Universitatea Spiru Haret Facultatea de Management Financiar-Contabil Contabilitate si Informatică de Gestiune Control financiar - fiscal, anul II CIG ZI 2009/2010 Conf. univ. dr. Paula Cornelia Mitran Introducere Activitate umană a fost supusă controlului din toate timpurile, fiind cerută de existenta celorlaltor activităti desfăsurate în societate; această activitate a căpătat amploare odată cu aparitia statului. De-a lungul timpului controlul si-a perfectionat metoda, procedeele si tehnicile, si-a lărgit sfera de activitate. Rolul si importanta controlului au crescut continuu, căpătând noi valente si dimensiuni, pe măsura progresului societătii. Cuvântul control provine din sintagma „contra rolus”, care înseamnă a verifica un act original după un duplicat, pus la dispozitie în acest scop unei alte persoane. Controlul constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor, a abaterilor, lipsurilor, deficientelor dintr-un anumit domeniu de activitate. În calitatea de functie a conducerii, controlul are următoarele dimensiuni: � vizează maximizarea parametrilor ce se referă la rezultatele obtinute si la cresterea vitezei de realizare a lor; � face parte din desfăsurarea fiecărei functii a întreprinderii (tehnică, comercială, financiară, administrativă, de personal), si a functiei directiei generale; � datorită importantei sale, sistemul de control financiar poate fi considerat ca instrument indispensabil managementului pentru supraveghere regulată a activitătii firmei, cu scopul de a lua la timp deciziile ce se impun, privind fiecare functie în parte, dar si ansamblul firmei; � controlul este la nivel micro - si macroeconomic, o functie eficientă si necesară a managementului armonizând interesele individuale cu cele ale societătii într-un tot unitar; � constituie în acelasi timp, ca parte integrantă a managementului firmei, expresia unei necesităti obiective ca formă de cunoastere, ceea ce îi conferă o sferă mult mai largă si cu semnificatii multiple care depăsesc interesul strict al firmei. Mai mult, acelasi control care se efectuează în cadrul firmei are o triplă semnificatie fiind în acelasi timp un control pentru sine (un control intern), un control pentru altii (un control exterior) si un control pentru stat (un control public). Indiferent pentru cine si pentru ce scop s-ar efectua controlul, el este în acelasi timp un proces de cunoastere a trecutului, de apreciere a prezentului si de descifrare a viitorului, în legătură cu activitatea firmei si cu performantele ei economico - financiare. De asemenea, acesta asigură protectia intereselor ce gravitează în jurul firmei, furnizând o viziune globală asupra ei. El constituie, în acelasi timp, un factor de securitate si autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglementare a activitătii agentilor economici. Cu alte cuvinte, controlul contribuie la integrarea firmei în mecanismul economiei de piată printr-o activitate managerială complexă si continuă. Scopul si obiectivele disciplinei Disciplina „Control financiar” prezintă elemente teoretice, legislative, organizatorice si metodologice, precum si studii de caz privind controlul financiar propriu exercitat de unitătile patrimoniale, controlul exercitat la nivelul executivului de către Ministerul Finantelor Publice si la nivelul legislativului, prin Curtea de Conturi.

Studierea si întelegerea problematicii cuprinse în programa analitică presupune utilizarea cunostintelor obtinute de studenti la disciplinele de contabilitate, drept, finante si fiscalitate. Continutul problemelor are caracter selectiv, de sinteză interdisciplinară. Disciplina urmăreste să transmită cursantilor tehnicile controlului financiar si gestionar si cele ale auditului public intern. Bibliografie 1. Boulescu, M., Control financiar – fiscal, Editura Fundatiei România de Mâine, Bucuresti, 2006; 2. Mitran Paula Cornelia – Control financiar * Inspectia fiscală * Expertiză contabilă, Editura Muntenia, Constanta, 2006; 3.***- Legea nr. 22/1968 privind încadrarea gestionarilor, constituirea de garantii, răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agentilor economici, autoritătilor sau institutiilor publice, modificată prin Legea nr. 54 din 1994; 4.***- Legea contabilitătii nr. 82/1991, cu modificările si completările ulterioare; 5.*** - Legea nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, modificată si completată prin Legea nr.77/2002; 6. ***- Legea nr. 84/2003 privind modificarea si completarea O.G. nr.119/1999 privind auditul public intern si controlul financiar preventiv; 7.***- Legea nr.241/2004 pentru combaterea si prevenirea evaziunii fiscale; 8.*** - Legea nr. 672/2002 privind Auditul Public Intern, cu modificările si completările ulterioare, republicată; 9.***- Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, republicată; 10. ***- O.G. nr.119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, actualizată, modificată si republicată; 11.***- O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificările ulterioare; 12.***- O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare; 13.***- O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările si completările ulterioare, republicată; 14.***- H.G. nr. 735/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice; 15.***- H.G. nr.1538/2003 pentru organizarea si functionarea Gărzii Financiare; 16.***- H.G. nr. 1574/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, cu modificarile si completarile ulterioare; 17. *** - H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare; 18.***- H.G. nr.1752/2005 pentru aprobarea conforme cu directivele europene, cu modificările si completările ulterioare; 19.*** - O.M.F.P. nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitatii de audit public intern, cu modificările si completările ulterioare; 20.**- O.M.F.P nr. 522/2003 referitor la Normele generale privind controlul financiar preventiv, cu modificările si completările ulterioare; 21.**- O.M.F.P nr.137/2004 privind aprobarea Codului etic al functionarului public din administratia fiscală, care îsi desfăsoară activitatea în domeniul asistentei contribuabilului; 22.**- O.M.F.P. nr. 1304/2004 privind modelul si continutul formularelor si documentelor utilizate în activitatea de inspectie fiscală; 23.***- O.M.F.P. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv. PARTEA I-a: Concept, functii, clasificare Controlul financiar ca parte integrantă a managementului si a gestiunii finaciare, constituie expresia unei necesităti obiective ca formă de cunoastere, ceea ce îi conferă o sferă largă si cu semnificatii multiple care depăsesc interesul strict al firmei.

Controlul financiar-contabil se defineste ca fiind actiunea de determinare a unor adevăruri în legătură cu starea unor proiecte de activităti economice sau cu acelor care au fost efectuate, prin compararea modului efectiv de prezentare sau de manifestare al acestora cu prevederile si normele legale prin care au fost definite si institutionalizate, în vederea preîntâmpinării sau depistării si remedierii abaterilor de la aceste prevederi si norme. În acest context, obiectul controlului financiar îl formează actele si operatiunile emise sau înfăptuite de agentii economici, institutiile publice, precum si de alti participanti la viata economico-financiară a statului, profesionistilor domeniului revenindu-le sarcina să urmărească dacă actele operatiunilor examinate, îndeplinesc conditiile de legalitate, operativitate, eficientă, economicitate si realitate. Ca functie a managementului, controlul financiar asigură realizarea unor functii specifice, care rezidă din însăsi continutul si natura sa: - functia de prevenire si functia de perfectionare, care se materializează în preîntâmpinarea producerii unor deficiente sau pagube în desfăsurarea activitătilor economico – financiare ceea ce presupune perfectionarea acestora; - functia de constatare a situatiei si functia de corectare, în cazul în care apar dereglări. Acestea presupun, că prin control se urmăreste modul în care se îndeplinesc deciziile conducerii referitoare la functionarea firmei, adică se verifică si se asigură respectarea si apărarea intereselor acesteia; prin control se urmăreste modul în care se asigură echilibrul financiar între venituri si cheltuieli si se influentează favorabil realizarea sarcinilor economice, care să contribuie la cresterea eficientei tuturor activitătilor agentilor economici. Aceste functii se realizează prin procedee si tehnici specifice controlului financiar cu ajutorul cărora se constată nereguli, deficiente si abateri si se valorifică constatările prin corectarea si aducerea la parametri de normalitate si legalitate a situatiilor constatate. Ele au un profund caracter coercitiv pentru acei agenti economici neloiali si ineficienti; - functia de cunoastere si functia de evaluare a situatiei existente la un moment dat, a rezultatelor obtinute la sfărsitul unei perioade de gestiune, asupra modului de desfăsurare a activitătii în conditii de normalitate, legalitate si eficientă, si totodată, de asigurare a tuturor categoriilor de colaboratori de solvabilitatea respectivului agent economic; - functia educativă si functia stimulativă a tuturor participantilor la realizarea procesului de management. Cea mai importantă si utilizată sistematizare a controlului financiar are drept criteriu de operare momentul în care se exercită controlul, raportat la momentul desfăsurării activitătii sau efectuării operatiilor ce se controlează, rezultând astfel trei forme: anticipat sau preventiv, concomitent sau operativ – curent, postoperativ sau ulterior. a) Controlul financiar anticipat sau preventiv contribuie cu maximum de eficientă la gospodărirea mijloacelor materiale si disponibilitătilor bănesti, la întărirea ordinii si cresterii răspunderii în angajarea si efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislatiei de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă si a eventualelor deficiente înainte de a se produce efecte negative. b) Controlul operativ – curent sau concomitent se suprapune aproape în totalitate, în timp si spatiu, cu continutul activitătii nemijlocite de conducere la diferite nivele. Acest control asigură cunoasterea operativă a modului în care se îndeplinesc sarcinile si se gestioneaza patrimoniul. Controlul concomitent actionează sistematic, zi de zi, surprinde procesele economice si financiare în curs de desfăsurare si permite astfel, interventia operativă pentru asigurarea continuării acestora la parametri eficienti. c) Controlul financiar postoperativ sau ulterior se exercită după desfăsurarea activitătilor sau operatiilor economico – financiare cu privire la gestiunea patrimoniului si are ca principale obiective: - existenta si utilizarea ratională a patrimoniului; - aplicarea corectă a legislatiei cu caracter financiar; - modul de efectuare a cheltuielilor si realizarea veniturilor; - analiza situatiei financiare etc.

