12 - Cartea a Patra a Regilor

8/8/2019 12 - Cartea a Patra a Regilor

http://slidepdf.com/reader/full/12-cartea-a-patra-a-regilor 1/129

Introducere la Cărţile III-IV Regi

După primele două Cărţi ale Regilor, istoria monarhiei în Israel e continuată în Cărţile III-IV Regi,evenimentele descrise de acestea acoperind o perioadă cuprinsă între anii 972 î. Hr. (începutul domniei luiSolomon) şi 586 î. Hr. (începutul robiei babiloniene), fiind date, în finalul Cărţii IV Regi, şi câteva date dedupă deportarea iudeilor.

Ca şi Cărţile I-II Regi, Cărţile III-IV Regi alcătuiau, la evrei, o singură scriere, împărţirea datorându-setraducătorilor Septuagintei şi, ulterior, fericitului Ieronim, traducătorul Vulgatei. Odată cu Biblia Rabinicătipărită de Daniel Bomberg la Veneţia (1517), s-a adoptat această împărţire şi în textul ebraic.

Autorul cărţilor, după cum susţine şi tradiţia iudaică, pare a fi profetul Ieremia. Acesta urmăreşte în mod predilect dinastia davidică, regii lui Iuda fiind permanent comparaţi cu David, modelul ideal în întreagaistorie a evreilor. Fiecare rege, din Iuda sau Israel, e caracterizat după atitudinea sa politică şi, mai ales,după atitudinea faţă de Lege. Autorul s-a folosit în alcătuirea cărţilor de mai multe izvoare scrise, partedintre ele amintite şi în text: Cartea Cuvintelor lui Solomon (III Regi 11,41), Cartea Faptelor din anii regilorlui Israel (III Regi 14,19; IV Regi 1,18), Cartea Faptelor din anii regilor lui Iuda (III Regi 15,23)

însemnările profeţilor (I Regi 18 ş. a.).

Ultimul termen istoric amintit în carte fiind anul 37 al robiei (IV Regi 25,27) şi cum nu se face vreomenţiune despre edictul regelui Cirus, putem stabili data scrierii Cărţilor III-IV Regi între 562 şi 538 î. Hr.

Biblia Hebraica numeşte cărţile Melachim alef şi Melachim beth (I-II Regi); Septuaginta le numeşteVasilion gamma şi Vasilion delta (III-IV Împăraţi sau III-IV Regi – mai exact, s-ar numi cărţile Domniilor ), în vreme ce Vulgata le cuprinde sub denumirea: Liber Malachim id est Regum tertius etquartus.

1/129



(Matei 12, 24.27; Marcu 3, 22; Luca 11, 15.18), identificat cu Satana (Matei 12, 26; Marcu 3, 23; Luca 11,18)”[7].

Ecron (= exterminare; loc sterp) „era una dintre cele cinci cetăţi principale ale filistenilor (Iosua 13,3; 15, 45), identificată recent cu Khirbet al-Muqanna. Prezenţa zeului-muscă confirmă componenţafilisteană a populaţiei din această cetate. Pe de altă parte, textele rabinice explică numele ca stăpânulmormanului de gunoi, întrucât verbul zabal , a îngrăşa pământul , este folosit pentru a desemna închinarea laidoli (…). Zeul-muscă va fi diabolizat ( prinţ al diavolilor ) abia în Noul Testament (Matei 12, 24)”[8].

3: Atunci îngerul Domnului a grăit către Ilie Tesviteanul, zicând: „Ridică-te şi ieşi în întâmpinareasolilor lui Ohozia, regele Samariei, şi spune-le: – Oare de aceea mergeţi voi să-l întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, că nu este Dumnezeu în Israel?

Tesviteanul : „Originea lui Ilie este obscură. Septuaginta oferă la III Regi 17, 1 din Thesvon din Galaad (ekThesvon tis Galaad), variantă pe care o adoptă şi Iosif Flaviu ( Antichităţi iudaice 8, 319). O altă variantă sedesprinde din Textul Masoretic, unde se spune doar că Ilie locuia în Galaad, dar că locul său de naştere va fifost, probabil, Tişbeh din Neftali. În orice caz, tradiţia identifică Tişbeh cu o localitate situată în Galaad, la13 km nord de râul Iaboc”[9]. Ilie, cum am arătat şi la cartea anterioară, înseamnă Dumnezeul meu este Iahve.

4: Dar nu va fi aşa! Căci aşa grăieşte Domnul: Din patul în care te-ai suit, nu te vei coborî, ci negreşitvei muri”. Şi s-a dus Ilie şi le-a spus.

