“Cu fascismul pre fascism călcând”

sau despre fascismul antifascist

Au trecut aproape 70 de ani de când ultimul

război mondial s-a încheiat. Victoria

Aliaților a însemnat, aşa cum s-a întâmplat

de atâtea ori de-a lungul istoriei, nu doar

impunerea de despăgubiri materiale celor

învinși ci și demararea unui lung și extrem de

ambiţios proces de dizolvare a întregului

eșafodaj politic, ideologic, spiritual, al

statelor înfrânte. Fascismul, național-socialis

-mul, naționalismul, rasismul au fost puse la

index, împreună atât cu ramurile lor, cât și cu

rădăcinile. Acestui scop „nobil”, cel al

denazificării, i-au fost scuzate orice mijloace.

Înaltul comandament, ţelul suprem, a devenit

impunerea sistemului democratic și înlăturarea

prin orice mijloace, a ultimelor urme „naziste”

din conștiința celor ce au fost expuși

diabolizatei ideologii. Pentru învingători, nu a

2

fost extrem de dificil să înfăptuiască aceste lucruri,

având în vedere că, în calitate de acuzatori

victorioși, dispuneau de absolut toate mijloacele

materiale și logistice posibile.

De cealaltă parte, învinșii au fost deposedați de

orice drept, ne-beneficiind de nici o circumstanță

atenuantă, ori rezervă cu privire la monstruozitatea

crimei pe care se presupunea că ar fi comis-o.

Întreaga evoluție post-belică este o încununare

strălucită a dictonului care ne spune că doar

învingătorii scriu istoria. Învinșii nu au avut

altceva de făcut decât să înghită cu noduri fosta

propagandă de război a învingătorilor, devenită

acum „adevăr istoric”, absolutizat și sigilat cu

parafa Codului Penal. În elanul lor „denazificator”

care a trecut ca un tsunami prin toate

compartimentele vieții sociale, politice, culturale,

etc., învingătorii au pierdut demult rațiunea

principală a acestui proces. Un condamnabil exces

de zel „antifascist” a adus lumea în care trăim într-

un periculos derapaj totalitar. Noi, cei de azi, nu

știm ce s-a întâmplat cu adevărat acum 70 de ani

decât din istoria scrisă de învingători, de

„antifasciști”… Iar din această istorie (mai mult

sau mai puțin obiectivă) putem trage concluzia că

sistemul ideologic înfrânt și repudiat avea

următoarele caracteristici:

- Era extrem de represiv.

- Practica discriminarea unor anumite rase, etnii, în

defavoarea altora.

- A dus propaganda pe cele mai înalte culmi.

- Practica cenzura.

- A întărit în mod extrem birocrația de stat.

- A favorizat şi determinat apariția „statului

polițienesc”.

- Interzicea criticarea politicilor de stat.

Din studierea acestor caracteristici am putea crede

că inamicii nazismului vor face tot ce le stă în pu-

t

-tinţă pentru crearea şi cultivarea unui sistem global

bazat pe democrație, libertate, rațiune, garantare a

liberei exprimări, egalitate de șanse. Din nefericire,

lucrurile nu stau deloc aşa…

Asistăm astăzi la fascizarea galopantă a întregii

societăți occidentale şi nu numai, o fascizare care –

culmea! – se practică tocmai în numele atotputernicei

dogme antifasciste care domină componenta

intelectuală, socială şi culturală a lumii în care trăim.

Căci „political corectness-ul” este exact fascismul

întors pe dos ! Reprimarea brutală a libertății de

expresie e astăzi la ordinea zilei. Rând pe rând, state

pretins „democrate”, pretins „de drept”, au

interzis dezbaterea anumitor subiecte, au pus

călușul unor legi abuzive în gura celor ce-şi pun

întrebări, refuzând să înghită varianta predigerată

a adevărului „oficial”. Legea privind interzicerea

exprimării oricăror îndoieli cu privire la existenţa

sau dimensiunile holocaustului pare extrasă din cea

mai întunecată minte totalitaristă (nazistă…).

Se impun din ce în ce mai des măsuri rasial sau

etnic-discriminatorii în statele „democratice”,

„antifasciste”. Astăzi, discriminarea se numește

„affirmativ action” sau chiar (probabil într-un acces de

tâmpă sinceritate) „discriminare pozitivă”. Ea se

practică, în exclusivitate, în dauna caucazienilor. Este notoriu că în multe state europene a fi alb

începe să fie un handicap, în condițiile în care statele

respective impun politici de sprijinire, favorizare a

raselor ne-albe, a musulmanilor, ne-europenilor,

imigranților în general, minorităților sexuale.

3

ARBORELE

GENEALOGIC AL

BOLŞEVICULUI EVREU-

ŢIGAN ION ILIESCU,

(RECONSTITUIT DE

ŞERBAN OPROIU -

ANALIST POLITIC)

Orice încercare de a pune în discuție aceste

politici, exprimarea unor rezerve faţă de

justețea aplicării discriminării, pune în

mișcare rapid o monstruoasă mașinărie

„antifascistă”, alcătuită din media mainstream,

aşa zisa „societate civilă antifascistă”, aparatul

justițiar, etc. „Ereticul” este rapid scos din joc,

cărțile îi sunt confiscate, ideile exprimate sunt

puse la index, iar dezbaterea este sugrumată din

fașă, încă înainte de a începe…Nu e aşa că

seamănă cu „rugurile de cărți” pe care le făceau

naziștii…? „Antifascismul” s-a transformat într-

o religie, are biblia ei, bisericile ei, dogmele ei

și, mai ales, inchiziția ei… Această religie a

devenit atât de totalitară, atât de … fascistă

încât astăzi, de exemplu, a ridica braţul drept

reprezintă, în Europa, o blasfemie de neiertat

sancționată exemplar.

Despre propagandă, nu putem spune decât că

„antifasciștii” au preluat, perfecționat şi dus

pe culmi pe care Goebbels nu le visa,

propaganda nazistă. Sute de mii de tineri sunt

spălați anual pe creier în universitățile

politice „antifasciste”, îndoctrinați în religia

perpetuei şi infinitei culpabilizări a

„bărbatului alb”. Political Corectness-ul,

Multiculturalismul, Socialismul, Freudo-

marxismul, Feminismul extremist misandrin,

sunt noii idoli, noii vectori ai ideologilor

fascismului „antifascist”. Trupele de asalt

„antifasciste”, comit periodic câte un

„Kristallnacht” prin vreo capitală

europeană…

Astfel, bărbatul alb a ajuns evreul, ”Juden”

„jidanul” în ochii establishmentului politic,

social, cultural de astăzi. El mai poate fi expiat

doar de apartenența la o minoritate sexuală.

