Revistă culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale

NR. 3 (1081) 2017 l 24 PAGINI l PRET,: 3LEI

Paul Mecet

CRONICĂ LITERARĂ

P. 3

INTERVIU

Tatiana ȚîbuleacDoina Ruști P. 4-5

POEZIE

Vasile Igna

DEBUTURI

Mioara RîșnoveanuIuliana Miu P. 9

ANCHETĂ DE MARTIE

Personajul feminin favorit P. 10-16

P. 20

DANA POCEA

...produce o „calmă beție” estetică pentru că totul este „liniștit”, „așezat” și sentimental în sensul elevat al noțiunii...

P. 7

PROZĂ

Cezar Mihai PârlogP. 8

„Macbeth” într-onouă traducere și viziune scenică

Horia Gârbea

32 Starea literaturii MARTIE, 2017MARTIE, 2017 Cronica literaraHoria Gârbea

LITERATURĂ ȘI CARICATURĂ

CALENDAREDITORIAL

Dăm timpul înapoi cu nu maipuţin de patru decenii şidescoperim tragedia din 4martie. De fapt, suntem mai întâi

şocaţi de trecerea parşivă a anilor, completinsensibili, făcându-ne bătrâni şineputicioşi. Singura putere pe care o avemeste aceea de-a nu uita. Prin memorieavem impresia că luăm atitudine şi nu nelăsăm încă o dată şi încă o dată striviţi defuria pietrelor dislocate. Cei care nu aumurit în acel cutremur au răsuflat uşuraţi,dar lor le-a revenit sarcina dură a neuitării.Cei care au murit, indiferent unde-or fiacum, nu mai au memorie. Tuturor ne efrică de moarte şi, oricât de mult am credeîn ceva care nu ne lasă complet anihilaţi,tot ne înspăimântă acest prag, ceea ce neface să zicem cu o amărăciune contopităcu seninătatea că viaţa de fapt este omoarte amânată. Cu alte cuvinte, ai scăpatde cutremur, dar de moarte nu scapi. Cepreferi? O moarte violentă sau una lentă,putrezind clipă de clipă, ţintuit la pat?Dacă ni s-ar pune la o vârstă conştientă oasemenea întrebare şi în decurs de 24 deore ar trebui să răspundem, de bunăseamă că am da din colţ în colţ şi nu am ştipe unde să scoatem cămaşa.

În 4 martie 1977 s-au dus pe lumeacealaltă oameni ca Tolea Baconsky,Veronica Porumbacu, Mihai Petroveanu,Alexandru Ivasiuc, Savin Bratu, aceştiascriitori, iar dintre actori îl avem de-apururi în minte pe Toma Caragiu. Mă întrebîn legătură cu soarta teribilă a acestuia dinurmă. A fost mai BUNĂ moartea lui decât alui Amza Pellea, bunăoară, pe care l-arăpus ceva mai târziu cancerul? Iarăşiimposibil de dat răspuns. AlexandruIvasiuc a murit în acest fel după ce, cu 20de ani în urmă, fusese desfigurat în urmabătăilor încasate la anchetele de laSecuritate. Parcă a avut parte numai deviolenţă. El, care a scris romaneintelectualiste, huxleyene, s-a confruntatcu izbiturile cumplite ale destinului.Securitatea l-a înhăţat fiindcă participase laprotestele studenţeşti din toamna lui1956, generate de revoluţia maghiară. Dece l-a „ales” apoi pe el cutremurul? Tot în1977 am mai avut de-a face şi cu„cutremurul oamenilor”. Nu numaipământul s-a zgâlţâit, dar şi mişcareaGoma a luat atunci fiinţă. Am uitat deSLOMR? De Vasile Paraschiv? De nişteoameni simpli care au riscat tot ca să i seopună lui Ceauşescu? Evocăm acumcutremurul şi iarăşi ne plângem că sute deimobile din Bucureşti şi din ţară nu sunt

consolidate, dar ne gândim mai puţin laoamenii care au produs tot cutremurpentru ca sediul imbatabil al CC al PCR săse facă praf. Coincidenţa aceasta dintreseism şi revolta unora dintre noi nu esteîntâmplătoare. 1977 este un an importantal istoriei recente. Întors din Africa,Ceauşescu a început să colinde printreruine, dar mintea lui era deja inspirată devalul mare de demolări pe care le va iniţiadoar peste câţiva ani. Cutremurul depământ i-a dat aripi pentru a-şi pune înaplicare planurile de radere de pe hartă aunei treimi din Bucureşti. Poate făcea astaşi fără cutremur, dar, să nu uităm, se afla lajumătatea mandatului – 12 ani – şi ceea cea vrut natura până la urmă voia şi el.

Să mă întorc la minunaţii scriitori careatunci au murit. Din câte cunosc, RomulusRusan a fost prins sub dărâmături, dar ascăpat cu viaţă. Nu ne despart decât douăluni de la decesul său. Altfel spus, nu a maiapucat trista comemorare. Logic, nimeninu ştie cum va muri, dar ştie că de aşa cevanu e cruţat. Mulţi se duc la biserică tocmaipentru a combate frica de moarte. Preoţii îiîntremează prin arhetipul christic, ceea cee un sprijin preţios, dar omul tot amărâtiese din sfântul locaş. Neştiutor, speriat, şiatunci îşi zice că cel mai bine e să nu se maigândească la ce va fi după... Vorba luiShakespeare: what dreams may come? Nucontează că mor, dar dacă nu mor şi dupămoarte mă cotropesc nişte vise care facdin stârvul meu îmbelşugatul lor ospăţ?Nu de viermi, aşadar, mi-e teamă, ci devise, de traseul meu postmortem maiînspăimântător decât o mie de anchete laNKVD sau Gestapo.

Şi în încheiere îmi vine o ideenăştruşnică. Mă întreb dacă distinsulteolog Doru Baconsky se întreabă ce o maifi cu tatăl lui. În ce bolgie domiciliază? Saueste un locatar smerit al raiului? Un om devaloarea sa nu poate să nu-şi punăasemenea întrebări mai ales că este vorbade persoana prin mijlocirea căreia a venitpe lume. Şi eu mă întreb deseori ce-o maifi cu oamenii pe care i-am cunoscut şi carenu se mai numără printre vii. Cândmoartea e violentă, omul nu mai are timpsă-şi spună rugăciunea şi să-şi realizeze ominimă pregătire pentru teribilul voiajcare-l aşteaptă. De aceea, cei morţi lacutremur, indiferent cine sunt şi ce aufăcut cât au trăit, s-au trezit în faţa uneimisiuni imposibile. Să nu încetăm să nerugăm pentru ei, sperând ca la viitorulcutremur, dacă vom avea soarta lor, şi alţiisă se roage pentru noi.

4 martie - 40 de ani

(Alex. Șt.)

Dan Stanca

) )

Refacerea brandului Cartea Româ -nească, editura Uniunii Scriitorilor, acumsub administrarea Editurii Paralela 45 și aunui magnat al lumii editoriale, poetul Că -lin Vlasie, a prilejuit o ceremonie ele gantă,prezidată cu farmec și umor de președin -tele U.S.R., academicianul Nicolae Ma no- lescu, și animată de lansarea mai multorvolume ale editurii reînnoite. Printre eles-a numărat și noul roman, de dimensiuniimpunătoare, Ploaia de trei sute de zilede Gabriel Chifu.

Volumele de proză ale lui GabrielChifu, care ating acum cifra rotundă dezece și au fost publicate pe parcursul a fix30 de ani (1987-2017), se caracterizeazăprintr-o mare varietate. Fiecare prezintă oaltă față și o altă provocare adusă de autorsieși, fiind neasemănătoare unul celuilalt.Prozatorul atacă o temă și se străduieștes-o epuizeze, trecînd apoi la o alta. Nuexistă teme și personaje recurente, bachiar acestea, personajele, par a se „stră -dui” să ne apără diferite. Desigur, prinefortul autorului de a parcurge o galeriecît mai vastă de portrete, ambiționîndparcă să facă o concurență loială nu „stăriicivile” de la noi, ci stării civile din China.Țară în care de altfel i s-a tradus un romanmai vechi, ce nu se cuvine uitat: Carto -graful puterii.

Una dintre principalele calități aleprozei lui Gabriel Chifu, nu și singura, estecrearea și multiplicarea neobosită a unorpersonaje, cît mai diferite, cum ziceam, șiîn care nu putem recunoaște autorul, nicimăcar atunci cînd își povestește „năstruș -nica lume” sub numele său real, dar scriscu minuscule. Niciun personaj, și cele dinPloaia de trei sute de zile nu fac excep -ție, nu poate striga: G.C. c’est moi! Și niciinvers.

În Ploaia de trei sute de zile, ca și înromanul anterior, Punct și de la capăt,Gabriel Chifu acordă parcă și mai multăatenție personajelor principale, căutînd săle facă memorabile, precum ar asculta deobservația lui Marin Preda: nu ideile sîntinteresante, ci oamenii care le poartă.

Cel mai important și mai misteriospersonaj din roman este profesorul deastrofizică Iacob Grima, bătrîn, zguduit decrize cardiace, autor al unei cosmogonii(operă încă neterminată), destul de dedatlumii, căci este posesorul succesiv al uneimulțimi de neveste și candidează cușanse la președinția Caramiei, fiind blocatprintr-o cabală bine pusă la punct.

Am mai avut ocazia să scriu desprecheile bine ascunse ale onomasticii per -sonajelor lui Gabriel Chifu. Numele luiGrima trimite clar la disimulare (machiaj),iar prenumele, de patriarh, la nepotul luiAbraham, cel care s-a luptat cu îngerulDomnului, luîndu-și apoi numele deIsraEL, care cuprinde particula El – numeal lui Dumnezeu.

Astfel, Grima, deși are în aparență untrecut la vedere și pe care însuși îi placesă-l povestească altora, la senectute, s-arputea să nu fie ceea ce pare. Prietenul săude o viață, Mihail Cristea, cel care în finalmoare în locul lui Grima, pare să-i știe bine

viața, încă din copilărie. Dar este Cristeaun martor creditabil? Cînd candidează lapostul de președinte al Caramiei, lui IacobGrima i se inventează un fiu nelegitim, omalversație financiară, este chiar arestat.Pentru a fi lăsat în pace după ce se retragedin cursa electorală. Dar, oare, chiar i seinventează?

Asemenea omonimului său biblic,Iacob se luptă cu un înger al Domnului:vrea să descopere misterul nașterii Uni -versului. El își dorește o cunoaștere șieventual o soluție științifice, în timp ceMihail Cristea, intrat în viața monahală, îlprovoacă să accepte creația ca fapt mistic.Aici, autorul, ca și Mircea Cărtărescu înSolenoid, dar mai puțin totuși, expuneteorii științifice legate de Big Bang, găurinegre, gravitație, citează din Hawking șiW. Thirring, cel care a elaborat un modelîn teoria cuantică a cîmpurilor.

Martorul și raisonneur-ul confrun tă -rilor de idei este Ștefan Orban, un arhi tectcare-i construiește lui Grima o vilă re -marcabilă pe țărmul Mării Negre. Nu melelui, comun în maghiară, nu în seam nănimic în această limbă. În română însă,poate fi interpretat ca venind de la orb cusufixul augmentativ, dar și peiorativ -an.Ștefan e într-adevăr un mare orb, care nuobservă – de pildă – că iubita lui, insa -țiabila Cora, îl traduce pe cinste, ca să zicașa. Pînă nu i se pun dovezile sub nas. Ce(nu) vede Orban în Grima? Se lasă elînșelat de „grima” lui Iacob? Dar nu estegrima însăși doar o iluzie?

Ștefan Orban e lovit de cecitate și înevaluarea propriei sale fiice (dintr-o că -sătorie desfăcută), Alice. Aceasta nu edoar o tînără rebelă, cum crede tatăl ei. Ease înhăitează cu niște apostoli ai „tran -sumanismului”, care vor să se afirmeprintr-o crimă ordonată unui interlopdrogat și plătită taman cu banii neștiu -torului Orban. Victima, aleasă pe criteriulnotorietății și respectabilității, e tocmaiIacob Grima. Asasinul ajunge însă la vilaacestuia după ce el fusese internat deurgență – o nouă criză de inimă. Necu -

noscîndu-și victima, îl împușcă pe MihailCristea, pe care-l ia drept Grima.

Toată acțiunea complexă și pe mul -tiple paliere a romanului, cu voci narativediverse, dintre care nu lipsește nici cea aautorului omniscient, se desfășoarătocmai cînd în Caramia plouă. Ploaiadurează trei sute de zile, ca o pedeapsăcerească. Dar nu ploaia va ucide aceastăSodomă extinsă la nivelul unei țări. Niciun val colosal, care-i răpește pe prota -goniștii rămași în viață și pe cei morți, cuvila lui Grima cu tot, ca într-o Arcă a luiNoe. Ci un vînt nimicitor sub care ființe șilucruri se sfărîmară, se destrămară, serisipiră. Praful se alege de Caramia.

Ce e Caramia și de ce plouă în ea, șinumai în ea, timp de trei sute de zile? Eclar că statul care poartă acest toponim eechivalent cu România. Toate celelaltetoponime sînt reale românești (Constanța,Costinești, Nădlac etc.), exceptînd capitalaCaramiei care e orașul Z. Și istoria Cara -miei este a României, cu comunism,revoluție etc.

Caramia poate veni din turcă, adjec -tivul kara însemnînd „negru”. Dar karaînseamnă și, ca substantiv, pămînt însensul de teritoriu, ceea ce s-ar traduce înengleză prin land. Deci Caramia ar fi „țaraneagră” sau „zona”. O altă interpretare arputea fi în favoarea unei ironii: cara mia(draga mea) ar fi patria: dragă ca sarea-nochi. Misterul va rămîne, cititorii fiindliberi să caute și alte interpretări.

Un alt mister nepătruns este cel alploii din Caramia. Față de cei patru ani,unsprezece luni și două zile cît plouă înMacondo, trei sute de zile reprezintă odurată mai rezonabilă, dar Caramia e oțară întreagă, nu un sat columbian! Sub -liniez din nou că nu ploaia distrugeCa ramia. Putem deduce că ploaia este otentativă de spălare, o încercare cu rolpurificator. Abia cînd cele rele n-ajung săse spele, providența trimite vîntul nimi -citor. Într-adevăr, un demiurg convins destricăciunea creaturilor sale (croite dealtfel după asemănarea lui) nu-și pierdevremea să le ude trei sute de zile. Letrimite un fulger atomic marca Sodoma,un cutremur, sau – iată – un vînt final.Așadar, ploaia poate fi văzută ca o ultimătentativă a Creatorului de a igienizaCaramia.

O taină și mai adîncă învăluie des -tinele personajelor. Șase suflete se sal- vează, spune explicit autorul, pornind, învila luată de val ca o arcă, spre un locnecunoscut, undeva unde nici mintea nugîndește. E vorba de șase suflete dintrecare două sînt ale unor morți: MihailCristea și Macarie, un fel de argat cam slabde mine, oploșit pe domeniul lui Grima,ambii împușcați de Gigi Spaniolul. Apoicei patru vii: Iacob Grima, bolnav grav, șiȘtefan Orban, împreună cu fidelii profe -sorului: Ionică și Lena, personaje se- cun dare, dar foarte interesante, care se ținminte.

Ceea ce se salvează, ne spune autorul,sînt sufletele, deci restul sufletelor dinCaramia, cu încă o excepție, un copil

dintr-un sat depărtat, vor ajunge acolounde este de presupus.

Romanul lui Gabriel Chifu are ambițiimari și numeroase reușite. El este unmozaic de secvențe montate meșteșugitîntr-un scenariu care oscilează între thril -ler și distopie, cu zone de roman socialfoarte izbutite. Absolut memorabilă este,de pildă, partea în care sînt descriseîntîmplările și relațiile profesorului Grimacu cei care aveau misiunea să-l „fileze”.

Schimbarea deasă, alertă a naratoruluirisipește orice posibilă oboseală a citi -torului, ca și firele epice nenumărate șiproblemele, chiar șaradele care i se pro -pun la fiecare capitol. Unele dintreacestea rămîn, prin voia autorului, neso -luționate, fiecare lector avînd libertatea săcaute și să-și imagineze că a aflat dez -legarea.

Eroul central, Iacob Grima, nu-și vadesăvîrși opera. De altfel, rezolvarea mis -terului nașterii Universului prin exclu- derea unui Creator, tocmai cînd semneleprezenței acestuia se arată stăruitor, ne -liniștitor, apocaliptic, îl pune în situația dea se încăpățîna cu absurditate. Dreptateaeste (pare a fi) de partea lui Mihail Cristea,cel mai puțin strălucit ca savant, dar carea găsit adevărul cu inima. Moartea luiCristea nu e totuși – ironie neagră a sorțiiși a romancierului – un sacrificiu voluntar,sublim, ci o întîmplare. De ce ȘtefanOrban este cooptat între „aleși” sau „su -fletele salvate”, de a căror răpire magică,pe val, aflăm ex-abrupto, la ultima paginădinaintea epilogului? Poate pentru că el,fără s-o știe, este constructorul Arcăi ad-hoc la malul mării? Sau poate „salvarea”este o ironie finală a autorului. Cine poatesă garanteze că valul care îi smulge dinCaramia, cu vilă cu tot, îi va duce pe eroi înParadis? Mai degrabă ar fi de atribuitprovocarea acestei situații speciale, re -zervate protagoniștilor, dintre toți cara- mienii, celor doi tăcuți și parcă veșniciveghetori: Lena și Ionică. Despre ale căroropinii și relații cu terestrul și cu divinul nuaflăm nici noi, nici cei din jurul lor nimic.

Gabriel Chifu clădește cu abilitate unlabirint un multe ieșiri aparente, dar cuniciuna reală. Așa cum – ca să dauexemple celebre – nu vom afla de ce s-asinucis Anghelache sau de ce nu vineGodot, nu vom ști de ce și din ordinul cuiplouă în Caramia și unde vor ajunge, dacăvor ajunge, personajele. Doar vom bănuiși vom rămîne neliniștiți și însetați de orezolvare pe care autorul are iscusința să omascheze mereu. La fel se întîmplă și cualte elemente expuse și îndreptate sprefinaluri dilematice în acest roman insolit.Duhul jucăuș al autorului ne ispiteștemereu cu întrebarea: dar dacă totul –precum moartea prin confuzie a luiCristea în locul lui Grima –, dar aboluttotul, de la Big Bang la ploaia din Caramia,a fost doar jocul întîmplării?

Gabriel Chifu a scris un roman incitantcu o ingeniozitate deosebită și o tehnicănarativă demnă de elogii.

Desen de Costel Pătrășcan

23 martie 2017. Se împlinesc 132 de ani dela nașterea lui Mateiu I. Caragiale, fiul lui I.L. Cara-giale. Despre romanul său Craii de Curtea-Veche, aflat și azi în topul preferințelor unoriubitori de literatură, s-au scris numeroase studiicritice, însumând mult mai multe pagini decâtcele ale romanului.

25 martie 2017. Cu 115 ani în urmă s-a năs-cut George Lesnea, cel mai bun traducător al luiEsenin în limba română.

25 martie 2017. Cunoscuta poetă AnaBlandiana împlinește 75 de ani. Opera sa consti-tuie un capitol imposibil de ignorat din istoria li -teraturii române. Împreună cu soțul ei, regretatulRomulus Rusan, a înființat după 1989, la Sighet,Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezis-tenței, primul de acest fel din Europa de Est.

25 martie 2017. Basarab Nicolescu îm-plinește, la rândul lui, 75 de ani. Critic literar șifizician, Basarab Nicolescu, stabilit la Paris, a re -voluționat gândirea științifică din a doua jumă-tate a secolului douăzeci, lansând conceptul detransdisciplinaritate.

26 martie 2017. Dacă ar fi trăit, Mircea Ivă-nescu, poet rafinat, traducător al unor capodo -pere din literatura lumii, ar fi împlinit 86 de ani.

27 martie 2017. Autor al unor volume deversuri de un avangardism calm, personaj lumi-nos al lumii literare de azi, Ioan Es. Pop își sărbă-torește vârsta (incredibilă) de 59 de ani.

28 martie 20l7. Au trecut 23 de ani de cânda murit, la Paris, unul dintre marii dramaturgi ailumii, de origine română, Eugen Ionescu.

28 martie 2017. Acum 20 de ani, a murit ra-finatul poet Gheorghe Tomozei, numit de NichitaStănescu, cu tandrețe de prieten, „prințul Tom”.

31 martie 2017. Cu puțin noroc, marele poetNichita Stănescu, reformatorul limbajului poeticromânesc, ar fi putut fi încă viață și ar fi fost săr-bătorit cu prilejul împlinirii vârstei de 84 de ani.

De ce plou[ în Caramia?

������

5Interviu/Recenzie Recenzie/Interviu MARTIE, 2017MARTIE, 20174

Am terminat de citit recent Manuscrisul fanariot, unuldintre romanele remarcabile ale anului 2015. Prima sur-priză vizează chiar pseudonimul pe care vi l-ați ales.Putem vorbi în cazul de față despre o nouă, o altă puterea numelui?

Numele este ca o cheie. Cu el deschizi ușile către alți oa-meni. Evident, trebuie să-i simți forța. Întotdeauna am fostatentă la nume, iar acum mă refer la cele ale personajelormele. Zogru este un nume inventat pe o „osatură” balcanică.Sonoritatea lui se potrivește bine cu imaginea pe care per-sonajul o are în mintea mea. Un nume bun este cel care nuse perimează. Respectiv, scriitorul trebuie să fie mulțumit șipeste ani de numele pe care le-a dat personajelor sale. Lizoanca este o deformare monstruoasă, auzită în copilărie.Când am ales numele, am dat o căutare pe net și rezultatula fost zero. Este un nume pe care romanul meu l-a impus șisunt mândră de asta. Tot așa stau lucrurile și cu numele meuactual, a cărui forță mi se pare incontestabilă, față de numelenașterii mele, unul lung, banal, terminat în escu. Întotdeaunami s-a părut ponosit și împovărător.

Ca persoană instruită, dacă aș fi auzit numele Doina Ruști,nu mi-ar fi plăcut. Aș fi strâmbat din nas și i-aș fi persiflat se-mantismul, aș fi ironizat genitivul folcloric etc. Dar, ca ro-mancieră, pot să spun că e un nume cu forță, ca o cheie deargint, potrivită să deschidă mai multe uși. Este numele pecare mi l-am ales. Totuși, valoarea cea mai mare a unui numeeste aceea de a nu fi singurul. Nimeni n-are doar un nume!

În 2004, ați debutat la Editura Vremea, cu romanulOmulețul roșu. Cartea a fost o veritabilă amuletă, iar aniiaceia, probabil, vor fi fost negrăbiți și prielnici. Cine erațiatunci, Doina Ruști?

Pe vremea lui Ceaușescu n-am putut să intru în nicio ed-itură. Chiar am încercat. Editurile erau păzite, la modul pro-priu, și te întreba de la poartă dacă ai o recomandare. Despreasta am povestit pe larg în romanul Fantoma din moară. Înacea lume comunistă existau reguli pentru a fi publicat, iareu nu le știam și mă bucur că a fost așa. Nu se poate spunedespre mine că am publicat pe vremea lu’ Împușcatul! Dupărevoluție, chiar în primele luni, m-am angajat la nou-înfi-ințata Humanitas. Și n-am mai scris. De fapt, nici n-am maicitit, căci redactarea textului nu înseamnă lectură. A fost operioadă neagră în viața mea. Statuile mai multor intelectu-ali s-au făcut praf. Au fost arse dosare. Pe urmă, editurile nuvoiau ficțiune românească. Prima mea carte a fost despreEliade, pentru că o editoare mi-a cerut cartea asta. Țin mintecă, tot pe-atunci, am scris niște cărți școlare pentru Huma -nitas, am publicat 17 manuale pentru liceu. Credeam sincercă acele cărți vor schimba lumea, că totul vine din educațieși că merita să-mi sacrific timpul meu de scriitor pentru asta.N-a meritat. Una dintre elevele mele de-atunci s-a transfor-mat într-un monstru. Mulți au privit cu dispreț sacrificiulacesta și foarte mulți nici măcar nu și-au dat seama de va -loarea acelor cărți.

În afară de asta, eram profesor. Toată viața am fost. Maiîntâi la liceu, apoi la facultate. Am o specializare în istoria cul-turii și civilizației universale, titlul de profesor universitar, unDoctorat în Teoria simbolurilor. Am predat la Facultatea deCinematografie de la Universitatea Media o lungă perioadă,una benefică. A fost timpul în care mi-am scris primul roman.Dar făceam multe alte lucruri creative: am fost scenarist laMedia Pro Pictures și am avut diverse colaborări prin acelimens trust, în care puteai să găsești cam orice domeniu alartei. Am fost și decan într-un timp. Acum sunt la UNATC șițin un curs și la Universitatea București. De asemenea, cola-borez cu multe case de film. Mediul profesional a fost unulbun pentru ficțiune. Prin urmare, întotdeauna am scris. Zilnic.Numai proză. Dacă vreți să știți cum eram atunci, pot să văspun că eram o pasăre neobosită, personaj într-un romanfără sfârșit.

Toate cărțile dumneavoastră stau sub semnul recu-perator al luptei cu timpul. Într-o perioadă relativscurtă, ați reușit o adevărată performanță: aproapetoate romanele au obținut premii dintre cele mai im-portante și au fost traduse în 11 limbi. Ar mai fi demenționat și seria de lecturi publice, Doctoratul, muncala documentarele artistice, contactele cu traducătorii.În ce condiții se dez lănțuie asemenea energii și care ar fisursa acestora?

Zestrea genetică. Culmea este că am auzit multă lumespunând despre mine că am energie, unii chiar mi-au spus-o ca pe-un reproș. De fapt, sunt o leneșă, dar, dacă m-apucsă povestesc despre lenea mea, vă stric interviul.

Despre copilăria petrecută la Comoșteni, în județulDolj, ați scris pagini emoționante. La 14 ani ați plecat sin-gură, într-o altă parte de țară. Ați studiat limbile clasice,încă o surpriză. Cât a recuperat literatura, mai târziu, dinacest șuvoi puternic de viață? Putem pretinde că... tot cescriem este biografie?

Totul este biografie. Și cea mai incredibilă ficțiune se în-temeiază pe lucruri trăite. Nu se poate altfel. Dar literaturanu trebuie confundată cu memorialistica. În Manuscrisul fa-nariot fiecare descriere pornește din copilăria mea, petre-cută într-o casă veche, cu multe camere, cufere și trăsuri. Înaceeași măsură, Zogru face parte din mine. Am recitit recentromanul Lizoanca, pentru a doua ediție, care va apărea înTop 10+, la Polirom, și-am descoperit niște detalii, uitate întretimp, în episodul despre inelul antic. Uitasem cum arăta ziuarespectivă, căci acolo am descris de fapt o zi trăită de mine,cu mulți ani în urmă, când am găsit eu însămi acel inel.

Care au fost lecturile formatoare? În ce mod s-au in-sinuat ele în straturile intime ale celei ce scrie? Ați avutvreodată îndoieli, poate chiar momente în care v-ați de-spărțit de cărți, de autorii lor?

La această întrebare nu se poate răspunde pe scurt, cre-deți-mă! Ar fi, în primul rând, de spus că la 15 ani am în-ceput să studiez latina și greaca veche. Săptămânal, aveamșase ore de latină și patru de greacă. Prin urmare, culturaclasică se află la bază, acolo unde se găsesc rădăcinileoricărui scris. Tot la 15 ani am scris prima povestire mai se-rioasă. În liceu am făcut exerciții de scriere, în special dupăBalzac. Îl consider în continuare cel mai solid constructor.Am avut perioada Dostoievski, perioada Faulkner. M-am ex-taziat în fața lui Joyce. M-am bucurat amar de Proust. L-amrespins categoric pe Th. Mann, pe care nu-l iubesc, dar îliubesc la maximum pe Coetzee. Mi-am mai schimbatpărerile, dar nu se poate vorbi despre des părțiri actoricești,în care nu cred. Nu m-a interesat niciodată biografia au-torului. N-am citit prefețele.

Să vă cred, să nu vă cred... că veți renunța la scris, așacum v-ați grăbit să mărturisiți de curând? Ce văașteaptă? Cum vedeți noua etapă din viața de acum?

Nu m-am ținut de cuvânt. Am scris un roman, de careaveam nevoie. L-am terminat de Crăciun. Se numește MâțaVinerii și va apărea la Polirom, ca și celelalte cărți ale mele.Îmi place să fac film. N-am planuri, doar plăceri.

Cum va arăta literatura viitorului? Se va refugia și eape blog? Vom mai atinge cărțile cu duioșie? Ne vom doriautografe, ne vom admira scriitorii?

Nietzsche își încheie Așa grăit-a Zarathustra cu previ -ziunea că toți oamenii vor ajunge să creeze. Cred că aici amajuns. Pe blog, pe FB sau pe hârtie, fiecare va scrie pentru el,regăsind bucuria pură a construcției de orice fel.

Personaj într-unroman f[r[ sfâr§it

Interviu realizat de Lucia Negoiță

Doina Rus,ti

Cineva mi-a spus că, într-un fel,scrie rea acestei cărți a început într-ocasă dintr-un lan de floarea-soarelui...

Cartea a început probabil mai de-vreme, fără ca eu să știu, însă a erupt varaaceasta într-un lan cu floarea-soarelui. Amstat aproape o lună în regiunea Bretagnedin Franța, iar casa în care am locuit se aflaîn mijlocul unui lan de floarea-soarelui. Noi,basarabenii, mai numim aceste flori și„răsărite” și, recunosc, acest cuvânt îmi estemai aproape. Mai ales că „răsăritele” ur-măresc mereu soarele și, când acesta ră -sare, ele își întind gâturile după el. Povesteacărții e formată, de fapt, din mai multepovești pe care le-am tot purtat și care s-au împletit în această carte. Este istoriaunei femei pe moarte, care vine să își pe-treacă ultima vară într-un sat francez, ală-turi de fiul ei bolnav psihic. Este povesteaunui copil căruia i-a lipsit toată viațadragostea mamei, dar și a mamei care nu aputut oferi mai mult din cauza propriei ne-fericiri. Este o poveste despre regrete, dar șidespre șansa de a îndrepta totuși lucrurileîn ultimul moment dacă vrei.

Am aflat după ce am citit romanultău că ai avut două surori și că acesteaau murit. Te-ai simțit vreodată vinovatăcă tu trăiești și ele nu? Ai fost respinsăde ai tăi? Uitată, pedepsită – asemeneapersonajului din cartea ta, a cărui sorămoare?

Surorile mele au murit foarte mici, îna -inte de a mă naște eu. Nu aș vrea să des -chid parantezele mai mult de-atât. Moar- tea lor s-a produs din vina cuiva anume șipoate de asta emoția legată de moartea lornu este epuizată pe deplin în familia noas-tră. Scenele descrise în carte nu sunt de-spre mine și despre mama mea. Eu am fostun copil alintat și purtat ca o coajă de ou,anume pentru că ele muriseră cum aumurit. Nu știu dacă atenția sporită mi-afăcut neapărat bine, există și în aceastăprotecție o parte mai sensibilă, însăaceasta este o altă temă, descrisă, apropo,foarte bine în romanul rusului Pavel Sana -yev „Похороните меня за плинтусом”.Am crescut cum am crescut. Unele răni sedeschid imediat și trec imediat, altele însăte ajung din urmă peste ani și tot nu prindcoajă definitiv.

Eroul tău îmi pare un fel de rudă a luiHolden Caufield. I-am admirat nebuniași duioșia, fricile și îndrăznelile, inocențași cruzimea. De ce anume este perso -najul astfel și ce se alege de el îi las pecititori să descopere.

Când am început să scriu această pove-stire – nu m-am gândit inițial că va fi ocarte, ci un text pe blog –, am simțit că îmieste mai simplu să scriu prefăcându-măbărbat. Un psihiatru care a citit cartea mi-adat niște explicații foarte curioase referi-toare la acest moment, dar și la altele, lacare voi reveni și le voi analiza în viitor. I-aminventat cu o mare bucurie personalitatea,băgându-i în gură fraze pe care am vrut săle spun mereu și compunându-i ocupațiicare îmi sunt aproape. Îmi vine greu sărăspund de ce anume el, de ce anume așa.Mama, spre exemplu, după ce a citit cartea,mi-a spus că m-a recunoscut în anumitemomente în acest adolescent, dar și în băr-batul matur din carte. Poate, de fapt, amvrut să povestesc ceva despre mine și abiaacum am găsit ușa. Locurile și oamenii negăsesc singuri.

Ție ce îți hrănește dezgustul, revolta,spaimele, cruzimea?

