de cantitatea şi calitatea informaţiei folosite în acest scop, de precizia cu care sunt interpretate elementele informaţionale, de gradul de modernitate a metodelor, procedeelor şi tehnicilor de calcul folosite în culegerea şi prelucrarea datelor şi, în mod deosebit, de nivelul de pregătire profesională în domeniu, de personalitatea conducătorului.

Rezultă, ca o concluzie, că dacă sistemul condus asigură desfăşurarea acţiunilor specifice, activităţii financiare în vederea realizării obiectivelor sale globale, pentru care a fost creat şi funcţionează, sistemul conducător este menit să asigure previziunea, comanda, organizarea, coordonarea şi controlul desfăşurării activităţilor amintite, în vederea îndeplinirii obiectivului sistemului.

El fixează programe, traiectoria sistemului în funcţiune şi asigură realizarea acestora cu maximum de eficienţă posibilă. Atributele sistemului conducător se exercită în cadrul procesului decizional pentru realizarea căruia se folosesc informaţii şi se face uz de un sistem informaţional adecvat. De modul de funcţionare a sistemului informaţional depinde, în mare măsură, calitatea activităţilor din sistem şi implicit eficienţa funcţionării sistemului activitate-financiară în cadrul sistemului economic întreprindere.

10

CAPITOLUL 2STRUCTURA FINANCIARĂ A FIRMEI

2.1. Alegerea structurii financiare a firmei2.2. Capitalul firmei2.3. Situaţii şi rapoarte financiare

2.3.1. Bilanţul patrimoniului2.3.2. Contul de rezultate

2.4. Fluxuri monetare şi materiale în cadrul firmei

2.1. Alegerea structurii financiare a firmei

O economie sănătoasă depinde, în mod vital, de transferurile eficiente de fonduri, de la cei care economisesc la cei ce au nevoie de capital. În lipsa transferurilor financiare eficiente întreprinderile, atât cele de stat cât şi cele ce operează în sectorul privat, se pot găsi fie în imposibilitatea achiziţionării de capital, fie în situaţia plăţii unor rate excesive ale dobânzii pentru capitalul obţinut.

O întreprindere este în esenţă un ansamblu de contracte ce pot fi de două tipuri:- primele asigură participarea factorilor de producţie la activităţile întreprinderii;În acest caz, bunurile materiale vor apărea în activul bilanţului întreprinderii. Alegerea

investiţiilor se va numi selectarea elementelor de activ necesare operaţiunilor. Este primul tip de decizie de care se interesează finanţele.

- al doilea tip de contracte permite întreprinderii să încheie înţelegeri cu împrumutătorii de fonduri. Ansamblul sumelor implicate va forma pasivul organizaţiei. Aceste contracte diverse se vor numi titluri ce pot fi clasificate astfel:

titluri cu venituri fixe (sau datorii) titluri pe termen scurt titluri pe termen lung titluri cu venituri variabile

Investitorul îşi încredinţează economiile unei întreprinderi în schimbul unei promisiuni pentru un venit viitor, dar acesta nu este sigur şi prin urmare cel care economiseşte se expune unui risc. El va putea alege diverse combinaţii între randament şi risc. Va exista deci un prim grup de furnizori de capital, numiţi creditori. Ei vor fi proprietarii titlurilor cu venituri fixe, întreprinderea le va promite un venit periodic dar limitat şi rambursarea capitalului la scadenţă, cu excepţia cazului în care aceasta ar fi declarată falită şi creditorii vor fi despăgubiţi din vânzarea bunurilor.

Alte persoane care au economisit vor accepta un risc mai mare. În acest caz ei vor achiziţiona titluri cu venituri variabile sau acţiuni ordinare. Societatea nu le va face nici o promisiune: acţionarii ar avea dreptul la bunurile pe care nu le-ar putea reclama creditorii. Dacă întreprinderea este prosperă venitul ar putea fi important şi ar acoperi rata riscului. Deci acţionarul este acela care acceptă nivelul de risc cel mai mare. În schimb, el speră să obţină o rată a randamentului mai ridicată decât cea a creditorului.

Cumpărarea acţiunilor angajează în general capitalul pe o perioadă nedefinită. Fondurile pot fi însă împrumutate fie pe termen lung fie pe termen scurt.

11

RELAŢII FINANCIARE ÎNTRE AGENŢII ECONOMICISector

Activitate principală

Societăţi comerciale şi industriale

Producţie de bunuri şi servicii

Instituţii financiare

Intermediere financiară

Gospodării

Consum şi producţie de bunuri şi servicii

Bilanţ Activ Pasiv Activ Pasiv Activ PasivPe termen

scurtDatorii pe

termen scurtPe termen

scurtImobilizat Datorii pe

termen lungTitluri Titluri Titluri Titluri Avere

proprieAverea

acţionarilorImobilizat

Emisiune de titluri

În figura de mai sus economia a fost divizată în trei sectoare. Cel mai important este cel din dreapta, compus din persoane fizice regrupate în unităţi de producţie şi de consumaţie numite împreună „gospodării”. Acestea sunt cauza finală a celorlalte două sectoare, deoarece scopul oricărei activităţi economice este de a asigura producţia bunurilor de consum necesare populaţiei.

Procesul de creare a capitalului presupune din partea gospodăriilor:- reducerea consumului curent în vederea unui consum viitor crescut (economia);- alegerea unui bun productiv căruia îi va fi consacrată economia în cauză (investiţia).Nu este neapărat necesar ca cele două decizii să fie luate de acelaşi individ. Gospodăriile

pot economisi o parte din veniturile lor şi pot încredinţa alegerea şi gestiunea investiţiilor unor administratori specializaţi. De aceea s-a creat al doilea sector, acela al societăţilor comerciale şi industriale.

Această categorie nu reprezintă decât contracte intervenite între gospodării şi agenţi economici. În schimbul economiilor indivizilor, întreprinderile emit un titlu sau un contract prin care se angajează să verse, în viitor, un anumit venit şi în unele cazuri să ramburseze suma principală.

Odată aflate în posesia resurselor economisite, societăţile aleg bunurile productive pe care le vor procura şi le vor exploata cu scopul de a-şi îndeplini angajamentele.

Managerii unei întreprinderi trebuie să stabilească bunurile ce vor face parte din activ, şi în acelaşi timp să aleagă titlurile care vor forma pasivul. S-au descris anterior cele mai importante categorii de titluri din care administratorii vor putea alege, împreună cu cei care împrumută fondurile.

Această acţiune se numeşte alegerea structurii financiare. În ciuda marii diversităţi a titlurilor pe care le pot emite societăţile comerciale sau industriale, este posibil ca acestea să nu răspundă la nevoile celui care economiseşte.

În această situaţie intervine un intermediar financiar între gospodăria care economiseşte şi întreprinderea sau guvernul care are nevoie de fonduri. Principala caracteristică a unui intermediar financiar este un bilanţ ale cărui poziţii de activ şi pasiv sunt în principal compuse din titluri.

De ce este necesară existenţa intermediarilor financiari?În primul rând datorită cererii pentru diverse servicii şi contracte particulare pe care nu le-

ar putea oferi, la acelaşi preţ, întreprinderile nespecializate.În al doilea rând numărul şi varietatea titlurilor oferite de ansamblul întreprinderilor fiind

foarte ridicat, intermediarii financiari pot forma diverse portofolii de talie mare şi pot oferi gospodăriilor o posibilitate mare de alegere a riscurilor şi randamentelor la un cost minim.

Pentru a face aceasta, intermediarii financiari angajează analişti financiari şi alţi specialişti, al căror cost este repartizat în portofolii de mari dimensiuni, profitându-se astfel de economii importante. În acelaşi timp riscul unui portofoliu diversificat poate fi inferior riscului mediul al titlurilor care îl compun. Se poate spune că este vorba de un al doilea tip de economie pe scară largă proprie producţiei serviciilor financiare.

12

Astfel, intermediarii achiziţionează anumite combinaţii de risc şi randament, le transformă şi oferă gospodăriilor combinaţii mai bine adaptate nevoilor lor. Obligaţiile pe care şi le asumă de a constitui şi de a administra portofoliul, fac obiectul unei ramuri a finanţelor numită gestiunea portofoliului.

Este important ca piaţa de capital să funcţioneze eficient deoarece astfel creşte lichiditatea economiilor, permiţând acţionarilor să utilizeze mai bine resursele disponibile.

Dacă nu ar exista nici instituţii financiare şi nici piaţa de capital, gospodăriile ar trebui să trateze direct cu societăţile comerciale şi industriale. Dacă ar decide să consume o parte a economiilor lor, ar trebui să ceară unei întreprinderi să-şi răscumpere titlurile pe care le-a emis. Activul acesteia din urmă, cât şi activitatea sa, s-ar diminua automat. Dimpotrivă, dacă există o piaţă a capitalurilor, cel care a economisit va putea vinde unei alte gospodării participarea sa la întreprindere, fără ca aceasta din urmă să fie nevoită să intervină. Astfel ea poate să-şi planifice liber expansiunea, fără a ţine cont de bugetele individuale ale celor care i-au împrumutat fondurile. La rândul lor, aceştia vor economisi o parte mai importantă din veniturile lor deoarece titlurile pe care le vor poseda vor fi mult mai „lichide”.

“Alegerea unei anumite structuri financiare reprezintă o decizie importantă de politică financiară. Dacă acoperirea financiară prin obligaţii pe termen scurt conferă o anumită supleţe pentru întreprinzător, în sensul că poate să dezvolte sau să reducă operativ volumul activităţii, finanţarea cu capitaluri permanente este mai puţin costisitoare şi deci mai avantajoasă. Deşi criteriul rentabilităţii este foarte important, decizia în ceea ce priveşte structura financiară ţine seama, inevitabil, şi de alte elemente cum ar fi suma totală a nevoilor de finanţat, precum şi natura diverselor trebuinţe.”1

Structura financiară este o variabilă care nu depinde însă numai de întreprindere, de obiectivele sale de creştere economică, de rentabilitatea scontată sau de riscurile pe care consimte să şi le asume. Structura financiară este influenţată şi adesea determinată de acţionari, bănci sau alţi împrumutători, de stat, ca şi de conjunctura economico-financiară: situaţia pieţei financiare, oscilaţiile ratei dobânzii, devalorizări monetare etc.

Atât capitalul propriu, cât şi cel împrumutat comportă costuri. Diferenţa fundamentală dintre costul capitalului propriu şi cel al capitalului împrumutat rezidă în faptul că fondurile proprii nu sunt remunerate decât în cazul că întreprinderea obţine beneficii, în timp ce capitalul împrumutat trebuie remunerat, oricare ar fi rentabilitatea întreprinderii.

Presupunând că rentabilitatea economică (Re) este de 18% iar rata dobânzii de 14%, întreprinderea este interesată să se finanţeze prin credit, întrucât realizează un profit de 4% asupra capitalului împrumutat. Rata randamentului capitalului propriu este cu atât mai mare cu cât raportul capital de împrumut/capital propriu este mai mare.

Capital propriu 40000Capital împrumutat

Total capital investit

180000220000

Rentabilitatea economică 18%Rata dobânzii 14%La totalul capitalului investit se obţine un profit de 220000*18%=39600Remuneraţia capitalului de împrumut 180000*14%=25200Dacă se scade remuneraţia capitalului de împrumut din profitul total rezultă cum capitalul propriu a adus un profit de 39600-25200=14400Randamentul capitalului propriu este de: 14400/40000=36%În realitate, capitalul propriu aduce 18%*40000=7200Supraprofitul datorat efectului pozitiv de îndatorare 14400-7200=7200

1 Toma M., Alexandru F., Finanţe şi gestiunea financiară de întreprindere, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag. 44

13

Rentabilitatea financiară este direct proporţională cu structura financiară (Datorii/Capital propriu) şi cu diferenţa dintre rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii. Practic rentabilitatea financiară este cu atât mai mare cu cât structura financiară este mai îndatorată şi cu cât este mai mare diferenţa dintre rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii.

În schimb, structura financiară îndatorată implică un risc financiar sporit, determinat de existenţa cheltuielilor financiare fixe.

Pentru exemplificare se utilizează date referitoare la trei unităţi economice, identice ca profil de activitate şi cifră de afaceri, dar diferite în ceea ce priveşte politica de îndatorare, respectiv structura financiară:

Societatea X se finanţează integral din fonduri proprii, deci rata îndatorării este nulă.Societatea Y are o rată de îndatorare de 50%, adică se finanţează în egală măsură cu

fonduri proprii şi cu capital împrumutat.Societatea Z are o rată de îndatorare de 75%.Situaţia financiară a celor trei întreprinderi se prezintă astfel:

Soc. X Soc. Y Soc. ZTotal capital utilizat 900000 900000 900000Fonduri proprii 900000 450000 225000Datorii - 450000 675000Rata dobânzii 8% 8% 8%Valoarea nominală a acţiunilor 200 200 200

Număr acţiuni = 4500 2250 1125

Ţinând cont de informaţiile prezentate mai sus, se va determina incidenţa asupra rentabilităţii financiare, pentru trei ani consecutivi, presupunând că rentabilitatea economică este aceeaşi pentru toate unităţile şi va evolua astfel:

Rentabilitatea economicăAn I 4%An II 5,25%An III 9,5%

Se vor utiliza următoarele formule de calcul:

Beneficiu brut = Total capital utilizat*Rentabilitatea economicăDobânzi = Datorii*Rata dobânziiRezultat = Beneficiu brut – DobânziImpozit pe profit = Rezultat * 30%Beneficiu net = Rezultat – Impozit pe profitBeneficiu net/Acţiune = Beneficiu net/Număr de acţiuniRentabilitate financiară

=

Societatea X Y ZI II III I II III I II III

Beneficiu brut 36000 47250 85500 36000 47250 85500 36000 47250 85500Dobânzi - - - 36000 36000 36000 54000 54000 54000Rezultat 36000 47250 85500 - 11250 49500 -18000 -6750 31500Impozit pe profit

10800 14175 25650 - 3375 14850 - - 9450

Beneficiu net 25200 33075 59850 - 7875 34650 -18000 -6750 22050Beneficiu net/Acţiune

5,6 7,35 13,3 - 3,5 15,4 -16 -6 19,6

Rentabilitate financiară

2,8% 3,94% 7,13% - 1,87% 8,25% -8% -3% 10,5%

14

Ca urmare a gradului diferit de îndatorare, la aceeaşi rentabilitate economică, cele trei unităţi obţin rentabilităţi financiare diferite:

Rentabilitate economică Societatea Grad de îndatorare Rentabilitate financiară

4%X 0 2,8%Y 50% 0Z 75% 8%

5,25%X 0 3,94%Y 50% 1,87%Z 75% -3%

9,5%X 0 7,13%Y 50% 8,25%Z 75% 10,5%

Rezultă că:- dacă Re > D finanţarea prin credite, respectiv structura financiară îndatorată este

oportună;- dacă Re < D finanţarea prin credite este inoportună.

2.2. Capitalul firmei

Capitalul poate fi avansat sub formă monetară dar şi sub formă de a aport în natură precum: imobilizări, stocuri, creanţe etc. Acest proces are loc la înfiinţarea societăţii.

Dacă pe parcurs activitatea firmei determină procurarea de noi fonduri se poate recurge la varianta măririi capitalului social, care însă necesită timp şi cheltuieli sau la o altă variantă, aceea prin care asociaţii sau acţionarii împrumută societăţii o serie de disponibilităţi, evidenţiate contabil într-un cont distinct şi care acoperă nevoile de trezorerie.

Pentru o întreprindere mică, necotată pe piaţa organizată de capital, se poate imagina următoarea situaţie: proprietarul întreprinderii consideră că sumele pe care le are la dispoziţie în calitate de manager nu îl costă nimic; pur şi simplu sunt disponibilităţile sale băneşti rezultate din economiile pe care le-a făcut. În realitate apare aici o noţiune pe care el a scăzut-o din vedere (costul de oportunitate) respectiv posibilitatea de a investi sumele respective, cu un grad de risc asemănător cu cel dat de activitatea întreprinderii sale, într-un activ financiar sau real.

De exemplu, dacă el dispune la înfiinţarea societăţii de suma de 100 milioane lei, se poate calcula un cost de oportunitate:

a) dacă aceşti bani se investesc 100% în întreprindere vor genera, să presupunem, un profit de 25 milioane lei;

Pornind de la aceste date se poate determina care este rata de rentabilitate economică a investiţiei, după formula:

b) dacă vor fi investiţi într-un depozit bancar pe 12 luni, cu un grad scăzut de risc, vor genera 15 milioane de lei;

Aplicând formula de calcul a dobânzii pentru un depozit constituit la bancă se poate

determina rata dobânzii obţinută pentru capitalul iniţial investit. Astfel: unde:

E = dobândak = capitalul iniţialt = perioada (în zile) pentru care s-a constituit depozitulz = rata dobânzii

15

de unde rezultă:

c) la cumpărare de acţiuni se pot obţine 30 milioane de lei dar riscul a crescut foarte mult.Pentru determinarea ratei rentabilităţii financiare a investiţiei în acţiuni se utilizează

formula:

Prin comparaţie cu acţiunile, luate ca referinţă, toate celelalte oportunităţi de investiţii sunt mai sigure şi mai lichide (în cazul considerat). Se pot calcula (prin adăugarea unor rentabilităţi „fictive” ce corespund riscului asumat) rentabilităţile „corectate”, ce pot servi ca metodă de selecţie.

În determinarea rentabilităţii corectate se ia în considerare gradul de risc pentru fiecare variantă în parte şi în acelaşi timp se are în vedere gradul de lichiditate care în situaţia dată este mai ridicat la depozitul bancar.

Sintetizând aceste date pentru fiecare soluţie în parte se obţine următoarea situaţie:

Rentabilitate Corecţie a riscului

Corecţie de lichiditate

Rentabilitate corectată

Acţiuni 30% - - 30%Depozit bancar 15% 8% 1% 24%Firma 25% 3% 0% 28%

Este clar că, în cazul de faţă, investitorul, care are un grad redus de preferinţă pentru risc, a considerat că activitatea sa îi va aduce cel mai mare profit pe unitatea de risc asumat. Costul capitalului său nu este zero, cum a fost tentat să creadă la început, ci va fi estimat undeva în vecinătatea ratei de 18% pe care el trebuie să o obţină, pentru gradul de risc pe care îl acceptă.

Dacă e vorba de o firmă cotată la Bursă, atunci costul capitalului propus este, dat de dividendele ce pot fi obţinute prin deţinerea de acţiuni.

Structura capitalurilor permanente reprezintă, cel mai adesea, un indicator important în aprecierea financiară de ansamblu a firmei; ea indică ponderea, locul şi rolul fiecărui element component al capitalurilor permanente.

Optimizarea structurii capitalurilor permanente se face prin prisma alinierii acesteia la obiectivul fundamental al firmei, respectiv maximizarea valorii acesteia.

În orice caz, nu există firmă care să nu facă apel la surse străine, cel puţin in situaţii conjuncturale nefavorabile.

Structura optimă se determină şi funcţie de raporturile:- capitaluri proprii / capitaluri atrase;- resurse pe termen lung / resurse pe termen scurt.

Decizia de finanţare presupune alegerea între sursele proprii şi cele împrumutate. Pentru sursele proprii principala alegere se face între autofinanţare (capital intern) şi aporturi noi de capital (surse proprii externe).

Aparent autofinanţarea reprezintă o sursă care nu costă nimic; ea se poate reinvesti fără a vărsa vreo contraprestaţie economică. În mod real, diferenţa dintre dividendele distribuite şi cele potenţiale (beneficii totale) reprezintă o sursă lăsată de către acţionari în firmă.

Aporturile noi de capital sunt mobilizate pentru creşterea capitalului social. Alături de acestea, majorarea capitalului social poate îmbrăca şi alte forme: încorporarea rezervelor, fuziunea şi absorbţia, conversia datoriilor. Dintre toate aceste forme se consideră că numai majorarea capitalului prin aporturi noi în numerar reprezintă o operaţiune de finanţare directă, deoarece procură întreprinderii lichidităţi suplimentare. Majorările de capital prin aporturi noi în numerar pot fi realizate fie prin majorarea valorii nominale a acţiunilor vechi, fie prin emisiunea de noi acţiuni la valoarea nominală a celor vechi (ambele modalităţi sunt mai rar practicate) sau la o valoare majorată în funcţie de valoarea bursieră a vechilor acţiuni (cel mai frecvent).

16

Fondurile străine sunt reprezentate de:- împrumuturile obligatare; firma emite obligaţiuni, remunerate la o rată a dobânzii

stabilită. În general împrumutul este pe termen lung (10-20 ani) şi se rambursează integral la scadenţă sau eşalonat.

Avantajul major pentru firmă este dat de o remunerare la nivel fix, de cele mai multe ori la o rată inferioară ratei medii de pe piaţă. Dacă se prevede posibilitatea convertirii obligaţiunilor în acţiuni atunci se oferă un cupon destul de mic. La o eventuală conversie se trec o serie de datorii financiare la capitalul propriu fără incidenţă asupra ponderii capitalului permanent în total pasiv.

Principalele caracteristici2 ale împrumutului obligatar sunt:a) mărimea împrumutului obligatar;b) valoarea de emisiune, adică valoarea plătită de către toate persoanele care subscriu la

obligaţiuni, în momentul emiterii lor.Valoarea de emisiune a obligaţiunilor poate fi:- egală cu valoarea nominală (la paritate);- mai mică decât valoarea nominală (subpari), ceea ce le face mai atractive;- mai mare decât valoarea nominală (suprapari), situaţie întâlnită mai rar deoarece

obligaţiunile se vând, în general sub paritate.Diferenţa dintre valoarea nominală şi valoarea de emisiune reprezintă prima de emisiune.

Obligaţiunea poate fi emisă la paritate dar, pentru a fi mai atractivă poate fi rambursată la scadenţă la valoare mai mare, obţinându-se astfel o primă de rambursare (preţ de rambursare-valoare nominală).

c) Mărimea dobânzii este legată direct de rata dobânzii şi plătibilă în fiecare an la o dată stabilită, contra remiterii unui cupon detaşabil din corpul obligaţiunii. Dobânda plătită de întreprindere, pentru fiecare obligaţiune, se determină aplicând rata nominală a dobânzii (Rd) la

valoarea nominală (Vn) a titlului emis: Dobânda =

d) Durata şi modalitatea de rambursare – durata de viaţă a împrumutului reprezintă timpul

cuprins între data emiterii şi data rambursării.

Modalităţile de rambursare prevăzute în contractul de emisiune pot fi:- rambursarea prin anuităţi constante (a) şi amortizări variabile:

în care:

a = anuitatea;V0 = valoarea împrumutului;i = procent de dobândă anuală;n = durata împrumutului

Amortizarea anuală = anuitatea constantă – dobânda la împrumutul nerambursat- rambursarea prin amortizări constante şi anuităţi variabile. În acest caz societatea

împrumutată va rambursa în fiecare an tranşe egale de împrumut.

- rambursarea integrală a împrumutului în ultima zi a duratei acestuia;- răscumpărarea prin bursă.

2 Vintilă G., Vuţă M., Gestiunea financiară a întreprinderii – Lucrări aplicative şi studii de caz, Editura Rolcris, Bucureşti, 2000, pag. 210

17

Exemplu:Se consideră un împrumut obligatar ale cărui caracteristici sunt următoarele:

Număr de obligaţiuni emise (N) 200000Preţul de emisiune (E) 4000Valoarea nominală (Vn) 4200Preţul de rambursare (R) 4300Rata de dobândă nominală 12%Cheltuieli de emisiune 400000Durata împrumutului 4 aniModalitatea de rambursare:a) amortizări anuale constanteb) anuităţi constante

Cheltuielile de emisiune şi primele de rambursare sunt amortizate liniar în 4 ani. Întreprinderea este supusă impozitului de profit (cota de 30%).

Care este costul real al acestui împrumut?Rezolvare:a) Se vor parcurge următoarele etape:1) amortizarea anuală a cheltuielilor de emisiune:

=

2) amortizarea anuală a primelor de rambursat (sub aspect contabil):= (R – E)*N*1/4=(4300-400)*200000*1/4=15000000 lei3) numărul obligaţiunilor rambursate într-un an: =200000/4=50000 obligaţiuni.

-mii lei-Anii Nr. obligaţiuni

nerambursate la începutul

anului

Dobânda(1)*Vn*12%

Nr. obligaţiuni amortizate

N/4

Amortizări(3)*R

Anuităţi(2)+(4)

(1) (2) (3) (4) (5)1 200 100800 50 215000 3158002 150 75600 50 215000 2906003 100 50400 50 215000 2654004 50 25200 50 215000 240200

Total 252000 200 860000 1112000

Întreprinderea varsă anuităţile prezentate mai sus (5) dar realizează economii de impozit din dobânzile deductibile şi amortizările cheltuielilor de emisiune şi primelor de rambursare. Aceste economii diminuează anuităţile astfel: (dobânda + amortiz. anuală a chelt. de emisiune + amortiz. anuală a primelor de rambursat)*30% = economii de impozit

1) (100800+100+15000) *30%= 34770 mii lei2) (75600+100+15000) *30%= 27210 mii lei3) (50400+100+15000) *30%= 19650 mii lei4) (25200+100+15000) *30%= 12090 mii lei

18

-mii lei-Anii Anuităţile

împrumutuluiEconomii de

impozitAnuităţi realmente

suportate

1 315800 34770 2810302 290600 27210 2633903 265400 19650 2457504 240200 12090 228110

Total 1112000 93720 1018280

Suma efectivă percepută de întreprindere se determină astfel:Nr. de obligaţiuni * Preţul de emisiune - Cheltuieli de emisiune == 200000*4000-400000 = 799600000 leiCostul real al acestui împrumut este dat de relaţia:

799600000=

de unde: t = 10,84%b) prin anuităţi constante:

se aplică formula:

unde:a = anuitateaVo = valoarea împrumutului = N*R = 200000*4300=860000000 leii = procent de dobândă pe an = 12%n = durata împrumutului = 4 ani

a = 860000000

Rambursarea prin anuităţi constante (în mii lei)Scadenţe Datorii

nerambursate (2-3)

Anuităţi Dobânzi anuale (2)*i

Amortizări anuale (3-4)

1 2 3 4 5

1 860000 283118 103200 1799182 680082 283118 81610 2015083 478574 283118 57429 2256894 252885 283118 30233 252885

Total 1132472 272472 860000

Economii de impozit1) (103200+100+15000) *30%= 35490 mii lei2) (81610+100+15000) *30%= 29013 mii lei3) (57429+100+15000) *30%= 21759 mii lei4) (30233+100+15000) *30%= 13600 mii lei

-mii lei-Anii Anuităţile

împrumutuluiEconomii de

impozitAnuităţi realmente

suportate

1 283118 35490 2476282 283118 29013 2541053 283118 21759 2613594 283118 13600 269518

Total 1132472 99862 1032610

19

Analizând datele rezultate se constată că în situaţia dată soluţia rambursării împrumutului obligatar prin amortizări anuale constante presupune plata unei dobânzi mai mici cu 20472 mii lei dar are dezavantajul unor anuităţi mai mari în primii doi ani.