Dacă însă, e şi heterosexual pe lângă celelalte

două handicapuri, nimeni şi nimic nu-i poate

șterge steaua galbenă pe care societatea

actuală i-o aplică, stigmat al unei potențialități

„fasciste”!

Marius Mitea Sursa: Buciumul.ro

VASILI IVANOVICI - evreu rus, bolşevic,

puşcăriaş periculos, fugit din Rusia şi urmărit

de poliţia ţaristă.

S-a stabilit în Olteniţa, în jurul anului 1895, ca

argat şi băiat de prăvălie la un grec, poreclit

Ţăndărică, de pe strada Heliade Rădulescu, nr.

1. Şi-a schimbat numele pentru a-şi pierde

originea, în “Iliescu”, după anul 1900, ca mai

toţi evreii aciuaţi în România, S-a încurcat cu

MARIA SAVU (sora cârciumarului Anghel

Savu, care avea cârciuma pe strada I. H.

Rădulescu, nr. 2) apoi s-a căsătorit cu aceasta

în 1900-1901. Anghel Savu, era român, fugit

din Bulgaria fraudulos, traversând Dunărea şi

stabilit în Olteniţa.

Acesta le-a făcut Măriei şi lui Vasile o

dugheană, în care vindeau diverse, pe strada

I.H. Rădulescu nr. 6-8.

4

Vasili Iliescu, fost Ivanovici şi Maria, fostă

Savu, au avut doi băieţi şi două fete

(Alexandru, tatăl lui Ion Iliescu, Eftimie,

viitorul călău al poporului român, Aristiţa şi

Verginia).

Vasili Ivanovici a fost foarte bun prieten cu

Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia, pe

numele său adevărat KATZ.

George Călinescu precizează în "Istoria

Literaturii Române": "Dobrogeanu Gherea,

evreu venit din Rusia în mod suspect şi

fraudulos, a fost împământenit prin Decret

Regal, din eroare şi diversiune, susţinut fiind

chiar de Titu Maiorescu!"

Aici, atenţie la diversiunea promovată de Ion

Iliescu în presă, prin care se sugerează că

bunicul lui ar fi un ţăran, Păun, de lângă

Olteniţa.

MAMA VITREGĂ: MARIŢA ILIESCU

Mama vitregă a impostorului Ion Iliescu, a

fost după 1944, servitoarea şi bucătăreasa Anei

Pauker (adică a evreicii Hanna Rabinsohn al

cărei bunic era rabin). După 1945, Gheorghiu

Dej a alfabetizat-o - pentru că nu ştia carte - şi

a trimis-o la Agenţia Economică a României

de la Sofia, unde a stat mai multă vreme. De la

Sofia, Gheorghiu Dej a avansat-o şi a trimis-o

la Moscova, tot la Agenţia Economică

Română, dar după puţin timp, fiind

deconspirată ca spion, la cererea ruşilor a fost

retrasă, adusă în ţară şi numită Director

General la Vămile Române, de unde s-a

pensionat.

În 1990, Mariţa Iliescu s-a prezentat cu un

Carnet de Luptător în războiul din Spania

(alături de Walter Roman, adică Walter

Neulander, tatăl evreului Petre Roman, care a

nenorocit România în tandem cu evreul

Iliescu), la Asociaţia Luptătorilor Antifascişti,

spre a se înscrie în aceasta. Deşi carnetul părea

un fals, totul s-a rezolvat la intervenţia lui Ion

Iliescu, beneficiind de multe şi mari drepturi

necuvenite.

La recepţiile date de Ceauşescu, niciodată Ion

Iliescu nu a mers cu soţia sa, Nina Bercovici

(evreică şi ea), ci cu Mariţa, mama lui vitregă!

UNCHIUL EFTIMIE ILIESCU

Unchiul lui Ion Iliescu, fratele lui Alexandru

Iliescu, fost ofiţer de securitate, a participat la

represiunea şi "decapitarea" poporului român,

în timpul lui Dej, fiind adjunctul criminalului

Alexandru Drăghici, Ministru de Interne în

acea perioadă.

După moartea lui Stalin, acelaşi Dej l-a demis

şi l-a numit Director la Fabrica de Încălţăminte

"Pionierul". Alcoolic fiind, într-o altercaţie

specifică beţivilor l-a ucis pe şeful cantinei. A

fost arestat şi condamnat la 17 ani de

închisoare. Se pare că acolo şi-a găsit şi

sfârşitul.

De remarcat că, Ion Iliescu ascunde cu

dârzenie originea sa criminală,

compromiţătoare, -lucru firesc din punctul lui

de vedere-, în faţa poporului român, pe care a

reuşit astfel să-l păcălească şi să-l umilească

timp de 16 ani, după 1989.

PRECIZARE

Investigaţiile făcute pentru perioada 1901-

1902, nu au dus la concluzia că ar fi existat un

decret regal de împământenire a lui Vasili

Ivanovici, aşa cum s-a făcut în cazul lui

5

Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan

Slavici şi alţii.

Se poate trage concluzia că, Vasili Ivanovici,

decedat la Olteniţa în 1965, la vârsta de 88 ani,

a fost evreu basarabean, născut în jurul anului

1877, aciuat fraudulos, fără cetăţenie la

Olteniţa.

TATĂL LUI ION ILIESCU:

ALEXANDRU ILIESCU

Alexandru Iliescu, băiatul cel mare al lui

Vasili Ivanovici -Iliescu apoi- s-a născut în

Olteniţa în 1901, căsătorindu-se în 1929 cu

Maricica, o ţigancă de origine bulgară, din

neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea

prost româneşte şi care e adevărata mamă a lui

Ion Iliescu.

Maricica era fata lelei Stoica, ţigancă din

Olteniţa, venită din Bulgaria şi care locuia într-

o cocioabă insalubră, pe o stradă paralelă cu

strada I. H. Rădulescu; nu se ştie cine era tatăl

ei.

Ion Iliescu s-a născut în aceste condiţii

insalubre, în Olteniţa, în data de 03 Martie

1930, an în care Alexandru Iliescu, tatăl său, a

fugit în Rusia, unde a stat până în anul 1935.

Maricica, mama adevărată a lui Ion Iliescu,

moare în 1932, fiind înmormântată la Olteniţa

(atenţie la diversiunea cu Maria Ivănuş, din

Bucureşti, că ar fi mama lui Iliescu).

Alexandru Iliescu a dus în Rusia o activitate

conspirativă împotriva României, fiind

kominternist, NKVD-ist trădător, omul lui

Stalin.