PARTEA a –II-a : Procedee de control financiar Dintre procedeele de control folosite în practică relevăm: studiul general prealabil, controlul documentar – contabil, controlul faptic, controlul total si prin sondaj, analiza economico – financiară. Aceste procedee pot fi folosite de controlul concomitent, succesiv, în acelasi proces sau pot fi folosite separat. Controlul documentar – contabil este procedeul de stabilire a realitătii, legalitătii si a eficientei operatiilor si activitătilor economice si financiare, prin examinarea documentelor primare si centralizatoare, a înregistrărilor în evidenta tehnico – operativă si contabilă, a situatiilor contabile si bilanturilor. Principalele tehnici de controlul documentar – contabil sunt: a) Controlul cronologic b) Controlul invers cronologic c) Controlul sistematic sau pe probleme d) Controlul reciproc e) Controlul încrucisat f) Controlul combinat g) Investigatia de control h) Analiza si studiul general i) Comparatia de control j) Calculul de control k) Balantele analitice de control l) Balanta sintetică de control m) Balanta de control sah n) Indicatorii bilantului Principalele modalităti sau tehnici de control faptic sunt: inventarierea, expertiza tehnică si analiza de laborator, observarea directă, inspectia fizică. PARTEA a –III-a: Programarea, desfăsurarea si finalizarea activitătii de control financiar

Examinarea rezultatelor activitătilor umane presupune exercitarea controlului financiar pe baza unei metodologii proprii. Acest proces complex este structurat pe etape si faze, care concură la realizarea procesului de cunoastere a activitătilor economice ce fac domeniul activitătii de control. Succesiunea acestora este redată mai jos: 1.Etapa de programare a activitătii de control: elaborarea programului de control si transmiterea programului unitătilor subordonate, cu atributii de control; 2.Etapa pregătirii actiunii de control: stabilirea temelor controlului, analiza generală a temelor, stabilirea obiectivelor specifice controlului si întocmirea tematicii de control; 3.Etapa exercitării controlului: adaptarea obiectivelor tematicii la conditiile specifice ale activitătii unitătii controlate, stabilirea surselor de informare necesare controlului, selectarea si aplicarea procedeelor si a tehnicilor specifice, determinarea abaterilor si a deficientelor, stabilirea persoanelor vinovate; 4.Etapa întocmirii actelor de control: înscrierea constatărilor în actele de control; 5.Etapa valorificării constatărilor: recuperarea prejudiciilor si a altor sume datorate precum si stabilirea măsurilor de intrare în legalitate. Una dintre cele mai importante etape o constituie întocmirea actelor de control. Constatările făcute în timpul controlului sunt consemnate în note, luate sistematic, de regulă pe caietele individuale ale controlorilor, care, la sfârsitul controlului, sunt sistematizate si folosite pentru redactarea documentelor de control. Principalul document de control este Raportul de inspectie fiscală:

RAPORT DE INSPECTIE FISCALĂ Încheiat la data de ________

CAPITOLUL I. – Date despre inspectia fiscală CAPITOLUL II. – Date despre contribuabil CAPITOLUL III. – Constatări fiscale ( se completează pentru fiecare obligatie fiscală care a fost verificată) 1. Denumirea obligatiei fiscale 2. Obiective minimale avute în vedere 3. Baza de impunere CAPITOLUL IV. – Alte constatări 1. Organizarea si conducerea evidentei contabile 2. Utilizarea si tinerea registrelor CAPITOLUL V. – Discutia finală cu contribuabilul 1. Prezentarea sintezei punctului de vedere al contribuabilului 2. Analiza punctului de vedere al contribuabilului CAPITOLUL VI. – Sinteza constatărilor inspectiei fiscale CAPITOLUL VII. – Anexe Raportul de inspectie fiscală se întocmeste de echipa de inspectie fiscală pentru consemnarea rezultatelor, indiferent dacă se stabilesc sau nu, diferente de obligatii fiscale suplimentare în cadrul unei inspectii fiscale generale sau partiale. CAPITOLUL I. – Date despre inspectia fiscală Prezentarea organelor de inspectie fiscală care efectuează verificarea si care întocmesc raportul de inspectie fiscală precizându-se, pentru fiecare, numele si prenumele, functia, numărul legitimatei de inspectie fiscală, unitatea fiscală din care face parte si numărul si data ordinului de serviciu. De asemenea se va preciza: - temeiul legal al efectuării inspectiei fiscale; - numărul si data transmiterii avizului de inspectie fiscală. În cazul în care data începerii inspectiei a fost amânată se va specifica numărul si data acordului precum si noul termen aprobat; - numărul de înregistrare si data începerii inspectiei fiscale înscrisă în Registrul unic de control; - perioada supusă verificării; - perioada în care s-a desfăsurat inspectia fiscală, precum si locul de desfăsurare; - definirea obiectivului de inspectie fiscală în corelatie cu tematica înscrisă în ordinul de serviciu; - modul de ducere la îndeplinire a obligatiilor stabilite prin actul de control fiscal încheiat pentru perioada anterioară celei pentru care se efectuează inspectia fiscală. CAPITOLUL II.- Date despre contribuabil 1. Datele de identificare ale contribuabilului: denumire, domiciliu fiscal, numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comertului, Codul de identificare fiscală, data de la care a devenit plătitor de TVA- prin optiune sau prin depăsirea plafonului legal, codul CAEN (activitatea principală desfăsurată), mărimea capitalului social, subscris si vărsat, comentarii privind majorarea / diminuarea capitalului social initial; 2. Forma de proprietate, forma juridică, precum si principalii actionari / asociati (cu pondere semnificativă în capitalul social), evolutia capitalului social; 3.Informatii referitoare la actionari/asociati, în situatia în care sunt constatate relatii de participare la alt contribuabil cu care are relatii de afaceri; 4. Prezentarea tuturor conturilor bancare în comparatie cu cele cuprinse în declaratia depusă la Administratia finantelor publice; 5.Evolutia cifrei de afaceri si a rezultatului exercitiului financiar, conform ultimelor trei bilanturi anuale, indiferent de perioada verificată; 6. Verificarea evidentei documentelor cu regim special, cu prezentarea actelor cu care au fost achizitionate: plaja de numere pentru facturile achizitionate, facturile utilizate, alte

documente cu regim special, documente cu regim special anulate, stocul celor rămase; 7. Prezentarea subunitătilor contribuabilului cu precizări specifice, dacă este cazul, pentru cele care prezintă un interes fiscal deosebit; (Declararea punctelor de lucru, respectarea regimului autorizărilor, antrepozit fiscal, utilizator final, jocuri de noroc-licente); 8. Persoana care asigură administrarea activitătii contribuabilului verificat; 9. Persoana care răspunde de conducerea contabilitătii; 10. Administratorul sau persoana desemnată să reprezinte contribuabilul pe durata inspectiei fiscale; 11. Mentiunea dacă s-au efectuat inventarierea patrimoniului conform prevederilor legale si valorificarea acesteia; 12. Principalii furnizori si clienti, precum si mentionarea dacă acestia sunt sau nu părti afiliate cu contribuabilul. În caz afirmativ se vor preciza relatii de afiliere între contribuabilul verificat si clientii sau furnizorii. CAPITOLUL III. – Constatări fiscale În acest capitol se vor înscrie constatările pentru fiecare obligatie fiscală care a făcut obiectul inspectiei fiscale, lista acestora fiind prezentată în anexa de la încheierea Raportului de inspectie fiscală. Pentru fiecare obligatie fiscală se va avea în vedere si se va cuprinde în constatări următoarele: 1. Denumirea obligatiei fiscale - perioada supusă inspectiei fiscale si actele normative care reglementează această obligatie fiscală în perioada controlată. În cazul în care verificarea se va face pe o perioadă diferită de cea precizată la cap.I se va preciza perioada verificată efectiv; -prezentarea procedurii de control utilizată. În cazul controlului prin sondaj se vor mentiona lunile, operatiunile sau documentele selectate, urmărindu-se cuprinderea cel putin a unei luni dintr-un trimestru; -prezentarea facilitătilor fiscale de care a beneficiat contribuabilul în perioada supusă inspectiei fiscale si modul de respectare al acestora. 2. Obiective minimale avute în vedere: - verificarea realitătii declaratiilor fiscale în corelatie cu datele din balantele de verificare, registrele societătii sau orice alte documente justificative existente în societate sau obtinute prin controale încrucisate, precum si cu alte declaratii depuse în conformitate cu legile speciale; - verificarea existentei contractelor si modului lor de derulare, în vederea determinării tuturor operatiunilor impozabile realizate de contribuabil, inclusiv identificarea faptică a surselor generatoare de venit; - verificarea înregistrării tuturor veniturilor aferente activitătii desfăsurate; - verificarea utilizării documentelor cu regim special (în corelatie cu pct.6 din cap.II); - verificarea modului de înregistrare a cheltuielilor aferente obtinerii veniturilor precum si tratamentul fiscal al acestora; - verificarea corectitudinii sumelor utilizate cu drept de deducere din impozitele, taxele sau contributiile datorate . 3.Baza de impunere: A. În cazul în care se constată aspecte care modifică baza de impunere se vor mentiona: - modul de înterpretare a aspectelor fiscale de către contribuabil; - punctul de vedere al inspectiei fiscale fată de interpretarea contribuabilului; - consecintele fiscale ale abaterilor constatate, motivele de drept si temeiul legal pentru modificarea bazei de impunere; - verificarea modului de calcul al bazei impozabile si stabilirea eventualelor diferente precum si calculul impozitului, taxei sau contributiei stabilite suplimentar. Pentru obligatiile fiscale pentru carea legea prevede dreptul contribuabilului de a efectua deduceri/reduceri se va avea în vedere modul de exercitare a acestui drept si corectitudinea calcului sumei deduse; - calculul obligatiilor fiscale accesorii la diferentele de impozite, taxe sau contributii stabilite de inspectia fiscală; - stabilirea responsabilitătilor pentru aplicarea sau determinarea eronată a bazei impozabile si efectuarea de propuneri pentru sanctionarea conform prevederilor legale, acolo unde este cazul

B. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, se va mentiona acest lucru . CAPITOLUL IV. - Alte constatări 1. Organizarea si conducerea evidentei contabile În acest capitol se vor prezenta constatările inspectiei fiscale referitoare la organizarea compartimentului de contabilitate (acolo unde este cazul), urmărindu-se în principal respectarea prevederilor Legii contabilitătii. În acest sens se va avea în vedere modul de evidentiere a operatiunilor de capital, a imobilizărilor, a operatiunilor de trezorerie, contabilizarea stocurilor si a productiei în curs de executie, precum si contabilitatea angajamentelor si a altor drepturi patrimoniale, efectuarea si valorificarea inventarierii patrimoniului. Pentru contribuabilii care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directivele europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate se va avea în vedere modul de retratare a conturilor contabile. 2. Utilizarea si tinerea registrelor . Se vor consemna constatările referitoare la modul de utilizare a registrelor de contabilitate obligatorii (registrul jurnal, registrul inventar, cartea mare), registrul de casă, registrul fiscal etc. CAPITOLUL V. – Discutia finală cu contribuabilul În acest capitolul se va consemna, în mod obigatoriu, numărul si data documentului prin care contribuabilul este înstiintat despre data, ora si locul de desfăsurare a discutiei finale. În caz de refuz a contribuabilului de a se prezenta la discutia finală, acest fapt va fi mentionat expres în raport . De asemenea se va prezenta o sinteză a punctului de vedere al contribuabilului, pentru fiecare diferentă de impozit, taxă, contributie neacceptată si argumentele organelor de inspectie fiscală fată de cele ale contribuabilului. Punctul de vedere al contribuabilului va fi anexat la Raportul de inspectie fiscală . Tot în acest capitol se va prezenta, în sinteză, continutul declaratiei dată pe propria răspundere a reprezentatului legal al contribuabilului prin care declară că a pus la dispozitie toate documentele si informatiile solicitate. Declaratia va fi anexată la Raportul de inspectie fiscală . CAPITOLUL VI. – Sinteza constatărilor inspectiei fiscale Pentru fiecare impozit, taxă sau contributie la care s-au calculat diferente si accesorii în sarcina contribuabilului se vor prezenta următoarele informatii : Valorificarea constatărilor controlului financiar presupune luarea unor măsuri pentru: -înlăturarea si prevenirea abaterilor; -aplicarea sanctiunilor disciplinare; -stabilirea răspunderii materiale; -înaintarea la procuratură a actelor încheiate în cazul în care se constată fapte penale. Pentru stabilirea răspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar avem următoarele răspunderi: disciplinară, contraventională, materială si penală. PARTEA a-IV-a: Controlul financiar propriu al agentilor economici (altele decât institutiile publice) La nivelul agentilor economici (exceptând institutiile publice), controlul financiar propriu îmbracă două forme: preventiv si de gestiune. Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului financiar propriu, urmăreste să preîntâmpine încălcarea dispozitiilor legale în vigoare si producerea de pagube si se exercită asupra documentelor în care se consemnează operatiile ce se referă la drepturile si obligatiile patrimoniale ale unitătii, în faza de angajare si de plată, în raporturile cu alte persoane fizice sau juridice. Sfera de actiune a controlului financiar preventiv are în vedere: - încheierea contractelor cu partenerii interni si externi; - încasările si plătile în lei si în valută de orice natură, efectuate în numerar si prin operatiuni bancare, cu persoane juridice sau fizice;

- trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau a capitalului social; - gajarea, închirierea sau concesionarea bunurilor, subunitătilor sau unitătilor componente; - deschiderea de credite bugetare, repartizările de credite bugetare la institutiile din subordine si alimentările cu sume din alocatiile bugetare, pentru finantarea cheltuielilor de capital; - propunerile de suplimentare a unor venituri prevăzute a fi suportate pe seama alocatiilor bugetare; - modificarea repartizării pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare; - virările de credite bugetare în cadrul capitolelor de cheltuieli etc. În functie de necesităti, operatiile mentionate se adaptează si completează de conducerea unitătii, având în vedere specificul activitătii si a structura ei organizatorice. Controlul financiar preventiv se organizează de directorii generali ai regiilor autonome si ai societătilor comerciale în compartimentul financiar contabil. Controlul financiar preventiv se exercită de seful compartimentului financiar-contabil.În functie de volumul operatiilor ce se supun controlului financiar preventiv, conducătorul unitătii,la propunerea contabilului sef poate împuternicii si alte persoane, din cadrul compartimentului financiar-contabil care să exercite controlul financiar preventiv, dar care, de regulă,nu participă la întocmirea si contabilizarea documentelor controlate. Controlul financiar de gestiune, ca formă a controlului financiar propriu, este controlul financiar ulterior care urmăreste respectarea dispozitiilor legale cu privire la gestionarea si gospodărirea mijloacelor materiale si bănesti pe baza documentelor înregistrate în evidenta tehnico-operativă si în contabilitate. Obiectivele supuse controlului financiar de gestiune reprezintă momentele activitătii economice sau sociale prevăzute în documente, înregistrate în contabilitate, care se verifică din punctul de vedere al respectării dispozitiilor legale în vigoare, cu privire la: - stabilirea integritătii valorilor materiale si bănesti din gestiunile supuse controlului (stabilirea existentei faptice a valorilor materiale si bănesti, stabilirea exactitătii soldurilor scriptice); - stabilirea valorilor fără miscare, de prisos, cu miscare lentă, greu vandabile, inutilizabile sau deteriorate; - efectuarea, în numerar sau pe cont propriu, a încasărilor si plătilor, în lei si în valută, de orice natură, inclusiv a salariilor si a retinerilor din acestea si a altor obligatii fată de salariati; - întocmirea si circulatia documentelor primare si de evidentă tehnic-operativă si contabilă; - verificarea exactitătii preturilor luate în calculul valorilor materiale ce fac obiectul controlului; - stabilirea modului de respectare a prevederilor legale referitoare la conservarea, manipularea si paza valorilor materiale din gestiuni; - verificarea conditiilor de angajare a gestionarilor si a modului de constituire si depunere a garantiilor materiale ale acestora; - stabilirea realitătii si legalitătii înregistrărilor operatiunilor consemnate în documentele primare si contabile referitoare la cantitătile si valorile mentionate în acestea; - verificarea modului de gestionare a formularelor cu regim special; - stabilirea modului de respectare a prevederilor legale privind miscarea valorilor materiale si bănesti în si între diferitele gestiuni ale unitătii; - verificarea modului de calcul, încasare si vărsare a contravalorii bunurilor distruse, degradate sau deteriorate si stabilirea eventualelor răspunderi în sarcina persoanelor vinovate. Controlul financiar de gestiune se exercită cel putin o dată pe an. În cazul unitătilor si gestiunilor materiale reduse ca volum, conducătorii unitătilor pot aproba ca acestea să fie controlate la o perioadă mai mare de un an, dar nu mai târziu de o dată la doi ani. Controlul se efectuează în totalitate sau prin sondaj, în raport de volumul, valoarea si natura bunurilor, tentatiilor si posibilitătilor de sustragere, conditiilor de păstrare si gestionare, precum si de frecventa abaterilor constatate anterior, cuprinzând un număr reprezentativ de repere si documente, care să permită tragerea unor concluzii temeinice asupra respectării actelor normative din domeniul financiar, contabil si gestionar.

În cazul constatării de pagube, controlul se extinde asupra întregii perioade în care, legal, pot fi luate măsuri de recuperare a acestora si de tragere la răspundere a persoanelor vinovate. Sfera de activitate a controlului financiar de gestiune se stabileste de către fiecare unitate patrimonială în parte si cuprinde totalitatea gestiunilor supuse verificării pe o anumită perioadă de timp, de obicei, un an. Se organizează la: � ministere, departamente, alte organe centrale de stat si organe locale, pentru controlul patrimoniului propriu, veniturilor realizate si cheltuielilor efectuate de institutiile de stat subordonate, din creditele bugetare alocate, precum si asupra legalitătii si eficientei cheltuielilor efectuate de către regiile autonome din profilul lor de activitate; � la regiile autonome, pentru controlul gestiunilor proprii, precum si altor subunităti din structura lor organizatorică. Controlul financiar de gestiune se organizează în compartiment distinct în subordinea directă a ordonatorului de credite ori a înlocuitorului de drept al acestuia în cadrul ministerelor, departamentelor, altor organe centrale de stat si locale si a directorului general în cazul regiilor autonome. Se efectuează de salariatii cu studii economice superioare sau medii în functie de volumul sau complexitatea gestiunilor, încadrati în compartimentul de control cu sarcini exclusive de efectuare a controlului la termenele si în conditiile legale. Persoanele împuternicite să exercite controlul financiar de gestiune trebuie să îndeplinească aceleasi conditii cerute de lege pentru cele împuternicite să exercite controlul financiar preventiv. Activitatea de control financiar de gestiune se desfăsoară pe baza programelor de lucru semestriale, întocmite de seful compartimentului de control financiar de gestiune si aprobate de conducătorul în subordinea căruia se află compartimentul. În program se nominalizează gestiunile si activitătile ce urmează a fi controlate, perioada supusă controlului si cea stabilită pentru efectuarea controlului si organele care efectuează controlul. În legătură cu organizarea si exercitarea controlului financiar de gestiune, normele legale în vigoare, prevăd o serie de obligatii si răspunderi, astfel: a). La cererea organelor de control financiar de gestiune, conducerile si salariatii unitătilor supuse controlului au obligatia: 1. - să pună la dispozitie registrele, corespondenta, actele, piesele justificative si alte documente necesare controlului; 2. - să prezinte pentru control valorile de orice fel pe care le gestionează sau pe care le au în păstrare, care intră sub incidenta controlului; 3. - să elibereze, în conditii legii, documentele solicitate în original sau copii certificate; 4. - să dea informatii si explicatii verbale si scrise în legătură cu problemele care formează obiectul controlului; 5. - să semneze, cu sau fără obiectii, actele de control si să comunice la termenele fixate modul de aplicare a măsurilor stabilite în urma controlului; 6. - să asigure sprijinul si conditiile necesare bunei desfăsurări a controlului si să-si dea concursul pentru clarificarea constatărilor. b). Salariatii împuterniciti cu exercitarea controlului financiar de gestiune răspund disciplinar, contraventional sau penal în situatiile în care: 1. - nu efectuează controlul conform programului de activitate aprobat; 2. - înscriu în actele de control date sau fapte ireale sau cu bună stiintă nu consemnează toate deficientele constatate; 3. - lucrează cu superficialitate, nesemnalând încălcările de la normele legale în vigoare, constatate cu ocazia controlului si nu stabilesc răspunderi potrivit normelor în vigoare; 4.- dispun, prin interpretarea sau aplicarea gresită a dispozitiilor legale în vigoare, măsuri ce produc pagube; 5. - nu întocmesc si nu înaintează conducătorului unitătii actele de control la termenele stabilite; 6. - nu iau sau nu propun măsurile necesare pentru înlăturarea lipsurilor si abaterilor consemnate în actele de control si tragere la răspundere a celor vinovati; 7. - nu îndeplinesc sau îndeplinesc superficial sarcinile ce le revin conform normelor.

