Astăzi auzim tot mai des vorbindu-se despre rolul deosebit al specialistului in logistică în

asigurarea competitivităţii organizaţiei. De fapt, auzim tot mai des cuvântul „logistică”. Acest

termen a fost utilizat iniţial pentru domeniul militar (referitor la mişcarea şi aprovizionarea

armatelor), ulterior fiind extins şi în activitatea economică şi în alte domenii. Tot mai multe

organizaţii au înţeles că este nevoie de un departament specializat care să se ocupe de acest

domeniu de activitate, în ultimul deceniu conştientizându-se rolul şi importanţa logisticii în

asigurarea unui grad ridicat de satisfacere a cerinţelor clienţilor şi a unui nivel corespunzător de

îndeplinire a obiectivelor organizaţiei. Logistica se poate defini ca fiind procesul cu care se

gestionează într-o manieră strategică transferul şi stocarea materialelor, componentelor şi

produselor finite începând de la furnizori, traversând societatea până la ajungerea produselor la

consumatori, .

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal iniţierea studenţilor în interesanta

lume a logisticii. La sfârşitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:

identifice şi explice principalele elementele care stau la baza logisticii;

descrie importanţa operaţiunilor logistice din cadrul unei firme, rolul departamentului de logistică şi al specialistului în logistică în asigurarea performanţelor organizaţiei;

identifice caracteristicile etapelor din evoluţia logisticii;

abordeze logistica intr-o viziune integrată şi strategică, perspectivă în măsură să ducă la performanţele economice scontate.

Evoluţia istorică a logisticii. Definirea şi rolul logisticii

Termenul de „logistică” este de utilizare recentă în gestiunea economică a întreprinderii, însă în

alte domenii logisticaexistă de multă vreme. Principiile logisticii sunt de origine militară. Acesta a

fost utilizat pentru prima data in domeniul militar. Conducătorii militari au fost primii care au dat o

utilizare nouă cuvântului logistică. Logistica este privită ca o parte a artei războiului , fiind

considerată ca aplicaţia practică a artei de a mişca trupele. Pentru militari, logistica cuprinde

mijloacele şi aranjamentele ce permit aplicarea planurilor strategice şi tactice. Strategia decide

locul de acţiune, iar logistica aduce trupele in acel loc. Încă din Roma Antică, prin termenul

de “logiste” se înţelegea intendentul însărcinat să furnizeze armatei tot ceea ce este nevoie

pentru a duce un război, iar termenul de “logisteo” exprima administrarea - gestionarea fluxurilor

necesare reuşitei militare, „logista” fiind ofiţerul însărcinat cu organizarea amplasamentului pentru

legiunile romane. Logistica în Franţa se dezvoltă mai mult in sec. al XVIII-lea ca “ştiinţă a

raţionamentului”. In timpul celui de-al doilea război mondial, americanii utilizau

cuvântul “logistics” pentru a desemna aprovizionările (cu arme, muniţii, piese de schimb,

reparaţii) şi mijloacele pentru a le face să ajungă la locul şi timpul dorit. Deşi noţiunea delogistică

în sensul mai larg de optimizare economică este prezentă în anumite lucrări încă din secolul al

XIX-lea, cuvântul nu a devenit de circulaţia actuală, decât cu ocazia celui de-al doilea război

mondial şi mai ales sub impulsul generalului Marshall, in acea vreme consilier militar al

preşedintelui Roosevelt. Aplicată la activitatea intreprinderii, logistica constă dintr-o cercetare

permanentă, ce urmăreşte optimizarea mijloacelor existente în scopul stăpânirii fluxurilor de

informaţii, a fluxului de materii prime, materiale şi produse. Toate dezvoltările logisticii militare au

fost preluate de către logistică cu aplicaţii în aprovizionare, producţie şi distribuţia mărfurilor .

Exemplu

Planul Marshall a fost un gigantic plan logistic, construit în jurul noţiunilor de fluxuri necesare

pentru optimizarea unor obiective definite pe plan politic, respectiv punerea la dispoziţia Europei

de resurse de tipul "capital", “know-how” şi “tehnologie” pentru a atinge cât mai repede posibil

obiectivul principal al reconstrucţiei după război, urmărind să se introducă prosperitatea în ţările

vestice care au fost incluse in acest plan.

Exemplificaţi alte planuri logistice aplicate în evoluţia conceptului de logistică de-a lungul timpului.