Casa lui Alexandru Iliescu din Olteniţa era casă

conspirativă a Kominternului şi NKVD-ului. În

Rusia, Alexandru Iliescu a avut tot felul de

ocupaţii printre care şi cea de hamal şi a avut, se

pare, şi copii nelegitimi.

În 1935, Alexandru Iliescu s-a întors din Rusia,

fiind condamnat la 12 ani închisoare pentru

trădare de ţară (milita pentru dezmembrarea

României şi trecerea Basarabiei la ruşi),

închisoare executată cu intermitenţă. În

închisoare, a devenit turnător al poliţiei.

Tot în această perioadă, Alexandru Iliescu s-a

încurcat cu Maria, nevasta unui coleg de

puşcărie, Ivănuş, un bolşevic periculos. Cu

aceasta, Alexandru a făcut un copil din "flori":

Eugen, frate vitreg al lui Ion Iliescu, securist

adus în coşciug metalic sigilat, din Orientul

Mijlociu.

6

ALTĂ PRECIZARE

În 1940, Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu

Mariţa, ţigancă din Maramureş, soră bună a

mamei lui Ion Cioabă din Sibiu, autointitulat

Rege al ţiganilor, cu care a avut doi băieţi:

fraţii vitregi ai lui Ion Iliescu, Mircea şi

Crişan, veri primari cu Cioabă.

Unul a fost Ataşatul Militar al României la

Moscova, iar celălalt Director Adjunct la

IRSOP, prin influenţa lui Ion Iliescu, deşi

erau ţigani semianalfabeţi.

Să nu ne mai mirăm de ce prima măsură pe

care a luat-o Ion Iliescu, după ce a pus mâna

pe putere, a fost restituirea aurului către

ţigani.

Alexandru Iliescu a decedat în 1945 la

Olteniţa, la o manifestare de 1 Mai în

tribună, beat, cu sticla de ţuică în mână.

Poporul român, s-a lăsat condus timp de 16

ani de către un descendent din evrei, bulgari

şi ţigani, genocidar şi bolşevic trădător al

României, care vedea în 1990 în paranoia lui

numai cămăşi verzi mărşăluind pe stradă, la

Universitate, asemenea lui Alexandru

Florian, alt evreu sinistru din zilele noastre!

Între timp pentru a ne demonstra definitiv

că este o căzătură umană şi un duşman

declarat al românilor, Ion Iliescu a schimbat

carnetul roşu de comunist cu cel albastru de

mason cu şorţuleţ, lopăţică şi echer.

Ne vine în minte o frază scrisă cu durere pe

coroanele mortuare din cimitire: “Nu te vom

uita niciodată!”

Cauzele

ascensiunii

organizaţiilor

L.A.N.C. şi “Garda

de Fier”

Din Raportul Direcţiei Generale a Poliţiei şi

Siguranţei privind cauzele ascensiunii

organizaţiilor L.A.N.C. şi “Garda de Fier”. -

Din Arhiva SRI, Fond „D”, dosar nr. 15, filele

210-213 - anul 1933, Bucureşti:

“Latura politică a mişcărilor de dreapta

Cauzele care au contribuit la lăţirea rapidă a

mişcării L.A.N.C., cât şi la cea a “Gărzii de

Fier” au fost determinate de numeroşi factori

sociali, printre care menţionăm:

- acapararea de către evrei a finanţelor, a

comerţului, a profesiunilor libere,

-tendinţa lor de a conduce şi de a se

impune în conformitate cu perceptele lor

religioase şi mai cu seamă - încercarea lor de a destrăma sentimentele

noastre naţionale şi creştine, prin aderarea

lor la principiile comuniste.

Deoarece cea mai mare parte din comerţul,

industria şi finanţele ţării sunt în mâna evreilor,

conducătorii mişcării L.A.N.C. şi ai “Gărzii de

Fier” şi-au dat seama că populaţia ţării tinde să

se împartă în două categorii:

- pe de o parte, o categorie mică de oameni

care să deţină averea - elementul conducător în

viaţă -şi anume populaţia străină de sentimentele

şi dragostea de ţară.

- pe de altă parte, marea mulţime a

populaţiei, căreia îi rămâne obligaţia să

muncească pentru ţară şi care e sortită să ducă un

trai modest, cu venituri restrânse, deoarece

categoria mică de cetăţeni care deţin finanţele şi

comerţul - recte evreii -- înţeleg să facă din

aceste ocupaţii nişte privilegii pentru ei,

………..

7

boicotând orice iniţiativă ar lua creştinii în

această direcţie. De aceea se văd aşa de puţine

instituţii comerciale şi financiare ale ne-

evreilor.

Privind diferitele categorii de profesiuni

libere, vedem că ele sunt deţinute din zi în zi

mai mult de evrei, înlăturând pe creştini prin

diferite mijloace admise şi neadmise. În

această direcţie, vedem cum majoritatea

farmaciştilor sunt evrei, cum foarte mulţi

doctori ocupă funcţiunea de medici de spitale

şi servicii comunale şi judeţene şi cum aceeaşi

situaţie o găsim la diferite instituţii bancare, în

ceea ce priveşte numărul avocaţilor etc.

Dar cel mai important factor social care a

determinat ca mişcarea organizaţiilor de

extremă dreaptă, şi anume L.A.N.C. şi “Garda

de Fier”, să ia proporţii, e tendinţa către

comunism şi socialism a evreilor.

S-a constatat că marea majoritate a

membrilor organizaţiilor comuniste

descoperite până acum la noi au fost evrei.

Oricum majoritatea evreilor nu se sfiesc

să admită principiile comuniste sau să

simpatizeze cu ele, în cazul când nu fac

parte activă din organizaţii şi cum mişcarea

comunistă condusă de evrei constituie o

forţă care tinde să destrame naţionalismul şi

credinţa - mişcarea naţionalistă a L.A.N.C.

şi a “Gărzii de Fier” s-a născut ca o

reacţiune firească contra acestei tendinţe de

destrămare. Aceste considerente sociale, care au făcut să

crească mişcarea L.A.N.C. şi a “Gărzii de

Fier”, se mai justifică şi prin aceea că,

mişcarea extremistă de dreapta a prins numai

în regiunile populate de evrei, unde populaţia a

venit în contact direct cu evreii, situaţie care

le-a impus necesitatea unei restricţiuni pentru

apărarea integrităţii sociale a elementului

românesc.