Dezgust, revoltă – nu cred că sunt difer-ită de alți oameni în acest sens. Deși fricilesunt altele, desigur, la fiecare om. În schimb,întrebarea ta despre cruzime m-a făcut săfreamăt. Este greu să recunoști – ție însuți,în primul rând – că poți fi crud. Meseria dereporter m-a făcut imună la multe cruzimi,mai ales în ceea ce-i privește pe oameni.Dar cruzimea față de animale mă poateaduce la stări similare cu cele descrise încarte. Când eram copil, am petrecut multtimp la țară, în satul bunicilor, iar la țarăcruzimea se învață altfel. Spre exemplu, îmiamintesc cum femeile din sat puteau rupeîntr-o secundă gâturile vrăbiilor care ve-neau să mănânce mâncarea găinilor. Sau săînece cățeii considerați în plus. Sau să ținăcâinii în lanț până când aceștia aveau înzona gâtului un cerc permanent de sânge,tapetat cu muște. Plân geam aproape înfiecare zi, pentru că în fiecare zi găseam lu-cruri care mă depășeau. În schimb, nu amînțeles niciodată de ce plângeau bărbațiidacă le înghețau toamna fructele în copacisau dacă li se strica tractorul. Bunica ucideavrăbii cu ușurință, dar plângea mereu cândauzea de Stalin și când mânca mere – pen-tru că de mere i-a fost cel mai tare dor înSiberia. Probabil că suntem produsulemoțiilor în care creștem.

Ce legătură există între bunica ta șiSiberia?

Pentru o parte din basarabeni, Siberiaeste o temă care se transmite din generațieîn generație, ca un cod genetic. Te-ai gândică mi-au fost deportați bunicii cu peste 70de ani în urmă și ar trebui să se fi uitat totul,

însă mai simt frigul și azi, în fiecare iulie. Amacasă, scrise de mână, vreo șase caiete înpătrățele cu amintirile mamei despre Sibe -ria. Mi le-a adus la Paris și mi-a spus să facdin ele ceva, când voi putea. Încă nu pot.De câte ori mă gândesc la bunica – figura eise regăsește în această carte – mi-o am-intesc cum se văita că i-au luat ,,lingurile” șifarfuriile. Să duci un om la moarte, să-i dis-trugi viața, iar el să se gândească la linguri...Fantastic! Când am crescut mai mare,aceste linguri călătoare au devenit cumvași obsesia mea. Mă gândesc pe unde, oare,or fi fiind. Cine mănâncă acum cu lingurilebunicii, care trebuiau să fie ale mele?

Cum te eliberezi de spaime, de dez-gust, de răzvrătirile interioare?

Fac ceva util sau dificil.

Ai afirmat că meseria de reporter te-a făcut oarecum imună la cruzimea fațăde oameni. Și mi-am amintit că te-amauzit spunând despre tine că ești „rece”.„Răceala” ta îmi pare – mai degrabă – lu-ciditate. Sau un fel de a doua piele, subcare trăiește o Tanie de o sensibilitateînvolburată.

Mi se spune adeseori că sunt rece șiarogantă și, probabil, există și în asta unadevăr. Iar când ți se repetă des niște lu-cruri, începi cumva să crezi în ele. Este ade-vărat că evit unii oameni care nu-mi plac,dar așa face toată lumea, este adevărat călas foarte puțină lume să se apropie demine, dar nici asta nu este ceva ieșit dincomun. De cele mai multe ori însă, răcealamea este o protecție. Cât despre lucrurilecare mă înconjoară, eu am două feluri de ale privi: ca un chirurg și ca un cofetar. Sauîmi vine să tai totul, sau să mănânc totul.Când îmi place ceva foarte, foarte tare,imediat în capul meu acel ceva se trans-formă într-un fel de mâncare. Cred că șiasta mi se trage de la bunica.

Singurătatea unor oameni neiubițiși înstrăinați unii de alții e un alt soi desolitudine, de care mi-am amintit citin -du-ți romanul. Știi și alte feluri de sin-gurătăți? Le-ai trăit?

Singurătatea adusă de boală e tristă,dar nu cea mai gravă. Oricum, ne naștemși murim singuri. Singurătatea înstrăinăriide oamenii dragi este cu mult mai apăsă-toare, mai ales dacă este din vina ta.

De care singurătate ți-e cel mai frică?De singurătatea pe care o trăiești îm-

preună și alături de un om pe care îl iubești.Eu am trăit-o.

Nimic din ceea ce a scris Tatiana Țîbuleacnu anunța recentul său roman, Vara în caremama a avut ochii verzi. Cartea nu seamă -nă cu nimic din literatura română a scriitorilorbasarabeni. Nimic provincial în scrisul autoa-rei. Iar obsesiile tematice ale scriitorilor depeste Prut (identitatea, situarea în istorie,condiția marginalului, migrația etc.) nu se re-găsesc în noua carte a Tatianei Țîbuleac. To-tuși, la o lectură mai atentă, fibra basara- beană este identificabilă în scrisul autoarei.

Tatiana Țîbuleac este originară din Repu-blica Moldova. Aici a fost jurnalistă timp de15 ani. A lucrat mai întâi în presa scrisă, apoila PRO TV Chișinău, fiind reporter, editor șiprezentator de știri. Și, cu toate că nu îi placeeticheta de ,,vedetă”, cât timp a lucrat în țaraei de baștină a dobândit notorietate și statu-tul de persoană publică. Momentan, locu-iește la Paris. Ține în revista Literatura de azi orubrică de succes – Creta din buzunar.

În 2015, a debutat cu Fabule moderne(Chișinău, Editura Urma). Volumul a fost ree-ditat în România în 2016, într-o variantă re-văzută și adăugită. Remarcam la aparițiaacestei cărți receptivitatea autoarei față despectaculosul dindărătul existenţelor insig-nifiante. Atenţia trează cu care scriitoarea pri-vea în jur ca să prindă povestea oricărui lucru.Felul în care fiecare „fabulă” pleda – de celemai multe ori neostentativ – pentru atitudinicare răspund unor năzuinţe omeneşti pro-funde. Și, în sfârșit, stilul esenţializat, dar delocarid, al Tatianei Țîbuleac. Un stil care îmbinaluciditatea și lapidaritatea jurnalistului cu operspectivă auctorială ingenioasă.

În Vara în care mama a avut ochii verzi,toate aceste resurse scriitoricești sunt valori-ficate la maximum. În plus, emoția reglată laintensități diferite în Fabule... irumpe înroman, cu o forță greu de suportat. Rezulta-tul este o carte care va rămâne în istoria ro-manului românesc din Basarabia.

Dacă romanul Tatianei Țîbuleac ar fi stu-diat la școală, atunci profesorii le-ar da elevi-lor teme precum condiția adolescentului,relația părinte – adolescent, psihologia can-cerosului în stadiu terminal, atitudinea per-sonajelor în fața morții, psihologia dezaxa- tului genial, viața și moartea, iubirea și boala,„fețele” feminității în Vara în care mama aavut ochii verzi, tehnici narative în roman.Alte teme. Care mai de care mai bizare.

Sunt trei povești într-una singură.Prima este cea a ultimei veri petrecute de

adolescentul Aleksy alături de propria mamă,care va muri de cancer. A doua este povesteafamiliei sale, transplantate într-o cultură deadopție. În sfârșit, a treia istorie – surprinză -toare și imprevizibilă – e cea a maturuluiAleksy, pictor (nebun și) genial, care își subli-mează în creații tenebrele interioare.

În ziua în care împlinește 39 de ani, omamă îi spune fiului absolvent de liceu că își

dorește să petreacă o vară împreună, în sudulFranței. Cei doi locuiesc în Marea Britanie șisunt de sorginte poloneză.

Familia lor are un istoric încărcat, în careîși găsesc locul violența, boala, moartea, undivorț.

Mama tânărului se despărțise de soțul eidezaxat, după moartea fiicei mai mici, și îșicreștea singură băiatul bântuit de psihoze.Legăturile dintre soți sau cele dintre părinți șibăiat sunt hrănite de ne-iubire, de respingeri,de refuzuri, de renunțări. De aici – și revoltaasemănătoare cu ura pe care o isca în Aleksyprezența propriei mame. Singura figură lu-minoasă în această familie rămâne o bunicăoarbă. Doar ea își păstrează luciditatea in-tactă, după avalanșa de evenimente distruc-tive din viețile lor. Și sensibilitatea neam- putată.

În Franța, într-un sat în care fiecare lucruare poezia lui (casa în care locuiesc cei doi, undrum de țară, macii de la marginea lui, niștemelci pe asfalt, lanurile de floarea-soarelui),mama îi mărturisește copilului ei că este bol-navă de un cancer rău și turbat. Că are sămoară.

Mai departe, firul epic urmărește cum semetamorfozează legătura celor doi – mamăși fiu. Cum își gestionează – fiecare în parte –angoasa de separare. Ce soartă are Aleksydupă ce rămâne singur pe lume.

Vara în care mama a avut ochii verzi arfi putut lesne eșua în melodramă. Dar acestlucru nu se întâmplă. Romanul Tatianei Țîbu-leac rezistă, în primul rând, stilistic. Alternanțaregistrelor narative în care agresivitatea, sar-casmul se împletesc cu o duioșie sfâșietoaree expresia unei sensibilități auctoriale paro-xistice.

De la prima pagină, frazele au efectulunor șocuri electrice. În contrapondere – au-toarea topește în narațiune pasaje de-un li-rism când violent, când diafan. Un lirism caredovedește cel mai bine – cred – „basarabeni-tatea” scrisului Tatianei Țîbuleac. „Mama erastrălucitor de albă, de parcă înainte de somn îșijupuia pielea și o ținea toată noaptea înmuiatăîntr-o cadă cu smântână...

Mama m-a chemat în lanul de floarea-soa-relui să mă anunțe că este pe moarte. «Am can-cer, Aleksy, un cancer rău și turbat», mi-a spusea și ziua a început să se coaguleze în aceeașisecundă. Zâmbetul ei de tulpini frânte. Verdelescurs din ochii ei. Albul ei de nimb rănit.”

Exemplele ar putea continua mult și bine,dar ar trebui să transcriu aici cam o treime dincarte. Succesiunea secvențelor narative și ainserțiilor lirice este echilibrată la Tatiana Țî-buleac. Mult mai bine ținută în frâu decât laAglaja Veterany (autoare cu care Tatiana Țî-buleac a fost asemănată) în De ce fierbe co-pilul în mămăligă. Stilistic, Vara în caremama a avut ochii verzi nu cred că are ter-men de comparație în literatura română dinBasarabia.

În ce mă privește, stilul scriitoarei și pro-tagonistul romanului mi l-au adus în mintepe Salinger. Altor cititori – pe Agota Kristof,Céline, Camus, Palahniuk, Burgess, Dan Co -man.

Înainte de a încheia, adaug o însemnaredespre personajele cărții. În afară de Aleksycare deține prim-planul, memorabilă estemama acestuia. O mamă-efemeridă, care setransformă pe măsură ce se apropie de moar -te. Proximitatea sfârșitului îi eliberează sen-zualitatea și forța de a iubi. Feminitatea eiajunge la apogeu.

Sunt multe chei de lectură a romanuluiVara în care mama a avut ochii verzi. Mievolumul mi-a rămas în minte (și) ca o carte asingurătăților. Singurătatea unei femei carenu a avut niciodată ceva numai al ei – în afarăde un cancer rău și turbat.

Singurătatea adusă de boală.Singurătatea unor oameni neiubiți și îns -

trăinați unii de alții.

Cartea singur[t[\ilor

Tatiana T, îbuleac:„Este greu s[ recuno§ti c[ po\i fi crud”

Tatiana Țîbuleac a scris un roman. Apăsător. Intens. Violent.Liric. Editorul îi va fi recunoscător, căci Vara în care mama aavut ochii verzi a devenit deja un best-seller. De mult timp nuam citit – cu atât entuziasm – un roman. O carte care mi-a iscatîn minte multe întrebări. Câteva dintre ele – apăsătoare.

Interviu și recenzie de Ioana Revnic

���

���

���

76 Opera poetica Poezie MARTIE, 2017MARTIE, 2017

)

Radu Voinescu

Debutând înainte de membrii mar-canţi ai grupării din jurul Cenaclului deLuni, pentru Liviu Ioan Stoiciu problemadistanţei faţă de notele comune ale optze-ciştilor – atâtea câte puteau fi identificateatunci, în miezul desfăşurării evenimen -telor – se pune din capul locului într-unmod aparte, el fiind, cel puţin din acestpunct de vedere, un înaintemergător,manifestându-se deja format, în bună mă-sură, ca poet, atunci când congenerii îşi ar-monizau mai degrabă poeticile indivi- duale unii cu ceilalţi în cadrul unui firescproces de sincronizare şi de imitaţie, pejumătate voită, pe jumătate inconştientă,mai degrabă decât de a-şi dezvolta apăsat– cel puţin în ochii publicului, ce abia sedeprindea cu noua paradigmă – propriiletendinţe.

Volumul La fanion (premiat la Con-cursul de poezie al Editurii Albatros în1979 – se poate presupune, aşadar, că erascris din 1978 – şi apărut în 1980; nu e lip-sit de importanţă să amintesc, în acestcontext, faptul că poetului i se publicaseră,la aceeaşi editură, în „Caietele debu-tanţilor”, ciclurile Balans, în 1977, şi Can-tonul 248, în 1978), venea, cu un limbajpoetic radical diferit faţă de retorica fru-moasă a şaptezeciştilor, cu note de muzi-calitate, cu vocabule şlefuite, sonoreadesea, („...poeţii, debutanţi, de serviciu/ încer, adună, după maeştri, în saci/ zgura” –miroasă a gaz trandafirul). Tot aici apareşi tematica legată de mirajul antichităţiigreceşti („DAR PE MINE MĂ PREOCUPAU,LA/ ANTICI, alergările cu calul şi mai alestrântele, mănuşile de piele, înfăşurate pânăla cot şi întărite/ cu plumb şi aruncarea dis-cului, de bronz [...]/...sau întrecerile de gim-nastică/ (şi dans) ale poeţilor, o dată la patruani/ vara...”) şi de intruziunea zeilor în viaţamuritorilor, parcă în prelungirea, pe coor-donate cumva diferite, a unei matrice con-turate de Nichita Stănescu în 11 elegii. Înpoezia lui Stoiciu zeii con-locuiesc cu oa-menii aproape ca în cadrele realismuluimagic, lipsind, însă, familiaritatea „natu-rală” a prezenţei făpturilor din lumea dedincolo şi instalându-se în locul ei o uimireîn faţa unor asemenea amestecuri întrereal şi imaginar, între real şi livresc, întrereal şi mi(s)tic.

S-a remarcat mai puţin până acum căuimirea stă la baza mecanismului carepune în mişcare rostirea poetică a lui LiviuIoan Stoiciu, aşa cum cineva punea mi-rarea la temelia întregii evoluţii a filozofieieuropene. Nu vreau să trec mai departepână nu observ, aşa cum am făcut-o şi cualtă ocazie, că zeii greci, cei care îi devin„contemporani” copilului ce pare a fi per-sonajul din La fanion, se integreazăîntr-un mit personal al autorului Poemuluianimal: „O IMAGINE A SUFLETULUI meu, dincopilărie, este/ şi câmpia, numai miraj, dinjurul cantonului, pe arşiţă,/ când vezi aşa,până la orizont, o linie de plutire, nu/ ştiucum să spun, o apă fantastică, limpede,care/ deformează obiectele (şi le trans-formă/ [...] aici, Triton,/ jumătate om, jumă-tate peşte, sună din goarnă, de cochilie, şi/stârneşte furtunile/ magnetice, iar tatăl său,Po-/ seidon, tras de cai de mare, în car alb,

peste/ valuri, înconjurat de delfini, stă/ rege,în mână cu tridentul său, numai/ cu -tremur...”). Din acest mit personal mai faceparte, fapt subliniat şi în unele dintre vo lu -mele ce vor urma, dar mai ales în paginilede jurnal publicate până acum, paradigmaşcolii stoice (este clară şi opţiunea pentruomofonia relativă dintre numele poetuluişi cel al doctrinei respective). Este, întremulte altele, semnificativ în acest sens ci-clul Amintiri adjudene (Cu Dafne, Fae-ton, Orfeu şi Euridice, în copilărie) dinvolumul Post-ospicii.

Adaug la aceasta şi că starea de uimireşi exprimarea în diferite forme a acesteia îieste întru totul proprie omului Liviu IoanStoiciu, iar cine îl cunoaşte nu se poate sănu-l fi auzit măcar în câteva rânduri dez -văluindu-şi surprinderi nebănuite în faţaunor evenimente sau fenomene dintrecele mai comune pentru noi, ceilalţi. Gă -sesc, aici, în mirarea aceasta, una dintresursele majore de poeticitate, ca şi, deri -vând din ea, atracţia cititorilor pentru vi zi -unea poetului, pentru că prin ea ciupeşteo coardă universală a sensibilităţii.

Nu e mai puţin adevărat că, pentru a-lînţelege pe Liviu Ioan Stoiciu pe deplin,cititorul are nevoie să rezoneze puţin cufilozofia elină şi cu numele şi atributelezeităţilor care populează Panteonul gre-cesc. Mai mult decât atât, semnalez şimodalitatea în care se înlănţuie poemeledin ciclul Glasuri din labirint (Când me -moria va reveni), organizat în secvenţeurmând modelul tragediilor din Greciaantică. După un poem compus ca oadresare altcuiva (de exemplu, „Rouă acerului, lipicioasă: chemarea/ ta pe zi cetrece îmi/ răscoleşte sfârşiturile de veri alecopilăriei...” – Misterul firii. Un itine -rariu), urmează Corul, cu materia struc-turată în trei părţi: „Strofa”, „Antistrofa” şi„Epoda”.

Se spulberă, astfel, o prejudecată ceam impresia că persistă la unii dintre ceicare îl comentează ori numai îi gustă ver-surile, anume aceea că poetul ar fi un im-provizator, un inspirat, care-şi permite săspună ce-i trece prin minte după o reţetăpatentată de suprarealişti. În fapt, im-provizaţia, la el, nu prea are de-a face cudicteul suprarealiştilor, ci este bine con-trolată. Inclusiv sintaxa uneori imposibilăa versurilor (citatele cu care ilustrez acestcomentariu o dovedesc îndeajuns) trebuieavută în vedere în acest caz, ea fracturândtextul, dar, în mod paradoxal, deşi greoaiedin punct de vedere tehnic, imprimându-iritm poeziei, cel puţin vizual, pe pagina decarte.

Stoiciu este încadrabil acestei categoriinumai în măsura în care realul lui se im-pregnează de suprareal. Este momentul săsubliniez o altă caracteristică a po(i)eticiicare-i este proprie, anume aceea că, dacă,în genere, textualizarea poetică tinde sădecupeze nivelul realului, trecându-l cu oclasă mai sus, în aşa fel încât prin insolitaresă capete valenţe estetice, originalitatealui Stoiciu constă în inversarea termenilor,adică în coborârea suprarealului în real, cualte cuvinte, într-o „mundanizare” a idea -lului.

Aceste reflecţii mi-au fost prilejuite deapariţia, în 2016, la Editura Paralela 45, înseria „Opera poetică”, a primelor două vo -lume din integrala Liviu Ioan Stoiciu:Volumul 1, cu o Prefaţă de Răzvan Voncude parcurs neapărat, cuprinzând cărţiletipărite între anii 1978 și 1989 (La fanion –1980, la care se adaugă cele două ciclurienunţate mai sus, Balans şi Cantonul 248;Inima de raze – 1982; Când memoria vareveni – 1985, la care se adaugă un ciclude trei poeme sub genericul Antologate,unul publicat în antologia Cartea ţării, re-alizată de Mircea Ciobanu şi Gheorghe Is-trate în 1984, şi două apărute în cartea decolecţie Nichita Stănescu – frumos caumbra unei idei, alcătuită de ConstantinCrişan, în viziunea grafică a lui Mircia Du-mitrescu – 1985; O lume paralelă – 1989)şi Volumul 2, cu cele dintre anii 1991 și2000 (Poeme aristocrate – 1991; Singu -rătatea colectivă – 1996; Ruinele poe -mului – 1997; Post-ospicii – 1999; Poe- mul animal (Crepuscular) – 2000). Dinpăcate, dintr-un calcul pe care nu-l potînţelege, editura omite să dea câte uncuprins cu poemele incluse în fiecarevolum, în condiţiile în care colecţia are, to-tuşi, o anumită eleganţă, mărginindu-se sămenţioneze doar titlurile plachetelor, înordine.

Poezia lui Liviu Ioan Stoiciu este scrisăîn aşa fel încât dă sentimentul că se con-fundă cu un mod de viaţă, unul în caretotul se derulează pe aripile închipuirii, aleimaginaţiei, lumea fiind privită când ca unvis, când ca un joc, unul care ţine tot deimaginaţie: teatrul. Lumea ca teatru, lu -mea ca reprezentare în afara unei voinţe,însă în cadrele unei mirări: „dar o regulă ajocului era şi/ închipuirea: eu, poet/ idilic, decurte, în/ glumă, în car de aur, tras de doi/catâri albi, acoperiţi cu perdele de purpură,cu/ covor şi cu plăci în mişcare, care/ scân-teiază şi tu, împărăteasă, în tablou, pe fond/albastru, care apari pe tron, aşezată, cu/armele, caii şi gărzile în/ jur (iar la picioarecu duşmanii şi catifelele în/ lanţuri, nu?...):vai, vezi conducătorii de care, ai/ circului-categorie-estetică, vor trimite tocmai/ salu-tul solemn, acum o dată cu un/ strop al lorde sânge, după încercări şi ce/ o să le răspun-dem: să le mulţumim... da?... pentru ce?... păipentru/ exprimare/ artistică, nu?...” (dar oregulă a jocului – La fanion).

Până la teatru, singurul spectacol cu -noscut de copilul cantonierului de la Ad-judu-Vechi, nevoit să îşi umple spaţiul fărăprea multe repere de la marginea câmpieigoale cu jocurile închipuirii şi devenitreferinţă poetică (rămânând cu această di-mensiune în toată opera poetică), este cir-cul. Circul ţine şi el de reprezentaţie, deartă, de iluzie, desigur, chiar de o anumităînşelătorie – nu mi se pare forţat să invocmitul platonic al peşterii în contextul încare poezia lui Stoiciu joacă mult pe carteaunui nivel de cunoaştere la care nici măcareul poetic nu pare a avea acces: „...ce de an-imale/ fantastice!... unele stau moarte, al-tele/ se zbenguie împrejur, la cort (unul/ cusfori de mătase şi cu ţăruşi de argint...), apoi/înlăuntrul lui or fi/ acrobaţii şi exerciţii pe/frânghii, lupte de urşi şi cântăreţe din flaut,

curse/ de cai, flaşnete... aş, nici pomeneală,înăuntru/ e domnul picher, de la linia 4,bacău, cu şantierul la/ C.F.R. şi cu fata can-tonierului, aia cu mantie verde/ pe ea şi cubrocarturi mari, de aur” (Vrăbiuţa – ciclulCantonul 248).

Totul merge până la o existenţă în carepoetul se simte totodată familiar şi străin:„...mâine/ dimineaţă. Ce/ întâlnire: voi, obi -ecte dragi ale mele, pe unde aţi/ rătăcit? Osă le întreb. Pe rând. Ce dor îmi era de voi: patde sub mine, şi de tine, garoafă, veioză/ ui-tată aprinsă. Şi de tine, libelulă: bate/ dinpalme să o/ sperie. Oare nu a venit/ vremea?Şovăielnic. Primprejur: aceea care pluteşteîn/ haine de vânătoare. Tu/ eşti? Săgeata ei...Până// aici: când simt eu că nu mă comandsingur” (Îi ceru umbra pomului – Cândmemoria va reveni).

Egal cu sine, dar mereu altul este poe-tul, cu fiecare volum, şi mi se pare, iarăşi,că nu s-a subliniat îndeajuns, la vremeares pectivă şi mai pe urmă, importanţa ci-clului Amintiri din vis-ospiciu, care repre -zintă o re-scriere a biografiei lui MihaiEminescu, unde pastişa, imitaţia stiluluiepocii, mai cu seamă în privinţa celui alînsemnărilor zilnice, a celui gazetăresc oriadministrativ-funcţionăresc puse în con-trapunct cu etapele şi întâmplările vieţiimarelui poet, aşa cum le cunoaştem dindiferite surse ori chiar din propriile scrieridau o viziune infuzată de un umor subtil,izvorât din toate aceste melanjuri, fără anu trece, totuşi, în umbră – dimpotrivă –dramatismul şi mai apoi tragismul uneivieţi pe care o ştim: „...era el, însă, mai apar -te şi o dată se şi apucă să fugă de la/ şcoală:dar fu prins de oamenii părintelui/ lui, călări,la şoseaua naţională, şi dus înapoi; fire slo-bodă,/ rămâne răpide repetent. Aici,/ ime-diat intră în discuţie şi vodevilurile/ actorilorambulanţi [...] Şi ce-a urmat? Ocărât, Mihail,la/ 14 ani, a fost angajat la tribunal, la judeţ,practicant, scriitor de cancelarie, rămânândsă se pregătească, poet, în/ continuare, înparticular...” (Şi ce războaie – Post-os-picii).

După cum nu este de uitat poezia dedragoste a lui Stoiciu, compusă într-unregistru care mai îndulceşte, şi prin lexic, şiprintr-o anumită căldură, asperităţile stilu-lui cu care şi-a deprins publicul: „dragamea, te urmăresc atât de departe, din trecu-tul/ îndrăgostit! Tu, spirit/ al grădinii fe-cioare/ cu o vrabie în/ faţă, sărind/ pe cărareşi praful amestecat cu frunze/ moarte ridi-cate de vârtejuri. Cu osteneala şi/ durereapândind/ din ascunziş. Este o iluzie să/ crezică mai calci pe pământ... Să le spun/ secre-tul? Despuiată de mantia ta verde din tim-pul/ verii, mă chemi în somn îndepărtând/nenorocul din casă...” (Draga mea – Poemearistocrate).

Integrala operei poetice a lui Liviu IoanStoiciu este doar la început cu aceste douăvolume, dar prin aceasta se atrage atenţiaasupra necesităţii de a reinterpreta, cudatele pe care scurgerea timpului şi mo -dificarea de percepţie le introduc înecuaţie, o poezie care ascunde încă multeaspecte de descifrat.

„Cantonierul” §i alte întâmpl[ri poetice

EcuațieDeocamdată nu ai altă soluțietrebuie să asculți foșnetul lui și rostogolirea lui solitarăprin întunericul frenetic al nopții.Lumina lui moartă, luminamoartă a nopților.Îi privești circumferințao pâlnie inversă de periscop ruginitrănile uneigeometrii controversate.Și ceva mai încoloun cortegiu de fotogrameîntrerupte de flashurile unuifar îndepărtat pentru careți-ai fi putut părăsi familia, copiiiși iubitele ce așteaptă de o viațăsă le treci pragul.Și s-ar putea presupune căimaginarul colectiv e un cinema cu un singur spectatorun marș triumfal al unor barbari abia domesticiți.Și ei chiar au ajuns lângă tinesunt la granița ecranuluio mână de orb le-a arătat drumulîi simți cum se furișează prin ferestrele întredeschiseajung înăuntru sub pielea pergamentoasă afrunții tale acoperind răni fără leacpăcate și infamiivirtuți inutile și o oboseală nesfârșită.Și o legiune de împărați ce și-au redobândit tronul:Animula vagula, blandula,Hospes comesque corpori,Quae nunc abibis in locaPallidula, rigida, nudula,Nec, ut soles, dabis iocos ...

PodulLumina, lumina ochilor eialbastră, potrivită cu rădăcinile flăcării,cu dezmățul său când aprinde torțele învingătorilor.Dacă râul s-ar fi retras în matcăi-am fi văzut marginileam fi zărit pe fiecare mal o armată îndemnându-și ostașii să se arunceîn valuriacolo unde biruința se învecinează cu înfrângerea.O, și mergea cu pas legănatdesenând poteci îngustecând urcătoarecând coborâtoare în limburilesuspiciunii și îndoielii.Și iarăși un pas înainteun pas înapoi până când crește peurmele tălpilor eio iarbă aspră, rugoasă un pod de iarbă necredincioasăpe care se vor înghesui curândsoldații unor batalioane de spectre.

Calendar Mai ales când se apropia noapteacând lumina se topea răbdătoare în găvanele ochilori se spunea:privește, treci prin gardul de sârmăal neputințelorși când te vei apropia de marginenăscocește femei!Și dă-le puțin din neputința tafii filantroppune mai mult de la tinemult mai mult decât ai primit.Dacă va trebui să exagerezinu te opriexagerarea nu e minciunăe doar abuz de generozitateun mod de a fi mai puținîngăduitor. Nu întoarce capulvei vedea aceleași zileaceiași ani pe carei-ai mai văzutvei fi zugravul care copiazăcapodopera maestruluiPicasso imitând pe Grünewaldîn obscuritatea catedralei din Colmar. Și calendarul tău va fi pe dosva începe cu sfârșitulvei fi crucificat înaintede a primi darurile magilor.Și nu vei ajunge să vezicopia perfectă înălțându-se la cerurmândcând pe stăpân când pe sclav.

LentilăO lentilăputea fi ceea ce concentrașuvoiul de lumină prea îndrăzneațăîntr-un punct minuscul.O înțepătură de ac într-o venăprin care nu mai curge nimic.Un cuvânt urcaaltul coboraunul recunoștea păcatulaltul virtuteaundeva dedesubtplutea un nor de miresme.Numai ele mai puteaucrede în mântuireprecum un ierbar rătăcitprintre evangheliile uneicatedrale pustiiprecum privirea îndreptată sprecrucea Tâlharului.Rostul se juca cu bunul-simțși sfârșea înghesuit încămara cu vechituriprintre cărți cu copertele rupte.Da, era o lentilănu mai mare decât globul unui ochi de pisicăși nici mai ascuțită decât limba ei cu ecouri în pliocen.

DicționarErau numenume pentru cuvintelitere ce urmau una alteiaprecum un șir de furniciprintre firele ierbii.Se loveau între ele furându-și nectare și otrăvuri.Și fiecare avea steaua eiși câte trei magi care o adorauși o urmau cu presimțirea unei mări ce forfoteștede o faună bizară.Realitatea stă deopartepoticnită când de o rădăcinăcând de o tulpină noduroasă.Coaja ei abia se întrevedepielița sa e de ceațăo poți tăia cu un fir de părabia de acoperă irisul unui motan adormit.Unul ce nu aude decâtimpulsurile frecvențele joasetonurile și semitonurilediftongii și hiatusurilecitind pe buzele muților povestind desprecapul retezat al istoriei.E o lumină neagră de augusto convulsie îndelung reprimatălimbă salvată provizoriubarbaria înflorind în fața ruinei.

(Din ciclul Vorbitul în limbi)

Vasile Igna

���

���

8 Proza DebuturiMARTIE, 2017

)

MARTIE, 2017 9Cezar Mihai Pârlog Tăcerea celuilalt ochi

Tăcerea celuilalt ochi al meu se lasăpe mâna Mâinii care se încăpăţânează să rescrie cuvântul căzut de pe paginăde parcă ar coase nasturele pierdutde la un veston soldăţesc.Nu e-n stare să se vâre ca viermele în țesuturi. E unul dinte ochii de sticlă ai străziiuimiți în fața afișelorși a avalanșei de bomboane colorate aruncate în aer ca mai târziu să fie strivite de pantofii de lac ai unor corporatiști galanţisau de adidașii murdari ai turiștilor.

Mov de copilAm auzit cumumblă moartea prin noi.Prin zâmbet și mâiniși oase diforme.Capul meu, jucător de șotron, sare pe spațiul „Purpuriul înverzește”.Informație a informităților, inutilitate carem-a făcut să ies din joc.Strig orbește:M-am săturat de cretinul tău sport.Lasă-mă să fiu ce iei tu.Permite-mi, te rog, Domnule, să mă autodiger.Mai scutește-mă de toate simțirile, presimțirile ori mai știu eu de ce vise visatecu pălării, cu fesuri mov de copii puse artistic pe capetele lucioase ale unor îngeri inerți.Unii mai morți, alții mai vii.

Dans al cocoșului cu capul tăiat

Dar ce bizară coincidențăȘi tu trăiești!Și ce-ntâmplareCă și eu, ca și tine,Tot pentru alții visez!Sunt aproape un sunet din muzica altoraPe care dansez un dans al cocoșului cu capul tăiat.

TârziuOchiul:Fărâme de fluturi pe fundal albastru.Se uită la mine prin gaura cearceafului de păianjen. Vitraliul unei muște fără cap!Dumnezeu a stricat jucăria.Suspin din inerție.Asimetrii repetate.Ar trebui să te oprești.(Ar trebui să-ți repeți asta zilnic)Ar trebui să-ncepi dracu odată!(Să-ncepi asta zilnic)Începi și te oprești când niciodată nu începi și nicicând nu te oprești.Ar trebui?Târziu...E deja prea târziu!Târziu începe sau se termină?

Când eram dricCând eram dricTransportam mort după mort.Îi sărutam pe frunte.Locuiește cineva acolo?întrebam din întuneric.N-ajung la clanță. Aș vrea să mi se deschidă. Aici nu mai locuiește nimenimi se răspundea.Sunt o casă părăsită.Tu ești Anticleea?

Un pantofÎÎn minunata lume nouă Pantofii zboară în acord.Au multă muzică de fond.Călcâie teșite și tocuri în turn. Măsele de aur și dureri de ochi mestecat.O poveste care se atinge.În Drumul Taberei se plânge. A leșinat amiaza perfectă în cartierCând am început să devin femeie,Când orașul își deschidea ochii și mă privea. De tine-mi era dor, deși mă căutam pe mine.