„Ilie porneşte, probabil, de pe muntele Carmel, unde primea de obicei revelaţiile”[10].

5: Iar solii s-au întors, iar el (Ohozia) le-a zis: „De ce v-aţi întors?”

6: Iar ei i-au zis: „Un om ne-a ieşit înainte şi ne-a zis: – Mergeţi, întoarceţi-vă la regele care v-a trimişi spuneţi-i: Aşa grăieşte Domnul: Că nu este Dumnezeu în Israel, de aceea mergi tu să-l întrebi peBaal-Zebub, dumnezeul Ecronului? Dar nu va fi aşa! Din patul în care te-ai suit, nu te vei coborî, ci

negreşit vei muri”.

7: Iar el le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul care v-a ieşit înainte şi care v-a grăit cuvintele acestea?”

8: Ei au răspuns: „Era un om păros şi încins peste mijloc cu o curea”. Iar el a zis: „Acela-i IlieTesviteanul!”

Asceza lui Ilie este vădită şi în veşminte; el „folosea ca îmbrăcăminte o piele de oaie şi se încingea peste pielea de oaie cu o cingătoare făcută din păr”[11]. Un bărbat păros: „traduce literal gr. anir dasis. Defapt, autorul se referă la haina austeră a proorocului, făcută din păr de capră sau de cămilă. Aceasta eralegată în faţă cu o sfoară şi acoperea mai ales spatele celui ce o purta. Pentru că era singura îmbrăcăminte

profeţii îşi încingeau şoldurile cu un fel de şorţ din piele. În mod asemănător era îmbrăcat şi IoanBotezătorul”[12].

„În adevăr, la întoarcere, trimişii i-au adus regelui la cunoştinţă cuvintele profetului şi, întrebaţi cum îi erachipul şi îmbrăcămintea bărbatului ce le ieşise în cale şi le spusese astfel de cuvinte, i-au răspuns: Un bărbat păros şi încins cu o curea. Regele, recunoscându-l îndată pe omul lui Dumnezeu sub această înfăţişare, zice Este Ilie Tesviteanul . Desigur, cingătoarea şi înfăţişarea trupului păros şi aspru îl indicaseră fără îndoială peomul lui Dumnezeu, care, trăind printre atâtea mii de israeliţi, păstra în el întipărită pentru totdeauna aceastăînfăţişare proprie ca o pecete specială”[13]. „Când vezi, dar, iubite, pe vreun om îmbrăcat pe din afară cuhaine proaste, dar pe dinăuntru îmbrăcat cu virtute, nu-l dispreţui pentru înfăţişarea lui, ci uită-te la bogăţia

3/129

http://ioanuscateol.wordpress.com/Ioan/Comentarii%20la%20VT/Comentarii%20la%20VT/8.%20III-IV%20%20Regi.doc#_ftn7



















sufletului lui şi la frumuseţea cea dinăuntru a lui şi atunci vei vedea că virtutea străluceşte în toate. Aşa erafericitul Ilie. Avea numai un cojoc, iar Ahab, cel îmbrăcat în porfiră, avea nevoie de cojocul lui. Ai văzutsărăcia lui Ahab şi bogăţia lui Ilie? Iată acum şi marea deosebire între puterea unuia şi a altuia! Cojocul luiIlie a încuiat cerul, a oprit căderea ploilor; gura profetului a fost frâu cerului şi vreme de trei ani şi şase lunin-a fost ploaie, iar cel îmbrăcat cu porfiră şi cu coroană pe cap umbla de colo-colo şi căuta pe profet. Nu-iera de nici un folos atâta de mare putere!”[14].

9: Şi a trimis la el un căpitan peste cincizeci de oameni, împreună cu cei cincizeci de oameni ai lui. Ei

s-au dus şi au ajuns la el; şi, iată, Ilie şedea pe vârful muntelui. Atunci căpitanul i-a grăit, zicând:„Omule al lui Dumnezeu, te cheamă regele; coboară!”

10: Iar Ilie, răspunzând, i-a zis căpitanului: „Dacă eu sunt omul lui Dumnezeu, atunci să se pogoarefoc din cer şi să te mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi i-a mistuit, peel şi pe cei cincizeci ai lui.