- împrumuturile bancare; în cazul acestora problema principală este dată de posibilitatea contractuală a băncii de a ajusta nivelul ratei dobânzii, ceea ce conduce la ideea că firma, în orice conjunctură, trebuie să fie eficientă. De asemenea, un împrumut bancar presupune o serie de date oferite creditorului, un grad ridicat de transparenţă şi o acceptare a implicării băncii în deciziile pe termen mediu şi pe termen scurt, care trebuie să fie conforme cu scopul utilizării creditului.

Întrucât creditele bancare nu presupun cheltuieli suplimentare ca în cazul împrumuturilor obligatare, costul acestora se apropie foarte mult de rata nominală a dobânzii, uneori identificându-se cu acesta. Mărimea costului creditului bancar, respectiv suma dobânzii, depinde de trei factori3: volumul creditului, rata dobânzii şi timpul de creditare.

Rambursarea creditelor se realizează în conformitate cu clauzele contractuale anual, semestrial, trimestrial sau lunar, prin anuităţi constante sau variabile, cu sau fără perioade de graţie.

Exemplu: Pentru un credit de 860000000 lei pe 4 ani, cu rambursare în rate semestriale la o rată a dobânzii de 12% întreprinderea poate utiliza una din următoarele variante:

a) rambursare în tranşe egale cu dobânda asupra descoperitului rămas;b) rambursare în tranşe egale plus dobânda pentru fiecare tranşă pe toată durata creditului.a) pentru prima soluţie semestrialităţile realmente suportate se vor determina astfel:

-mii lei-

Împrumut Scadenţa

Dobânda asupra

descoperitului

Semestrialităţi107500+(3)

Economii de impozit(4)*30%

Semestrialităţi realmente suportate

(4)-(5)1 2 3 4 5 6

860000 180 51600 159100 15480 143620752500 180 45150 152650 13545 139105645000 180 38700 146200 11610 134590537500 180 32250 139750 9675 130075430000 180 25800 133300 7740 125560322500 180 19350 126850 5805 121045215000 180 12900 120400 3870 116530107500 180 6450 113950 1935 112015Total 1440 232200 1092200 69660 1022540

Calculul dobânzii asupra descoperitului se va efectua după formula:

unde:

D = dobândak = capital de rambursatt = perioada de timp până la scadenţăd = rata dobânzii

…

3 Basno, C., Dardac, N., Floricel, C., Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997

20

b) rambursarea în tranşe egale plus dobânda pentru fiecare tranşă pe toată durata creditului:-mii lei-

Împrumut Scadenţa

(în zile)

Dobânda Semestrialităţi

(1)+(3)Economii de impozit(4)*30%

Semestrialităţi realmente suportate

(4)-(5)

1 2 3 4 5 6

107500 180 6450 113950 1935 112015107500 360 12900 120400 3870 116530107500 540 19350 126850 5805 121045107500 720 25800 133300 7740 125560107500 900 32250 139750 9675 130075107500 1080 38700 146200 11610 134590107500 1260 45150 152650 13545 139105107500 1440 51600 159100 15480 143620

Total 232200 1092200 69660 1022540

…

Comparând cele două variante se observă că rambursarea creditului se face cu aceleaşi costuri în ambele cazuri. În ceea ce priveşte însă semestrialităţile varianta (b) prezintă avantajul unor rate crescătoare, în cazul în care capitalul împrumutat şi investit va genera venituri ce vor acoperi ratele scadente.

- leasingul este o modalitate de finanţare ce îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult pe piaţa din România; dezavantajul major al acesteia este dat de posibilitatea societăţii specializate în leasing de a lua utilajul înapoi la prima şi cea mai mică întârziere a plăţii redevenţei. Avantajul major, definit vag de legislaţia din ţara noastră constă în amânarea plăţii taxei pe valoare adăugată, a taxelor vamale şi a eventualelor accize până în momentul în care societatea devine proprietara echipamentului respectiv, la sfârşitul contractului de leasing.

- creditele pe termen scurt – datorită principiului fundamental al gestiunii financiare, nu se recomandă ca ele să finanţeze investiţii. Totuşi, sunt situaţii care fac inevitabilă apelarea la acest tip de credite. În categoria creditelor pe termen scurt sunt incluse: creditul comercial, creditul de scont, creditul „la descoperire”, creditul de tip factoring etc.

21

2.3. Situaţii şi rapoarte financiare

Dacă echipa managerială doreşte să maximizeze valoarea întreprinderii trebuie să se folosească de punctele forte ale acesteia şi să le corecteze pe cele slabe. Analiza situaţiilor financiare implică o comparaţie a performanţei întreprinderii cu aceea a altora, aparţinând aceleiaşi industrii. Această comparaţie ajută echipa managerială să identifice deficienţele şi să ia măsuri pentru îmbunătăţirea performanţei.

Dintre diversele rapoarte pe care corporaţiile le transmit acţionarilor lor, raportul anual este cel mai important. Acest raport conţine două tipuri de informaţii. Primul tip este de natură literară; un document prezentat, de cele mai multe ori, sub formă de scrisoare din partea preşedintelui Consiliului de Administraţie, descriind rezultatele operaţionale ale întreprinderii în decursul anului precedent şi luând în discuţie dezvoltarea viitoare, care va afecta activitatea. Al doilea tip de informaţii este de natură financiară şi conţine patru documente financiare de bază – contul de profit şi pierderi, bilanţul, tabloul (contul) profiturilor acumulate şi cel al fluxurilor de numerar (cash flows). Împreună, aceste documente oferă o viziune contabilă asupra operaţiilor şi poziţiei financiare ale unei întreprinderi. Sunt oferite atât date detaliate pentru ultimii 2 ani, cât şi rezumate ale statisticilor operaţionale pentru ultimii 5 sau 10 ani.

Informaţiile verbale şi cantitative sunt la fel de importante. Documentele financiare descriu evoluţia reală a câştigurilor şi dividendelor pe parcursul ultimilor câţiva ani, în timp ce celălalt tip de informaţie încearcă să explice cauza acestei evoluţii. Dacă întreprinderea s-a confruntat cu probleme grave, echipa managerială va identifica , de cele mai multe ori schimbările ce trebuie făcute pentru a remedia situaţia şi va descrie un scenariu de viitor, care să includă revenirea la o profitabilitate normală.

Desigur, mult aşteptata creştere a profitabilităţii s-ar putea să nu aibă loc, iar analiştii ar trebui să compare declaraţiile din trecut ale echipei manageriale cu rezultatele care au urmat acestor declaraţii. În orice caz, informaţia conţinută în raportul anual foloseşte investitorilor pentru a-şi crea anumite aşteptări, în ceea ce priveşte câştigurile viitoare şi dividendele, precum şi gradul de risc al acestor valori. Este deci evident că raportul anual este de mare interes pentru investitori.

2.3.1. Bilanţul patrimoniului

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă bunurile economice, drepturile şi obligaţiile întreprinderilor (activul şi pasivul unităţii patrimoniale), la încheierea exerciţiului. Fiind documentul oficial de sinteză a întreprinderilor, bilanţul trebuie să redea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute.

În teoria şi practica analizei financiare se remarcă mai multe abordări conceptuale ale bilanţului, şi anume.

- bilanţul contabil,- bilanţul financiar;- bilanţul funcţional.

1. Bilanţul contabilCaracterizarea generală a structurii patrimoniale presupune investigarea elementelor

bilanţiere de activ, respectiv de pasiv, prin prisma dimensiunii şi a ponderii lor în patrimoniul întreprinderii.

Activul bilanţului cuprinde pe de o parte, bunurile şi disponibilităţile deţinute de către întreprindere şi, pe de altă parte, drepturile de creanţă asupra terţilor. Din necesităţi de informare,

22

în activul bilanţului se regăsesc şi soldurile conturilor de regularizare şi asimilate lor, precum şi primele privind rambursarea obligaţiunilor.

În activul bilanţului sunt cuprinse numai valori nete. Valoarea netă contabilă se obţine din valoarea de intrare în patrimoniu a activelor, denumită şi valoare contabilă, din care au fost deduse sumele reprezentând amortismentele şi provizioanele aferente acestora.

Posturile de activ sunt structurare în bilanţ astfel:- active imobilizate;- active circulante;- conturi de regularizare şi asimilate;- prime privind rambursarea obligaţiunilor.Pasivul bilanţului grupează resursele de care dispune agentul economic pentru a finanţa

utilizările sale, care sunt grupate în ordinea exigibilităţii crescătoare.Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din:- capital propriu;- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;- datorii;- conturi de regularizare de pasiv.Suma posturilor de activ fiind egală cu suma posturilor de pasiv rezultă că modificarea

posturilor din bilanţ înseamnă:- folosirea de capital pentru:

orice creştere a unei poziţii din activ; orice diminuare a unei poziţii de pasiv;

- sursă de capital pentru: orice diminuare a unei poziţii de activ; orice creştere a unei poziţii de pasiv.

Anexa la bilanţ are ca obiective principale completarea şi explicarea datelor înscrise în Bilanţ şi Contul de profit şi pierdere şi conţine informaţii cu privire la situaţia patrimonială şi financiară, rezultatele aferente exerciţiului încheiat.

2. Bilanţul financiarScopul bilanţului financiar este inventarierea averii angajamentelor întreprinderii şi

ordonarea lor pe termene de lichiditate, respectiv exigibilitate. Pe baza datelor şi a detaliilor prezentate în Anexa la bilanţ se vor modifica datele contabile astfel încât ordonarea posturilor de activ şi pasiv să se facă exclusiv pe criterii de lichiditate, respectiv exigibilitate.

Utilitatea bilanţului financiar poate fi privită din mai multe perspective:- din perspectiva celor cărora li se adresează:

acţionari - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor, evoluţia mărimii acestuia, durata de lichidare a acestuia în eventualitatea unei recuperări de capitaluri;

creditori - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului întreprinderii ce reprezintă garanţia realizării drepturilor lor;

- din perspectiva modului în care satisface cerinţele şi obiectivele analizei financiare, ordonarea bilanţului pe termene răspunde mai bine:

analizei structurii financiare; analizei echilibrului financiar; analizei randamentului financiar; analizei riscurilor; analizei bonităţii financiare; valorii patrimoniale a întreprinderii.

Structura bilanţului financiar cuprinde:- pentru activ:

o - active imobilizate nete: imobilizări necorporale;

23

imobilizări corporale; imobilizări financiare mai mari de un an; creanţe mai mari de un an;

o active circulante: imobilizări financiare mai mici de un an; stocuri; creanţe mai mici de un an (inclusiv decontări în curs de clarificare); disponibilităţi băneşti.

- pentru pasiv:o capital permanent:

capitaluri proprii; provizioane mai mari de un an; împrumuturi pe termen mediu şi lung;

o datorii pe termen scurt: - împrumuturi pe termen scurt; provizioane mai mici de un an; obligaţii fiscale şi sociale; decontări în curs de clarificare.

Construcţia bilanţului financiar are la bază corecţiile aduse posturilor de bilanţ contabil:- imobilizările necorporale se înregistrrează la valoarea netă; în cazul imobilizărilor

necorporale se ţine seama de faptul că şi cheltuielile de constituire şi cele de cercetare dezvoltare sunt considerate elemente de activ fictiv, ca urmare aceste nonvalori se deduc din capitalurile proprii;

- imobilizările corporale se înregistrează la valoarea netă; pentru a da valoarea reală a activelor patrimoniale acestea se supun reevaluării, modificându-se valoarea activelor supuse reevaluării pe partea de activ, în pasiv modificările se vor înregistra în capitaluri la "diferenţe din reevaluare";

- imobilizările financiare se vor separa pe termene de lichiditate şi se vor înscrie în activ după caz;

- stocurile fără mişcare sau cu mişcare lentă (mai mari de 365 de zile) se înscriu la imobilizări, restul stocurilor rămânând la active circulante;

- creanţele se vor separa pe termen de lichiditate şi se vor înscrie în activ după caz; decontările din operaţiuni în curs de clarificare- activ se asimilează creanţelor mai mici de un an;

- cheltuielile înregistrate în avans se consideră activ fictiv; se deduc din capitalurile proprii;

- diferenţele de conversie activ respectiv pasiv, influenţează nivelul creanţelor, respectiv obligaţiilor, fiind considerate active fictive şi se deduc din provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, din capitalurile proprii, diminuând valoarea acestora, respectiv majorează capitalurile proprii;

- primele de rambursare a obligaţiunilor reprezintă active fictive şi se deduc din datoriile mai mari de un an;

- capitalurile proprii se mai diminuează cu valoarea capitalului subscris şi nevărsat, diminuându-se în activ creanţele cu grupuri şi persoane;

- dividendele de plată către acţionari din profitul net nerepartizat se scad din capitalurile proprii şi se înscriu la datorii mai mici de un an;

- provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se reclasifică astfel:o la datorii pe termen scurt (provizioane "mai mici de un an"), dacă provizioanele

îndeplinesc următoarele condiţii: cheltuiala pe care o acoperă provizioanele este depistată înainte de încheierea

exerciţiului financiar; există o mare probabilitate de utilizare a lor, fiind destinate acoperirii

riscurilor identificate ca inevitabile pentru activitatea firmei;

24

o la capitaluri proprii (provizioane "mai mari de un an"), în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile de a fi trecute la datorii pe teermen scurt;

- imobilizările deţinute în leasing se înscriu în activ la imobilizări corporale la valoarea netă (valoarea rămasă de achitat), în pasiv la împrumuturi pe termen mediu şi lung cu aceeaşi valoare;

- veniturile înregistrate în avans vor fi asimilate capitalurilor proprii;- decontările din operaţiuni în curs de clarificare-pasiv se asimilează datoriilor mai mici

de un an;- efectele scontate neajunse la scadenţă se înregistrează în activ la creanţe, iar în pasiv la

datorii pe termen scurt.Exemplu: se va realiza conversia bilanţ contabil-bilanţ financiar pe baza următoarelor

date:BILANŢ CONTABIL

-mii lei-Activ Pasiv

Active imobilizate 710000 Capital social 870000Imobilizări necorporale (1) 250000 Rezultatul exerciţiului (4) 130000Imobilizări corporale 320000 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 98000Imobilizări financiare (2) 140000 Datorii financiare (5) 360000Active circulante 1240000 Datorii furnizori 420000Stocuri 370000 Alte datorii pe termen scurt 72000Clienţi (3) 530000Alte creanţe pe termen scurt 90000Valori mobiliare de plasament 250000

Total activ 1950000 Total pasiv 1950000

Corecţii:(1) Imobilizări necorporale din care cheltuieli de constituire 100000 mii lei(2) Imobilizări financiare din care cu termen de lichiditate mai mic de un an 92000 mii lei(3) Clienţi din care cu lichiditate mai mare de un an 220000 mii lei(4) Rezultatul exerciţiului se va repartiza astfel: 87000 mii lei la fonduri proprii, 23000 mii lei dividende, restul (20000 mii lei) se va reporta la exerciţiul următor(5) Datorii financiare din care credite bancare curente 60000 mii lei.

În urma operării corecţiilor se va obţine următorul Bilanţ financiar:

BILANŢ FINANCIAR-mii lei-

Activ PasivNevoi permanente 738000 Resurse permanente 1275000Imobilizări necorporale 150000 Capital social 857000Imobilizări corporale 320000 Rezultat reportat 20000Imobilizări financiare 268000 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 98000Nevoi temporare 1112000 Datorii financiare 300000Stocuri 370000 Resurse temporare 575000Clienţi 402000 Datorii furnizori 420000Alte creanţe pe termen scurt 90000 Dividende datorate 23000Valori mobiliare de plasament 250000 Alte datorii pe termen scurt 72000

Credite de trezorerie 60000Total activ 1850000 Total pasiv 1850000

25

3. Bilanţul funcţionalAnaliza financiară pe baza bilanţului financiar este un demers static ce nu permite

evidenţierea legăturilor semnificative dintre resurse şi utilizarea (alocarea) lor.Scopul bilanţului funcţional nu este inventarierea averii şi angajamentelor întreprinderii,

ci identificarea nevoilor acesteia şi modului de alocare a surselor de finanţare pe diferite cicluri, răspunzând în acest fel cerinţelor unei analize dinamice.

Utilitatea bilanţului funcţional constă în:- analiza trezoreriei;- analiza funcţională a riscului, pe baza fluxurilor.

Structura bilanţului funcţional are la bază structura bilanţului contabil, clasificând elementele de activ şi pasiv după apartenenţe la un ciclu sau altul, astfel:- ciclul de investiţii, care cuprinde ansamblul deciziilor luate pentru satisfacerea nevoilor de

imobilizări ale întreprinderii şi căruia îi corespund activele (utilizările; mijloacele) aciclice (stabile) şi respectiv pasivele (resursele) aciclice;

- ciclul de exploatare presupune derularea activităţilor operaţionale de producţie (aprovizionare-fabricaţie-stocare-vânzare) şi a fluxurilor degajate de circuitul capitalului angajat în acest ciclu (bani-marfă-producţie-marfă-bani), căruia îi corespund activul ciclic (temporar) de exploatare şi finanţarea scurtă de exploatare (pasivele aciclice de exploatare);

- ciclul de finanţare, căruia îi corespund operaţiunile derulate între întreprindere şi proprietarii de capital (acţionari şi creditori), permite eliminarea decalajelor dintre fluxul de lichidităţi de intrare, respectiv ieşire, degajate de ciclul de exploatare.

Structura bilanţului funcţional este următoarea:4

ACTIV PASIVCiclul de investiţii Activele aciclice

(stabile)Pasivele aciclice Ciclul de finanţare

Ciclul de exploatare Active ciclice din exploatare

Pasivele ciclice din exploatare

Ciclul de finanţareElemente în afara

exploatăriiActive ciclice din afara exploatării

Pasivele ciclice din afara exploatării

Excedent de numerar Trezoreria de activ Trezoreria de pasiv Deficit de numerar

2.3.2. Contul de rezultate

Dacă bilanţul întreprinderii exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns în urma încheierii unui exerciţiu financiar, contul de profit şi perderi reflectă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care au determinat traiectoria evoluţiei întreprinderii.

Contul de profit şi pierderi oferă informaţii asupra activităţii de producţie, comercializare şi financiară a firmei şi cuprinde:- cifra de afaceri;- veniturile şi cheltuielile grupate după natura lor şi ordonate pe trei tipuri de activităţi:

exploatare, financiară şi excepţională;- rezultatele degajate de cele trei activităţi;- rezultatul brut al exerciţiului, impozitul pe profit şi rezultatul net.

Activitatea de exploatare (de bază) face referire la sectoarele industrial, investiţional, comercial şi cel al prestărilor de servicii; activitatea financiară la participaţiile la capitalul altor societăţi şi alte acţiuni de plasament pe piaţa monetară şi financiară formând împreună activitatea curentă a întreprinderii. Activitatea excepţională generează o seamă de venituri şi

4 !!!Analiza situaţiei financiare a firmei

26

cheltuieli din operaţiuni excepţionale de gestiune, respectiv de capital ale firmei.Veniturile din exploatare cuprind:5

- cifra de afaceri, însumarea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi a celor din producţie vândută;

- producţia stocată (din variaţia de stocuri şi soldul de facturi care se referă la producţia stocată);

- producţia imobilizată;- subvenţii de exploatare;- venituri din reluări de provizioane care nu s-au utilizat sau s-au utilizat doar parţial;- alte venituri din exploatare.

Cheltuielile de exploatare se referă la:- costul mărfurilor achiziţionate;- cheltuieli ocazionate de aprovizionarea cu materii prime şi materiale în cursul perioadei şi

cele din variaţia stocurilor de materiale;- cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi;- impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (fără impozitul pe profit);- plata salariilor şi acoperirea cheltuielilor cu caracter social (bugetul asigurărilor sociale);- amortizări ale imobilizărilor;- provizioane aferente activelor circulante şi asupra riscurilor şi cheltuielilor de exploatare;- alte cheltuieli de exploatare.

Veniturile financiare provin din:- participarea firmei la capitalul altor societăţi;- venituri din plasamente imobilizate;- dobânzi bonificate de bănci pentru disponibilil din cont;- diferenţe favorabile de curs valutar;- reluarea provizioanelor financiare constituite şi rămase fără obiect;- venituri din cesiune de valori mobiliare de plasament.

Cheltuielile financiare includ:- dobânzi şi comisioane plătite băncilor şi altor terţi creditori;- amortizări şi provizioane financiare calculate;- diferenţe nefavorabile de curs valutar;- cheltuieli aferente cesiunii de valori mobiliare de plasament;

Veniturile şi cheltuielile financiare determină mărimea rezultatului financiar (profit sau pierdere). Mărimea rezultatului exploatării şi al celui financiar determină rezultatul curent.

Veniturile excepţionale provin din:- operaţiuni de gestiune:

amenzi, penalităţi aplicate terţilor; despăgubiri; degrevări de impozite (reduceri, scutiri);

- operaţiuni de capital: venituri din cesiunea de active; subvenţii pentru investiţii virate la venituri; reluări asupra provizioanelor (excepţionale).

Cheltuielile excepţionale provin din:- operaţiuni de gestiune:

amenzi, penalităţi, despăgubiri plătite terţilor; donaţii acordate.

- operaţiuni de capital: valoarea contabilă a activelor furate, distruse, pierdute; amortizări şi provizioane excepţionale calculate.

Veniturile şi cheltuielile excepţionale determină mărimea rezultatului excepţional (profit

5 !!! Analiza situaţiei financiare a firmei

27

sau pierdere).Mărimea rezultatului curent şi a celui excepţional determină rezultatul brut al

exerciţiului. Rezultatul brut al exerciţiului poate fi calculat pe baza veniturilor şi cheltuielilor totale, respectiv a rezultatelor pe cele trei activităţi.

Prin deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut al exerciţiului se obţine rezultatul net al exerciţiului (profit sau pierdere). Impozitul pe profit se aplică profitului impozabil care se obţine din profitul total din care se scad veniturile neimpozabile şi cheltuielile nedeductibile fiscal specificate prin lege.

2.4. Fluxuri monetare şi materiale în cadrul firmei

Cu toate că orice poziţie de activ sau de pasiv din bilanţul contabil, precum şi veniturile, cheltuielile şi profiturile din contul de rezultate sunt exprimate în valoare monetară, numai poziţia “lichidităţi – cash” reprezintă sume lichide reale. Activităţile desfăşurate trebuie să asigure generarea de numerar prin folosirea activelor deţinute. De exemplu, întreprinderea efectuează vânzări, ceea ce duce la: (1) reducerea stocurilor, (2) creşterea sumei de bani lichizi şi (3) un profit, dacă preţul obţinut în urma vânzărilor este mai mare decât costul bunurilor vândute. Aceste tranzacţii produc schimbări în bilanţ şi sunt, de asemenea, reflectate în contul de profit şi pierderi. Este de mare importanţă înţelegerea următoarelor trei aspecte: (1)activităţile de vânzare se derulează pentru unităţi fizice de marfă; (2) tranzacţiile de unităţi fizice se transformă în valori băneşti cu ajutorul sistemului contabil; (3) scopul analizei financiare este acela de a analiza numerele înregistrate contabil pentru a determina cât de eficientă este compania în producerea şi vânzarea de bunuri şi servicii.

Pentru a înţelege cum influenţează timpul documentele financiare, este necesară înţelegerea ciclului fluxului de numerar în cadrul unei firme, aşa cum este acesta prezentat în figura următoare6, dreptunghiurile reprezintă conturi de bilanţ – active şi pasive – iar cercurile reprezintă acţiunile întreprinse de companie. Fiecare dreptunghi poate fi asimilat unui rezervor, iar liniile ondulate reprezintă suma de activ sau de pasiv în acest “rezervor” (poziţie de cont), la data construirii bilanţului. Diferitele tranzacţii duc la schimbări în aceste conturi. De exemplu, colectarea unei facturi de încasat reduce nivelul contului “facturi de încasat”, dar creşte nivelul în contul de “lichidităţi”.

Contul de lichidităţi (cont curent) este punctul central al diagramei. Unele acţiuni, precum emisiunea de acţiuni, colectarea facturilor de încasat sau obţinerea unor împrumuturi bancare, vor duce la creşteri în acest cont, în timp ce plata impozitelor, a dobânzilor, a dividendelor, a facturilor de onorat vor duce la scăderi în acest cont. Aceleaşi comentarii se pot face despre toate conturile conţinute în bilanţ – soldurile lor pot să crească, să scadă sau să rămână constante, în funcţie de ceea ce se întâmplă pe durata perioadei studiate.