Iuliana Miu este o persoană bizară și impre-vizibilă, uneori cu ciudățenii de copil alintat, alte-ori teribil de cu picioarele pe pământ, care, oricâtde mult s-ar rosti, lasă impresia că rămâne o ne-cunoscută. La nici treizeci de ani are însă în urmă„isprăvi” ce definesc în linii sigure un profil detânără cu viitor. A absolvit Facultatea de Litere, apromovat un masterat, iar de curând și-a finalizatTeza de Doctorat consacrată prozatorului MirceaNedelciu. Totodată, sub semnătura ei, au apărutîn Luceafărul câteva comentarii pertinente peteme literare, legitimând-o ca pe o cititoare „în-răită” și tobă de carte. Dar cu siguranță că rân-durile acestea nu le-aș fi scris dacă într-o bună zinu ar fi venit cu o provocare de-a dreptul sur-prinzătoare. Mă refer la poemele pe care de la ovreme s-a deprins să mi le trimită pe internet.Ușor se poate constata, încă de la prima lectură,că ele se desprind de „serie”, având un farmec par-ticular, că nu sunt expresia unei voințe de a scriepoezie, ci a unei sensibilități și a unor stări de in-efabil ce trimit la un mister al simplității și fires-cului de sorginte bacoviană. Iuliana Miu scrie opoezie cu fața întoarsă spre poezie. O poezierevendicabilă de la acea „intensitate amorțită careeste un suflet”, cum chiar ea a reținut că spuneBorges într-o poezie despre Borges. (Ion Cocora)

Iuliana Miu

Mioara Rîșnoveanu s-a născut la Tulcea și trăiește de mulți ani în Spania. Și-a prezentat creația literară în Cena-clul „RefleXos” – Madrid. A participat la evenimentele din cadrul proiectului literar Diverbium din Madrid, în anul 2014,și conduce o asociație numită SurDisueña pentru mediere interculturală, face parte din Comitetul Director al AsociațieiScriitorilor și Artiștilor Români din Spania. Grupajul de față reprezintă debutul său în presa literară din țara natală,unde îi va apărea în curînd și primul volum de versuri. (H.G.)

Mioara Rî§noveanu

CĂUTARETe-am rătăcit în ninsoarea acelei nopți adânci...Doar urmele pe zăpadă mai vorbeau despre tine.Ai privit doar o clipă înapoispre fereastra ce păstra, dincolo de ea,pasiunea unicelor regăsiri!Ai luat atunci, cu tine, femeia din mineși ai lăsat în locul ei amintirea în doi...Te caut mereu –În visele nopților de iarnă,În ninsori prea albe,În viscol și liniști adânci...Unde te-ai ascuns, dragul meu? Unde petreci, împreună cu femeia ce-am fost?

NU MI-AI SPUSNu mi-ai spus niciodată cât mă iubeștiși am îmbrățișat singurătatea până la apus.Nu mi-ai spus niciodată că mă iubeștiși m-am așezat, îmbrățișând așteptarea,la gura prăpastiei dintre noi...Nu mi-ai spus niciodată cât mă iubeștiși, la mal de mare,am îmbrățișat lacrimile, însetată de dorul de tine!Nu mi-ai spus niciodată că mă iubești...

Te-ai întors către eași ai îmbrățișat tăcereaca pe cel mai frumos răsărit!

TACIÎn liniștea dureroasă a sufletului meu,bocancii tăi răsună sec, sacadat!Te-ai gândit vreodatăsă calci desculț peste verdele crudal tăcerii dintre noi?

(NE)RĂBDAREÎmi reciți un poem...Eu îmi răsfăț părul cu degetele, încet,aproape absentă...Rostești cuvinte și ele ajung dincolo de gândul meu rătăcit,căutând luna...Spui lent fiecare versdorind ca albul luisă-mi lumineze ochiiîntunecați de plânsul dragostei trecute...Apoi taci...Lași copacii să-mi acopere trupul golit de iubirepână la răsăritul primăverii ce va veni...Atunci,cu cheile nevăzute ale altui poem,să-mi pătrunzi în suflet din nou...

DOLIUÎmi strâng durerea în gânduriși lacrimilor le fac cuib sub pleoapele obosite ale timpului.Vreau liniște în valurile sparte de maluri,vreau tăcere adâncă în mângâierea ta...Doar pașii către ieri mai foșnesc dantelele rochiei îndoliatepe care am purtat-o începând cu ultimul tău sărut!

TEAMĂNu vreau să te iubesc!Îmi este teamă că voi adormí în brațele tale risipindu-mă în fluturi de viscu fiecare sărut...Nu vreau să te iubesc!Îmi este teamă că, peste timp,voi exista doar în amintiri de demultpăstrate în vitrina sufletului tău.Nu vreau să te iubesc!Îmi este teamă că voi dansapână la uitarea de sineși, în dulcea beție,voi crede că pot zbura din nou!

Maslow, piramida și ardeii umpluți

Achit, îi spun în şoaptă preferinţeleanatomo-fiziologice şi matroana îmi ziceceva de-o gustărică surpriză înainte. Dinpartea firmei. E-adevărat, cam mor defoame, dar am venit aici pentru altceva maiimportant. Deci nu-i răspund. Mă direcţio -nează spre vestibulul din dreapta șideschide uşa care dă spre o cameră culumină roz difuză cu iz de Givenchy. Omelodie cunoscută îmi răsună în urechi,sigur e Madonna. Îmi place, „...dar, dacă sepoate, puţin mai încet, vă rog”, spunpoliticos. Se opreşte de tot. E şi mai bine. Încîteva secunde ochii mi se obişnuiesc şi,pe-o masă, văd o blondă întinsă pe spate.Damă bine, sîni serioşi. Pe ea, etalate, fel defel de sendvişuri cu fason: icre roşii, somonşi coacăze, Camembert şi alte brînze cufiguri. Cred că e şi sushi. Am rămas singur şiprofit şi eu puţin. Bag din toate, nu pierdtimpul şi lichidez rapid, fără să o iau înseamă pe fătucă; Maslow, tată! Se ridică,cele cîteva frunze de salată care au mairămas alunecă uşor, apoi cad pe gresiaroşie. Mda, nu arată chiar rău. Mă prinde demînă şi mă împinge uşor pe o uşă laterală.În stînga, un hol scurt. Văd în trecere, pe otavă, o piramidă imensă din ardei umpluţi.Ardei umpluţi! Mmm, n-am mîncat încă peanu’ ăsta, au ieşit tîrziu şi sînt cam scumpi.N-am cum să-mi refuz plăcerea, măcar săgust puţin. Dau drumul la mînă şi fac unsemn discret, „stai puţin”, mă opresc şimuşc cu poftă dintr-unul. La a doua gură edeja gata. E bine făcut, marfă, frate! Rapid,mai urmează încă cinci, fata era cu spatele,nu ştiu ce făcea; discretă, oricum. Gata, enregulă acum, altă viaţă, zîmbesc pe submustăţi şi intru în cameră. Patul larg,lenjeria veselă, e şi o lumînare roz. Festinulpoate să înceapă. Doar că mi-e cam lene,nar fi rău să mă întind puţin, măcar cîtevaminute. Surîd relaxat, văd deja prin ochiiîntredeschişi tot ce urmează să se întîmple,nu e deloc rău şi întind uşor mîna peumărul ei drept: „Peste zece minute facemtreaba”.

Totul se cutremură, mă zbat şi dau dinmîini speriat. „Cîteva minute, domn’e, cenaiba! Am zis, rezolvăm totul după”, bîiguideja iritat...

De undeva de sus, o mutră aparentcunoscută, în pijama, se chiorăşte la tine:

– Scoală, bre, e şapte fără zece, n-aiauzit ceasul? Ai zis că azi vrei să ajungi şi la...

Pis, pis, pisConsoarta mea a înnebunit: vrea pisică.

Şi nu orice pisică, ci una dintr-o rasă deo -sebită, Ragdoll, care a apărut abia prin ’60.Doar de cîteva zile a văzut-o pe undevaprintr-o revistă glossy şi de-atunci cautăîntruna informaţii despre ea pe net. Zice căe cea mai cuminte specie posibilă, că nicinu-i simţi prezenţa şi că vine după tine princasă ca un căţel. Am mai avut în douărînduri mîţe şi, recunosc, n-a fost tocmairău. Cel mai tare a fost Vasile, un persanmaro cu ochi albaştri, care te hipnotizamereu, chiar dacă nu-ţi cerea nimic. Erafain. Atunci cînd se întorcea de la şcoală,fetiţa vecinilor trecea zilnic să-l vadă şi săse joace cu el, de trebuia să vină mamă-sade cîteva ori pînă reuşea s-o recuperezepentru masa de seară. Asta era chiar şi maifain!

Numai femeia de la curăţenie aveanemulţumiri, deşi ea trebuia să-şi vadădoar de treabă şi să tacă, Mucles, tanti! Înrealitate nu-s aşa de dur şi chiar îi lăsammai mereu cîte-o bere, două în frigider casă închidă ochii şi să pună aspiratorul latreabă.

Fie, o să-i iau o pisică din aia, oricum vineşi Halloweenul ăla şi n-am altă inspiraţie.

Doar că o să-i cam cadă părul, o să tre -buiască să măresc contribuţia de băuturăpentru măturătoare, sigur o să umblu pe lagrade ca să se bucure din plin, iar ea o sădevină alcoolică. Vecina de sus o să vină totmai des pe la mine să-şi recupereze fata,care va ajunge ca, din dragoste pentruanimale, să doarmă la noi împreună cumîţa, o să se îndră gostească de mine, eu,care de multe ori sînt singur pe-acasă, nupot despărţi o mamă de unicul ei copil şi lao adică nici nu-mi displace persoana,urîţică, urîţică, da’ are nişte craci!... Pînă laurmă, o să se despartă, oricum cred că audeja ceva probleme, apoi o să-şi dea soţulafară din casă, ăla o să ajungă cerşetor înparcarea de la Carrefour Grozăveşti, maisînt unii pe acolo, dar cred că or să seînţeleagă, e om politicos, nu bea şi îşi salutăvecinii.

Grea răspundere cu pisica asta, schimbprea multe destine. Mai bine îmi iau deaceiaşi bani o gonflabilă, am văzut un Pinkdoll, model 2012, pe Amazon, la reducere,preţ bun.

Adevărul e că niciodată n-am vrut să fiuun dumnezeu.

Certificatul de naștere

„Zbor lin!”, îi spun și trîntesc în urma eiușa taxiului, care se îndepărtează în viteză.Gata, pînă mîine seară sînt libeeeer! Monipoate să vină! Mănînc ceva în fugă, urmea -ză o noapte lungă și, oricum, Viagra nu seia pe burta goală. Dau un telefon decontrol, au mai fost ceva probleme cubiletele, dar s-au rezolvat, se mai întîmplă,așa-i cu astea luate de pe net, acum totul eîn regulă, a trecut check-in-ul, trimit sms-ullu’ Moni, decorez puțin prin cameră șicobor în stradă să o aștept.

Și vineee!

Deschid cu grijă portiera taxiului, măbucur de ce văd, mereu am admirat con -turul impetuoaselor ei picioare, și urcăm perînd în bloc, vecinii-s curioși, ciufuți și in -vidioși.

Mă arunc pe ea încă din ușă, profit demultele dedesubturi pe care de data astale-a lăsat acasă și mă opresc cu greu. Calmși rațiune, soldat, e timp grămadă!

Răsfățuri, șampanie, mîngîieri, caviar,excitații, brînză cu mucegai. Urmeazăpartea a doua, în iatac. Lumînările sînt roșiiși mirositoare. Paciuli. By Paco Rabanne.

Debarasez puțin, cuvertura zboară peparchet, iau telefonul din pat și-l pun penoptieră. Oooo! am avut două apeluri.Ambele de la ea. Sigur o fi vrut să-mi spunăcă a urcat, că Boeingul e d-ăla mare și că le-au pus un film cu Stallone. E și un sms. Mă uitdiscret cu coada ochiului. Ceeee?! „Vezi căvin înapoi. Au făcut ăștia un fel de grevă!”

Sar din pat, îngroș grosolan din obrazși o expediez pe Moni pe jumătate dezbră -cată, cred că-mi iau adio! Verific baia, sufra- geria, dar mai ales dormitorul. Fire de păr,parfumuri străine, e jale! La a doua tură îigăsesc sub pat ciorapii, slavă cerului!

Apare și ea.Greu, monosilabic și transpirat subit,

am dres-o inspirat cu catsuitul de subpernă, de care am și uitat. L-am sacrificatpe altarul familiei. Pastila albastră și-a făcutefectul cu destoinicie. Așa ai apărut tu,singurul meu copil:

„La mulți ani, Andreea!””

Moment poeticPe-un picior de plai, într-o parcare cu

alai, exact în faţa blocului 38 B, scara A,Mioriţa Calomfirescu, Mio, cum a desco -perit că-i place să fie alintată, de profesiedomnişoară, şi-a descoperit în Ilie Moro -mete, brusc, într-o zi pe la doişpe fără unsfert şi la nici 48 de ani, prima iubire. Eadevărat, el ştia doar de 37, aşa scria şi peprofilul ei de pe Sentimente.ro, şi nu-i vinalui, Mio chiar se ţinea bine. Meteoroloagăla INMH, undeva pe la Băneasa, profă degeologie după program, la Universitate, înclădirea aia roz din spatele Teatrului Na -ţional, stătea cu „coana-mare”, octoge nară,şi cu o pisică pe care o vedea ca pe copilulei, la ultimul etaj al unui bloc-turn dinMilitari. Fără stres, copii sau nopţi pierdute.E adevărat, mai avea şi o relaţie personalăcu Dumnezeu, cu care se întîlnea de cîtevaori zilnic. Şi săptă mînal, la slujbă, duminica,fix patru ore la Biserica Sfîntul Anton. Ăl’ deSus i-a ascultat atent rugăminţile, a notatîn agenda lui cu arc și cu coperte negre,apoi, cu competenţa recunoscută, i-a luattoate măsurile necesare şi a deghizat-orapid în mireasă.

Totul mergea conform planificării so -crului mare, care ţinea bine-n frîu eve ni- mentul şi rezolva rapid orice problemă, deparc-avea nu două, ci chiar trei perechi demîini. Încă puţin şi va fi „doamnă”, visul eide cînd avea opt ani, era premiantă şi îşicosea singură ciorapii. Nuntaşii erau fericiţişi relaxaţi. În maşini, cu geamurile coborîte,era un început cald de noiembrie şi n-avearost să consume curentu’, aşteptau sem -nalul pentru încolonare. Urmau să plece încîteva minute.

Ilie a trîntit fericit uşa, a băgăt cheia încontact şi a vrut să aprindă farurile: „Aşa săcade, bre, să vadă toată lumea din stradăievenimentu’”. Dar nu se ştie cum, deşi îşicunoştea bine maşina, de nouăsprezeceani, de cînd o luase de nouă din fabrică, sedusese chiar el cu RATA la Piteşti, n-aapăsat pe butonul roşu pentru lumini, ci aclaxonat. Un sunet gros, ca de vapor, şitoată lumea a încremenit.

După cîteva secunde de derută, Mio seloveşte cu palma stîngă de frunte şi strigădin toţi bojocii:

– Anvelopele! N-avem anvelope deiarnă!

E marţi. Ba e treişpe!E fain să scrii cărţi! Bine, corect, e doar

una – prima. Dar o să mai vină şi altele.Începe să te bage lumea în seamă peFacebook, vin cereri de prietenie şi apre -cieri calde, devii persoană respectabilă,mai ales dacă ai pus şi profilul tău cupălărie pe coperta cărţii. Chiar simţi cumîncep să-ţi crească laurii pe frunte, e ceva,domnule!

Pe la un prînz, alerg puţin pe scări şiprind metroul în ultimul moment, înaintede a se închide uşile, cu zgomot şi clipit debec roşu. Destul de gol. Mă aşez în faţaunei tanti de vreo patruşcinci de ani, îm -brăcată sărăcuţ, dar corect, nu de la„second”, dar aproape sigur de la tarabă,concentrată total asupra unei cărți. Tipulclasic de fostă curvă retrasă din activitateşi cuminţită subit (vîrsta...), acum maxi -mum gestionară la covrigi sau muncitoarela tricotaje. „Salar” de zece milioane, cu unşef bou, care, atunci cînd mai dă şi cîte unamică pe gît, o-nghesuie pe holul cu becuriarse dinspre vestiar şi se agaţă puţin desînii ei uşor căzuţi.

Ooo, Jesus-Doamne! Minune mare!Cucoana citeşte chiar din cartea MEA! Măridic în picioare ca pentru a-i da doamneitot onorul. E pentru prima dată cînd văd pecineva cu ea (cartea!) în mînă. E chiarînălţător! I-aş face o poză, dacă ar fi metroulmai plin, să mă pot ascunde după alţii casă nu-şi dea seama. Dar aşa... nu se cade.Îmi vine să o îmbrăţişez. E chiar drăguţă însimplitatea ei, în fond curăţenia e cea maiimportantă.

Îi sună telefonul, vorbeşte, gesticu -lează, asta nu prea-mi place, nu se face înpublic, nu dă bine. Dar se poate educa,iubirea este cea mai bună motivaţie. Seanunţă staţia următoare, sper să nu co -boare şi deja simt plutind în aer o viitoarefrumoasă poveste de dragoste. Oare cumsă o abordez? Trebuie să fiu delicat, să nusperii vînatul. Se opreşte din vorbit, ascultă,ţine telefonul cu umărul, se caută prinbuzunare, scoate un pix transparent d-ălade-un leu, dă repede foile de la carte,ajunge la pagina aia albă de la sfîrşit,notează ceva, oare să-i cer şi eu numărulcînd termină? Să-i spun că sînt autorul, poatemergem la o cafea, poate...

Harşt! Rupe cu zgomot foaia, o-mpă -tureşte-n grabă, se ridică, metroul a ajunsîn staţie, aruncă nervos cartea pe unuldintre locurile libere şi coboară.

Totuşi, am uitat ceva: e marţi şi e 13ianuarie...

(Textele fac parte din volumul în curs de apariție la Editura Neuma, Cluj-Napoca)Electric puzzle

���

���

���

Dacă aţi şti cât timp şiefort mi-a luat pentru ao extirpa din mine!

Emma Bovary e în fiecare dinnoi... Emma cea dulceagă şi lac-rimogenă, (anti)personajul meuprefe rat. Când îi cunosc pe unii, înpri mul rând, o cunosc pe Emmalor. Îi ating mâna, îi şterg lacrimile.Uneori îi smulg arse nicul dinmână. Aş vrea să-i arunc şi cărţileproaste pe care le ci teşte, dar

arareori reuşesc, căci lectura ţinede intimitate şi solitudine. OareFlaubert a înţeles ce a desco perit?Ce credea totuşi Gaultier, carefilozofa „bovarismul esenţial alumanităţii”? Iar Pa tapievici, careinvoca un bovarism social în alsău Om recent?

Important este faptul că aceiacare au scris despre bovarism aucăzut de acord cu faptul că toţisuntem nişte bovarici, „restul esofistică”, ne anunţă Ma nolescuîn eseul său Doamna Bovary şiDoamna Dalloway (Teme fran -ceze). Da, toţi, doar că unii totuşiscapă de acest agent patogen,alţii nu. Emma este imaginarea aceea ce nu vei fi niciodată, esteiluzia din faşă. Este mimarea, şinu jucarea unui rol. Hamlet joa -că, Emma mi mea ză. Puţini ştiusă zică de-adevăratelea „a fi sau anu fi”.

Cei mai mulţi produc apa -rente baloane roz de săpun pe

care le numesc viaţă. Emma estenepu tinţa de a fi părinte, e şineştiinţa de a fi măcar o amantăbună, e incapacitatea de a iubi, oimpotenţă a spiritului uman de aiubi până la capăt, este nepri-ceperea de a şti cine şi ce eşti.Emma este parvenitismul spiri-tual al umanului, e patetismul deproastă calitate şi resentimentulfaţă de viaţă şi lume. E gestul laşde a dispărea în faţa neputinţeide a-ţi asuma ceea ce eşti. E ar-senicul. Am extirpat-o metodic,aplicat, cu sânge rece.

Până la urmă, s-a adeverit cătot Emma am rămas, doar că dedata aceas ta o Emma Zunz. Eusunt Emma Zunz, citesc la Bor ges.Maria Pilchin e o Emma Zunz. Zu /nZ – cuvântul acesta al jumătăţiiaproape răsturnate în oglindă.

...La farmacia din cartier stauoamenii la coadă după implanturi(2035)...

Flori și mărțișoare i-așduce CORINEI, pe caream cunoscut-o în anii

post-adolescenței, într-o vacan -ță, la Sinaia, pe scena superbă aCazinoului, unde era curtată deJeff, de Valeriu și de GheorgheDinică, în pantaloni scurți și țin-ută montan-estivală, el era Bo-goiu. Mi-a plăcut enorm piesa șimai ales de licatețea de floareareginei a Co rinei. Bref, m-am în-drăgostit imediat de ea, de tipulei feminin și, ca orice îndrăgostit(a fost dra goste la prima vedere),nu am uitat-o niciodată, dim-potrivă me reu am căutat-o înzilele de toate zilele. Până cândam găsit-o pe Despina, tot la

Sinaia, era iarnă, și nu vară, eadevărat, ea având multe din ca -litățile Corinei, dacă nu și ceva înplus. Sau în minus...

Nu știm niciodată exact ce șicum se manifestă dragostea carede la prima vedere se pretindemira -culoasă pentru toata viața.Eram tot corigent la matematică.Am revăzut-o deseori pe Corina,înaltă, delicată, inteligentă, mis-terioasă, cu un iubit incert, aflatundeva departe, la Civittavec-chia și, ultima dată, la TVR, înmontarea superbă a regizoareiAna Maria Colțeanu. Atât degelos eram la tinerețe, încât amcăutat să identific pe hartă undeera acel iubit al Corinei, probabilo dragoste veche, poate chiarpri ma, epuizată, a unui tip aven-turos care a părăsit-o.

Altfel ea, Corina, ceda mas-culinității, un pic brutale, strate-giei de cuceritor blazat, pe care apus-o în mișcare, la PensiuneaWeber, acel Ștefan Valeriu?Acum, sunt mai Bogoiu decâtBogoiu, dar am norocul să măaflu încă lângă clona Corinei, înmrejele Des pinei. Iată cum lite -ratura influențează și creează oviață paralelă, hrănită din mister,

coincidențe, noroc. Nu vă maispun urmările... dramaturgice.M-am îndrăgostit iremediabil deteatru. Iubita cu care mi-am înșe-lat iubita.

După ce savurasem Joculde-a vacanța, m-am dus la li-brărie și am cumpărat cele douăvolume de teatru ale lui MihailSebastian și din acea zi, de foartedemult, și până când scriu acestmărțișor li terar am tot umpluthârtiile, acum calculatorul, cu alemele comedii. Deloc sau preapuțin lirice. Mă îndrăgostisemnebunește și de replica scurtă,superinteligentă a lui Mihail Se-bastian.

Cu Dinică, am evocat acelmoment de destin pentru mine,dar și pentru el, care, ju cândatunci în formația de amatori aPoștei Române, îndrăgostit luleade Zeița Thalia, a dat examen și aintrat la Institutul de Teatru.Ne-am contrazis asupra dateiacelei întâlniri, eu susți neam că afost în 1958, el în 1957.

Bustul din fața Teatrului deComedie îl înfățișează fabulos peuriașul actor. Până la urmă, tea -trul este și un joc de-a fericirea...

Mă feresc de perso na -jele feminine contu-rate realist. Mă des-

part de orice intenție de înțele -gere și clasificare a literaturii peaxa masculinitate-feminitate. Ge -nul mă interesează doar ca nuan -ță în lectura despre valorile ge- neral-umane. Aș fi vrut să popo -sesc asupra personajului Alice allui Lewis Carroll. Ceva din frumu -sețea devenirii interioare a copileimă fascinează fără a putea identi-fica sursa. Și atunci, pentru a nu

știrbi aura personajului cu imprecizia identificării sursei de luminăîn text, am ales o prezență care călătorește în întreaga literatură. Îmiconvine această călătorie într-o literatură în care s-a topit instanțaauctorială, spre a lăsa ca personajul să ghideze. Lumina personaju-lui îi călăuzește atât pe ceilalți eroi ai cărții, cât și lectura în sine. Estevorba despre Penelopa, pe care o confund cu căldura căminului, cuideea (plămădită în sud-estul european) de casă ce înseamnă și dru-mul spre casă. Penelopa nu este doar un principiu ordonator în carese topesc deopotrivă conceptele de mamă și soție. Este o victorieasupra unor condiții istorice, a cărei bucurie emanciparea ultimelorsecole nu o putea încerca. Am întâlnit-o în lecturi multiple și m-auimit fiecare apariție. Și atunci când a afirmat despre sine că se tragedin stirpea de autori care portă numele Homer, și atunci când a luatnumele de împrumut Molly Bloom, la sugestia lui James Joyce, pen-tru a închide în propriul discurs o operă, un arhipelag textual, cuminsinuează Mircea Mihăieș, și atunci când imaginea ei, răsfrântă înfațete diferite, se repovestește pe sine, la încurajarea scriitoarei Mar-garet Atwood. Penelopa, personajul fidel literaturii (mitul fidelitățiidomestice i-a umbrit oarecum privirea), este femeia însăși, fără autor,creată din carne textuală, pulsând de viață. Creată odată cu propria-ipânză pe care se scrie istoria literaturii.

În pădure era un aer moale,cald, umed, controlat dezîne şi ciuperci... Zînele, din

cauza singurătăţii şi a lipsei unorbasme pe măsura lor, deveniserăcam neruşinate, făceau pe undeapucau „fapte bune” cu pădurariisau cu vînătorii întîlniţi întîmplă-tor, ba chiar şi cu piticii, cam de-busolaţi şi ei... Apoi se spălaugrijulii în izvoarele cristaline, ro-

tunde şi se ştergeau răbdătoarecu nuferii aflaţi la îndemînă, ca sănu ră mînă gravide. Deşi uneleprefe rau. Balaurii cu Șapte Ca -pete aveau gusturi monstruoase,pervertite, se dădeau în vîntdupă zîne în luna a şaptea! Şiasta o ştiau şi ele şi profitau dinplin. De aceea, în ultimul timp,majoritatea zînelor, conformîn -du-se oarecum „esteticii urîtului”,foar te la modă, pluteau dizgra -ţioase şi lubrice... Atunci, într-unamurg gros, cu norii învălătuciţigreoi, a apărut la fix şi Degeţica...Avea doar nouă ani şi cinci luni şise rătăcise... Scăpase de bros -coiul cel rîios, de cărăbuşi fusesealungată fiindcă nu le plăcuserăcă are doar două picioare, se de-barasase şi de sobolul urîcios, îlpărăsise chiar şi pe Craiul florilor,neconvenindu-i rolul anost desoţie credincioasă. Auzise de pi -tici, de balauri, de vrăjitori etc. şi

se aruncase într-o viaţă aventu -roasă cu mare poftă, mustind dedorinţe... Norocul făcu să o întîl-nească pe contesa de Ségur, ve -nită să se ţină la curent cu nouaviaţă a zînelor despre care scri -sese deja destule poveşti cammălăieţe. Contesa, ea însăşi o ra-finată a plăcerilor, căuta să-şipipereze puţin stilul, să fie în toncu gustul cititorilor. Se împri-eteniră, băură împreună rouă, îşiamenajaseră un cort din turtădulce, cu frigider, televizor, com-puter, maşină de spalat (impe-rios necesară pentru împros pă- t area lenjeriei intime cu balsa -muri speciale). Mai în vîrstă decîtDegeţica, de Ségur o iniţie în tai -nele necuviincioase ale dra -gostei. Şi-acum hălăduiau amîn- două în dorul lelii printre copaciiînalţi, scorburoşi... Zmeii le-aumirosit prezenţa primii!

1110 Ancheta de martie Ancheta de martie MARTIE, 2017MARTIE, 2017

))

Emil Brumaru

Între doamna T., MargaritaNiko laevna (Maestrul șiMargareta) și Șeherezada,

optez pentru ultima. La începutm-au fasci nat, ca și pe regeleShah ryar, poveștile Șeherezadei.Mult mai târziu m-am gândit lafrumusețea interioară a perso -najului.

Șeherezada inventează o în-treagă literatură. Prin poveștilesale, ea încearcă să abolească tim-pul și să-și amâne execuția. Poves -tind, femeia se scoate pe sine dindrumul către moarte și îl salveazăși pe rege de la statutul său de uci-gaș fără scrupule. Se știe că regelepersan Shahryar descoperă că

soția pe care o iubea îl înșală. Seînfurie și poruncește să fie execu-tată. Convins că toate femeilesfârșesc prin a deveni infidele, or-donă apoi marelui său vizir să-iaducă în fiecare zi câte o fecioară,cu care se căsătorește și petrececâte o noapte, decapitând-o adoua zi. După trei ani, marele vizir,nemaigăsind fecioare pentru re -gele său, îi împărtășește prob-lema frumoasei și inteligentei salefiice, Șeherezada. Aceasta se oferăsă devină următoarea soție a re -gelui. Tatăl său se opune inițial,dar până la urmă acceptă resem-nat. În noap tea nunții, la rugă -mintea su rorii sale Dunyazada,care nu pu tea adormi, Șeherezadaîncepe să-i spună proaspătului soțo po veste pe care nu o termină larăsăritul soarelui și o întrerupechiar în momentul cel mai intere-sant. Regele este nevoit să o ținăîn viață încă o zi, pentru a afla sfâr -șitul istorisirii. Următoarea noap teȘeherezada termină pri ma poves -te și începe alta pe care iarăși nu osfârșește la ivirea zorilor. Faceacest lucru de o mie și una de ori șii se cruță viața. Inițial, Șeherezadadorește să fie o salvatoare. Ea își

riscă viața pentru a le ocroti pe fe-cioarele care ar fi putut devenisoții ale regelui. Îl seduce și îl civi-lizează pe Shahryar, smulgându-ldin condiția sa de barbar, prinmagia poveștilor. Varietatea nara -țiunilor sale afirmă un spirit ge -neros, capabil să dăruiască fru mu- sețe. Nu în ultimul rând, își în-frânge destinul de victimă, răs- cum părându-l prin poveste. În ge -neral, secretul reușitei unei femeieste magia personală. În O mie șiuna de nopți, Șeherezada nu seslujește de farmecele feminine aleunui trup efemer. Misiunea ei esteuna care depășește limitele uneiființe obișnuite: vrăjește prin artapovestirii. Regină a poveștilor, eadevine regină și în realitate. Tri-umfă asupra morții, dobândindiertarea regelui și proiectând fab-ulația în cerul miturilor salvatoare.Această femeie curajoasă poate fisocotită o metaforă a literaturii depretutindeni: orice poveste neamână moartea și ne prelungeștela nesfârșit viața. Șeherezada esteo stăpână a timpului. Este litera -tura însăși, o regină care cautăbinecuvântarea ascultătorului/cititorului, adevăratul rege.

Șerban Tomșa

Adrian Lesenciuc

Personajul meu favoritdin literatură este JaneEyre. De la prima întâl-

nire, în adolescență, am rămas fas-cinată de această „(...) făpturăciudată şi parcă nepământeană,(...) săracă, neînsemnată, mică şimută (...)”, așa cum o descrieRochester. Abia mai târziu, în aniide studiu a literaturii engleze, laLitere, bogăția de sensuri a per-sonajului, a romanului și a per-sonalității autoarei din spatele lor,în contextul mai larg al epocii is-

torice și literare, s-au dezvăluit cu adevărat: un întreg repertoriu detonuri și nuanțe din care era alcătuită Jane Eyre, această delicată,neînsemnată institutoare capabilă să provoace cutremure de mareprofunzime și fine transmutări în sufletul și destinul celor cu carefăptura ei se intersecta. Prezența și felul ei de a fi, delicate, subtile, în-râureau lent, dar sigur personajele și atmosfera, cursul romanului, oexemplificare, parcă, în opera lui Charlotte Brontë, a acțiunii lui Yindescrisă în filozofia chineză. Asumându-și fragilitatea și opiniilesolide despre moralitate, religie și Dumnezeu, clasă socială, educațieși valori, bântuită de pasiune și încăpă țânare, iertare și intransigență,Jane Eyre este o portavoce a lui Charlotte Brontë, o figură femininămult înaintea timpului său.