„Prima căpetenie peste cincizeci trimisă de Ohozia să-l captureze pe Ilie i se adresează acestuia ironic, cuapelativul omule al lui Dumnezeu, denumire arhaică pentru profet . Lipsa de legitimitate a misiunii sale şderiziunea îi aduce însă, (ca şi celeilalte căpetenii)[15], moartea prin foc. Ilie nu se răzbună, nici nu se apără,ci acţionează ca trimis al lui Dumnezeu, pedepsind apostazia. ♦ Ilie nu se mai ascunde, ci se aşază în poziţia

cea mai vizibilă, pe vârful muntelui, probabil Carmel”[16].

„Şi focul pe care-l coborâse din cer Ilie i-a nimicit pe cei mulţi în vârful muntelui. Postitorul l-a făcut săcoboare la porunca sa, iar pe mâncători şi pe lacomi i-a mistuit. Focul a fost răzbunarea batjocoririi postitorului. Coborându-se (focul), (Ilie) i-a omorât pe proorocii cei lacomi, care pentru pântecele lorfuseseră cumpăraţi să-i abată de la adevăr pe cei simpli”[17]. „Fiindcă focul nevăzut al poftelor trupului numai avea nici o putere asupra lui, l-a ascultat focul din înalt. Şi fiindcă biruise pe pământ poftele cărnii, s-aurcat acolo unde fecioria (sfinţenia) locuieşte în pace”[18].

11: Atunci regele a trimis la el, pentru a doua oară, un căpitan şi pe cei cincizeci ai lui. Iar căpitanucelor cincizeci i-a grăit, zicând: „Omule al lui Dumnezeu, aşa grăieşte regele: – Coboară degrab!”

„A doua căpetenie trimisă de Ohozia este şi mai îndârjită decât cea dintâi: îi ordonă lui Ilie să coboaredegrabă. Pedeapsa este, neîndurător, aceeaşi: mesajul adânc este că justiţia divină este neobosită şi că păcatul reiterat este pedepsit cu aceeaşi hotărâre”[19].

12: Şi răspunzând Ilie, i-a zis: „Dacă eu sunt omul lui Dumnezeu, atunci să se pogoare foc din cer şi săte mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!” Şi s-a pogorât foc din cer şi i-a mistuit, pe el şi pe cecincizeci ai lui.

„Eu n-aş putea numi (…) pe Ilie (ucigaş), cu toate că a ucis o sută de ostaşi cu căpitanii lor, cu toatecă a făcut să curgă râu de sânge, junghiind pe preoţii idolilor (III Regi 18,40). Dacă am face asta, dacă am

judeca faptele oamenilor în ele însele, independent de intenţia cu care oamenii le-au săvârşit, atunci am putea osândi pe Avraam ca ucigaş al propriului său copil (Facerea 22,1-10)”[20]. „Ostaşii aceia (…) s-auapropiat de Ilie cu batjocura pe buze; îl chemau pe drept şi-i porunceau să se pogoare la ei; dar, în loc să se pogoare Ilie la ei de pe vârful muntelui, s-a pogorât la ei foc din cer şi i-a mistuit”[21].

13: Atunci regele a mai trimis, a treia oară, un căpitan, cu cei cincizeci ai lui. Iar cel de al treileacăpitan a venit şi i-a căzut lui Ilie în genunchi şi i s-a rugat şi i-a grăit, zicând: „Omule al luDumnezeu, aibă preţ în ochii tăi viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci, robii tăi!

4/129





















14: Iată, foc s-a pogorât din cer şi i-a mistuit pe primii doi căpitani şi pe cei cincizeci ai fiecăruia dinei; acum, însă, aibă preţ în ochii tăi viaţa robilor tăi!”

15: Atunci îngerul Domnului a grăit către Ilie, zicând: „Coboară-te cu el, nu-ţi fie teamă de ei!” IarIlie s-a sculat şi s-a coborât cu el la rege.

„Coborând de pe munte la rugămintea celui de-al treilea căpitan, Ilie recunoaşte şi respectă putereaconvertirii”[22].

16: Şi i-a grăit Ilie acestuia, zicând: „Aşa grăieşte Domnul: – De ce ai trimis tu soli să-l întrebe peBaal-Zebub, dumnezeul Ecronului? Ci nu va fi aşa: Din patul în care te-ai suit, nu te vei coborî, căcnegreşit vei muri”.

17: Şi a murit, după cuvântul pe care Domnul îl grăise către Ilie.

„Curajul profetului de a se înfăţişa şi de a-şi repeta mesajul la curte a surprins în cel mai înalt grad, darîmplinirea imediată a profeţiei lui Ilie nu îi lasă regelui timp pentru nici o răzbunare”[23].

