CAPITOLUL III

PREZENTAREA GENERALĂ A LITORALULUI ROMÂNESC

3.1. Amplasare

Stabilirea unei limite a zonei litorale este dificilă. Genetic, suntem îndreptăţiţi ca această

limită să fie considerată vechea faleză a Mării Negre, respectiv a golfului Halmyris şi, deci,

întregul complex lacustru să fie inclus în zona litorală. Dacă se are în vedere că în multe ţări

riverane mărilor sau oceanelor, lagunelor, estuarele sunt incluse în zona costieră şi în cazul nostru

se justifică această încorporare.

Există însă şi o variantă ca să se includă în zona litorală numai lacurile din sud cu grindurile

aferente (lacurile Sinoie, Nuntaşi, Istria, grindurile Saele, Chituc, Lupilor şi ansamblul lacurilor

mici Leahova-Coşna), care au afinităţi cu apele marine şi cortegiul de caracteristici costiere.

Dacă se ia în considerare criteriul hidrografic, s-ar inpune ca limita să fie cumpăna de ape,

incluzând bazinele hidrografice Taiţa cu Teliţa, Slava, Hamangia, Săruri, Săcele, Casimcea şi

deci, zona litorală să fie mai extinsă în spaţiul dobrogean.

Aşadar, între braţul Chilia, respectiv gârla Musura, în nord, la graniţa cu Ucraina şi Capul

Midia, la nord de Constanţa, ţărmul marin propriu-zis ce se desfăşoară pe 166 Km (68% din

lungimea totală de 245 Km) este un ţărm jos de acumulare sub aspect genetic, deşi în prezent pe

acest spaţiu au loc, atât procese de acumulare, cât şi abraziune pe distanţe mult mai mari şi mai

active.

La sud de Capul Midia şi până la Vama Veche (graniţa cu Bulgaria), marea vine în contact

direct cu structura litologică dobrogeană reprezentată printr-un ţărm cu faleză întrerupt din loc în

loc de golfurile limanice (Taşaul, Agigea, Techirghiol, Costineşti,Mangalia, Tatlageac) şi

lagunare (Siutghiol, fosta mlaştină Comorova şi mlaştina Herghelia-Mangalia), în dreptul cărora

se găsesc cordoane litorale. Dacă luăm în considerare ţărmul înalt cu faleză între Capul Singol şi

Vama Veche, formaţiunea continentală dobrogeană este reprezentată de calcarele sarmaţiene.dacă

se extinde acest ţărm înalt cu faleză până la Capul Midia, formaţiunea dobrogeană este dată de

Podişul Casimcei, constituit, în principal, din şisturi verzi, dar şi din calcarele jurasice de la

Ovidiu.

- 1 -

La prima vedere s-ar părea că în acest sector de ţărm,stabilirea limitei litoralului este mai

simplă. Dar prezenţa limanelor marine, cum sunt Taşaul, Techirghiol, Tatlageac şi Mangalia care

pătrund câte 5-10 Km în interioruil uscatului şi care sub aspect genetic şi în unele situaţii fizico-

geografice, sunt legate de mediu marin, limita acestei zone se complică.

Pentru definirea şi delimitarea zonei litorale s-au analizat factorii morfologici, climatici,

hidrogeografici, biogeografici. Dacă pentru fiecare component în parte se poate stabili o limită cu

argumentarea corespunzătoare, suprapunerea acestora şi găsirea unei medianei care să definească

litoralul ca un sistem este mai puţin realizată pâna în prezent.

Litoralul românesc al Marii Negre,analizat şi individualizat pe baza caracteristicilor fizico-

geografice, dispune de un potenţial de amenajare, care generează funcţii ce depăşesc ca

însemnătate un litoral obişnuit.

Importanţa geopolitică a acestuia îl transformă într-un element vital pentru România, iar

conexiunile posibile prin intermediu canalului Dunăre-Marea Neagră îi sporesc valenţele,

depăşind graniţele naţionale. Pentru România cei 245 Km lungime, dintre care doar 1/3 permite

organizarea unor activităţi portuare, sunt de o însemnătate capitală.