Andrea Hedeș

De-a lungul timpuluim-am ataşat de nume -roase personaje fe mi -

nine, de la Tirbozina din Tirbozelşi Tirbozina, prima carte a co -pilăriei, până la adolescentele dinciclul Cireşarii de Constantin Chi -riţă şi năluca veşnic reînviată dinSolaris-ul lui Stanislaw Lem. Prinanul întâi de facultate am începutsă (re)citesc masiv – de dataaceas ta în engleză – piesele luiShakespeare şi ale contempo-ranilor săi. M-au fascinat şi con-

tinuă să mă fascineze eroinele din comedii, cu travestiurile lor:Giulia din Doi tineri din Verona, Rosalind din Cum vă place, Violadin A douăsprezecea noapte, Helena din Totu-i bine când se ter-mină cu bine... Femei frumoase şi inteligente (cu mult mai in-teligente decât bărbaţii din jurul lor), cu caracter puternic, de omoralitate desăvârşită. Mai presus de toate se situează Innogen dinCymbeline (îngrijitorii ediţiei Oxford Shakespeare 1986 au stabilit căacesta este numele ei corect, nu Imogen, greşeala unui ucenic

tipograf din epocă!), care, aşa cum ar spune Harold Bloom, părăseştescena, iese din textul aiuritor al acestei creaţii târzii şi coboară în mi-jlocul nostru, fermecându-ne cu tăria ei de caracter. Fiică de rege, semărită cu alesul inimii, refuzând o uniune dinastică; travestiul osalvează de mânia unui soţ gelos şi avansurile unui monstru – în es-enţă, este o Desdemona care supravieţuiește în vremuri grele. Iar înficţiune, ca şi în viaţă, prefer supravieţuitorii.

Personaje feminine prin excelenţă shakespeariene a creat şi P.Howard (1905-1943), cel mai vândut autor ungur al tuturor tim-purilor (după Jókai Mór, care a avut şansa unei existenţe mult mai în-delungate). Eroinele lui justiţiare luptă până la capăt pentru crezullor, constând, cel mai adesea, în reabilitarea onoarei unei rude penedrept condamnate pentru fapte pe care nu le-a comis (tată, frateetc.). Fie că se numeşte Maud Borckman (în Carantină la GrandHotel), Evelyn Weston (în Ciclonul blond) sau Magde Russell (înGarnizoana morţii), avem una şi aceeaşi eroină arhetipală, a căreivoinţă compensează fragilitatea feminină într-o suită de aventuri ceîl poartă pe cititor din Anglia și Franţa până în Sahara, Indochina şiJava. M-a bucurat, ca traducător și editor, întâlnirea cu aceste femeifrumoase din toate punctele de vedere.

George Volceanov

Personajul feminin favoritÎn luna martie, ca în fiecare an, am celebrat femeia: mamă, soție, fiică.

Dar să nu uităm femeia – personaj literar. Care este personajul dvs. favorit dintre cele feminine pe care le-a creat literatura?

Și de ce? Cum s-a născut și cum a evoluat admirația dvs. față de „ea”?

� Emil Brumaru � Șerban Tomșa � Adrian Lesenciuc � Andrea Hedeș � George Volceanov � Tudor Cristea � Cassian Maria Spiridon � Maria Pilchin � Dinu Grigorescu � Bogdan Hrib � Marian Ilea � Iulian Boldea � Irina Petraş � Gellu Dorian � Nicolae Băciuț � Andreea Nanu� Constantin Arcu � Leo Butnaru � Florica Bud � Emil Lungeanu � Olga Delia Mateescu� Simona-Grazia Dima � Dan Stanca � Mariana Gorczyca � Liviu Ioan Stoiciu � Tudor CălinZarojanu � Emil Hurezeanu � Paul Arețu � Ioan Groșan � Horia Gârbea � Gheorghe Stroe

*� Degețica � Șeherezada � Penelopa � Jane Eyre � Maud Borckman � Evelyn Weston � MagdeRussell � Saşa Comăneşteanu � Sonia Marmeladova � Nataşa Rostova � Emma Bovary� Corina � Lisbeth Salander � Annika Bengtzon � Erica Falck � Drenka Balich � Anna Karenina� Doamna T. � Florica � Fetiţa cu chibrituri � Sofia � Maica � Hypatia � Doamna Deleanu� Pupăza din tei � Kristin Lavransdatter � Ana Stavri � Nastasia Filipovna � Leontina � Valérie� Ana Blandiana � Rusoaica � Clavdia Chauchat � Fefeleaga � Eula Varner � Francesca daRimini � Vitoria Lipan

Când am văzut-o pentruprima oară, ştiam pu ţinatât despre viaţă, cât şi

despre literatură. Ea cobo râse dindocar şi stătea pe dru meagul decâmp, în lumina verii, frumoasă,surâzătoare şi împăcată, privindîn zare şi parcă aş teptând răbdă-toare ceva despre care ştia c-o săi se întâmple. Mai târziu aveam săînţeleg că descindea în Bărăganulînsorit cu toate subtilele melan-colii din pro za lui Turgheniev şidin tea trul lui Cehov... Cu calmulei de licat, poruncind servitoarei

să servească vizitatorului cafeaua în cerdac şi conversând amabil.Avea ceva din aerul frumoaselor doamne şi domnişoare pe care lecontemplam în fotografiile sepia din caseta pe care mama o pur-tase în toate peregrinările familiei noastre.

Când a apărut el, l-am duşmănit precum liceanul acela din piesalui Sebastian, îndrăgostit de Corina, care-l iubea pe misteriosul Şte-fan Valeriu. Eram convins că, în realitate, n-o înţelege deplin. Că eln-are cum s-o vadă ca mine!

După aceea am început să urc pe drumul lecturii şi al vieţii. Amîntâlnit felurite femei: tinere sau bătrâne, simple sau complicate,naturale ori sofisticate, rafinate sau vulgare, sincere sau ipocrite,pragmatice sau visătoare, frumoase, frumoase, frumoase (dar şi mai„slutişoare”), modeste sau infatuate, vorbăreţe sau tăcute, sfioasesau îndrăzneţe, plate sau misterioase, indolente sau aprige, placideori senzuale, pure sau decăzute...

Acum drumul coboară. Dar ea, Saşa Comăneşteanu, rămâneacolo, scăldată în soarele verii şi în parfumul de grâu şi de flori decâmp, calmă şi împăcată. Şi îmi face, surâzând abia văzut, un dis-cret semn cu mâna, şoptindu-mi, parcă, să nu mă tem...

Tudor Cristea

Am îndrăgit-o şi pe AnnaKarenina, pe Ma dameBovary, pe Gru şenka

din Fraţii Karamazov, şi pe Ma -tilda din Cel mai iubit dintre pă -mînteni, nu mai puţin pe Doam- na Brună din sonetele sha kespea -riene ori alte misterioase şi de ne -dezlegat – ca în viaţă – fe mei.To tuşi, cele mai apropiate sufletu-lui meu au rămas Sonia Marme-ladova şi Nataşa Rostova, primadin Crimă şi pedeapsă a lui Dos-toievski şi a doua din Război şipace a lui Tolstoi. Un poem născut

într-o anume primăvară deschide, aş crede, o fereastră prin care nise oferă şansa de a zări ceva dintr-un mister în care iubirea/iubita secuprind ca-ntr-un halou, precum Luna la întîlnirea cu Pămîntul:

Cassian Maria Spiridon

Maria Pilchin

PASTEL

cît de simplu poate fi totulca sunetele în contrapunctca o tocată de Bach/ în amurg

şi floarea de salcîmaşezată de iubită

pe masă

ca un răspuns la întrebărice nu-şi deschid/ în veci/ porţile

spre a ilumina

clopoţeii cei albi/ cu parfumul lor sonorca de orgăadunaţi pe o tijă verde

par a fi cheia

Dinu Grigorescu

Există câte o vârstă pen-tru fiecare mare per-sonaj feminin. Anii de

liceu mi-au fost bântuiți de Scar-

lett O’Hara și Natașa Rostova (in-terpretată de Audrey Hepburn înecranizarea din 1965). Greu despus de ce – pentru că sunt per-sonaje care prind viață dincolode cuvintele tipărite, pentru căle-am simțit alături de mine înanii întunecați. Tot pe atunci sus-pinam după Lucia din Cireșarii.Sper că nu am fost singurul. Apoia existat o doamnă – V.I. War-shawski, detectiv privat în Chi -cago, plină de umor și care intraîn tot felul de încurcături. Re-cunosc: în ultimii ani am privitmai mult spre nord. Lisbeth Sa-lander e nonconformistă și credeîntr-o justiție inexorabilă, urmea -

ză apoi reporterița (tot suedeză)Annika Bengtzon (din volumeleLizei Marklund) și scriitoarea Eri -ca Falck (personaj principal alCamillei Lackberg) De ce le-amales pe acestea trei? Pentru căvin dintr-o lume mai puțin cu -nos cută nouă (cel puțin pânăacum), pentru că au personalitățiputernice, pentru că sunt umaneși pentru că sunt foarte feminine.Ar mai fi și două-trei personajedin romanele mystery & thrillerromânești, dar nu vreau să fiuacuzat de subiectivist sau dereclamă mascată. Și totuși, dacătot insistați e vorba de Stella,Alina și Sofia... Cine știe știe.

Bogdan Hrib

Anchetă realizată de Horia Gârbea și Alex. Ștefănescu

(Ancheta va continua în nr. 4 al revistei)

Numele și faptele ei suntinvocate în ode bizan-tine, dar și în nume -

roase opere ale timpurilor ce auînaintat spre noi. O cântă și Palad(sf.sec. IV – înc. sec.V): „Când ești înpreajma mea și-ți aud glasul,/Parcă în preajma astrelor mă aflu –,/ Căci tu, Hypatia, rămâi cerească/Și-n faptă și în vorbă și-n lumina/Științei preacurate ce ne-o dărui”.

A fost fiica celebrului matem-atician Theon din Alexandria, ilus-trissima Hypatia (n. între 350-370), matematician, filozof și as-tronom care, în fresca lui RafaelScuola di Atene, se află între Par-menide și Pitagora. În această„flancare”/poziționare e multăpre țuire, adevărată venerație

pen tru Hypatia care, pentru mine,reprezintă prototipul femeii mo -derne în plinătatea manifestăriicapacităților ei spirituale, intelec-tuale, dar și a frumuseții, și a liber -tății de afirmare. La momentulamintit aici, se întâmplase deja opregnantă perpetuare a glorieigeniului feminin, între data linșă -rii Hypatiei de către fanaticii reli-gioși din Alexandria (415) și aca podoperei lui Rafael (1511)derulându-se 11 secole.

Socrates Scholasticus, istoricbizantin al creștinismului, o por -tre tiza astfel: „Prin învățătură, ea îiîntrecea pe toți filosofii contempo-rani; era continuatoarea școlii pla-toniene... Astfel că cei care doreausă studieze filosofia veneau la ea depretutindeni. Inteligentă în cel maiînalt grad și având o încredere însine demnă de tot respectul, ea li seînfățișa cu modestia cuvenită pânăși supremilor guvernanți”.

Se consideră că Hypatia a in-ventat sau a perfecționat uneleinstrumente de cercetare: astro-labul, distilatorul, aerometrul șiplanisfera.

Implicit, Hypatia a intrat și înbiografia mea... civilă și de scriitor,devenind protagonista unui am -plu poem pe care i l-am dedicat

ei, dar și bunicului meu Ipatie But-naru, simplissim țăran din Ne-gureni, Basarabia. În prefațaantologiei În caz de pericol (Edi-tura Junimea, 2004), regretatulcoleg Cezar Ivănescu scria că sub-semnatul i-a dedicat Hypatiei „unpoem pe care l-ar fi semnat, cred,fericit, oricare poet român impor-tant, de la Gellu Naum la LucianVasiliu”... Nu citez acestea întrulaudă de sine, ci pentru a răspun -de, oarecât convingător, sper, laîntrebarea: Cum a apărut și cum aevoluat admirația dvs. față de „ea”?

Leconte de Lisle vedea în Hy-patia un adevărat simbol al cul-turii eline, care îmbina „spiritul luiPlaton cu corpul Afroditei”. Să nemai amintim de romanul Hypa-tia al lui Charles Kingsley, de cel allui Aldous Huxley Contrapunct.În romanul lui Umberto Eco Bau-dolino se povestește și despreenigmaticul neam al hypatiilor,constituit doar din femei, care ar fifost urmașele trup și suflet aleunei eminente discipole a Hy-patiei. Iar în 2009 a apărut filmullui Alejandro Amenábar Agora, încare se derulează destinul ge-nialei bizantine; film demn detoată atenția, pus la dispoziție șide torent-ele internetului.

Femeile din cărţi nu suntca femeile din viaţa dezi cu zi. Ele nu trădează,

deşi ştii că în acelaşi timp în caresunt cu tine stau şi sub ochiinesăţioşilor cititori.

Dacă e să te gîndeşti laDoamna Chiajna, la Vidra, la Vi-toria Lipan, la Mara, n-ai alege capersonaje preferate pe nici unadintre ele, aşa cum dintre Ma -tilda din Cel mai iubit dintrepământeni şi mama lui Ion An-

tonescu din Delirul, personaje foarte bine realizate de MarinPreda, o alegi dintr-un impuls bărbătesc pe Matilda, cea de-atreia experienţă erotică a lui Victor Petrini, dar rămîi cu gînduladmirativ la mama generalului. Şi parcă totuşi eşti nemulţumit,pentru că Matilda trădează şi-şi arată arama pe faţă, acceptîndun activist de partid fără persona litate în detrimentul unui filo-zof, devenit „duşman al poporului” şi puşcăriaş, fără nici o per-spectivă de viitor, iar mama lui Antonescu apare doar episodic,într-un delir al unei lumi ce se pregătea să falsifice destine. Şiatunci te duci cu gîndul la Leontina Guran, personaj creat doardin cuvinte de Gheorghe Crăciun, într-un exerciţiu stilistic demare rafinament în Pupa russa.

Deşi artificial, personajul acesta feminin te incită, te excită, teface să trăieşti clipe de reală satisfacţie cu ea, deşi pare mai multo păpuşă dedată la rele, care o împing spre un destin tragic. Şi înfinal o alegi pe Florica din Drumul la zid, ca personaj viu, caretrăieşte lîngă „bărbaţi în des compunere”, care simt cum odată cutrecerea timpului le scad pu terile, nu mai sunt o miză pentrufemei, ci doar viitoare poveri.

Şi Florica îşi trăieşte viaţa în parametrii unei naraţiuni poe-matice (la prima ediţie, romanul lui Nicolae Breban se subintitulaPoem epic!), parametrii care o duc spre disperare şi sinucidere.Mi se pare un personaj feminin foarte bine realizat, aproape decititorul care se desparte de ea cu regret, ca de o fiinţă cu ade-vărat vie. Deci Florica lui Nicolae Breban din Drumul la zid.

Personajul ales de mine eDrenka Balich, american -ca de origine croată din

romanul Teatrul lui Sabbath,capodopera shakespeariană a luiPhilip Roth.

Iată o femeie, măritată și adul- teră, ce și după moarte îl va facepe ex-marionetistul Mickey Sab-bath, amantul ei de inimă (și pealți amanți), să vină nopțile în cim-itir, ca un somnambul, ca să-i vor-bească tandru și să-i aducă unomagiu repetat sub formă de floriorgasmice împrăștiate pe pămîn-tul încă reavăn al mormîntului ei.Făcîndu-l să înțeleagă că pierde -rea ei e de neacceptat, dincolo deviață și de moarte!

Nu cunosc o altă femeie cu oasemenea putere erotică.

Atunci cînd află că va muri (lapuțin peste cincizeci de ani), nuvrea să i-o mărturisească lui Mi -ckey, dar îi va cere acestuia unlucru foarte curios, cică să nu semai fută cu altele, altfel totul s-aterminat între ei! Un ultimatumdupă treisprezece ani de iubire se-cretă și liberă, fără jurăminte de fi-delitate, prima ei „criză” de ge lozie!Îl vrea doar pentru ea pe acestMickey, de șaizeci și patru de aniși totuși încă verde, căruia îi spune„logodnicul meu american”.

Căsătorită cu compatriotul eiMatija Balich (mătăhălos și părosca un mistreț), proprietarul uneipensiuni-restaurant familiale, cucare nu mai avea de mult altălegătură decît pe fiul lor Mat thewși toată munca și agoni seala lorcomercială (Drenka era gestio na -ra, casierița, bucătă rea sa, ospătă -rița și curva cu plată a clienților),de n-ar mai fi și futaiul iepuresc odată pe lună – Drenka asta, fe-meie liberă cum alta nu-i, să vinăacum cu pretenția ca Sabbath să-ifie credincios, să-i devină un fel desoț „mono gam”?! Să-i repete în-truna că el e omul vieții ei, nicide-

cum Matija, și că ar vrea și ea să fiesingura femeie a lui?! S-o iubeascăși s-o dorească doar pe ea?!

Fără îndoială că Drenka se cre -de acum Julieta și-i cere lui Sab-bath să fie al său Romeo, își va fispus în gînd Sabbath, în timp cescormonește, scormo nește, săvadă dacă e ceva putred în capulei. Exasperată, Drenka îi mărtu ri -sește atunci că într-un an s-arputea să nu mai fie. Ar fi vrut ca elsă nu știe asta și totuși s-o facă! Nuva muri într-un an, ci în doar șaseluni, de o embolie pulmonară,nelăsîndu-i satisfacția ultimă luiIago-cancerul!

Iată-l pe Sabbath (un para-doxal Hamlet-Casanova) cum seîntinde iar pe pămîntul care aco -peră sicriul Drenkăi, îi vorbește șiare viziunea interiorului sicriului,luminat a giorno, și uite-o peDren ka, la fel de mîndră ca îna intede cancer, pulpoasă, coap tă, nu -mai bună de hîrjoneală. Chiar șimoartă, Drenka i-o scoală, îl facesă se simtă iar ca la douăzeci deani!

Drenka (geniu feminin) sfin -țește cu erotismul ei pînă și pu-treziciunea cărnii.

Ancheta de martie Ancheta de martie MARTIE, 2017 13MARTIE, 201712 ) )

Marian Ilea

De ce Anna Karenina?Pentru că am simţit, dinadolescenţă, de la pri -

ma lectură a romanului lui Tolstoi,până acum, că ea e proto tipul fe -minităţii, o eroină care a desă vâr -şit sentimentul iubirii, ducându-lpână la ultimele lui consecinţe:gelozie, tortură, sufe rinţă, renun -ţare abruptă la sine. Puternică, laînceput, cu un profil indescifrabilşi cu o conduită ce stă la graniţadintre ataşamentul total şi dărui -

rea necon diţionată, Anna e întru-parea dorinţei de a iubi şi de a fiiubită până la abandonul total,tragic. Nevoită să-şi părăseascăfiul, să se autoexcludă din soci-etate, să-şi piardă, de aceea, sigu-ranţa de sine, luciditatea, Annarămâne, spre sfârşitul romanului,pradă obsesiilor, solitudinii şi ge -loziei. Desigur că Tolstoi îşi tră -dează, aici, latura lui moralistă, darnu ne e deloc greu să ne ima gi -năm o iubire care îşi depăşeştelimi tele, o femeie care trăieştepână la sacrificiu dragostea, încăl-când convenţii, legi morale, prin-cipii ale eticii sociale. Un fragmentde mare forţă expresivă al roman-ului e cel care înregistrează clipa„atracţiei fatale” dintre Vronski şiAnna: „Simţi nevoia s-o mai pri -vească o dată – nu pentru că erafoarte frumoasă, nu datorită ele-ganţei şi graţiei modeste, care seciteau pe tot chipul ei, ci pentru că,atunci când trecuse pe lângă el, înexpresia feţei ei drăgălaşe obser-

vase ceva mângâietor şi gingaş”.Dincolo de naraţiunea memora-bilă, ne impresionează iscusinţalui Tolstoi în explorarea conştiinţeiAnnei, alcătuită din iubire, blân-deţe, bunătate, indecizie, volup-tate, extaz, nelinişti, fervori şifră mântări fantasmatice. PentruAnna, sentimentul cel mai durerose cel al pierderii iubirii lui Vronski,sentiment care o conduce, de lasiguranţa de la începutul roman-ului la senzaţia hăului, a nimicului,a alienării, a sfârşitului de lume şide sine. Vladimir Nabokov aredreptate: Anna Karenina „nu esteînsă doar o femeie, un specimensplendid de feminitate, ci o femeiecu o natură morală profundă: totulîn ceea ce privește caracterul ei esteimpresionant, de aceea nu se poatelimita la o legătură amoroasă clan-destină”.

Dedicată cu totul iubirii, AnnaKarenina e feminitatea însăşi, înstarea sa de per fec ţiune estetică şietică.

Iulian Boldea

Gellu Dorian

Nu am un astfel de per-sonaj... favorit. Nici num-am gândit să-mi

aleg vreun astfel de personaj,deşi primul personaj care m-afascinat era de genul... feminin:„fetiţa cu chibrituri”, din po -vestea lui Andersen, care mi-astârnit compasiune, dar şi invi-die... pentru că reuşise să ajungăacolo unde era doar Dumnezeu.Ceea ce îmi do ream şi eu foartemult, să văd ceea ce nimeni nu

reuşise până atunci: să-l văd pe Dumnezeu.Când îmi era frig, în copilărie, ca să nu trebuiască să merg în

casă şi să nu mai fiu lăsat să ies afară, îmi aprindeam chibriturica să mă încălzesc, dar şi cu speranţa că voi putea să văd ceea cevăzuse şi „fetiţa cu chibrituri”, cu fiecare beţigaş aprins.

M-am întrebat adesea ce s-ar fi întâmplat cu personajele li -te rare care mureau tinere. Eram trist că „fetiţa cu chibrituri” amurit şi nu a putut să crească mare. Şi, dacă ar fi crescut, ce s-arfi ales de ea?

Tot în copilărie, m-a cucerit Şeherezada, mai ales că citeam,prin clasa a doua, un volum din seria celor O mie şi una denopţi, sub pătură, seara, cu lanterna, ca să nu mă prindă ai meică citesc cărţi cu... prostii...

Sigur, îmi plăcea cum ştia Şeherezada să scornească poveşti– scorneam şi eu poveşti, ca să nu le spun minciuni, de câte orifăceam ceva rău.

Am învăţat de la Şeherezada că niciodată nu e bine să spuitot ceea ce ai de spus dintr-o dată, ci pe rând, că trebuie să mailaşi şi pentru altădată de completat cu ceva... şi tot aşa... nu „Omie şi una de nopţi”, ci „O mie şi una de vieţi”, cum îmi plăcea săcred, pentru că poveştile prinţesei persane nu au salvat-o doarpe ea, ci şi alte o mie şi una de vieţi!

Între „fetiţa cu chibrituri” şi Şeherezada s-au perindat apoi,într-o viaţă de om cu şase decenii în sarică, sute de personajefeminine, dar nu le-a egalat niciuna în tragism şi sublim pe celedouă.

Nicolae Băciuț

Chipul ei păstrează o lu-minozitate aparte. Îmiface plăcere să-i devel-

opez fotografia – chiar aceasta pecare o priviți – ori de câte ori măretrag în camera obs cura a imag-inației mele, acolo unde nu fan-teziile, ci realitatea transfiguratădă lucurilor un sens, frumusețe șiconsolare... Am re văzut un filmcelebru în regia lui Alan J. Pakula,Alegerea Sofiei. Este istoria uneitinere evreice poloneze care, învremea celui de-al Doilea Război

Mondial, tre ce prin experiența cumplită a lagărelor de concentrare.Supravie țuiește, încearcă să-și refacă viața în America, însă istoria îșiîntinde tentaculele maligne și o ajunge din urmă... Un film despre iu-bire, moarte, poezie, muzică și, între toate acestea, alegerile, maimici sau mai mari, din care se alcătuiește viața noastră. Martorul, de-sigur, ales de scenarist cum nu se putea mai bine: un scriitor!

Alegerea Sofiei. Titlul acesta, numele personajului care l-a in-spirat, mă duce cu gândul la bunica Sofia. Nici ea nu a făcut oalegere ușoară. A trăit în timpuri în care Istoria (cu majusculă) nulăsa prea multe la voia istoriilor personale. Multe dintre amintirile eide tinerețe încep cu eram în vremea războiului ori cu sublinierea așaera pe-atunci. Asta nu înseamnă că libertatea era mai puțin asumatăori că alegerile erau mai simple. „Alegere” era însă un cuvânt cu greu-tate, nu avea conotații individualiste, însemnând mai degrabă ma-turitate, responsabilitate, fidelitate. Sofiei i s-ar putea schița cel maiveridic portret în cuvintele lui Heraclit: caracterul (îți) este destin!

Am spus povestea Sofiei în Cartea cuvintelor chivot, transfor-mând-o în personaj literar. Nu a fost greu, fiindcă Sofia Nanu a fostea însăși, întreaga viață, un personaj! Citea, prețuia literatura bunăși limba frumoasă, a învățat să supraviețuiască prin cărți. Îmi repetamândră că „nici la săpat, la colectiv” nu se despărțea de romanele eifranțuzești! Numele Sofiei a devenit unul dintre chivotele prețioaseîn care va călători destinul familiei noastre. ...Eram, la prima mea vi -zită în satul Chiriacu, la cea dintâi întâlnire cu Sofia, în postura mar-torului din filmul lui Pakula; scriitorul învestit cu misiunea de aînregistra o mărturisire, cu grijă pentru semnificativ și reverență fațăde sâmburele de adevăr care o ținuse în viață în ciuda încercărilorgrele, a renunțărilor, a războiului, a comunismului, a morții celordragi. Sofia a ales, mai presus de toate, Viața; bucuria de a trăi dinplin, un preaplin din care ne-a dăruit și nouă, cu discreție, înțelep -ciune și curaj.

Imaginaţia mea de fiinţă des-tinal provizorie funcţio nea zămai ales când trebuie să

scoată mult din nimic, din puţin.Din povestea cu Albă ca Zăpada,de pildă, pre ferata mea era scenaîn care mica prinţesă trece la lucruşi preschim bă căsuţa vraişte a piti-cilor în ceva frumos şi primitor. LaDoamna T., extraordinarul perso -naj creat de Camil Petrescu, m-aatras de la început felul în carecanavaua existenţială acceptă

rolul de spectator lucid şi asiduual omului. Totul e comandat din-lăuntru, de comple xa viaţă inte-rioară, de gândirea însăşi. Frumu-se ţea ei îmbracă firesc mişcareanervoasă a inteligenţei, e mobilăşi nuanţată. Veşminte, feluri demâncare, mondenităţi, gusturicul tivate anume, toate suntpun c te de reper în funcţie de caredoamna T. (dar şi Fred) îşi păstrea -ză acordul cu propria personali-tate, esenţială fiind autonomiafaţă de lume a unui trup în armo -nie cu sensibilitatea şi cu spiritul.Oricât de implicată în viaţa mon-denă, centrul firesc al unei adunărişi al interesului celor prezenţi,doam na T. e solitară, aparţine uneirase aparte care-i conferă privile -gii şi-i îngăduie abateri persona -lizante de la regula zilei. DoamnaT. e o cale, niciodată un mijloc; in-tervine modelator asupra celor-lalţi, dar nu poate fi manipulată.

Eroină modernă, a pierdut iluziacosmosului paternal. Singurătateasa e totală şi res ponsabilitateavieţii cade întrea gă în seama ei.Mi-ar fi plăcut meseria doamnei T.Să am mână liberă să de corezcase, locuinţe, adăposturi, încă -peri. Îmi plac înţelesurile secundeale încăperii – e spaţiul cu trei di-mensiuni, suficient de „în căpător”ca să trăim şi să ne miş căm, apro -piat, prietenos, ne în ca pe, ne cu -prinde şi ne alege; verbul româ- nesc a încăpea vine din latinescul(in)capeo, (in)capere, şi păstreazăsensurile multiple de a cuceri, alua, a cuprinde, a con ţine, a alege,a simţi etc.; încăperea e mai multdecât camera şi odaia, ea are opar te abstractă şi vagă, de loc hă -răzit, dar şi una concretă, de vizu -ină marcată cu însemne perso nale, obiectele din preajmă ac -ţionând ca veritabili ambasadoriai fiinţei.

Irina Petraș

Un personaj femininmemorabil întîlnim înFructele mîniei de

John Steinbeck. Nu aflăm careeste prenumele ei, ceilalți îi spunsimplu: maica. Bref, ea reprezintăfemeia la apogeul menirii sale.Se călăuzește după experiență,dar se încrede și într-un instinctancestral care o conduce spresalvarea familiei. Dă dovadă deprudență, păstrîndu-și cumpătulîn momentele grele.

Maica este stîlpul familiei,nimic nu o poate înfrînge. Pare să fi trecut prin experienţe capi-tale pînă cînd a ajuns la acea senină, profundă înţelegere a lumii.Știe că nu trebuie să se clatine și să dea semne de slăbiciune, pen-tru că familia funcționează pe baza unei voințe ce își extrage sub-stanța din ființa și statutul ei. Impune în familie instituția matriar- hatului și nimeni nu-i contestă rolul de șef. Un rol pe care-l joacăla perfecție, din umbră.

În clanul Joad există un „guvern” care intră în sesiune ori de cîteori apar probleme importante. E dreptul bărbaților să ia decizii,dar nu știm de ce. Pentru că există deasupra lor o instanță com-pusă dintr-un singur om, maica. Hotărîrile lor sunt examinate deaceastă curte supra-instituțională prin raportare la o unică normănescrisă: integritatea familiei. Cînd această valoare este periclitată,nu ezită să pună mîna pe manivelă amenințîndu-și soțul. E orăzvrătire care îi lasă năuci pe ceilalți. Însă imediat se văd nevoițisă recunoască faptul evident: „(...) Ea era puterea. A ei era stăpînirea”.

Maica este un personaj fascinant. Se întrupează încet-încet dintrăsături obișnuite, căpătînd în cele din urmă caracteristici fabu-loase. Ipostază din care reușește un final tulburător de roman.Dintr-o privire adîncă, își îndeamnă nora lehuză, care născuse uncopil mort, să hrănească la sîn un bărbat trăgînd să moară defoame. Este punctul prin care maica iese din paginile romanului șiintră în viața reală. Maica este prezentă aici și va rămîne printre noicît timp lumea va exista pe pămînt.

Constantin Arcu

Andreea Nanu Leo Butnaru

Având şi păstrându-mi ostructură copilărească,am căutat mereu iu-

birea ideală şi eroii fără pată. Dacăaş fi ştiut că peste ani voi fi între-bată despre lecturile mele, atuncidesigur aş fi luat lectura în serios.Dar aşa, mereu ascunzându-micărţile de mama (care consideracă doar femeile leneşe citesc) şibunica mea care mă ruga să nuîmi stric ochii, fiindcă voi aveanevoie de ei ca să învăţ, am făcutceea ce am ştiut mai bine. Nu îmiplace să fiu întrebată dacă maicitesc, mă simt ca şi cum aş fi în-trebată dacă... mă mai spăl. Împarteroinele de roman în două marigrupe: nefericitele sărace şi ne-fericitele bogate. Pe cele sărace lesubîmpart în: nefericitele sărace

născute aşa şi nefericitele bogat-sărace, care au ales, prin dez-moştenire, sărăcia lângă bărbatuliubit. Cele bogate se subîmpart şiele în două categorii: nefericitelebogate, născute în puf şi trăindu-şi viaţa lângă un soţ bogat şi ne-fericitele bogate născute sărace,dar îmbogăţite de un bărbat.Dacă nefericitele sărace – care sevând bogaţilor pentru a parveni,ca după un timp, plictisite, să aibăo aventură cu iubitul sărac părăsit– pot stârni compasiunea cititoru-lui, nefericitele bogate spleen-ice,devenite adulterine sunt mai pu -ţin agreate. Cele mai periculoaseeroine pentru un cititor slab deînger sunt cele bogate care îşi ducviaţa tot lângă un bărbat bogat şicare, nesuportând plictisul, ajungsă păcătuiască, dar, vai, păcatul leface şi mai nefericite; păcatul în-făptuit fie cu un sărac, fie cu unulputred de bogat, dezgustul fiindacelaşi. Cititorule, fereşte-te deaceastă categorie care poate săzăpăcească mintea cea mai lu-cidă! Eroinele romanelor sunt maimereu nefericite, cele fericite dealtfel fiind plictisitoare, unele dincauza sărăciei, altele din cauzaprea-multului huzur. Le voi amintide-a valma: Anna Karenina, Ma -dame Bovary, Nadina, Ana, Flor-

ica. Sunt eroine de roman care mi-au rămas în minte din motive ciu-date, chiar minore. Doamna Lang,regina leneşelor, vizavi de ceea ceafirma mama despre femeile carestau întinse pe canapea cu carteaîn mână, Adela mi-a devenit an-tipatică fiind o cochetă, DoamnaT. strică atmosfera romantică,având mania igienei. Mi-a produsmilă Estella din Marile Speranţe,dezgust, Didina din Groapa, sim-patie, Jane Eyre. Eroi nele caremi-au rămas în minte sunt: Can-dance, Mildred, Roza, Francisca,Margareta, Batsheba, Ursula, Eca -therina, Nora, Maitreyi, Micaela,Ela, Scarlet O’Hara, Madelaine,Irene, Fleur, Doamna de la Mole(parcă ar fi o tânără din zilelenoastre). Ca o mamă ideală îmivine în minte doamna Deleanu,mâna tandră din raiul medele-nilor. Nu am întâlnit femei com-plet fericite decât în cărţile debucate. Acolo eroinele fiind chiarreţetele culinare sunt iubite aşacum sunt, mult prea slabe saumult prea grase, vegetariene saucarnasiere. Acre, iuţi, piperate saudulci, ele sunt mereu purtate pebraţe de către bărbaţii topiţiîntr-un singur erou iubitor deplăceri culinare, Fomeo!