18: Cât despre celelalte fapte ale lui Ohozia, cele făcute de el, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea

Faptelor din Anii Regilor lui Israel?

„Ohozia, suveran al Regatului Israel (852 – 851). Fiu al lui Ahab (871 – 852), domnia lui Ohoziaeste tutelată de energica sa mamă Izabela, fiica regelui Tirului, Ittobal, care continuă să încurajezecultul lui Baal în dauna celui al lui Iahve. Înfrângerea armatei israelite de către regatul arameic alDamascului la Ramot-Galaad, soldată cu moartea lui Ahab (852), îi permite lui Meşa, regeleMoabului, să se emancipeze de sub suzeranitatea Israelului. Tronul este ocupat de fratele săuIoram (851 – 842)”[24].

19: Iar Ioram, fiul lui Ahab, a domnit peste Israel, în Samaria, vreme de doisprezece ani, (începând) în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda; el a făcut ceea ce e rău în faţa

Domnului, însă nu ca fraţii săi, şi nici ca mama sa.

Ioram (= Domnul este înălţat) era fiul lui Ahab şi fratele lui Ohozia; el a fost contemporan cu Iosafat (=Domnul a judecat), regele lui Iuda (= lăudat fie Domul) sau a Regatului de sud.

20: El a îndepărtat stâlpii lui Baal, pe care îi făcuse tatăl său, şi i-a rupt în bucăţi; numai că s-a lipit depăcatele casei lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel ce l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi nu s-a îndepărtade ele: Domnul şi-a aprins mânia asupra casei lui Ahab.

Nu se spune explicit, dar se pare că Ioram a tolerat în continuare viţeii de aur introduşi de cătreIeroboam I, la Dan şi Betel. Însă o revenire la puritatea religiei ar fi creat aproape de la sine

premisele reunificării cu Iuda, de care nordul dorise să se separe. Ieroboam (= poporul devinenumeros), fiul lui Nabat (=El priveşte), a fost primul regele al Regatului de nord, sau Israel, dupăscindarea regatului lui Solomon.

[1] Apare, în unele traduceri, şi sub forma Ahazia, după textul ebraic; Septuaginta şi Vulgata au Ohozia.

[2] SEP 2, p. 541

5/129







http://ioanuscateol.wordpress.com/Ioan/Comentarii%20la%20VT/Comentarii%20la%20VT/8.%20III-IV%20%20Regi.doc#_ftnref1









[3] SEP 2, p. 541

[4] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 50

[5] Dăm şi această traducere, ca aluzie la romanul omonim al lui William Golding, cu toate că acela are doarvagi înrudiri cu textul biblic.

[6] BBVA, p. 414

[7] SEP, p. 541

[8] SEP 2, p. 541

[9] SEP 2, p. 541

[10] SEP 2, p. 542

[11] Clement Alexandrinul, Pedagogul , II, 112, 3

[12] SEP 2, p. 542

[13] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, I, 1

[14] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XLII, 6

[15] În SEP 2: ca şi celorlalte două ; desigur, o greşeală.

[16] SEP 2, p. 542

[17] Sf. Efrem Sirul, Imnele Păresimilor , VII,12

[18] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XIV, 17

[19] SEP 2, p. 542

[20] Sf. Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoţie, I, 7

[21] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, 22

[22] SEP 2, p. 543

[23] SEP 2, p. 543

[24] EA, p. 235

CAP. 2 – Ilie este ridicat la cer. Începutul misiunii lui Elisei.

6/129















































1: Şi a fost că atunci când Domnul era să-l ridice pe Ilie în vârtej de vânt, ca şi cum ar fi la cer, Ilie şiElisei au plecat din Ghilgal.

Elisei (= Dumnezeu este mântuire) este cunoscut din cartea anterioară, el fiind ucenicul lui Ilie.

„Vârtejul de vânt (de proporţii reduse sau de dimensiunea unei tornade) e o mişcare de mare viteză a aeruluicare se înşurubează într-o pâlnie verticală ce se roteşte în spirală ascendentă, răpind de la sol obiecte – maimici sau mai mari – pe care le urcă în văzduh şi le lasă apoi să cadă în altă parte. Pe un astfel de fenomen

grandios se proiectează celebra ridicare a lui Ilie. E de observat că dintre cele trei trupuri care au părăsit pământul prin desprindere, numai despre al lui Iisus se spune limpede, fără echivoc, că S-a înălţat la cer(Marcu 16, 19; Luca 24, 51). Despre Enoh se spune că, la un moment dat, nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase (Facerea 5, 24); ridicarea sa la cer e o ipoteză exegetică. Cât despre Ilie, autorultextului îşi ia – aşa cum va face Iezechiel – o măsură de precauţie, introducând similitudinea: …ca şi cum ar fi la cer (menţiune proprie Septuagintei). În bună măsură, opinia Sfinţilor Părinţi este aceea că Ilie a fostastfel strămutat într-un loc pe care numai Dumnezeu îl ştia”[1].