La ora actuală, pentru noţiunea de logistică nu există o definiţie unanim acceptată, cateva

dintre definiţii fiind prezentate in continuare:

European Logistics Association defineşte conţinutul noţiunii de logistică, prin organizarea, planificarea, controlul şi desfăşurarea fluxurilor de bunuri de la concepţie, aprovizionare până la producţia şi distribuţia către clientul final cu satisfacerea exigenţelor pieţei cu un cost minim.

Asociaţia Americană de Marketing priveşte logistica, din prisma transportului şi manipulării mărfurilor de la punctul de producţiei la punctul de consum sau de utilizare.

Din punctul de vedere al Asociaţiei Logisticienilor din Franţa, logistica reprezintă ansamblul activităţilor având ca scop punerea în operă, la cel mai mic cost, a unei cantităţi determinate dintr-un produs, la locul şi la momentul când există o cerere. Logistica priveşte, deci, toate operaţiile vizate: localizarea uzinelor şi a antrepozitelor, aprovizionarea, gestiunea fizică a producţiei, a ambalajului, stocajul şi gestiunea stocurilor, pregătirea şi administrarea comenzilor, transporturile şi manipularea.

O altă definiţie a logisticii este şi cea dată de către Sole Society of Logistic Engineers, care o abordează ca tehnică şi, în acelaşi timp, o ştiinţă care susţine realizarea obiectivelor societăţii, programarea şi urmărirea acestora; este necesară pentru management, engineering-ul şi activităţile tehnice pe teme cerute, proiectarea, aprovizionarea şi conservarea resurselor.

Evoluţia conceptului şi practicii logistice nu se rezumă la simpla înlocuire a sintagmei

de distribuţie fizică cu termenul “logistică”. Apariţia logisticii, aşa cum este ea percepută astăzi,

a fost rezultatul unei serii de etape care s-au succedat de la inceputul anilor ’50 ai secolului XX

până în prezent. Astfel, conceptul de logistică a evoluat în funcţie de mediul economic şi de

afaceri din fiecare ţară, fiind rezultatul unor serii de etape care s-au succedat de-a lungul anilor şi

până în prezent. In continuare sunt prezentate cateva exemple ale evoluţiei conceptului de

logistică.

Exemple

Donald J. Bowersox prezintă conţinutul principalelor etape de referinţă pentru SUA, de exemplu:

Coordonarea operaţiunilor . La inceput, s-a manifestat preocuparea pentru coordonarea

activităţilor de distribuţie fizică, respectiv a transportului, depozitării, stocării şi prelucrării

comenzilor. Se urmărea, ca scop, asigurarea la timp a serviciilor pentru clienţi, în condiţii de

eficienţă din punct de vedere al costurilor.

Regruparea personalului . Organizaţiile au avut tendinţa de regrupare a resurselor umane

implicate în desfăşurarea activităţilor de distribuţie fizică şi de management al materialelor.

Această etapă a fost determinată de decizia firmelor de a spori eficienţa conducerii acestor

activităţi.

Logistica integrată . Noul concept de logistică integrată, respectiv de sistem logistic integrat, s-a

conturat în deceniul al nouălea al secolului XX şi conţine noţiuni legate de deplasarea mărfurilor

printr-un lanţ de verigi consecutive, de valoare adăugată, care au menirea să asigure ajungerea

produselor la momentul şi locul potrivit, în cantitatea şi forma adecvată.

Logistica strategică . Apariţia conceptului de logistică strategică în anii ’90 a reprezentat un pas

semnificativ în evoluţia logisticii. Această nouă perspectivă este definită de utilizarea competenţei

logistice şi a alianţelor logistice din întregul canal de marketing, în scopul obţinerii avantajului

competitiv. Logistica strategică se bazează pe alianţe inter-organizaţionale, care permit

combinarea activelor şi performanţelor unei companii cu serviciile oferite de alţi operatori logistici.

În consecinţă, managerii logistici dedică o pondere ascendentă din timpul lor, activităţilor de

interfaţă cu furnizorii şi clienţii, diminuând timpul acordat operaţiunilor din interiorul întreprinderii.

Tot despre logistică Philip Kotler a afirmat că “implică planificarea, realizarea şi controlul fizic al

materialelor şi produselor finite, de la punctele de origine la punctele de utilizare, în vederea

satisfacerii necesităţilor consumatorilor in condiţiile obţinerii de profit .