Florica Bud

Mie, cazul Elodiei dinHumuleşti, cu vestitacîntăreaţă de muzică

populară coafată punk cu ciufulevantai, mi s-a părut o realizare deproporţii münchhauseniene. Cemai impact acolo, ce tsunami stîr -neşte la Antena Satelor dispariţiavedetei, de parcă ar fi declanşarearăzboiului troian! De pierdereasanitarului insectivor ce le apăraculturile de dăunători, pe localniciîi doare în pălărie, vax, altceva îiscandaliza pe ei: cum că le-a fostşterpelit „ceasornicul” lor deştep-tător (amplasat scenografic –colac peste pupăză – tamanîntr-un tei „care te adormea demirosul floarei”) şi nu mai ştiau

acum, fără sirena fabricii, cînd săplece la muncă! Sigur, în realitate,pupezele nu cîntă decît în sezonulîmperecherii, cîntatul matinal zil-nic fiind treaba cocoşilor (capabilicică să anticipeze zorii zilei – dupăun studiu al Universităţii din Na -goya – graţie propriului lor ceasbiologic), dar pesemne că ăia erautoţi plecaţi în Spania la cules degăini. Spectacol de zile mari alenormităţii şi al băşcăliei montatîn stil Rudolf Raspe, rîzi pînă facicrampe. Nichita l-ar fi rezumat aici,probabil, cu drăgăstosul lui salut„Te pu-pu-pup în..., bătrîne!”.

Emil Lungeanu

M-am ocupat prea multde personaje ca sămai pot alege ușor.

Le-am admirat pe Beatrice și

Kriemhilda din copilărie, pe Elec-tra și Andromaca. Le prețuiescaparte pe cele care-și pot contra -zice ori renega tatăl pentru iubit:Jessica, Hermia și Julieta. Dar măfascinează cele fundamental și ire-mediabil rele: Milady de Winter,Lady Macbeth, Margareta de An -jou. În literatura română nu mi-amgăsit favorita. Otilia, Adela, Doam -na T. „au părțile lor”, ca și AltaGralla, pe care chiar soțul ei o cre-dea perfectă, pînă la proba con-trarie. Dar eu caut întregul.

Femeile literaturii ruse măsperie de-a binelea. Și totuși îmiplace Agafia Tihonova mai multdecît orice Nina și Karenina. Reve -nind la noi, am o atracție pentru

Didina, ibovnica staros telui Bo-zoncea din Groapa lui Barbu. Și,pomenind de Groapa, mi-aducaminte de fiica unui vatman dinacelași roman. Ea se îndră gos -tește de un student, moti- vîndnaiv: ...că prea citește. De-aceea amiubit-o și-o iubesc și-acum, deși amurit atît de tînără și de (ne)vino-vată, pe Francesca. Pe cea osîn-dită să se învîrtă veșnic, ca ofrunză în vînt, în brațele iubitului.Pedeapsă o fi asta? De cînd amaflat – aveam vreo șase ani –povestea ei și am văzut-o îngravura lui Doré cu cartea despreLancelot în poală, am iubit-o peFrancesca Malatesta da Rimini. Dece? Că prea citește!

Voi aborda altfel între-ba rea cu personajul fa-vorit feminin, neavând

memorie. Pe la finalul anului2014 am citit romanul Plat-forma de Mi chel Houellebecq(apărut în Fran ța în 2001, tradusîn România în 2003, cu o a douaediție în 2011) – m-a șocat unpersonaj feminin, Valérie, îndră-gostită cu disperare, „fericită”,care a dus libertinajul la ultimeleconsecințe, de-a dreptul aber-ante pentru un cititor clasic. Nu

mă mira, franțuzoiacele din cărți întrec orice imaginație în artasexului (și a lipsei de prejudecăți), fiind și mari amatoare de „tur-ism sexual”, dar... Pe cât citeam, pe atât mă gândeam la judecataautorului francez Michel Houellebecq, de o rară duritate în tot cescrie: ce-i va oferi el acestei Valérie suprasenzuale (probabil nim-fomană) la final, „cum se va termina povestea”? Pentru mine, scri-itorii bărbați sunt vinovați de punerea la zid a personajelorfeminine, a femeilor frumoase imorale în particular (singure saumăritate), expuse cu cruzime, mereu trimise în iad. Așa cum măcam așteptam, Michel Houellebecq o execută pe Valérie cu orafală de mitralieră, pe plajă – dinspre ocean (era pe o insulă aThailandei), coborât dintr-o barcă, un „terorist” musulman a tras(și a pus dinamită cu cuie, explodată în rândul turiștilor care sebucurau de viață, un adevărat măcel)... Slavă cerului, măceldintr-un roman. Numai că... Aici voiam să ajung, „abordând altfelîntrebarea”, atenție – la câteva luni după ce am citit cartea (ream-intesc, eu am citit-o în 2014, dar ea a apărut în 2001 în Franța),aud de o tragedie reală: „Tunisia a fost zdruncinată puternic înurma atentatului terorist din stațiunea de la Marea MediteranaPort El Kantaoui-Sousse, din 26 iunie 2015, când 39 de oameniau fost omorâți de către un student tunisian înarmat cu un au-tomat Kalașnikov. Teroristul, ucis de forțele de securitate tu -nisiene, comisese atentatul în numele organizației Stat Islamic.Majoritatea victimelor sunt turiști britanici, dar și germani șifrancezi”. Fără doar și poate, între acești turiști executați era și oValérie... reală. Același scenariu, teroristul a venit dinspre plajă cuo mitralieră Kalașnikov ascunsă într-o umbrelă. El a intrat în HotelulImperial, traversând piscina, trăgând la întâmplare în oameni, pemăsură ce înainta… Gruparea extremistă sunnită Statul Islamic (SI)a revendicat într-un comunicat dat publicității, subliniind că atacula vizat „cuiburi ale desfrânării, viciului și apostaziei din orașulSousse”... Personal, sunt convins că studentul citise romanul Plat-forma și că a pus în practică, în 2015... exact ce a citit, publicat din2001! Tunisia e protectorat francez. Nu mai pun la socoteală căMichel Houellebecq a crescut în Algeria, țară vecină Tunisiei –clarvăzător scriitor!

Liviu Ioan Stoiciu

Dacă admitem că, prinfenomenul alchimic alunei intertextualităţi, şi

lumea ficţională pătrunde în ceareală, nu numai invers, că ne ra-portăm adesea la modele artis-tice, că se trăieşte, se suferă şi semoare ca în literatură, atunci re-cunosc: în privinţa personajelorfeminine am fost un afemeiat, nuam avut o singură iubire. Mai întâi,în perioada şcolarităţii, când în-văţam un fragment din Homer,am fost îndrăgostit de Elena din

Troia (mai ales că, în vremeaaceea, rula şi un film faimos, făcutdupă Iliada). Mă extazia ideea su-perlativităţii. Cea mai frumoasă fe-meie din lume îmi producea mariemoţii. Am fost gelos când amdes coperit că Goethe i-a oferit-olui Faust, pentru un experimentmefistofelic. Dar au existat şi altefemei din literatură în viaţa mea,corespunzând diferitelor etapeale acesteia: copila serafică Beat-rice Portinari, dar şi nevinovataFrancesca da Rimini, victimă ageloziei, Emma Bovary, captivaunei idealităţi, asemenea cava-lerismului pentru Don Quijote, pecare am compătimit-o şi nu amînţeles-o prea uşor (o femeie com-plicată, a cărei infidelitate moti-vată de anostie mi se păreare probabilă), Anna Karenina, ovariantă (de coloratură) a celei di-nainte, şi multe altele. Din lite -ratura română, m-au impresionatAdela lui Garabet Ibrăileanu, im-petuoasa şi imprevizibila OtiliaMărculescu, a lui G. Călinescu, dar,mai ales, m-am îndrăgostit de ru-

soaica iluzorie a lui Gib Mihăescu,femeia visurilor, aşteptată cu ne -răbdare şi ratată din stupiditate şinenoroc. Dar femeia apare, în li -teratură şi în viaţă, în ipostazemultiple: iubită, mamă, creştină,oropsită... Nu mi-a plăcut avariţiaMarei, deşi abnegaţia ei este co -pleşitoare, în schimb, m-a impre-sionat până la lacrimi Fefeleaga.Admiraţie, până la afecţiune,mi-au produs scriitoare preferate,devenite, ele însele, un fel de per-sonaje legendare: Emily Dickin-son, Virginia Woolf, Sylvia Plath.Femeile sunt fiinţe delicate, de omare sensibilitate, făcute să com-plinească bărbaţii, diferite deaceştia, nicidecum egale. Le felicit,la început de martie, dorindu-le săfie întotdeauna frumoase, iubite,încântătoare. O atenţie specialăpentru doamnele mele dragi,mama mea, care nu mai este, darcare a fost de un devotamentnemărginit, fiica mea, Antonia,care m-a făcut bunic, şi soţia mea,Simona, care mi-a dăruit bucuriaunui fiu, pe Paul Mihai.

Paul Arețu

Horia Gârbea

Am stat ceva să mă gân-desc! Adolescentul dinmine ar fi zis Maria Flo-

rescu, din Cireșarii – și aveam, o!,destule argumente. Pretins-sofisticatul din mine ar fi înclinatspre personajul cu nume exotic,Laguna, din Dulce ca mierea eglonțul patriei, carte pe careîncerc de vreo 40 de ani s-o re-scriu. În fine, copilul ar fi strigatrepede: Vulpea din Micul Prinț!La urma urmei, cea mai femininădin toate... „Îmblânzește-mă!”...

După ce m-am gândit un pic,am ales-o totuși pe Otilia Valeria Coman, personajul central al ro-manului – căci roman este, în ciuda aparențelor! – Fals tratat demanipulare, o carte pe alocuri halucinantă, în care o fetiţă îșiregăsește tatăl întors din pușcăriile şi lagărele de muncă politicedoar pentru a-l vedea murind într-un mod îngrozitor, devinezidăriţă pe un şantier, e cerută de soţie în ziua în care îl cunoaştepe cel care avea să-i fie soţ „până când moartea ne va despărţi”, seconfruntă cu Securitatea toată viaţa, chiar şi după Decembrie1989, când se decide să iasă în stradă, apoi să organizeze fragilasocietate civilă, ajungând la tribuna unor manifestaţii cu sute demii de participanţi, după care „Numai împreună putem reuşi”obţine Marea Schimbare, care însă se face praf în patru ani, dreptcare ea se dedică integral muncii sisifice de a aduce la lumină tre-cutul recent, alături de dragul ei soţ, şi în tot acest timp scrie, scrie,scrie, poezii, proză, eseuri. O viaţă fabuloasă, un personaj literar (şireal) formidabil, personajul meu favorit, Ana Blandiana.

Tudor Călin Zarojanu

1514 Ancheta de martie Ancheta de martie MARTIE, 2017MARTIE, 2017

) )

Kristin Lavransdatter! Tri -logia lui Sigrid Undsetcuprinde volumele Cu-

nuna, Stăpâna casei, Crucea, încare drumul eroinei de la pă cat,ispășire și moarte e un pretextpentru demonstrația că, indife -rent de distanța în timp, pro -blemele fundamentale ale ființeispirituale rămân aceleași. Indi -ferent de progresul relațiilor in-terumane, indi ferent de schim- barea unor paradigme (păcat, is-pășire, de exemplu), forța uneipersonalități autentice a frumu -seții feminine, la orice vârstă saula orice încercare a vieții, simțu -rilor sau a rațiunii, scoate eroinaromanului din tiparele unei tipo -logii prestabilite.

Este imprevizibilă asemeneavieții, este puternică, pasională,abulică, mândră, consecventă,sur prinzătoare, contradictorie.

Un astfel de personaj duce înspate o adevărată saga, cândsimplă, când complexă, dar per-fect autentică.

Un film n-ar putea avea forțaacestui roman și, deși o minu -nată actriță, Liv Ullmann, a jucatîn 1995 acest destin, eu rămân lafilmul creat pe loc de minteamea atunci când citesc cumfrigul și căldura creează polifonicun spațiu uman.

Olga Delia Mateescu

Nu știu cum se face, darconstat (și nu cred căsunt singurul) că eroi -

nele din cărți par mult mai „vii”,mai atrăgătoare, mai coerente îndestinul lor decât oricare dintre fi-ințele reale cu care ne-am inter-sectat existența. Anna Karenina,Otilia lui G. Călinescu, Grușenkalui Dostoievski, Adela lui Ibrăilea -nu, Julieta lui Shakespeare, Ode -tte a lui Proust, Lelia lui Brebanetc. ne captivează interesul și ad-mirația constantă într-o măsurăneegalată de nici una din nume -roasele sau, mă rog, după caz,puținele noastre partenere dedelicii y compris de dezastre sen-timentale, căci cele amintite maisus își păstrează etern, neștirbite,farmecul, misterul și aura lor, in-tangibile.

În ceea ce mă privește, per-sonajul feminin favorit, la caremult am visat în prima tinerețe,este Eula Varner, memorabila,senzuala apariție din trilogia luiFaulkner, Cătunul, Orașul și Casacu coloane. Iată cum începemarele prozator american capi-tolul din Cătunul, care chiar așase numește, Eula Varner, în tra-ducerea lui Eugen Barbu (vorbavine...) și a lui Andrei Ion Deleanu:„Când a intrat Flem Snopes vânză-tor în prăvălia tatălui ei, EulaVarner n-avea nici treisprezece ani.Era cea mai mică dintre cei șai --sprezece copii, plodul, cu toatec-ajunsese și-ntrecuse pe maică-saîn înălțime încă de la zece ani.Acuma, cu toate că nu împlinisetreisprezece ani, era mai voinicădecât multe femei mature și chiarși sânii ei nu mai erau conurile mici,vârtoase, cu vârfurile impetuoaseale pubertății sau fecioriei. Dim-potrivă, toată înfățișarea ei sugeraun simbol din vechile timpuri dio -nisiace – miere-n lumina soarelui șistruguri cu boabele plesnind, sângestors, curgând din vița fermecată,zdrobită sub călcătura dură, ra-pace a copitei de țap. Părea să nufie un exemplar viu al contempo-raneității, cât mai curând viețuindîntr-un vid prolific, zilele-i urmân -du-se una după alta îndărătul

parcă al unui ecran insonor de sti-clă din dosul căruia părea s-as-culte, într-o năuceală posomorâtă,cu o cumințenie plictisită, moște -nire a unei maturități mamare,creșterea propriilor organe”. Cevreți mai mult?! Păi să nu fii fasci-nat?! Și ăsta e doar începutul!Fiindcă, potrivit tuturor regulilorcompoziționale învățate de noi înșcoala primară, după această „in-troducere” urmează „dezvolta -rea”, „punctul culminant” și „în- cheierea”, cu o Eula Varner per-fectă, de care se îndrăgosteștefără finalitate personajul-raison-neur al trilogiei, Gavin Stevens(căruia, pare-se, i-a fost model pri-etenul lui Faulkner, Phil Stone). Bamai mult, sentimentele lui Gavintrec, platonic, și asupra fiicei Eulei,Linda Snopes, care, din cauzaunei răni primite în războiul civilspaniol, nu poate vorbi normal, cisunetul cuvintelor se aseamănăcu sunetele scoase de o... rață. Șide aici (geniul lui Faulker!) rezultăuna dintre cele mai tulburătoarescene de dragoste din întreagaliteratură universală, între un băr-bat iubind fără speranță și fiicamarii lui iubiri, Linda, care... mă -căne!

Merita sudistul ăsta Nobelul,nu-i așa?

Ioan Groșan

Femeia după 30 de ani

Cu alte cuvinte, de fapt ace-leași ca atunci când înscenam.

Mai mult un episod livrescdecât tandrețea, cinismul, ru -tina, indiferența care înconjoa -ră sexualitatea neplauzibilă afostei iubiri.

Deci, cu aceleași cuvintecare descriau într-un poem iar -ba pri mei îmbrățișări mai moaledecât șalul din jurul gâtului

Ginei Pa trichi la Gala Uniter, înainte de moarte.Vedeți Dumneavoastră, Ana Pavlova, mi-aș fi propus să răs -

pund întrebării discrete a domnului Ștefănescu cu evocarea Clav -diei Chauchat.

Știți, rusoaiaca aceea din Zau berberg, văzută din spate înspreceafa erotizată palpitant de bolnavii de tuberculoză din preajmă.

N-am un cuvânt mai bun pentru ceafă. Glezna, oare, sună mai bine pentru că nu insinuează porcul?Această Claudia care mi-a ocu pat tinerețea n-are copii mari și

N-ar vrea să se tăvalească cu mine în zăpada artificialăCu purpura proaspătă a târgului de Crăciun lovit de marocanul

fugar. Ea atinge o dată pe an pe furiș moaștele Sfântului Dumitru cu

Emoția primei noastre iubiri de la Păltiniș, din l974. Pe-atunci Noica șușotea vii torului șoricel asasin din chilie Ver-

setele libertății strâmtorate. Nu (ne) mai interesează.Era apoi o altă prietenă din tinerețe, Lotte. La Weimar. Credea

că recuperează către sfârșit ce nu fusese posibil cu decenii în urmă.Când își trădase iubitul genial pentru prietenul ales.Hai s-o luăm de la-nceput, să fie ca atunci, să dăm iernile și

Ve rile și primăverile și toamnele îna poi pe repede, Dar ele se duc de-a valma cu seculi, cu crinoline, cu lavandă,

pioniere și navetiste, cu șoaptele tuturor cu totÎn explozia de empatie a secundei integratoare.Ea nu va mai recupera niciodată nimic, decât filmul Radio grafiei

cvasifinale, zâmbetul știrb, pântecul bilos și Pensia ridicolă a visă-torului tardiv.

Unde sunteți, dragi și bune prietene?N-am fost niciodată, răspund ele în cor și pe rând. Ne-am tot înșirat degeaba în așteptarea ta de zeu tânăr netot

Și lacomFără să știm că semănăm cu eroine din Thomas Mann sau

Thomas Bernhard. Vrăjeală, Entzauberung!Nu ne-a păsat de tine decât în măsura în care ne-ai uitat până

acum Atât de ospitalier cu viața ta burgheză automilostiv irespon -

sabilă. Lasă-ne, ocupă-te singur cu noi, dar fără noi.Actrițe, poete, adolescente, crainice, încheietoare de pluton ale

apocalipsei aniversare.Poate știți, apocalipsa, în sensul etimologic absolut, înseamnă

Îndepărtarea voalului de pe chip. Tot încerc să vă descopăr, dar degeaba. Lasă-ne, te rugăm, e giulgiu, nu voal. E banal, nu literar. Când ceri un text despre personajele tale feminine preferate,De 8 martie 2017, la rugămintea domnului Ștefănescu Care ascultă în februarie mierla izgonită de încălzirea globală

Din Englischergarten la marginile Bucureștiului ăsta așa cum eE ca și cum ai vrea să muți, ca la Hamburg, la venirea iernii,

toate lebedele dintr-un iaz ultracentral artificial în laguna nordicăne sfârșită, într-o singură jumătate de zi.

E prea târziu pentru asta. Prea devreme nu va mai fi vreodatăpentru noi.

Sau ca atunci când arătându-i soacrei mele fotografii din Mus-cel de la începutul secolului trecut

Și-a recunoscut mama adolescentă într-un grup de nuntași.Atunci veseli, acum doar mumificați.

Uite ce e, așterne gros gelul pentru sporul testosteronului.Dublează jetul de Corega pe gingii, iar când vii de la cimitirulUltimei despărțiri între colegii de liceu

Fă jogging în loc să-ți plângi de milă.Citește albumele de absolvire decolorate ca pe fake-news-uri

fatidice ale adevărului etern amânat.Vezi că e una Ferrante aproape anonimă care scrie încontinuu

Și cu imens inexplicabil succes despre fosta ei prietenă dinCopilărie, uită de femeile romantice sau impresioniste Prelinse dinimaginația vreunui homofil proustian.

Nu sunt ce par a fi nici măcar de 8 martie.Nu-mi vorbi nici de ciutanii digitalizați, acefali, de rețele anti-

sociale și infosfera rostogolită în mâlul contagiunii Metafizice fărăfilosofie.

Eu am trăit analog, în dictatura și în mijlocul universului.N-am fost fericit, ci extatic.Lăsați-mă în plata mea. Fac eu cinste.

Emil Hurezeanu

Deşi femeia a fost pre -ţuită, generic vorbind,pentru multele ei cali -

tăţi relaţionale, gândul meu se în-dreaptă acum înspre un personajfeminin de altă factură, mai puţincunoscut şi citat, dar nu lipsit demerit, din literatura română – AnaStavri. Este o creaţie a romanciereiHenriette Yvonne Stahl (un alterego al său, de fapt) şi se evidenţi-ază mai mult prin căutarea de sine

decât prin învestirea în raporturiomeneşti, fără ca acestea dinurmă să lipsească, ba dimpotrivă:Ana Stavri este minunata prietenădin Între zi şi noapte, gata săierte totul şi dă ruind zile de viaţăprin străda niile ei demăsurate, to-talmente ne con venţionale, esteiubita umilă şi supusă, până lapierderea de sine, din Pontiful,tânăra neobosită în a pune între-bări incomode şi a căuta răspun-suri prin forţele proprii din Calearobilor, discipola onestă din Mar-torul eternităţii, martora afec-tuoasă a destinelor celorlalţi dinDrum de foc. Urmărindu-i vulne -rabilitatea, caracterul impresio -nabil, tragismul dependenţei dedragostea afectivă şi fizică, dinPontiful, auto distructivitateaadu să de propria bunătate şi îngă-duinţă, îi simţim prezenţa ca peun frea măt aducător de prospe -ţime şi autenticitate. Nimic nu odetur nează totuşi de la propriul

destin, nu-i diminuează persev-erenţa pe calea spinoasă a aflăriimarilor adevăruri, oricât de in-grată ar fi poziţia ei în lume şi chiardacă se înfăţişează cititorului ade-sea confuză ori de-a dreptul ridi-colă. Că derea ei, niciodată defi-ni tivă, o ajută să-şi aprofundeze,smerită, judecăţile despre oa-meni, să-şi limpezească ţelul, sprea se ridica îndată, mai puternică,mai dem nă, mai decisă.

Admiraţia mea faţă de AnaStavri a crescut în timp, odată cumeditaţia asiduă pe marginea ro-manelor unde apare, depozitară aunor inestimabile taine. Nu-i potuita cuvintele, care captează rea -lităţi greu, aproape imposibil deredat, trăite însă cu certitudine:„Am simţit iarăşi în mine acel vidabsorbant, sacru. Am închis şi euochii. Nu mai existam decât eu, înmine însămi. Totul era arzător şifără seamăn de calm. Eram cufun-dată în încredere şi în aşteptare”.

Simona-Grazia Dima

Uite că nu m-am gânditpână acum care estepersonajul literar femi-

nin cel mai îndrăgit de mine. Nicinu ştiu ce răspuns să dau. Măgândesc repede şi oscilez întreNastasia Filipovna, Alexandra dinDespre eroi şi morminte şi, de

ce nu?, doamna Bovary. Cred căîn această privinţă mulţi autori aucam acelaşi gust. Nu poţi tu, larândul tău autor, să te ataşezi depersonaje şterse, voit şterse dinmotive estetice, dar tot şterserămân. Ne atrage ce e spectacu-los, provocator, personajul careexprimă o rebeliune, o frondă, oatitudine nonconformistă, per-sonajele care ies din tipar. Dacăpersonajul este de gen feminin,cu atât mai mult caracterul săurebel iese în evidenţă. Dar unautor care creează asemenea per-sonaje riscă enorm – uneori nu econştient de aceasta –, deoarecedistanţa dintre veridicitate şi falseste foarte mică. Poţi, altfel spus,să schiţezi un personaj cu toatedatele care să-i asigure interesul

cititorilor, dar poţi rata din cauzaunor accente prost distribuite.Personajul atunci nu e credibil, înloc să fie patetic e caraghios, cualte cuvinte, am căzut în falsitatede unde nu ne poate salva decâtpropriul curaj de-a rade tot ceeace am făcut până atunci. M-auatras, desigur, personajele-pro -bleme fiindcă literatura spre careaspir nu este una descriptivă, „peorizontală”, ci acea literatură caresondează, vorbă mare, abisurile.Personajele amintite creeazăprobleme şi nu sunt comode. Dar,cum se spune, ceea ce ne place înliteratură nu ne place şi în viaţă.Să ai, aşadar, chiar de-a face cu oNastasia Filipovna nu deloc plă-cut. Asta ca poantă pe post demărţişor...

Dan Stanca

Mi-a plăcut, din prima,Leontina. În ciudacons trucției progra-

mat postmoderne sau, poate,tocmai de aceea.

Doamne, ce puzzle colorataceastă fată-băiat. Leon&Tina. E lavârsta la care adolescenții care

citesc se regăsesc; și adolescen-tele care fac un sport de echipă; șicei care au trăit în comunism; șicei care au stat la internat. Într-unoraș S care e, de fapt, Sighișoara.La tot ce face, spune, se spune de-spre ea, antologică rămâne de-scrierea de la p. 155-156 (PupaRussa, Editura Humanitas, 2004).Se ia de pe stradă de către autorun personaj bărbat care vede înfața lui o tânără femeie. Se alege,ca discurs narativ, verbul la per-soana a doua fiindcă GheorgheCrăciun știe că nu-i la îndemânaoricui. Și se detaliază îmbrăcă -mintea, încălțămintea, mersul,călcătura, încheieturile, posturile,părțile anatomice, puzderia destări trezite în el. Iată doar cum în-cepe o descriere antologică de

personaj feminin: „Așa, întâlnind-ope stradă, văzând-o înaintea ta lanici zece pași, într-o rochie de varăscurtă și largă, vaporoasă și roșie,descopereai în mersul ei nervos, încoapsele prelungi și în pulpele zvel -te, arămite de soare, o simultanei-tate de mișcări aproape imposibilde descris, lăsându-te cu respirațiatăiată. Tu erai un bărbat obosit,plictisit, care se întorcea de la servi-ciu, și ea era o femeie cu mersulagil, de o indicibilă prospețime. De-veneai brusc atent, surescitat,grăbeai pasul...”. Citește tu mai de-parte...

(Mariana Gorczyca, născutăpe 1 martie , carevasăzică, când lao adică vine vorba de mărțișoare,mă prind la pieptul Temei cutemei)

Mariana Gorczyca

Nu e ușor să scrii despre poezia lui Ma-rian Drăghici. Mă aflu în situația celui căruiaîi place o femeie frumoasă, aproape e topitdupă ea, dar nu știe cum s-o abordeze, deunde s-o „apuce”. Asta din mai multe motive.Primul ar fi acela că autorul știe perfect să-șiînchidă poarta biografică, după ce și-a între-deschis-o doar puțin, atâta cât să-ți incite cu-riozitatea. Dau un exemplu: în recent apă- rutul volum Lunetistul & cocoșul de tablă(ediția a II-a, Editura Tracus Arte) există poe-mul (cu o conotație ludică fină) Caracal Si-ghișoara mea. Te-ai aștepta la un soi demărturisiri lirice despre spațiul natal, căcipoetul e născut nu departe de celebra, lanoi, așezare de câmpie. Aș! Poemul sare, ab-solut surprinzător, spre cu totul altceva: „Nu-miți-mă Ismael și basta,/ lăsați-mă să plec însfârșit pe mare/ cu păhăruț cu tot/ și roza men-tală în păhăruț,/ răsare luna din păhăruț/ nuMoby Dick ucigașa lui Ahab,/ numiți-mă așa/(poftim banii, doamna Eleonora)/ și luați-vă

mâinile de pe mine/ și de pe Sighișoara mea”.Se va spune că aceste sincope, aceste bruștetăieturi și sărituri spre un sens nou sunt ti-pice discursului postmodernist. Da și nu: da,fiindcă Marian Drăghici știe poezie, știe nou-tățile ei compoziționale și profită, cum e șinormal, de ele; însă nu, deoarece autorul de-pășește tehnica postmodernistă, configu-rând un univers construit cu mare migală, deo coerență absolut recognoscibilă cu fiecarevolum. Iar „binomul” emblematic al spațiu-lui său este dat, după părerea mea, de teamade moarte și scrisul ca salvare a ființei. Se potcita numeroase, memorabile versuri în spri-jinul celor spuse mai sus, din toate cărțile luiMarian Drăghici. Iată: „poate că totuși există/ceva mai real decât neantul domnule beckett/iubirea unei femei ce nu mai este/ (moartea nune-a despărțit, nici uitarea)/ și de care deodatăți se face dor, la modul că/ ai pleca de pe pă-mânt// ai pleca de pe pământ/ dar încă nu etimpul” (Ceva mai real decât neantul, din

volumul Lumină, încet). Însă chiar actul scri-sului, chiar poezia ca antidot al morții, sunttratate cu un scepticism – cum să-i zic? – ma-zilescian, precum în splendidul poem Uku-lele: „Încă din timpul vieții mele/ (n. 1953 – m.2009)/ am decăzut scriind versuri/ la Limaîntr-un bar./ Lima toată este un bar./ Lumea,ca să zic așa,/ e Lima.// Nu mă ajutau la nimicversurile./ Nici să port cât mai discret în mine/mormântul femeii,/ nici să-mi leg mai zdra-văn/ șireturile la bocanci/ seara, când ieșeamîn Lima/ la un bar./ Semn că poezia,/ cu saufără majusculă,/ este altceva/ și mai ales/ alt -undeva./ Nu în versuri./ Nici măcar într-o cartede versuri,/ cum pretinde aici la Lima/ lumeadin bar.// Și totuși alte munci,/ într-adevăr se-rioase,/ nu am făcut”.

Există câteva cuvinte-cheie în poezia luiMarian Drăghici, cuvinte-laitmotiv, ce revincu obstinație în discursul său, ca un soi dememento al unei existențe dramatice, mereula limită: păhăruțul, lunetistul, cocoșul detablă, negresa. Și cred că nu întâmplător elereapar în absolut tulburătorul poem, dedi-cat lui Nino Stratan, de la sfârșitul antologiei,Caii de la biclă sau re-capitularea, poemcare ar merita citat în întregime. De fapt, car-tea de față, precum orice antologie, este ore-capitulare, adică un, poate, final de etapăși un nou început.

Și, ca să mă joc și eu puțin cu cuvintele,ediția a II-a de la Lunetistul & cocoșul detablă este și o re-capitalizare. Re-capitaliza-rea unui mare poet.

„Adevărul e că nu prea maimerită să fii, azi, un intelectual criticși un cetățean în deplinul sens al cu-vântului. Argumentele tale nu vor filuate în seamă sau vor fi răstăl -măcite, preocupării tale sincere i sevor găsi dedesubturi și culise mur-dare (precis te plătește cineva să daiîn țărișoară, s-a scris despre asta șiîn România Mare), îngrijorarea ta,când se va manifesta, va fi ironi -zată, profilul tău va fi maculat nuîntr-un fel sau altul, ci în toatefelurile.”

Și atunci, cui folosește Publi -zistik? Și de ce ar încerca cineva, înmod lucid, o apropiere de aceas tădulce-amară specie literară? În -tr-un volum care poartă titlul cuiri zări filozofice Aproape liber șicare are meditații curajoase și in-serții fine pe această temă, tot li -bertatea este răspunsul: „Aici aitoată libertatea din lumea scrisului,condensată într-un număr fix desemne ce pot fi montate oricum, peorice temă, în orice registru, cudublă, chiar triplă intenționalitate.Numai previzibil, flasc, moralizatorși plicticos să nu fii”.

Între acești doi poli, circum-scriși în citatele de mai sus, se re-liefează volumul Aproape liber.

Publicistică, 234 de pagini, Edi-tura Curtea Veche, București,2016, de Daniel Cristea-Enache,etalând „o descriere posibil ade-vărată a lumii”**, precum odini oarăcronicarii, în capitole de tip pou -pée russe: Judecăți, Politicieni șiintelectuali, Un alt public, Schi -ță de portret, Carrousel, Zonalirică.