Ca şi cum ar fi la cer ; SEP „ traduce: de parcă [l-ar fi urcat ] la cer (os is ton uranon): „înălţarea lui Ilie lacer este anunţată aici cu reţinere; (…) Textul Masoretic are, pur şi simplu, la cer ”[2].

Ghilgal (= prăvălire): „Acest Ghilgal nu e cunoscuta cetate situată între Ierihon şi Iordan (Iosua 4, 19), ci olocalitate ce se afla pe drumul dintre Sichem şi Betel (la cca 12 km nord de Betel)” [3]. Betel (= casa luDumnezeu) – oraş la vest de Ai şi la sud de Şilo.

2: Şi a zis Ilie către Elisei: „Stai aici, căci Dumnezeu m-a trimis la Betel”. Dar Elisei i-a zis: „Viu esteDomnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!” Aşa că amândoi au venit la Betel.

Viu este Domnul şi viu este sufletul meu: formulă de jurământ; Elisei se angajează să-l urmeze până la capăt pe Ilie. „Ilie îi recomandă lui Elisei să rămână pe loc, fie pentru că îşi dorea să se pregătească în singurătate pentru înălţare, fie pentru că îi încerca credinţa lui Elisei, fie din smerenie. La fiecare oprire (la BetelIerihon), profetul îşi repetă porunca, iar discipolul îşi demonstrează ataşamentul”[4].

3: Iar fiii profeţilor care se aflau în Betel au venit la Elisei şi i-au zis: „Ştii tu oare că Domnul îl va luaastăzi pe domnul tău pe deasupra capului tău?” Iar el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!”

„Prin fiii profeţilor se înţelegeau toţi cei ce făceau parte din tagma profeţilor. Aceştia ştiau despre iminenţaevenimentului, dar Elisei îşi va duce degetul la buze: Tăceţi!, subliniindu-i dimensiunea tainică”[5]. „ Fiii profeţilor : expresia se referă la profeţi trăind în grupuri, probabil în jurul unui maestru; li s-ar putea spune profeţi de meserie. ♦ Pe deasupra capului, gr. epanothen tis kefalis: fiii profeţilor se referă concret laînălţarea lui Ilie, care le va fi fost şi lor revelată”[6].

4: Şi a zis Ilie către Elisei: „Stai aici, căci Dumnezeu m-a trimis la Ierihon”. Dar Elisei i-a zis: „Viu

este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!” Aşa că amândoi au venit la Ierihon.

„Ierihonul este primul oraş cucerit de evrei după întoarcerea lor din Egipt. Este amintit adeseori şi în cărţile Numeri, Deuteronom şi Iosua. Ilie şi Elisei şi-au desfăşurat aici o bună parte a activităţii lor” [7]. Ierihon (=cetatea palmierilor) – oraş pe ţărmul vestic al Iordanului, la circa 27 kilometri de Ierusalim.

5: Iar fiii profeţilor care se aflau în Ierihon s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii tu oare că Domnu îl va lua astăzi pe Ilie pe deasupra capului tău?” Iar el a zis: „Da ştiu; tăceţi!”

7/129


















6: Şi i-a zis Ilie: „Stai aici, căci Domnul m-a trimis la Iordan”. Dar Elisei a zis: „Viu este Domnul şviu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!” Aşa că s-au dus amândoi,

Iordan (= cel care curge la vale) – principalul râu al Palestinei.

7: precum şi cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor, care au stat în faţă, la oarecare depărtare, întimp ce ei amândoi şedeau lângă Iordan.

„Cei cincizeci de fii ai profeţilor urmăresc de departe scena înălţării, pentru că Domnul le permite săfie martori oculari ai minunii”[8].

8: Acolo Ilie şi-a luat cojocul şi l-a făcut vălătuc şi a lovit apa; iar apa s-a despărţit într-o parte şi înalta, aşa că ei amândoi au trecut ca pe uscat.