Litoralul românesc asigură accesul internaţional al vaselor pe Dunăre, fie prin braţul Sulina,

fie prin canalul Dunăre-Marea Neagră. Intensificarea activităţilor de cooperare în bazinul Mării

Negre, posibilitatea scurtării legăturilor comerciale ale Europei Centrale şi de Vest cu Asia

Centrală, Orientul Mijlociu şi Apropiat, prin folosirea unor feriboturi, amplifică rolul litoralului

românesc pe plan transcontinental .

Făra discuţie că litoralul românesc este prima regiune turistică a ţării, cu un potenţial bogat

şi diversificat. Astfel, sectorul sudic se impune ca o regiune turistică de prim rang, prin

posibilităţile de cură heliomarină şi prin dotările existente, prin obiectivele arhiologice. În

sectorul sudic se disting câteva zone turistice şi anume: Năvodari-Constanţa 12 Km, incluzând

Mamaia şi Năvodari; Eforie Nord-Eforie Sud 5 Km; Costineşti 2Km; Mangalia Nord- Mangalia

10 Km. În sectorul nordic, Delta Dunării rămâne obiectivul principal, însă dotările şi facilităţile în

scop turistic sunt minime.

Marea Neagră are o suprafata de 462 535 Km2. Comunică cu Oceanul Planetar prin :

strâmtorile Bosfor, Dardanele, Gibraltar şi mările Marmara, Egee, Mediterană. Originalitatea

Mării Negre constă în lipsa curenţilor verticali, care ar asigura pătrunderea aerului în adânc.

Acesta explică existenţa a două straturi de apă: unul în adânc, ceva mai sărat , neaerat, altul la

- 2 -

suprafaţă (180 m grosime), alimentat cu ape fluviale , deci ceva mai dulce , influenţat de factorii

climatici.

Partea de adânc, sub -180m mai sărată, este alimentată cu apa din Marea Mediteraneană,

prin strâmtoarea Bosfor, este neaerată , conţine gaze toxice (H2S) şi nu are vieţuitoare. Partea de

la suprafaţă este alimentată de ape dulci aduse de pe continent de fluvii şi râuri. Această originală

stratificare este impusă de existenţa strâmtorii Bosfor , îngustă şi puţin adâncă .

Principalele centre urbane ale litoralului sunt municipiul Constanţa, reşedinţă de judetţ şi

unul dintre cele mai mari oraşe din ţară, municipiul Mangalia, cu funcţiuni complexe industriale

şi turistice şi oraşul Năvodari, oraş industrial dezvoltat în jurul unor importante complexe

industriale din ramurile chimiei şi petrochimiei. Alte oraşe mici , sub 20 000 de locuitori, sunt

Eforie şi Techirghiol, în care predomină caracterul de staţiune balneo-turistică şi oraşul Ovidiu,

mic centru urban, aflat în aria de imediată influenţă a municipiului Constanţa.

Turismul litoral se desfăşoară practic în toate localităţile litorale, fiind desigur concentrat în

staţuinile special amenajate şi în cele două municipii.

Constanţa. Este un oraş port cel mai mare al ţării şi unul dintre cele mai mari din Europa,

cu o existenţă neîntreruptă din vremea Greciei Antice, când a fost intemeiat ca oraş-colonie sub

denumirea de Tomis, este principalul centru economic şi al judeţului şi al Dobrogei. In cadrul

zonei turistice, municipiul Constanţa, având o poziţie centrală, joaca un rol important în viaţa

economică, turistică şi culturală a staţiunilor,fiind o placă turnată în domeniul transportului şi al

aprovizionării acestora şi care în perioada de vară se desfăşoară într-un ritm mai intens. Datorită

acestui fapt, la care se adaugă şi cadrul natural favorabil cu climat blând, cu plaje ospitaliere

situate in imediata vecinătate, Constanţa este şi o importantă arie de odihnă şi turism maritim.