c). În legătură cu organizarea si exercitarea controlului financiar de gestiune constituie contraventie, următoarele fapte: 1. -neemiterea în termen a actelor administrative privind modul de organizare si exercitare a controlului financiar de gestiune; 2. - angajarea, mentinerea, trecerea în functia de organ de control financiar de gestiune a unei persoane fără a se fi obtinut în prealabil de la organele de politie relatii scrise cu privire la antecedentele penale ale acesteia; 3. - nesesizarea organelor competente, de către seful compartimentului financiar de gestiune, în cazul neluării măsurilor referitoare la recuperarea pagubelor; 4.- nepunerea la dispozitia organelor de control financiar de gestiune a documentelor si datelor necesare controlului; 5. - refuzul de a semna, cu sau fără obiectiuni, actele de control întocmite de organele de control financiar de gestiune, precum si de a da explicatii scrise la cererea organelor de control; 6. - neexecutarea în termenele stabilite a dispozitiilor date ca urmare a controlului efectuat de organele de control financiar de gestiune sau comunicarea din culpă a unor date eronate în legătură cu executarea lor ; 7. - nedispunerea măsurilor necesare pentru efectuarea cu prioritate, la solicitarea instantelor de judecată, parchetului si politiei, a controlului financiar de gestiune necesar stabilirii prejudiciilor care au condus la săvârsirea unor fapte de natură penală. Constatarea acestor contraventii si aplicarea sanctiunilor se face de organele de control financiar de stat si de organele de control financiar de gestiune ale unitătilor la care se organizează si se exercită controlul financiar propriu. Organele de control financiar de gestiune consemnează constatările în actele de control bilaterale (procese-verbale sau note de constatare), cu indicarea prevederilor legale încălcate si stabilirea exactă a consecintelor economice, financiare, patrimoniale, ale persoanelor vinovate, precum si a măsurilor luate în timpul controlului si a celor stabilite a se lua în continuare. Pentru abaterile constatate se solicită note explicative scrise de la persoanele vinovate si se verifică obiectiunile formulate. În cazul controlului prin inventariere a unor gestiuni la procesele-verbale de control se anexează declaratiile gestionarilor, listele de inventariere, situatia plusurilor si a lipsurilor constatate si explicatiile gestionarilor asupra concluziilor acestora. Evaluarea stocurilor faptice se face cu acelasi pret folosit la înregistrarea în contabilitate. Pentru greselile descoperite cu ocazia controlului exactitătii înregistrărilor si calculelor din contabilitate se întocmeste o notă, care se prezintă compartimentului contabil, înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii, pentru măsuri de corectare. Diferentele preliminare, stabilite prin compararea soldului scriptic din raportul de gestiune cu totalul rezultat din inventarul faptic, se trece pe lista de inventariere la sfârsitul recapitulatiei inventarului Activitatea de control financiar de gestiune se urmăreste de către compartimentului de control financiar de gestiune pe baza programului de lucru semestrial. În acest scop, se organizează o evidentă simplă a actelor de control încheiate, a altor actiuni efectuate în afara programului aprobat, precum si a principalelor rezultate obtinute (plusuri în gestiune, pagube constatate, sanctiuni aplicate). Valorificarea constatărilor controlului financiar de gestiune are loc conform următoarei proceduri; a) pe baza actelor de control întocmite, seful compartimentului de control financiar de gestiune prezintă conducerii unitătii, în care functionează, concluziile controlului efectuat împreună cu măsurile care se propun a fi luate în continuare în vederea înlăturării abaterilor si tragerii la răspundere a celor care au săvârsit nereguli, au produs pagube sau au comis infractiuni; b) în cadrul competentei si termenelor legale, conducătorii unitătilor iau măsuri pentru aplicarea integrală si la timp a măsurilor propuse, sanctionarea persoanelor vinovate, recuperarea pagubelor si înaintarea către procuratură a actelor cuprinzând fapte penale; c) la solicitarea instantelor de judecată, parchetelor si politiei, conducătorii unitătilor dispun

cu prioritate măsurile de control financiar de gestiune, necesare pentru stabilirea prejudiciilor produse prin infractiuni si clarificarea împrejurărilor care au condus la săvârsirea faptelor penale; d) în situatia în care, conducătorul unitătii nu ia măsurile necesare, seful compartimentului de control financiar de gestiune sesizează în scris, Consiliul de Administratie al unitătii în care functionează, iar în cazurile privind recuperarea pagubelor si Directia generală a finantelor publice judetene; e) seful compartimentului de control financiar de gestiune participă la sedintele Consiliul de Administratie al unitătii unde functionează atunci când se dezbat probleme financiare, contabile si de control de gestiune. De asemenea el informează semestrial Consiliul de Administratie asupra conditiilor în care s-a realizat programul semestrial de control, constatările făcute si măsurile luate si propune luarea de măsuri, în continuare, pentru aplicarea riguroasă a legislatiei în domeniul financiar-contabil, de gestiune si control. PARTEA a-V-a: Auditul public intern Auditul public intern reprezintă o activitate functional independentă si obiectivă care dă asigurări si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si a cheltuielilor publice, perfectionând activitătile entitătii publice. Ajută entitatea publică să-si indeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică si metodică, evaluează si îmbunătăteste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare. Organizarea auditului intern se face ca structură independentă a fiecărei institutii publice, sub forma unui compartiment specializat, constituit din una sau mai multe persoane care să nu fie implicate în vreun fel în îndeplinirea activitătilor pe care le auditează, având denumirea „auditor intern”. Auditorul intern trebuie să-si îndeplinească atributiile în mod obiectiv, independent, cu profesionalism si integritate, conform prevederilor legale. Definitia auditului public intern asa cum este dată de Legea nr. 672/2002 si Ordinul nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitătii de audit public intern, este: „o activitate functional independentă si obiectivă, care dă asigurări si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionând activitătile entitătii publice. Ajută entitatea publică să-si îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică si metodică, care evaluează si îmbunătăteste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare”. Rezultatele activitătii de audit se materializează în rapoarte si alte documente având la bază dispozitii legale privitoare la activitatea internă, ordinele si deciziile conducerii, rapoarte si alte documente care se prezintă numai conducerii entitătii respective, cu măsurile necesare si cu obligatia urmăririi modului de îndeplinire a recomandărilor în cadrul entitătilor economice în cauză.

Obiective

Auditul public intern urmăreste asigurarea obiectivă si consilierea, destinate să îmbunătătească sistemele si activitătile entitătii publice; - sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entitătii publice printr-o abordare sistematică si metodică prin care se evaluează si se îmbunătăteste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrative.

Sferă de activitate

Sfera de aplicare a auditului public intern cuprinde următoarele : � activitătile financiare sau cu implicatii financiare desfăsurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externă ;

� constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creantă precum si a facilitătilor acordate la încasarea acestora; � administrarea patrimoniului public, precum si vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitătilor administrativ-teritoriale; � sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente. Rolul auditului public intern Auditul public intern ajută entitatea publică să-si îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică si metodică, care evaluează si îmbunătăteste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare. Auditul public intern nu trebuie să fie confundat cu controlul intern. Controlul intern, conform legii privind auditul public intern, reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitătii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordantă cu obiectivele acesteia si reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient si eficace. Include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile. Rolul auditului public intern este de a contribui la buna si efectiva gestiune a fondurilor publice. Aportul compartimentului de audit public intern constă în promovarea unei culturi privind realizarea unui management efectiv si eficient în cadrul entitătii publice. Ordinul ministrului finantelor publice nr. 38/2003 prevede anumite norme pentru exercitarea auditului public intern: ♦ institutiile publice mici ale căror cheltuieli bugetare au depăsit pragul anual de 100.000 euro, o perioadă de trei ani consecutivi, au obligatia de a-si constitui un compartiment de audit public până la sfârsitul primului trimestru al anului următor; ♦ entitătile publice care au organizat compartimente de audit public intern proprii si devin institutii publice mici trebuie să înstiinteze compartimentele de audit public intern din cadrul DGFP teritoriale despre noul statut, în termen de 30 de zile de la îndeplinirea conditiilor prevazute la art.2, lit. j) din Legea nr. 672/2002. Organizarea auditului public intern Auditul public intern este organizat astfel : Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) - structură distinctă în cadrul Ministerului Finantelor Publice, constituită din compartimente de specialitate, în directa subordonare a ministrului finantelor publice, având atributii de coordonare, evaluare, sinteză în domeniul activitătii de audit public intern la nivel national, care efectuează si misiuni de audit public intern de interes national, cu implicatii multisectoriale; - UCAAPI este condusă de un director general, numit de ministrul finantelor publice. B. Comitetul pentru Audit Public Intern(CAPI) - este un organism cu caracter consultativ, constituit din 11 membri, specialisti din afara Ministerului Finantelor Publice (MFP) si anume: - un presedinte al Camerei de Audit Financiar din România ; - 2 profesori universitari cu specialitate în audit public intern (API); - 3 specialisti cu înaltă calificare în domeniu; - directorul general UCAAPI; - 4 experti în alte domenii: contabilitate, juridic, informatie; - CAPI sprijină UCAAPI în definirea strategiei si îmbunătătirii activitătii de audit public intern în sectorul public. C. Compartimentele de Audit Public Intern din entitătile publice - se organizează în mod obligatoriu la nivelul fiecărei entităti publice, în termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv de la constituirea entitătii publice.