Pentru cojoc, SEP 2 foloseşte zăbunul : „gr. miloti: literal piele de capră /oaie, folosită caîmbrăcăminte. Melota avea să devină veşmântul tipic al Părinţilor din pustiu. Textul Masoretic areaddereth, mantie largă din păr de animal . ♦ În gândirea hagadică, Ilie este considerat omologul lui MoiseDespărţirea apelor cu mantia corespunde despărţirii apelor cu toiagul. Ilie trece Iordanul şi se înalţă la cer înlocurile în care a murit Moise. În acest fel, Transiordania, pământ dispreţuit, capătă o valoare spirituală

deosebită. Trecerea apei ca pe uscat face ecou trecerii Mării Roşii (Ieşirea 14-15) sub conducerea lui Moiseşi trecerii Iordanului sub conducerea lui Iisus Navi (Iosua 3)”[9].

9: Şi a fost că după ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ceea ce vrei să fac pentru tine mai înaintede a fi eu luat prin ridicare de la tine”. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit pestemine”.

„Să fie – exprimă impersonal trecerea duhului de la Ilie la Elisei. Transferul nu i se datorează persoanei lui Ilie, ci lui Dumnezeu. ♦ îndoit : expresia face aluzie la dreptul de moştenire al întâiului-născut(cf. Deuteronom 21, 17), care primea dublu faţă de ceilalţi moştenitori. Elisei vrea, cu alte cuvinte, să devinăurmaşul spiritual al lui Ilie”[10].

10: Iar Ilie a zis: „Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea atunci când voi fi luat prin ridicare de latine, aşa îţi va fi; dar dacă nu mă vei vedea, nu-ţi va fi aşa”.

Pentru greu lucru ai cerut , SEP 2 traduce cu greu [îţi] este: „Verbul sklirino, tradus prin greu [îţi]este, apare în textul grecesc la persoana a doua (esklirinas). Ilie subliniază astfel că lui Elisei îi este greu să primească ce cere, şi nu lui Dumnezeu să dea. ♦ Dacă mă vei vedea… : nu stă în puterea lui Ilie să-şitransmită darul profetic. Elisei va şti că l-a primit de la Dumnezeu dacă va fi învrednicit de semnul desprecare vorbeşte Ilie – a vedea ceea ce alţi oameni nu pot să vadă. În mod similar, apostolii asistă la Înălţarealui Iisus Hristos (Fapte 1, 10)”[11].

11: Şi a fost că-n timp ce mergeau şi vorbeau, iată, un car de foc şi cai de foc i-au despărţit unul dealtul: în vârtej de vânt, Ilie era luat prin ridicare, ca şi cum ar fi fost la cer.

„În istorisirea celui mai spectaculos eveniment din viaţa lui Ilie, naratorul foloseşte trei verbe: anago = a seridica (v. 1); lamvano = a lua (vv. 3 şi 5) şi analamvano = a lua prin ridicare – aşa cum iei un prunc în braţe (vv. 9, 10 şi 11). În toate cazurile, acţiunea e a lui Dumnezeu; Ilie e obiectul ei” [12]. „Carul şi caii defoc simbolizează puterea lui Dumnezeu; cf. 6, 17, unde Elisei apare înconjurat de cai şi care de foc”[13].

„De asta l-a mutat Dumnezeu pe Enoh (Facerea 5,24) şi l-a răpit pe Ilie, ca să ne vorbească despreînvăţătura învierii”[14]. Dar înălţarea lui Ilie e şi prefigurare a Tainei Botezului: „Ilie nu s-a spăimânta

8/129


















când a venit la el căruţa cea de foc şi cai de foc; ci, în dorinţa de a se ridica la înălţime, a cutezat săvârşireaunei fapte înfricoşătoare; şi cel care trăia încă în trup s-a suit cu o bucurie nespus de mare în căruţa aceeacuprinsă de flăcări. Tu, însă, n-ai să te urci la cer într-o căruţă de foc, ci ai să te sui la cer prin apă şi prinDuh, şi nu alergi când te cheamă?”[15]. În vechime, mulţi amânau primirea Botezului, obicei condamnat deSfântul Vasile. Aceia, însă, vor fi fost conştienţi că sunt departe de măsura lui Ilie. Oricum, atitudineaacelora pare mai de înţeles decât a multor creştini de azi, care se apropie de Sfintele Taine pur formalnedobândind nici o sporire în har! „Cine a putut vreodată sau care om va putea vreodată să ajungă în cer cutrupul sau chiar fără trup? Cu ce fel de aripi va zbura? Ilie a fost ridicat cu un car de foc, iar înaintea lu