În oraşele şi comunele unde populaţia

evreiască este mai mare sau cel puţin egală cu

populaţia creştină şi chiar în acele comune

unde, deşi populaţia evreiască nu e mai mare,

dar constituie un număr apreciabil de locuitori,

se observă că evreii caută să înlăture, pe cât e

posibil, pe români de la conducerea vieţii

sociale şi politice şi nu de puţine ori insultând

şi desconsiderând elementul românesc.

8

Îi mai răbdăm mult ?

Această atitudine, de acaparare şi de

sfidare, a făcut şi face să se nască ura între ei

şi români, şi ca atare, mişcarea extremistă de

dreapta - a L.A.N.C. şi a “Gărzii de Fier”- să ia

din zi în zi proporţii mai mari, considerată

pentru ei mai mult ca o mişcare naţionalistă

liberatoare şi generală, decât ca o mişcare

antisemită, cu aspecte de răzbunare

individuală şi parţială.

Aşa se explică şi succesul avut de aceste

organizaţii în alegerile trecute, deşi au luptat

separat şi tot aşa se explică de ce mişcarea a

luat proporţiile de azi, mai ales în Basarabia -

unde numărul mare de evrei, ca şi

îndrăzneala lor, sunt cunoscute.

Succesul mişcării extremiste de dreapta se

explică în bună parte prin dezinteresarea

Partidului Naţional-Ţărănesc, care a neglijat

aproape complet continuarea propagandei la

sate, lăsând astfel liberă propaganda mişcării

extremiste de dreapta.

La aceasta se adaugă şi diferitele certuri şi

disidenţe din sânul Partidului Naţional-

Ţărănesc, care au încurajat propaganda altor

partide şi în special a celor două menţionate

puţin mai sus.”

- Din Arhiva SRI, Fond „D”, dosar nr. 15,

filele 210-213

Român minoritar în Secuime

“Gesta Hungarorum”, cronica lui Anonimus,

notarul regelui ungur Bela al III-lea: 1173-1196):

„… În vremea aceea, ungurii nu aveau în mintea

lor altceva decât să ocupe ţări şi să subjuge

popoare, îndeletnicindu-se cu războiul. De aceea,

în acele vremuri, ungurii iubeau aşa de mult să

sugă sânge omenesc, precum iubeşte lipitoarea;

şi de nu ar fi făcut aşa, nu ar fi lăsat urmaşilor lor

atâtea ţări frumoase”. „ În calea lor a ieşit şi ducele

Menumorut, stăpân peste vechile pământuri ale

Bihorului.”

Scrie acelaşi Anonimus: „Spuneţi lui Arpad,

ducele Ungariei, stăpânul vostru. Îi suntem

datori ca prietenul unui prieten, cu toate cele

ce îi sunt necesare, pentru că omul este

oaspete şi duce lipsă de multe. Dar pământul

ce l-a cerut de la bunăvoinţa noastră nu-l

vom ceda în niciun fel, atât timp cât vom fi

în viaţă”……………………………………...

Pe 15 martie, maghiarii nu se adună să

mănânce colac secuiesc (kurtos kalacs) şi să

danseze csardas, ci au un scop anume şi

acela ştim cu toţii care este: blestemata de

autonomie teritorială.

De mai bine de 15 ani, dar cu precădere în

ultimii 2-3 ani, aici în Transilvania se duce o

luptă privind discriminarea, în plan local,

populaţia românească din cele două judeţe

(Covasna şi Harghita) fiind discriminată în

mass media şi în politica UDMR..

În presa locală ţi se spune zilnic, precum în

revista “Európai Idõ” (Covasna), despre

paşii luptei ARMATE pentru autonomia

maghiară: ”înfiinţarea Băncii Secuieşti

independente”, ”refuzarea achitării

impozitelor către statul român” şi

”vărsare de sânge”.

Ca prim pas al luptei armate este înfiinţarea

Băncii Secuieşti independente, iar acţionarii

acesteia ar urma să fie secuii. Banii secuilor

vor fi în siguranţă dacă îşi vor ridica salariile

din automatul filialei locale a Băncii

Secuieşti.

Cel de-al doilea pas al luptei armate este

9

refuzarea achitării impozitelor către statul

român, în momentul în care elita politică din

România neagă asigurarea autonomiei

secuieşti.

Cel de-al treilea pas. Să dea Domnul să nu

fie nevoie de aşa ceva, deoarece al treilea pas

se va solda cu vărsare de sânge. Cert este că

nici tirolezii nu au fost ascultaţi până când

activiştii lor nu au început să recurgă la

aruncarea în aer a unor obiective şi trenuri

italiene.

,,Dragi Secui! A fost un lucru bine făcut, dar

să ştiţi că în viitor va fi nevoie de şi mai

mult! De mult mai mult!!!”- autor directorul

Revista Európai Idõ (Covasna) Alpár

Szilamér Horváth…………………………....

Cotidianul de limba maghiară Szekely

Hirmondo (Covasna): ”Autonomia trebuie

obţinută cu forţa”. ,,Acest lucru trebuie

schimbat mai devreme sau mai târziu, însă

nouă, secuilor cu cuţitul naţionalismului

român la gât, nu ne-a mai rămas timp să

aşteptăm, adică prin obţinerea cu forţa a

autonomiei teritoriale trebuie să ne luăm în

mână dirijarea propriului destin, până când

nu e prea târziu”.

Preşedinţi de Consilii Judeţene care

incită la violenţe şi ură interetnică

împotriva românilor din cauza aşa-zisului

drapel al aşa-zisului ţinut secuiesc, iar noi de

ziua naţională dacă dorim să arborăm

steagul naţional, trebuie să cerem

autorizaţie de construcţie.

Preşedinţi de Consilii Judeţene care refuză

public să se delimiteze de extremiştii din

HVIM care militează pentru alipirea

Transilvaniei la UNGARIA şi promovează

însemne FASCISTE………………………....

Primari, preşedinţi de CJ şi preşedinte şi

membri UDMR care spun că ar fi bine dacă

limba maghiară, prin Constituţie, ar primi un

statut regional, iar condiţia cunoaşterii

limbii maghiare e justificată şi legală.

Când primarul Antal Arpad se şi vede

guvernatorul „Ţinutului secuiesc”, când vin

în ţara ta, politicieni, vicepremierul şi

preşedintele Ungariei şi fac tot felul de

declaraţii extremiste, când un român este

bătut în centrul municipiului Sf. Gheorghe

…………………………..

pentru că nu ştie limba maghiară, când un român

este amendat de Poliţia Locală din Sf. Gheorghe

pentru că a scandat ”La mulţi ani, România!”

de Ziua Natională , NU-ŢI VINE SĂ SPUI?:

GATA! PÂNĂ AICI! NOI ROMÂNII NE-AM

SĂTURAT!!! AM TOLERAT

DESTUL!!!.......................