Dacă se previzionează creşteri ale vânzărilor, firma poate să-şi mărească lichiditatea, prin împrumuturi bancare sau prin vânzarea de noi acţiuni. De exemplu, dacă întreprinderea anticipează o creştere a vânzărilor, va proceda după cum urmează: (1) va mări suma de bani lichizi necesară pentru cumpărarea sau construirea de mijloace fixe (imobilizări corporale), prin stabilirea bugetului de investiţie; (2)va cumpăra, într-un ritm mai alert, materii prime, crescând astfel atât stocul de materie primă, cât şi contul de facturi de plătit; (3) va creşte producţia, mărindu-se astfel stocul de producţie neterminată (producţie în curs de fabricaţie); (4) eventual va creşte stocul de produse finite. O parte din bani vor fi cheltuiţi în cadrul acestor acţiuni şi astfel nu vor mai apărea în contul de lichidităţi, iar o altă parte vor trebui să fie cheltuiţi pentru a onora facturile şi salariile personalului. Toate aceste cheltuieli vor avea loc înainte de încasarea vreunei sume de bani din vânzări. Chiar şi atunci când vânzările previzionate vor fi realizate, încasările vor mai întârzia un timp, pentru că întreeprinderea oferă credit comercial de 30 de zile

6 Halpern, P., Weston, J.F., Brigham, E.F., Finanţe manageriale, Editura Economică, Bucureşti, 1998

28

şi va trebui să aştepte 30 de zile de la data perfectării unei vânzări până la încasarea propriu-zisă. În funcţie de suma de lichidităţi disponibilă la începutul aceste extinderi, de lungimea ciclului producţie – vânzare – încasare şi de perioada în care întreprinderea poate întârzia plata facturilor sale de onorat şi a salariilor, aceasta poate să ajungă în situaţia de a avea nevoie de sume substanţiale, pe care le va obţine din vânzarea de acţiuni sau obligaţiuni, sau din împrumuturi bancare.

Dacă întreprinderea este profitabilă, atunci veniturile din vânzări vor fi mai mari decât costurile, iar intrările de numerar vor depăşi, în final, cheltuielile (ieşirile). Totuşi, chiar şi o afacere profitabilă poate trece prin momente de lipsă de lichidităţi, mai ales dacă este într-o fază de creştere rapidă. Se poate ivi situaţia în care trebuie să se efectueze plăţile pentru extinderi, pentru noile echipamente şi pentru salarii, înainte ca fluxul de numerar rezultat în urma vânzărilor să înceapă să se materializeze. Aceasta este cauza pentru care întreprinderile, care se dezvoltă într-un ritm rapid, necesită împrumuturi bancare considerabile sau capital din alte resurse.

O firmă neprofitabilă va avea cheltuieli mai mari decât intrările de numerar. Acest fapt, la rândul său, va duce la reducerea soldului contului de lichidităţi, va cauza o întârziere a plăţii salariilor şi facturilor de onorat şi va duce chiar la împrumuturi împovărătoare. Ca urmare, nivelul datoriilor creşte excesiv de mult într-o firmă neprofitabilă. De asemenea, un plan peste măsură de ambiţios, de extindere a unei întreprinderi va duce la stocuri excesive, valori mari ale activelor fixe (multe imobilizări corporale), în timp ce o politică de încasări deficitară va avea ca rezultat creanţe neîncasate şi profituri reduse; aceasta apare, mai întâi, sub forma unei valori ridicate a contului de facturi de încasat (clienţi).

Dacă o firmă este în criză de lichidităţi şi nu poate să le obţină, în aşa fel încât să îşi poată îndeplini obligaţiile financiare şi contractuale, aceasta se află în imposibilitatea de a opera şi va trebui să declare falimentul. Iată de ce o previziune corectă a fluxului de numerar este un element critic al unui plan financiar bun. Analiştii financiari cunosc acest fapt şi utilizează tehnici analitice pentru a descoperi eventualele probleme cauzate de fluxul de numerar, înainte ca acestea să devină grave.

29

Fluxuri monetare şi materiale în cadrul firmei

Analiza grafică a fluxului de numerar (“cash flow analysis”), se poate prezenta într-o formă numerică şi se poate include în documentele prezentate anual , sub denumirea de tabloul modificărilor în poziţia financiară, sau tabloul fluxurilor de numerar. Acest document este construit astfel încât:

(1) să arate în ce măsură activităţile firmei au afectat lichiditatea acesteia, măsurată prin fluxurile de numerar

(2) să scoată în evidenţă relaţiile dintre fluxurile de numerar provenite din activitatea productivă, cele provenite din investiţii şi cele provenite din operaţii financiare.

Documentul este de ajutor în obţinerea răspunsurilor la următoarele întrebări:- dacă firma generează suma de bani lichizi necesară pentru achiziţionarea de active fixe

pentru extindere;- dacă rata de creştere a întreprinderii este atât de rapidă încât este necesară finanţarea din

surse externe, atât pentru menţinerea nivelului de activitate productivă, cât şi pentru noile investiţii în active fixe;

30

Stoc produse finite

Producţie neterminată

Stoc materii prime

Mijloace fixe (imobilizări)Salarii de plătit Facturi de onorat

(furnizori)

Facturi de încasat (clienţi)

Lichidităţi (cash)

Capitalul acţionarilor Datorie

Buget de investiţii:

achiziţionare de active fixe

(imobilizări)

Proces de producţie

–muncă-

Aprovizionare cu materie

primă

Plata dividende

Plata impozite

Plata dobânzii

împrumut

Plata datoriilor

emisiune acţiuni

încasări

plată salarii

plăţi pentru aprovizionare

vânzări pe credit

amortizare

vânzări cu plata pe loc

aprovizionare cu plata pe loc

- dacă firma dispune de fluxuri de numerar în exces, astfel încât acestea să fie utilizate pentru plata datoriei externe din perioadele anterioare sau pentru investiţii în noi produse.

Astfel de informaţii sunt utile, atât pentru analizarea investiţiilor, cât şi pentru planificarea corporaţională, astfel încât tabloul fluxurilor de numerar este o parte importantă a raportului anual.

Structura documentului. Tabloul fluxurilor de numerar este compus din trei părţi majore, fiecare corespunzând unui tip de activitate ce are impact asupra unei surse sau a unei utilizări de lichidităţi. Aceste trei tipuri de activitate sunt:

activitatea productivă activitatea de investiţii activitatea financiară.Activităţile productive. Lichidităţile generate de activităţile productive sunt, în general,

asociate cu contul de profit şi pierderi. Totuşi, cifra profitului net de pe ultima poziţie a contului de profit şi pierderi nu relevă întregul impact al deciziilor operaţionale asupra fluxurilor de numerar, din următoarele două motive:

- profitul net se obţine prin scăderea unor cheltuieli care nu implică numerar, cum ar fi cheltuielile cu amortizarea activelor fixe tangibile şi intangibile (imobilizărilor corporale şi necorporale)

- conturi, precum facturile de încasat, stocurile şi facturile de onorat, care sunt incluse în capitalul de lucru (fondul de rulment) sunt direct influenţate de deciziile operaţionale, iar schimbări în soldurile acestor conturi vor afecta poziţia financiară a firmei. Astfel, dacă soldul unuia dintre aceste trei conturi creşte, rezultatul este o scădere a celui de-al patrulea cont din capitalul de lucru, cel de lichidităţi.

În fiecare din aceste cazuri, contul de profit şi pierderi trebuie ajustat pentru a reflecta în mod corect consecinţele activităţii productive asupra lichidităţii firmei.

Activităţi de investiţii. Achiziţionarea sau vânzarea de active au consecinţe asupra fluxului de numerar. Fluxurile de numerar rezultate în urma acestor activităţi sunt înregistrate la rubrica “activităţi de investiţii” din tabloul fluxurilor de numerar. Ca exemple putem include achiziţionări sau vânzări de active fixe (imobilizări corporale) sau cumpărare de acţiuni ale altei companii.

Activităţi financiare. Firmele îşi finanţează investiţiile prin emisiunea de titluri financiare. Acestea sunt o sursă de lichidităţi pentru firmă. De aceea, emisiunea de acţiuni ordinare, acţiuni preferenţiale sau obligaţiuni au ca rezultat un influx (o intrare) de capital. În mod analog, retragerea unor obligaţiuni sau reachiziţionarea unor acţiuni au ca rezultat o reducere de capital.

Costurile implicate de instrumentele financiare folosite de firmă (altele decât datoria) sunt înregistrate ca activităţi financiare în tabloul fluxurilor de numerar. Astfel, plata dividendelor pentru acţiunile ordinare şi preferenţiale intră în această secţiune. Plata dobânzilor se consideră o cheltuială şi se scade în procesul de calculare a profitului net.

Construirea tabloului fluxurilor de numerar. Există mai multe etape în construirea unui tablou de finanţare.

Prima dintre acestea este identificarea poziţiilor de bilanţ care au generat fluxuri de numerar şi a acelora care au utilizat fluxuri de numerar. Aceasta se face prin analiza surselor şi utilizărilor de fonduri. Se determină modificările survenite la fiecare cont din bilanţul contabil, fiecare modificare fiind înregistrată, fie ca o sursă (creştere de numerar), fie ca o utilizare (scădere de numerar), conform următoarelor reguli:

SurseOrice creştere de pasiv. De exemplu, împrumutul bancar este o sursă de fonduri.Orice scădere de activ. Vânzarea unui activ fix sau reducerea stocurilor reprezintă exemple

de surse de fonduri.UtilizăriOrice scădere de pasiv. Astfel, rambursarea unui împrumut este o utilizare de fonduri.Orice creştere de activ. Achiziţionarea de active fixe şi creşterea stocurilor sunt exemple

de utilizări de fonduri.

31

Astfel, la sursele de fonduri se pot include împrumuturile bancare şi profiturile acumulate, ca şi sumele rezultate din vânzarea de active, din încasări şi chiar din retrageri din contul de lichidităţi. La utilizări se pot include achiziţionarea de active fixe, creşterea stocurilor sau contului de facturi de încasat şi plata datoriilor bancare. Suma surselor de fonduri trebuie să fie egală cu suma utilizărilor de fonduri.

Următoarea etapă este folosirea informaţiilor referitoare la sursele şi utilizările de fonduri pentru a construi tabloul fluxurilor de numerar, în formă oficială, finală. Fiecare schimbare intervenită în bilanţul contabil este clasificată după provenienţă, adică:

- provenind din activitatea productivă; - provenind din investiţii pe termen lung sau- provenind din activităţi financiare.

32

CAPITOLUL 3. CIRCUITE ŞI FLUXURI FINANCIARE

3.1. Noţiunea de circuit financiar

Un circuit economic integrează cinci componente fundamentale:- spaţială – în sensul că ţine seama de toate activităţile economice ce se produc într-un

cadru geografic definit, cel mai adesea pe teritoriul unei ţări;- temporală – în sensul că activitatea economică se desfăşoară în timp, continuu şi se

analizează pe perioade, cel mai adesea un an;- tranzacţională – în sensul că au loc schimburi de bogăţii, tranzacţii care iau forma

fluxurilor reale (bunuri şi servicii) şi fluxurilor monetare care stau la originea apariţiei valorii adăugate;

- dinamică – în sensul că circuitele reprezintă o economie în mişcare şi nu statică astfel încât circuitul nu este niciodată închis; se nasc continuu fluxuri care împiedică întoarcerea la punctul de plecare;

- macroeconomică – în sensul că circuitele se plasează la nivelul combinării operaţiunilor macroeconomice interdependente, realizate pe diferite pieţe.

Circuitele financiare, ca parte a circuitelor economice, se constituie din interacţiunea fluxurilor născute din operaţiuni în care intervin resurse pecuniare afectate nevoilor pe orice perioadă. Circuitele financiare, privite temporal, pot fi pur financiare şi vizează resurse pecuniare afectate nevoilor pe termen lung şi circuite monetare, care vizează resurse pecuniare afectate nevoilor pe termen scurt.

O operaţiune nu conţine circuite financiare decât dacă ea face să intervină o mişcare pecuniară în contrapartida unui activ financiar transmisibil pe piaţă. Se exclud din sfera circuitelor financiare creditul comercial sau compensările între întreprinderi, contractele de asigurări de bunuri sau de viaţă, întrucât creanţele acestea nu sunt transmisibile, deşi ele nu sunt neutre, asupra formării echilibrului financiar.

3.1.1. Participanţii la circuitele financiare

Circuitul financiar reprezintă fluxul de lichidităţi determinat de diferite decizii financiare şi exprimă relaţiile dintre diverşi agenţi economici. Funcţionarea circuitelor financiare face necesară intervenţia a patru categorii de agenţi economici: acţionarii, managerii, creanţierii şi statul.

- acţionarii sunt deţinătorii de titluri, proprietarii societăţilor comerciale, care-şi asumă riscul de capital şi de remuneraţie şi au drept obiectiv maximizarea valorii titlurilor şi a remuneraţiei, în contextul riscului asumat.

- managerii (conducătorii) sunt cei care-şi asumă obligaţia de a gestiona averea acţionarilor, conform intereselor acestora. Există un sistem de control care face ca managerii să nu se poată abate de la o gestionare responsabilă faţă de acţionari, întrucât ei sunt mandataţi ai acestora.

Totuşi, mai ales la marile societăţi comerciale pe acţiuni, obiectivele managerilor sunt, adesea, divergente de cele ale acţionarilor. Deşi ambii participanţi la circuitul financiar urmăresc maximizarea valorii întreprinderii, căile de urmat pot fi diferite: distribuirea unei părţi însemnate a profitului sub forma dividendelor conduce la satisfacerea cerinţelor de remuneraţie ale acţionarilor, la tendinţa de păstrare a acţiunilor şi implicit oferta scăzută de titluri pe piaţă, ceea

33

ce se reflectă favorabil asupra cursului bursier, de a valorii de piaţă a întreprinderii, dar cu preţul micşorării capacităţii de autofinanţare şi al creşterii economice.

Managerii urmăresc acelaşi obiectiv strategic al maximizării valorii întreprinderii, dar pe calea reinvestirii unei părţi însemnate a profitului, a creşterii capacităţii de autofinanţare care să ducă la creşterea economică, dar cu preţul reducerii lichidităţilor acţionarilor, ceea ce poate provoca nemulţumiri ale acestora, tendinţa de a vinde acţiunile, modificarea raportului între cererea şi oferta de acţiuni, de unde posibilitatea scăderii cursului bursier şi prin urmare, a valorii de piaţă a întreprinderii însăşi.

- creanţierii sau creditorii întreprinderii îşi asumă riscuri pentru care pretind o remuneraţie a capitalului lor. Remunerarea creanţierilor nu ţine seama însă de rezultatele activităţii întreprinderii: dobânda la împrumut trebuie plătită indiferent că întreprinzătorii au profit sau nu. Ţinând seama şi de necesitatea rambursării capitalului la scadenţă, pot rezulta cheltuieli financiare fixe mai greu sau mai uşor de suportat.

Riscurile creanţierilor pot fi diverse: risc de dobândă, risc de inflaţie, risc de faliment al debitorilor.

Creanţierii urmăresc obţinerea dobânzii contractuale şi recuperarea capitalului, dar o fluctuaţie ascendentă a ratei dobânzii poate provoca pierderi de oportunitate pentru creanţieri, care ar fi putut să-şi plaseze capitalurile cu dobânzi mai avantajoase, după cum o fluctuaţie descendentă, poate aduce un câştig suplimentar.

Variaţia preţului datorată proceselor inflaţioniste poate genera pierderea puterii de cumpărare a capitalului recuperat de creanţieri sau dimpotrivă, un câştig de oportunitate pentru aceştia.

Riscul de faliment sau riscul economic este, de departe, cel mai însemnat risc suportat de creanţieri, respectiv riscul de a nu-şi recupera capitalul din cauza insolvabilităţii debitorilor.

Împotriva acestui risc creditorii nu sunt protejaţi decât de politica lor prudentă, motiv pentru care ei solicită clauze asiguratorii în contractele încheiate.

- statul ca participant în circuitele financiare, intervine la diferite nivele prin politica fiscală şi oferta de capital, influenţând comportamentul celorlalţi participanţi.

Intervenţia statului prin fiscalitate presupune aşezarea şi perceperea impozitului pe profit sau a impozitului asupra operaţiunilor de dezinvestire stimulând sau descurajând anumite categorii de operaţiuni economice sau de agenţi economici. În acelaşi fel acţionează taxa pe valoare adăugată pentru operaţiuni de exploatare. Remunerarea capitalului investit provoacă, de asemenea, efecte fiscale atât pentru întreprinderi, cât şi pentru ofertanţii de capital.

Prin oferta de capital statul are o influenţă puternică asupra plasamentelor financiare, intervenind într-o măsură importantă în stabilirea ratei dobânzii. Anumite tipuri de operaţiuni sau diverşi agenţi economici pot avea condiţii privilegiate prin obţinerea de credite ieftine, deschideri de ajutoare diverse sau subvenţii.

3.1.2. Fluxuri de lichidităţi în cadrul circuitelor financiare

Noţiunea de flux, împreună cu cea de stoc formează baza însăşi a finanţelor.În prima fază agenţii economici cu lichidităţi le folosesc în cadrul întreprinderii pentru

operaţiuni de investire. Aici se confruntă cererea de lichidităţi din partea întreprinderii cu oferta de lichidităţi din partea posesorilor de capital. Piaţa financiară este locul de întâlnire a cererii cu oferta.

În schimbul lichidităţilor întreprinderea emite titluri sub forma acţiunilor şi obligaţiunilor. Piaţa financiară este o piaţă rezultând din confruntarea cererii cu oferta de titluri, prin urmare în sensul strict piaţa financiară se compune din piaţa acţiunilor şi obligaţiunilor, ca titluri pe termen lung. Operaţiunile de colectare de capitaluri sunt, în conţinut, operaţiuni financiare.

În faza a doua conducătorii întreprinderii decid alocarea fondurilor colectate cumpărând active. Acum are loc un flux de lichidităţi legat de operaţiunile de investire, prin care se procură active comerciale, industriale sau financiare emise de alte întreprinderi sau instituţii financiare.

34

Utilizarea activelor cumpărate pentru activităţi de producţie, servicii sau activităţi comerciale urmăreşte obţinerea unor lichidităţi viitoare provenind din operaţiuni de exploatare.

În acest context se produc fluxuri pozitive de lichidităţi provenind din activitatea de exploatare şi de dezinvestire, precum şi fluxuri negative de lichidităţi provenind din prelevări fiscale, remunerarea capitalului şi din noi operaţiuni de investire.

Fluxurile financiare pot fi clasificate după cum urmează:

Fluxurile reale se nasc dintr-un angajament contractual între întreprindere şi un agent extern. Ele au drept punct de plecare o tranzacţie asupra unui bun sau serviciu, asupra unui împrumut sau rambursare a unei datorii.

Fluxurile reale corespund unui schimb de valori între doi agenţi economici, exprimat băneşte la data consemnării angajamentului respectiv, data transferului de proprietate, data prestării serviciului, a livrării, a facturării sau a scadenţei contractuale la împrumut. Aceste fluxuri sunt instantanee întrucât sunt concepute să se producă în momentul înregistrării contabile şi se bazează pe o evaluare monetară făcută în prealabil.

Fluxurile de lichidităţi (monetare) corespund plăţilor care intervin în contrapartida fluxurilor reale. Plăţile se fac, de regulă, în monedă deşi pot avea loc şi contra unor active acceptate.

Fluxurile de trezorerie se evaluează făcând suma fluxurilor de lichidităţi care se produc într-o perioadă, rezultând fluxuri de intrare şi de ieşire. Se poate proceda la însumarea încasărilor zilnice, a plăţilor zilnice, se face soldul, pentru ca, ulterior, să se extrapoleze la diverse perioade de timp (lună, trimestru). Fluxurile de trezorerie pozitive şi negative pot fi utilizate, spre exemplu, la determinarea rentabilităţii investiţiilor, când se iau în considerare cheltuielile iniţiale şi veniturile viitoare actualizate.

Fluxurile de fonduri se mai numesc şi fluxuri potenţiale de trezorerie în măsura în care conduc, mai curând sau mai târziu, la fondul de trezorerie efectiv.

Fluxurile de fonduri pot fi:- flux de fonduri necesare;- flux de fonduri de resurse.

Fluxul de fonduri necesare se identifică cu lichidităţile imobilizate, adică investiri în active imobilizate, stocuri sau creşterea creanţelor-clienţi.

Fluxul de fonduri de resurse se concretizează în creşterea lichidităţilor pe diverse căi cum ar fi, de exemplu, scăderea creanţelor clienţi, împrumuturi bancare aprobate etc.

Se pot distinge trei categorii de fluxuri de fonduri:- fluxuri de fonduri legate de ciclul de investire şi de finanţare, care nu se iau în

considerare la calcularea capacităţii de autofinanţare, concretizate în suma investiţiilor înregistrate în bilanţ;

- fluxuri de fonduri interne, care corespund capacităţii de autofinanţare, reprezentând diferenţa dintre fluxurile reale (venituri sau cheltuieli care figurează în contul de rezultate) şi care au drept contrapondere fluxuri de trezorerie;

- fluxuri rezultate din decalajul dintre fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie.

35

Fluxuri financiare

Instantanee

Periodice

Fluxuri reale

Fluxuri de lichidităţi (monetare)

Fluxuri de fonduri

Fluxuri de trezorerie

3.2. Identificarea actului financiar

Actul financiar apare, la prima vedere, ca o practică financiară a întreprinderii, ca un ansamblu de activităţi ale întreprinderii, grupate în jurul serviciilor financiare sau al compartimentului financiar-contabil şi care sunt exprimate băneşte.

Reprezentarea actului financiar poate fi realizată în două forme: reprezentare contabilă şi reprezentare economică.

Reprezentarea contabilă a actului financiar rezidă în a considera că bilanţul este fotografia economico-financiară a întreprinderii, modelul elementar al acesteia. O astfel de reprezentare a servit mult timp drept cadru unic de analiză a deciziilor. Bilanţul pune în evidenţă ansamblul proporţiilor care există la un moment dat între nevoi şi resurse, formând suportul pentru analiza statică a echilibrului financiar între elementele de activ (imobilizări, stocuri, clienţi, disponibilităţi băneşti) şi cele de pasiv (capital propriu, rezerve, credite pe termen lung, mijlociu şi scurt, credite comerciale).

Dacă reprezentare contabilă a actului financiar este indispensabilă pentru o bună înţelegere a acestuia ea rămâne, totuşi, insuficientă şi sumară. Este insuficientă pentru că prezintă actul financiar în mod static şi la trecut (realizări bilanţiere) neputând furniza informaţii asupra activităţii financiare ce exprimă proiecte de viitor ale întreprinderii. În afara de aceasta, un număr de reguli contabile, mai ales în materie de evaluare, se dovedesc adesea inadaptabile nevoilor analizei financiare.

Reprezentarea economică a actului financiar pune accentul pe fluxurile pozitive şi negative de intrare şi de ieşire( spre deosebire de reprezentarea contabilă care pune accentul pe stocuri, solduri, ori alte cantităţi existente la un moment dat.

Metode de identificare a actului financiar – pot fi grupate în: interne şi externe, neutre şi normative.

Metodele internă sau externă au în vedere abordarea actului financiar din interiorul sau din afara structurii economice analizate. Analistul intern (şeful serviciului financiar, contabilul şef, directorul) abordează actele financiare sub aspectul interesului întreprinderii, în timp ce cel extern (banca, asigurătorul, acţionarul) are în vedere alte aspecte: dacă creditele sunt garantate, dacă acţiunile reprezintă un plasament bun etc. Ceea ce deosebeşte aceste două moduri de abordare este cuantumului de informaţii de care dispun cei doi analişti. Evident, analistul intern dispune de informaţii mult mai bogate, practic întreaga evidenţă contabilă şi statistică, documente ale evidenţei primare etc. îi stau la dispoziţie în vederea luării deciziilor. Analistul extern dispune doar de datele pe care întreprinderea consimte să ile furnizeze sau este obligată să o facă.

Metodele de identificare neutră sau normativă. Metoda neutră se aplică în cazul când abordarea şi interpretarea actului financiar se face fără a urmări anumite interese economice, sociale sau politice. Este cazul unor studii de comportament al întreprinderii, întocmite de către persoane din afara întreprinderii cum ar fi cercetători ştiinţifici, oameni de ştiinţă etc.

Metoda normativă este utilizată când abordarea fenomenului financiar şi interpretarea lui se realizează în scopuri bine determinate, de către factori interesaţi asupra vieţii financiare a întreprinderii, asupra viabilităţii, rentabilităţii, solvabilităţii, creşterii economice în perspectivă etc. în astfel de cazuri situaţia întreprinderii se apreciază în funcţie de anumiţi indicatori unanim utilizaţi în cazuri similare şi de valorile pe care aceştia le exprimă. Interesaţi În astfel de aprecieri pot fi băncile, societăţile de asigurare, acţionarii sau investitorii posibili, precum şi unii factori interni din întreprinderi, precum şefi ai serviciilor financiare etc.

36

3.3. Clasificarea circuitelor financiare

Circuitele financiare se pot clasifica astfel:- Circuite financiare primare

o Finanţare directă

Active reprezentând capital propriu

Active reprezentând capital de împrumut

o Finanţare indirectă

Active reprezentând resurse ale instituţiilor financiare

Active reprezentând creanţe asupra clienţilor bancari

- Circuite financiare secundare

o Pieţe monetare

Pieţe monetare în sensul restrâns al cuvântului

Pieţe monetare în sens larg

o Pieţe financiare

Piaţa bursieră

Piaţa la termen a instrumentelor financiare

3.3.1. Circuitele financiare primare

Baza definirii circuitelor financiare primare o constituie crearea de active. În schimbul obţinerii de monedă agenţii economici sunt obligaţi să creeze active financiare. Aceste active reprezintă contrapartida necesară cererii de lichidităţi (bani) pentru finanţare. Ofertanţii de monedă vor, în schimb, titluri de proprietate sau de creanţă (acţiuni sau obligaţiuni).

Finanţarea directă a unui agent economic este mai rar întâlnită decât finanţarea indirectă însă vizează sume atât de importante încât un singur ofertant nu poate face faţă cerinţelor. Această tehnică de finanţare este proprie întreprinderilor mari şi se concretizează în emiterea unui număr foarte mare de active identice (valori mobiliare) de valoare nominală mică ce se achiziţionează de către un număr mare de subscriitori. Astfel de active pot face obiectul tranzacţiilor pe pieţe secundare (burse de valori mobiliare).