Se organizează astfel: a) – conducătorul institutiei publice, sau în cazul altor entităti publice, organul de conducere colectivă are obligatia instituirii cadrului organizatoric si functional necesar desfăsurării activitătii de audit public intern; b) - la institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entităti publice, auditul public intern se limitează la auditul de regularitate si se efectuează de către compartimentul de audit public intern al Ministerul Finantelor Publice; c) - conducătorul entitătii publice subordonate poate stabili si mentine un compartiment functional de audit public intern, cu acordul entitătii publice de la nivelul ierarhic imediat superior, iar dacă acest compartiment nu se înfiintează, auditul entitătii respective se efecuează de către compartimentul de audit public intern al entitătii publice la nivel ierarhic imediat superior. Tipuri de audit Legea privind auditul public intern defineste următoarele tipuri de audit : Auditul de sistem reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea functionează economic, eficace si eficient, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandări pentru corectarea acestora; Auditul performantei examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitătii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele; Auditul de regularitate reprezintă examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice, conform normelor legale. Auditul public intern se exercită asupra tuturor activitătilor desfăsurate într-o entitate publică, inclusiv asupra activitătilor entitătilor subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum si la administrarea patrimoniului public. Compartimentul de audit public intern auditează, cel putin odată la 3 ani, fără a se limita la acestea, următoarele: ∞ angajamentele bugetare si legale din care derivă direct sau indirect obligatii de plată, inclusiv din fondurile comunitare; ∞ plătile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare; ∞ vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitătilor administrativ- teritoriale; ∞ concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitătilor administrativ-teritoriale; ∞ constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creantă, precum si a facilitătilor acordate la încasarea acestora; ∞ alocarea creditelor bugetare; ∞ sistemul contabil si fiabilitatea acestuia; ∞ sistemul de luare a deciziilor; ∞ sistemele de conducere si control, precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme; ∞ sistemele informatice. Proiectul planului de audit public intern se elaborează de către compartimentul de audit public intern, pe baza evaluării riscului asociat diferitelor structuri, activităti, programme / proiecte sau operatiuni, precum si prin preluarea sugestiilor conducătorului entitătii publice, prin consultare cu entitătile publice ierarhic superioare, tinând seama de recomandările Curtii de Conturi. PARTEA a-VI-a: Controlul financiar al statului După modul de corelare cu interesele economico - financiare pentru care este organizat si exercitat controlul financiar, se reprezintă sub două forme: 1.Controlul financiar al statului:

- în sfera de activitate a legislativului exercitat prin Curtea de Conturi; - în sfera de activitate a executivului este exercitat de Ministerul Finantelor Publice prin: - Agentia Natională de Administrare Fiscală; - Directia Generală de Audit Public Intern; - Directia Generală de Administrare si Control al activelor statului (DGACAS); - Directia Generală de Control Financiar Preventiv; - Directia Generală a Vămilor. - Garda Financiară. Obiectivele controlului financiar al statului Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa administrarea si utilizarea mijloacelor financiare publice, precum si respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăsurată de către agentii economici (regii autonome, societăti comerciale etc.) în legătură cu îndeplinirea obligatiilor acestora fată de stat. În mod concret, controlul financiar al statului are ca obiective: - administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de functionare si întretinere a organelor centrale si locale ale administratiei de stat si unitătilor finantate de la buget; - utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investitii de interes general, subventionarea unor activităti si produse si pentru alte destinatii prevăzute de lege; - folosirea mijloacelor si fondurilor din dotare si respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea regiilor autonome si a societătilor comerciale cu capital de stat; - exactitatea si realitatea înregistrărilor în evidente si actele de constituire a societătilor comerciale si a celorlalti agenti economici, urmărind stabilirea corectă si îndeplinirea integrală si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscale fată de stat etc. Sfera controlului financiar al statului cuprinde, de asemenea, probleme referitoare la prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal si vamal. Acest control este operativ si inopinat si are ca obiective aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări de la plata impozitelor si taxelor, respectarea normelor de comert, urmărind să împiedice activitatea de contrabandă si orice procedee interzise de lege. Organul central al puterii executive care aplică strategia si programul guvernului în domeniul orientării economiei si finantelor publice este Ministerul Finantelor Publice. În îndeplinirea atributiilor sale Ministerul Finantelor Publice si Agentia Natională de Administrare Fiscală sunt autorizate: 1. să dea agentilor economici, ca urmare a controlului, dispozitii obligatorii pentru luarea măsurilor de respectare a legii; 2. să ia măsuri pentru aplicarea sanctiunilor prevăzute de lege în competenta sa; 3. să aprobe înlesniri, restituiri, compensări si amânări la plata impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a altor vărsăminte bugetare obligatorii, în conditiile legii; 4. să aplice, prin organele abilitate, modalitătile de executare silită si măsurile asigurătorii, în conditiile legii, pentru recuperarea creantelor bugetare; 5. să încheie protocoale de schimb de informatii, documente si de colaborare cu ministere, institutii publice si cu alte organizatii, potrivit competentelor atribuite; 6. să refuze cererile de finantare de la bugetul de stat, de suplimentare si de virare a creditelor bugetare în cazurile în care acestea nu îndeplinesc conditiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare; 7. să retragă creditele bugetare deschise ordonatorilor de credite, în cazurile în care se constată că acestea se utilizează în alte scopuri decât cele stabilite; 8. să respingă situatiile financiar-contabile ale ordonatorilor de credite care nu îndeplinesc conditiile stabilite de normele legale si să stabilească noi termene pentru refacerea si prezentarea acestora, cu aplicarea amenzilor prevăzute de legislatia în vigoare; 9. să stabilească orice alte măsuri, în conditii prevăzute de lege.

Ministerul Finantelor Publice În realizarea functiilor sale în domeniul controlului financiar-fiscal, Ministerul Finantelor Publice are, în principal, următoarele atributii: 1. elaborează proiecte de acte normative privind stabilirea impozitelor directe si indirecte, urmăreste perfectionarea asezării acestora si armonizarea legislativă în acest domeniu; 2. elaborează strategii, studii comparative, priorităti si proiecte de acte normative privind politica fiscală a României în domeniul conventiilor pentru evitarea dublei impuneri; 3. urmăreste realizarea unui management eficient si coerent al sistemului fiscal românesc având ca scop elaborarea si mentinerea unui sistem fiscal unitar, stabil si armonizat în strânsă concordantă cu indicatorii macroeconomici din Strategia de dezvoltare economică a Guvernului; 4. elaborează proiecte de acte normative în domeniul contabilitătii financiare si de gestiune si urmăreste perfectionarea acestuia în corelatie cu normele europene în domeniu; 5. exercită, prin organele sale de specialitate, controlul utilizării creditelor bugetare de către institutiile publice; controlează, în conditiile legii, activitatea financiară a agentilor economici; 6. elaborează politica vamală în concordantă cu cadrul legislativ existent; 7. asigură administrarea monopolului de stat, în conditiile legii; 8. reglementează controlul financiar preventiv si exercită controlul financiar preventiv delegat în scopul constituirii si utilizării, legale si eficiente, a fondurilor publice; 9. îndrumă metodologic, organizează activitatea de instruire si pregătire profesională în domeniul auditului intern; 10. realizează activităti de control operativ la institutii publice si solutionează contestatiile depuse de acestea; 11. exercită calitatea de reprezentant al României la organismele internationale cu caracter financiar; 12. reprezintă statul, ca subiect de drepturi si obligatii, în fata instantelor, precum si în orice alte situatii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabileste în acest scop un alt organ; 13. elaborează, implementează si dezvoltă sistemul informatic în domeniul finantelor publice; 14. asigură, potrivit legii, tipărirea hârtiilor de valoare de natura titlurilor de stat, bonurilor de tezaur, obligatiunilor necesare finantării datoriei publice, timbrelor fiscale, precum si a formularelor si imprimatelor tipizate utilizate în activitatea fiscală si financiar-contabilă; 15. elaborează, monitorizează si implementează sistemul de comunicare internă si externă si cadrul comunicational în scopul sustinerii activitătii sale; 16. asigură prin sistemul de management al performantei si dezvoltării profesionale, un corp al functionarilor publici profesionist, onest, stabil si eficient, în scopul creerii unei organizatii moderne, flexibile, functionale si eficiente; 17. editează materiale de specialitate necesare pentru mediatizarea problematicii financiare, în vederea cunoasterii sale de către personalul propriu si de către contribuabili; 18. elaborează strategia si cadrul normativ general, coordonează si evaluează activitatea de audit public intern la nivel national, efectuează misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale si exercită activităti de audit public intern la nivelul aparatului propriu; 19. efectuează inspectii privind respectarea legalitătii, atât la nivelul aparatului propriu, cât si la nivelul celorlalte institutii publice. Ministerele, celelalte autorităti ale administratiei publice, institutiile publice, precum si agentii economici au obligatia de a pune la dispozitia Ministerului Finantelor Publice, la cererea acestuia, datele si informatiile necesare în vederea realizării atributiilor sale. Agentia Natională de Administrare Fiscală Atributii: ♦ propune si elaborează strategii de dezvoltare, precum si solutii de reformă în domeniul administrării veniturilor bugetare; ♦ asigură aplicarea corectă, unitară si nediscriminatorie a legislatiei fiscale; ♦ elaborează proceduri de administrare a impozitelor, taxelor si contributiilor sociale;