Enoh (Facerea 5,24), dar nu în cer, ci într-alt loc: nu el de la sine însuşi, ci a fost mutat. Dar ce sunt acesteafaţă de cele ce se fac în noi? Cum va putea fi vreo comparaţie – spune-mi! – între umbră şi adevăr, sau întreun duh slujitor şi rob şi Duhul Stăpânitor, Atoatelucrător şi Dumnezeiesc Care întăreşte şi dă putere întregiifiri create? Căci toate celelalte sunt făptura Lui, numai El e Făcător, ca Unul inseparabil de Tatăl precum şide Fiul. (…) Deci care e carul de foc care l-a răpit pe Ilie? Ce este mutarea lui Enoh faţă de acestea? Cred căaşa cum marea tăiată odinioară cu toiagul şi mana coborâtă din cer au fost negreşit numai o prefigurare şisimboluri ale adevărului – marea o prefigurare a Botezului, iar mana a Mântuitorului -, aşa şi acelea suntsimboluri şi prefigurare a unor lucruri care au o covârşire şi slavă incomparabilă, tot atât pe cât necreatulcovârşeşte prin fire creatul”[16]. Caii de foc închipuie virtuţile, ce urcă pe nevoitor, iar smerenia e însuşicarul , având un loc aparte între virtuţi: „Vezi puterea smereniei, bogăţia străină şi adâncul înţelepciunii ei?Zace jos, iar pe cei ce zac jos îi aşază sus. Pe păcătoşi îi îndreptează şi îi mântuie din pricina recunoaşterii şi

arătării de către ei a necuviinţei lor şi a dispreţuirii lor de sine, iar pe cei drepţi îi slăveşte şi măreşte din pricina socotirii de sine drept nimic care vine din cugetul modest şi a umilinţei dobândite în chip înţelept,care e concepută ca o apărare împotriva gândurilor mândriei care se războiesc cu el sub arătare creştinească.Căci, făcându-se car de foc al celor ce o îmbrăţişează şi prefăcând în cenuşă duhurile înălţate trufaş şi releea face lipsit de piedici mersul în sus al celor ce lasă această viaţă de aici”[17]. „Dintr-un blid şi un urcior s-a hrănit Ilie (III Regi 17,14): simbol al uşurimii, căci a zburat în văzduh”[18]. „Un car a coborât asupra luiIlie, coborându-se fără vizitiu. Telegari vorbitori erau înhămaţi la el, şi erau pentru ei înşişi proprii lorvizitii. (…) Voinţa fără cuvânt a Celui ce tace conduce atât carul, cât şi făpturile. Căci liniştit şi tăcut eFăcătorul a toate, şi cu voia Sa mută cârmuieşte universul”[19]. „După (Fiul) tânjea Ilie; şi, pentru că nu L-a văzut pe Fiul pe pământ, şi-a sporit credinţa şi curăţia, ca să urce şi să-L vadă în cer” [20].

12: Iar Elisei privea şi striga: „Părinte, părinte, carul lui Israel, şi călăreţul lui!…”. Şi nu l-a mavăzut. Şi, apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două.

Părinte: „Exclamaţie adresată lui Ilie, ca unui părinte spiritual care i-a fost răpit”[21]. Sfâşierea hainelor esemn de durere, vecină cu doliul, în urma despărţirii de Ilie, „dar arată şi faptul că Elisei şi-a depăşit vecheacondiţie (cf. II Corinteni 5, 4)”[22]. Carul lui Israel şi călăreţul lui: „La fel exclamă regele Ioaş la moartealui Elisei (13, 14). Sensul expresiei carul şi călăreţul lui este că în profet se manifestă puterea lui Dumnezeucare ocroteşte poporul”[23].

„Marele Ilie a postit atâtea şi atâtea zile; şi, pentru că a postit, a scăpat de tirania morţii, s-a urcat încer cu o căruţă de foc şi nici până azi n-a ştiut ce-i moartea”[24]. „Puterea care înalţă pe proorocul Ilie de la