Finanţarea directă creează două tipuri de active:- acţiuni şi părţi sociale;- obligaţiuni.Din punctul de vedere al ofertantului de fonduri (subscriitor) aceste două tipuri de active se

deosebesc juridic şi economic: acţiunile creează un drept de proprietate şi generează un venit variabil, în timp ce obligaţiunile reprezintă un drept de creanţă şi generează venituri fixe.

Din punctul de vedere al solicitantului de fonduri (emitent) activele create în cadrul finanţării directe se pot împărţi în două grupe: active care se integrează în capitalul propriu (acţiuni şi părţi sociale) şi active care se integrează în capitalul de împrumut (obligaţiuni).

Active financiare integrate în capitalul propriu. Acţiunile, ca principale active integrate în capitalul propriu, reprezintă titluri fără valoare garantată, care conferă deţinătorilor dreptul de coproprietar şi de participare la repartizarea profiturilor. Sub aspectul caracteristicilor, există mare varietate de acţiuni care să răspundă preferinţelor subsciitorilor: acţiuni clasice, cu drept de vot, acţiuni cu dividende prioritare (fără influenţă asupra exercitării puterii), obligaţiuni

37

convertibile în acţiuni sau obligaţiuni cu bon de subscriere în acţiuni care dau loc unei creşteri viitoare de capital.

Active financiare integrate în capitalul împrumutat. Împrumuturile obligatare contractate de societăţile comerciale, împrumuturi individuale sau împrumuturi grupate, ca şi împrumuturile obligatare contractate de către stat sau diverse organisme ale statului conduc la realizarea unor finanţări pe termen lung pe seama cărora emitenţii respectivi îşi constituie diverse active financiare. Este firesc ca aceste active constituite să aibă drept corespondent în pasivul bilanţului datorii pe termen lung.

Împrumuturile obligatare se realizează prin emisiunea şi vânzarea de obligaţiuni care reprezintă titluri de creanţă pentru deţinători şi titluri de credit pentru emitenţi. Există o mare varietate de obligaţiuni, cu caracteristici diferite pentru a răspunde cerinţelor potenţialilor cumpărători şi a asigura succesul plasării împrumutului: obligaţiuni clasice cu dobândă fixă şi variabilă, obligaţiuni convertibile, participative, obligaţiuni deschise, obligaţiuni cu cupon zero şi unic, obligaţiuni cu bon de subscriere în acţiuni etc.

Finanţarea indirectă. Circuitele financiare prin care se asigură finanţarea indirectă a agenţilor economici corespund, în marea majoritate a cazurilor, pieţelor financiare mici, atât prin sumele angajate cât şi prin numărul participanţilor la o tranzacţie şi numărul activelor care se creează.

Spre deosebire de finanţarea directă prin care agenţii economici îşi procură sursele de finanţare directă de la persoanele fizice şi juridice care au capitaluri de plasat, finanţarea indirectă presupune obţinerea surselor de la diverse instituţii financiare specializate. Aceste instituţii joacă rolul de intermediari deoarece ele nu lucrează numai cu capitaluri proprii ci şi cu capitaluri de împrumut.

Instituţiile financiare specializate – bancare şi nebancare – creează, în procesul finanţării indirecte, două tipuri de active:

a) active reprezentând resursele instituţiilor financiare, constituite din active monetare (diferite feluri de monedă, cecuri, viramente, cărţi de credit) şi active lichide pe termen scurt constituite din diversele plasamente disponibile la vedere, care pot fi convertite în orice moment în mijloace de plată;

b) active reprezentând creanţe asupra clienţilor bancari în care se cuprind toate categoriile de credite acordate întreprinderilor sau persoanelor fizice.

3.3.2. Circuite financiare secundare

Deţinătorii de titluri obţinute prin circuite primare (pieţe primare), respectiv agenţii economici cu ocazia finanţării directe sau instituţiile financiare cu ocazia finanţării indirecte urmăresc întotdeauna cea mai mare lichiditate posibilă pentru a fi în măsură să acopere nevoile urgente de fonduri. Aceasta înseamnă că ei doresc să fie încredinţaţi că pot transforma activele financiare în bani.

Pe de altă parte, alţi agenţi economici care n-au fost prezenţi în circuitele primare, fie din cauza indisponibilităţii de fonduri în momentul emisiunilor, fie că au aşteptat conjuncturi economice mai favorabile, pot dori în orice moment să obţină titlurile emise în circuitele primare.

Lichiditatea activelor create prin circuite primare se poate realiza prin intermediul circuitelor secundare, cu atât mai complet cu cât titlurile sunt mai larg răspândite la diferite categorii de deţinători, cu cât există o transparenţă mai mare a condiţiilor de funcţionare şi a interdependenţei relaţiilor ce se stabilesc prin intermediul circuitelor secundare.

Circuitele financiare secundare, denumite şi piaţa secundară, sunt de două tipuri: pieţe monetare şi pieţe financiare.

Pieţele monetare se referă la schimburile de bani plecând de la circulaţia creanţelor pe termen scurt, înglobând toate relaţiile de împrumut, bancare şi nebancare. Piaţa monetară se

38

referă la piaţa interbancară şi ipotecară, la procedeele de refinanţare, precum şi la intervenţia băncii centrale asupra pieţei monetare.

Pieţele financiare reprezintă ansamblul de pieţe pe care titlurile pe termen lung sunt schimbate contra monedă. Spre deosebire de pieţele monetare, pieţele financiare nu sunt rezervate numai specialiştilor, ci dau loc tranzacţiilor de titluri pe care toţi agenţii economici pot fi interesaţi să le deţină. Se disting două tipuri de pieţe financiare: piaţa bursieră şi piaţa la termen a instrumentelor financiare. Prima este o piaţă pur speculativă în timp ce a doua, deşi are elemente speculative, urmăreşte acoperirea împotriva riscului, respectiv evitarea unei pierderi potenţiale de randament sau de capital.

39

CAPITOLUL 4ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

Dezvoltarea şi folosirea unui ansamblu de instrumente, practici şi norme, în scopul de a caracteriza o gestiune financiară echilibrată, constituie unul din obiectivele fundamentale ale analizei financiare.

Aprecierea echilibrelor financiare fundamentale la nivelul unei firme face obiectul oricărei analize financiare, indiferent de categoria utilizatorilor cărora le este destinată.

Principalii utilizatori ai analizei financiare sunt acţionarii, managerii firmei şi creanţierii, obiectivul lor fiind diferit.

Astfel, acţionarul apreciază că echilibrul financiar este respectat dacă rentabilitatea pe care i-o oferă un plasament compensează riscul la care se expune. Ţinând cont de riscul economic financiar şi de faliment la care se expun, pentru acţionari simptomele dezechilibrului financiar apar atunci când nu obţin rentabilitatea fondurilor proprii.

Ca şi în cazul acţionarilor, interesul managerilor privind aprecierea echilibrului financiar este legat de obiectivul maximizării valorii firmei, adăugându-se criterii de autonomie financiară, creştere economică şi flexibilitate financiară.

Prin prisma intereselor creditorilor firmei, aprecierea echilibrului financiar este legată de obiectivul acestora de a obţine rambursarea creanţelor lor şi de a primi remuneraţia cuvenită, simptomele dezechilibrului financiar fiind exprimate prin situaţia firmei, a riscului de faliment, culminând cu încetarea plăţilor.

4.1. Analiza pe baza bilanţului patrimonial

Obiectivele analizei pe baza bilanţului patrimonial ar putea fi sintetizate astfel: evidenţierea riscului de insolvabilitate al firmei; studierea posibilităţii elementelor de pasiv de a deveni scadente la un anumit termen şi

a elementelor de activ de a fi transformate în bani; pune la dispoziţia proprietarilor şi acţionarilor informaţii cu privire la valoarea

activului realizabil (a valorii pe care ei o posedă), informaţii necesare şi creditorilor pentru care valoarea activului reprezintă gajul creanţelor lor.

Analiza echilibrului financiar realizată pe baza bilanţului patrimonial răspunde la următoarele întrebări:

- există un echilibru financiar pe termen lung care să contribuie şi la menţinerea echilibrului financiar pe termen scurt, la reducerea gradului de îndatorare şi la sporirea siguranţei unei întreprinderi?

- dispune întreprinderea de o capacitate evidenţiată prin aspecte calitative ale ciclului de exploatare, de a-şi echilibra nevoile ciclice din resurse ciclice?

- este plasată rentabil trezoreria netă astfel încât să nu se concretizeze în disponibilităţi excedentare, fără plasament eficient?

În vederea asigurării echilibrului financiar dintre exigibilitatea capitalurilor şi durata imobilizării lor, activele procurate vor fi finanţate din capitaluri permanente. Înseamnă că, pe seama capitalurilor permanente se constituie mai întâi activele imobilizate, iar dacă aceste capitaluri sunt mai mari decât activele imobilizate atunci întreprinderea dispune de un fond de rulment.

40

Pentru a permite formularea şi calcularea fondului de rulment net, bilanţul trebuie organizat în aşa fel încât elementele de activ şi de pasiv să fie regrupate pe baza criteriilor de lichiditate-exigibilitate.

Astfel se ajunge la construcţia unui bilanţ financiar care structurează elementele de activ în funcţie de creşterea gradului de lichiditate şi elementele de pasiv după gradul crescător de exigibilitate.

Egalitatea bilanţieră dintre activ şi pasiv, respectiv principiul fundamental financiar se păstrează, cum este şi firesc, şi după transformarea bilanţului din bilanţ contabil în bilanţ financiar. Rezultatul pozitiv (profitul) se înscrie în pasiv, la masa de capitaluri proprii iar pierderea se poate înscrie în activ, reprezentând o utilizare ineficientă a pasivului sau, cazul situaţiei din România diminuează capitalurile proprii. Analiza descriptivă a bilanţului se face separat pentru activ şi separat pentru pasiv.

Pasivul este sursa capitalurilor investite în firmă. După cum plastic spunea Luca Paciolo (1494), conturile de pasiv sunt „vasele goale care au servit la umplerea vaselor pline de activ”. Pasivul determină întinderea responsabilităţilor firmei şi măsura angajamentelor acesteia faţă de terţi, ca şi toate drepturile prezente asupra bunurilor din activ.

Ca o diviziune generală se pot împărţi posturile de pasiv în : exigibil şi non - exigibil.a) non-exigibilul – traduce un angajament mai degrabă moral către acţionari; aceştia au

mandatat managerii firmei să fructifice capitalurile încredinţate întreprinderii astfel încât acestea să producă profit.

Odată cu îndatorarea firmei, la o eventuală lichidare a acesteia este ultima parte plătită, dacă şi după ce s-au achitat obligaţiile faţă de stat, creditori, salariaţi etc.

Non-exigibilul se compune din: capitalul social pentru creditori este garanţia esenţială a fondurilor împrumutate de

aceştia rezervele – ce reprezintă economii ale firmei constituite cu asentimentul acţionarilor

prin prelevări asupra beneficiilor, în dauna repartizării dividendelor. Faţă de dividende, ce reprezintă o posibilitate de consum actual, rezervele reprezintă un consum amânat. Rezervele legale sunt constituite conform prevederilor legale; celelalte tipuri (statuare şi alte rezerve) fiind lăsate la latitudinea firmei. Rezervele provin din profit (cele legale, statuare, facultative) sau pot rezulta in urma aplicării unor dispoziţii legale, cu profund caracter fiscal (ex.: reajustări datorită unei deprecieri monetare, rezerve din reevaluare).

amortismentele – acestea traduc şi neutralizează deprecierea sigură şi ineluctabilă a activelor imobilizate. Deprecierea fizică este evidentă; probleme apar in cazul uzurii morale, mai greu de cuantificat.

Rolul amortizărilor este aproximativ acelaşi cu cel al provizioanelor; spre deosebire de acestea însă amortizarea priveşte un fenomen cert. Fireşte că pot exista amortismente „prudente”, care să anticipeze producerea unei deprecieri însă, dat fiind caracterul lor profund fiscal, utilizarea lor este practic neglijabilă; acestea pot fi asimilate provizioanelor pentru riscuri.

b) exigibilul grupează ansamblul datoriilor firmelor şi se prezintă sub forma: credite de trezorerie, datorii financiare, purtătoare de dobândă, contractate pe termen <

1 an; împrumuturi obligatare, contracte în urma unei subscripţii publice, prin emiterea de

obligaţiuni. împrumuturi cu garanţii reale (datorii ipotecare sau gajate) - sunt acele datorii care sunt

făcute pe termen lung şi sunt asigurate prin constituirea unei garanţii reale. datorii fără garanţii - furnizorii, creditorii diverşi, efecte de plată, datorii salariale,

datorii faţă de bugetul asigurărilor sociale, faţă de bugetele locale şi decontările cu fondurile speciale extrabugetare.

Activul exprimă modul în care exploatarea este finanţată de către pasiv (alocările, destinaţiile surselor din pasiv).

41

În mod invariabil activul cuprinde 3 categorii de alocări, bine determinate: Imobilizările – grupează toate bunurile corporale şi necorporale ce sunt în proprietatea

firmei.Imobilizările necorporale sunt o categorie specială de active intangibile ce se pot delimita

astfel:- bunuri fără valoare de schimb: cheltuieli de constituire;- bunuri cu valoare de schimb: brevetele, invenţiile, mărcile, inovaţiile, fond comercial,

etc. Activele circulante sunt reprezentate pe de-o parte de bunuri mobile (stocuri de

materiale, materii prime, semifabricate, produse finite etc.) şi pe de altă parte de creanţele firmei faţă de terţi.

Disponibilităţile băneşti au cel mai mare grad de lichiditate; sunt reprezentate de sumele aflate în conturile bancare, în casieria unităţii, timbre şi efecte poştale, alte valori.

A. Fondul de rulment net (FRN) reprezintă o modalitate concretă de utilizare a capitalurilor permanente, el fiind o realitate certă, constatabilă cu precizie, ori de câte ori încheiem bilanţul.

Noţiunea de fond de rulment net poate fi definită prin două formulări echivalente, exprimând, fie o abordare a părţii de sus a bilanţului, fie o abordare a părţii de jos a bilanţului.

1. Pe baza elementelor din partea de sus a bilanţuluia)

FRN = Capitaluri permanente (CPM) - Active imobilizate (AI)(exclusiv amortizări şi provizioane) (în valoare netă)

Saub)

FRN = Capitaluri permanente (CPM) - Active imobilizate (AI)(inclusiv amortizări şi provizioane) (în valoare brută)

2. Pe baza elementelor din partea de jos a bilanţului:a)

FRN = Activ circulant net - Datorii mai mici de un an şi pasivele de trezorerie(cu lichiditate mai mică de un an)

Acest fond de rulment contribuie la menţinerea echilibrului financiar pe termen scurt, la reducerea gradului de îndatorare şi la sporirea siguranţei firmei.

Interpretarea fondului de rulment net se poate face astfel:a) comparând capitalurile permanente cu activele imobilizateb) comparând activele circulante cu datoriile pe termen scurtAstfel comparaţiile posibile corespund următoarele situaţii:a) Capitaluri permanente = Active imobilizateb) Active circulante = Datorii pe termen scurtDin prima modalitate de calcul rezultă o armonizare perfectă a structurii resurselor cu

utilizarea acestora. În a doua ipoteză, foarte puţin probabilă, activele circulante sunt acoperite strict din datoriile pe termen scurt fără posibilitatea degajării unui excedent de lichiditate.

Dacă FRN este pozitiv, capitalurile permanente permit să se finanţeze integral activele imobilizate, cât şi o parte din activele circulante.

În situaţia în care activele circulante transformabile in lichidităţi sunt mai mari decât datoriile pe termen scurt semnifică un fapt favorabil in ceea ce priveşte solvabilitatea, deoarece se sugerează că firma beneficiază de perspective favorabile in ceea ce priveşte capacitatea sa de rambursare.

Un FRN negativ, semnifică faptul că resursele ciclice folosite pentru finanţarea activelor imobilizate au o pondere mare ceea ce are influenţe nefavorabile asupra gradului de îndatorare pe termen scurt, periclitând capacitatea de plată şi trezoreria curentă a firmei.

42

FRN=0

Fondul de rulment poate fi analizat şi în funcţie de structura capitalurilor permanente (capitaluri proprii şi datorii financiare pe termen mediu şi lung), analiză care ne arată modul în care se asigură echilibrul financiar prin capitalurile proprii.

Indicatorul care prezintă gradul de autonomie financiară este fondul de rulment propriu.B. Fondul de rulment propriuPrezintă o semnificaţie mult mai limitată decât FRN, exprimând autonomia pe care firma o

dovedeşte în finanţarea investiţiilor de imobilizări. Se calculează astfel:FRP = Capitaluri proprii – Active imobilizate nete

Acest indicator asigură gradul de autonomie în luarea deciziilor de investiţii privind dezvoltarea firmei.

Un fond de rulment propriu pozitiv semnifică faptul că firma este capabilă să-şi finanţeze activele imobilizate din resurse proprii, deci, există autonomie.

FRP > 0; Capitaluri proprii > Active imobilizateUn fond de rulment propriu negativ semnifică faptul că imobilizările sunt finanţate doar

parţial din surse proprii şi că ea este nevoită să apeleze la surse străine pentru a finanţa o parte din imobilizările sale.

FRP < 0; Capitaluri proprii < Active imobilizateDiferenţa dintre fondul de rulment net şi fondul de rulment propriu reprezintă măsura

îndatorării pe termen lung, pentru finanţarea nevoilor pe termen scurt.C. Fondul de rulment împrumutat (străin)

FRS = FRN – FRPD. Nevoia de fond de rulmentPornind de la un anumit echilibru care trebuie să existe între nevoile ciclice şi resursele

ciclice, bilanţul financiar pune in evidenţă un alt indicator denumit nevoia de fond de rulment (NFR).

NFR = ACR – DEXActivele circulante se definesc fără disponibilităţile băneşti, deci numai formele lor

materializate. În datoriile de exploatare sunt incluse atât resursele generate de procesul de exploatare cât şi resursele temporare (exclusiv creditele de trezorerie).

Ambii termeni din dreapta ecuaţiei au o determinare obiectivă, supunându-se unor reguli precise de gestiune raţională. În aceste condiţii orice întreprinzător îşi va evalua activele circulante, în componentele lor, cu cea mai mare severitate.

NFR > 0Dacă NFR este pozitivă rezultă un surplus de nevoi temporare, în raport cu resursele

temporare, situaţia fiind considerată normală in cazul in care acesta este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare.

NFR < 0Dacă NFR este negativă rezultă că există un surplus de resurse temporare in raport cu

nevoile temporare, situaţia apreciată favorabil, dacă este rezultatul accelerării rotaţiei activelor circulante şi al angajării de datorii cu scadenţe mai mari NFR se calculează de regulă:

- cu ocazia elaborării bugetului anual;- cu ocazia elaborării planurilor de investiţii şi finanţare a lor pe intervale mai mari de un

an;- in toate cazurile in care firma resimte dificultăţi de trezorerie.E. Trezoreria netăUn alt indicator în analiza patrimonială este trezoreria netă care este dat de surplusul

fondului de rulment faţă de necesarul în fond de rulment:TN = FRN – NFR

Regulile echilibrului contabil asigură determinarea trezoreriei nete şi ca diferenţă între disponibilităţile băneşti şi creditele de trezorerie:

TN = DPB – CRT

43

În timp ce componentele NFR sunt legate de activitatea curentă şi în special de activitatea de exploatare, cele ale trezoreriei sunt legate de operaţiuni financiare pe termen scurt realizate de firmă.

Pentru trezorerie trebuie luate în considerate mai multe criterii în vederea realizării plasamentului şi anume: rentabilitatea, securitatea şi lichiditatea.

Exemple:1. Pe baza următorului bilanţ (formă simplificată), calculaţi indicatorii de echilibru

financiar patrimonial (SN, FRN, FRP, FRS, NFR, TN) la începutul şi sfârşitul exerciţiului şi interpretaţi variaţia rezultatelor obţinute.

BILANŢ ACTIV N – 1 N PASIV N – 1 N

Active imobilizate totale (AI)- imobilizări corporale- imobilizări financiareActive circulante de exploatare totale(ACR)- stocuri- creanţe- conturi de regularizareDisponibilităţi (DPB)

25.00021.300 3.70018.000

11.100 6.600 300 8.200

43.90038.700 5.20029.500

21.000 8.000 50010.300

Capitaluripermanente(CPM)1. capital social2. rezerve3. rezult. nerepartizat4. capitaluri proprii (1+2+3)5. datorii financiare pe termen lungDatorii de exploatare (DEX)- furnizori- obligaţii fiscaleCredite de trezorerie (CRT)

43.100

18.500 8.000 1.80028.30014.800

6.600 6.000 600 1.500

61.700

29.400 5.880 2.82038.10023.600

19.50015.800 3.700 2.500

TOTAL ACTIV 51.200 83.700 TOTAL PASIV 51.200 83.700

Rezolvare:1) Situaţia netă:

SN = Total Activ – Total Datorii

SN(N-1) = 51200 – (14800 + 6000 + 600 + 1500) = 28300SN(N) = 83700 – (23600 + 15800 + 3700 + 2500) = 38100

Situaţia netă la sfârşitul exerciţiului (38100) este egală cu capitalurile proprii iniţiale (28300) majorate cu creşterea profitului net nerepartizat (1020) şi a capitalului social (10900) şi micşorate cu diminuarea rezervelor cu suma de 2120.

ΔSN = SN(N) – SN(N-1)

ΔSN = 38100 – 28300= 9800

Creşterea situaţiei nete de la un exerciţiu la altul reprezintă un efect al gestiunii economice sănătoase, o îmbogăţire a unităţii.

2) Fondul de rulment net:FRN = CPM – IMO

FRN(N-1) = (18500+8000+1800+14800) - (21300+3700) = 18100FRN(N) = (29400+5880+2820+23600) - (38700+5200) = 17800În cazul de faţă, firma înregistrează un fond de rulment net pozitiv, deoarece utilizările

durabile (imobilizările) sunt acoperite din resurse permanente (capitaluri permanente). Acest fond de rulment va fi utilizat pentru finanţarea activelor circulante.

De asemenea, putem calcula fondul de rulment net pe baza elementelor din partea de jos a bilanţului.

44

FRN = Active circulante - Datorii mai mici de un an şi pasivele de trezorerie(cu lichiditate mai mică de un an)

FRN(N-1) = (11100+6600+300+8200) - (6000+600+1500) = 18100FRN(N) = (21000+8000+500+10300) - (15800+3700+2500) = 17800

În acest exemplu fondul de rulment net este pozitiv la sfârşitul ambilor ani, ceea ce înseamnă că există un excedent de lichidităţi pe termen scurt faţă de exigibilităţilor pe termen scurt. Această situaţie reprezintă un semn favorabil privind solvabilitatea şi echilibrul financiar.

3) Fondul de rulment propriu:

FRP = Capitaluri proprii – IMO

FRP(N-1) = (18500+8000+1800) - (21300+3700) = 3300FRP(N) = (29400+5880+2820) - (38700+5200 )= -5800ΔFRP = FRP(N) – FRP(N-1) = -9100

4) Fondul de rulment împrumutat:

FRÎ = FRN – FRP

FRÎ(N-1)= 18100 – 3300 = 14800FRÎ(N) = 17800 – (-5800) = 23600

Fondul de rulment împrumutat (străin) reprezintă împrumuturile financiare pe termen lung, angajate de firmă.

5) Nevoia de fond de rulment:

NFR = (ACR – DSP)-(DEX+CRT)

NFR(N-1) = (11100+6600+300) - (6000+600) = 11400NFR(N) = (21000+8000+500) - (15800+3700) = 10000ΔNFR = NFR(N) – NFR(N-1) = 10000 – 11400= -1400

Creşterea mai accentuată a activelor circulante (11500) comparativ cu creşterea datoriilor de exploatare (12900) a determinat o scădere a nevoii de fond de rulment acesta având valori negative.

6) Trezoreria netă:TN=FRN – NFR

TN(N-1) = 18100 – 11400 = 6700TN(N) = 17800 – 10000 = 7800sau

TN = DPB – CRT

TN(N-1) = 8200 – 1500 = 6700TN(N) = 10300 – 2500 = 7800ΔTN (cash - flow) = TN(N) – TN(N-1) = 7800 – 6700 = 1100

45

Datorită faptului că FRN, la sfârşitul şi începutul anului, a fost mai mare decât NFR trezoreria netă a avut valori pozitive, ceea ce semnifică rezultatul întregului echilibru financiar al firmei.

2. Pe baza următoarelor date, extrase din bilanţul S.C. Carisma S.A., calculaţi indicatorii de lichiditate-exigibilitate: SN, FRN, FRS, FRP, NFR, TN.

