Fratia regilor traci si misterul celor cinci coifuri descoperite pe teritoriul Romaniei

Elisabeth Bouleanu,

Cinci coifuri misterioase din aur au fost descoperite, de-a lungul anilor, pe teritoriul Romaniei, la sute de kilometri distanta unul de altul. Coifurile care dateaza din perioada predacica seamana extrordinar de mult intre ele.

Misterioasele coifuri de aur vin sa intareasca teoria potrivit careia teritoriul Romaniei a fost, cu mii de ani in urma, leaganul unei vechi si puternice civilizatii si ca Burebista n-ar fi fost primul rege din zona. Legenda spune ca, la inceputurile istoriei, regii traci, despre care Homer a scris ca erau stapanitorii Lanii de aur, erau uniti intre ei printr-un juramant tainic. Aceeasi legenda admite faptul ca, pe teritoriul Romaniei, triburile tracice erau unite intre ele, cu mult inainte de Burebista. Unii istorici admit existenta unei Fratii regale a tracilor. Cei alesi erau initiati in "Taina Juramantului", un juramant care garanta tacerea in fata dusmanilor. Tacerea era menita sa protejeze comorile si tezaurele ascunse ale tracilor.  Cei initiati in "Taina Juramantului" purtau coifuri de aur sau de argint aurit cu insemne anume, care aveau o anumita semnificatie. Coifurile amintesc de eroii descrisi de Homer in Iliada si Odissea: ,,Neteda-i piele ferind, caci ea e pazita de coiful cel cu placi de metal si cu ochi, daruit de Apolon..."; ,,Pune si coiful de aur crestat si cu patru gurguie, care-ar putea ocroti pedestrime-a o suta de-orase...". Istoricii care au analizat locurile in care au fost descoperite cele cinci coifuri au ajuns la concluzia ca unind pe

harta localitatile se realizeaza un arc de cerc, care incepe din Cucuteni-Iasi , trece prin Agighiol-Tulcea, prin Poiana-Cotofenesti -Prahova, continua cu Peretu- judetul Teleorman si se opreste la Portile de Fier- judetul Mehedinti. Coiful de la Portile de Fier a ajuns la Detroid Cu putin timp inainte de inceputul primului razboi mondial, in zona "Cataractelor" de la Portile de Fier a fost scoasa la lumina o comoara. Se spune ca descoperirea a apartinut unui marinar care a zarit obiectele in apa. Nu se cunoaste numarul exact al obiectelor descoperite, insa se stie ca printre acestea s-a numarat si un coif. O parte din piese a ajuns in colectia lui Franz Trau din Viena, iar alta in Muzeul Portilor de Fier din Turnu Severin. De-a lungul anilor, comoara s-a imprastiat, unele obiecte fiind achizitionate de diversi colectionari. Coiful a ajuns la la Muzeul de Istoria Artelor din Detroit . Istoricii au stabilit ca obiectul dateaza din a doua jumatate a secolului al IV-lea i.H.

 Coiful de la Cotofanesti a fost descoperit de un elev Coiful de la Cotofanesti a fost descoperit in anul 1928 in satul Cotofanesti din Prahova. Descoperirea a fost facuta de un elev al scolii primare din localitate. Aceasta a dat intamplator in curtea scolii peste o piesa din aur  masiv, cantarind 770 grame, aproape intacta. Obiectul a fost datat de istorici din prima jumatate a secolului al IV-lea si sa spus ca ar fi apartinut unui rege geto-dac, capetenie a unei formatiuni politice autohtone constituita in zona.  "Coiful are o calota de aur impodobita cu sapte randuri paralele de nasturi conici radiati, are pe marginea inferioara un chenar de linii spirale punctate, care incadreaza patru placi acoperite cu reliefuri. Cea din fata

reprezinta o pereche de ochi holbati, cu sprancene duble si intoarse in asa fel incat sa inspire groaza. Cea din spate, despartita in doua registre, infatiseaza in registrul superior figuri de oameni fantastici, cu picioarele in forma de serpi, iar in cel inferior animalele fantastice urmarindu-se unele pe altele. Cele doua placi laterale reprezinta scene de sacrificiu, cu preoti purtand pe cap tiare. Dupa alti autori, pe cele doua obrazare fixe dreptunghiulare, care au fiecare cate un orificiu la baza, este reprezentata aceeasi scena de sacrificiu: un razboinic injunghiind un berbec", este descrierea obiectul gasit la Cotofanesti.