Constanţa posedă numeroase monumente istorice: ruinele vechiului zid al oraşului şi ale băilor

romane, edificiul roman cu mozaic, monumentul funerar cu pictură morală, un număr de clădiri

construite în secolole al XIX-lea şi al XX-lea, moscheea în stil maur, Farul Genovez, catedrala

ortodoză în stil vechi românesc; se mai găseşte o serie de muzee: Muzeul de istorie naţională şi

arheologie, complexul muzeal de ştiinţe ale naturii ( Acvariul, Delfinariul, Planetariul şi

Observatorul Astronomic).

Capacitatea de cazare a oraşului Constanţa număra în 2003 circa 2600 locuitori.

Staţiunea Mamaia. Se află în nordul municipiului. Este cea mai mare staţiune de pe

întregul litoralul, fiind denumită în anii ’70 Perla litoralului românesc. Mamaia deţine circa 25%

din capacitatea de cazare a litoralului. In 2003 ea dispunea de 109 unităţi de cazare, cu peste

- 3 -

22000 de locuri. Staţiunea s-a dezvoltat la sfârşitul anilor ’50, în jurul unui mic nucleu existent

din perioada interbelică, ca urmare a unui amplu plan de sistematizare.

Amplul proces de restructurare prin reamenajare şi renovare a luat amploare în ultimii ani,

permiţând extinderea sezonului turistic şi creând o ofertă adecvată pentru organizarea de

conferinţe, reuniuni ştiinţifice , seminarii, expoziţii temporale, competiţii sportive.

Eforie. Se află la sud de Constanţa. Cuprinde cele două staţiuni, Eforie Nord şi Eforie Sud,

două dintre cele mai vechi staţiuni de pe litoral şi care împreună deţin circa 25% din baza de

cazare a acestuia. Ambele staţiuni dispun de importante baze de tratement, care valorifică

nămolul terapeutic şi apa sărată ale lacului Techirghiol. Devenit oraş în 1948, Eforie are în 2002

9465 de locuitori. Specifică oraşului Eforie este lipsa terenului agricol, fiind singurul oraş din ţară

unde limita intravilanului coincide cu cea a teritoriului administrativ.

Staţiunea Eforie Nord. Este situată la 14 Km sud de Constanţa, fiind o staţiune

balneoclimaterică permanentă, situată pe fâşia litorală dintre lacul Techirghiol şi Marea Neagră.

Staţiunea funcţionează din 1894,odată cu construirea unui sanatoriu de către Eforia Spitalelor

Civile din România. Actualmente dispune de două baze de tratament cu funcţionare permanentă,

cu o capacitate de peste 3000 de persoane, dintre care cea mai nouă a fost dată în funcţiune în

1971, fiind construită cu coridoare acoperite de acces direct către complexele hoteliere Delfinul,

Meduza şi Steaua de Mare. Bazele nu au mai beficiat, însă, de investiţii pentru modernizare şi

dotare cu aparatură performantă.

Baza de cazare este de peste 16 000 de locuri, în hoteluri, campinguri,vile, căsuţe şi

pensiuni. Marea majoritate a hotelurilor au o vechime de peste 30 de ani, staţiunea dispunând de

cel mai mare număr de spaţii de cazare cu funcţionare permanentă de pe litoral. Vilele sunt şi ele

construcţii vechi, adaptate la circuitul turistic. În ultimii ani, în nordul staţiunii, în lungul

drumului de acces dinspre Constanţa, au fost construite numeroase spaţii noi de cazare de tip

pensiune.

Staţiunea Eforie Sud. Situată la 18 Km sud de Constanţa, este fosta staţiune Carmen

Sylva,care deţinea primul stabiliment balnear din Dobrogea. Staţiunea deţine una dintre cele mai

frumoase faleze de pe litoral, cu înalţimi între 25 şi 35m care coboară în trepte spre plajă. Aici se

află 2 sanatorii-tabără pentru copii,unice în România. : unul pentru afecţiuni reumatologice şi

unul pentru tratarea debilităţilor fizice. Staţiunea dispunea de 86 de structuri de cazere cu peste

9000 de locuri, din care aproximativ 38 hoteluri cu peste 4500 de locuri, vile, bungalow-uri, două

terenuri de camping şi numeroase pensiuni.