BILANŢ - mii lei-Elemente bilanţiere Anul N-1 Anul N

ActivImobilizări necorporaleImobilizări corporale, din care: - Terenuri - Clădiri - Imobilizări corporale în cursImobilizări financiareStocuriFurnizori-debitoriClienţiConturi la bănci în leiCasa în leiCheltuieli înregistrate în avansTOTAL ACTIV

40.00025.600.01010.108.79515.490.200

1.01517.310.5003.711.600

911.230735.600

18.700.2503.700.000

41.380.000112.089.190

25.60028.100.10010.108.79517.991.305

023.800.5004.511.2001.014.3001.350.6009.215.7004.800.250

52.000.000124.818.250

PasivCapital socialRezerveAlte fonduriÎmprumuturi şi datorii asimilate (pe TL)FurnizoriClienţi-creditoriAlte datoriiCredite de trezorerieTOTAL PASIV

54.649.22011.937.07017.912.50011.421.0002.517.0003.951.7005.800.7003.900.000

112.089.190

57.042.22715.310.00018.310.00012.025.0125.070.0004.911.0116.340.0005.810.000

124.818.250

3. Pe baza următoarelor date calculaţi indicatorii de lichiditate-exigibilitate: SN, FRN, FRS, FRP, NFR, TN.

BILANŢ -mii lei-ACTIV SUME PASIV SUME

Active fixeImobilizări necorporaleImobilizări corporaleImobilizări financiareActive circulanteStocuriClienţiCreanţeDisponibilităţi

231001100

191002900

267007300810050006300

Capitaluri proprii - capital social - rezerve - rezultatul exerciţiului - repartizarea profituluiÎmprumuturi pe TLCapitaluri permanenteClienţi creditoriCredite pe termen scurt

22400168005000300024005000

274009800

12600

Total activ 49800 Total pasiv 49800

46

4.2. Analiza pe baza bilanţului funcţional

Urmăreşte:- să prezinte situaţia firmei prin aspectele financiare, structurale, adaptându-se foarte

bine cerinţelor managerilor;- să surprindă ciclul de producţie în cele patru faze ale sale (achiziţionarea şi stocajul

materiilor prime, fabricarea, stocajul produselor finite şi comercializarea, încasările din vânzări);

- să prezinte impactul diferitelor operaţii ale firmei asupra trezoreriei;- să ofere o imagine asupra modului de funcţionare a firmei;- să grupeze operaţiile pe care o firmă le realizează in funcţie de natura sau destinaţia lor.În concepţia funcţională, întreprinderea este definită ca o entitate economică şi financiară

asigurând, în raport cu dezvoltarea sa, anumite funcţii sintetizate astfel: funcţia de consum (utilizarea bunurilor şi serviciilor); funcţia de producţie (fabricarea bunurilor şi serviciilor); funcţia de repartiţie (remunerarea diferiţilor factori de producţie); funcţia de investire (achiziţionarea elementelor de activ imobilizat); funcţia de dezinvestire (cesiunea elementelor de activ imobilizat); funcţia de finanţare (stabilirea resurselor financiare necesare dezvoltării).Toate întreprinderile funcţionează potrivit unui mecanism identic; ele încep prin a cumpăra

materii prime şi materiale pe care le transformă în produse finite, pentru ca la sfârşit să vândă aceste produse. Acest ciclu cumpărare, transformare şi vânzare este cunoscut sub denumirea de ciclul de exploatare.

În ciclul de exploatare se nasc fluxuri reale articulate pe trei categorii de stocuri fizice materii prime şi materiale, producţie în curs sau neterminată şi produse finite, cărora le corespund fluxuri financiare şi un ansamblu de active financiare sub forma creanţelor şi datoriilor.

Datoriile cele mai importante apar în procesul de aprovizionare, luând forma creditului furnizori. Decalajul de plată referitor la obligaţiile faţă de furnizori micşorează timpul în care întreprinderea trebuie să-şi suporte stocurile de materiale, adică să le asigure finanţarea.

Produsele în curs de execuţie înglobează pe durata ciclului de producţie, în afara materialelor, muncă şi alte bunuri, decalajul privind plata unor obligaţii fiind mai redus.

În următoarea fază, şi anume comercializarea, întreprinderea trebuie să finanţeze stocajul produselor finite, angajând şi cheltuieli de comercializare până la vânzarea acestora. Dacă vânzarea se face în numerar, fluxurile reale de ieşire sunt compensate printr-un flux monetar de intrare. Dacă vânzarea se face pe credit, decalajul fluxurilor monetare va da naştere unui stoc financiar sub forma creanţelor clienţilor. Stingerea creanţelor reprezintă momentul trecerii către ultima fază a ciclului de exploatare.

Din cele prezentate rezultă următoarele consecinţe financiare din desfăşurarea ciclului de exploatare:

consecinţă favorabilă, prin faptul că întreprinderea poate obţine amânări la plata furnizorilor, ceea ce reprezintă un mijloc de finanţare;

consecinţă nefavorabilă, deoarece din momentul cumpărării materiilor prime şi până la vânzarea produselor finite, întreprinderea blochează o anumită sumă de capital în stocuri create in diferite faze ale ciclului de exploatare, acestea generând un prim necesar de finanţare;

acordarea de amânări la plata clienţilor este o practică curentă într-o economie de piaţă, întreprinderea privându-se astfel de recuperarea imediată a lichidităţilor investite. Această privaţiune reprezintă al doilea tip de necesar de finanţare legat de ciclul de exploatare, rezultând o altă consecinţă nefavorabilă.

47

Astfel, se poate spune că ciclul de exploatare provoacă o blocare de capital datorită stocurilor create, precum şi a amânărilor de plăţi acordate clienţilor. În compensare, ciclul atrage o finanţare, în special, prin creditul acordat de furnizori.

Analiza funcţională presupune o grupare prealabilă a diferitelor operaţii realizate de întreprindere în raport cu natura, destinaţia sau funcţia lor, de unde şi originea expresiei analiza funcţională.

Funcţia de investiţie grupează imobilizările necorporale, corporale şi financiare pe cele două categorii (de exploatare şi în afara exploatării) indiferent de durata lor de viaţă. Imobilizările în afara exploatării includ terenuri, clădiri anexe, participaţiile, alte active financiare şi plasamentele financiare. Imobilizările de exploatare cuprind totalitatea imobilizărilor utilizate in exploatare cum sunt construcţiile, maşinile, utilajele, etc.

Funcţia de finanţare regrupează posturile privind capitalurile proprii, datoriile financiare cât şi provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Această funcţie stă la baza strategiei optime de finanţare a întreprinderii. Fluxurile de aprovizionare, producţie şi vânzări, generatoare de stocuri reale şi financiare care se înnoiesc cu o anumită regularitate, corespund funcţiei de exploatare.

Astfel, posturile de activ (stocuri, creanţe, clienţi, cheltuieli de exploatare constatate în avans) care sunt legate direct de operaţiile ciclului de exploatare constituie active circulante de exploatare care trebuie finanţate din datoriile de exploatare.

Toate celelalte posturi, reflectând operaţii diverse sunt regrupate în categoria activ circulant în afara exploatării având drept corespondent în pasiv datoriile în afara exploatării. Disponibilităţile băneşti şi creditele de trezorerie formează activul respectiv pasivul de trezorerie.

Astfel grupate elementele bilanţiere se vor evidenţia două categorii de utilizări în activ şi două categorii de resurse în pasiv.

Analiştii financiari apreciază că cel mai relevant este indicatorul nevoia de fond de rulment, deoarece pune în evidenţă nevoile ciclice neacoperite financiar din resursele temporare. Această apreciere porneşte de la analiza calitativă a activităţii de exploatare, calitate apreciată prin capacitatea ciclului de exploatare de a-şi echilibra nevoile temporare din resurse temporare.

Trăsăturile caracteristice echilibrului financiar sunt evidenţiate de structura bilanţului funcţional, fiind puse în evidenţă patru niveluri ale acestuia: fondul de rulment pentru exploatare, nivelul necesarului de fond de rulment pentru exploatare (NFRE), şi al necesarului de fond de rulment în afara exploatării (NFRAE) şi nivelul valorilor de trezorerie.

Bilanţul funcţional ACTIV PASIV

Funcţia de investiţie

Activ imobilizat brut (AI)Capital propriu

Amortismente şi provizioaneDatorii financiare

Funcţia de finanţare

Funcţia de exploatare

Activ circulant de exploatare (ACE)

Activ circulant în afara exploatării (ACAE)Disponibilităţi (D)

Datorii de exploatare (DE)

Datorii în afara exploatării (DAE)

Credite de trezorerie (CT)

Vom prezenta câteva cazuri, care conduc la degradarea echilibrului funcţional antrenând vulnerabilitatea întreprinderii.

a) Creşterea foarte rapidă a cifrei de afaceri. În acest caz întreprinderea cunoaşte o creştere a nevoii de fond de rulment paralelă cu cea a cifrei de afaceri. Fondul de rulment creşte mai lent decât nevoia de fond de rulment, generând o criză de trezorerie.

b) Creşterea insuficientă a cifrei de afaceri. În decursul exerciţiilor financiare, întreprinderea beneficiază de o trezorerie satisfăcătoare. Ca o reacţie la creşterea insuficientă a cifrei de afaceri, întreprinderea acceptă condiţii noi de reglementare faţă de clienţii săi,

48

concretizate în creşterea creanţelor sale, această creând o creştere bruscă a nevoii de fond de rulment, care degradează situaţia trezoreriei.

c) Întârzierea executării investiţiilor. Deşi întreprinderea beneficiază de o structură financiară echilibrată nu promovează o politică de investiţii care să-i permită rata sa de creştere. Datorită evoluţiei slabe a cifrei de afaceri, ea decide să recupereze întârzierile intervenite la nivelul investiţiilor, cu această ocazie având loc o scădere a fondului de rulment funcţional, rezultând o trezorerie netă negativă.

d) Acumularea pierderilor. Pierderile care sunt acumulate din mai multe investiţii vor diminua fondul de rulment funcţional, rezultând o trezorerie netă negativă.

Realizarea echilibrului funcţional ridică problema alegerii strategiei de finanţare a nevoii de fond de rulment: finanţare integrală cu fonduri permanente (presupunând o lipsă de flexibilitate) sau parţială şi în completare cu resurse de scurtă durată. Putem afirma că există o parte stabilă a nevoii de fond de rulment care trebuie, în general, să fie finanţată de fondurile permanente şi o parte fluctuantă care poate fi finanţată din capitalurile străine, materializate în angajamente. Strategia optimă de finanţare va fi cea care asigură cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor.

49

CAPITOLUL 5 ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII

Analiza orientată către studiul performanţelor furnizează informaţii utile atât managerilor, cât şi partenerilor externi care sunt interesaţi de rezultatele viitoare ale firmei.

Managerii utilizează contul de profit şi pierdere pentru evaluarea eficacităţii resurselor consumate şi proiectarea de noi strategii de firmă.

Aprecierea performanţelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierdere şi a elementelor din bilanţ poate fi privită într-o dublă perspectivă. Dacă bilanţul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exerciţiului, atunci contul de rezultate exprimă cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială, care au fost fluxurile de venituri şi cheltuieli care au marcat evoluţia întreprinderii de la începutul şi până la sfârşitul exerciţiului.

Definirea performanţelor unei întreprinderi se face diferit, în funcţie de interesele utilizatorilor de informaţie contabilă şi de principiile contabile reţinute pentru determinarea rezultatului.

Măsurarea tradiţională a rezultatelor contabile se bazează pe o comparare între cheltuielile reale efectuate de întreprindere în cursul unei perioade şi veniturile reale produse de activitatea sa în aceeaşi perioadă. Veniturile şi cheltuielile unei întreprinderii constituie punctul de plecare în stabilirea rezultatelor financiare, de aici rezultând importanţa strategiei şi tacticii financiare. În consecinţă rezultatul va permite evaluarea unui câştig sau a unei pierderi produse de activitatea întreprinderii.

5.1. Soldurile intermediare de gestiune

Obiective urmărite:- tratează contul de profit şi pierdere, punând in evidenţă modul în care funcţionează

întreprinderea şi rentabilitatea ei;- prezintă modul de formare al rezultatului net;- prezintă rezultatul gestiunii financiare la fiecare treaptă de acumulare.Necesitatea utilizării soldurilor intermediare de gestiune, numite şi marje, este impusă de

două cerinţe: analiza economico - financiară a întreprinderii, plecând de la datele contabile, şi stabilirea conturilor naţionale.

În fapt, soldurile intermediare de gestiune sunt indicatori sub forma unor marje de acumulare bănească, care pun în evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului, în strânsă conexiune cu structura de venituri şi cheltuieli aferente activităţii unei întreprinderi. Realizarea acestui obiectiv presupune o tratare in prealabil a contului de profit şi pierdere pentru a pune în evidenţă modul de funcţionare şi rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producţie a exerciţiului, valoare adăugată, excedent brut de exploatare, rezultat al exploatării, rezultat curent şi rezultat net al exerciţiului.

1. Marja comercială sau adaosul comercial este primul sold de gestiune care exprimă performanţa activităţii comerciale a întreprinderilor, această activitate presupunând cumpărarea şi revânzarea mărfurilor în aceiaşi stare.

Acest indicator este semnificativ în cazul întreprinderilor de distribuţie, iar în analiză el devine mai important dacă este detaliat pe produse sau subgrupe de produse. Marja comercială se calculează după relaţia:

Marja comercială = Venituri din vânzări de mărfuri – Costul mărfurilor vândute

50

Costul de cumpărare al mărfurilor vândute include preţul de cumpărare (preţ fără TVA) majorat cu cheltuielile de cumpărare şi corectat cu variaţia stocurilor de mărfuri.

Mărimea acestui sold este strâns legată de tipul politicii de vânzare promovată de întreprindere. Se constată că la întreprinderile care efectuează comerţ de lux, acest indicator prezintă valori ridicate. În schimb, o întreprindere care practică vânzarea prin autoservire va înregistra o marjă comercială mai redusă.

În determinarea marjei comerciale putem remarca următoarele aspecte: pot exista cheltuieli care să nu fie înregistrate ca şi componentă în costul de achiziţie al

mărfurilor cum ar fi: cheltuieli interne cu transportul, cheltuieli de personal aferente achiziţiilor dar contabilizate după natura lor.

în anumite cazuri subvenţiile constituie un adevărat complement al preţului de vânzare al mărfurilor dar nu sunt incluse în marja comercială. Este vorba despre subvenţii acordate de stat pentru unele produse de strictă necesitate, în vederea menţinerii unor preţuri.

2. Producţia exerciţiului este o sumă de valori neomogene (cost achiziţie, cost producţie), reflectând însă nivelul activităţii unei întreprinderi mult mai fidel decât indicatorul CA.

Producţia exerciţiului caracterizează activitatea globală desfăşurată de întreprinderile de producţie şi /sau prestări de servicii şi se obţine prin însumarea unor elemente eterogene din punct de vedere al evaluării:

producţia vândută, evaluată la preţ de vânzare (exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturării);

producţia stocată (stocaj sau destocaj), evaluată la cost de producţie; producţia imobilizată, evaluată la cost de producţie.Relaţia de calcul a producţiei exerciţiului este următoarea:

Producţia exerciţiului = Producţia vândută +/-Producţia stocată + Producţia imobilizată

3. Valoarea adăugată (VA) exprimă creşterea de valoare pe care întreprinderea o adaugă la serviciile şi bunurile aduse de la terţi. Acest indicator asigură legătura între contabilitatea întreprinderii şi contabilitatea naţională. Agregarea valorii adăugate duce la determinarea Produsului Intern Brut. Se poate calcula prin două metode:

1. Metoda deductivăValoarea adăugată = Marja comercială + Producţia exerciţiului – Consumuri de la terţi

2. Metoda adiţională prin însumarea acumulărilor care se repartizează partenerilor la activitatea economică:

cheltuieli cu personalul, CAS şi ajutorul de şomaj; cheltuieli cu impozite şi taxe; dividende acţionari; capacitatea de autofinanţare.

4. Excedentul brut al exploatării (EBE) măsoară profitul economic brut care provine din ciclul de exploatare. Cu alte cuvinte, acest indicator arată ce îi rămâne întreprinderii după ce din valoarea adăugată e scăzut costul forţei de muncă şi valoarea impozitelor şi taxelor aferente. Excedentul brut al exploatării este independent de politica financiară şi politica de amortizare a întreprinderii, admiţând că amortizarea şi provizioanele sunt doar cheltuieli calculate nu şi plătite.

EBE constituie resursa principală a întreprinderii care va fi utilizată pentru menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie a întreprinderii, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit şi dividendelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior.

51

EBE = VA + Subvenţii de exploatare – Chelt. cu personalul –Chelt. cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

5. Rezultatul exploatării (profit sau pierdere) măsoară profitul economic al societăţii, independent de politica financiară, fiscală şi de distribuţie a dividendelor, ţinând cont doar de consumul capitalului fix (amortizare).

Rezultatul exploatării permite comparaţiile între întreprinderi care promovează politici de amortizare diferite.

6. Rezultatul curent (RC) este rezultatul aferent activităţilor cu caracter repetitiv normal. Acest indicator nu include rezultatele excepţionale care au o natură neobişnuită, permiţând analiza dinamicii rezultatelor curente ale întreprinderii pe mai multe exerciţii succesive.

7. Rezultatul net al exerciţiului este rezultatul care urmează fie distribuit sub forma dividendelor către acţionari pentru capitalurile subscrise şi/sau să se reinvestească în întreprindere. Profitul net repartizat constituie sursă de finanţare proprie sau element de autofinanţare generat de activitatea întreprinderii.

5.2. Capacitatea de autofinanţare (CAF)

Obiective: reflectă, la sfârşitul exerciţiului financiar, potenţialul financiar degajat de activitatea

rentabilă a întreprinderii; evidenţiază potenţialul financiar de creştere economică a întreprinderii, respectiv sursa

financiară generată de activitatea industrială şi comercială a firmei după scăderea tuturor cheltuielilor care generează o plată monetară la o anumită scadenţă;

reflectă forţa financiară a unei întreprinderi, garanţia securităţii şi independenţei acesteia;

Diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile încasabile conduce la un alt indicator important, care evidenţiază remunerarea întreprinderii şi anume capacitatea de autofinanţare. CAF se poate calcula prin două metode:

a) metoda deductivă (din EBE)

CAF = EBE ++ Alte venituri de exploatare încasabile- Alte cheltuieli de exploatare plătibile+ Venituri financiare încasabile- Cheltuieli financiare plătibile+ Venituri excepţionale încasabile- Cheltuieli excepţionale plătibile- Participarea salariaţilor la profit- Impozitul pe profit

52

Rezultatul exploatării = EBE+ Venituri din provizioane pentru exploatare +Alte venituri din exploatare - Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare - Alte cheltuieli pentru exploatare

Rezultatul curent = Rezultatul exploatării + Venituri financiare – Chelt. financiare

Rezultatul net al exerciţiului =Rez. curent + Rez. excepţional – Impozit pe profit

b) metoda aditivă (de la rezultatul net)

CAF = Rezultatul net + Cheltuieli calculate – Venituri calculate

CAF ia în considerate doar operaţiunile de gestiune şi este măsurată în momentul angajării cheltuielilor / realizării veniturilor; măsoară rentabilitatea unei perioade date. Determinarea capacităţii de autofinanţare a exerciţiului poate fi prezentată schematic în figura următoare:

53

Cheltuieli generatoare de plăţi monetaredin exploatarefinanciareexcepţionaleimpozit pe profit

E.B.E.

Venituri generatoare de încasări monetare

din exploatarefinanciareexcepţionale

C.A.F.Cheltuieli calculateamortizări şi provizioane (de exploatare, financiare, excepţionale)valoarea net contabilă a elementelor de activ cedate

Venituri calculate şi venituri din cesiuni

-reluări asupra amortismentelor şi provizioanelor-cote părţi din subvenţii virate asupra rezultatului exerciţiului-venituri din cesiunea elem.de activ

Rezultatul net al exerciţiului

+-

-+

Exemplu:1) Pe baza următoarelor date extrase din contul de profit şi pierdere al unei întreprinderi,

calculaţi rezultatul exploatării, financiar şi excepţional şi determinaţi soldurile intermediare de gestiune (SIG) şi capacitatea de autofinanţare (CAF), prin ambele metode.

Contul de profit şi pierdere -mii lei-

Cheltuieli Suma Venituri SumaCheltuieli privind mărfurileCheltuieli cu materiile primeCheltuieli cu energia/apăCheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi Cheltuieli cu impozite, taxe şiasimilateCheltuieli cu personalulAlte cheltuieli de exploatareCheltuieli de exploatare cuamortizările şi provizioaneleChelt. de exploatare - TotalCheltuieli din diferenţe de curs valutarCheltuieli privind dobânzile

Chelt. financiare - TotalChelt. excepţionale privind operaţiile de gestiuneValoarea net contabilă a elementelor de activ cedateChelt. cu amortizările şi provizioanele excepţionaleChelt. Excepţionale - Total Impozit pe profit

8.210.6001.215.3303.911.2003.955.500

814.550

9.050.200123.500

1.293.100

28.573.980516.300

618.900

1.135.200386.200

410.600

390.000

1.186.8007.777.905

Venituri din vânzarea mărfurilorProducţia vândutăCifra de afaceriVenituri din producţia stocată (SC711)Producţia exerciţiuluiVenituri din provizioane

Venituri din expl. - TotalVenituri din titluri deplasamentVenituri din diferenţe de curs valutarVenituri din dobânziVenituri fin. - TotalVenituri excepţionale din operaţii de gestiuneVenituri din cesiunea elementelor de activVenituri din provizioane

Venituri excepţ. - Total

26.410.900

29.300.40055.711.3001.890.700

31.191.100211.400

57.813.4001.640.000

1.391.400

190.7003.222.100

493.000

410.000

69.100

972.100

Rezultatul exploatării = Venituri din exploatare - Cheltuieli de exploatare

Rezultatul exploatării = 57.813.400 – 28.573.980 = 29.239.420

Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

Rezultatul financiar = 3.222.100 – 1.135.200 = 2.086.900

Rezultatul excepţional = Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionale

Rezultatul excepţional = 972.100 – 1.186.800 = - 214.700

SIG:MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Costul mărfurilor vândute

MC = 26.410.900 – 8.210.600 = 18.200.300

PE = Producţia vândută +/- Producţia stocată + Producţia imobilizată

54

PE = 29.300.400 + 1.890.700 = 31.191.100

VA = MC + PE – consumuri din afară (de la terţi)

VA = 18.200.300 + 31.191.100 – (3.911.200+3.955.500+1.215.330)=40.309.370

EBE = VA + subvenţii de exploatare - Impozite şi taxe - Chelt. cu personalul

EBE= 40309370-814550-9050200=30444620

Rezultatul exploatării = EBE + Alte venituri de exploatare + Reluări asupra amortizărilor şi provizioanelor – Alte cheltuieli de exploatare - Amortizări şi provizioane calculate

Rezultatul expl. = 30.444.620+211.400-123.500-1.293.100 = 29.239.420

RC. = Rezultatul expl. + Venituri financiare - Cheltuieli financiare

RC. = 29239420 + 3222100 – 1135200 = 31326320

Rezultatul net al exerciţiului = RC + Venituri excepţionale – Cheltuieli excepţionale – Impozitul de profit

Rezult. net al ex. = 31.326.370+972.100+1.186.800–7.777.905 = 23.333.715

Capacitatea de autofinanţare:a) metoda deductivă

EBE 30.444.620+ Alte venituri de exploatare -- Alte cheltuieli de exploatare - 123.500+ Venituri financiare (mai puţin provizioanele) +3.222.100- Chelt. financiare (mai puţin amortiz. si proviz.) - 1.135.200+ Venituri excepţionale din operaţii de gestiune +493.000- Chelt. excepţionale privind operaţiile de gestiune - 386.200- Impozit pe profit - 7.777.905= CAF 24.736.915

b) metoda adiţionalăRezultatul net al exerciţiului 23.333.715- Venituri din cesiunea elem. de activ cedate -410.000- Reluări asupra provizioanelor excepţionale - 69.100- Reluări asupra provizioanelor de exploatare -211.400+VNC a elementelor de activ cedate +410.600+ Amortiz. şi proviz. excepţionale calculate +390.000+ Amortiz. şi proviz. financiare calculate -+ Amortiz. şi proviz. de exploatare calculate +1.293.100= CAF 24.736.915

55

2) Pe baza următoarelor date calculaţi SIG şi CAF pentru ambele metode:Cheltuieli privind mărfurile 120.000, cheltuieli cu materiile prime 23.850, cheltuieli cu

terţii 54.460, cheltuieli cu personalul 30.500, diferenţe de curs valutar nefavorabile 5000, cheltuieli cu dobânzile 8.000, cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune 3.500, cheltuieli excepţionale privind operaţiile de capital 2.000, cheltuieli excepţionale cu amortizările şi provizioanele 990, cheltuieli cu impozitul pe profit 2.800, producţia vândută 247.000, alte venituri de exploatare 13.100, diferenţe de curs valutar favorabile 25.000, venituri financiare din provizioane 7.000, venituri din cesiunea elementelor de activ 3.000, venituri excepţionale din provizioane 1.200.

56

CAPITOLUL 6 ANALIZA FLUXURILOR FINANCIARE

6.1. Tabloul de finanţare „nevoi-resurse”

Analiza funcţională evidenţiază în special activitatea întreprinderii şi rezultatele acesteia. Instrumentele utilizate pentru atingerea obiectivelor sale sunt tabloul soldurilor intermediare de gestiune şi tabloul de finanţare ca instrument ventral al studiului privind echilibrul funcţional dinamic. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune reflectă diferitele paliere succesive în formarea rezultatului final, în timp ce tabloul de finanţare evidenţiază variaţia trezoreriei nete rezultată din confruntarea variaţiei fondului de rulment net global cu variaţia nevoii de fond de rulment pentru exploatare şi în afara exploatării.

Tabloul de finanţare furnizează informaţii privind evoluţia globală a trezoreriei, ca rezultantă a echilibrului financiar, fără a evidenţia aportul fluxurilor financiare legate de exploatare, de finanţare sau de elementele excepţionale. Aceste explicaţii sunt oferite de tablourile fluxurilor financiare, respectiv de tabloul plurianual al fluxurilor financiare care evidenţiază trezoreria la nivelurile economic, financiar şi excepţional, şi de tabloul explicativ al variaţiei trezoreriei care analizează fluxurile de trezorerie rezultate din activitatea curentă, de investiţii şi de finanţare.

Tabloul de finanţare explică modul de formare a fondului de rulment net global şi modul de utilizare a acestuia, până la determinarea unei trezorerii nete ca rezultat al bilanţului de la sfârşitul exerciţiului contabil. Se stabileşte, în principal, pe baza a două bilanţuri succesive şi a contului de profit şi pierdere aferent exerciţiului analizat.

Trezoreria întreprinderii variază nu numai ca efect al cheltuielilor şi veniturilor exerciţiului, ci şi ca urmare a variaţiei stocurilor de active şi a soldurilor de creanţe şi datorii, la sfârşitul exerciţiului faţă de începutul acestuia. Trezoreria întreprinderii, fiind unică, se va modifica şi ca urmare a cheltuielilor plătibile pentru investiţii, cât şi a fluxurilor de capital şi dobânzilor generate de activitatea financiară şi excepţională a întreprinderii în cursul exerciţiului.