Alte accepţiuni ale definiţiei sunt următoarele: a. ansamblul activităţilor care au ca scop punerea

la dispoziţie, cu cost minim a unei calităţi de produse, în locul şi la momentul în care există

cerere; b. logistica are ca principală misiune gestionarea şi optimizarea fluxurilor fizice de la

furnizori până la clienţi.

Organizaţia americană Council of Logistic Management a adoptat următoarea definiţie a logisticii:

“Logistica este acea parte a procesului de furnizare a produsului care planifică, implementează şi

controlează fluxul şi depozitarea eficace şi eficientă a produselor, serviciilor şi informaţiilor de la

punctul de origine la punctul de consum, în scopul îndeplinirii cerinţelor

clienţilor”. Logistica cuprinde toate activităţile din lanţul de aprovizionare-livrare.

Principalii factori care au impulsionat dezvoltarea logisticii in SUA au fost consideraţi

următorii:

Evoluţia pieţelor – schimbandu-se raportul dintre cerere şi ofertă, pieţele au devenit pieţe ale

cumpărătorilor. Cererea cumpărătorilor variază astăzi foarte rapid şi obligă furnizorii să livreze

prompt mărfurile pentru a satisface nevoile clienţilor şi a rămâne astfel competitivi. În prezent

pieţele s-au extins foarte mult devenind internaţionale. Distanţele geografice şi de timp între

furnizori şi utilizatori sau consumatori forţează exportatorii în perfecţionarea livrării de produse. Ei

sunt nevoiţi să-şi asume tot mai multe riscuri datorită numărului mare de frontiere, zone juridice,

lingvistice, culturale, de climă pe care trebuie să le parcurgă.

Perfecţionarea metodelor de producţie – datorită progresului tehnic, producţia a devenit

enormă, de o înaltă tehnicitate şi în ceea mai mare parte automatizată.

Perfecţionarea produselor – a necesitat mult timp destinat cercetării şi îmbunătăţirii produsului,

determinând cheltuieli financiare ridicate, ceea ce obligă producătorii şi furnizorii să nu-şi permită

nici un risc pe piaţă.

Noile tehnologii - conjunctura economică superioară a favorizat realizarea unor progrese

tehnice, tehnologice, electronice şi metodice deosebite (cercetări operaţionale, teoria sistemelor,

simularea, teoria deciziilor) care şi-au găsit aplicaţii fructuoase în domeniul logisticii.

Îmbunătăţirea managementului în gestionarea intreprinderilor – factorii menţionaţi mai sus

au determinat ca managementul şi gestiunea întreprinderii să fie mai eficace la toate nivelurile,

cerând să fie mai rapizi, mai agresivi pentru a satisface nevoile clienţilor, printr-o deservire

perfectă a cererii existente pe piaţă.

Exemple

Sub influenţa conceptelor importate din SUA, conceptul de logistică a evoluat relativ asemănător

şi pe alte pieţe. De exemplu, in Marea Britanie , in deceniul al VI-lea şi începutul deceniului al VI-

lea nu existau sisteme de distribuţie planificate şi legături reale între variatele funcţii legate de

distribuţie. Distribuţia mărfurilor se realiza prin intermediul mijloacelor de transport aflate în

proprietatea producătorilor. Conceptul de distribuţie fizică este preluat abia în anii ’60 din SUA.

Treptat, distribuţia devine pentru tot mai multe firme un domeniu în care este necesară implicarea

managementului. O perioadă extrem de importantă în privinţa dezvoltării conceptului de

distribuţie pentru Marea Britanie sunt anii ’70 când se produc două mutaţii majore: distribuţia este

inclusă în structura managementului funcţional al organizaţiei, iar raportul de forţe dintre

producători şi detailişti se modifică. Astfel, spre deosebire de etapa anterioară, puterea

principalilor detailişti creşte în favoarea producătorilor, ca urmare a faptului că marile lanţuri de

magazine îşi creează propriile structuri de distribuţie. Creşterea profesionalismului în domeniul

distribuţiei, concretizat în planificarea pe termen lung şi în preocuparea de identificare şi aplicare

a unor măsuri de reducere a costurilor poate fi constatată la începutul anilor ’80. Tendinţele

majore care au marcat această perioadă includ centralizarea distribuţiei, reducerea drastică a

stocurilor, utilizarea calculatoarelor pentru asigurarea informaţiilor necesare şi pentru control,

dezvoltarea operatorilor specializaţi în desfăşurarea activităţilor logistice. Necesitatea unor

sisteme logistice integrate este recunoscută de tot mai mulţi participanţi la procesul distribuţiei.