- 4 -

Staţinea Techirghiol. Se află la 18 Km sud de Constanţa şi are un caracter

balneoclimateric permanent. Staţiunea, făra ieşire la mare dispune de peste 1000 de locuri de

cazare în cinci baze de tratament.

Staţiunea Costineşti. Se află la circa 25 Km de Constanţa şi este cunoscută şi dezvoltată,

iniţial, ca staţiune pentru tineret,prin amenajarea la sfârşitul anilor ’60 a taberei cu acelaşi nume.

După 1990, construcţia de locuinţe şi pensiuni ia amploare în nordul staţiunii, iar atractivitatea

turistică sporeste.

Staţiunea Mangalia Nord. Se află la circa 40 Km de Constanţa. S-a dezvoltat la începutul

anilor ’70, unde a format un ansamblu de staţiuni care deţine circa 50% din baza de cazare totală

şi peste 45% din cea hotelieră a litoralului. Ansamblul format din şase staţiuni (Olimp, Neptun,

Jupiter, Aurora, Venus şi Saturn) a fost construit pe fâşia de teren delimitată la vest de pădurea

Comorova şi Obanele Mangalia iar la est de linia ţărmului. Staţiunile asigură legătura internă

între ele şi cu oraşul Mangalia.

Staţiunea Neptun. Are cea mai dezvoltată bază de cazare şi cea mai întinsă cu numeroase

amenajări de agrement (peste 15000 de locuri). Este situată la sud de Olimp, valotifică o pădure

bogată şi un lac cu apă dulce pe malul mării, formănd o adevarată rezervaţie naturală. Plaja, in

vecinătatea unui golfuleţ are o suprafaţă de 15 ha.

Staţiunea Saturn. Este aşezată în deschiderea unui golf, la marginea unie plaje late care se

prelungeşte până în mare. Saturn reprezintă al 3-lea spaţiu de cazere al litoralului românesc după

Mamaia şi Eforie Nord. Staţiunea are peste 15000 de locuri în hoteluri şi în cele două sate de

vacanţă,

Staţiunea Olimp. A fost prima dintre construcţiile începute în anii 1966-1972. aici plaja

reia ideea de descreştere în terase, fiecare platformă avand funcţiuni diferite şi comportând tratări

diferite. Toate hotelurile, cu restaurante proprii, aveau denumirile unor provincii istorice

româneşti :Transilvania, Moldova, Muntenia, Oltenia, Banat, Maramureş, Dobrogea. Plantaţiile şi

dotările comerciale şi de agrement completează imaginea specificp acestui ansamblu.

Staţiunea Jupiter. Se află la sud de Neptun şi beneficiază , de asemenea, de efectul mare-

plajă- lac-staţiune. Din punct de vedere arhitectonic, aici s-a căutat să se sigure o compoziţie pe

două direcţii pentru utilizarea falezei spre mare şi a elementului natural- pădurea Comorova.

Deţine peste 6000 de locuri de cazare.

Staţiunea Aurora. Este situată între Venus şi Jupiter, fiiind inaugurată în 1973 şi era

alcatuită din hoteluri cu denumiri de pietre scumpe :Diamant, Cristal, Topaz, Granat, Agat, Coral,

- 5 -

Opal, Safir, Rubin, Onix. Plaja este foarte îngustă şi expunerea permanentă la acţiunile distructive

ale valurilor a dus la amenajarea a trei zone de protecţie. Staţiunea deţine peste 3000 de locuri de

cazare.

Staţiunea Venus. Se desfăşoară pe marginea golfului Aurora, faţă în faţă cu faleza oraşului

Mangalia. Elementul dominant al staţiunii îl constitue amfiteatrul natural larg deschis spre mare,

utilizat prin crearea în centrul său a unui lac cu funcţii multiple. Staţiunea deţine peste 10000 de

locuri de cazare.

Oraşul Mangalia. Este situat la 45Km de Constanţa. Plaja are dimensiuni destul de mari

(100 m lăţime şi 500m lungime), cu nisip fin. Lacul Mangalia cu numeroase izvoare sulfate şi

uşor termale, este situat la marginea sudică a localităţii fiind un liman maritim.

Staţiunea 2 mai. Dealungul ultimelor 4-5 decenii aici s-a dezvoltat un turism rural preferat

de anumite categorii sociale. Satul a fost înfiinţat în 1887 de către Mihail Kogălniceanu, prin

colonizarea cu câteva zeci de familii de ruşi de la Bucuresşti,Iaşi şi Galaţi. Plaja de aici este

solicitată mai ales de adeptii expunerii naturiste.

Staţiunea Vama Veche. Se află la 3 km de Staţiunea 2 Mai, fiind localitate de frontieră,

amplasată pe marginea unui golf larg. Plaja are o lăţime de 30-40m şi o lungime de 700 m.

3.2. Conditii naturale

Clima. Particularităţile climatice se află sub directa influenţă a circulaţiei maselor de aer

care se manifestă în România. Întreaga suprafaţă este situată în zona climei temperat-

continentale, cu nuanţe diferite determinate de dispunerea reliefului pe trepte de altitudine de la

nord-vest spre sud-est şi de la nord la sud. Regiunea este supusă advecţiilor de aer din nord-vest,

nord-est, est şi vest, la care se adaugă influenţele climatice locale ale Mării Negre şi Dunării.

Caracteristicile morfologice ale regiunii corelate cu influenţele climatice, pun în evidenţă

mai multe tipuri de topoclimate, cum ar fi cel de dealuri şi podişuri joase (200-500 m), întâlnit pe

cea mai mare parte a Dobrogei de Nord, de câmpie cu caracter uscat în partea de sud şi de litoral

răcoros, cu nuanţă umedă datorită brizelor.

Caracterul continental al litoralului se pune în evidenţă pe cea mai mare suprafaţă a

teritoriului prin veri călduroase şi secetoase şi ierni reci şi geroase, însoţite uneori de viscole. Pe

latura de est se remarcă influenţele pontice care moderează, într-o anumită măsură parametri

- 6 -

climatici pe o fâşie de 25-30 Km de la ţărmul Mării Negre spre interiorul uscatului, iar pe latura

de vest şi de nord, influenţele danubiene. Nuanţările climatice existente se reflectă în valorile şi

repartiţia diferenţiată a principalelor elemente climatice.

În definirea caracteristicilor climatice ale zonei litoralului trebuie ţinut seama de faptul că

acesta reprezintă o zona de contact apă- uscat asupra căreia se întrepătrund influenţele a trei

medii de viaţă şi anume: apa, uscatul şi aerul într-o continuă mişcare în contextul climatului

temperat în care este situată Marea Neagră, pe fondul căruia îşi pun amprenta şi aceste influenţe.

Toate acestea determină carecteristicile principale ale factorilor genetici ai climei zonei

litorale şi anume: radiaţia solară, circulaţia generală a atmosferei şi particularităţile suprafeţei

active.

Radiaţia solară ca principal factor genetic al climei, reflectă caracteristicile medii ale

fluxului radiativ impus de poziţia litoralului în zona climei temperate, în care razele solare cad

sub un unghi de 44-450. Radiaţia solară globală medie anuală prezintă valori de 125.0-127.5

kcal/cm2 în sectoarele mai înalte de peste 300 m,ca urmare a numărului mare de zile senine când

insolaţia atinge anual 2250 ore şi 130-132 kcal/cm2 în sectoarele de câmpie, mai joase de pe

latura de est, unde, sub influenţa mării, insolaţia creşte la 2300-2400 ore/anual. În timpul anului,

radiaţia solară creşte continuu din ianuarie până în iulie,de unde începe să scadă treptat până în

luna decembrie.

Circulaţia generală a atmosferei reflectă influnţa aerului în advecţie şi reprezintă cel mai

dinamic factor al climei zonei litorale, care acţionează asupra peisajului atât în mod direct, cât şi

indirect,prin acţiunea valurilor mării pe care le pune în mişcare. Asupra litoralului românesc se

exercită influenţele centrilor barici de acţiune specifici Europei de Sud-Est şi anume: ciclonii

mediteraneeni, anticiclonul azoric, anticiclonul est-european şi anticiclonul scandinav, care

pompează mase de aer cu caracteristici fizice variate, ce determinp stări de vreme la fel de

variate. Deasupra Mării Negre se formează ciclonii pontici şi se regenerează ciclonii

mediteraneeni, numiţi şi perturbaţii mediteraneene, deoarece ajunşi aici îşi schimbă

caracteristicile, evoluând retrograd,de la est la vest, influenţând, prin acţiunea lor violentă, zona

costieră a Mării Negre.