♦ analizează proiectele si actele normative care contin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare; ♦ participă, împreună cu directiile de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice, la elaborarea de acte normative privind stabilirea veniturilor bugetare; ♦ elaborează proceduri privind activitatea de asistentă, îndrumare si informare a contribuabililor, asigură asistenta prin mijloace specifice; ♦ elaborează, cu avizul directiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice, continutul si modelele formularelor si imprimatelor tipizate utilizate pentru administrarea veniturilor, precum si instructiunile de completare a acestora, asigură tipărirea acestora; ♦ elaborează si aplică procedurile de impunere pentru persoanele juridice si persoanele fizice, privind evidenta contribuabililor, gestiunea dosarului fiscal si a cazierului fiscal; ♦ elaborează si editează materiale de specialitate în domeniul său de activitate; ♦ urmăreste încurajarea conformării voluntare prin oferirea de servicii de asistentă contribuabililor, facilitându-le acestora îndeplinirea obligatiilor fiscale; ♦ elaborează si aplică procedurile privind plata voluntară si stabilirea mijloacelor de plată, modalităti de stingere a obligatiilor bugetare, proceduri privind executarea silită, de gestiune a arieratelor bugetare; ♦ exercită urmărirea, supravegherea si controlul fiscal pe întreg teritoriul national, respectării legislatiei în domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor sociale si a celorlalte venituri bugetare, exercită controlul operativ si inopinat în legătură cu aplicarea si respectarea legislatiei fiscale; ♦ desfăsoară activităti de investigare fiscală, actionează prin mijloace specifice pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, coordonează, îndrumă si verifică modul de respectare a procedurilor de administrare, a legislatiei fiscale si a legislatiei contributiilor sociale de către structurile administrative; ♦ solutionează contestatiile si petitiile care au ca obiect obligatiile fiscale; ♦ participă la estimarea veniturilor bugetare pe care le administrează si face propuneri privind nivelul veniturilor ce pot fi colectate de la contribuabili, pe baza datelor proprii, a indicatorilor macroeconomici, a politicii fiscale si a legislatiei în vigoare privind impozitele, taxele, contributiile sociale si alte venituri bugetare; ♦ furnizează Ministerului Finantelor Publice informatii necesare fundamentării estimării veniturilor, analizează periodic modul de realizare acestora, stabilind măsurile necesare încadrării lor în nivelurile stabilite; ♦ furnizează structurilor specializate ale Ministerului Finantelor Publice, informatiile necesare fundamentării calculului contributiei României la bugetul Comunitătii Europene, asigură aplicarea prevederilor cu caracter fiscal din conventiile si tratatele internationale, încheie si derulează conventii si proiecte de colaborare cu organisme si institutii internationale, initiază măsuri pentru stimularea cooperării internationale, colaborează cu ministerele de specialitate pe linia integrării europene, asigurând desfăsurarea în bune conditii a activitătii de cooperare internatională în domeniul său de activitate; ♦ gestionează si coordonează schimbul de informatii intern si intracomunitar privind taxa pe valoarea adăugată si accize; ♦ urmăreste realizarea unui management eficient si coerent al administratiei fiscale; ♦ exercită controlul financiar preventiv propriu în scopul constituirii si utilizării legale si eficiente a fondurilor publice; ♦ aplică legislatia în domeniul resurselor umane în ceea ce priveste recrutarea, angajarea, avansarea, promovarea, mobilitatea, sanctionarea si încetarea raporturilor de muncă/serviciu, respectiv salarizarea personalului, elaborând totodată programe de salarizare a personalului din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, asigură prin sistemul de management al performantei si dezvoltare profesională un corp al functionarilor publici profesionist, onest, stabil si eficient; ♦ elaborează si fundamentează proiectul bugetului de cheltuieli, programul de investitii si achizitii publice al Agentiei Nationale de Administrare Fiscală; ♦ reprezintă statul în fata instantelor, ca subiect de drepturi si obligatii privind impozitele,

taxele, contributiile sociale si alte activităti; ♦ asigură un dialog constructiv cu partenerii de dialog social, în spiritul respectului reciproc si în conformitate cu principiile si standardele europene; ♦ exercită functia de audit public intern în conditiile legii; ♦ elaborează, monitorizează si implementează sistemul de comunicare internă si externă si cadrul comunicational în scopul sustinerii activitătii sale. Agentia Natională de Administrare Fiscală îndeplineste toate atributiile si are toate competentele conferite prin legi sau prin alte acte normative în vigoare în activitatea de administrare a veniturilor bugetare, colaborând în exercitarea atributiilor sale cu ministerele si autoritătile administratiei publice locale, cu alte institutii publice, persoane fizice sau juridice si alte entităti. Garda Financiară În îndeplinirea atributiilor ce le revin, comisarii Gărzii Financiare sunt în drept: a) să efectueze controale în spatiile în care se produc, se depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăsoară activităti ce cad sub incidenta actelor normative în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea si combaterea oricăror fapte care sunt interzise de acestea; b) să verifice respectarea reglementărilor legale privind circulatia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi ferate si fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, zone libere, precum si în alte locuri în care se desfăsoară o asemenea activitate; c) să verifice legalitatea activitătilor desfăsurate, existenta si autenticitatea documentelor justificative în activitătile de productie si prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării si comercializării bunurilor si să aplice sigilii pentru asigurarea integritătii bunurilor; d) să dispună măsuri cu privire la confiscarea, în conditiile legii, a bunurilor a căror fabricatie, depozitare, transport sau desfacere este ilicită, precum si a veniturilor realizate din activităti comerciale sau prestări de servicii nelegale si să ridice documentele financiar-contabile si de altă natură care pot servi la dovedirea contraventiilor sau, după caz, a infractiunilor; e) să solicite, în conditiile si potrivit Codului de procedură penală, efectuarea de către organele abilitate de lege a perchezitiilor în localuri publice sau particulare – case, curti, dependinte si grădini –, dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri sau se desfăsoară activităti care au ca efect evaziunea sau frauda fiscală; f) să constate acte si fapte care au avut ca efect evaziunea si frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligatiilor fiscale în întregime datorate, să ceară organelor de executare competente, potrivit Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îsi ascundă, ori să îsi risipească averea si să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală; g) să solicite aministratorilor unitătilor controlate si persoanelor implicate explicatii, lămuriri, precizări verbale si/sau în scris, după caz, cu privire la faptele constatate; h) să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele originale, să preleveze probe, esantioane, mostre etc. necesare finalizării actului de control. Analiza si examinarea probelor, esantioanelor si mostrelor se fac în laboratoare de specialitate, cheltuielile privind efectuarea acestora fiind suportate din fondurile special alocate în bugetul de venituri si cheltuieli al Gărzii Financiare; i) să constate contraventiile si să aplice sanctiunile corespunzătoare, potrivit competentelor prevăzute de lege; j) să întocmească acte de control operativ si inopinat privind rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale si să sesizeze organele competente în vederea valorificării constatărilor; k) să oprească mijloacele de transport, în conditiile legii, pentru verificarea documentelor de însotire a bunurilor si persoanelor transportate; l) să solicite institutiilor financiar-bancare, de asigurări si reasigurări, în conditiile legii, date sau, după caz, documente, în scopul instrumentării si fundamentării constatărilor cu privire la săvârsirea unor fapte ce contravin legislatiei în vigoare;

m) să poarte uniformă, să păstreze, să folosească si să facă uz de armamentul si mijloace de apărare din dotare, în conditiile legii; n) să utilizeze mijloacele auto purtând însemne si dispozitive de avertizare sonore si luminoase specifice, conform dispozitiilor legale. Curtea de Conturi Înfiintarea Curtii de Conturi este prevăzută de Constitutia României din 1991, care stabileste că organizarea si functionarea sa, să se reglementeze prin lege organică. Necesitatea si importanta Curtii de Conturi sunt determinate de faptul că, în conformitate cu principiile democratice ale organizării si functionării statului, populatia trebuie să cunoască, din sursă independentă si competentă, dacă impozitele plătite si averea publică sunt administrate conform legii. Prin modul cum este concepută si organizată Curtea de Conturi, care functionează pe lângă Parlamentul României si îsi exercită functiile în deplină independentă si în conformitate cu dispozitiile prevăzute în Constitutie si în celelalte legi ale tării, are menirea de a asigura populatiei, atât cunoasterea dacă banii de care se dispersează prin impozite si averea publică sunt administrate conform legii, cât si convingerea că toti cei care nu respectă legea sunt obligati la răspundere, la recuperarea prejudiciilor cauzate. Conform art.139 din Constitutie, Curtea de Conturi are: a) atributii de control ulterior asupra modului de formare, de administrare si de întrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public; b) atributii jurisdictionale. Se exercită de către plen, comitetul de conducere, presedintele si vicepresedintii Curtii de Conturi, care sunt consilieri de conturi. a) Plenul Curtii de Conturi