Nu mai tolerăm abuzurile, respingerea nu mai

vrem să facem compromisuri, dacă am permis nu

înseamnă că vrem să fim şi suprimaţi..

REFUZĂM SĂ NE MAI ADAPTĂM LA

CERINŢELE VOASTRE PRIN SUPUNEREA

NOASTRĂ, CROINDU-VĂ DRUM DUPĂ

BUNUL VOSTRU PLAC LA PROPRIILE

DORINŢE, AJUNGÂND LA FANATISM.. NU

MAI PUTEM FI TOLERANŢI LA

DISCRIMINĂRI BAZATE PE APARTENENŢA

NAŢIONALĂ, ETNIE, OPŢIUNE POLITICĂ,

RELIGIE, ETC. UDMR-ul a făcut tot ceea ce a

putut ca în 25 de ani, noi ROMÂNII să ne simţim

minoritari în propria noastră ţară.

10

Citate din

stenograma

din 5

octombrie

1945,

redactată la

CC. al P.C.R.

(n.n. Dar nu mai tolerăm abuzurile şi

obrăznicia hoardelor de huni veniţi din

sălbăticia Panoniei călare pe cai fără şa şi

pripăşiţi pe meleagurile noastre!) Mă tot

întreb cum a putut o uniune cu un procent de

5%-7%, să destabilizeze o ţară şi să producă

atâta ură inter-etnică împotriva

românilor?.................................

Chiar nimeni şi nimic nu-i poate opri?

Chiar nu avem legi şi Constituţie pentru a

le potoli pornirile şi ura? Chiar a fost de prisos ceea ce strămoşii noştri

au visat, ideea pentru care generaţiile trecute

au suferit şi au lucrat, idealul pentru care

toată suflarea românească a nădăjduit, iar

ostaşii noştri şi-au vărsat sângele?

NR. Text primit pe blogul d-lui Prof. Ion

Coja, la Comentarii

„Tov. Chiriţă: … În Moldova situaţia este şi

mai grea. În Moldova nu este aproape un

evreu care să fie în producţie. Toţi se ocupă

cu specula.………………………………….

Tov. Ghizela Vass: Cu specula.

Tov. Chiriţă: Nu, pentru că aceşti evrei ar

vrea să intre în producţie. Aceste mici

gheşefturi care le fac nu le asigură existenţa.

(…) Şi noi, în faţa acestor probleme, stăm

fără nici un răspuns. (…)

Tov. Vasile Luca: Dar întreprinderile care se

refac în Moldova, nu angajează muncitori

evrei?

Tov. Ghizela Vass: Numai evrei angajează.

Tov. Chiriţă (evreu): Am convingerea, că în

sânul nostru s-a creat un sectarism. (…) Care

este poziţia Apărării Patriotice, după mine

sectară? Eu nu zic, că ar trebui să fie puşi pe

primul plan evreii. Dar între atâţia vorbitori, eu

cred că trebuia un vorbitor evreu. Şi nu s-a pus

(…) Nu avem dreptul să băgăm capul în nisip şi

să ignorăm o problemă care există în ţara

românească; şi să lăsăm ca aceşti câţiva jidănaşi

(sic) să se agite pe stradă, fără a putea să facă

ceva. (…)

Tov. Elena Stoie: Dacă comitetul evreiesc a luat

măsuri, ca să nu mai fie atâţia speculanţi?

Tov. Ghizela Vass: Merg la ţară, iau vite, iau

tot şi dacă îi arestează, spun: tocmai pe mine mă

arestezi, care am fost în Transnistria? Şi

jandarmul le dă drumul. Mi-a povestit un

tovarăş, că este o manifestare şi atitudine pur

legionară pe care o întrebuinţează evreii. Dacă

aveau un concurent creştin, se duceau şi-l

denunţau, că: el mi-a împuşcat pe fiul meu.

Au aceleaşi metode pe care le întrebuinţau în

Transnistria…

Tov. Ghizela Vass: Reacţionarii evrei primesc

bani din partea englezilor.

Tov. Alice Benari: Discuţia cu negustorii evrei:

ei arată o simpatie grozavă, cei din Bucureşti,

faţă de englezi, curg banii în ţară cum curge în

Ardeal, curg banii reacţiunii aici şi toate

«congresele mondiale» cu Londra şi America

sunt praf aruncat în ochii mulţimii, spre a-i

atrage spre o Palestină în care nu se poate realiza

nimic. Tov. Chiriţă pe care-l cunosc ca foarte

realist, venea de obicei cu altă poziţie. [Chiriţă,

în ciuda numelui său, era jidan – n. n., V.I.Z.].

11

Po

Tov. Vasile Luca: … Nu putem tolera şi în

special voi (n.n. evreii) nu puteţi tolera, la

evrei, ca pe baza suferinţelor să se creeze

acum o situaţie privilegiată, de jaf şi

asuprire a populaţiei româneşti. Dar voi nu

combateţi aceasta. Şi faptele nu sunt cu

caracter izolat, ci au caracter de masă. Cu

aceste fapte m-am întâlnit şi eu personal în

Moldova, atunci când era încă cald, abia

ieşiţi din lagăre, din ghetouri, eliberaţi de

Armata Roşie. Cu capcana, cu laţul nu ai fi

putut prinde un evreu, ca să ajute la săparea

tranşeelor, în dosul frontului de 50-100 km,

ca să ai linie de apărare şi să nu reuşească

nemţii să facă un contraatac. Şi o sămânţă o

vindeau cu 5 ruble la ostaşii roşii şi puteau

trăi bine cu familia şi au strâns milioane. Şi ce au făcut cei din lagăre? Au venit cu saci

de ruble. Au cumpărat ruble cu 5 lei şi le-au

vândut cu suta apoi. Dacă ei ar fi vrut să se

încadreze în producţie, de ce nu s-au creat

cu aceste imense capitaluri, întreprinderi,

pe care să le pună în funcţie, să refacă

Moldova, să ia aceşti evrei în întreprinderi

ca muncitori. De ce n-au făcut-o? Pentru că

sunt capitalişti şi speculanţi. Sunt împotriva

populaţiei evreieşti şi cu ei nu ne putem uni.