Pentru a descrie situaţia firmelor care au reuşit să atingă un nivel superior de competenţă

logistică, a fost utilizat conceptul de logistică “leading-edge logistics” (din engleză, “muchie de

atac”). Conform acestui concept, diverse organizaţii folosesc logistica asemeni unei “arme

concurenţiale”, cu scopul de a dobândi şi menţine loialitatea clienţilor. Aceste firme sunt mult mai

sensibile faţă de cerinţele clienţilor săi şi sunt interesate să stabilească relaţii de colaborare mai

strânse cu furnizorii, în comparaţie restul firmelor, care nu se conduc după acest principiu.

Dintre factorii care au determinat apariţia logisticii precum şi reevaluarea rolului acesteia în

cadrul unităţilor economice, se pot enumera:

sporirea in ritm rapid a cheltuielilor de transport;

posibilităţile limitate de creştere a eficienţei producţiei;

mutaţiile înregistrate în gestiunea stocurilor;

înnoirea şi diversificarea fără precedent a producţiei de mărfuri;

necesitatea organizării şi coordonării adecvate a fluxurilor informaţionale;

utilizarea pe scară tot mai largă a calculatoarelor şi revoluţia informatică;

iniţiativele legate de calitate (TQM – Total Quality Management);

preocupările de protejare a mediului ambiant.

S-au intensificat preocupările de protejare a mediului ambiant. Preocupările pentru cerinţele

ecologice nu pot ieşi din sfera preocupărilor legate de logistică, întrucât acest domeniu este cel în

care apar cele mai multe interacţiuni între fi rmă şi mediul natural, interacţiuni în măsură să-l

influenţeze pozitiv sau negativ, de la caz la caz.

Aplicarea pe scară tot mai largă a conceptului „managementul calităţii totale” (TQM) a dus

la mutaţii semnificative în domeniul logisticii. S-a extins ideea de „zero defecte”. Este clar că

sistemele logistice trebuie reproiectate pentru a permite satisfacerea diferitelor aşteptări ale

clienţilor. De aceea, sistemele logistice au trebuit să fie regândite, astfel încât în locul unei

singure soluţii logistice valabile pentru toate segmentele de clienţi, au trebuit dezvoltate soluţii

logistice adaptate uneori chiar cerinţelor fiecărui client în parte în ceea ce priveşte calitatea

aşteptărilor de la produsul sau serviciul solicitat.

Exemplu. Un produs ajunge mai târziu la client. Clientul respectiv este îndreptăţit să considere

acest produs dreptinacceptabil, chiar dacă în rest întruneşte toţi parametrii calitativi.

O acţiune este eficace dacă produce efectul scontat, rezultatul dorit. O acţiune

este eficientă dacă are efectele superioare eforturilor.

Exemplu. Pentru a înţelege mai bine diferenţa dintre eficacitate şi eficienţă, imaginaţivă că aveţi

de transportat de cealaltă parte a unui râu nişte obiecte la care prietenul dumneavoastră ţine

foarte mult. Nu există pod decât la 3 kilometri distanţă. O cunoştinţă se oferă să vă ajute cu

maşina sa, dar vă cere pentru asta 1.000 RON. Decizia de a accepta şi de a-i duce prietenului

obiectele respective este una eficace (am reuşit ce ne-am propus, transportul obiectelor), in

schimb nu este efi cientă (ne costă mai mult decât obţinem ca rezultat; nu cumva ar fi existat şi o

alternativă eficientă?)

Modalităţile de abordare a logisticii.Dezvoltarea logisticii întreprinderii şi a caracteristicilor sale, în special complexitatea activităţilor

care trebuie îndeplinite, au făcut ca majoritatea întreprinderilor moderne să considere şi să

trateze ansamblul mişcării şi stocajul materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb şi

produselor finite ca un sistem, fiind astfel două posibilităţi de abordare a sistemului logistic:

abordarea analitică , ce studiază în detaliu componentele unui sistem (fig. M1.1.1);

abordarea sistemică , ce studiază finalitatea sistemului şi relaţia cu mediul.