Publicistica din volumulAproa pe liber poartă cu eleganțămarca stilistică a lui Daniel Cristea-Enache. Dacă ar fi vorba doar deatât și ar fi, în sine, o realizare. Ceînseamnă scrisul ca meserie, dusdincolo de genurile literare ma-jore în uzură și cotidian, practicatecu tenacitate, consecvență și odoză bună de idealism în che -narul procustian alcătuit din timp,temă, număr de semne și, culmea,inspirație, cerute de rubrica per-manentă a unei reviste ori a unuiziar, o știu doar cei ce se încumetăla acest lucru. A trece de tava -nul de sticlă al rutinei, al feed-back-ului (care trebuie cu grijăcernut, decelat), al blazării, uneori,e o izbândă personală în sine,demnă de prezentat în cărțile dedezvoltare personală în trend. Șimai este, mai presus de toate, lu-

ciditatea. O luciditate care per-mite racordarea la realitatea fic -țională (iată!) ori socială, în funcțiede direcția rubricii, dar și la locul șirolul exact al cronicarului și alomului în peisajul în care și eltrăiește supt vremi, luciditate careîi permite să transcendă „Prezen-tul, strâmtoarea îngustă a clep-sidrei” și ca un Ianus să vadă și sădiscearnă dincoace și dincolo deacest punct. Cum se mai poatescrie curat, sănătos, cu miez este oîntrebare la care cu greu putemgăsi răspuns. Totuși, această per-formanță o reușește Daniel Cris -tea-Enache în volumul Aproapeliber. Articolele lui Da niel Cristea-Enache sunt scrise într-un toncald, aproape confesiv, chiar șiatunci când atacă frontal subiectedintre cele mai incomo de, maiabrazive, de care puțină lume sepoate apropia fără teama de vătă-mare. Există o eleganță nobilă, demult apusă, de turnir ca valeresc în„atacul” oricărui su biect. O deli-catețe aproape izvo râtă din tr-unbun-simț nativ. Orice temă, su -biect, persoană sau personaj sunttratate cu același res pect și con-siderație. Pentru Daniel Cris tea-Enache nu par să existe teme mici

și mari, subiecte minore și majoreori cel puțin nu lasă să se între-vadă aceasta. Cu bucurie aproape,metodic, atent la detalii și nuanțe,la premise și consecințe, la sine șila public, el face demons trații devirtuozitate și, cu spirit didactic, dela A la B, etalează pas cu pas, ca înrezolvarea unei probleme de geo -metrie în spațiu, întreg itinerariulcălătoriei în care își duce cititoriipentru a spune în final, nu pentruaceștia, ci împreună cu aceștia,quod erat demons trandum. Pelângă această ma- nieră galantăde dezbatere, există în stilul caremarchează publicistica o fasci-nantă fuziune între înalta elocințăde for antic și curajul și pasiuneaunui toreador care ia taurul decoarne, sub privirile admirative oristupefiate ale cititorilor. De aceea,lectura acestui volum este una pa-sionantă, situată undeva întremontagne russe și carrousel, la felca timpurile, defel plictisitoare, pecare autorul le trăiește și desprecare nu se sfiește să scrie. Tonul lorconfesiv, de jurnal ori, într-o fro-mulă mai modernă, de blog,atrage cititorii. Dar mai sunt apoivolutele de idei și delicata dan-telărie stilistică datorită cărora firularticolului gli sează cu siguranța șieleganța unui atlet evoluând laproba de patinaj artistic. De-scoperim aici haina povestitoruluipe care Da niel Cristea-Enache oîmbracă, în șirând însă poveștile ao mie și una de zile postrevolu -ționare scrutate cu amara expe-riență a unui decrețel. Articolelecuprinse în carte acoperă o pe-rioadă de șapte ani, ele apărând înpublicațiile 22, Dilema Veche (on-line), Suplimentul de Cultură, Ob-

servator cultural, România literară,Viața Româ nească, Timpul, Lite -ratura de azi, Adevărul și, în toatăaceastă perioadă, în toate acestearticole, impresionează faptul căDaniel Cris tea-Enache nu uită că,înainte de toate, scrie despre oa-meni și pentru oameni. Oameni încarne și oase, cu sentimente, cuemoții, cu destine, care trăiesc și eicu pâine și apă și poate și cu lec-turi (deși acest din urmă punct, oștie, este, în cel mai fericit caz,opțio nal) și că și el, cronicarul, esteîntâi de toate un om între oameni.O profundă empatie pentru ceicare nu sunt nici îngeri, nici de-moni, nici semizei, ci pur și simpluoameni. De aceea nu demolează,nu desființează, nu șterge dincartea vieții, ci lasă întotdeauna,indife rent la acutele atinse delumea dezlănțuită, lasă, așadar, locși în țe legere omenescului și, prinaceasta, firescului, asumându-șicondiția, de multe ori ingrată, demediator.

Cronicarul motiva odată scrie -rea Letopisețului „ca să nu seînece anii cei trecuți”. Publicisticalui Daniel Cristea-Enache este șiun manual de exerciții de libertateși echilibru ca nimeni să nu sepiar dă în panorama deconcer-tantă a prezentului.

* Jean Claude Guillebaud, Gus-tul viitorului – citat în Estetica întremediere și sinteză, Mircea Muthu,Limes, 2016.

** Roger Pouivet, La réalité despropriétés esthétiques – tot în Este -tica între mediere și sinteză, MirceaMuthu, Limes, 2016

1716 Panoramic editorial Panoramic editorial MARTIE, 2017MARTIE, 2017

Andrea Hedeș

Ioan Groșan

Nicoleta Milea

Atracţia lui Ioan Evu către farmeculadânc, puternic, răscolitor al cuvântului s-aconcretizat de-a lungul timpului în volumeleprimite cu o deosebită căldură de cititori: Fe-reastră de apă (1982), Fără armură (1984),Somnul în munte (1986), Poet de bunăvoie(1996), Cetatea moartă (1998), Drei Dichteraus Rumänien/Trei poeţi din România(Ioan Evu, Gheorghe Mocuţa, Sorin Roşca)(1999), Însoţitorul umbrei (2003), Cenuşavorbitoare (2006), Amintirile unui pitic dinvremea când era mic (2007), Elogiul furtu-nii (2012), Cartea consumatorului de poe-zie (2013).

Apărută la Editura Paralela 45, 2016, Pi-teşti, Înger de pază este – în termenii lui Um-berto Eco – „opera aperta” (operă deschisă),câtă vreme gustul de viaţă şi gustul demoarte se întâlnesc într-un amestec miste-rios de fericire şi nefericire, două stări diame-tral opuse, asupra cărora iubirea exercită oforţă absolută. Contextele adecvate pentru aface conceptele operante sunt chiar po-emele, care dau seama de pretextele dis-tincte esenţiale create: „Despre toate acesteapoemul tău/ ar fi putut să tacă dar uite/ cum teia târfa de viaţă la întrebări/ într-o dimineaţăoarecare/ când descoperi în oglindă/ un chipostenit amintind vag de tine” (Neutrino).

Unitare prin structura compoziţională,cele două părţi ale volumului – I. Înger derezervă şi II. Calendar fără duminici (Exer-ciţii de neuitare) – sunt expresia gândiriiartistice a creatorului despre renaşterea priniubire şi lumină, despre poemul pe care îlvisează de o viaţă, despre moartea caredăruieşte diplome de excelenţă, despre cu-vânt şi tăcere, despre porţia de paradis hără -

zită încă înainte de a te naşte, despre altcevace ar mai fi de spus, despre traficanţii de în-geri în travesti, despre începutul unei altevieţi, despre cel mai frumos poem de dra -goste, despre poetul mesteacăn, despre unDumnezeu care „ne-a dăruit încă o zi/ pe careo vom irosi/ în goana contracronometru/ dupăo fericire tot mai abstractă” (A trăi pentru afi), despre un calendar fără duminici, temefundamentale pentru definirea personalităţiilirice a poetului, în coordonatele ei proprii,unice, cu predispoziţie spre reflecţia tonică şiretorica originală, orientând mesajul poe -melor spre condiţia umană.

Drumul prin labirintul simbolurilor filo-zofice are ca cifru „şapte”, care ne duce cugândul la cele şapte trepte ale desăvârşirii:„Astfel poetul trecea zâmbind mai departe/până hăt presus de moarte” (Poetul acela), lacele şapte ierarhii îngereşti: „Mamă uite unînger/ s-a ascuns în copacul acela/ dar i-arămas o aripă afară/ te rog haide să i-o înve-lim! implora un băieţel/ trăgându-şi mama demânecă” (Poetul mesteacăn), la totalitateaspaţiului şi a timpului: „Femeie ia copilul meu/curat ca roua pe morminte/ să-l auzim peDumnezeu/ cum se coboară în cuvinte”(Bocet), la totalitatea universului în mişcare:„În noaptea asta voi pleca/ spre nicăieri, spreundeva/ nu mai fi tristă doamna mea/ ai grijăsă nu uit ceva” (Spre ţara nevermore), la celeşapte note ale gamei diatonice, esenţa însăşia materiei: „Şi te doresc cu disperare/ fără săvreau fără să ştii/ tu rana mea vindecătoare/fără de care n-aş mai fi” (Romanţă pentru onotă muzicală), la ziua a şaptea, încunu -narea creaţiei: „În ziua a şaptea ostenit fiind/Tatăl Ceresc a aţipit/ preţ de-o secundă cât o

mie de ani.// S-a deşteptat din somn/ şi a sem-nat cel mai frumos poem/ care s-a scris vreo-dată.// Acel poem avea un singur vers:/Lumină.// Şi s-a făcut deodată/ deşi soarele erade mult pe cer/ exact acolo unde El îl aşezase”(A şaptea zi).

Cuvântul, ca logos veritabil, naşte multi-ple semnificaţii. Lumina depăşeşte valorileplastice. Ea devine aici un simbol al metafizi-cului, un autentic medium în care se mani-festă energiile creatoare. Dilatarea cosmică aspiritului nu este decât una dintre feţeleduble ale omului şi creatorului, în cuprin -derea totului ieşind din sine. Este relevantăfuziunea între text şi spontaneitatea crea-toare.

Vitalizarea formelor şi a calităţii poemelorevidenţiază creaţii de o îndrăzneală şi de oexpresivitate literară ultramodernă, ca înPoezie şi pâine: „Rentabilă e totuşi poezia./Cum ai dormi cu tâmpla/ pe-o lamă de cuţit/ca un bătrân canar/ îndrăgostit de colivia/ încare de un secol/ văzduhul a murit./ Rentabilăe totuşi poezia”.

Experienţa artistică, dar şi harul poetic îlajută să descopere noi sensuri şi semnificaţii,preexistente trăirilor. Îndemnul la transcen-dere, în corelaţia dintre naştere şi înviere, caun mister iniţiatic, e o numire a re-fiinţării princuvânt, credinţa sa în poezie ca Fiinţă: „Şi-nviforul acest neiertător/ mai lasă-mi totuşidreapta care scrie/ iar de va fi într-un poem sămor/ fă-mi Doamne învierea poezie!” (Poemulîn care voi muri).

Meditaţiile îndelungi şi profunde asuprarosturilor poetului şi ale poeziei fac din IoanEvu, cel din Înger de rezervă, un reflexivoriginal, unic, al destinelor poeziei.

Liberul exerci\iu al poetului...

Re-capituare §i re-capitalizare

Nu, nu e vorba de Vo -cile nopţii, romanullui Buzura de acumnu ştiu câţi ani, atât

de mulţi încât lasă impresia că amcoborât în preistorie, ci de ro-manul lui Vlad Zografi, Efectelesecundare ale vieţii, apărut decurând la Humanitas. Spun vo cile,fiindcă avem de-a face cu o cartecare se bazează pe factorul audi-tiv. Ioana Pârvulescu, oarecumderutant, spune că această cartenu ar trebui citită, ci ascultată. Deunde până unde? Este, desigur, ometaforă elegantă a unei doamneelegante, dar care mai degrabă îlîndepărtează pe cititor de cartedecât îl apropie. Da, cartea aceas -ta este o sumă de voci, ceea ce nuînseamnă că nu trebuie s-o citim,dar citind-o, fără să vrem, o şiauzim. Ca să fiu tranşant, voi spu -ne că este un strigăt care, ca olance, străpunge brocartul cărtă -rescian ce îmbracă fastuos EdituraHumanitas. Impulsiv anticalofil,Zografi nu se ruşinează de aceas -ta. Nu se lasă sedus de mode, nu eimpresionat de succesul altora dingeneraţia lui. După faima câşti-gată cu Pe tru acum două decenii,el putea să fie mare de tot, dar nua vrut să profite de respectiva con-junctură. Paradoxal, a stat cu min -te în banca lui şi i-a lăsat pe alţii săiasă în faţă. Ca redactor de carte, aînghiţit destule mizerii, adică a tre-buit să refacă traduceri execrabile,

dar nu s-a plâns. A fumat ţigări ief-tine, în timp ce ăia pe care-icorecta fumau ţigări scum pe. Areo demnitate ireproşabilă care aizvorât din caracterul său. Este unom care nu fuge după glorie şidoar la momentul potri vit seaşază la masa de scris. Romanulde faţă este rodul unei asemeneaatitudini. Vlad mizea ză, cum amspus, pe strigăt.

Ca şi mine, crede în ţipătulcare face praf construcţiile preţi -oase. Despre el se mai poate spu -ne că este cel mai bun exemplu alinteligenţei dezgolite. Vine nud înfaţa noastră tremurând de nervi şicu toată fiinţa la un pas de ex-plozie. Cartea sa este o ase meneadezgolire. Cu alte cuvinte, ne in-vită să nu ne mai prefacem, să nune mai izmenim, să vedem în faţăbanalitatea atroce, dar, atenţie, nucum o fac veleitarii de acum. Aceş-tia îşi închipuie că, învingând pu-doarea, ajung genii. Vlad Zografi adepăşit aceste faze de puber şi,fără să-şi trădeze vocaţia autentic-ităţii, ne învaţă că a fi simplu este oformă a rezistenţei.

De fapt, despre ce e vorba încartea lui? Sunt câţiva tineri carevorbesc despre viaţa lor, inhibiţii,plăceri, curiozităţi, evitând tonulsentimental. Este o disperare co -lectivă pe care scriitorul o ges-tionează cu maximă decenţă, darşi cu accente tăioase. Adversar alpatetismului gratuit, Zografi îl pu -

ne în evidenţă pe omul de fie carezi, scanându-l necruţător. Aşa că,aproape ca de la sine înţeles, pro -blema principală ajunge să fieaceea a bolii psihice. Nu întâm-plător una din vocile cele mai con -vingătoare ale cărţii este RobiAldea, care suferă de autism, unecou, aş zice, al lui Benjy din Zgo-motul şi furia. Altă voce aparţinemedicului psihiatru Andrei Crico -veanu, care începe o serie de cer -

cetări împotriva abuzurilor co- mise într-un cămin-spital din lo-calitatea Dărăşti, judeţul Ilfov. Fe-meile sunt vii, preocupate decorpul lor, dar în egală măsurătriste, fiindcă, deşi frumoase, nu sebucură de viaţa spre care aspiră.

Vlad Zografi nu face însă unroman NORMAL, fiindcă, evident,nici nu şi-a propus asta şi poatenici nu ar fi fost în stare de un de-mers clasic răbdător. Nici nu ex-plorează neapărat domenii sub- tile onirice, cu toate că în romanapare la un moment dat relatareaunui vis care de fapt funcţio neazăca o cheie de boltă pentruînţelegerea cărţii. Partea lui forte

o reprezintă inteligenţa specula-tivă. Aici dă adevărata măsură atalentului de scriitor care cerce -tează cu mintea sa, evitând cli -şeele, tot ce se întâmplă într-olume contemporană ieşită dinţâţâni. Îl pasionează cultura sufle-tului care se opune ştiinţei ce pro-gresează fără să ştie de ce faceasta. A cincea voce de altmineriaparţine unui academician careprin intervenţia sa pune degetulpe toate rănile noastre. Einstein şiGodel ne-au aruncat în ceaţă. Nise pare că ştim ceva, dar suntemmai ignoranţi ca înainte. Probabilcă viitorul care ne aş teaptă esteîntruchipat tot de personajul Robicu gorgonopsienii şi lystrozauriilui. De aceea, zic, e şi cel mai binerealizat. Pe de altă parte, fron-tierele a ceea ce numim „mentalhospital” se lăr gesc din ce în cemai mult şi promit să înghitălumea întreagă. Aici cred că se aflămiza cărţii. Personajele sunt dinRomânia anilor 2010, dar extensiasemnificaţiei lor bate orice lo-calizare socială şi naţională. Ideeaar fi cam aceasta: nimic nu e ceeace credem că ar mai fi. Lumea,shakespearean vorbind, e o scenăşi de aceea spectatorii, la un mo-ment dat, constată îngroziţi că înpiesa pe care o privesc au fost penesimţite incluşi. Sau: te duci învizită la un pacient dintr-o clinicăşi nu mai pleci de acolo fiindcă, penepusă masă, vine un echipaj, fie

medical, fie de poliţie, care teopreşte considerând că ai în ba gajdestule date ce ar justifica in-ternarea ta. Cu alte cuvinte, numai eşti stăpân pe propria identi-tate. Suntem naive, aşadar, dacămai credem că am rămas ce amfost. Dimpotrivă. Procesul alte -rărilor e atât de rapid încât schim -bă faţa lumii de la o zi la alta.

Vlad Zografi este un seismo-graf extrem de sensibil al tuturormişcărilor care fac din universdoar o trecere spre neant. Efec -tele vieţii de aceea sunt şi secun-dare. Ce a fost viaţă odinioară acăzut pe planul doi şi nu ne maibucurăm decât de nişte amintiri.Iluzia karamazoviană că totul nee permis a fost consolidată prinarmele tehnologiei din prezent şide aici multă vrajă şi tot atâtaspaimă... Romanul lui Vlad nueste deci o operă de artă în înţe-lesul obişnuit al cuvântului, ci ocercetare, o străpungere printoate acoperămintele şi înveli -şurile, o tentativă disperată de-aspune lucrurilor pe nume şi de-arenunţa la „învăluiri” enervante.Mă simt aproape de autor fiindcăşi eu văd cam la fel situaţia. Dinpăcate, la bază stă condiţia omu-lui care a pierdut rugăciunea, darcaută s-o facă posibilă pe alte căi.Acum e greu de spus că le şigăseşte.

Dan Stanca

Vocileee

„Prezentul, strâmtoarea îngust[ a clepsidrei”

*

���������

���

���

Căutînd un răspuns pen-tru ancheta LDD, amajuns la concluzia că

mai simplu ar fi să vorbim desprepersonaje favorite masculine,faţă de care admiraţia noastră afost fără nicio reţinere, chiar de laprima lectură. Ciudat, dar nu per-sonajul feminin este cel privile-giat... Cum să nu-l admiri pedoc torul Bernard Rieux din Ciumalui Camus? Acesta fiind unul din-tre nenumăratele exemple posi-bile, dar, vorba lui Maiorescu, nue în chestie! Sînt însă şi person-aje feminine realizate estetic im-pecabil şi, doar din acest punctde vedere, personaje memora-bile: Anna Karenina, Anna Ser -gheevna (din Cehov, Doamnacu căţelul), Thérèse Desquey-roux din romanul omonim al luiFrançois Mauriac sau Emma Bo-vary din romanul lui Flaubert.Aici admiri forţa prozatorului îna-şi construi personajul, nimicmai mult.

Lucrurile nu stau diferit în li -teratura noastră. Femeile din ro-manele lui Preda sau Buzura num-au convins niciodată, iar CamilPetrescu, deşi interesat de pre -zenţa personajului feminin, esteprea plin de prejudecăţi.

Cu toate acestea, există unpersonaj feminin pe care am sfîr -şit prin a-l admira, deşi şcoala,prin rutină, a condus la o tocire asensibilităţii receptării, încît a-lmenţiona aici poate părea nepo -trivit. Dar dacă şcoala l-a trans-format într-un loc comun alco mentariilor la clasă, tot şcoalam-a făcut să-l redescopăr şi să-ladmir. E vorba de Vitoria Lipandin Baltagul, numai că astăzi necam ferim de Mihail Sadoveanu,totuşi cel mai mare prozator ro -mân din secolul XX, după Nico-lae Manolescu. Şi sînt convins căşi de această dată Manolescu aredreptate...

Ca elev, sigur nu a fost per-sonajul feminin preferat al lec-turilor mele, dar mai tîrziu,pre dînd an de an Baltagul, amajuns la o altă înţelegere a aces-tui personaj care domină roma -nul de la un capăt la altul, cumnu cred că am mai văzut într-ooperă epică. Într-o lume a băr-baţilor, are grandoare şi credibil-itate. Inclusiv etică, ceea ce iarăşieste un lucru rar în literatură. Daro grandoare discretă, pentru căîn aceşti parametri şi-o asumăpersonajul însuşi.

Gheorghe Stroe

Anchetă de martie(Urmare din pagina 16)

La origine, Teză de Doc-torat sub conducereaacad. Basarab Nicoles -cu, volumul Anamariei

Ciobotaru presupune o abordaretransdisciplinară a operei literarea lui Max Blecher. Cercetarea resti-tuie, în primă instanţă, necesareledelimitări conceptuale ale prozeiautenticităţii, pentru a exploratextele narative blecheriene. Esteinteresantă abordarea prozei luiMircea Eliade din perspectiva „in-autenticităţii” sau a lui Anton Hol-ban, unde autenticitatea devine„sentiment al morţii”, în vreme ce,în cazul lui Max Blecher, autenti -citatea este privită în relaţie de co-ordonare cu o „irealitate imediată”,descriind „drama captivităţii într-olume inautentică” (p. 96).

Ca element de noutate, no -tăm preocuparea autoarei pentrureprezentările grafice ale textuluinarativ blecherian. Există, desigur,o „picturalitate” a romanelor scri-itorului interbelic, care sugerează„reprezentarea subiectivă a lumii şidistorsionarea intenţionată a aces-teia” (p. 194), ceea ce ar lega operalui Blecher de pictura expresion-istă, potrivit Anamariei Ciobotaru.Se cunoaşte corespondenţa pecare Blecher, în epocă, o poartă cupictoriţa Lucia Demetriade-Bălă -

cescu. Autoarea sugerează posi-bile filiaţii ale romanelor lui Ble -cher cu tablourile lui WassilyKan dinsky ori cu ale lui FrantišekKupka (Romancierul, c. 1903), Ed-vard Munch (Ţipătul, 1893; Moar -tea în camera bolnavului, 1893;Spre lumină, 1914-1916; Auto-portret, Dansul morţii, 1915etc.), din perspectiva legăturii din-tre creator şi universul în care seinsinuează. De altfel, autoareapre cizează: „Textul lui Blecher de -vine «un ţipăt», o reprezentare ma-terială a fricii, a spaimei, a an xi- etăţii. Spaima de a nu fi altcevadecât ceea ce îi este dat să fie. [...]Munch transferă «ţipătul» pe care-ldefineşte exemplar ca «reacţie laspaimă» asupra naturii şi implicitasupra întregului univers în care sesituează. Blecher va face acelaşi de-mers. Strigătul său interior va de-

forma realitatea în care trăieşte.Haosul interior va cuprinde exteri-orul. Pe Blecher îl leagă de Munch şiboala. Munch a fost bolnav de tu-berculoză” (p. 198). Totodată, Ana-maria Ciobotaru pune în relaţieproza lui Blecher cu tablourileantropomorfe ale pictorului fla-mand Joos (Josse) de Mompercomparând „suferinţele pământu-lui” cu suferinţa umană. Astfel defiliaţii (de)construiesc discursul di-dacticist despre opera bleche ri-ană, propunând lecturi plurale cejuxtapun textul literar şi imaginileinedite.

Autoarea remarcă necesitateareprezentării unor spaţii concu -rente, lumea surprinsă de Blecherfiind alcătuită din umbre, dinobiecte care şi-au pierdut corpo-ralitatea („Umbrele păsărilor carezboară, ca nişte păsări negre venite

din fundul ţărânii, dintr-un sumbruaquarium. Şi umbra solitară, pier-dută undeva în spaţiu, a rotundeinoastre planete” – Max Blecher, În-tâmplări în irealitatea ime -diată). Alţi topoï blecherieni,„tea trul, bâlciul, cinematograful vordeveni, de asemenea, alternative larealitatea în care eul narator sesituează” (p. 211); de aceea, În-tâmplări în irealitatea imediatăeste „un roman nu numai al meta-morfozării realităţii, dar mai ales aleului creator, aceste transformăricontinue asigurând trecerea cătresuprarealitatea ultimului roman,desprins parcă din tablourile lui Oc-tavio Ocampo” (p. 211). Trimiterilediverse la arta lui Georges Rou -ault, Jean Arp (Pericolul morţii,1954), Endre Bálint (Înmormân -tare grotescă, 1963), EdvardMunch ori Dali demonstrează per-

s pectivele foarte largi din careputem privi literatura lui Blecher,ireductibilă şi fascinantă, obsesivăşi destructurantă, pentru carelumea întreagă devine un uriaş„panopticum”.

Studii despre literatura lui MaxBlecher sunt relativ puţine, deaceea iniţiativa de a privi transdis-ciplinar proza scriitorului inter-belic este un prilej de a reconstruiîn permanenţă, din piese infinitede puzzle, spaţiul imaginat deBlecher însuşi prin ochii cititorilorsăi, în permanente oglinzi para-lele. Ca producţie cinemato gra -fică, notabilă rămâne cea a luiRadu Jude (Inimi cicatrizate,2016), demonstrând forţa expre-sivă a autorului interbelic, dar şiactualitatea lui.

Ca o concluzie, ceea ce-l apro -pie pe Blecher de arta suprarea -listă este, poate, tentaţia de ex- plorare a subconştientului uman,însă în acest imaginar tulburătoral unei lumi bolnave, în care ger-minează idei explozive, dureri deneînchipuit, în care supravieţuiescgesturile unor infirmi ce sfideazăorice handicap, trişându-şi boala,subzistă circularitatea obsesivă amorţii, pe care eroii lui Blecher oacceptă ca un datum.

Să deschizi azi carteaunui american desprealt american şi să daipeste o prefaţă intro-

dusă cu fraza „Grigore Capşa a des-chis restaurantul care-i poartănumele în 1868” este ultima sur-priză frumoasă la care te-ai aş -tepta. N-am mai rămas cu guracăscată atît de stomatologic decîtla monografia dedicată împăratu-lui Traian de Julian Bennett (nufotbalistul, ci arheologul), cu alsău capitol Dacicus introdus de osenzaţională clasare a Sarmizege-tusei pe primul loc în ierarhiaRomei antice. Dar atunci cînd car-tea e semnată de nimeni altuldecît prof. Ernest H. Latham Jr.,fostul ataşat cultural al StatelorUnite la Bucureşti, istoricul şi di-plomatul căruia EncyclopaediaBritannica (vezi ediţia din 2000)îi datorează îndreptarea şi întregi-rea referinţelor despre România,totul devine posibil. Poţi, bună -oară, să citeşti evocarea sa WHATSTRANGE FATE – J. Breckin-ridge Bayne, An American Doc-tor on the Romanian Front1916-1919/UN DESTIN CIUDAT– J. Breckinridge Bayne, Undoctor american pe frontul ro-mânesc 1916-1919 (Editura Vre-mea, 2016) deopotrivă ca pe unadevărat roman de aventuri pres-curtat, ca o cronică de război, cadosar al unui caz de profesiona-lism ieşit din comun, ca o lecţiemorală şi chiar, nu în ultimul rînd,ca o traducere exemplară, versiu-nea în limba română fiind operaIoanei Ieronim, a cărei semnăturăreprezintă o garanţie mai solidăchiar decît mîzgălitura guverna-torului BNR pe bancnota naţio-nală.

Pornită de la o amicală şuetăla „Capşa”, iniţiativa prof. Ernest H.Latham Jr. este încă o dovadă că,întocmai ca şi în istoria invenţiilor,

marile revelaţii atîrnă îndeobştede întîmplări dintre cele mai mă-runte. Pînă la cartea lui Latham,documentată pe baza memoriilorpropriului său erou (Bugs andBullets), a arhivelor Crucii RoşiiAmericane, a colecţiilor universi-tare şi ale mai multor biblioteci,voluntariatul românesc al docto-rului Bayne rămăsese un caz ob-scur neremarcat nici măcar despecialiştii perioadei 1916-1919,ceea ce face cu atît mai evidentmeritul restituţiei aduse de unatare demers acum, după exactun veac de la venirea lui în Româ-nia. Or, nedreptatea uitării luiBayne ar fi ceva comparabil cuaruncarea abuzivă în stradă a ve-teranului Marin Lungu, fostulcopil erou ce inspirase filmul luiRadu Gabrea Prea mic pentru unrăzboi atît de mare (1969), înro-lat la doar 7 ani şi decorat la 10 depatru ori, apoi prizonier al lagăre-lor naziste, tot „un destin ciudat”şi dînsul. Două înalte distincţii, Or-dinul „Steaua României” şi Crucea„Regina Maria”, primise şi mediculamerican de la regele Ferdinand,însă nimic nu i-ar putea onoramai mult memoria decît mărtu-riile lăsate de contemporani. Scri-soarea unui căpitan al Crucii Roşiidin iulie 1919, bunăoară, zugră-vea grija lui Bayne pentru soartaţăranilor români în termeni de-adreptul evanghelici: „Pentru oa-

menii ăştia e ca Iisus. Îi vindecă, seocupă de ei (...) Ţăranii de aici îl iu-besc, ceea ce e de la sine înţeles (...)Este de o modestie exasperantă”. Înacelaşi an, ziarul Universul publicaimpresiile unui magistrat al CurţiiSupreme după vizita făcută doc-torului la spitalul militar: „Măaşteptam la un tablou de suferinţăşi de jale. În loc de asta, l-am găsitpe doctor deosebit de binevoitor înmijlocul bolnavilor săi, pe care îiadusese în mare parte în grădină,fiindcă era primăvară. Un gramo-fon cînta muzică românească.Răniţii erau îmbrăcaţi în halatelelor de spital, de o curăţenie exem-plară. (...) Unii păreau să fi uitat căle lipseşte o mînă sau un picior, atîtpăreau de mulţumiţi şi de încreză-tori în viitor. Cînd i-am întrebatcum îi îngrijeşte doctorul, mi-audat toţi acelaşi răspuns: «E tatălnostru.» Pentru fiecare rănit, distin-sul doctor inventase un aparat spe-cial, care să ţină membrul bolnavîn poziţia cea mai potrivită şi maipuţin pricinuitoare de dureri, iaraparatele acestea le construise elînsuşi. (...) Tifosul exantematic bîn-tuia cu furie, iar populaţia de la satemurea din lipsă de ajutor. A plecatdin proprie iniţiativă, netrimis denimeni, pe spezele sale, şi a cutreie-rat comunele, intrînd în colibe şi înbordeie în care morţii neîngropaţizăceau alături de muribunzi şi debolnavi; le-a dat medicamente, i-a

îngrijit (...), le lăsa la plecare bani cucare să-şi cumpere hrană pînă lavindecarea completă (...). Către unasemenea om, noi, românii, avemo datorie mare de recunoştinţă şitrebuie ca faptele sale să fie adusela cunoştinţa tuturor”. Certificatuldin 1918 semnat personal de Ale-xandru Marghiloman atesta şi elîn cel mai oficial mod cu putinţă:„Doctorul Bayne a venit în ţaranoastră pe 10 noiembrie 1916, încăde la începutul campaniei militare,oferindu-se, voluntar şi gratuit, săîndeplinească nobila misiune de ase ocupa de răniţii de război. Şi-adus la capăt misiunea cu un devo-tament şi o abnegaţie mai presusde orice laudă. După instaurareaocupaţiei în capitala noastră şi eva-cuarea lui din spitalul în care lucra,dr. Bayne nu a vrut să se odih-nească aşa cum ar fi meritat, ci s-adus la ţară, unde şi-a expus viaţa zide zi pentru a îngriji bolnavii detifos exantematic, în mijlocul celeimai paupere populaţii a ţării noas-tre. A salvat sute de vieţi. Distincţiaacordată de suveranul nostru şi bi-necuvîntarea bolnavilor şi răniţilorau fost unica răsplată pentru mun -ca imensă şi nobilul lui sacrificiu”.I-a lăudat faptele pînă şi feldma-reşalul von Mackensen, prezentîn micul album de fotografii alacestei ediţii în uniformă de husarTotenkopf cu vestita lui cuşmă deblană cu craniu în frunte, grotescă

încrucişare între un căpcăun şi unbufon. De altfel, captivanta istorieoferită de prof. Ernest H. LathamJr. nu duce lipsă de ocazii pentrua adăuga în bucate sarea şi pipe-rul tragicomediei. Cazul dentistu-lui adus de dr. Bayne în folosulsătenilor, ale cărui anestezii i-aupus pe fugă pe ţărani fiind luatedrept lucrări diavoleşti, tablou alînapoierii şi obscurantismului ru -ral la început de veac XX, e unasemenea exemplu. Un altul, pri-lejuit de confiscarea metalelor decătre armata de ocupaţie, esteepisodul jefuirii clopotniţei de pemoşia prinţului Ghica, unde,smuls din tavan, clopotul mîniatde sacrilegiu se prăbuşise dinturlă făcîndu-l piftie pe soldatulrămas de pază dedesubt. Un altjaf cu cîntec fusese cel de la Mi-tropolie, de unde bulgarii furase -ră moaştele Sf. Dimitrie (pesemneca să lase fără protecţie Bucu-reştii), dar cînd să fugă cu elepeste Dunăre fuseseră prinşi chiarde aliaţii lor germani, care, băieţimai cu educaţie (că vorba luiPampon: „Ce căuta neamţul în Bul-garia?”), le-au înapoiat popilornoştri deznădăjduiţi. Aventuri pi-cante de acest fel fac lectura aşade agreabilă, încît la capătul ei în-cerci regretul că paginile s-auepuizat prea curînd – iar dacăaceastă evocare extrem de docu-mentată, de îngrijită şi emoţio-nantă îi va inspira cîndva ea însăşipe alţi autori, aceia s-ar cuveni să-idedice o întindere de două oripe-atîta.