Nu putem combate antisemitismul, dacă

nu combatem această plagă. Îmi spune că

s-au îmbrăcat în haine ruseşti şi au luat vitele

de la ţărani. (…)

Trebuie să înţeleagă şi trebuie explicat, pentru

că ce nenorocire am fi avut în Moldova…

Partidul compus din evrei numai,

organizaţiile celelalte evreieşti, poliţia,

aparatul administrativ, evreieşti, şi atunci s-

a spus: Ce este aici, este un stat evreiesc sau

un stat românesc? Şi în multe părţi persistă

asta. Şi când noi avem o masă otrăvită, un

antisemit când vede numai un singur şef sau

comisar, spune că nu mai este poliţia

românească, ci poliţia evreiască. (…)

Antisemitismul nu-l combaţi scoţându-i pe

evrei din lagăr şi punându-i în fruntea tuturor.

(…) Au venit din lagăr şi în scurt timp au

devenit milionari. În Transilvania au făcut

cooperative evreieşti şi speculează evreii cu

firma partidului. Sunt 3-4 evrei acolo, şi cu

agentura lor. Şi pe aceştia, în lupta noastră,

trebuie să-i demascăm, trebuie să luptăm

împotriva lor, nu ca să le dăm voie, dacă au

suferit, ca să facă orice“.

(Teodor Wexler, Mihaela Popov, ANCHETE

şi PROCESE UITATE. 1945-1960.

Documente. Editura Fundaţia W. Filderman,

Bucureşti, f. a., vol. 1, pag. 17-31).

Portretul

Căpitanului descris

de un evreu

Un alt evreu, Nicolas Naghi Talavera, a fost

internat în lagărul de la Auschwitz, unde

paşii săi s-au încrucişat cu ai doctorului

Mengele. Soarta l-a ajutat să scape, dar a

ajuns prin lagărele sovietice. Scapă şi de aici

la timp, ca să participe la revoluţia

maghiaraă din 1956. Ajunge apoi în vest,

unde îşi va scrie memoriile. De la el ne-a

rămas o importantă amintire despre Căpitan,

a unui copil de origine maghiaro-evreiască

care, auzind în discuţiile din casă comentarii

îngrozitoare despre “căpcaunul” şi

“monstrul” de Codreanu, se hotărăşte ca,

deghizat în haine româneşti, să meargă la

12

Câmpeni, -unde Codreanu avea o întâlnire cu

moţii-, ca să-l vadă cu ochii lui:

„ Mica piaţă din faţa bisericii era plină de ţărani

îmbrăcaţi în hainele lor colorate, de duminică.

Mulţi dintre ei au venit pe jos de la distanţe

de zeci de mile. Erau acolo mulţi jandarmi din

circa de jandarmi din localitate. Chiar prea mulţi.

Prefectul districtului Turda, aşa cum

procedează funcţionarii unor regimuri

ineficiente şi corupte, i-a interzis lui Codreanu

să vorbească mulţimii, dar nu a declarat ilegală

adunarea, deci a cauzat o mică problemă, fără a-i

da o lovitură decisivă. Iar mulţimea formată din

ţărani simpli şi săraci tot creştea, până ce curtea

bisericii a devenit neîncăpătoare. Deodată s-a

produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat

chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb,

românesc, a intrat în curte, călărind un cal alb.

S-a apropiat de mine. N-am putut vedea

nimic monstruos sau rău în el. Ba chiar

dimpotrivă. Zâmbetul său copilăros, sincer,

radia asupra mulţimii celor săraci şi părea

să fie una cu mulţimea şi, totodată, în mod

misterios, departe de ea. Carisma este un

cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa

stranie emanată de acest om. Poate el

aparţinea pur şi simplu pădurilor, munţilor şi

furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite de

zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Şi astfel

stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Nu era

nevoie să vorbească. Tăcerea sa era

elocventă; părea mai puternică decât noi,

mai puternică decât ordinul prefectului care

i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi

ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “e trimis

de Arhanghelul Mihail!”. Apoi clopotul trist al

bisericii se porni să bată şi slujba, care preceda

întotdeauna adunările legionare, începu.

Impresiile adânci, create în sufletul unui

copil, dispar cu greu. De mai mult de un

sfert de veac n-am uitat nici o dată

întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”

Evreul acesta avea aptitudini de legionar. Nu

este singurul. Vezi Nicolae Steinhardt sau Lică

Krakauer, prietenul legionarilor din Paris. Mai

toate liceencele din Iași, evreice, erau

îndrăgostite de legionari… (mărturia doamnei

Afrodita Surdu, mama lui Victor Surdu, auzită

de la răpostul Victor Surdu. Dumnezeu să-l

ierte, căci are ce ierta…)

-Comentariul prof. Ion Coja; sursa: blog prof.

Ion Coja

Ştiri

● Luna aceasta dublând eforturile pentru

apariţia ziarului nostru am dublat şi numărul de

pagini de la opt la şaisprezece. Slavă lui

Dumnezeu! Un mare merit în realizarea acestui

fapt îl are camaradul Vasile Dorohoianu din

Iaşi, suflet şi inimă curată de moldovean.

Totodată pentru a uşura munca serviciilor

secrete şi discrete precum şi a institutelor para-

13

zitare pentru studierea gogoşilor cu umplutură

de nimic din România, vom publica lunar lista

tuturor donatorilor noştri. Pentru cei care

doresc să-şi păstreze anonimatul vom folosi

doar iniţialele numelui şi prenumelui.

Astfel, pentru luna Mai:

- mulţumim doamnei Maria Vioreanu (10-

zece lei) care prin gestul său simbolic şi

cuvintele sale deosebite ne-a dat un imbold

fantastic. Faptul că din puţinul său a dat

pentru luminarea semenilor săi, ne-a

ambiţionat să aplicăm încă o dată integral şi

radical principiul: nimic pentru noi, totul

pentru Ţară!

Doar aşa să ne ajute Dumnezeu!

● Cu ajutorul camarazilor din cuibul “Sfântul

Gheorghe Biruitorul” din Craiova, a apărut

volumul de poezii intitulat “Calea sufletului”,

conţinând poezii scrise de adolescenţi

naţionalişti olteni. Reproducem poezia

“Doctore sunt bolnav” a lui Ovidiu Comanac:

„Doctore sunt bolnav, bolnav de moarte/ Simt

cum mi se frânge o bucată de inimă/ Iar

sufletul, sufletul se sugrumă/ / De firul de lună

ce se frânge din noapte/ /Doctore mai am de

trăit?/ De ce taci doctore…ai murit?/ Spune-mi

în şoaptă răspunsul..sunt uimit/ Doctore n-

auzi?/ Nu-ţi mai bate capul cu analize/ Am

aflat singur de ce sunt bolnav/ Tu de ce nu îmi

spui doctore/ Că sunt bolnav de prea multă

dragoste?”