pământ, în văzduhul eteric, e numită în Scriptură cu numele de cai”[25]. „Dacă se va întâmpla şi cu sufletunostru ceea ce auzim despre Ilie, şi înţelegerea noastră va fi luată în carul de foc şi va fi ridicată şistrămutată la frumuseţile cereşti, (iar focul înţelegem că e Duhul Sfânt; El e focul pe care a venit Domnulsă-l arunce pe pământ şi care S-a împărţit ucenicilor în chip de limbi), nu ne va lipsi nădejdea că ne vomapropia de aceste stele, adică de înţelesurile dumnezeieşti, care înconjoară cu strălucirea lor sufletele noastre prin cuvintele cereşti şi duhovniceşti”[26]. „Bogat a fost Ilie, care a dus comorile virtuţilor sale cu un car defoc în sălaşele văzduhului. Şi totuşi, el a lăsat moştenitorului bogăţii însemnate, care să nu se piardă. Cine arfi zis că acesta este sărac atunci când, lipsit de hrana zilnică, a fost trimis la o văduvă să fie hrănit de ea,când la glasul lui cerul se închidea şi se deschidea, când la cuvântul lui timp de trei ani făina din vas şiuntdelemnul din urcior n-au lipsit, ci au prisosit, deşi folosinţa lor nu era mică, ci mai mare? Cine ar fi zis că

9/129
































este sărac acela la a cărui voinţă cobora focul din cer, pe care nu-l opreau râuri netrecute de alţii, ci seîntorceau către izvorul lor, pentru ca profetul să treacă peste ele ca pe uscat” [27]. Ilie (şi cei ce se facasemenea lui) „luptă strunind caii virtuţii şi e purtat în mijlocul bătăliilor cu dracii, conducând neîntrerupt cufrica lui Dumnezeu carul cel cu patru cai al înfrânării. Pe acesta îl aflăm numit în Scriptură, la înălţareadumnezeiescului Ilie, carul lui Israil, pentru motivul că Dumnezeu a vorbit întâia oară Iudeilor despre cele patru virtuţi în chip deosebit. Iar cel ce s-a hrănit aşa de mult cu înţelepciunea a fost înălţat la cer pe un carde foc, pentru că s-a folosit, socotesc, de virtuţile sale ca de nişte cai, vieţuind întru Duhul care l-a răpit pe elîntr-un vârtej de foc”[28]. „Ilie se înalţă la cer, dar nu fără apă, căci mai întâi trece Iordanul, apoi conduce

carul tras de cai spre cer”[29]. În multe privinţe, Ilie şi Elisei anunţă lucrări ale Mântuitorului, care vorcovârşi, însă, cele prefigurate în Vechiul Testament: „Adu-ţi aminte de cele spuse despre Ilie: că Ilie a fosluat în sus într-o căruţă de foc, pe când căruţa lui Hristos sunt strigătele de laudă a mii de zeci de mii(Psalmi 67,18); că Ilie s-a înălţat la răsărit de Iordan, pe când Hristos S-a înălţat la răsărit de pârâulChedrilor; că Ilie s-a înălţat ca la cer, pe când Iisus S-a înălţat în cer; că Ilie a spus că în ucenicul lui are săfie îndoit harul Duhului ce se află în el, pe când Hristos a dat propriilor Săi ucenici participarea la harulDuhului Sfânt atât de mult încât nu numai să aibă în întregime în ei pe Duhul Sfânt, dar, prin punereamâinilor, să-L dea şi celor credincioşi”[30]. Ilie ar fi, în chip firesc, şi un model vrednic de urmat de cătreorice dreptcredincios: „În numele adevărului, care om înţelept părăseşte binele, ca să se lipească de rău?Care om fuge de Dumnezeu, ca să trăiască împreună cu demonii? Care este acela care poate fi fiu al luiDumnezeu, dar doreşte să fie rob? Sau ce om, care poate fi cetăţean al raiului, caută întunericul, când îi stă

în putere să cultive paradisul, să se plimbe în cer, să se împărtăşească din izvorul cel dătător de viaţă şinemuritor, mergând prin văzduh, ca Ilie, pe urma acelui nor luminos, contemplând ploaia cea aducătoare demântuire?”[31].

„S-ar putea să aibă cineva nedumeriri în legătură cu persoana lui Ilie, dat fiind că Scriptura zice că ela fost ridicat cu trupul la cer, iar noi am zis[32] că s-a arătat Apostolilor (Matei 17,3) fără trup. Trebuie spuscă chiar afirmaţia că Ilie s-a arătat cu trupul, tot în favoarea noastră este[33]. Dacă trupul acestuia, ca şi allui Enoh (Facerea 5,24), care, de asemenea, a fost ridicat cu trupul la cer, a rămas nestricăcios, înseamnă căşi trupul nostru poate fi nestricăcios. Dacă n-ar fi nestricăcios, n-ar fi durat atâta timp, fără cele detrebuinţă[34]. Prin urmare, putem accepta că Ilie a fost văzut în trup pentru că n-a murit. