Luceafarul"

A fost odata ca-n povesti, A fost ca niciodata, Din rude mari imparatesti, O prea frumoasa fata.

Si era una la printiSi mindra-n toate cele, Cum e Fecioara intre sfintiSi luna intre stele.

Din umbra falnicelor boltiEa pasul si-l indreaptaLinga fereastra, unde-n coltLuceafarul asteapta.

Privea n zare cum pe mariRasare si straluce, Pe miscatoarele carariCorabii negre duce.

Il vede azi, il vede mini, Astfel dorinta-i gata;El iar, privind de saptamini, Ii cade draga fata.

Cum ea pe coate-si razimaVisind ale ei timpleDe dorul lui si inimaSi sufletu-i se imple.

Si ct de viu s-aprinde elIn orisicare sara, Spre umbra negrului castelCnd ea o s-i apara.

*

Si pas cu pas pe urma eiAluneca-n odaie, Tesind cu recile-i scnteiO mreaja de vapaie.

Si cnd n pat se-ntinde dreptCopila s se culce, I-atinge miinile pe piept, I-nchide geana dulce;

Si din oglinda luminisPe trupu-i se revarsa, Pe ochii mari, batind inchisiPe fata ei intoarsa.

Ea il privea cu un suris, El tremura-n oglinda, Cci o urma adnc n visDe suflet s se prinda.

Iar ea vorbind cu el n somn, Oftind din greu suspina:- "O, dulce-al noptii mele domn, De ce nu vii tu? Vina!

Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si n gndSi viata-mi lumineaza! "

El asculta tremurator, Se aprindea mai tareSi s-arunca fulgerator, Se cufunda n mare;

Si apa unde-au fost cazutIn cercuri se roteste, Si din adnc necunoscutUn mndru tinar creste.

Usor el trece ca pe pragPe marginea ferestreiSi tine-n mna un toiagIncununat cu trestii.

Parea un tinar voievodCu par de aur moale, Un vinat giulgi se-ncheie nodPe umerele goale.

Iar umbra fetei straveziiE alba ca de ceara -Un mort frumos cu ochii viiCe scnteie-n afara.

- "Din sfera mea venii cu greuCa s-ti urmez chemarea, Iar cerul este tatal meuSi muma-mea e marea.

Ca n camara ta s vin, S te privesc de-aproape, Am coborit cu-al meu senin Si m-am nscut din ape.

O, vin'! odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa;Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu s-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margeanTe-oi duce veacuri multe, Si toata lumea-n oceanDe tine o s-asculte. "

- "O, esti frumos, cum numa-n visUn inger se arata, Dara pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodata;

Strain la vorba si la port, Lucesti fr de viata, Cci eu sunt vie, tu esti mort, Si ochiul tau m-ngheata. "

*

Trecu o zi, trecura treiSi iarasi, noaptea, vineLuceafarul deasupra eiCu razele-i senine.

Ea trebui de el n somnAminte s-si aduca Si dor de-al valurilor domnDe inim-o apuca:

- "Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n casa si n gndSi viata-mi lumineaza! "

Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a rotiIn locul unde piere;

In aer rumene vapaiSe-ntind pe lumea-ntreaga, Si din a chaosului vaiUn mndru chip se-ncheaga;

Pe negre vitele-i de par Coroana-i arde pare, Venea plutind n adevarScaldat n foc de soare.

Din negru giulgi se desfasorMarmoreele brate, El vine trist si ginditorSi palid e la fata;

Dar ochii mari si minunatiLucesc adnc himeric, Ca doua patimi fr satSi pline de-ntuneric.

- "Din sfera mea venii cu greuCa s te-ascult s-acuma, Si soarele e tatal meu, Iar noaptea-mi este muma;

O, vin', odorul meu nespus, Si lumea ta o lasa;Eu sunt luceafarul de sus, Iar tu s-mi fii mireasa.

O, vin', n parul tau balaiS-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri s rasaiMai mindra dect ele. "

- "O, esti frumos cum numa-n visUn demon se arata, Dara pe calea ce-ai deschisN-oi merge niciodata!

M dor de crudul tau amor A pieptului meu coarde, Si ochii mari si grei m dor, Privirea ta m arde. "

- "Dar cum ai vrea s m cobor? Au nu-ntelegi tu oare, Cum ca eu sunt nemuritor, Si tu esti muritoare? "

- "Nu caut vorbe pe ales, Nici stiu cum as incepe - Desi vorbesti pe inteles, Eu nu te pot pricepe;

Dar daca vrei cu crezamintS te-ndragesc pe tine, Tu te coboara pe pmnt, Fii muritor ca mine. "

- "Tu-mi cei chiar nemurirea meaIn schimb pe-o sarutare, Dar voi s stii asemeneaCt te iubesc de tare;

Da, m voi naste din pacat, Primind o alta lege;Cu vecinicia sunt legat, Ci voi s m dezlege. "

Si se tot duce... S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile.

*

In vremea asta Catalin, Viclean copil de casa, Ce imple cupele cu vinMesenilor la masa,

Un paj ce poarta pas cu pasA-mparatesii rochii, Baiat din flori si de pripas, Dar indraznet cu ochii,

Cu obrajei ca doi bujoriDe rumeni, bata-i vina, Se furiseaza pinditorPrivind la Catalina.

Dar ce frumoasa se facuSi mindra, arz-o focul;Ei Catalin, acu-i acuCa s-ti incerci norocul.

Si-n treacat o cuprinse linIntr-un ungher degraba. - "Da' ce vrei, mari Catalin? Ia du-t' de-ti vei de treaba. "

- "Ce voi? As vrea s nu mai staiPe ginduri totdeuna, S rizi mai bine si s-mi daiO gura, numai una. "

- "Dar nici nu stiu macar ce-mi ceri, Da-mi pace, fugi departe -O, de luceafarul din cerM-a prins un dor de moarte. "

- "Daca nu stii, ti-as arataDin bob n bob amorul, Ci numai nu te minia, Ci stai cu binisorul.

Cum vinatoru-ntinde-n cringLa pasarele latul, Cnd ti-oi intinde bratul stingS m cuprinzi cu bratul;

Si ochii tai nemiscatoriSub ochii mei ramiie... De te inalt de subtioriTe-nalta din calciie;

Cnd fata mea se pleaca-n jos, In sus ramii cu fata, S ne privim nesatiosSi dulce toata viata;

Si ca s-ti fie pe deplinIubirea cunoscuta, Cnd sarutindu-te m-nclin, Tu iarasi m saruta. "

Ea-l asculta pe copilasUimita si distrasa, Si rusinos si dragalas, Mai nu vrea, mai se lasa,

Si-i zise-ncet: - "Inca de micTe cunosteam pe tine, Si guraliv si de nimic, Te-ai potrivi cu mine...

Dar un luceafar, rsritDin linistea uitarii, Da orizon nemarginitSinguratatii marii;

Si tainic genele le plec, Cci mi le imple plinsulCnd ale apei valuri trecCalatorind spre dinsul;

Luceste c-un amor nespus, Durerea s-mi alunge, Dar se inalta tot mai sus, Ca s nu-l pot ajunge.

Patrunde trist cu raze reciDin lumea ce-l desparte... In veci il voi iubi si-n veciVa raminea departe...

De-aceea zilele mi suntPustii ca niste stepe, Dar noptile-s de-un farmec sfntCe-l nu mai pot pricepe. "

- "Tu esti copila, asta e... Hai s-om fugi n lume, Doar ni s-or pierde urmeleSi nu ne-or sti de nume.

Cci amindoi vom fi cuminti, Vom fi voiosi si teferi, Vei pierde dorul de printiSi visul de luceferi. "

*

Porni luceafarul. CresteauIn cer a lui aripe, Si cai de mii de ani treceauIn tot atitea clipe.

Un cer de stele dedesupt, Deasupra-i cer de stele -Parea un fulger nentreruptRatacitor prin ele.