Tabloul de finanţare cuprinde două părţi.Prima parte analizează modul de realizare, în dinamică, a echilibrului structural între

elementele stabile ale bilanţului funcţional, (utilizări şi resurse), adică variaţia fondului de rulment net global (∆FRNG). Această parte a tabloului de finanţare este rezultatul politicii de investiţii şi de finanţare promovată de întreprindere în decursul perioadei analizate.

Partea a doua a tabloului de finanţare explică variaţia fondului de rulment net global pe baza elementelor din partea de jos a bilanţului funcţional, evidenţiind aspectele conjuncturale ale activităţii şi incidenţele lor asupra trezoreriei. Această parte analizează modul cum s-a utilizat fondul de rulment net global (pentru acoperirea nevoii de fond de rulment) în asigurarea echilibrului funcţional între elementele ciclice ale bilanţului (utilizări şi resurse ciclice) şi al echilibrului monetar dintre încasări şi plăţi.

57

6.2. Tablourile fluxurilor financiare

În funcţie de evoluţia teoriei şi practicii financiare, s-au elaborat diferite tipuri de tablouri pentru analiza fluxurilor financiare. Ele au rolul de a explica fluxurile financiare care antrenează variaţia trezoreriei, fiind centrate pe conceptul de excedent de trezorerie şi nu pe noţiunea de echilibru financiar. Fluxurile privind investiţiile, operaţiile financiare, sau alte elemente sunt regrupate după priorităţi (prioritatea investiţiilor sau prioritatea rambursării datoriilor financiare) şi reflectă, de la caz la caz, fie resurse suplimentare, fie nevoi de trezorerie. În consecinţă, metodologia elaborării tablourilor este diferită, dar variaţia trezoreriei este rezultanta aceloraşi fluxuri.

Există diferite tablouri prezentând fluxuri financiare şi anume:- tabloul fluxurilor de trezorerie;- tabloul plurianual al fluxurilor financiare;- tabloul explicativ al variaţiei trezoreriei.Tabloul fluxurilor de trezorerieStructura tabloului se fundamentează pe următoarea logică financiară: tabloul urmăreşte, în

primul rând să evidenţieze capacitatea întreprinderii de a genera trezorerie din întreaga sa activitate.

Trebuie apoi să se constate în ce măsură conducerea întreprinderii are posibilitatea de a conserva în totalitate, sau parţial, această trezorerie. Interesează deci mărimea prelevărilor obligatorii care afectează această trezorerie ca şi partea care rămâne la dispoziţia conducătorilor întreprinderii, reprezentând fluxul de trezorerie disponibil.

Demersul continuă cu cercetarea modului de utilizare a trezoreriei rămasă la dispoziţia întreprinderii, în special pentru finanţarea investiţiilor, evidenţiindu-se astfel logica deciziilor de investiţii luate de conducătorii întreprinderii.

Acest model de analiză evidenţiază gradul de libertate de care dispune întreprinderea în gestionarea lichidităţilor, în raport cu potenţialul sau şi ierarhizarea prelevărilor pe care aceasta le suportă.

Tabloul plurianual al fluxurilor financiareAcest tablou sintetizează pe o perioadă suficient de lungă fluxurile economice şi financiare

degajate de activitatea întreprinderii.Tabloul este structurat în trei părţi:Prima parte a tabloului, regrupând fluxurile economice, realizează o paralelă între

rezultatul operaţiilor de exploatare (rezultat economic brut) şi investiţiile necesare menţinerii şi creşterii activităţii de exploatare a întreprinderii, respectiv investiţiile în imobilizări de exploatare şi variaţia NFR.

Aspectul financiar, evidenţiat de partea a doua a tabloului, este pus în evidenţă prin gruparea operaţiilor privind îndatorarea globală (generatoare de fluxuri financiare sub forma variaţiei datoriilor financiare inclusiv creditele bancare curente) şi a altor operaţii realizate cu partenerii “neindustriali” ai întreprinderii, în special cu împrumutătorii, statul şi acţionarii (operaţii generatoare de fluxuri de repartiţie sub forma cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit şi a dividendelor plătite).

Partea a treia a tabloului regrupează celelalte fluxuri financiare neevidenţiate încă, fluxuri care au, fie caracter aleatoriu (venituri financiare, venituri din cesiunea imobilizărilor), fie excepţional (pierderi sau venituri excepţionale, creşterea capitalului propriu).

Regruparea fluxurilor financiare presupune existenţa a două documente de sinteză:- contul de profit şi pierdere, conţinând fluxurile privind operaţiile curente şi excepţionale;tabloul de finanţare (tabloul întrebuinţări - resurse) care furnizează (în prima parte)

informaţii privind întrebuinţările de durată ale exerciţiului şi resursele corespunzătoare pentru

58

finanţarea acestora (în principiu, sumele indicate corespund fluxurilor de încasări şi plăţi, cu excepţia capacităţii de autofinanţare) şi indică variaţia NFR (în partea a doua) şi a TN.

Legătura între contul de profit şi pierdere şi tabloul de finanţare bazat pe concepţia funcţională se realizează prin calculul CAF.

Tabloul explicativ al variaţiei trezorerieiSchema funcţională a acestui tablou evidenţiază contribuţia a trei funcţii esenţiale ale

întreprinderii la variaţia trezoreriei exerciţiului: exploatarea, investiţia şi finanţarea.Tabloul arată că fluxul net de trezorerie rezultat din operaţiile de finanţare depinde de

modul în care trezoreria exploatării acoperă nevoile de finanţare determinate de activitatea de investiţi.

Elaborat pe o perioadă de mai multe exerciţii financiare, tabloul permite cunoaşterea politicilor de investiţii şi de finanţare promovate de întreprindere şi a gradului de acoperire a nevoilor prin CAF.

Gruparea activităţilor întreprinderii în raport cu principalele trei funcţii, constituie un cadru practic, atât pentru caracterizarea comportamentului financiar cât şi pentru stabilirea previziunilor întreprinderii.

59

CAPITOLUL 7METODE DE ANALIZĂ A SITUAŢIILOR FINANCIARE

Documentele financiare reflectă atât poziţia firmei la un moment dat, cât şi activităţile ei pe parcursul unei anumite perioade de timp trecute. Totuşi, adevărata valoare a documentelor financiare constă în faptul că acestea pot fi utilizate pentru a previziona câştigurile viitoare ale firmei şi dividendele. Din punctul de vedere al unui investitor, previzionarea viitorului reprezintă cel mai important aspect al analizei financiare, în timp ce, din punctul de vedere al echipei manageriale, analiza documentelor financiare este utilă atât ca mod de a anticipa condiţiile viitoare, cât şi, mai important, ca punct de plecare în planificarea acţiunilor care să influenţeze evenimentele viitoare.

O analiză a ratelor financiare ale unei firme este, în general, primul pas într-o analiză financiară. Ratele sunt astfel concepute încât să scoată în evidenţă legăturile existente între diversele conturi financiare. De exemplu, firma A poate avea o datorie de 5 248 760 $ şi cheltuieli cu dobânzile de 419 900 , în timp ce firma B are o datorie de 52 647 980 $ şi cheltuieli cu dobânzile de 3 948 600 $. Care companie este mai puternică? Adevărata pondere a acestor datorii, ca şi capacitatea firmelor de a onora datoriile pot fi analizate prin: (1) compararea datoriei fiecărei firme cu activele pe care le posedă şi (2) compararea dobânzii pe care fiecare firmă trebuie să o plătească cu venitul disponibil, din care aceste dobânzi pot fi plătite. Astfel de comparaţii se fac prin analiza ratelor financiare.

7.1. Tipuri principale de rate financiare

Fiecare tip de analiză financiară are un scop sau o utilizare care determină urmărirea diferitelor relaţii financiare între conturi. De exemplu, analistul poate să fie un bancher, care trebuie să decidă dacă să acorde sau nu unei firme un credit pe termen scurt. Bancherii analizează în primul rând lichiditatea unei firme – capacitatea acesteia de a-şi onora datoriile pe termen scurt – şi de aceea ei folosesc ratele financiare care măsoară această caracteristică. Prin contrast, creditorii pe termen lung se preocupă mai mult de puterea de câştig şi de eficienţa operaţională. Ei ştiu că operaţiile neprofitabile vor duce la scăderea valorii activelor şi că o poziţie puternică în prezent nu reprezintă neapărat o garanţie că vor exista fonduri pentru răscumpărarea unei obligaţiuni cu perioada de maturitate de 20 de ani. Investitorii în capital social sunt, de asemenea, interesaţi de profitabilitatea pe termen lung şi de eficienţă. Echipa managerială este interesată, desigur, de toate aceste aspecte ale analizei financiare – deoarece firma pe care o conduce trebuie să fie capabilă să onoreze şi datoriile pe termen scurt şi cele pe termen lung şi, în egală măsură, trebuie să câştige profituri pentru acţionari.

Ratele financiare se clasifică în şase tipuri fundamentale:1. Rate de lichiditate, care măsoară capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile de plată pe

termen scurt, cu perioadă de maturitate mică.2. Rate privind managementul datoriei, care explică în ce măsură firma se finanţează prin

credite.3. Rate privind managementul activelor, care măsoară gradul de eficacitate a firmei în

utilizarea activelor de care dispune.4. Rate de profitabilitate, care măsoară eficacitatea generală a echipei manageriale, aşa

cum rezultă ea din veniturile obţinute din vânzări şi din rentabilitatea investiţiilor.

60

5. Rate de creştere, care măsoară abilitatea firmei de a-şi menţine poziţia economică, atunci când economia şi industria respectivă se află într-o perioadă de expansiune.

6. Rate ale valorii de piaţă, care măsoară capacitatea echipei manageriale de a crea o valoare de piaţă care să fie mai mare decât costurile şi investiţiile implicate în afacere.

Aceste rate de evaluare sunt măsura cea mai completă a performanţei, în sensul că reflectă riscul asociat companiei (primele două) şi ratele de rentabilitate (următoarele trei). Ratele de valoare de piaţă sunt de o importanţă majoră pentru că ele se relaţionează în mod direct cu obiectivele urmărite, adică maximizarea valorii firmei şi a bunăstării acţionarilor.

7.1.1. Ratele de lichiditate

De obicei, prima grijă a unui analist financiar este lichiditatea: va putea firma să-şi onoreze obligaţiile care au termenul de scadenţă în viitorul apropiat? Pot fi aceste obligaţii onorate ? Deşi o analiză de lichiditate completă necesită utilizarea bugetelor de numerar, analiza ratelor rezultate prin compararea sumei de bani în casă şi a altor active curente cu obligaţiile financiare curente oferă o măsură rapidă şi uşor de utilizat pentru lichiditate.

Rata curentă (lichiditatea curentă) se calculează prin împărţirea valorii activelor curente la valoarea pasivelor curente. În activele curente sunt incluse de obicei banii lichizi, valorile mobiliare foarte lichide, efectele comerciale de primit şi stocurile; pasivele curente sunt formate din efectele comerciale de plătit, împrumuturi bancare pe termen scurt, partea din creditul pe termen lung a cărei scadenţă este în limita intervalului de timp considerat (prezent), impozite pe venit de plătit şi alte cheltuieli (în principal cele cu salariile). Dacă o companie trece prin dificultăţi financiare, aceasta începe să onoreze plăţile (efectele comerciale de plătit) mai târziu, să acumuleze credite bancare şi aşa mai departe. Dacă aceste pasive curente cresc mai rapid decât activele curente, rata curentă scade, ceea ce poate fi semnalul apariţiei unor probleme. Rata curentă este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilităţii pe termen scurt, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt perfect acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate în bani lichizi în decursul unei perioade, care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor.

Formula ratei curente este: Rata curentă = active curente / pasive curenteCu toate că rezultatele obţinute se compară, de regulă, cu media pe industrie, aceasta nu

reprezintă un număr magic pe care toate firmele din sector trebuie să încerce să îl atingă. De fapt, unele firme foarte bine conduse se pot plasa deasupra valorii respective, iar alte firme, de asemenea foarte bune se pot plasa sub valoarea mediei pe industrie. Totuşi, dacă ratele financiare pentru o anumită firmă sunt foarte departe de valoarea mediei pe industrie, analistul trebuie să cerceteze motivele pentru care există această variaţie; deci, o distanţare mare faţă de media pe industrie trebuie să îl determine pe analistul financiar să cerceteze mai în amănunt.

Rata rapidă sau testul acid se calculează prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor curente şi împărţirea diferenţei astfel obţinute la valoarea pasivelor curente. Stocurile sunt, de obicei, cel mai puţin lichide dintre toate componentele activelor curente ale unei firme; pierderile posibile pot să apară mai ales în momentul în care se pune problema lichidării acestor stocuri. De aceea, acest raport se consideră un “test acid” pentru măsurarea capacităţii firmei de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt.

Rata rapidă (testul acid)= (active curente – stocuri) / pasive curente

61

7.1.2. Ratele privind managementul datoriei (creditului)

Măsura în care o firmă utilizează creditul pentru finanţare sau levierul financiar – financial leverage”) are implicaţii importante. Mai întâi, creditorii analizează valoarea capitalului propriu, sau cantitatea de fonduri implicată în afacere de către proprietarii acesteia, pentru a-şi face o idee despre siguranţa creditului. Dacă proprietarii afacerii aduc pentru finanţarea acesteia doar o mică proporţie din totalul necesar pentru finanţare, riscurile la care este supusă întreprinderea sunt suportate în principal de către creditori. În al doilea rând, prin achiziţionarea fondurilor prin credit, proprietarii menţin controlul asupra firmei, deşi au investit o cantitate limitată de fonduri în aceasta. În al treilea rând, dacă firma, în urma folosirii fondurilor din credite, câştigă mai mult decât suma care trebuie plătită ca dobândă, acest surplus duce la creşterea bunăstării proprietarilor. De exemplu, dacă activele folosite au o rată de rentabilitate de 10 % iar datoria are o rată a dobânzii de numai 8%, există o diferenţă între cele două de 2% care se varsă acţionarilor. Însă levierul financiar are şi alte efecte. Dacă rata de rentabilitate a activelor scade la 3% diferenţa dintre aceasta şi rata dobânzii de plătit trebuie să se acopere din capitalul propriu. Dacă rata de rentabilitate a activelor este mai mare decât rata dobânzii de plătit, rezultatul levierului financiar este favorabil pentru firmă; în cea de-a doua situaţie, rezultatul este nefavorabil.

Firmele care au un levier financiar scăzut (deci cu proporţia creditului mai mică în totalul pasivelor) au un grad de risc mai mic atunci când economia se află într-o perioadă de recesiune, dar în aceeaşi măsură ele au profituri mai mici într-o perioadă de boom. Dimpotrivă, firmele care au un levier financiar ridicat (deci cu proporţie mai mare a creditului în totalul pasivelor) sunt în pericol de a suferi pierderi substanţiale, dar dispun şi de şansa de a realiza profituri la fel de mari. Perspectivele unor profituri mari sunt atrăgătoare, dar investitorilor nu le place riscul. De aceea, deciziile referitoare la utilizarea levierului financiar trebuie astfel luate încât să se stabilească un echilibru între gradul de risc şi profiturile aşteptate.

Determinarea sumei optime de datorie pentru o anumită firmă este un proces complex. Pentru moment, vom analiza două dintre ratele cele mai utilizate pentru analiza financiară în managementul datoriei, deoarece: (1) ele folosesc rate bilanţiere pentru a determina măsura în care finanţarea activelor s-a făcut prin fonduri împrumutate şi (2) ele folosesc rate bazate pe contul de profit şi pierderi pentru a determina de câte ori valoarea cheltuielilor fixe (cum ar fi cele cu plata dobânzii) intră în valoarea profiturilor operaţionale. Aceste două rate sunt complementare şi sunt utilizate de majoritatea analiştilor.

Rata îndatorării. Raportul dintre valoarea totală a datoriei şi valoarea totală a activelor, denumit în general rata îndatorării, măsoară cât la sută din totalul de fonduri provine din credit. Datoria include pasivele curente şi toate obligaţiunile. Creditorii preferă rate mici ale îndatorării, deoarece, cu cât acest raport este mai mic, cu atât există o protecţie mai mare împotriva eventualelor pierderi suferite de creditori, în cazul unui faliment. Spre deosebire de preferinţa creditorilor pentru o rată a îndatorării scăzută, proprietarii unei afaceri ar putea să urmărească un levier financiar ridicat, fie din motive de creştere a câştigurilor, fie din dorinţa de a nu pierde controlul asupra companiei, în cazul în care sunt obligaţi să emită noi acţiuni. Dacă rata îndatorării este prea mare, există pericolul de a încuraja o comportare iresponsabilă din partea proprietarilor afacerii. Deoarece partea lor de fonduri devine extrem de mică în raport cu cantitatea de fonduri împrumutate, există riscul unei activităţi speculative care, dacă se dovedeşte de succes, ar putea aduce câştiguri substanţiale acţionarilor. Dacă activitatea speculativă se dovedeşte un eşec, proprietarii vor suferi doar o pierdere moderată, pentru că au investit în afacere fonduri puţine şi limitate.

Rata îndatorării = total datorie / total activeRata de acoperire a dobânzilor (RAD) se determină prin împărţirea valorii profiturilor

firmei înainte de plata dobânzilor şi impozitelor la valoarea cheltuielilor cu dobânda. Acest raport defineşte măsura în care veniturile pot să scadă fără ca această scădere să determine probleme financiare pentru firmă, ca urmare a incapacităţii de a-şi onora

62

dobânzile anuale. Incapacitatea dea onora obligaţiile anuale de plată a dobânzilor poate să ducă la acţionarea firmei în justiţie de către creditori şi la un posibil faliment. De remarcat că, la numărător se foloseşte valoarea profitului înainte de plata impozitelor. Deoarece impozitul pe venit se calculează după deducerea cheltuielilor cu dobânzile, capacitatea de a plăti dobânda nu este influenţată de impozite.

Acoperirea cheltuielilor fixe. Rata de acoperire a cheltuielilor fixe (RAF) este asemănătoare cu rata RAD; diferenţa este aceea că această rată ia în considerare situaţia în care firmele închiriază active şi încheie contracte de leasing care presupun obligaţii pe termen lung. Contractele de leasing sunt extrem de utilizate în prezent, determinând ca rata de acoperire a cheltuielilor fixe să fie preferată ratei de acoperire a dobânzilor, în mai toate analizele financiare. “Cheltuielile fixe” se definesc ca fiind cheltuieli cu dobânzile plus obligaţii anuale provenite din contractul de leasing pe termen lung, iar rata de acoperire a cheltuielilor fixe se defineşte după cum urmează:

7.1.3. Rate privind managementul activelor

Ratele folosite în managementul activelor măsoară gradul de eficacitate cu care firma utilizează activele pe care le are la dispoziţie. Toate aceste rate presupun comparaţii între cifra de vânzări şi diferitele poziţii contabile de active. Ele pleacă de la ideea că există un “echilibru” raţional între cifra de vânzări şi diversele poziţii contabile, care desemnează activele firmei – adică stocurile, efectele comerciale de primit, activele fixe şi altele.

Rotaţia stocurilor. Rata rotaţiei stocurilor, definită ca fiind cifra vânzărilor împărţită la valoarea stocurilor, se calculează după cum urmează:

Rata rotaţiei stocurilor = Cifra vânzărilor/Valoarea stocurilorExistă trei probleme în calcularea şi interpretarea rotaţiei stocurilor. Prima este aceea că

cifra vânzărilor se exprimă în preţul pieţei; în schimb, stocurile sunt introduse în calcul la valoarea lor contabilă, care reprezintă, de cele mai multe ori, costuri istorice – de aceea, poate că ar fi mai potrivit ca în loc de cifra vânzărilor, la numărătorul raportului să se folosească costul bunurilor vândut. Totuşi, cele mai multe calcule ale rotaţiei stocurilor se fac folosind cifra vânzărilor. De aceea, pentru a permite o comparaţie adecvată între companii şi industrie, este necesar să se folosească cifra de vânzări, la numărătorul raportului.

A doua problemă este aceea că evaluarea stocurilor poate fi diferită de la firmă la firmă, în cadrul aceleiaşi industrii. În general, se utilizează metoda de evaluare LIFO (last in, first out – ultimul intrat, primul ieşit). Însă, dacă se foloseşte această metodă, aceasta poate să ducă la includerea în calcul a unor stocuri mai vechi, cu valori mai mici, iar aceasta poate duce la o rotaţie a stocurilor mai mare.

Ultima problemă constă în faptul că, pentru a calcula această rată, se iau în calcul vânzările anuale, în timp ce stocurile se consideră la o anumită valoare, corespunzătoare unui anumit moment în timp. De aceea, este mai corect să se utilizeze o medie anuală a stocurilor, medie care se calculează prin însumarea valorilor stocurilor la fiecare sfârşit de lună, pentru toate cele 12 luni, rezultatul fiind împărţit la 12, sau prin însumarea stocurilor de început şi de sfârşit de lună şi împărţirea rezultatului la 2. Dacă se ştie că afacerile firmei au un caracter sezonier, sau că a

63

RAD =

RAF =

existat o tendinţă clară de creştere sau descreştere a vânzărilor pe parcursul anului, aceste ajustări sunt neapărat necesare.

Perioada medie de colectare (PMC) sau Durata medie de încasare a clienţilor se foloseşte pentru analizarea efectelor comerciale de primit; este, de fapt, un mod de a măsura rotaţia efectelor comerciale de primit şi se calculează în două etape: (1) cifra anuală a vânzărilor se împarte la 365, pentru a se afla media vânzărilor zilnice; (2) valoarea efectelor comerciale de primit se împarte la cifra zilnică a vânzărilor pentru a se afla numărul reprezentând vânzările zilnice blocate în efectele comerciale de primit. Această valoare se numeşte PMC, deoarece reprezintă numărul de zile între momentul vânzării şi momentul primirii banilor lichizi aferenţi acesteia. Schimbarea acestui raport va avea un impact şi asupra ratelor de lichiditate.

Pentru determinarea perioadei medii de colectare se parcurg două etape:Etapa 1: determinarea mediei vânzărilor zilnice:

Media vânzărilor zilnice = Cifra anuală a vânzărilor / 365Etapa 2: Determinarea vânzărilor zilnice blocate în efectele comerciale de primit:

PMC = Efecte comerciale de primit / Media vânzărilor zilnicePentru companiile care nu vând marfă în rate, PMC poate fi evaluată prin compararea cu

termenii de credit pe care firma îi oferă la vânzare. De exemplu, dacă se vinde marfă cu termen de achitare în 30 de zile de la preluare, iar perioada medie de colectare este de 91 de zile, este clar că, în general, clienţii nu îşi achită facturile la timp. Dacă în ultimii ani se poate observa o tendinţă de creştere a PMC, în timp ce termenii de credit la vânzare nu s-au modificat, aceasta susţine şi mai mult ideea că ar trebui luate măsuri de redresare a modului şi perioadei de colectare.

Legat de analiza efectelor comerciale de primit, mai trebuie să menţionăm un alt instrument folosit şi anume schema vârstei (vechimii) acestor efecte comerciale care grupează efectele comerciale de primit după numărul de zile de la constituire.

Totuşi, este dificil să se determine cu precizie câţi clienţi nu îşi achită facturile, chiar şi dispunând de informaţia de mai sus.

Rotaţia activelor fixe. Rata rotaţiei activelor fixe, numită şi rată de utilizare a activelor fixe, măsoară cât de eficientă este firma în utilizarea maşinilor şi echipamentelor. Este, de fapt, raportul dintre cifra vânzărilor şi activele fixe la valoarea netă.

Rata rotaţiei activelor fixe = Cifra vânzărilor / Active fixe la valoarea netăAtunci când rotaţia activelor fixe este folosită pentru a compara diverse firme, poate apărea

o problemă. Să ne amintim că toate activele, cu excepţia numerarului şi a creanţelor comerciale, sunt înregistrate în contabilitate la valoarea lor istorică. Inflaţia ar putea determina ca valoarea contabilă a multor active, achiziţionate în trecut, să fie mult sub valoarea lor reală. De aceea, dacă comparăm o firmă veche, care şi-a achiziţionat majoritatea activelor cu mulţi ani în urmă, la preţuri scăzute, cu o companie nouă, care şi-a achiziţionat activele de curând, la preţurile actuale, probabil că, în urma calculului, va rezulta că firma mai veche are o rotaţie a activelor mai bună (mai mare) decât firma mai nouă. Totuşi, acest rezultat nu reflectă decât incapacitatea contabililor de a reflecta inflaţia în documentele cu care lucrează. Profesioniştii contabili încearcă să pună la punct modalităţi care să ducă la o reflectare corectă a realităţii în documentele contabile, o reflectare a valorilor curente mai degrabă decât a celor istorice. Dacă bilanţurile contabile s-ar întocmi pe baza valorilor curente ale activelor s-ar elimina problema comparaţiei; dar această problemă încă există. Deoarece analiştii financiari nu au, de obicei, la dispoziţie datele necesare pentru realizarea ajustărilor, ei trebuie pur şi simplu să recunoască existenţa acestei probleme şi să îşi utilizeze puterea de judecată pentru a o rezolva.

Rotaţia activului total. Ultima rată financiară folosită în managementul activelor, rotaţia activului total, măsoară rotaţia tuturor activelor de care dispune o firmă; se calculează prin împărţirea cifrei vânzărilor la valoarea totală a activelor.

Rata rotaţiei activului total = Cifra vânzărilor / Activul total

64

7.1.4. Rate de profitabilitate

Profitabilitatea este rezultatul net obţinut în urma multor decizii şi mişcări tactice. De aceea, ratele pe care le vom analiza ne oferă o serie de informaţii despre modul în care o firmă poate opera, dar, în principal, ratele de profitabilitate arată care este rezultatul operaţional net al efectelor combinate ale lichidităţii, managementului activelor şi managementului datoriilor.

Rata profitului. Această rată se calculează prin împărţirea venitului net după plata impozitelor la cifra totală a vânzărilor; ea arată profitul obţinut la un leu cifră de vânzări (cifră de afaceri).