Suprafaţa activă reprezintă un alt factor genetic, care reflectă la scară generală, influenţa

celor două medii de viaţă, apa şi uscatul.

Temperatura medie anuală este cuprinsă între 110 C la Tulcea şi în 10.70C la Babadag.

Având în vedere variaţia temperaturilor medii din luna cea mai rece şi cea mai caldă ale anului,

- 7 -

amplitudinea anuală prezintă următoarele valori: 25.40C la Isaccea în nord şi 23.50C la Babadag

în sud, scazând spre litoral.

Temperaturile maxime absolute diferă în cadrtul teritoriului, de la un sector la altul..Ele au

fost de peste 380C în părţile de nord şi vest ale regiunii şi mai mici spre litoral.

Temperatura minimă absolută oscilează între -27.20C şi -23.5oC la Jurilovca.

Zilele cu îngheţ (temperatura minimă mai mică de 00C) se înregistrează în intervalul

octombrie-aprilie, fiind mai numeroase în ianuarie-februarie.

Frecvenţa zilelor de vară (temperaturi maxime mai mari de 250C) se realizează în anotimpul

călduros, în lunile iulie şi august.

Procesele amintite conduc în ansamblu, la un ţărm cu dominanţă de acumulare, dar pe

alocuri şi cu efecte de abraziune, în nord şi un sector sudic cu tentă predominată de abraziune şi

de retragere. Limita dintre cele două sectoare distincte se plasează, de obicei, la Capul Midia, dar

ea se află de fapt mai la sud, la Capul Singol, unde se termină ultimul cordon litoral de mare

lungime , cel de la Mamaia sau la Portul Tomis, până unde ajunge pe plajă nisip terigen adus de

Dunăre.

Apa. În municipiul Constanţa şi în zona de proximitate există surse importante de ape

subterane şi de suprafaşă. Resursele de apă subterane sunt însemnate, stratul acvifer subteran

asigurând mare parte din alimentarea cu apă potabilă a municipiului. Apele de suprafaţă, cuprind:

-Lacurile litorale, Tăbăcărie de 99 ha şi Siutghiol de 1900 ha, utilizate în principal pentru pescuit

sportiv şi industrial (Siutghiol), precum şi pentru activităţile turistice şi recreaţionale. Lacul

Tăbăcărie se numără printre lacurile foarte poluate, colmatate, hipereutrofe care necesită urgent o

reabilitare ecologică adecvată. Apele marine, mărginesc partea estică a municipiului. În

conformitate cu legislaţia naţională şi cea a Uniunii Europene, sunt delimitate apele de îmbăiere,

în dreptul plajelor turistice, şi apele pentru creşterea şi exploatarea moluştelor de consum situate

între cele două porturi, Midia şi Constanţa, izobata de 5 m şi limita apelor teritoriale (12 mm). La

35 km sud de Municipiul Constanţa se gãseşte lacul Techirghiol, bogat în nămol cu calităţi

terapeutice deosebite. În ciuda activităţii economice intense care se desfăşoară în zonă, poluarea

apelor de pe raza teritorială a municipiului Constanţa se încadrează în limite normale. Principala

sursă de poluare o reprezintă activitatea portuară, la care se adaugă celelalte activităţi economice,

precum şi cele casnice ale populaţiei.

Vegetaţia specifică supralitoralului din dreptul oraşului Constanţa se caracterizează printr-o

puternică antropizare şi ruderalizare. Zona fiind intens influenţată de vecinătatea marii aglomerări

- 8 -

urbane, în Constanţa nu mai păstrează în compoziţia floristică decât puţine specii arenicole şi

halofile caracteristice fitocenozelor iniţiale, cum ar fi: Elymus giganteus, Salsola kali ssp.