Fig. M1.1.1 Schema de ansamblu a viziunii analitice a procesului logistic.

Abordarea analitică, ia in considerare componentele unui sistem, cu elementele

următoarele: sistemul, obiectivele, indicatorii de performanţă, variabile de acţiune, flux, resurse,

activitate, proces.

Sistemul este ansamblul de elemente în interacţiune, organizate în funcţie de un obiectiv şi în

relaţie cu mediul în care funcţionează. Dacă se are în vedere interacţiunea cu mediu, putem

avea sisteme deschise şi sisteme inchise (fără schimb cu exteriorul). Exemple de

sisteme: sistemul de producţie - cu subsistemele componente (subsistemul de fabricaţie,

subsistemul de conducere-proces, aprovizionare - desfacere, financiar-contabil, resurse umane,

informaţional). Sistemul de producţie este ansamblul de resurse (umane şi tehnice) a căror

finalitate este de-a transforma un flux de elemente fizice pentru a satisface cerinţele clienţilor,

fiind format din subsisteme: decizional, informaţional şi fizic.

Obiectivul reprezintă un scop precis, posibil de măsurat, ce trebuie atins într-un timp dat

permiţând orientarea sistemului şi reglarea sa. El poate fi exprimat sub formă de termen şi

valoare.

Indicatorii de performanţă sunt mărimi care măsoară eficacitatea unui sistem sau proces în raport

cu un obiectiv, o normă sau un plan.

Variabile de acţiune sunt parametrii asupra căruia pot acţiona actorii sistemului sau procesului

pentru a le face să evolueze pentru atingerea obiectivelor propuse.

Fluxul reprezintă deplasarea de elemente în timp şi spaţiu.

Activitatea conţine ansamblul de sarcini elementare, realizate de persoane care produc elemente

de ieşire având ca punct de plecare elemente de intrare.

Procesul reprezintă ansamblu de activităţi secvenţiale care au ca obiect tratarea elementelor

fluxului; complexitatea procesului depinde de numărul de activităţi din care este compus.

Procesul este caracterizat de un inceput şi un sfârşitşi este definit de trei elemente sub forma de:

entităţi (procesele leagă entităţile între ele prin relaţii: inter-organizaţionale, inter-funcţionale, interpersonale, etc.);

obiecte (procesele manipulează obiecte fizice, informaţii);

activităţi (procesele pot acoperi două tipuri de activităţi: manageriale şi operaţionale).

Abordarea sistemică este prezentată în figura M1.1.2 şi evidenţiază finalitatea întreprinderii în

relaţiile cu mediul său de evoluţie. În această viziune lanţul logistic reprezintă :

integrarea diferitelor procese care leagă clientul final de furnizor, procese care furnizează bunuri, servicii şi informaţii şi care creează valoare;

totalitatea etapelor necesare pentru a satisface clientul,

succesiunea de activităţi care adaugă valoare unui produs.

Fig. M1.1.2 Finalitatea întreprinderii în relaţia cu mediul extern

Procesul logistic – funcţiile de bază. Dacă avem în vedere elementele esenţiale ale procesului

de realizare a produselor necesare satisfacerii nevoilor clienţilor, pentru realizarea lor

intreprinderea va utiliza mai multe funcţii de bază ale logisticii pentru a gestiona şi a utiliza cele

două tipuri de fluxuri (fizice – de materiale şi informaţionale) ce au sensuri inverse de circulaţie.

Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la: previzionare; aprovizionare, cumpărare;

gestionarea comenzilor; gestionarea stocurilor; gestionarea depozitelor; manipularea produselor;

planificarea şi organizarea producţiei; implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor; fluxul

de informaţii; ambalare; distribuţia şi transportul de mărfuri; servicii către clienţi (figura M.1.1.3).

Fig. M.1. 1.3 Exemplu. Funcţiile procesul logistic general şi sensul de circulaţie a fluxurilor

Regrupând aceste funcţii de activităţi ale firmei vom putea să evidenţiem mai detaliat sistemul

logistic global al firmei in subsisteme (figura M.1.1.4). Eficienţa logisticii presupune corelarea

aprovizionării, producţiei şi distribuţiei fizice, activităţi desfăşurate în interiorul întreprinderii şi la

interfaţa cu secvenţele din aval şi amonte, in cadrul canalelor de marketing. Integrarea celor trei

arii este posibilă prin intermediul fluxului informaţional. Schimbul de informaţii în interiorul

organizaţiei şi între firme facilitează planificarea şi controlul operaţiunilor zilnice.