Plenul Curtii de Conturi are următoarele atributii: - supune Presedintelui României propunerile de numire si de revocare din functie a judecătorilor financiari si numeste dintre acestia, presedintii colegiilor jurisdictionale; - supune Presedintelui României propunerile de numire si de revocare din functie a procurorului general financiar si procurorilor financiari; - aprobă Regulamentul de organizare si functionare a Curtii de Conturi, Codul etic al profesiei, statul de functii, programul de control financiar anual, instructiuni cu caracter obligatoriu pentru organele de control financiar necesare exercitării în bune conditii a competentelor Curtii de conturi; - emite avize asupra proiectului bugetului de stat, proiectelor de lege în domeniul finantelor si contabilitătii publice, înfiintării de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în subordinea lor, precum si asupra Raportului public anual al Curtii de Conturi; - hotărăste, în limitele legii, asupra modificării organizării interne a Curtii de Conturi; - cere periodic si examinează rapoartele asupra activitătii sectiilor Curtii si camerelor de conturi judetene; - alege cei trei consilieri de conturi care sunt membrii ai comitetului de conducere, precum si cei trei consilieri de conturi care formează comisia de disciplină, respectiv cei cinci consilieri care constituie completul de judecată al contestatiilor împotriva hotărârilor comisiei de disciplină; - examinează si aprobă propunerea de ordine de zi a sedintei plenului, formulată de presedintele Curtii de Conturi, precum si cercetarea, retinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală sau contraventională a judecătorilor, procurorilor si controlorilor financiari. b) Comitetul de conducere se compune din presedintele Curtii de Conturi, vicepresedinti, presedintii de sectii si trei consilieri de conturi alesi de plenul Curtii de Conturi. Comitetul de conducere îsi exercită atributiile cu cel putin 2/3 din numărul membrilor săi si hotărăste cu o majoritate de 3/4 din numărul celor prezenti. Comitetul de conducere al Curtii de Conturi are următoarele atributii:

- avizează înfiintarea de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în subordinea lor; - organizează si efectuează actiuni de control solicitate prin hotărâri ale Camerei Deputatilor sau Senatului si care nu sunt prevăzute în programul de control anual al Curtii de Conturi; - initiază proceduri de cercetare a cazurilor de incapacitate si incompatibilitate în îndeplinirea functiilor de către membrii Curtii de Conturi si judecătorii financiari; - aprobă lista cu posturile vacante din cadrul compartimentelor Curtii de Conturi, care urmează să fie scoase la concurs în vederea ocupării lor; - aprobă tematicile pentru concurs si probele de selectie, autorizatiile pentru contractarea de lucrări, bunuri, servicii sau alte prestatii necesare functionării Curtii de Conturi, propunerea de ordine de zi a sedintei formulată de presedintele Curtii; - numeste secretarul general al Curtii de Conturi, directorii si sefii compartimentelor de control. c) Presedintele Curtii de Conturi, vicepresedintii si presedintii sectiilor

Presedintele Curtii de Conturi reprezintă Curtea de Conturi si asigură relatiile acesteia cu institutiile si autoritătile publice si cu organele nationale si internationale de profil, coordonează întreaga activitate, propune ordinea de zi, convoacă si prezidează sedintele plenului si comitetului de conducere si urmăreste transmiterea de către Parlament a rapoartelor Curtii de Conturi. Presedintele Curtii de Conturi mai are următoarele atributiuni: - numeste si revocă personalul Curtii de Conturi, cu exceptia celui numit de plen sau comitetul de conducere; - exercită actiunea disciplinară pentru abaterile disciplinare ale judecătorilor si procurorilor financiari si aplică sanctiuni în cazul abaterilor disciplinare săvârsite de controlorii financiari si personalul de specialitate; - comunică posturile vacante de membrii ai Curtii de Conturi către Parlament; - hotărăste constituirea de grupe de control interdivizii, care functionează numai pe durata realizării sarcinii de control atribuite. În lipsa presedintelui Curtii de Conturi, atributiile sale se exercită de unul dintre vicepresedinti, desemnat de el, iar în cazul în care desemnarea nu este posibilă, se exercită de cel mai în vârstă dintre vicepresedinti. Controlul ulterior al Curtii de Conturi Controlul conturilor anuale de executie si descărcarea de gestiune Sfera controlului ulterior exercitat de Curtea de Conturi cuprinde: - contul general anual de executie a bugetului de stat; - contul anual de executie a bugetului asigurărilor sociale de stat; - conturile anuale de executie a bugetelor locale; - conturile anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale ; - conturile fondurilor de tezaur; - contul anual al datoriei publice a statului si a situatiei garantiilor guvernamentale pentru creditele interne si externe primite de către alte persoane juridice. În functie de constatări controlorii financiari pot propune următoarele măsuri: - descărcarea de gestiune, în situatii în care: inventarierea patrimoniului public si privat al statului si al unitătilor administrativ- teritoriale s-a făcut în termenele si în conditiile legale; nu au fost constatate prejudicii sau abateri cu caracter financiar; nu s-au săvârsit fapte care constituie infractiuni; veniturile au fost legal stabilite si încasate la termenele prevăzute; cheltuielile au fost efectuate potrivit destinatiei si cu respectarea conditiilor legale; banii publici au fost utilizati cu economicitate, eficacitate si eficientă; contractarea împrumuturilor, rambursarea ratelor scadente si plata dobânzilor aferente s-au făcut în conditii legii. - sesizarea Colegiului jurisdictional al Curtii de Conturi sau a Colegiului jurisdictional al camerei de conturi; - sesizarea organelor de urmărire penală competente, când se constată săvârsirea unor fapte care constituie infractiuni;

- solicitarea încuviintării Colegiului jurisdictional competent să judece cauza pentru luarea măsurilor asiguratorii, în limita prejudiciului constatat, atunci când există pericolul înstrăinării bunurilor ce apartin persoanei răspunzătoare; - suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil si fiscal; - blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora; - înlăturarea neregurilor constatate în activitatea financiar-contabilă controlată, corectarea bilanturilor contabile, a conturilor de profit si pierdere si a conturilor de executie; - suspendarea din functie a persoanelor răspunzătoare de săvârsirea faptelor cauzatoare de pagube importante sau de abateri grave cu caracter financiar. Controlul efectuat pe parcursul executiei bugetare În baza programului propriu de control, Curtea de Conturi controlează pe parcursul exercitiului bugetar si la finele acestuia: - conturile gestiunilor publice de bani, alte valori si bunuri materiale publice; - conturile executiei de casă a bugetelor publice; - conturile de executie ale subventiilor si alocatiilor bugetare pentru investitii acordate altor beneficiari decât institutiilor publice; - bilanturile si conturile de executie ale ordonatorilor de credite bugetare si ale administratorilor care gestionează fonduri ce se supun regimului bugetului public; - conturile operatiunilor referitoare la datoria publică. Prin controlul efectua la persoanele juridice care intră în competenta sa de control, Curtea de Conturi, urmăreste: - exactitatea si realitatea bilanturilor contabile si a conturilor de profit si pierdere; - îndeplinirea obligatiilor financiare către buget sau către alte fonduri stabilite prin lege; - utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din fondurile speciale conform destinatiei stabilite; - calitatea gestiunii economico-finaciare, dacă prin aceasta se afectează drepturile statului, unitătilor administrativ-teritoriale sau unitătilor publice ori se creează obligatii în seama acestora. Curtea de Conturi este competentă să controleze si modul de formare, administrare si întrebuintare a resurselor financiare ale Fondului Proprietătii de Stat si de îndeplinire de către acesta a obligatiilor legale în raport cu societătile comerciale. În controlul efectuat pe parcursul exercitiului bugetar procedura este diferită în raport cu controlul conturilor anuale de executie si descărcare de gestiune. Astfel, dacă în urma controlului efectuat pe parcursul exercitiului bugetar se constată fapte prin care s-au cauzat prejudicii sau abateri cu caracter financiar, controlorii financiari încheie Procesul-verbal de constatare care cuprinde: - data, numele si prenumele controlorilor financiari cu indicarea numărului legitimatiei; - perioada în care s-a efectuat controlul; - obiectivul controlului si perioada supusă controlului; - persoana juridică controlată, persoanele care au asigurat conducerea unitătii în perioada controlată; - constatările făcute. Atributiile jurisdictionale ale Curtii de Conturi Curtea de Conturi este organul suprem atât de control financiar, cât si de jurisdictie în domeniul financiar. Atributiile jurisdictionale sunt îndeplinite astfel: Colegiul jurisdictional al Curtii de Conturi

1. Competentă materială si teritorială:

a) judecă si hotărăste, în primă instantă, cu privire la plata despăgubirilor civile pentru pagube cauzate si plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar comise de administratori, gestionari si contabili. Judecarea are loc pe baza sesizării completului (format din trei consilieri

de conturi din sectia de control ulterior, seful compartimentului de control financiar al camerei judetene de conturi si doi controlori financiari) care a examinat rapoartele asupra controlului; b) judecă si hotărăste cu privire la plata de despăgubiri civile si pe alte persoane, în cazul în care au participat, împreună cu administratorii, gestionarii sau contabilii la producerea daunei; c) judecă, în primă instantă, contestatiile introduse împotriva actelor de imputatie de către administratorii, gestionarii, contabilii si ceilalti salariati care au participat la producerea pagubelor cauzate persoanelor juridice supuse controlului Curtii, în legătură cu formarea, administrarea si întrebuintarea resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si cu gestionarea patrimoniului public si privat al statului si al unitătilor administrativ-teritoriale; d) judecă, în primă instantă, întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de sefii compartimentelor de control ale camerelor de conturi judetene pentru: suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil si fiscal, blocarea fondurilor bugetare sau speciale atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora; înlăturarea nere gulilor constatate în activitatea financiar-contabilă, corectarea bilanturilor contabile, a conturilor de profit si pierdere si a conturilor de executie; e) judecă, în primă si ultimă instantă, plângerile introduse împotriva încheierilor prin care completele de examinare a rapoartelor asupra conturilor au dispus descărcarea de gestiune; f) judecă, în primă si ultimă instantă, plângerile introduse împotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor încheiate de organele de control ale Curtii de Conturi. Sectia jurisdictională a Curtii de Conturi 1. Competenta: a) judecă, în primă instantă, întâmpinările introduse împotriva deciziilor emise de presedintii sectiilor de control ale Curtii de Conturi pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor legale din domeniul financiar, contabil si fiscal; blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora; înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar- contabilă, corectarea bilanturilor contabile, a conturilor de profit si pierdere si a conturilor de executie; b) judecă, în primă instantă, conflictele de competentă între colegiile jurisdictionale, precum si cererile de strămutare a cauzelor de la un colegiu la alt colegiu jurisdictional; c) judecă, în ultimă instantă, cererile de recurs îndreptate împotriva încheierilor si sentintelor pronuntate de colegiile jurisdictionale, precum si pe cele îndreptate împotriva sentintelor pronuntate de sectia jurisdictională, ca instantă de fond, în cazurile prevăzute la pct. „a”. d) judecă, în ultimă instantă, recursurile în interesul legii, declarate împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor jurisdictionale date în cauzele privind plângerile introduse împotriva încheierilor prin care completele de examinare a rapoartelor asupra conturilor au dispus descărcarea de gestiune, precum si plângerile introduse împotriva proceselor-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor încheiate de organele de control ale Curtii de Conturi.