Mai presus însă de examina-rea volumului de faţă din per-spectivă memorialistică, povesteadoctorului Bayne ar trebui ştiutăazi de oricine face jurămîntul hip-pocratic, iar meritoriul demers alprof. Ernest H. Latham Jr. de a oscoate la lumină – de orice istoriccare se respectă.

1918 Non-fiction Cartea straina MARTIE, 2017MARTIE, 2017

Emil Lungeanu

O declara\ie de r[zboi adresat[ uit[rii

Irina-Roxana Georgescu

Max Blecherîntre oglinzi paralele

))

J.K.Rowling, Animale fantastice

Laura Botuşan Geo Vasile

Ian McEwan a debutat în 1975 cu o culegere de povestiri și a câștigat ManBooker Prize în 1998 cu romanul Amsterdam. Mai multe filme s-au turnat dupăscenarii realizate pe baza romanelor sale ulterioare, ca de pildă: Ispășire,Mângâieri străine etc. Traducerea din limba engleză, ca de obicei, magistrală,

și notele celui mai recent roman al său, Coajă de nucă (Polirom, Iași, 2016, 212 p.)aparțin anglistului Dan Croitoru. Nutshell este al paisprezecelea roman al său și aredrept motto un citat din Hamlet: „O, Doamne! Aș putea să stau închis într-o coajă denucă și tot m-aș socoti Rege al spațiului infinit – numai de nu aș avea vise urâte”.

Cititorul, odată prevenit, este mai puțin surprins de faptul că naratorul este un copilnenăscut, aflat încă în minusculul său imperiu amniotic matern, care vede, aude șireacționează ca și cum ar fi chiar autorul povestirii. Mama însărcinată în 7 luni se nu-mește Trudy. Încă fetus, povestitorul fără nume este martorul planului diabolic al cu-plului de amanți Trudy și Claude, acesta din urmă nu altul decât fratele mai mare alsoțului său și tată legitim al copilului, poetul și editorul John Cairncross: firește că planuleste cel de a-l elimina din joc pe John printr-o omucidere care să pară sinucidere.

Temele abordate în Coajă de nucă nu sunt noi în bibliografia scriitorului britanic.Ele erau deja prezente în cărți precum Balada lui Adam Henry sau Ispășire: coru-perea unor inocenți, vulnerabilitatea copiilor, cămașa de forță a imprevizibilului-ghilot-ină. Îngrijorarea fetusului pentru propriul viitor, dar și pentru cel al lumii în care se vanaște, în special al Europei, e strâns legată de actualitatea ultimilor ani, inclusiv recenta

criză a migranților.Romanul lui McEwan a fost întâmpinat cu entuzi-

asm de critica literară anglofonă și nu numai. A fost re-liefat procedeul postmodern al autorului: reluarea șifocalizarea în planul actualității a premiselor din Ham-let, arhicunoscuta piesă de teatru a genialului Will, maiprecis spus, tragedia al cărei protagonist vrea sărăzbune uciderea tatălui său de către unchi, care n-apregetat să o ia de soție pe mama-regină, dar și din fil-mul de succes din 1989 Uite cine vorbește, al cărui pro-tagonist este un bebeluș de nici un an, dus lamaternitate de șoferul taxiului în care tocmai se urcasemama. Copilul din Coajă de nucă își forțează venireape lume în casa tatălui său, împiedicându-l pe Claudesă o șteargă englezește spre o destinație necunoscută,vrând astfel să părăsească câmpul infracțional de fricapoliției. Superinteligentul fetus, conștient de lașitatea șicaracterul infect al acestui Claude (Claudius din piesa lui

Shakespeare!), rupe zăgazurile lichidului în care plutea în pântecul lui Trudy (Gertrude,mama lui Hamlet!) și îi oprește pe cei doi complici la asasinarea prin otrăvirea cu uncocteil letal a tatălui său, John, tocmai spre a nu-și lua tălpășița înainte de venirea in-spectorilor de poliție. Zis și făcut. Fetusul își face tot mai mult loc prin uter, ajunge învagin și de-acolo se ițește treptat afară, timp în care ne descrie cu lux de amănunteitinerarul spre ieșirea la lumină. Se pare că autorul s-a documentat serios asupra con-viețuirii noastre în stadiul fetal cu purtătoarea căreia îi vom spune mamă, dar și asuprafazelor venirii noastre pe lume, a primei guri de aer din lumea în care ne-a fost sortit sădebarcăm.

Așadar, adulterul lui Trudy și otrăvirea travestită în sinucidere a soțului legitim cucomplicitatea amantului în scopul moștenirii vilei aceluia (chiar dacă slinoasă de suspână jos, plină de ambalaje nearuncate, decrepită din pricina leneviei, imaturității șinesimțirii lui Trudy, cam nimfomană și alcoolică, și Claude, cam stupid și priapic) facparte dintr-un scenariu realist, dar cvasibanal, un déjà vu flagrant. Ineditul acestuiroman, așa cum am mai spus, constă în faptul că principalul protagonist și narator, de-a lungul a peste 200 de pagini, este fiul lui Trudy și John, vreme de aproape 9 luni de-parte de lumea dezlănțuită, josnică, cu suferințele unora și turpitudinea altora. O ființăinteligentă, cu un simț necruțător de observație a detaliilor, branșat la emoțiile, gân-durile, reacțiile mamei și mereu pe recepție la lumea exterioară. Neverosimil, vomspune, dar posibil în cadrul unei ficțiuni. O ființă și totodată neființă capabilă să gân-dească, să-i judece pe adulți, exprimându-se cu verva incomparabilă marca McEwan.Naratorul face recurs adesea la un vocabular complex și desuet, spre a conferi o di-mensiune clasică scriiturii în spiritul preferinței poetului John Cairncross, tatăl copilu-lui și al revizitării celebrei tragedii pomenite. Derulării faptelor abominabile șidialogurilor între Trudy, Claude și John, li se suprapun monologurile interioare al fe-tusului, la zi cu starea planetei, ascultător fiind datorită mamei a unor emisiuni de radio.Cei doi frați sunt structuri complet opuse, John este poet și generos, parcă de pe altălume, în timp ce Claude este complet interzis oricărei idei, el știe doar „să facă bani”,dincolo de orice sentimente sau scrupule, numai bun pentru a o manipula pe cvasi-iresponsabila Trudy în scopurile lui abjecte.

Intriga romanului se derulează rapid și previzibil. Deznodământul este credibilimaginat. Cei doi complici vor fi stopați la locul crimei. Inspectorii de poliție sosesc cuprobele aprofundate... irefutabile. Nu există crimă perfectă, pare a ne confirma McE-wan. Titlul Cojă de nucă, în engleză Nutshell, este o trimitere la origine și totodată laexpresia in a nutshell, adică „într-un cuvânt”. Este exact imaginea formatului concis și di-rect al acestui roman.

Crim[ relatat[ prinhubloul sacului amniotic

Animale fantastice și unde le poți găsi, apărută la Editura Arthur, într-otraducere din limba engleză de Tatiana Dragomir, este primul scenariuscris de autoarea engleză J.K. Rowling, cunoscută în întreaga lume pen-tru best-seller-ul Harry Potter, o carte fabuloasă despre lumea vrăjito-

rilor, în șapte volume, tradusă în peste 70 de limbi. Animale fantastice... nureprezintă numai scenariul după care a fost creat filmul, apărut în 2016 și realizat cuaceeași casă de producție cu care au fost ecranizate toate cele opt filme ale serieiHarry Potter (avându-l ca regizor pe David Yates), ci este ideea care a stat la bazabine cunoscutei serii, pe întreg parcursul scenariului existând idei sau referințe careanunță continuarea poveștii. Acțiunea are loc în New York-ul anilor ’20 și, spre de-osebire de întâmplările petrecute pe meleaguri engleze, faptele vrăjitorești par oare-cum mai aproape de lumea noastră. Ne este astfel oferită o imagine de ansamblu aatmosferei newyorkeze interbelice.

Newt Scamander, protagonistul, este un vrăjitor englez, fost elev al școlii britan-ice de magie Hogwarts, la care Harry va studia 60 de ani mai târziu. Newt, ca și Pot-ter, fusese unul dintre elevii preferați ai lui Albus Dumbledore, directorul școlii, dardin pricina unui accident a fost exmatriculat. Ajuns la maturitate, Newt scrie un man-ual al animalelor fantastice, călătorind în întreaga lume pentru a strânge informații(manual după care Harry învață și el în primul an la Hogwarts). Așa ajunge în NewYork unde, cumva, lucrurile iau o întorsătură neaștep-tată și scapă de sub control.

Societatea vrăjitorească din New York pare să fie gu-vernată de reguli mult mai stricte decât cele din Anglia,iar imixtiunea nemagilor (căci așa sunt numiți cei carenu dețin puteri magice) este grav sancționată după an-umite criterii create mai mult în detrimentul vrăjitorilor.Astfel că regulile impuse de MACUSA, Ministerul vrăji-torilor din Statele Unite ale Americii, sunt ireconciliabilepentru cei care li se împotrivesc. Însă, odată cu aparițialui Newt și a geamantanului său plin cu tot soiul de an-imale fantastice, situația se schimbă. Pe fundalul unorfenomene inexplicabile produse de anumite forțe mag-ice care atacă orașul și de presiunea produsă de adepțiicelui de-al Doilea Salem, care luptă împotriva oricăreiforme de manifestare magică, se creează un momentde haos în care Newt își pierde geamantanul luat dingreșeala de un nemag. Jacob Kowalski confundă gea-mantanul său plin cu plăcintele cu care încearcă săconvingă un investitor pentru a-și deschide propria pa-tiserie cu cel al lui Newt, plin cu animale fantastice pe care din greșeală le eliberează.

Treptat, întreg New York-ul este împânzit de felurite specii de vietăți nemaiîntâl-nite, care răspândesc teamă în rândul comunității vrăjitorești prin simplul fapt căreprezintă ceva nemaivăzut. Astfel, mânați de teamă și de rigorile legilor de neînțe-les, cei din minister văd în Newt Scamander un real pericol, cu atât mai mult cu cât îșifac apariția și surorile Goldstein, Tina și Queenie. Și ele angajate ale ministerului,doresc să îl ajute pe Newt în găsirea animalelor, iar Jacob, nemag fiind, li se alătură, fas-cinat de lumea nouă pe care o cunoaște abia acum. Cartea este încântătoare prinbogăția detaliilor care alcătuiesc aceste vietăți fantastice, ce par să prindă viață, inte-grându-se cumva în viața haotică a New York-ului. În interiorul geamantanului luiNewt se desfășoară un întreg univers fascinant, un fel de Arcă a lui Noe în care suntsalvate exemplare din fiecare tip de specie. Toate trăiesc aici într-o armonie deplină,fiecare în habitatul său, protejate de lumea din afară care nu numai că nu le înțelege,dar nici nu le acceptă. Din inventarul bestiar, dacă-l putem numi astfel, fac parte ani-male precum: Șterpiciliul (un fel de cârtiță amuzantă căreia îi place să trăiască încon-jurată de obiecte luxoase), Deghizușul (ahtiat după dulciuri, având puterea de a seface invizibil și de a avea premuniții), Erumpenta (o combinație între elefant și rinocer),Graphoni, Pompopufi, Lunăței, Occami (niște animale spectaculoase care capătă formaspațiului pe care îl locuiesc), Privergetori, păsări Fwooper, Diricoli, Nundu (un animalimpresionant ce seamănă cu un leu) și o pasăre-tunet, pe nume Frank. De asemenea,locurile evocate, precum barul La porcul orb, punctul de întâlnire al vrăjitorilor in-fractori ai New York-ului de atunci, aduc aminte de atmosfera localurilor întunecoaseși misterioase de pe Aleea Aragonului, locul cel mai animat în lumea vrăjitorească bri-tanică din Harry Potter.

Animale fantastice... nu este doar o carte despre o lume plină de fantezie, ci ur-mărește transmiterea unor mesaje destul de puternice, cu un impact poate mai mareîn rândul tinerilor cititori. Newt îndrăgește toate aceste ființe bizare pe care încearcăsă le protejeze, înțelegându-le. În schimb, cei din jurul său se grăbesc să elimine totceea ce nu înțeleg, tot ceea ce nu se încadrează în norme. „Jacob: Dar tu salvezi crea-turi din astea? Newt: Da, domnule Kowalski. Le salvez, le hrănesc, le protejez și încerc să-i învăț pe ceilalți vrăjitori câte ceva despre ele. Vezi tu, în acest moment ele se află pe unteren necunoscut, înconjurate de milioane de creaturi dintre cele mai periculoase de peplanetă. Și anume oamenii.” Newt Scamander nu numai că se încrede în visul său, cicontinuă să urmărească în continuare animale fantastice, oricât de greu ar fi de prins șioricât de mult timp i-ar ocupa.

§i unde le po\i g[si

���

���

��� ���

20 Eveniment teatral MARTIE, 2017MARTIE, 2017 Vitrina cart, ilor 21

Echim VanceaUmbra nu își împarte prada cu nimeni, Editura Echim

De fiecare dată când poezia luiEchim Vancea coboară din vârful țării,de la Sighet, ca să-și întâlnească amicii,

efectul asupra cititorului e unul reconfortant. Bogat învolume și-n inspirații, poetul are o prospețime netocităde atâția ani de trudă în serviciul lirismului. Poezia lui,puternic personalizată de viziuni, ca și de detalii, secitește cu plăcere. Metaforele sunt alambicate, EchimVancea e ceremonios – știe să complice și să amâne.Postfața lui Vasile Gogea este empatică, iar Radu Țuculescu nimerește, pe copertă, o propoziție perfectă:Echim este o ființă lirică.

Eugen Evu Scara de valuri, Ed. Limes, Colecția Magister

Dacă nu mai avem scări de valori, merg și cele de valuri. Volu-mul lui Eugen Evu are avantajul căniciun poem nu seamănă cu altul.Ele par a fi scrise de persoane

diferite. Așa că avem o antologie cu vreo 200 depoeți. Unele texte sunt cugetări versificate: Dia -volul nu ia mințile/ cui nu le mai are./ Acesta e unaltfel/ de iertare. Rezon! Un poem poartă numelepromițător Codul lui Henri Coandă și începe cuo terțină de neuitat: Alini-rusalini alineruști (??n.m.)/ prin veacuri îi muști/ ai onomaTopului Țuști!Onomatopul Țuști ne iscă întrebarea: cum suntautorii care n-au loc în Colecția Magister?

Rodica Braga Timp în derivă, Contemporanul

În bibliografia vastă a RodicăiBraga, numărând vreo 30 de volumede poezie, proză scurtă, romane,acesta din urmă ocupă un loc aparte.

Punctele de forță sunt imaginile inedite, mai ales la în-ceput de poem. Nu doar surprinzătoare, ci stupefiante:măr viermănos soarele/ mi s-a așezat în creștet, mușcămdin moarte/ ca dintr-o pâine învechită sau ca și cum lunaar umbla beată/ pe pământ pe două catalige subțiri.Poeta recunoaște că e periculos să te lași/ în voia cuvin-telor. Dar, fără îndoială, nu se poate abține. Căci, înfond, asta-i meseria unui poet.

Ana Pop Sîrbu Eudemonie/ EudemoniaEd. David Press Print

Volumul este bilingv,român-englez, traducerea

fiind făcută de Aba-Carina Pârlog. În engleză,poemele concentrate și abstracte ale Anei PopSârbu sună adesea ca niște limericks, dar fărăcanonica rimă. „Poezia palpită” spun pazniciiiguanelor – începe un poem. Care se încheie cuo definiție neașteptată: Poezia e o coridă pe țărm.N-am verificat, dar s-ar putea să fie!

Mălin Stan Poemele cu lumânarecontinuă, Ed. Brumar

Nu e clar dacă lumânarea estecontinuă, lucru sigur, o lumânarediscontinuă fiind greu de imaginat,sau este vorba de continuitatea

unei sub-specii lirice: „poemele cu lumânare”. DeșiAdrian G. Romilă, pe copertă, apreciază limpezimea viziunilor, eu le-am perceput destul de cețoase, compli-cate, difuze. Iată un incipit de poem: în lumea de din-colo, în fața mea,/ cei fără pijamale imaginează o masă cetinde să se formeze,/ lemnul prinde culoare când un fierestrău va fi singura armă a cuvântului paznic în sine.Imaginația poeților, cu și fără pijamale, e fără limită. Secuvine să li se pună un paznic cu fierestrăul din dotare.În sine.

Pe Cătălin Rădulescu l-am întâlnitpe calea mesajelor electronice la Poștaredacției, a revistei România literară.Prin opțiunea membrilor juriului,textele sale au ocupat primul loc șiautorul lor a primit, pe merit, MarelePremiu „Marin Preda” al ediției 2016 acunoscutului festival. După acestsucces, foarte repede, prozatorul aîncredințat Editurii Neuma, care îșiface un scop din editarea debuturilorde valoare, un material cu mult maiamplu decât ar pretinde cuprinsulunui singur volum de proză scurtă.Practic, în acest moment, cândmarchează debutul său, CătălinRădulescu mai are material pentru unvolum de aceeași calitate. Povestirile

lui Cătălin Rădulescu sunt ale unuiprozator matur, ale unui om trecutprin viață, care combină fantezia cu oexperiență remarcabilă, dezvăluindcunoașterea multor medii sociale pecare le caracterizează cu finețe prinlimbajul și comportamentulpersonajelor. Unele texte sunt„evazioniste”, fiind parabole foartereușite, în care teza este scoasă laiveală fără stridențe moralizatoare. Otrăsătură a scrisului său care îmi placeîn mod deosebit este umorul decalitate insinuat foarte subtil submasca perfectei gravități. La toatepovestirile lui se poate surâde. Dar nuîți vine să râzi prea tare, că... nu e derâs. Un agent e tocmit să-l invite pe un

disident la el acasă, iar dacă acceptăprovocarea lui, de a lupta, chipurile,contra regimului comunist, să-i„servească o cafea”. Otrăvită. Darasasinul bea din eroare din ceașcavictimei desemnate și devine victimă,iar aceasta, medic, face eforturi de-alsalva. Comicul este evident, darsituația, în întregul ei, este una delocveselă.

Amintind de Mascarada luiAlberto Moravia. Citind povestirile dinacest volum, lectorul va avea satisfacțiilegate și de estetica textului, dar și deconținutul propriu-zis al lor, se va găsisedus de intrigă și surprins dedeznodământ, așa cum se întâmplăcând proza este bună.

Henri Coand[ §i onomatopul |u§tiCĂTĂLIN RĂDULESCU

Colect, ia HORATIO

2017

C

Marin Ifrim În sângele ploiiEd. Teocora

Poetul recunoaște, flatând citi-torul, că semenul său, frate, e maideștept decât el: intră în gând (cine?)și viermuiește/ întotdeauna se va găsi

cineva/ care să citească aceste cuvinte/ mai bine decât aufost scrise (poemul-catren Latențe, transcris integral).Așezat pe acest palier de modestie intelectuală, volu-mul devine posibil. Un distih precum: O mamăalăptează lumânări/ tot mai încet e însă greu de citit maibine decât a fost scris. În prefață, Nistor Tănăsescuafirmă că, dacă ar fi să ia o singură carte pe o insulă, alt-minteri pustie, ar fi aceasta, a lui Marin Ifrim. La cât e desubțire, abia dacă-și va putea fierbe o cafea la căldura ei.

Adela Efrim, Și moarteascrie uneori poeme,Editura Paralela 45,Colecția Qpoem

Poezia Adelei Ifrim, o debutantăla limita de vârstă argheziană, esteîn linii generale decentă. În ea al-

ternează teribilisme moderate (abisntu-i inhalatorulprin care tragi/ minutul de nemurire) cu imagini con-vențional-poetice. Textele sunt scurte, părând adeseainsuficiente, oprite forțat. Câte-o incantație mai iese îndecor: Mă rog la vârcolaci/ ca la sfintele moaște/ lasă-miluna plină/ până ce termin un ultim poem/ de dragoste/apoi mușcă cât (sublinierea mea) vei pofiti/ din noi. Ca-cofonia mușcă din poem mai al dracu’ decât vârcolacu’.

Patru ursitoare s-au adunat laleagănul celui de-al doilea volumal autorului. Nora Iuga îl consid-eră poet mare, Ciprian Chirvasiu îiadresează o scrisoare patetică în-cepută cu Emil drag și în care măr-turisește că unele poeme l-auînghețat. Pe copertă, Al. Cistele-can și Gabriel Nedelea par maidezghețați și, ca atare, mai lucizi.Deși e mai categoric în negațiedecât Eugen Ionescu (de la Nu la

Chiar nu), în volum, Iulian Sude nue atât de negativist și practică oinedită poezie entomologică.Peste tot apar insecte, chiar in-secte fluide, muște, furnici, pă-duchi. Un poem se intituleazăFacerea insectei Camy. Poetul

însuși se vede pe sine și pe cei dinjur ca pe niște gângănii. Să ți se iamințile tale mici/ de către cel cares-a recomandat/ personal numai odată/ și la început cu Eu/ sunt ogânganie. La un moment dat, po-etul își iese din starea hexapodă șirecunoaște: sunt un poet agramatîn viață și o țeavă ruginită care tra-versează un insectar. Totdeaunastarea lirică s-a asociat fericit cusinceritatea.

Emil Iulian SudeChiar nu, Ed. Eurostampa

)

Dana Pocea HoriaGârbea

UN PROIECT AMBIȚIOSÎn 2016 s-au împlinit patru sute de ani de la moartea lui

Shakespeare. Desigur, evenimentul nu a trecut fără urmărinici pentru teatrul românesc. Dimpotrivă, el a fost puternicmarcat atât pe scenă, soldându-se cu reprezentații impor-tante, cât și editorial, pe ambele paliere opera shake-speariană incitând şi îndeplinind funcţia unui organ viu,catalizator. Încă din anii ’60 ai secolului trecut, în specialodată cu apariția celebrei cărți în epocă a lui Jan Kott,Shakespeare, contemporanul nostru, regizori româniprestigioși, Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Radu Penciulescu,Dinu Cernescu etc., sincronic cu colegii lor europeni, mo -difică radical, estetic și tematic, perspectiva unui mod deabordare consacrat. Unii se arată a nu mai fi mulțumiți devechile traduceri. Pentru Visul unei nopți de vară, depildă, Vlad Mugur apelează la o traducere inedită, semnatăde Pascal Bentoiu, în care titlului tradițional i se preferă sin-tagma Un vis din miezul unei nopți de vară. De altfel, înacord cu George Călinescu, cel care consideră că poezianu poate fi tradusă în înţelesul deplin, Leon D. Leviţchi,shakespearolog experimentat, susţine că „traducerile suntun rău necesar”. Din aceleași motive, presupun, și distinsulprofesor George Volceanov, avându-i ca principali colabo-ratori pe Horia Gârbea și Lucia Verona, iniţiază proiectulUn Shakespeare pentru mileniul III, cu obiectivul de-clarat de a realiza o traducere completă a operei uriașuluidramaturg. Firește, e un proiect ambiţios, dar mai alesnecesar. Iată de ce cred că s-a trecut prea ușor peste efor-tul depus de Editura Tracus Arte pentru finalizarea lui.

Imediat ce am primit invitația la premiera Teatrului Bu-landra cu Macbeth, am avut curiozitatea să citesc nunumai noua traducere, ci și două anterioare. Prima, resti-tuită de Virgil Petrovici în Caietul unui spectacol, e o pre-lucrare liberă, datând din 1945-1946, după versiunea luiMihai Dragomirescu, a lui Ion Sava. Regizorul spectacolu-lui Macbeth cu măşti intervine dorind să facă replicile„mai lesne de memorat de către actori”. Predomină aici unanume arhaism, o cuminţenie aș zice: „Merg zvonuri hâde.Fapte nefireşti/ Nasc turburări şi ele nefireşti,/ Iar minţi bol-nave se destăinuiesc/ Doar pernei făr-de auz/ Ea duce lipsă/De un preot, nu de-un vraci./ Ne ierte Domnul!”. În a douavariantă, aceea a lui Ion Vinea din 1957, una dintre „celemai frumoase tălmăciri ce au apărut la noi”, după pă rereaaceluiaşi Leon D. Leviţchi, miza cade pe o suprali citare ametaforicului, pe un stil poetic rafinat: „Şoptit-a lucrurigrave... Fapte nefireşti/ Doar boala nefirească/ Multe, taineledin suflet/ Le spun pernelor surde.../ Mai repede un preot/ i-arfolosi, nu medic/ O, Doamne! Zău ne iartă!”. Ei bine, ultimavariantă, cea mai recentă, măreşte senzo rialul cuvintelorşi energia acţiunii, convertește poezia într-o rostire mai di-namică, țintind către un plus de tea tralitate și densitate atextului, nelipsindu-l de o particulară plasticitate şi orali-tate: „Se-aud destule şoapte. Fapta rea/ Naşte boli rele,mintea tulburată/ Îşi spune taina pernei, care-i surdă./ Ea aretrebuinţă de un preot/ Mai mult decât de doctor.../ Dum-nezeu/ Pe toţi ne mântuiască”. De reținut că autorul, HoriaGârbea, a mai tradus până în prezent Vis de-o noapte-nmiezul verii, Neguţătorul din Veneţia, Antoniu şiCleopatra (cu Ioana Diaconescu), Richard al III-lea şi, decurând, listei se adaugă Coriolan, pe care o va montaAlexandru Darie. Nu este deloc ușor să pătrunzi „pen-tametrii iambici nerimaţi”, proprii versurilor originale, şi „să-icomunici” respectând mesajul unor capodopere, nu fără oexprimare cu acoperire într-o vocație dramaturgică verifi-cată, care ține cont de evo luția în timp a limbajului.

BAROCHISM ȘI CARNAVALESCRegizorul ceh Michal Dočekal își gândește specta-

colul cu Macbeth pornind, se pare, de la următoarele ver-suri:„Oceanul marelui Neptun va şterge/ şi va spăla aceastămână? Nu. Ba mai degrabă mâna va-nroşi/ Nenumăratemări şi va schimba/ Culoarea undei lor din verde-n roşu”. Pre-

luând motivul „mâinii”, ca simbol al puterii şi energiei, el eobsedat permanent de conflictul dintre viaţă şi moarte,așezându-și demersul, cel puțin la nivel demonstrativ, subsemnul unui scepticism sadic, crud, văzut ca o precondiţiea înţelegerii unei realităţi umane precipitate, care își ex-trage parcă materia dintr-un verset biblic prevestitor alApocalipsei: „Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins demânie fiindcă știe că are puţină vreme”. Conceptualizatipotetic, fără să i se confere o identitate explicită, excep-tând poate camera cu canapea și chicineta, decorul luiMartin Chocholousek pedalează apăsat pe un spațiurevendicat direct de la convenție. La fel ca și costumeleHanei Fischerova și muzica lui Ivan Acher, acesta se con-figurează din semne și elemente ce-l scot dintr-unperimetru temporal și geografic. Într-o lumină difuză, vagireală, de un gri cețos plutind peste un hău, vrăjitoareleparce prefațează spectacolul, captând în jurul lor stranialume a spiritelor, cu un soi de ritual păgân, expresiv plas-tic și tensionat. Beneficiind de o coregrafie minuțioasă șiatentă la detalii, aparținând lui Arcadie Rusu, prestația luiAdrian Ciobanu (Prima vrăjitoare), Ilinca Hărnuţ (A douavrăjitoare) şi Irina Ştefan și Corina Moise (A treia vrăji-toare) e remarcabilă: cântă, dansează, punctează cu os-tentaţie replici menite să anticipeze o atmosferă de„carnaval” declanşat obsesiv de dorința de acaparare aputerii. Rând pe rând, interpretul și interpretele vrăji-toarelor revin și în alte roluri. Adrian Ciobanu în Duncan,regele dansator de step, individualizează cu aplomob unpersonaj șiret, recurgând când la o mască de clovn sim-patic, când la o autoritate exacerbată pe care i-o dăcoroana și tronul. Inteligent, își arată dublele fațete cuocazia sărbătoririi victoriei din castelul lui Macbeth.Prestații mai mult sau mai puțin diferențiate are și în LadyMacduff și Doctorul. În schimb, în Portarul (de la poartainfernului sau de unde ar putea fi) caricaturizează exce-siv, încât ceea ce ar fi putut să fie amuzant este hilar. IlincaHărnuţ portretizează în Malcom cu abilitate nu doar unrege legitim, ci și un despot ce-l poate întrece pe Mac-beth. Cătușele aduse în final de regizor la vedere nu lasăloc de dubii și stârnesc un zâmbet amar. Irina Ştefan seperindă și ea printr-un șir de ipostaze (Donalbain, Sey-ton, o doică, ucigași ai lui Banquo), trece cu nonșalanțăde la rolurile feminine la cele de bărbați, tot așa cum ofac și aparițiile mărunte sau figuranții. Ceea ce și întăreșteimpresia de „carnaval” la care m-am referit, determi -nându-mă să mă întreb cine nu este travestit în viziunealui Dočekal?

Singurii interpreți care nu ies din pielea personajelorce le-au fost încredințate sunt Marius Chivu (Macbeth),Andreea Bibiri (Lady Macbeth), Cornel Scripcaru (Mac-duff) și Vlad Zamfirescu (Banquo). Adică protagoniștii.Marius Chivu, dotat cu multiple disponibilităţi, un muntede om, contează pe o interpretare simplă, păstrată în ri -gorile stilistice ale unui temperament impetuos. Mac-beth-ul său este un ostaş curajos, aparent puternic, dar șiezitant, cu devieri imprevizibile de comportament, cureacții spontane, care îl feresc de cele mai multe ori decapcanele retoricii. Devenit rege, acționează ca la co-mandă, are nevoie de confirmări, de impulsurile con-soartei pentru a lua decizii. Astfel, impunând iraţionalului

raţiunea unei minți umane la limita patologicului, ajungesă se autodistrugă. Asemenea lui Irod, el se simteameninţat de copii şi nu se sfieşte să-i omoare. Vedeniileîi mortifică sufletul. În zadar Lady Macbeth îl îmboldeşte:„Ridică-ţi privirea strălucind/ Fii luminos”, năluca lui Ban-quo, ca și alte acte odioase continuă să-l bântuie. Însușiproiecţia bustului său pe un banner e o formă de ma-nipulare. Calculată, stăpână pe sine, aci cu un ritm saca-dat, aci cu o energie cam epuizată, Andreea Bibiri prefi- gurează în Lady Macbeth imaginea criminalei morale,res ponsabilă de asasinarea regelui și moartea soţului.Dacă la început stările actriței nu depășesc un cadru dealcov, fiind oarecum în stază, treptat mecanismul prag-matic al puterii și măririi, al răului şi violenţei este pus înmișcare de o fantezie regizorală dezlănțuită, operând cuefecte vizuale și situații care cresc bătăile pulsului. Înscena banchetului, de exemplu, Lady Macbeth apareîncălţată cu niște incomozi pantofi-platformă. Aceștia auo dublă semnificație: trimit la o supradimensionare a per-sonajului, vorbind la figurat, dată de rang, dar în acelașitimp, pe măsură ce regina se afundă în bezna remuș -cărilor, coturnii, semănând cu niște copite, amintesc deHecate, zeița din mitologie. Macduff-ul lui Cornel Scrip-caru, îmbrăcat aproape la fel ca Macbeth, lasă să se înțe-leagă că e o oglinda acestuia. Când anunţă victoria, fiindscos rănit din scenă într-o pânză albă înroşită, atențio -nează asupra „băii” de sânge și coșmarului ce vor urma.Actorul joacă nuanţat, în forță, câteodată la o intensitateverbală scăpată de sub control. După ce descoperăcrima, răcnetele lui Macduff ating transa, sugerând ununivers arhaic, dureros şi brutal, descins din Vechiul Tes-tament. În fine, o creație de relief, așezată pe har și ştiinţăa profesiei, una creionată probabil cu caligrafia cea maidecisă din spectacol, aparține lui Vlad Zamfirescu în Ban-quo.

Există în Macbeth, cum s-a văzut și din câteva detaliiconsemnate la analiza unor personaje, un imens apetitpentru barochism, cu adevărat de natură să șocheze. Per-sonaje cu capete de animale bat la uşa iadului. Lady Mac-beth moare înconjurată de spirite cu foarfece în mâini.Cheagurile de sânge cu care împroaşcă pereţii, în som-nambulia ei, par a fi bucăţi smulse din propriu-i trup pecare-l vrea secătuit de viaţă. În alt moment avem partede un colind şi un brăduţ purtat de copilul Fleance. Alte-ori, în replici sunt introduse cuvinte de a căror „paterni-tate” nu se fac vinovați nici dramaturgul și nici tra du-cătorul. Macduff, aflând că i-a fost decimată familia, îm-preună cu Malcolm, amândoi refugiați în Anglia, împuşcăursuleţi de pluş într-un bâlci, plănuind suprimarea dicta-torului. Macbeth, părăsit de toţi, încălţat și el cu coturni deuriaș, porneşte să-l înfrunte pe Macduff, încheindu-șigrotesc tragedia etc. Un haos absolut, așadar, într-o lumesufocată de dezordine. Michal Dočekal e un regizor care„chinuie” și „se chinuie”, unul din categoria celor înclinați săriște și să se reinventeze la scară înaltă. Macbeth este unspectacol iritant, nu cu prea multă emoție, obscurizat pealocuri de avalanșa de simboluri aruncate în scenă. Sen-zația finală e că o parte dintre soluții îngreunează re-ceptarea, fie prin lipsă de claritate, fie din lipsă de aderențăla întreg.