Rata profitului = Venit net după plata impozitelor / Cifra de vânzări

Puterea de câştig. Se calculează prin împărţirea câştigurilor înainte de plata dobânzilor şi impozitelor – profit din exploatare la valoarea totală a activelor.

Puterea de câştig = Profit înainte de plata dobânzilor şi a impozitului / Total active

Rentabilitatea totalului activelor. Raportul dintre profitul net (după plata impozitelor) şi valoarea totală a activelor măsoară gradul de rentabilitate a întregului capital investit în firmă; acest raport poartă numele de rentabilitatea activelor totale sau rentabilitatea investiţiei.

Rata rentabilităţii activelor = Profit net / Valoare totală a capitalului propriu

Rata rentabilităţii financiare. Raportul dintre profitul net după plata impozitelor şi valoarea totală a capitalului propriu, raport numit deseori rentabilitatea financiară sau a capitalurilor proprii, măsoară gradul de rentabilitate a investiţiilor făcute de acţionari.

Rata rentabilităţii financiare = Profit net / Valoare totală a capitalului propriu

7.1.5. Ratele de creştere

Ratele de creştere demonstrează cât de bine îşi menţine firma poziţia economică, considerând-o atât la nivelul economiei, cât şi la nivelul sectorului în care operează. În decursul perioadelor de inflaţie, interpretarea ratelor de creştere devine mai dificilă. Într-o perioadă inflaţionistă, ratele nominale de creştere se măresc foarte mult. Creşterea la nivel de economie şi pe diversele sale sectoare, ca şi la nivelul firmelor, ca entităţi distincte, reflectă şi factorul de inflaţie, pe lângă creşterea reală. Deoarece cifrele care se raportează sunt în general înregistrate în termeni nominali, standardul ratei de creştere, la care se va face referire, va include şi factorul de inflaţie. Cu toate acestea, la nivelul analizei financiare interne a unei firme, trebuie să se facă distincţie între creşterea generată de inflaţie, care nu este decât o schimbare a unităţii de măsură şi creşterea reală, care reflectă productivitatea de bază în economie şi în cadrul firmei.

Rapoartele anuale ale unei firme includ, de obicei, o parte de date istorice despre diverşi indicatori financiari. Aceste date pot fi utilizate pentru calcularea ratelor de creştere şi de evaluare.

Creşterea profiturilor pe acţiune reflectă metodele pe care le-a utilizat firma pentru a-şi finanţa creşterea.

Preţul de piaţă reprezintă rezultatul evaluării, pe care investitorii o fac asupra câştigurilor care se aşteaptă de la o firmă, luând în considerare gradul de risc al acestor câştiguri.

Valoarea contabilă a capitalului social pe acţiune indică ce resurse pentru investiţii, finanţate prin capital social, are compania respectivă la fiecare acţiune emisă şi validă.

65

7.1.6. Rate ale valorii de piaţă

Ratele valorii de piaţă sunt cele mai cuprinzătoare măsuri ale performanţei unei firme, în sensul că ele reflectă influenţa coroborată a ratelor financiare de risc şi de rentabilitate.

Coeficientul de capitalizare bursieră arată cât de mult sunt dispuşi investitorii să plătească pentru un leu de profit raportat.

Coeficientul de capitalizare bursieră = Preţ pe acţiune / Profit pe acţiune

Raportul valoare de piaţă / valoare contabilă indică valoarea pe care pieţele financiare o conferă echipei manageriale şi structurii organizaţionale a firmei.

Valoarea contabilă reprezintă costurile istorice ale activelor fixe ale unei companii care au fost finanţate de către acţionari, deţinători de acţiuni ordinare. O firmă cu o structură organizaţională eficientă şi cu suficiente posibilităţi de creştere ar trebui să aibă o valoare de piaţă mai mare sau cel puţin egală cu valoarea contabilă a capitalului său social.

Valorile acestei rate sunt influenţate atât de factori economici generali (sau valabili pentru sectorul economic respectiv) cât şi de factori ce ţin numai de firma respectivă, ca entitate distinctă.

7.2. Utilizări şi limite ale ratelor financiare

În unele situaţii, atunci când analistul financiar se concentrează pe un anumit segment de activitate al firmei, câteva rate financiare pot dezvălui întreaga activitate a firmei pe o perioadă de mai mulţi ani.

Un manager de credite îşi poate limita activitatea de analiză la trei rate pe care le poate folosi ca instrument de determinare a promptitudinii cu care un potenţial cumpărător de bunuri va achita contravaloarea acestora.

Managerul de credite poate utiliza: rata curentă sau testul acid - pentru a determina măsura în care un potenţial cumpărător este împovărat de datorii curente; rata îndatorării - pentru a determina proporţia în care potenţialul cumpărător a investit fonduri proprii în afacerea sa; marja de profit - utilizată pentru a determina dacă firma are sau nu o rată cost/preţ bună.

Dacă marja de profit este destul de mare, aceasta poate justifica riscul de a intra în afaceri cu un client care achită cu întârziere - companiile profitabile sunt în măsură să se dezvolte şi deci să devină clienţi importanţi în viitor. Însă, dacă marja de profit este relativ mică în comparaţie cu cele ale altor firme din cadrul sectorului economic respectiv, dacă rata curentă este mică, dacă rata îndatorării este mare, atunci managerul de credite nu va aproba o vânzare care să se efectueze prin extensie de credit.

Dacă firma care vinde realizează profituri mari din vânzări, atunci se află într-o situaţie mai bună şi va accepta riscuri mai mari legate de oferirea de credit la vânzare. În final managerul de credit trebuie să judece clientul în funcţie de caracterul şi de capacităţile manageriale ale acestuia, deciziile de credit bazându-se pe o analiză atentă şi pertinentă a tuturor condiţiilor pentru firma vânzătoare, ca şi pentru firma cumpărătoare.

Cu toate că analiza ratelor financiare poate oferi informaţii utile asupra condiţiilor financiare şi operaţionale dintr-o companie, există probleme inerente şi limite ale acestei analize care trebuie luate în considerare cu toată atenţia. Unele dintre posibilele probleme sunt următoarele:

66

- multe dintre firmele mari operează cu un număr de subunităţi, care aparţin fiecare de alt sector economic, şi în astfel de cazuri este dificilă compararea cu mediile pe industrie. Din această cauză, analiza ratelor financiare este mai utilă pentru firmele mici, care se concentrează asupra unui anumit sector economic.

- cele mai multe firme au ca obiectiv obţinerea unor performanţe mai bune decât media pe industrie, astfel încât este mai relevantă o comparaţie cu ratele financiare ale liderilor din sectorul respectiv.

- inflaţia deformează bilanţurile contabile ale firmelor - valorile contabile sunt, de multe ori, substanţial diferite de valorile reale. Mai mult, deoarece inflaţia influenţează, atât cheltuielile cu amortizarea, cât şi cele cu stocurile, rezultă că şi profiturile vor fi afectate de inflaţie. De aceea o analiză a ratelor financiare pentru o firmă de-a lungul timpului, sau o analiză comparativă între firme cu vârste diferite trebuie interpretată cu multă grijă.

- factorii sezonieri pot să deformeze analiza financiară. De exemplu, rotaţia stocurilor pentru o fabrică de produse alimentare conservate va fi foarte diferită dacă valoarea stocurilor din bilanţ, utilizată în calcul, este înregistrată chiar înainte de perioada de conservare sau după terminarea acestei perioade. Această problemă poate fi rezolvată dacă se utilizează media anuală, atât pentru stocuri cât şi pentru efectele comerciale de primit.

- firmele pot folosi aşa-numitele "tehnici de înfrumuseţare" pentru a face ca documentele financiare înaintate analiştilor să denote rezultate mai bune decât realitatea. Exemplu: o companie din Toronto a contractat un împrumut, pe o perioadă de doi ani, pe data de 29.12.1992; compania a ţinut banii din împrumut sub formă lichidă în contul de casă câteva zile şi a rambursat împrumutul pe data de 05.01.1993. această operaţiune a îmbunătăţit valoarea ratei curente şi testul acid şi a făcut ca bilanţul contabil pentru sfârşitul anului 1992 să arate mai bine. Totuşi, îmbunătăţirea nu a fost decât superficială; o săptămână mai târziu, bilanţul contabil arăta ca şi înainte.

- folosirea unor metode diferite de operare şi contabilizare pot să distorsioneze comparaţiile. De exemplu evaluarea stocurilor şi metodele de amortizare pot să influenţeze documentele financiare prezentate şi astfel, să ducă la rezultate eronate în realizarea comparaţiilor între firme. De asemenea, dacă o firmă lucrează cu echipament închiriat, obţinut pe baza unor contracte de leasing, atunci activele apar în contabilitate la valoare mai scăzută în raport cu vânzările, deoarece echipamentul sau imobilul închiriat nu apare în bilanţul contabil al firmei. În acelaşi timp, obligaţia legată de contractul de leasing poate să îmbunătăţească, în mod artificial, atât rotaţia activelor cât şi rata îndatorării.

- este dificil să se facă generalizări atunci când se apreciază dacă valoarea unei rate financiare este bună sau rea. De exemplu, o rată financiară curentă cu valoare mare poate indica o poziţie foarte lichidă, ceea ce este pozitiv, dar poate indica, de asemenea, existenţa unor fonduri lichide în exces, ceea ce este negativ (deoarece fondurile băneşti în cont bancar curent sunt un activ care nu aduce nici un câştig). În mod asemănător, o rată ridicată de rotaţie a activelor fixe poate să denote fie că firma utilizează activele în mod eficient, fie că firma nu este suficient de capitalizată şi, pur şi simplu, nu poate să îşi permită să achiziţioneze activele necesare.

- unele rate ale unei firme pot avea valori bune, altele mai puţin bune, astfel devine dificil să se spună dacă, pe total, firma se află pe o poziţie de forţă sau pe una slabă. Se pot utiliza, însă, proceduri statistice, care să analizeze efectele nete ale unui anumit grup de rate financiare. Multe bănci şi alte instituţii de credit folosesc procedee statistice pentru analizarea ratelor financiare ale firmelor, şi pe baza acestor analize, aceste instituţii clasifică companiile după probabilitatea acestora de a se găsi în situaţii de dificultate financiară.

67

CAPITOLUL 8MANAGEMENTUL FONDULUI DE RULMENT

8.1. Importanţa managementului fondului de rulment8.2. Managementul ciclului fluxului de numerar8.3. Managementul activelor curente8.4. Politici de finanţare a fondului de rulment8.5. Creditul pe termen scurt - avantaje şi dezavantaje

8.1. Importanţa managementului fondului de rulment

Termeni şi concepte de bazăCapital de lucru sau fondul de rulment brut reprezintă activele curente.Capital de lucru net este definit ca diferenţa dintre activele curente şi pasivele curente;

acestea din urmă include sursele de fonduri, cum ar fi sumele cu care s-a depăşit contul în bancă, împrumuturi bancare, efecte comerciale emise de firmă, salarii şi impozite de plătit.

Unul dintre cele mai utilizate rapoarte, folosite în analiza capitalului de lucru este rata curentă ca valoare a activelor curente împărţită la valoarea pasivelor curente.

Rata rapidă sau testul acid, se defineşte ca valoare a activelor curente minus valoarea stocurilor, împărţită la valoarea pasivelor curente.

Politica fondului de rulment se referă la politicile de bază ale firmei în privinţa (1) nivelului stabilit ca obiectiv pentru fiecare categorie de active curente şi (2) modalitatea de finanţare a acestor active.

Managementul capitalului de lucru implică toate aspectele administrării, atât a activelor curente, cât şi a pasivelor curente, o recunoaştere a legăturii existente între capitalul de lucru şi capitalul pe termen lung şi investiţii.

Importanţa managementului fondului de rulmentO caracteristică a firmelor de afaceri este aceea că activele curente reprezintă o parte

substanţială din totalul activelor. Mai mult, valoarea activelor curente se modifică odată cu modificarea cifrei de vânzări, iar cifrele de vânzări sunt variabile în timp.

Astfel, managementul activelor curente este un proces dinamic, şi cere ca managerul departamentului financiar să monitorizeze îndeaproape cifra de vânzări pentru a se asigura că există disponibile destule active pentru a realiza obiectivele de vânzare şi producţie stabilite.

Managementul capitalului de lucru este important, mai ales pentru firmele mici. Deşi firmele mici pot să facă investiţii minime în active fixe, prin închirierea acestora sau prin contracte de leasing pentru spaţii productive şi utilaje, ele nu pot evita contul curent, efectele comerciale de primit sau stocurile. Mai mult, deoarece firmele mici au acces limitat la pieţele de capital pe termen lung, ele trebuie să se bazeze pe creditul comercial şi împrumuturile bancare pe termen scurt; ambele tipuri de credit menţionate afectează valoarea capitalului de lucru net prin creşterea valorii pasivelor curente.

Relaţia dintre creşterea cifrei de vânzări şi necesitatea finanţării activelor curente este directă. Pe măsură ce cifra de vânzări creşte, firma trebuie să aibă mai multe stocuri şi efecte comerciale de primit şi este posibil să fie nevoită să-şi mărească şi contul curent. De aceea este foarte important ca managerul departamentului financiar să cunoască tendinţele vânzărilor şi efectele acestor tendinţe asupra necesarului de capital de lucru al firmei.

68

8.2. Managementul ciclului fluxului de numerar

În analizarea ciclului fluxului de numerar trebuie să se facă distincţia între doi factori şi anume: ciclul operaţional şi ciclul de plăţi, care se combină pentru a determina ciclul de conversie a numerarului

1. Ciclul operaţional ia în considerare următorii doi factori determinanţi ai lichidităţii:a) perioada de conversie a stocurilor definită ca perioada de timp pentru conversia

materiilor prime în produse finite, şi apoi vânzarea acestor produse finite către clienţi. Perioada de conversie a stocurilor poate fi calculată împărţind cele 365 de zile ale unui an la rata de rotaţie a stocurilor.

Presupunând că întreprinderea produce bunuri în valoare de 5000000 mii lei, cu stocuri a căror valoare medie este de 274000 mii lei, perioada de conversie a stocurilor va fi:

Astfel, în medie, între momentul achiziţionării materiei prime şi momentul vânzării produselor finite obţinute din acele materii prime există o perioadă de timp de 20 de zile.

b) perioada de conversie a efectelor comerciale de primit (a sumelor de încasat) este un indicator al perioadei medii de timp necesare unei firme pentru a-şi converti efectele comerciale de primit în numerar. Acest ciclu este măsurat prin perioada medie de colectare. Dacă în medie efectele comerciale de primit sunt în valoare de 205000 mii lei şi cifra anuală a vânzărilor este în valoare de 5000000 mii lei, atunci:

Ciclul operaţional, suma dintre perioada de conversie a stocurilor şi perioada de conversie a efectelor comerciale de primit, este o măsură a perioadei de timp ce se scurge de la achiziţionarea materiei prime până la colectarea în numerar a sumelor de primit din vânzarea bunurilor produse cu aceste materii prime.

Pe toată această perioadă firma trebuie să finanţeze achiziţionarea de materii prime, procesul de producere a bunurilor, stocurile de produse finite şi efectele comerciale de primit.

2. Ciclul de plăţiNecesarul de finanţare a unei firme este influenţat de capacitatea sa de a întârzia plăţile,

prin cumpărarea de materii prime pe credit sau prin plata salariilor după ce munca, pentru care salariaţii sunt plătiţi, a fost deja efectuată.

Intrările şi ieşirile de numerar sunt rareori sincronizate, astfel încât ciclul fluxului de numerar va scoate la iveală, în mod obişnuit, existenţa unor perioade când este necesară finanţarea externă.

Perioada de întârziere a plăţilor este perioada de timp medie între achiziţionarea materiei prime şi angajarea forţei de muncă şi plata în numerar pentru acestea. Această perioadă se calculează astfel:

3. Ciclul de conversie a numeraruluiCombină cele trei perioade definite anterior şi este egal cu perioada de timp necesară

pentru ca toate cheltuielile de numerar ale unei firme efectuate pentru a achiziţiona factori de producţie (materii prime şi forţă de muncă) să fie recuperate tot sub formă de numerar, din vânzarea produselor finite realizate.

Ciclul de conversie a numerarului începe în ziua în care se achită o factură pentru

69

furnizori sau se plăteşte forţa de muncă şi durează până în ziua în care se colectează efectele comerciale de primit. Astfel, ciclul de conversie a numerarului măsoară lungimea perioadei de timp în care firma are fondurile blocate în capital de lucru.Perioada de conversie a stocurilor

+ Perioada de conversie a efectelor comerciale de primit

- Perioada de întârziere a plăţilor

= Ciclul de conversie a numerarului

Perioada medie de conversie a stocurilor de materii prime în produse finite vandabile şi perioada de vânzare a acestora este de 20 de zile.

Perioada medie de colectare a efectelor comerciale de primit este de 15 zile.Perioada de întârziere a plăţilor pentru materii prime şi forţă de muncă este de 10 zile.Din datele de mai sus rezultă că:Ciclul de conversie a numerarului este de 20+15-10=25 de zileExemplu: se presupune că întreprinderea cumpără materiale sau angajează forţă de

muncă în valoare de 10000 mii lei. Firma va putea să întârzie plăţile timp de 10 zile, dar nu va primi numerar pentru vânzările de produse finite realizate decât în ziua a 35-a. de aceea suma de 10000 mii lei va trebui să fie finanţată pe o perioadă de 25 de zile. Dacă întreprinderea se află într-un echilibru stabil şi are achiziţii zilnice în valoare de 10000 mii lei, necesarul de finanţare pentru capitalul de lucru va fi 25*10000=250000 mii lei.

Dacă întreprinderea ar putea întârzia plăţile până în ziua a 15-a, aceasta va reduce necesarul de finanţare cu 50000 mii lei (20+15-15)*10000=200000 mii lei.

Dacă întreprinderea poate scurta perioada de conversie a stocurilor, de exemplu prin cumpărarea de componente şi nu fabricarea acestora, acest fapt va reduce necesarul de finanţare.

Dacă întreprinderea poate să colecteze mai repede efectele comerciale de primit, de exemplu prin oferirea unor reduceri în cazul plăţii rapide, în termen de câteva zile, se va reduce de asemenea necesarul de finanţare.

8.3. Managementul activelor curente

Dacă o întreprindere ar putea previziona cu precizie intrările şi ieşirile de numerar, ar putea să ţină la dispoziţia sa doar sumele de numerar necesare pentru rambursarea datoriilor scadente, doar cantitatea de stocuri necesară pentru cerinţele de producţie şi vânzare, doar atâtea efecte comerciale de primit câte sunt necesare pentru o politică optimă de credit pentru clienţi; firma nu va deţine valori mobiliare foarte lichide decât dacă dobânda aferentă acestor valori mobiliare depăşeşte rata de rentabilitate a investiţiei firmei (situaţie ce are o probabilitate foarte scăzută).

Activele curente de deţinut, în acest caz de previziune perfectă, ar avea o valoare minimă, cel puţin teoretic, astfel încât întreprinderea ar putea să urmărească obiectivul de maximizare a profiturilor. Orice activ deţinut suplimentar, faţă de această valoare, nu ar face decât să crească valoarea activului, fără o creştere a ratei de rentabilitate, astfel, per total, rata de rentabilitate a investiţiei scade. Orice valoare mai mică decât cea optimă va însemna incapacitatea de a face plăţile la timp, va duce la pierderi la vânzări sau opriri în procesul de producţie, datorită lipsei de stocuri de materii prime sau datorită unei politici de credit foarte restrictive.

Managementul activelor curente implică: (1) determinarea valorii minime necesare pentru fiecare tip de activ; (2) suplimentarea cu un stoc de siguranţă, în cazul în că previziunile nu sunt perfecte.

Dacă o întreprindere foloseşte o politică "relaxată" a activelor capitalului de lucru, atunci va trebui să deţină valori mari de numerar şi valori mobiliare foarte lichide, va trebui să aibă cantităţi mari de stocuri, iar vânzările vor fi stimulate prin utilizarea unei politici de credit care prevede finanţarea liberală şi în consecinţă, generează o valoare ridicată a efectelor comerciale de primit.

Dacă, dimpotrivă, firma se bazează pe o politică "restrictivă" a capitalului de lucru,

70

situaţia va fi inversă, iar stocurile vor fi menţinute la un nivel minim. O politică restrictivă produce, în general, cele mai mari rate de rentabilitate a investiţiilor, dar are şi cel mai înalt grad de risc.

8.4. Politici de finanţare a fondului de rulment

Politicile capitalului de lucru implică decizii cu privire la investiţiile în curente şi la structura de scadenţe a fondurilor de finanţare a acestor investiţii. În ceea ce priveşte politicile de finanţare a capitalului de lucru, acestea se referă la impactul pe care ăl are structura scadenţelor pentru plăţile fondurilor investite în active curente.

Concordanţa perioadelor de maturitateUna dintre politicile de finanţare, frecvent utilizată, este aceea a stabilirii concordanţei

dintre maturitatea fondului de finanţare şi perioada de "viaţă" a activului finanţat prin acest fond; aceasta reprezintă noţiunea de principiu al concordanţei, conform căruia, pentru a minimiza atât riscurile cât şi costurile de finanţare, firma stabileşte o concordanţă între perioada de maturitate a pasivelor şi timpul pentru care fondurile sunt necesare. Astfel, activele pe termen scurt sunt finanţate din pasive pe termen scurt, iar activele pe termen lung sunt finanţate din pasivele pe termen lung. Această politică este cunoscută şi sub numele de politică moderată.

Se presupune că o firmă împrumută fonduri pe o perioadă pe o perioadă de un an şi utilizează aceste fonduri pentru a construi şi echipa un spaţiu de producţie ce are o perioadă de funcţionare de 20 de ani. Fluxurile de numerar provenite din această investiţie nu sunt suficiente pentru rambursarea datoriei la sfârşitul anului, astfel încât împrumutul trebuie să fie refinanţat. Aceasta este etapa când întreprinderea este expusă la risc. Mai întâi există riscul ca împrumutul să fie refinanţat lşa o rată a dobânzii mai ridicată decât se prevăzuse iniţial. În al doilea rând, banca poate refuza refinanţarea creditului. Aceasta impune ca întreprinderea să caute noi surse de finanţare apărând astfel costuri de tranzacţionare pe care va trebui să le suporte. Însă, dacă spaţiul de producţie ar fi fost finanţat cu credite pe termen lung, întreprinderea ar fi evitat riscurile descrise anterior şi costurile suplimentare de tranzacţionare, deoarece fluxurile de numerar ar fi fost suficiente pentru rambursarea datoriilor.

Abordarea agresivă presupune finanţarea tuturor activelor fixe cu capital pe termen lung şi o parte din activele curente permanente cu credit pe termen scurt. Aceasta duce la o valoare pozitivă pentru capitalul de lucru net, dar mai mică decât cea obţinută prin strategia concordanţei. Totuşi, deoarece creditul pe termen scurt este adesea mai ieftin decât cel pe termen lung unele întreprinderi sunt gata să sacrifice siguranţa în favoarea unei posibilităţi de a obţine profituri mai mari.

Abordarea conservatoare presupune utilizarea capitalului pe termen lung pentru finanţarea tuturor activelor (inclusiv a activelor curente permanente). De asemenea se utilizează capital pe termen lung şi pentru unele dintre cererile sezoniere. Capitalul de lucru net va avea o valoare mai mare şi pozitivă, reflectând că finanţarea prin credite pe termen scurt este utilizată la minim.

Ciclul de conversie a numerarului şi diferite politici de finanţare interacţionează, deci trebuie să fie luate în consideraţie împreună. Întreprinderea poate începe prin adoptarea unei politici a capitalului de lucru pe care o consideră rezonabilă. Apoi ea poate să analizeze ciclul de conversie a numerarului pentru a vedea dacă politica de finanţare adoptată este potrivită cu acel ciclu de conversie. În cazul în care, de exemplu, ciclul de conversie a numerarului este relativ lung, astfel încât este necesară o sumă relativ mare de capital de lucru, iar această sumă depăşeşte nivelul stabilit prin politica de finanţare, firma va trebui să planifice scurtarea ciclului de conversie a numerarului, sau modificarea politicii de finanţare a capitalului de lucru, sau să ia măsuri care să implice ambele aspecte.

71

8.5. Creditul pe termen scurt - avantaje şi dezavantaje

Cele trei politici posibile pentru finanţarea capitalului de lucru, descrise anterior, diferă, în principal, prin gradul de folosire a creditului pe termen scurt.

Politica de tip agresiv foloseşte în cea mai mare măsură creditul pe termen scurt, politica de tip conservator foloseşte în cea mai mică măsură acest tip de credit iar politica prin stabilirea concordanţei între perioadele de maturitate se află între aceste două extreme.

FlexibilitateaDacă necesarul de fonduri este sezonier sau ciclic s-ar putea ca întreprinderea să nu

dorească să se angajeze într-un contract de credit pe termen lung din următoarele motive:- costurile sunt, în general, mai mari decât cele pentru creditele pe termen scurt;- cu toate că un credit pe termen lung poate fi rambursat mai repede decât la scadenţă,

dacă contractul de credit are prevăzută o asemenea clauză, penalităţile care se plătesc în unele cazuri, când această clauză de rambursare în avans nu este prevăzută în contract, pot fi destul de mari. De aceea, atunci când o firmă prevede că necesarul de fonduri va descreşte în viitorul apropiat, atunci această firmă poate alege finanţarea prin credit pe termen scurt tocmai datorită flexibilităţii pe care acesta o oferă.

- contractele de credit pe termen lung include, de regulă, prevederi restrictive care specifică, de exemplu, că rata curentă trebuie să se menţină peste o anumită valoare, că nu se poate face o altă emisiune de credit etc. aceste restricţii generează o serie de constrângeri decizionale asupra firmei. În schimb, contractele de credit pe termen scurt sunt mai puţin restrictive.