● De curând a avut loc la Damasc (Siria), un

miting de susţinere al regimului politic condus

de preşedintele Bashar Al-Assad, la care au

participat zeci de mii de oameni. Cu braţul

drept ridicat spre cer, naţionaliştii sirieni au

jurat credinţă patriei lor.

La fel ca în Timişoara lui decembrie 1989,

grupuri paramilitare venite din exteriorul ţării,

mercenari comandaţi de iudeo-democraţie,

atacă soldaţi ai armatei, poliţişti şi cetăţeni

sirieni.

Diversiuni sioniste făcute şi pentru a muta

curentul musulman în toată Europa şi pentru a

distruge Siria, una din ultimile nuci tari în

dinţii iudaismului mondial, după Iran, Rusia şi

China.

● În magazinle Mega Image (pe care vă

recomandăm să le evitaţi cât puteţi de mult), a

apărut pe rafturi berea “Satan”, produsă în

capitala iadului -Bruxelles- şi având un preţ

piperat ca dracu’. Pe etichetă apare Sarsailă cu

un pahar de bere în mână şi colorat în roşu, că

doar aşa putea să apară, dacă ne gândim că

Rothchild, cel care ne-a adus bolşevismul pe

planetă, înseamnă roşu (roth=roşu).

Împreună cu alţi camarazi am cumpărat toate

cele opt sticle de pe raft, le-am golit de

conţinut la canal (ducă-se pe pustii!), după care

le-am reumplut cu lichid pentru analize pentru

a lăsa pe dracu’ să stea în ambientul său

natural, le-am recapsat şi le-am pus în faţa uşii

magazinului cu următorul slogan scris pe

carton: “Nu cumpăra aşa ceva. Satana

înseamnă murdărie. Nu încerca, crede-ne!”

● Din ce în ce mai mulţi prieteni care trăiesc

pe meleaguri străine, atunci când ne vizitează

ţara, îşi exprimă opinia cum că în metrou,

tramvai, autobuz, etc, miroase urât.

În mare aşa este, dar acest miros este cauzat

de două lucruri:

- primul ar fi că în mijloacele de transport în

comun, ca nicăieri în Europa, nu se dă drumul

la aerul condiţionat (pe motivul ticălos că se

face “economie”) şi nici la geamuri pentru a nu

se face “corent” că “trage” şi e periculos rău.

14

- al doilea ar fi că dacă te uiţi la cei ce populează

aceste mijloace de transport în comun observi

următoarele: ţigan-ţigan-ţigan-român-ţigan-

aurolac-pistruiat-ţigan-român-pistruiat...şi lista.......

poate continua la infinit, cu pemutări de N luate

câte k. Ce s-a întâmplat fraţilor cu naţia noastră,

unde a dispărut? Chiar am ajuns o minoritate

înghiţită de tot felul de alogeni şi/sau corcituri care

nu folosesc săpunul, dar se împuiază la foc

automat, în timp ce românul cinstit nu mai vrea să

aibe urmaşi, copleşit fiind de greutăţile vieţii? E de

datoria fiecărei familii creştin-naţionaliste să aibe

copii, mai ales că procesul creaţiei -dacă nu s-a

schimbat nimic între timp-, este unul plăcut!

● Cancerul este o boală absolut vindecabilă. Cu

toate acestea, iudeo-masoneria, prin companiile

sale farmaceutice -(care câştigă miliarde de euro

din suferinţa oamenilor decretaţi de ei ca fiind

bolnavi incurabili)- cât şi prin mass-media aflată în

mâinile lor, ne-a învăţat de când ne naştem, exact

contrariul: cancerul=moarte.

De fapt, cancerul este o boală absolut vindecabilă

într-un interval cuprins între trei şi şase luni, boală

al cărei leac a fost de mult timp descoperit, dar

pentru a depopula planeta de “mâncătorii inutili” şi

pentru a nu pierde miliardele produse de o

industrie prosperă dar criminală, oculta mondială

ascunde acest fapt.

Pentru tămăduirea reală a celor ce suferă de

această maladie introdusă în corpul nostru pe toate

căile de către iluminaţii cei întunecaţi (mâncare,

medicamente, apă, aer, stres, sărăcie, prosteală

mediatică), vom începe din numărul viitor al

ziarului nostru să publicăm un serial de medicină

creştină revizionistă, antimasonică, nealopată şi

neiudaizată, aplicată şi testată pe proprii camarazi

cu procent de reuşită de 100%. Dacă vrei să

trăieşti, citeşte şi aplică exact ce vei citi! Destupă-

ţi mintea şi arde în focul uitării toate falsele teorii

şi concepte masonice criminale menite să-ţi aducă

ţie moartea lentă şi milioane de euro în buzunarele

iudeo-masoneriei. Dumnezeu să te lumineze!

● Popoarele Europei scârbite şi sătule de

propaganda mincinoasă a unui fals paradis

masonic European, -frate geamăn al comunismului

bolşevic-, sătule de traiul lor zilnic ajuns la limita

subzistenţei odată cu aderarea la acest paradis

făcătură, sătule de vuvuzelele mincinoase dar

asurzitoare ale presei globaliste comandată să

prostească lumea, sătule de intruziunile brutale

şi arogante ale comisarilor comunismului de

tip nou, -recte globalismul- în treburile strict

interne ale naţiunilor , -comisari neo-KGB-işti

nealeşi de cetăţenii Europei ci de hrubele

masonice ale „proiectului european”-, aceste

popoare ale bătrânului continent au început să

se deştepte, să constate adevărul, anume că

orânduirea vechii ordini mondiale a statelor

naţionale cu graniţe delimitate şi sigure, state

conduse de forţe naţionale dedicate propriului

popor, este indiscutabil superioară maşinăriei

UE de aruncat praf în ochi şi de adus ţările în

sapă de lemn.

Motiv pentru care, natural, naţionaliştii

europeni au fost votaţi masiv de conaţionalii

lor şi au luat cu asalt Parlamentul European,

producând un cutremur politic. Felicitări

Europa!

Singura ţară unde nu au fost votaţi

naţionaliştii ci teroriştii, a fost România, care a

trimis în P.E. prin complicitatea autorităţilor de

la Bucureşti, doar teroriştii antinaţionali ai

UDMR-ului. Ruşine România!