Ruthenica, Argusia sibirica, Crambe maritima, Glaucium flavum, Ecballium elaterium, Cakile

maritima, Salicornia europaea, Sueda maritima. Vegetaţia din parcuri şi spaţii verzi se

caracterizează prin uniformitate, speciile fiind cultivate. În marea lor majoritate sunt specii

exotice şi ornamentale. Speciile arboricole şi arbustive mai reprezentative sunt: castan sălbatic,

plop, mesteacăn, arţar, frasin, ulm, sâmbovina, tei, platan, salcâm alb, salcâm galben, glădiţă,

salcie, sălcioară, oţetar, pin negru, molid, dud, cătina roşie, merişor, iedera, vâsc etc.

Fauna. Observaţiile şi studiile privind calitatea vieţii sălbatice din municipiul Constanţa

sunt puţine şi se concentrează în special, asupra speciilor de păsări care pot fi studiate, în zona

lacurilor Tăbăcărie şi Siutghiol precum şi pe fâşia litorală limitrofă Constanţei. Cele mai întâlnite

specii clocitoare pe tot parcursul anului, în oraş, sunt: Larus argentatus (pescăruşul argintiu),

Larus ridibundus (pescăruşul râzător), Passer domesticus (vrabie de casă), P. montanus (vrabia

de câmp), Pica pica (coţofana), Streptopelia decaocto (guguştiuc), Corvus monedula (stăncuţa),

C. corone corone (cioara neagră), C. corone cornix (cioara grivă), C. frugilegus (cioara de

semănătură), Garrulus glandarius (gaita), Hirundo rustica (rândunica).

Alte specii de păsări observate în ecosistemele acvatice de pe suprafaţa litoralului, sunt:

Podiceps cristatus (corcodelul mare), P.nigricollis (corcodelul cu cap negru), Cygnus olor

(lebada de vară ), Ardea cinerea (stârc cenuşiu), A. purpurea (stârc roşu), Phalacrocorax carbo

(cormoran mare), P. pygmaeus (cormoran mic), Egretta alba (egreta), Oxyura leucocephala (raţă

cu cap alb), etc.

Vietăţile care înoată în masa apei sunt: meduze, scrumbii, chefali, calcani, morunul,

nisetrul, cega, păstruga, rechini, delfini. Animalele de fundul apei sunt: midii, stridii, crabi. Iar pe

ţărm sunt: pescăruşii.

3.3. Analiza structurilor de cazare

Situaţia actuală a structurilor de primire indică o pondere majoritară în totalul unităţilor de

cazare a hotelurilor (35% ), urmate de vile (33% ),campinguri, pensiuni, bungalow-uri şi, cu

pondere redusă , moteluri, situaţie diferită de cea întălnită în alte staţiuni litorale din Europa, unde

formele de tip pensiune sunt dominante.

- 9 -

Tendinţa principalelor indicatori statistici ai turismului litoral, în ultimii 20 de ani a fost

aceea de scădere. Numărul total al turiştilor s-a redus la circa 40 % iar cel al turiştilor străini, la

circa 20 %. Capacitatea de cazare în funcţiune şi gradul de ocupare au suferit ,de asemenea,

scăderi accentuate. Însă după anul 2000, turismul litoral a cunoscut o lentă şi constantă reducere.

Zona litorală concentrează circa 40 % de capacitatea de cazare a României, cu circa 120

000 de locuri de cazare, din care peste 75 000 în hoteluri şi atrage circa 15% din numărul annual

al turiştilor, dar reprezintă peste 25% din totalul înnoptărilor. Numărul turiştilor interni şi externi

a scăzut constant până în anul 2000 după care a urmat o uşoară redresare, mai accentuată între

2003 şi 2004.în anul 2004 numărul vizitatorilor depăşeşte 900.000 din care 115.000 erau străini.

3.4. Puncte de atracţie turistică

Unul dintre cele mai vechi oraşe din România, Constanţa a conservat trecerea sa în timp

muzeele sale, fie că este vorba de vestigiile antichităţii, de artă dobrogeană sau de istoria Marinei

Române.

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Aici întâlnim obiecte, vase şi unelte specifice

diferite perioadei istorice;copii după celebre statuiete:Gânditorul de la Hamangia şi Femeie

Şezând; vase ceramice ale Culturii Gumelniţa şi Buoian; statuia Şarpele Fantastic Glykon,

precum şi statuile zeilor protectori ai oraşului Tomis :zeiţa Fortuna şi zeul Pontos.

Muzeul de Artă expune lucrări de pictură şi sculptură semnate de artişti consacraţi.

Muzeul de Artă Populară cuprinde peste 16 000 de exponate din creaţia populară caracteristică

ţării.

Muzeul Marine Române oglindeşte trecerea Marinei Române prin toate epocile:veche, Evul

Mediu, modernă şi contemporană.

Muzeul Ion Jalea are expuse peste 100 de lucrări de scluptură şi grafică.

Expoziţia Din Bogăţiile şi Frumuseţile Oceanului Planetar adăposteşte o colecţie de faună şi

floră marină.

Delfinariul adăposteşte cele trei specii de delfini din Marea Neagră.

Planetariul este dotat cu un observator astronomic şi o staţie de observaţie solare.

Acvariul cuprinde familii de peşti din reţeaua hidrografică a Dobrogei.

Teatrul Ovidiu.

Teatrul de revistă Fantasio - 10 -

Teatrul de Păpuşi.

Teatrul de Balet Oleg Danovski.

Portul turistic Tomis.aici se organizează croaziere, concerte precum şi Serbările Mării.,Târgul

Naţional TOMIS YACHT.

Edificiul Roman cu mosaic.

Termele Romane.

Zidul de incintă al Cetăţii Tomis.

Parcul Arheologic.

Mormântul pictat-cea mai nouă descoperire arheologică (1988).

Bazilicile antice.

Catedrala ortodoxă Sf. Petru şi Pavel.

Moscheia Mare –monument ridicat la începutul secolului XX..adăposteşte cel mai mare covor

oriental din România.

Geamia Hunchiar.

Bustul lui Mihai Eminescu.

Farul Genovez-construit în amintirea negustorilor genovezi.

Casa cu lei.

Casino-ul -cladirea a rămas ca un simbol al oraşului Constanţa.

O plimbare prin zona veche, peninsulară a oraşului dezvăluie alte clădiri care poartă

amprenta stilului Art Nouveau sau al celui modern românesc,cu ifluenţe ornamentale arabe şi

turceşti. Pe bulevardul Elisabeta, pe faleză se remarcă Consulatul Republicii Chineze, cladirea

Teatrului Elpis şi cladirea fostei reşedinţe regale.

În Mamaia pe lângă cinema şi teatru în aer liber se găzduieşte anual Festivalul Naţional de

Muzică Uşoară Mamaia. Lacul Siutghiol oferă plimbări până la Insula lui Ovidiu.

Staţiunea Eforie Nord este recomandată pentru turismul curativ, fin renumită prin

Sanatoriul EFOSAN, unul dintre cele mai importante centre de fizioterapie din România..

Staţiunea Eforie Sud este cunoscută pentru centrul balnear Băi Reci, situate pe malul

lacului Techirghiol.

În Costineşti Schitul Sf.Elena are în incintă o fantâna ce poatră numele Reginei mamă a

României-Elena.

Staţiunile Neptun-Olimp prezintă facilităţi şi pentru turismul balnear. Astfel, Complexul

Balnear Doina este prevăzut şi cu o bază de tratament.

- 11 -

Staţiunile Jupiter-Aurora atrag atenţia cu două localuri deosebite:barul Paradis în Jupiter şi

restaurantul Cătunul-în Aurora, renumit pentru arhitectura sa specific Dobrogeană.

Mangalia, cetatea antică este şi un punct de atracţie istoric datorită vestigiilor sale: Bazilica

de tip sirian, Necropola Romano-bizantină, ruinele cetăţii Callatis (sec.VII î.H.), Geamia

Esmahan Sultan (sec.XVI d.H.); Muzeul de Arheologie Callatis care adăposteşte o importantă

colecţie de amfore precum şi fragmente de sarcofage din epoca elenistă.

- 12 -