Fig. M.1.1.4. Descompunerea procesului logistic global in subsisteme logistice

Ca urmare domeniile logisticii pot fi studiate la trei nivele :

operaţiile sau misiunile elementare ale procesului logistic;

subsistemele de organizare (aprovizionare, producţie, distribuţie, etc);

sistemul logistic integrat, care propune o abordare unitară a concepţiei de produs şi de service după vânzare.

Operaţiile elementare ale procesului logistic - sub acest aspect logistica este divizată intr-o

succesiune de funcţii elementare, care contribuie la procesul de susţinere a marketingului şi a

producţiei. Aceste funcţii au fost împărţite în:

operaţii de bază: transport, gestiunea stocurilor, tratarea comenzilor,

operaţii de suport: urmărirea şi tratarea informaţiilor, depozitarea, cumpărarea, ambalajul, manipularea şi administrarea, ordonanţarea producţiei,

Toate aceste funcţii sunt îndreptate spre obiectivul central al servirii consumatorului.

Subsistemele de organizare – reprezintă o abordare clasică prin care se realizează o regrupare a

operaţiilor logistice în trei zone de responsabilităţi ce pot face obiectul unui pilotaj distinct:

A. Zona amonte:

programarea cumpărării – achiziţiei;

aprovizionarea unităţilor de producţie, transportul şi stocajul.

B. Zona intreprindere:

planificarea şi ordonanţarea producţiei;

aprovizionarea posturilor de lucru;

circulaţia producţiei neterminate.

C. zona aval:

distribuţia fizică;

transportul;

service-ul după vânzare.

Plecandu-se de la această divizare pe subsisteme a logisticii întreprinderii s-a ajuns la definirea

acesteia intr-o viziune managerială - logistica este un instrument de pilotaj al fluxurilor fizice

prin fluxurile de informaţii, iar prin aplicarea raţionamentelor analizei sistemelor s-au stabilit

reguli de coordonare a fluxurilor de producţie şi de distribuţie.Subsistemul logistic global are în

vedere toate operaţiile logistice ce se efectuează pe lungimea traseului ce porneşte de la

previzionarea surselor de materii prime până la clientul final, cuprinzand aprovizionarea

– logistica amonte, producţia – logistica internă (industrială) şi distribuţia – logistica aval

(comercială). Dacă se are în vedere gradul de participare al responsabililor cu logistica şi

impactul deciziilor logistice asupra activităţii firmei, ca şi natură a deciziei, acestea sunt sintetizate

în fig. M.1.1.5.

Fig. M1.1.5 Exemplu. Gradul de participare şi impactul deciziilor logistice.

Având în vedere modalităţile de abordare a sistemului logistic, precum şi funcţiile de bază ale

acstuia, efectuaţi un studiu de caz privind organizarea unui sistem logistic, in cadrul unei

societăţi.

Să ne reamintim...

Terminologia utilizată în literatura străină de specialitate apelează şi la termenul de logistică, iar referitor la sistemele integrate de producţie, la cel de gestiunea fluxurilor materiale.

Literatura străină de specialitate care defineşte activitatea de asigurare materială prin termenul de logistică, integrează aprovizionarea materială în activitatea de ansamblu a intreprinderii, sfera de cuprindere fiind mai extinsă. În ceea ce priveşte noţiunea de gestiunea fluxurilor materiale, aceasta se încadrează în termenul general de asigurare materială care defineşte aria completă de cuprindere a întregului proces de formare şi gestiune a bazei materiale şi de echipamente tehnice al intreprinderii.

În momentul de faţă, logistica a devenit un instrument de sporire a competitivităţii şi de poziţionare pe piaţă. Pe plan mondial se consideră că, logistica a ajuns una dintre ariile esenţiale ale activităţii organizaţiei.

Funcţiile de bază al logisticii sunt cele referitoare la: previzionare; aprovizionare, cumpărare; gestionarea comenzilor; gestionarea stocurilor; gestionarea depozitelor; manipularea produselor; planificarea şi organizarea producţiei; implementarea geografică a uzinelor şi depozitelor; fluxul de informaţii; ambalare; distribuţia şi transportul de mărfuri; servicii către clienţi.