Si din a chaosului vai, Jur imprejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea dentii, Cum izvorau lumine;

Cum izvorind il inconjorCa niste mari, de-a-notul... El zboara, gnd purtat de dor, Pin' piere totul, totul;

Cci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaste, Si vremea-ncearca n zadarDin goluri a se naste.

Nu e nimic si totusi eO sete care-l soarbe, E un adnc asemeneUitarii celei oarbe.

- "De greul negrei vecinicii, Parinte, m dezleagaSi laudat pe veci s fiiPe-a lumii scara-ntreaga;

O, cere-mi, Doamne, orice pret, Dar da-mi o alta soarte, Cci tu izvor esti de vietiSi datator de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimbSi focul din privire, Si pentru toate da-mi n schimbO ora de iubire...

Din chaos, Doamne, -am aparutSi m-as intoarce-n chaos... Si din repaos m-am nscut. Mi-e sete de repaos. "

- "Hyperion, ce din genuniRasai c-o-ntreaga lume, Nu cere semne si minuniCare n-au chip si nume;

Tu vrei un om s te socoti, Cu ei s te asameni? Dar piara oamenii cu toti, S-ar naste iarasi oameni.

Ei numai doar dureaza-n vintDeserte idealuri -Cnd valuri afla un mormnt, Rasar n urma valuri;

Ei doar au stele cu norocSi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Si nu cunoastem moarte.

Din sinul vecinicului ieriTraieste azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cerS-aprinde iarasi soare;

Parind pe veci a rasari, Din urma moartea-l paste, Cci toti se nasc spre a muriSi mor spre a se naste.

Iar tu, Hyperion, ramiiOriunde ai apune... Cere-mi cuvintul meu dentii -S-ti dau intelepciune?

Vrei s dau glas acelei guri, Ca dup-a ei cntareS se ia muntii cu paduriSi insulele-n mare?

Vrei poate-n fapta s aratiDreptate si tarie? Ti-as da pamintul n bucatiS-l faci imparatie.

Iti dau catarg lng catarg, Ostiri spre a strabatePamintu-n lung si marea-n larg, Dar moartea nu se poate...

Si pentru cine vrei s mori? Intoarce-te, te-ndreaptaSpre-acel pmnt ratacitorSi vezi ce te asteapta. "

*

In locul lui menit din cerHyperion se-ntoarseSi, ca si-n ziua cea de ieri, Lumina si-o revarsa.

Cci este sara-n asfintitSi noaptea o s-nceapa;Rasare luna linistitSi tremurind din apa.

Si imple cu-ale ei scnteiCararile din cringuri. Sub sirul lung de mindri teiSedeau doi tineri singuri:

- "O, lasa-mi capul meu pe sin, Iubito, s se culceSub raza ochiului seninSi negrait de dulce;

Cu farmecul luminii reciGindirile strabate-mi, Revarsa liniste de veciPe noaptea mea de patimi.

Si de asupra mea ramiiDurerea mea de-o curma, Cci esti iubirea mea dentiiSi visul meu din urma. "

Hyperion vedea de susUimirea-n a lor fata;Abia un brat pe git i-a pusSi ea l-a prins n brate...

Miroase florile-argintiiSi cad, o dulce ploaie, Pe crestetele-a doi copiiCu plete lungi, balaie.

Ea, imbatata de amor, Ridica ochii. VedeLuceafarul. Si-ncetisorDorintele-i increde:

- "Cobori n jos, luceafar blind, Alunecind pe-o raza, Patrunde-n codru si n gnd, Norocu-mi lumineaza! "

El tremura ca alte datiIn codri si pe dealuri, Calauzind singuratatiDe miscatoare valuri;

Dar nu mai cade ca-n trecutIn mari din tot inaltul:- "Ce-ti pasa tie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul?

Traind n cercul vostru strimtNorocul va petrece, Ci eu n lumea mea m simtNemuritor si rece. "

.

Top of Form

Caut cu Googledirect

Bottom of Form

Top of Form

Bottom of Form

2

_1489306561.unknown

_1489306562.unknown

_1489306560.unknown