Curtea de Conturi

1. Are competenta să judece în ultimă instantă: a) recursurile în interesul legii declarate de procurorul general financiar împotriva hotărârilor definitive ale colegiilor si sectiei jurisdictionale, cu exceptia hotărârilor sectiei jurisdictionale privind cererile de recurs îndreptate împotriva încheierilor si sentintelor pronuntate de colegiile jurisdictionale si a celor îndreptate împotriva sentintelor pronuntate de Sectia jurisdictională, ca instantă de fond; b) conflictele de competentă ivite între sectia jurisdictională si colegiile jurisdictionale; c) cererile de reexaminare introduse împotriva solutiilor procurorului general financiar date

Partea a –VII-a: Creantele si obligatiile fiscale Creantele fiscale Creantele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile si obligatiile ce revin părtilor pentru îndeplinirea modalitătilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea si stingerea drepturilor si obligatiilor părtilor din raportul de drept material fiscal. Subiecte sunt statul, unitătile administrativ-teritoriale, contribuabilul si alte persoane care dobândesc drepturi si obligatii în cadrul acestui raport. Continutul si cuantumul creantelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constă în: � dreptul de percepere a impozitelor si taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor si taxelor, contributiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, denumite creante fiscale principale; � dreptul de perceperea a dobânzilor (majorărilor) si penalitătilor de întârziere, în conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii. Obligatiile fiscale Prin obligatii fiscale se întelege: a) obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; b) obligatia de a calcula si de a înregistra în evidentele contabile si fiscale impozitele, taxele contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; c) obligatia de a plăti, la termenele legale, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat; d) obligatia de a plăti dobânzi (majorări) si penalităti de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contributiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat denumite obligatii de plată accesorii; e) obligatia de a calcula, de a retine si de a înregistra în evidentele contabile si de plată, la termenele legale, impozitele si contributiile care se realizează prin stopaj la sursă; f) orice alte obligatii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale. Dacă legea nu prevede astfel, dreptul de creantă fiscală si obligatia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. În acest mod se naste dreptul organului fiscal de a stabili si a determina obligatia fiscală datorată. Modalităti de stingere a creantelor fiscale Potrivit prevederilor legale, creantele fiscale individualizate prin titlu de creantă în sarcina contribuabililor se sting prin următoarele modalităti: 1. Plată 2. Compensare 3. Restituire 4. Anulare 5. Darea în plată 6. Prescriptie 7. Insolvabilitate 8. Executare silită Plată Plătile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor si a altor institutii autorizate să deruleze operatiuni de plată. Plata obligatiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contributie sau alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorări de întârziere

Momentul plătii este : - în cazul plătilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal; - în cazul plătilor efectuate prin mandat postal sau decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice. Compensare. Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenta celei mai mici sume, când ambele părti dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel. Restituire de sume Se restituie, la cererea debitorului următoarele sume: � cele plătite fără existenta unui titlu de creantă; � cele plătite în plus fată de obligatia fiscală; � cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; � cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; � cele de rambursat de la bugetul de stat; � cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; � cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 167 din O.G. nr .92/2003, cu modificările si completările ulterioare. � cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoresti prin care se dispune desfiintarea executării silite. Anulare În cazuri exceptionale, pentru motive temeinice, prin hotărâre, Guvernul poate aproba anularea unor categorii de creante fiscale. În situatiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin postă, sunt mai mari decât creantele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin postă sunt suportate de organul fiscal. Creantele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 ron, se anulează. Anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate. Darea în plată Creantele fiscale administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Natională de Administrare Fiscală si cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unitătii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executării silite. Prescriptie Dreptul statului de a executa silit titlul de creantă fiscală, având ca obiect patrimonial sumele datorate bugetului de stat, se stinge prin prescriptie dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. Împlinirea termenului de prescriptie al obligatiei fiscale duce la stingerea dreptului de a urmări încasarea veniturilor fiscale. Se stinge astfel si obligatia de plată ce revine contribuabilului cu privire la venitul fiscal respectiv. Datorită caracterului executoriu al titlului de creantă fiscală, prescriptia reglementată în domeniul fiscal este de fapt o prescriptie a dreptului statului de a executa silit creanta sa si nu o prescriptie a dreptului la actiune, cum este cazul dreptului civil. Insolvabilitate Creantele fiscale urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenta acestora în cazul în care debitorul respectiv se găseste în stare de insolvabilitate. Această modalitate de stingere a obligatiei fiscale intervine în situatiile în care contribuabilul – persoană fizică – a decedat fără să lase avere, este insolvabil sau a dispărut.

În situatia în care debitorul este o persoană juridică, această modalitate de stingere a obligatiilor sale fiscale va interveni: a) dacă debitorul a fost supus procedurii de reorganizare si lichidare judiciară care a fost închisă; b) când debitorul îsi încetează existenta în alt mod si rămân neachitate obligatii fiscale; Considerarea operatiunii de scădere ca fiind un mod de stingere a obligatiei fiscale este oarecum improprie, deoarece presupune scoaterea sumelor datorate de contribuabili din evidenta curentă si trecerea lor într-o evidentă separată până la împlinirea termenului de prescriptie. În consecintă, si în acest caz, stingerea obligatiei fiscale se face tot prin prescriptie. Executarea silită a obligatiilor fiscale Executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge pe debitorul său, care nu-si execută de bună voie obligatiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a si le aduce la îndeplinire în mod silit. În situatia în care contribuabilii nu si-au exercitat obligatiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia nastere la această dată dreptul statului de a trece la executarea silită a creantelor fiscale. Datorită caracterului executoriu al titlului de creantă fiscală, procedura de executare silită desfăsurată de organele fiscale nu este precedată de o altă procedură cu caracter judiciar. Astfel, organele de executare silită, pentru stingerea sumelor datorate bugetului de stat, vor proceda la poprirea conturilor bancare, poprirea tertilor, sechestrarea bunurilor mobile si imobile proprietate a debitorului, potrivit legii. Executarea silită a creantelor fiscale nu se perimează. Actiunile de executare silită se desfăsoară până la recuperarea integrală a creantei fiscale înscrisă în titlul executoriu, precum si a tuturor cheltuielilor ocazionate de derularea actiunilor de executare. Formele si procedura executării silite Modalitătile de executare silită a creantelor fiscale ale statului reglementate prin Codul de procedură fiscală, sunt următoarele: A. executarea silită prin poprire; B. executarea silită a bunurile mobile; C. executarea silită a bunurile imobile; D. executarea silită a fructelor neculese si a recoltelor prinse de rădăcini; E. executarea silită a unui ansamblu de bunuri Dispozitii comune tuturor formelor de executare silită a) Acte premergătoare executării În situatia în care la scadentă contribuabilul în sarcina căruia a fost stabilită o obligatie fiscală nu execută această obligatie, organul fiscal competent îi va trimite o înstiintare de plată, prin care i se va notifica suma datorată bugetului general consolidat. Executarea silită a creantelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul fiscal competent în a cărui rază teritorială îsi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlu de creantă devine titlu executoriu de la data la care creanta fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal competent ori în alt mod prevăzut de lege. În termen de 15 zile de la primirea acestei înstiintări de plată, debitorul va trebui să-si execute obligatia sau să prezinte organului fiscal dovada executării obligatiei, în situatia în care această executare a intervenit anterior datei la care i-a fost comunicată înstiintarea de plată. b) Declansarea procedurii de executare silită. Somatia Executarea silită începe numai după ce debitorul a fost înstiintat să plătească, iar după înstiintare au trecut 15 zile de la comunicare.

Executarea silită începe prin comunicarea somatiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somatia este însotită de un exemplar al titlului executoriu. Această somatie comunicată debitorului de organul fiscal va reprezenta pentru toate

modalitătile de executare silită actul începător al executării, fiind primul act de executare

efectuat de organele competente. Comunicarea somatiei se face prin una din următoarele modalităti: � prin postă, prin scrisoare recomandată sau cu confirmare de primire, trimisă la domiciliul sau sediul debitorului; � prin executorii fiscali, potrivit dispozitiilor Codului de procedură civilă privind comunicarea citatiilor si a altor acte de procedură, care se aplică în mod corespunzător; � prin prezentarea celui somat si primirea somatiei de către acesta sub semnătură, ca urmare a înstiintării prin alte mijloace, cum sunt fax, telefon, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. c) Titlul executoriu Executarea silită a creantelor fiscale se efectuează numai în baza unui titlu executoriu emis de organul fiscal competent în a cărui rază teritorială îsi are sediul sau domiciliul debitorul, persoana fizică, ori unde acesta este luat în evidentă fiscală. Titlurile executorii, emise de alte organe competente, care cuprind creante fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită organelor fiscale competente, amintite mai sus. Cheltuielile de executare sunt cheltuielile de orice natură necesare desfăsurării procedurii de executare silită, ce au la bază documente si care vor fi în sarcina debitorului urmărit, în măsura în care nu există dispozitii legale contrare.