Coiful de aur a fost adus initial la Muzeul National de Antichitati, din Bucuresti, si pastrat acolo pana in 1970, fiind expus in prezent la Muzeul National de Istorie al Romaniei, in sala de tezaur.  Cucuteni si Agighiol Coiful de la Cucuteni, impreuna cu un valoros tezaur, a fost scos la lumina tot printr-o descoperire intamplatoare. Coiful cu inaltimea de 34.5cm  cantarea 500 de grame.   Potrivit descrierii facute de istorici, coiful de la Cucuteni seamana izbitor cu celelalte coifuri descoperite pe teritoriul romaniei: "Lucrat din tabla de aur, are motive bogate spiralice, cu linii incizate. Pe obrazarul stang se afla un personaj stand pe tron, cu un rython in mana stanga si o cupa in mana dreapta. Pe celalalt obrazar se afla motive zoomorfe, animale fantastice inaripate, simboluri des intalnite in arta geto-daca". 

 Sapaturile de la Agighiopol au scos la lumina un tezaur funerar care continea, pe langa piese de echipament militar, si un coif de argint. Mormantul a fost atribuit unei capetenii de trib. Coiful este lucrat dintr-o placa subtire de argint, placat cu aur cu decoratiuni bogate. Nelipsiti sunt cei doi ochi care se regasesc si pe alte coifuri. Descoperirea unui taran din Peretu Un alt coif, din argint a fost descoperit la Peretu. Tezaurul de la Peretu a fost descoperit intamplator de un localnic in 1971. Lama tractorului cu care sateanul lucra pe pamantul CAP-ului din localitate s-a impiedicat in obiectele metalice vechi de mii de ani. Spre uimirea localnicilor care cunoaseau de ani de zile movila din curtea CAP-ului si n-au banuit niciodata ce s-ar putea ascunde sub ea, locul s-a dovedit a fi un mormant traco-getic vechi de aproximativ 2500 de ani. Dupa ce taranul Alexandru Trana a facut descoperirea in locul cunoscut de sateni "La izvoare", arheologilor le-a revenit sarcina de a data obiectele si de a dezlega misterul.  Coiful, expus in prezent la Muzeul de Istorie din Bucuresti, este impodobit cu reprezentari animaliere in relief, avand in frunte doi ochi cu sprancene mari. Pe cele doua obrazare ale coifului apa insemne diferite. Pe obrazul stang al coifului este reprezentat  un tap sau un cerb, iar pe cel drept un vultur care tine un peste in cioc si un animal in gheare. Pe toata portiunea coifului ce protejeaza ceafa sunt trei cerbi. 

Coiful aminteste de poemele lui Homer Potrivit specialistilor de la Muzeul Judetean de Istorie Teleorman, motivul ochilor figurati pe partea frontala a coifurilor de la Peretu, Agighiol, Portile de Fier, ca si pe cele de la Poiana Cotofenesti si Cucuteni Baiceni, are un stil si o forma unica: "Acestia aveau un rol deosebit, tinand cont ca materialul din care erau confectionate coifurile, chiar daca era valoros, nu putea asigura protectia necesara in razboi, iar datorita lui, purtatorul devenea o tinta principala. Foarte probabil, coifurile de acest gen erau purtate numai cu ocazia unor scene de cult si de investitura, casatorie, turnee regale, ospete si, eventual, la vanatoare. Prezenta unor coifuri din metale pretioase in cadrul tezaurelor getice din sec. IV. i. Chr. se incadreaza in lunga serie a existentei acestor tipuri de artefacte. Coifuri de parada sau care asigura cresterea prestigiului purtatorului dateaza inca din epoca bronzului. In lumea minoica si cea miceniana existau astfel de artefacte facute din defense de mistret".  Comorile tracilor Legenda Fratiei regilor traci spune ca purtatorii misterioaselor coifuri ar fi detinut secrete legate de comorile regilor traci. Emil Moscalu, arheologul care s-a ocupat de mormantul descoperit la Peretu, a fost cuprins de febra descifrarii Legamantului Trac. A sfarsit tragic, intr-un mod care aminteste de povestea blestemelor faraonilor egipteni. Se spune ca, dupa descoperirea coifului de la Peretu, increzator in teoria Fratiei Trace care pazea comori ascunse, arheologul a inceput sa caute in zona o comoara. Oamenii locului vorbesc despre o legenda potrivit careia pe locul descoperirii marelui coif apareau noaptea flacari ale tezaurelor ingropate. 

 Arheologul a cautat in zadar. Tot ce a gasit a fost un schelet. Si-a pierdut mintile cateva luni mai tarziu. Colegii au povestit dupa disparitia sa ca devenise obsedat de hoti si purta cu el in permanenta un rucsac. Nimeni nu stie ce contine. Rucasacul a ars intr-un incendiu izbucnit pe santierul arheologic. Arheologul a murit intr-un spital de psihiatrie.