„Macbeth” într-o nou[ traducere §i viziune scenic[

Cătălin Rădulescu Ultima corrida, Ed. Neuma

Bogdan CrivățBocetul

șamanului, Ed. Ecou

Transilvan

La numai 18 ani, Bogdan suflă ca un crivăț egal, inegal (titlul său) în paginile lucioaseale colecției de debut coordonate de Doina Cetea. Poezia e tipic juvenilă, a unui debu-tant prea grăbit. Dovadă și lipsa unor semne de punctuație cu care timpul n-a mai avutrăbdare. Semne de poezie se arată uneori, ca ghioceii în februarie. Alteori, cuvinte goalesunt lăsate impardonabil să maculeze foaia: nu răspund gândului/ de pe urma/ lăsată decalul/ mergând în mâini. Dacă mergi doar în mâini, mai e mult până departe.

���

2322 Educat, ie/Film Viat,a literara MARTIE, 2017MARTIE, 2017

)

Auzim frecvent lamen-taţii legate de valorilelumii de azi şi de mo -dul în care valorile, în

general, sunt promovate în şcoa -lă. Profesori din generaţii maivechi avertizează că o şcoală fărăvalori (care formează axiologic, şinu doar cognitiv, personalitateauma nă) este o şcoală pe jumă-tate ratată. Între „instructiv” şi„educativ” (termeni care par să-şifi pierdut în bună măsură sem-nificaţia mai veche), şcoala de azipare a fi însă o realitate ceva maimult, fiindcă realitatea în ansam-blu e azi ceva mai mult decât ieri.Mai complexă, adică. Şi totuşi di-hotomia instructiv-educativ ră -mâne, în termenii ei de bază, lafel de importantă, fiindcă şcoală,în istoria ei, este cea despre carese spune că „a făcut oameni”. Şii-a făcut nu doar deschizându-leo carieră profesională, ci în maremăsură şi prin capacitatea ei demodelare a Fiinţei, prin orizon-turile existenţiale pe care le-aconturat. De altfel, dincolo de fa -milie, nu a fost identificată pânăazi o altă instituţie capabilă de oasemenea performanţă, aceeade „a face oameni!”.

Mai formează azi şcoala, cuadevărat, oameni?!... iată între-barea („This is the question!”). Cusiguranţă că ea îşi continuă şi azimenirea, fie că vrea, fie că nu,uneori într-o manieră vizibilă, al-teori într-o formulă discretă, prea

discretă poate. În acest ultimcon text, menirea educativă aşcolii se „dizolvă” adesea într-omulţime de acţiuni formale şinonformale, în care fiecare elevdintr-o serie sau dintr-un ciclu,reţine ceea ce pare a-l interesa. Şinu întotdeauna esen ţialul. Esteavantajul şi dezavantajul la fel demare al unei şcoli „democrati-zate”, o şcoală care, în mentalulcontemporan, se traduce adeseaprin formula unei şcoli laxe, mar-cată de „plăcere”, o „şcoală pri-etenoasă”, unde instituţia ca atareîşi deleagă atribuţii, coagulate totmai puţin din fărâmiturile şcoliide odinioară, autoritară şi acade-mică, dar coerentă. Azi, aproapetoate acţiunile legate de funcţio -narea şcolii ca instituţie se evi-denţiază în special prin limitelepe care societăţile democraticele impun şi mult mai puţin prinrigoarea „proiectului” pe careinstituţia şcolii îl poate ea în-săşi propune/impune la unmoment dat. Şcoala nu pare amai avea prea mult din „viziona -rismul” de odinioară (deşi azi îşielaborează aşa-zise „proiecte dedezvoltare”!), dintr-o perioadăcând ea nu era sau era foartepuţin doar o oglindă pasivă acomenzii socialului, ci şi o des -chizătoare de căi. Pardoxul estecă şcoala de azi a devenit un felde „cenuşăreasă a „socialului” şi,eventual, a „politicului”, ea ne-maifiind che mată să facă altceva

decât să „ofere servicii”. Şcoalade azi este mai ales o şcoa lă-stan dard, tehnicizată (profe-sorii înşişi sunt numiţi adesea„teh nicieni ai educaţiei”!), în-corsetată în evaluări şi compor-tamente adesea mimetice. Eva- luările naţionale seamănă întreele, limbajele folosite sunt şi eleaproximativ identice, profesoriiînşişi au comportamente previ -zibile, toate caracte rizate, maimult sau mai puţin, de „eficienţă”.Întreaga societate – şi şcoala e„obligată” să oglindească acestlucru – este, ea însăşi, o societatestandard, o lume a consumului şia cantităţii. Totul pare a fi azi mă-surabil. Olimpiadele pe discipli -ne de studiu visează să creezeatunci, pe loc, abilităţi pentruviaţă, ceea ce arată cât de de-parte se poate ajunge cu mode -lul unei lumi utilitariste. În con- secinţă, în drama ei sau, mai de-grabă, în schimbarea ei fără pre -cedent, şcoala nu mai poateapre cia azi decât vag în ce mă-sură valorile umane sunt în-suşite sau mai au semnificaţie.Şi, fiindcă nu le poate „măsura”,nici nu le mai promovează cu în-cre derea de odinioară. Niciunadintre numeroasele testări na -ţionale cu care elevul se con-fruntă de-a lungul anilor şcola- rităţii nu are un asemenea obi -ectiv sau finalitate.

Sigur, s-a găsit o formulă-mi-nune, o formulă-oracol: şcoala

măsoară competenţe. Şi asta seface, mai bine sau mai rău, latoate disciplinele de studiu, laromână, la matematică, la chimie,la fizică etc. Dar ea nu măsoară(nu mai poate măsura?!...) sau numai vrea să măsoare competen -ţele prin care un elev, un absol -vent, a progresat/s-a formatdin punct de vedere uman.Exagerând puţin, şcoala de azi numai pare acut interesată de pro-gresul uman al seriilor/gene raţii-lor (are, de altfel, reale problemeşi cu progresul şcolar propriu-zis!), deşi e asaltată de zeci defapte, atitudini negative, asociale,de la furt şi minciună la violenţăşi intimidare, de la aroganţă şicorupţie la proastă creştere saulipsă de educaţie civică.

Şi, totuşi, cum de s-a ajunsaici? Întrebarea apare instanta-neu. Care ar fi, aşadar, „naraţiu-nile” din viaţa şcolii care au aduslucrurile într-o asemenea ipos -tază?!... Dar dacă întrebarea poa -te fi relativ simplu exprimată şisintetizată într-un singur enunţ,răspunsurile sunt numeroase, va -riate, contradictorii, confuze, ne-semnificative uneori, în vreme cealteori ele indică o masivă trans-formare a corpului profesoral. Lacare se adaugă şi o prăbuşire dra-matică a autorităţii şcolii înseşi.Poate şi fiindcă trăim într-o lumemarcată de un anume fatalism aldrumului pe care această lume„se deplasează”... Într-o lume în

care culturile se fărâmiţează,statele însele ca instituţii slăbescşi se constituie „alternative” deputere şi de func ţionare a comu-nităţilor. Într-o lume în care glo -ba lizarea a apărut şi ca o replicăla ceda rea statelor în faţa pro prii -lor slăbiciuni şi a neîncrederii cucare au ajuns să fie asociate.

Iar şcoala însăşi n-are cum sărămână neatinsă...

P.S.: Şi totuşi, în această lume,doar conţinuturile educaţiei (ne -glijate azi!) asociate valorilor maipot salva câte ceva din rostul fun-damental al şcolii. Doar cultura/lectura ar mai putea ameliora câteceva din ceea ce poate şi trebuie a fiameliorat sau chiar slavat. O spuneşi Mircea Cărtărescu, în calitate deprofesor, într-o intervenţie relativrecentă, al cărei conţinut are legă-tură cu însemnările de faţă: „Mairău este – și de asta nu sînt ei cei vi-novați (tinerii, adică!, n.n.) – călumea în care trăiesc nu le oferămai nimic. Le-a dat un învățămîntprost, modele proas te, bani puțini,un viitor incert, iar asta duce la unfel de disperare, la o depresie pecare-o observi peste tot printretineri. Pentru că un om fără va lorinu poate fi decît un om disperat,un om care nu știe ce să facăpentru el însuși, care nu știe cumsă-și trăiască viața. Confuzia oa-menilor tineri din acest momentvine și din lipsa obișnuinței lec-turii, a disciplinei intelectuale(subl. ns).

Adrian Costache

Ce valori promoveaz[ §coala

Călin Stănculescu

În programele CinemateciiRomâne este înscris demai multe ori filmul LaMadre, coproducție Spa -

nia-România, în regia lui AlbertoMorais, film care a avut premieramondiala la ediția cu numărul 61a Festivalului Internațional al Fil-mului de la Valladolid.

Mai puțin fericit, titlul româ-nesc De ce, mamă? parcă pro -mite o telenovelă siropoasă, omelodramă de familie, cu sfârșitlacrimogen etc. Nimic mai fals!

Filmul semnat de Alberto Mo -rais propune un portret de ado-lescent, aflat într-o dramaticăexplorare a propriului destin. Mi -guel are doar paisprezece ani șieste pe punctul de a fi internat

într-un centru pentru minori dinregiunea Asturia. Una dintre posi-bilele cauze este viața personalăhaotică a mamei, incapacitateade a se ocupa de propriul copil.Acesta este trimis la un fost iubital mamei, român, care munceștealături de fiul său la un depozit decherestea. Visând permanent laîntoarcerea alături de mama sa,Miguel nu este scutit de resenti-mentele lui Bogdan și ale lui An-drei, fiul său. Acesta din urmăchiar îl provoacă decisiv pe Mi -guel, determinând pierderea lo -cului de muncă. Bogdan și fiul săuAndrei sunt excelent interpretațide actorii români Ovidiu Crișan,cunoscut din filmul Despre oa-meni și melci de Tudor Giurgiu,

și Alexandru Stanciu, aflat ladebut. Obsesia revenirii la mamasa, care-i refuză până și banaleleconvorbiri telefonice (și aici, tele-fonul devine un autentic per-sonaj, cu diverse roluri în diferitemomente ale acțiunii), amplificăderutant și dramatic disperareacopilului, sentimentul acut al în-frângerii în lupta cu o societateostilă, amorfă, dușmănoasă. Re -ve nirea la centrul de copii dincare evadase este pentru Miguelsemnul unei înfrângeri pe frontulluptei existențiale, care a pricinuitmulte suferințe și mamei, și tâ -nărului adolescent, debusolatdramatic, dar nu definitiv.

Proiectul acestui film a fost se-lectat la Festivalul Internațional

de la Cannes, în cadrul „l’Atelierde la Cinefondation” în 2015.Prin tre producători s-au aflat Fun-dația Teatrul Contemporan, dar șicunoscutul scenarist Adrian Lus -tig (Nunta mută și Funeraliifericite, ambele în regia lui Ho-rațiu Mălăele).

Laitmotivul plecării cetățeni-lor din fostele țări comuniste înVest, în căutarea unei vieți maibune, pentru a munci în vedereaunei agoniseli substanțiale, esteprezent și în filmul lui Alberto Mo-rais, care accentuează dramatis-mul adaptării străinilor într-ununivers deloc amiabil. Cineastulspaniol este adeptul unui mini-malism eficace, fără extravaganțestilistice. Interpretul rolului prin-

cipal, Javier Mendo, nu are pro-bleme în schița de portret pe careo face lui Miguel, tânărul solitar,aflat în război cu toată lumea, lip-sit de căldura familiei, lipsit deavantajele vârstei. Maturizarea saeste forțată, dar prin aceasta numai puțin tristă. Disperarea copi-lului, care nu poate găsi soluțiadecât în revenirea la regimuldeloc convenabil al Centrului deinstruire a minorilor, nu are nimicmelodramatic, cum ar putea su-gera titlul, ba chiar se apropie deobiectivismul practicat de frațiiDardenne sau de prospețimeaunor vechi filme neorealiste ita-liene.

Un film de văzut.

La Madre, film spaniol cu participare rom]neasc[

���

���

���

CASETA TEHNICADirector: DAN CRISTEA;Redactor şef: ALEX ŞTEFĂNESCURedacţia: HORIA GÂRBEA (secretar general de redacţie); IOAN GROŞAN, IOLANDA MALAMEN, DAN STANCA, RĂZVAN VONCU (redactor asociat)www.revistaluceafarul.ro

Revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ este membră a Asociaţiei Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (A.R.I.E.L.)

Tipărit la Sigmamedia; E-mail: sigmamedia.ro; Tel: +40 21 202 82 16

ISSN 2065-7536Colegiu editorial: RADU F. ALEXANDRU;GABRIEL CHIFU; LIVIUS CIOCÂRLIE;D.R. POPESCU; MIHAI ŞORA; CORNELUNGUREANU

Layout: GELU IORDACHEAdministraţie, difuzare: EUGEN CRIŞAN

Adresa redacţiei: Calea Victoriei nr. 133, Bucureşti, sector 1; Tel: 021.212.79.87

Banca Română de Dezvoltare – Sucursala Victoria, BucureştiCont Lei: RO29BRDE445SV36784884450Cont Euro: RO25BRDE445SV36784964450

IMPORTANT! Colaboratorii ne pot trimite materiale doar în format electronic şi culese cu semne diacritice!

E-mail: revistaldd2015@gmail.com

DIFUZARE. Revista Luceafărul de dimineaţă poate fi cumpărată de la Oficiile Poştei Române și de la Inmedio. Preţul unui exemplar este de 3 lei.

Abonamentele pot fi contractate la toate oficiile poştale din ţară numărcatalog 19379 sau direct la redacţia revistei. Tel: 021.212.79.87

Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România nu răspunde pentru politica editorială a publicaţiei şi nici pentru conţinutul materialelor publicate. Revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ promovează diversitatea de opinii, iar responsabilitatea afirmaţiilor cuprinse în paginile sale aparţine autorilor articolelor.

Revistă culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale

Editor: Asociaţia LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ

Iolanda Malamen

La Târgul de Carte „Gaudea-mus” (noiembrie 2016),Editura Paralela 45 a lansato minunată carte: Ana şi

Lupul. Scufiţa Ro şie pentru cititoriprofesionişti, a cărei autoare esteFrancisca Stoe nescu. Scriitoarea apublicat în ultimele patru deceniimai mul te cărţi de autor (texte şiilustraţii) adresate copiilor şi estemembră a U.S.R.

Dincolo de insolitul traseu al ce-lebrei povești care a străbătut seco-lele, notat de autoare punctual, înurma unor descoperiri recente, din-colo de reconstruirea poveștii, cutexte proprii, articulate, invitând ci-titorul la un transfer de experiențenarative, diferite de povestea pe carecopiii din toată lumea o știu, se cu-vine să ne oprim și asupra aspectuluigrafic al cărții. Ilustrațiile sunt reali-zate chiar de scriitoare, deseneleavând expresivitate și tonusul unuifarmec narativ aparte. Cromaticii ex-plozive, dominantă în cărțile pentrucopii, i-a luat locul austerul alb-ne -gru, cu griuri palide care dau, parcă,și mai multă autoritate poveștii.Roșul intervine într-un dozaj echili-brat, în grafica excepțională, profe-sionistă, a întregii cărți, realizată deAna-Maria Marin. Punerea în paginăa ilustraţiilor, decupajele grafice,des tructurarea şi recompunerea lor,ritmul scrierii titlurilor și capitolelor,semnele lăsate pe pagini de peteparcimonioase de roșu alcătuiesc unansamblu, text-imagine, care facedin aceas tă carte un excurs inteli-gent, plin de puls imaginativ, ce iesecategoric din contingentul apariţii-lor editoriale.

În sfârșit, iată o carte care a des-fiinţat acea distanţă apăsător-mora-lizatoare dintre autor şi cititor, atâtde prezentă la majori tatea cărțilorcare se adresează copiilor.

De ce este atât de specială car-tea Franciscăi Stoenescu? În fond,anual sunt editate în România cărţicare ambiţionează să fascineze, săatragă micii cititori. Din păcate, celemai multe se înscriu însă pe liniaproducțiilor sufocate de convenţio-nal și de sintagmele şablon.

Deschiderea de după ’90 a adus,editorial vorbind, chiar şi în zonacărţii adresată copiilor, mul tă im-postură, pastişă, comunicare lipsită

de har. Adulţii se ostenesc rareori sămai selecteze, din magma editorială,ceea ar trebui să le ofere copiilorspre lectură; uneori din grabă, alteoridin nepricepere. Cartea nu submi-nează povestea prin trucuri abil stre-curate, ci atrage micul cititor în joculparticipării. Textul a devenit interac-tiv, lăsându-i cititorului libertatea de-a alege şi de-a se bucura în voie,de-a descoperi noutatea, surpriza.Pretextul care dinamizează şi în-cheagă povestea este vizibil încă dintitlul exprimat credibil şi incitant:Scufiţa Roşie pen tru cititori profe-sionişti. Aşa dar, cititorul e avertizatdintru început asupra unei neaştep-tate paradigme. Desincronizarea detextul devenit clasic, al cărui final fe-ricit a încântat generaţii peste ge-neraţii de copii, se face apelând la orecentă descoperire a originiloraces tei poveşti, localizate undeva înOrientul Mijlociu, cam în jurul anului100. Răspândirea ei pretutindeni înlume de-a lungul secolelor, în 55 devariante, se opreşte la anul 1812, laFraţii Grimm. Este varianta cunos-cută de copiii din toată lumea.

Descoperirea aceasta va fi şi pre-textul poveştii care ne introduce cumăiestrie în labirintul textului, susţi -nut de mâna profe sionistă a dese -nelor (de precizat că autoarea, arhi- tect de profesie, este şi un cunoscutşi apreciat artist.) Textul prolifereazămeşte şugit alte noi texte, invitându-lpe cititor la un parcurs plin de sur-prize. Autoarea are în vedere recâşti-garea micului cititor, interacţionîndcu el, dându-i impulsuri ludice şi ta-tonându-i curiozitatea.

O carte care ar putea fi prezentăîn rafturile oricărei librării din lume,fără riscul de-a nu fi deschisă. De re-marcat întâmpinarea entuziastă șiavizată a lui Cosmin Perța, publicatăpe coperta a IV-a.

Cititorii profesioni§ti aiFrancisc[i Stoenescu

Joi, 16 martie 2017, a avut loc şedinţa Comite-tului Director al Uniunii Scriitorilor din Româ-nia. În cadrul ședinței au fost discutate aspectecurente din activitatea U.S.R. Au fost prezen-

tate două noi proiecte inițiate de U.S.R.: PremiulNațional de Proză „Constantin Țoiu” pentru proză și ex-egeză literară, respectiv „Li teratura Tinerilor”, cu orga -nizarea, la Neptun (7-10 septembrie 2017), a uneireu niuni cuprinzând un maraton de lecturi ale tinerilorscriitori, conferințe și prelegeri, recitaluri ale scriitorilorconsacrați și acordarea unui premiu pentru un tânărscriitor. A fost dezbătută și apoi votată în unanimitateactualizarea categoriilor de premii ale U.S.R. care vorreprezenta un criteriu de acordare a indemnizației demerit. A fost prezentat proiectul, de asemenea nou, in-ițiat de Filiala Alba – Hunedoara: Premiul Național dePoezie „Lucian Blaga” pentru Opera Omnia. Prima edițieva avea decernarea Premiului pe data de 9 mai 2017, încadrul unei Gale unde poeții nomina lizați vor susținerecitaluri de poezie și conferințe despre opera lui Lucian Blaga. Au fost discutate și soluționate aspecteprivind organizarea Colocviului Anual de Critică (1 aprilie 2017).

*Joi, 16 martie 2017, s-a reunit Consiliul Uniunii Scri-

itorilor din România. În cadrul ședinței a fost discutatăactivitatea U.S.R. A fost prezentat evenimentul de re-lansare a Editurii Cartea Românească, eveniment cares-a desfășurat în aceeași zi, la Hotelul Marriott din Ca pi -tală. Au fost prezentate cele două proiecte propuse deU.S.R. Ministerului Culturii și Identității Naționale: relu-area Premiilor Naționale pentru Artă și Literatură (primalor ediție având loc în 2008) și Campania în favoarea lec-turii și pentru stimularea literaturii române scrise azi (lacelebrarea Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie1918, Ministerul Culturii și Identității Naționale ar urmasă susțină financiar achiziția de carte beletristică de au-tori români contemporani, care să intre în fondul bi -blio tecilor publice). Un alt punct de pe ordinea de zi afost aprobarea, prin vot, a unor indemnizații de merit. Aurmat prezentarea Execuției bugetare la 31 decembrie2016, cu supunerea la vot și aprobarea în unanimitatea Execuției bugetare la 31 decembrie 2016 și a Bugetu-lui pentru anul 2017. A fost prezentat Raportul Comisieide Cenzori U.S.R. asupra Execuției Bugetului de Venituriși Cheltuieli la data de 31 decembrie 2016. Au fostprezentate, de asemenea, noile proiecte ale U.S.R.: Pre-miul Național de Proză „Constantin Țoiu” pentru proză șiexegeză literară și proiectul „Li teratura Tinerilor”. Au fostprezentate informații re levante din activitatea U.S.R.:noul site al U.S.R., demersurile făcute pentru indexareaindemnizației de merit conform legii, situația proce-selor la zi (toate câștigate de U.S.R.), soluționarea (prinvot) a contestațiilor depuse la Comisia de Validare, si -tuația încasării cotizațiilor pe anul 2016.

Comitetul §iConsiliul USRdin 16 martie

���

Plastica/MuzicaMARTIE, 201724 ))

Eugen Cojocaru Costin Tuchilă

Este a șasea expoziție a pictorului PaulMecet la Simeza Cercului Militar Bucu-rești și se poate afirma că evoluția, dela prima apariție a artistului, este expo-

nențială. De la intrare frapează un ingenios afiș cumotive ale covoarelor oltenești, din paleta colo-ristică a naturii ce i-a inspirat atât pe artizanii lo-cului, cât și pe artistul plastic. Deși era zi de lucruși nu o oră de vârf, intrau mereu vizitatori tineri șivârstnici atrași, dincolo de vitrină, de generoasapoetică a culorilor, ce irupe frenetic în numeroa-sele tablouri de dimensiuni mijlocii, în spațiul ceîi înconjoară acaparator, ca un „careu apollinic”.Sunt 46 de tablouri cu tematică predominant „cla-sic nicolaegrigoresciană”: case, dealuri, bisericidin Vâlcea, târguri sau Balcicul, copii bulgari și bă-trânul de la începutul secolului XX, inspirații dupăfotografii vechi, pe peretele din dreapta.

Impresia imediată este accentuat tonică șiproduce o „calmă beție” estetică pentru că totuleste „liniștit”, „așezat” și sentimental, în sensul ele-vat al noțiunii. Am fost frapat, imediat, că nu autitluri – ești obișnuit cu această stratagemă la uniipictori abstracți care nu stăpânesc profesia și as-cund neputința într-o falsă enigmă a subiectului!– și l-am întrebat: Nu trebuie titluri, îmi răspunde,surâzând bonom-jovial, ca tablourile sale. Su-biectele sunt din sufletul meu: amintiri plăcute... Euprecizez: Se simte, imediat ce intri, autenticitatea șifaptul că te identifici pînă la „pierdere” cu mesajul,care nu e doar plastic, ci și profund spiritual, produ-când efectul unei „nirvana” a locurilor idilice im-pregnate în memoria ta. Vizitatorii se perindămereu – nu mă miră și-l interoghez îndrăzneț:Cum sunt vânzările? Zâmbește jenat-ștrengărește:Chiar foarte bune! Continui: Îi „bruschezi” pe vizi-tatori cu subiecte de „locuri comune”, dar totul de-vine proaspăt, parcă nou sau redefinit într-o altă„cheie” auctorială... P.M.: Nu trebuie să te bazezi peori să te lași influențat de o modă, de falsitatea unuimesaj de „tradiție” pictural-istorică!

Deși, cum spuneam, sunt mai multe subiectecomune, asemănătoare, nimic nu este monoton,repetitiv, iar bogăția acestei alterități a serializăriie garantată și de cromatica de fiecare dată altfel,jucăușă și se simte/se vede că pictorul a fost că-lăuzit de sentimente diferite. Iată astrele unor su-biecte în jurul cărora se învârte câte o serie de„planete picturale”: minaretul și târgul din Man-galia, case modeste sau cule mândre, biserici,dealuri la Băilești, Mioveni, Câmpulung-Muscel...Pare că dorește să ne ajute să savurăm, încă, „mi-cile paradisuri pierdute” care mai există la noi, cuun rafinat mesaj subliminal: Opriți-vă din nebuniafalsei fericiri tehnice și de aglomerații de coloși cita-dini contemporane – iată, există Nirvana, nu de-parte, lângă noi!

De obicei, se punctează cele mai reușitepânze, dar aici fiecare este o „mică perfecțiune”,indiferent dacă avem un peisaj, un portret (Părin-tele Cleopa, Grigore Vieru), străduțele unui târg,pantele unui deal... Frapează, uneori, câte o „în-drăzneală” cromatic-armonică, așa cum sunt tu-șele groase de violet ce „invadează” cerul la o„Casă țărănească” și la „Biserica din sat” (titluri datede E.C.) – îl provoc pe Paul Mecet și-mi spunesenin despre întreaga atmosferă degajată, subtil,din tablouri: Violetul acela l-am văzut, după ploaie,pe acoperișul casei, în copaci, în iarbă și mi-am ziscă i-ar sta bine și pe cerul aproape înseninat... Totpe linia anecdoticului creator mai menționez„seria Lipscani” – am crezut, inițial, că e o Venețiemai modestă, de prin nord. Spre surprindereamea, îmi dă o explicație relevantă pentru arta sapoetică: E o stradă din zona Lipscani, dar am avutviziunea că se potrivește mult mai bine dacă i-așface un canalletto venețian în albastru, o pasarelăpotrivită...

Ne bucurăm împreună cu artistul Paul Mecetpentru deosebita valoare estetică a expozițieisale, pentru ecoul de prestigiu în rândul confrați-lor săi – doar cât am stat acolo au venit unul dinBucurești și un român din Paris și l-au felicitat. Aș-teptăm cu plăcere și nerăbdare, așadar, operelecu care ne va delecta anul viitor...

Paul Mecet: „Nu e nevoie titluri la subiectele de suflet...”

În 19 martie 2017 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Dinu Li-patti (19 martie 1917, București), unul dintre cei mai mari pianiști ailumii, în ciuda unei vieți nedrept de scurte (a murit în 2 decembrie1950, la Geneva), deopotrivă remarcabil compozitor și pedagog. Cei 18

ani de carieră concertistică, începută în 1933, când a interpretat Concertulîn Mi bemol major de Liszt, acompaniat de Orchestra Filarmonicii din Bucu-rești, dirijată de Alfred Alessandrescu, pot fi considerați fără exagerare o ade-vărată epocă în arta interpretării pianistice. Elev, în copilărie, al lui Mihail Jora,apoi, abia intrat în vârsta adolescenței, studentul Floricăi Musicescu la Aca-demia de Muzică și Artă Dramatică din București, al lui Paul Dukas (la clasade compoziție de la Școala Normală de Muzică) și al Nadiei Boulanger la Paris,Dinu Lipatti rămâne cu siguranță un exponent de geniu al școlii muzicale ro-mânești, fără a exagera dintr-un fals patriotism. Muzicologul Grigore Bărgă-uanu, coautor împreună cu Dragoș Tănăsescu al monografiei Dinu Lipatti(București, Editura Muzicală, 1971), are perfectă dreptate afirmând: „Elogiileexcepționale pe care le primea adolescentul Lipatti reprezentau, însă, în acelașitimp, un elogiu adus pedagogiei muzicale românești, după ce, pe plan compo-nistic și interpretativ, România se remarcase deja cu artiști de prestigiu, în fruntecu George Enescu [nașul de botez al lui Dinu Lipatti, n.n.]. Fără a dimi nua im-portanța influențelor profunde căpătate de el în contactul cu marile personalitățiartistice franceze și occidentale, în general, putem afirma că baza meșteșuguluisău, atât pianistic, cât și componistic, era rezultatul școlii românești”.

Câteva dintre opiniile sale despre muzică și arta interpretativă sunt eloc-vente pentru concepția generală a lui Dinu Lipatti despre fenomenul muzi-cal: „Adevărata și singura noastră religie, unicul nostru punct de sprijin, denezdruncinat, este textul scris. Nu trebuie niciodată să facem vreo greșeală fațăde acest text, ca și cum am vrea să răspundem clipă de clipă de faptul nostru peacest tărâm, în fața unor juzi neînduplecați. [...] textul scris trebuie să-l studiem,să-l asimilăm, să-l confruntăm cu mai multe ediții pentru ca în cele din urmă săfie pusă în lumină acea imagine care să corespundă cu cea mai mare fidelitategândirii inițiale a creatorului” – Cf. Barbu Brezianu, Șase ani de la moartea luiDinu Lipatti, în Muzica, nr. 12/1956, p. 19.

Acest crez, formulat într-o scrisoare, nu înseamnă însă că fidelitatea fațăde partitură, deslușirea exactă a particularităților ei, uneori ascunse la o pri-vire superficială, trebuie înțeleasă ca o cercetare aplecată asupra operei cu„ochii morților”, doar pentru simpla reconstituire documentară; dimpotrivă,faptul muzical are exact specificul contrar, acela de a rămâne viu, transgre-sând cadrul formal al epocii. O spune cu limpezime, o spune chiar plastic („Nucercetați niciodată o operă cu ochii morților sau ai trecutului, s-ar putea să nu văalegeți decât cu craniul lui Yorick”) Dinu Lipatti, făcând aprecieri semnificative,care pot fi demonstrate oricând tehnic-muzical, referitoare la amprenta isto-rică pe care ar avea-o marea muzică, lucru cât se poate de fals: „[...] adevăratași marea muzică își depășește timpul; ba mai mult, ea n-a corespuns niciodată ca-drului, formelor și regulilor în vigoare în momentul nașterii sale. Bach cere orgaelectrică cu nenumăratele ei mijloace pentru piesele sale de orgă, Mozart cerepianul și se depărtează în mod hotărât de clavecin, Beethoven cere imperios pia-nul nostru modern căruia Chopin, avându-l deja, a fost primul care i-a dat cu-loare, iar Debussy merge mai departe, lăsând să se întrezărească prin Preludiilesale, undele Martenot.Deci, a voi să restitui muzicii cadrul său de epocă înseamnăa voi să îmbraci un adult în haine de adolescent. Acest lucru ar putea să aibă unoarecare farmec dacă ar fi vorba de reconstituire, dar nu poate și nu trebuie să in-tereseze decât pe amatorii de frunze moarte sau pe colecționarii de pipe vechi”.

Dinu Lipatti își amintea de uimirea și neînțelegerea pe care le provocaseinterpretând la un important festival european Concertul în re minor de Mo-zart cu cadența compusă de Beethoven: „Trebuie însă să vă spun că, afară decâteva minți mai luminate, nimeni n-a înțeles mare lucru din această alianță[Mozart, Beethoven, n.n.], ba încă toată lumea m-a acuzat că eu am scrisaceastă dezagreabilă și anacronică cadență. Ce dreptate avea Stravinski cândspunea că «muzica este prezentul»! Muzica trebuie să trăiască sub degetele noas-tre, sub ochii noștri, în inima și mintea noastră cu tot ceea ce noi cei în viață putemsă-i aducem ca ofrandă. [...] Nu cercetați niciodată o operă cu ochii morților sauai trecutului, s-ar putea să nu vă alegeți decât cu craniul lui Yorick. Casella spuneape drept cuvânt că nu trebuie să ne mulțumim să respectăm capodoperele, ci săle iubim”.

Într-adevăr, poate mai mult decât celelalte arte, muzica mărturisește pre-zentul. Dinu Lipatti a aplicat în întreaga sa carieră acest principiu al muzicii cafapt în permanență viu, prezent, care neagă viziunea clasificată (de multe origreșit), arhivistică. Amintiți-vă un singur exemplu, coralul de Bach cu care DinuLipatti își încheia de obicei recitalurile (l-a cântat, cu ultimele puteri, și la ulti-mul său recital, la Festivalul de la Besançon, în 16 septembrie 1950). Se ob-servă, apropo de epoci și stiluri, că acest coral în Sol major, Jesus bleibetmeine Freude, din Cantata BWV 147, aranjament pentru pian de Myra Hess,sună, ca stil, aproape romantic (mai ales contramelodia) și nu va lăsa nicio-dată impresia unei muzici vechi, prea datate, pentru a nu se adresa sensibili-tății în înțeles universal, depășind spațiu și timp.

Dinu Lipatti: muzica, m[rturisirea prezentului

���

���