Costul creditului pe termen lung comparativ cu costul creditului pe termen scurtCheltuielile cu dobânzile pentru fondurile obţinute prin credite pe termen scurt sunt mai

mici decât cheltuielile cu dobânzile pentru aceleaşi fonduri obţinute prin creditul pe termen lung. Totuşi, o întreprindere care împrumută pe termen lung evită riscul fluctuaţiei ratei dobânzilor specifică creditului pe termen scurt şi riscul de refinanţare a creditului în condiţii adverse apărute pe piaţa monetară sau de capital.

Riscul întreprinderii care face împrumutulChiar dacă creditul pe termen scurt este mai ieftin, utilizarea acestuia are un grad mai

mare de risc pentru întreprinderea care face împrumutul, din două motive:- riscul ratei dobânzii - o întreprindere care contractează un împrumut pe termen lung va

avea cheltuieli cu dobânzile relativ stabile în timp, dar în cazul creditului pe termen scurt dobânzile vor fluctua destul de mult;

- riscul perioadei de maturitate - dacă o întreprindere împrumută foarte mult pe termen scurt, iar ulterior cifra de vânzări scade datorită conjuncturii economice nefavorabile, firma se poate găsi în situaţia de a nu-şi putea onora datoria şi de a fi într-o poziţie în care să nu poată face refinanţarea creditului, declanşând falimentul.

Iată de ce trebuie să se facă o alegere între gradul de risc şi rata de rentabilitate.În principiu multe dintre pasivele curente apar datorită utilizării creditului comercial, care

este convenabil sau flexibil şi datorită utilizării altor pasive curente spontane. De asemenea, pot apărea împrumuturi bancare pe termen scurt, deoarece acestea oferă avantajul flexibilităţii în a răspunde adecvat necesarului de fonduri fluctuante, la un cost scăzut. Totuşi, utilizarea excesivă a creditului pe termen scurt implică un grad de risc considerabil. În sfârşit, o întreprindere îşi poate schimba politica de finanţare, trecând de la o politică conservatoare la una agresivă şi invers. Întreprinderile care au utilizat mult finanţarea prin credite pe termen scurt, pot decide să treacă la utilizarea de credite pe termen lung pentru a beneficia de ratele favorabile ale dobânzilor, dacă se aşteaptă o creştere a acestor rate.

72

CAPITOLUL 9MANAGEMENTUL STOCURILOR

9.1. Factori determinanţi ai mărimii stocurilor9.2. Costurile stocurilor9.3. Sisteme de control a stocurilor

9.1. Factori determinanţi ai mărimii stocurilor

Ca şi alte elemente de active circulante stocurile reprezintă o investire pentru întreprindere. Deţinerea de stocuri trebuie explicată prin câştiguri sau economii pentru deţinător, singura justificare de a mobiliza fonduri în stocuri diverse.

Stocurile deţinute de o întreprindere pot fi grupate în trei categorii: (1) materii prime; (2) producţie neterminată; (3) produse finite.

Cantitatea de stocuri de materie primă este determinată de ceea ce se anticipează cu privire la volumul producţiei, sezonalitatea producţiei, posibilitatea de a apela în orice moment la sursele de aprovizionare cu materie primă şi eficienţa cu care se organizează aprovizionarea şi producţia.

Nivelul stocurilor de producţie neterminată, este influenţat, în mare măsură, de perioada de timp necesară procesului complet de producţie. Rata de rotaţie a producţiei neterminate poate fi mărită dacă se micşorează perioada de producţie.

Nivelul stocurilor de produse finite este influenţat de volumul producţiei şi de vânzări.Managementul stocurilor se concentrează pe trei probleme de bază:- care ar trebui să fie nivelul stocurilor- care este cantitatea de stocuri ce trebuie comandată (sau produsă) la un anumit moment- când este momentul de a se comanda (sau produce) noile stocuri.Principalii factori determinanţi ai necesarului de investiţii în stocuri sunt:- nivelul previzionat al vânzărilor;- durata procesului de producţie, determinată în urma analizării caracteristicilor tehnice

ale acestuia;- durabilitatea, comparativ cu perisabilitatea produselor finite;- uşurinţa aprovizionării, sau uşurinţa înlocuirii stocurilor;- consecinţele care apar atunci când nu se dispune la timp de un anumit tip de stoc.Deoarece aceşti factori sunt diferiţi de la o ramură de activitate la alte, pot exista variaţii

mari în ratele valoare stocuri/valoare vânzări sau valoare stocuri/ valoare active. De exemplu, stocurile în industria constructoare de maşini, în industria tutunului au valori ridicate pentru că procesul de producţie este lung. Valorile stocurilor sunt mici în industria minieră, petrolieră, de extracţie a gazului metan, pentru că nu se folosesc materii prime, iar producţia neterminată este nesemnificativă în raport cu cifra vânzărilor. În ceea ce priveşte durabilitatea şi perisabilitatea există valori mari de stocuri în industria metalelor preţioase dar valori mici ale stocurilor în industria de panificaţie.

În ceea ce priveşte investiţia în stocuri trebuie să se determine un stoc de lucru, care să răspundă necesarului de moment, iar volumul acestui stoc depinde de volumul producţiei şi de vânzări.

În următoarea etapă, deoarece cererea poate fi mai mare decât cea previzionată, sunt necesare stocurile de siguranţă. Costurile suplimentare, de deţinere a stocurilor de siguranţă, trebuie să fie comparate cu costurile generate de pierderea vânzărilor, datorită lipsei de stoc a componentelor cerute sau necesare.

73

Nivelul total al stocurilor este suma dintre stocul de lucru şi stocul de siguranţă; acest nivel variază în funcţie de momentul în care se face înregistrarea, adică înainte sau după livrarea unei comenzi de stocuri

Un management adecvat al stocurilor necesită o strânsă coordonare între departamentele de vânzări, de achiziţii, de producţie şi financiar. Primul departament care are sarcina de a depista schimbările la nivelul cererii, este cel de vânzări/marketing. Aceste schimbări trebuie introduse în planificarea achiziţiilor şi producţiei, iar managerul departamentului financiar trebuie să găsească modalităţile pentru a finanţa creşterea valorii stocurilor.

Efortul financiar de investire în stocuri trebuie consemnat pa baza sumei lichidităţilor efectiv imobilizate ţinându-se seama de durata imobilizării, de fluxurile de lichiditate intermediare (până la vânzarea stocurilor), costuri de păstrare-depozitare, alte cheltuieli administrative, pentru ca în final să se evalueze pierderea sau câştigul din deţinerea de stocuri.

Aşadar, decizia de investire în stocuri se va lua ţinând seama de criteriul rentabilităţii, pornind de la suma investită în stocuri, fluxurile de lichidităţi periodice viitoare şi fluxul final actualizate, precum şi costul de oportunitate al capitalului investit, drept rată de actualizare.

VAN (valoarea actuală netă)

- Investiţii în stocuri

+/- Fluxuri periodice viitoare actualizate

+ Valoarea reziduală a stocului (actualizată)

Dacă VAN este pozitivă, investiţia în stocuri este oportună întrucât aduce mai mult beneficiu decât dacă acelaşi capital ar fi fost plasat la o bancă cu dobândă compusă, pe o perioadă de timp egală cu durata investirii în stocuri.

Suma capitalului investit în stocuri se stabileşte pe baza lichidităţii efective imobilizate. Evident, se exclude suma capitalului investit în stocuri de producţie neterminată şi semifabricate, care nu provoacă ieşiri de casă; la fel se procedează şi în cazul cheltuielilor cu amortizarea instalaţiilor de depozitare, păstrare etc. a stocurilor.

Fluxurile de lichiditate periodice viitoare, pozitive şi negative, reprezintă câştiguri nete directe, pierderi evitate, costuri de administrare, costuri de întreţinere etc.

Constituirea de stocuri trebuie să asigure ritmic procesul economic specific, de producţie sau desfacere, evitând ruptura între aprovizionare şi desfacere.

Constituirea unor stocuri însemnate la nivelul agenţilor economici poate avea influenţe diverse:

- pozitive în cazul unei evoluţii nefavorabile a preţului materiilor prime sau a obţinerii unor condiţii mai favorabile din partea furnizorilor pentru avansarea unor comenzi mari etc.

- negative în conjuncturi economice în care preţurile materiilor prime scad, are loc modificarea tehnologiilor de prelucrare a materiilor prime, apar unii înlocuitori calitativi, sau au loc pierderi din degradări fizice sau morale etc.

Dimensionarea activelor circulante este operaţiunea prin intermediul căreia se stabileşte necesarul optim de active circulante, pentru o anumită perioadă de timp (un exerciţiu financiar) exprimat valoric, în vederea realizării în bune condiţii a obiectului şi volumului previzionat al activităţii.

Dimensionarea stocurilor este punctul de plecare în determinarea fondurilor băneşti acoperitoare. Volumul stabilit reprezintă baza unor relaţii financiare ocazionate de autofinanţare, creşteri de capital, prin noi emisiuni de acţiuni sau de împrumut pe termen scurt, bancar sau comercial.

74

9.2. Costurile stocurilor

Obiectivul managementului stocurilor este acela de a pune la dispoziţie stocurile necesare pentru atingerea cotelor de producţie la costuri minime. Primul pas constă în identificarea tuturor costurilor implicate în achiziţionarea şi deţinerea stocurilor.

Costurile legate de stocuri pot fi grupate în trei mari categorii:1. Costuri legate de deţinerea stocurilor- costul capitalului blocat;- costuri de depozitare şi manipulare;- costuri cu asigurările;- taxe de proprietate;- amortizare şi uzură morală.2. Costuri legate de comanda şi primirea stocurilor:- costul comenzilor, inclusiv al organizării producţiei;- costuri de expediţie şi manipulare.3. Costuri legate de lipsa stocurilor:- pierdere de vânzări;- pierderea încrederii clienţilor;- dereglări ale procesului de producţie.Necesarul de stocuri trebuie astfel stabilit încât să stimuleze întreprinderea în folosirea cât

mai eficientă a acestor valori, în mobilizarea tuturor factorilor care să conducă la accelerarea vitezei de rotaţie, pentru reducerea absolută sau relativă a stocurilor. Necesarul de stocuri trebuie să exprime nevoile reale de fonduri; abaterile de la criteriul realităţii duc la greutăţi financiare: imobilizări în cazul supradimensionării necesităţilor, nerealizarea volumului activităţii în cazul subdimensionării lor.

Se pot reţine următoarele metode de dimensionare a stocurilor:1. metoda extrapolării;2. metoda standard;3. metoda analitică.1. Metoda extrapolării (metoda globală)Dimensionarea stocurilor după această metodă porneşte de la ideea unei legături directe

dintre fondul de rulment ca sursă permanentă de finanţare, şi CA, legătură ce poate fi exprimată sub forma raportului FR/CA.

Presupunând că în exerciţiile financiare anterioare s-a observat o stabilitate a raportului FR/CA şi că în cursul anului curent nu se întrezăresc schimbări mari faţă de anii anteriori, admitem că şi pentru anul curent se poate păstra acelaşi raport FR/CA care ponderat cu volumul previzional al CA pentru anul curent, dă FR necesar pentru finanţarea stocurilor.

Exemplu:FR0 = 40000CA0 = 100000CA1 = 125000FR1 = (FR0*CA1)/CA0 = 50000Această metodă leagă evoluţia FR numai de CA, neţinând seama de alţi factori: natura

relaţiilor cu clienţii, respectiv creşterea sau descreşterea soldului contului clienţi, natura relaţiilor cu furnizorii, respectiv creşterea sau scăderea soldului acestui cont şi chiar de evoluţia stocurilor, respectiv creşterea sau scăderea acestora în funcţie de viteza de rotaţie.

2. Metoda standard (metoda termenelor de plată)vizează determinarea nevoilor de finanţat ale ciclului de exploatare exprimate iniţial în

zile/CA şi abia în etapa a II-a, în volum valoric.

75

Se porneşte de la faptul că necesarul de finanţat al ciclului de exploatare rezultă din decalajul între încasări şi plăţi, legat de diferite operaţiuni ca: aprovizionare, stocaj, producţie, desfacere. Când există decalaj permanent între încasări şi plăţi întreprinderea trebuie să apeleze la resurse permanente, adică pe termen lung, respectiv trebuie să-şi constituie FR.

În prima etapă se evaluează durata de rotaţie a fiecărui post din activul de exploatare şi pasivul de exploatare, exprimată în număr zile de flux, astfel:

- durata stocurilor - în zile de cumpărare pentru materii prime, materiale, mărfuri;- în zile ale ciclului de producţie pentru producţia neterminată, semifabricate;- în zile sortare, ambalare pentru producţia finită.

- durata creditului-client, în nr. zile/vânzări;- durata creditului furnizor, în număr zile/cumpărări.În etapa a II-a se estimează toate nevoile ciclului de exploatare în funcţie de un indicator

unic al activităţii – CA sau volumul vânzărilor. Fiecare durată de rotaţie se converteşte în zile/CA, coeficientul utilizat depinzând de ponderea structurii costurilor.

3. Metoda analiticăVizează determinarea necesarului de active circulante pe fiecare element în parte, urmând

ca, în final, să se însumeze.Prin urmare se va stabili necesarul de mărfuri, ambalaje şi alte active (obiecte de inventar,

echipament şi materiale de protecţie, materiale şi piese de schimb) şi stocuri pentru producţie (materii prime, materiale, combustibil, producţie neterminată etc.)…………

Stocul final de mărfuri se determină pornind de la doi indicatori: volumul desfacerilor (D) şi norma de stoc în zile (Sz) sau stoc / zile desfaceri, după formula următoare:

Stocul final determinat în maniera arătată este exprimat în preţuri cu amănuntul. Petru a stabili necesarul de finanţat, stocul respectiv trebuie recalculat în preţuri de reaprovizionare, adică scăzând elementele de acumulare (rabat, impozit) şi adunând cheltuielile aferente transportului, încărcării – descărcării etc.

Nmf = necesarul de mărfuriSf = Stocul final de mărfuri anual, trimestrial etc.I = impozitul pe profit;R = rabatul comercialCc = cheltuieli aferente stocurilorVolumul absolut al elementelor de recalculare se stabileşte

prin aplicarea cotelor medii de rabat, impozit, cheltuieli – la stocurile finale de mărfuri. Previzionarea cotelor medii se face în funcţie de realizările preliminate ale exerciţiului anterior, corectate (eventual) pentru a le face comparabile cu condiţiile exerciţiului curent.

Optimul investirii în stocuriPonderea marea stocurilor în totalul mijloacelor circulante implică necesitatea folosirii

raţionale, eficiente a acestora, care să se reflecte pozitiv în rezultatele financiare.Modul în care se desfăşoară rotaţia stocurilor are o mare însemnate pentru economia

fiecărei societăţi comerciale; cu cât se realizează o viteză de rotaţie mai accelerată, cu atât întreprinderea îşi va putea rezolva sarcinile economice propuse cu un volum mai redus de active circulante, va apela la credite într-o măsură mai mică şi deci va plăti un cuantum mai redus de dobânzi.

Viteza de rotaţie a activelor circulante şi , prin urmare, şi a stocurilor reprezintă un indicator calitativ al activităţii unităţilor economice exprimând eficienţa folosirii acestora; ea se exprimă prin intermediul a doi indicatori:

- viteza de rotaţie în zile sau durata în zile a unui circuit;- coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg mijloacele

circulante într-o perioadă de timp (de obicei 1 an).

76

Sf = (D*Sz) / T

Viteza de rotaţie în zile (V) se determină ca un raport în care la numărător înscriem produsul dintre stocul mediu (S) şi numărul de zile din an sau trimestru (T), iar la numitor, volumul cifrei de afaceri (CA) anul sau pe trimestre.

Acelaşi rezultat se obţine raportând perioada de timp (T), an sau trimestru, la coeficientul vitezei de rotaţie sau la numărul de circuite (NC), în cazul că se cunoaşte acest din urmă indicator:

Coeficientul vitezei de rotaţie sau numărul de circuite pe care le parcurg activele circulante într-o perioadă de timp (NC) se calculează, fie ca raport între CA şi stocul mediu (S barat), fie ca raport între perioada de timp (T) şi viteza de rotaţie în zile (V).

sauÎn vederea obţinerii acestor indicatori, unităţile

economice calculează, în prealabil, stocurile medii după următoarele formule:

sau

în care:Str (barat) = stocul mediu trimestrialSan (barat) = stocul mediu anualSi = stocul iniţial al trimestrului;Sf = stocul final l trimestrului.Viteza de rotaţie este un indicator mediu, care exprimă mişcarea întregului stoc de mărfuri

de care dispune întreprinderea. În aceste condiţii, de fapt, viteza calculată este media vitezelor de rotaţie ale diferitelor categorii de stocuri, şi, ca orice indicator mediu, poate ascunde abateri în plus sau în minus ale elementelor componente. De aceea, este necesar a se analiza cu atenţie atât viteza volumului total al stocurilor pe întreprindere, cât şi viteza pe diferite grupe de stocuri, pentru a se interveni pe linia impulsionării cifrei de afaceri şi reducerii stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare.

În afara influenţei pozitive pe care o are asupra profitului şi ratei rentabilităţii, accelerarea vitezei de rotaţie poate avea drept consecinţe eliberări relative sau absolute de active circulante. Eliberarea absolută are loc atunci când întreprinderea, accelerând viteza de rotaţie, reuşeşte să-şi îndeplinească sarcinile de desfaceri cu un volum mai redus de active circulante; fondurile eliberate se pot utiliza de întreprindere în alte scopuri, conform necesităţilor reclamate de activitatea de bună gestionare. Eliberarea relativă a activelor circulante are loc în condiţiile în care se realizează o creştere a volumului cifrei de afaceri cu un volum constant de active circulante, sau când se realizează o creştere a cifrei de afaceri într-un ritm mai accelerat decât creşterea volumului activelor circulante.

Separat de indicatorii vitezei de rotaţie, optimul investirii în active circulante se mai poate urmări şi prin intermediul altor indicatori cum ar fi: volumul CA la 1000 lei stocuri sau volumul profiturilor şa 1000 lei stocuri. Primul indicator exprimă eficienţa mai ales sub aspect cantitativ, în timp ce cel de-al doilea exprimă eficienţa sub aspect calitativ.

O problemă deosebit de importantă pentru optimul investirii în stocuri o constituie structura şi calitatea acestora, posibilitatea vânzării şi transformării lor rapide în bani, adică gradul de lichiditate a stocurilor de mărfuri, ambalaje şi alte active. Cum o parte însemnată a activelor circulante este acoperită prin credite bancare pe termen scurt, întreprinderea este pusă în situaţia de a face faţă în orice moment angajamentelor asumate faţă de bănci; or, aceasta nu se

77

poate realiza decât în măsura în care poate să-şi satisfacă operativ stocurile achiziţionate. În eventualitatea că întreprinderea nu realizează CA prevăzută şi nu-şi poate onora la timp obligaţiile asumate faţă de terţi (bănci, furnizori, alţi operatori) ea intră în incapacitate de plată şi poate fi pusă în stare de lichidare judiciară chiar dacă, în general, lucrează rentabil şi este solvabilă.

9.3. Sisteme de control a stocurilor

Managementul stocurilor implică un sistem de control şi de comandă a stocurilor. O procedură foarte simplă de control este metoda liniei roşii. Conform acestei metode, obiectele din stoc sunt aşezate într-un recipient care are o linie roşie desenată pe interior, la nivelul la care trebuie făcută o nouă comandă, iar funcţionarul care este însărcinat cu controlul stocurilor, face o nouă comandă ori de câte ori linia roşie devine vizibilă. Conform metodei celor două recipiente obiectele din stoc sunt plasate în două recipiente; când primul recipient, cel de lucru, se goleşte, se face o nouă comandă şi se trece la folosirea stocurilor din celălalt recipient. Acest procedeu funcţionează perfect pentru obiecte de dimensiuni mici, sau majoritatea stocurilor din comerţul cu amănuntul.

Însă, companiile folosesc din ce în ce mai mult sisteme computerizate de control al stocurilor. Ca exemplu, Canadian Tires şi alte firme utilizează un sistem computerizat numit EDI - schimburi de date pe cale electronică (electronic data interchange), care este folosit în controlul stocurilor de produse finite. Sistemele EDI permit folosirea de documente cu un format special, cum ar fi ordinele de achiziţie; aceste documente sunt transmise electronic de la computerele unei companii la computerele altei companii. Majoritatea obiectelor vândute de Canadian Tires au coduri magnetice de preţuri şi caracteristici, iar aceste coduri sunt scanate la trecerea clientului pe la casă, în vederea efectuării plăţii. În timp ce casierul pregăteşte bonul de plată pentru client, informaţiile conţinute în codul obiectelor care s-au vândut (cum ar fi mărimea sau culoarea) sunt transmise direct la sistemele de control al stocurilor. Acestea înregistrează scăderea din stoc, iar atunci când nivelul stocului pentru un produs scade sub o anumită valoare, sistemul plasează o comandă către producătorul bunului respectiv, prin sistemul EDI.

Un bun sistem de control al stocurilor trebuie să fie dinamic. Companii cum ar fi IBM sau General Motors au stocuri de sute de mii de obiecte diferite, iar vânzările (sau utilizările) acestor obiecte pot creşte sau scădea într-un ritm care este destul de diferit de fluctuaţia generală a cifrei de vânzări pe întreaga companie. Pe măsură ce rata de utilizare pentru un anumit obiect începe să scadă, managerul stocurilor trebuie să facă ajustări în nivelul stocului deţinut, pentru a nu avea prea multe stocuri de obiecte uzate moral - fie că sunt produse finite, fie că sunt materii prime şi componente folosite în procesul de producţie.

Un sistem performant de management al stocurilor trebuie să reacţioneze prompt la schimbările survenite în aceste condiţii. Unul dintre sistemele folosite pentru monitorizarea ritmurilor de utilizare a stocurilor este sistemul ABC. Conform acestui sistem, firma analizează fiecare tip de piesă de inventar din punct de vedere al costului frecvenţelor de utilizare, gravităţii în situaţia unei "rupturi de stoc", timpului de livrare şi altor criterii. Tipurile care sunt scumpe, utilizate frecvent şi au un timp de livrare lung sunt introduse în categoria A, cele mai puţin importante sunt trecute în categoria B; iar cele care sunt cel mai puţin importante sunt introduse în categoria C. echipa managerială controlează frecvent ratele de utilizare recente, situaţia stocurilor şi a timpilor de livrare pentru tipurile ce intră în categoria A - un astfel de control se poate face lună de lună - şi ajustează datele referitoare la stocurile respective atunci când este necesar. Tipurile din categoria B sunt supuse controlului şi ajustării mai puţin frecvent - trimestrial, iar cele din categoria C sunt controlate şi ajustate anual. Astfel resursele de care dispune grupul de control al stocurilor sunt concentrate acolo unde este mai multă nevoie de ele.

Un management eficient al stocurilor va duce la o rată relativ ridicată de rotaţie a stocurilor, la deţinerea unor cantităţi neglijabile de stocuri uzate moral sau deteriorate şi la

78

situaţii foarte rare de oprire a producţiei sau de pierdere a vânzărilor datorită lipsei de stocuri. Toate acestea vor contribui, la rândul lor, la obţinerea unei marje mari de profit, a unei rate mari de rotaţie a activelor, a unei rate ridicate de rentabilitate a investiţiei.

În afară de metodele clasice de dimensionare a stocurilor, apar noi abordări în ceea ce priveşte aprovizionarea si deţinerea stocurilor.

Sistemul just-in-time (în timp real) oferă posibilitatea unui producător să îşi coordoneze producţia împreună cu furnizorii săi, astfel încât materia primă sau componentele sunt livrate la producător de către furnizori exact în momentul în care este nevoie de ele. Principalul obiectiv al acestui sistem este reducerea costurilor de comandă şi a preţurilor de achiziţie pentru bunurile cumpărate. Japonezii au dezvoltat şi folosit în mare măsură acest sistem, iar companiile nord-americane l-au adoptat, din ce în mai mult, în unităţile lor productive. Într-o oarecare măsură, sistemul just-in-time reduce necesitatea cumpărătorului de a deţine stocuri, iar problema costurilor deţinerii acestora devine problema furnizorului; totuşi, în cadrul acestui sistem coordonat de producţie, furnizorul poate la rândul său să obţină o serie de beneficii deoarece este capabil să-şi organizeze mai bine propriul său proces de producţie şi nu trebuie să mai deţină stocuri de siguranţă de produse finite. Coordonarea între furnizori şi producători determină reducerea necesarului de stocuri şi a costurilor totale de producţie.

79

BIBLIOGRAFIE

1. Bran P., Finanţele întreprinderii, Editura Economică, 19972. Brezeanu P., Dâmbean-Creta O, Managementul Financiar al firmei, vol I-II, Editura INR,

Bucureşti, 20003. Brezeanu P., şi colaboratori, Diagnostic financiar – instrumente de analiză financiară, Ed,

Economică, Bucureşti, 20034. Dragotă V., Obreja L., Ciobanu A., Dragotă M., Management financiar, Vol I-II, Ed.

Economică, Bucureşti, 20035. Halpern P., Weston F., Bingham E., Finanţe manageriale, Editura economică, 19986. Manolescu Ghe., Managementul Financiar, Editura Economică, Bucureşti 19957. Popa A., Dăneţ A., Management financiar, Editura Economică, Bucureşti 20018. Radu M., Muntean M., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Moldavia, Bacău,

19999. Robinson S., Management financiar, Editura Teora, Bucureşti, 199510. Stancu I., Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 199711. Stancu, I., coordonator, Finanţe, Vol.III – Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed.

Economică, Bucureşti, 200312. Toma M., Alexandru, F., Finanţe şi gestiune financiară de întreprindere, Ed. Economică,

Bucureşti, 200313. Toma M., Brezeanu P., Finanţe şi Gestiune financiară – aplicaţii practice, teste grilă,

Editura Economică, Bucureşti, 199614. Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 200015. Vintilă G., Vuţă M., Gestiunea financiară a întreprinderii – Lucrări aplicative şi studii

de caz, Editura Rolcris, Bucureşti, 2000

80

Management Financiar Contabil

Documents

Transcript of Management Financiar Contabil