Ţinând cont că actualul Parlament European

va fi compus inclusiv din neonazişti

(Germania), ne exprimăm temerea ca un salut

ca cel de mai jos -ce va fi posibil a fi văzut pe

culoarele clădirilor din Strasbourg şi Bruxelles

15

Agenţia de ştiri ”Garda de Fier”

Concurs

Întrebarea acestei luni cuprinde practic două părţi, iar răspunsul poate fi dat separat sau

intercalat. Aşadar întrebarea lunii Mai: Cum ne alegem duhovnicul şi ce reprezintă

smerenia?

Răspunsurile vor fi trimise pe adresa redacţiei. Premiile se vor ridica de la redacţie/sediu

(de către cei din Bucureşti), sau vor fi trimise prin poştă (celor din provincie). Succes!

Premiul constă într-un set sigilat adus de la Ierusalim, ce conţine patru sticluţe cu: apă

sfinţită, pământ sfânt, ulei de măsline, smirnă precum şi o cruce de lemn cu un Crist

argintat.

Poşta redacţiei

Bogdan Merlă- Bucureşti, student la Teologie anul II: “ Să vă dea Dumnezeu putere să vă purtaţi crucea

necazurilor cu bucurie alături de cei dragi. Hristos s-a înălţat. Bucurie. Iertare…”. Mulţumim pentru

gândurile deosebite. Doamne ajută şi…vă aşteptăm la sediu!

Părintele Irimia Mocanu- Mănăstirea Petru Vodă, Piatra Neamţ: “Moartea a fost biruită. Asta e

bucuria cea mare. Omul este nemuritor prin înviere…Cine are minte să înţeleagă şi putere să pună în

practică. Amin.” Amin Părinte!

Nicolae Ionelia- Buzău: “Frăţie cum vă putem ajuta? Noi suntem alături de voi. Iudele şi trădătorii ne-au

distrus şi pe noi basarabenii. Vă iubim în Hristos! Pentru toţi mucenicii şi pentru Căpitan şi pentru Valeriu

nu trebuie să vă lăsaţi. Sfântul Părinte Iustin nu vă lasă, ruga-ţi-vă la el! Trăiască Legiunea şi Căpitanul!”.

Cum să ne lăsăm doamnă nu vedeţi că murim cu ei de gât? De ajutat ne ajutaţi destul prin prezenţa

dumneavoastră şi a fetei la comemorări, la o vârsta la care alţii stau şi croşetează botoşei în faţa

televizorului sau joacă table prin parcuri. Inima noastră e alături de voi. Trăiască Legiunea şi Căpitanul!

Popa Cristian-Suceava: Camarade, ne întrebi ce părere avem despre gestul tânărului A. Zglobiu care l-a

scuipat pe “Preşedintele” Traian Băsescu. O să încerc să cuprind totul în două fraze. În realitate pe scuipatul

tânărului şi-au pus semnătura morală aproximativ 7,4 milioane de români, printre care şi redacţia noastră.

Sau să îţi răspundem ca Nostradamus în catrene: “Un om Zglobiu A. slobozit/ un lichid pentru digestie/ Pe

faţa hâdă a unui chior/ Care-mi produce indigestie.” Mulţumit de răspunsul poetic?

Ilie Tudor- Podari, Craiova: Mulţumim Nea Ilie pentru materialul trimis spre publicare, pe care îl găsim

deosebit de interesant. Din păcate el a ajuns târziu la noi şi deşi am dublat numărul de pagini ale ziarului, nu

am mai avut unde să-l includem luna aceasta. Luna viitoare cu siguranţă vom publica jumătate din el. Vă

dorim multă sănătate căci e ceea ce aveţi nevoie mai mult acum. Doamne ajută!

Ghejan Marian- Craiova: Salut camarade! Tot luna viitoare vom publica materiale ample despre actele

biometrice cât şi despre situaţia din Ucraina şi poziţia noastră faţă de aceste evenimente declanşate de

euromaidanul finanţat de iudeo-maghiarul Soros cât şi de alţi masoni pârâţi, cu peste 5 miliare de euro, bani

pompaţi de la revoluţia portocalie şi până în acest an. Sperăm ca în luna iunie ziarul nostru să ajungă la 20

de pagini, bineînţeles păstrând preţul actual al lui. Felicitări pentru ceea ce realizezi în Craiova. În

situaţia ta ai ales cel mai corect drum posibil.

Ţinând cont că “Mişcare Legionară-Iaşi” şi “Aurelius”- Bucureşti necesită răspunsuri detaliate, ne

rezervăm plăcerea de a le răspunde data viitoare.

Ionuţ Moraru

să nu ni-l impună şi nouă birocraţii europeani prin legile lor tâmpite emanate în acest Parlament

European, căci vă asigurăm că noi tot “Trăiască Legiunea şi Căpitanul!” vom folosi ca formulă de

salut. Diferenţa este enormă, iar noi nu ne putem nazifica, aşa cum face U.E. acum!

16

Apel

Viforniţa cea mare se apropie. I se aude şuieratul din ce în ce mai desluşit. Am rămas

o mână de oameni gata de a sta neclintiţi în mijlocul furtunii, gata de sacrificiu.

Unii din vajnicii teoreticieni “descendenţi şi moştenitori” se pare că vor trage obloanele

înainte de a simţi prima pală de vânt pe obraz. Alţii se vor fi apucat deja să facă alianţe

cu duşmanii Mişcării Legionare. Facem un apel la bunăvoinţa tuturor legionarilor,

membrilor, simpatizanţilor şi prietenilor noştri care doresc să ţină lumina adevărului

încă aprinsă, să doneze o sumă cât de mică pentru ca această revistă scoasă cu mari

sacrificii proprii să poată vedea lumina tiparului în continuare. Donaţiile se pot trimite

pe numele Ionuţ Moraru, adresa redacţiei, prin mandat poştal, sau se pot aduce

personal la sediul Frăţiei de Cruce. Eliberăm chitanţă pentru orice sumă cât de mică.

Dumnezeu să vă răsplătească însutit, iar nouă să ne dea tărie contra celor potrivnici lui

Hristos! Trăiască Legiunea, Căpitanul şi România românească în vecii vecilor,

Amin! Amin!

H

H

R

I

S

T

O

S

S I

A

Î

N

Ă

L

Ţ

A

T

!

Director: Ionuţ Moraru

Redactor şef: George Alexandru Stanciu

Redactori: Maria Stavri, Vasile Dorohoianu, Ştefan Buzescu, Florian Goji

Colaboratori: Ilie Tudor

Adresa redacţiei: Intr. Plut. Vasile Luicu nr. 3, apt. 2, sector 2, Bucureşti

Relaţii cu publicul: în fiecare joi între orele 18-19,30 (cu menţiunea de a suna în prealabil

pentru a vă anunţa prezenţa); Tel:0731767243 ISSN-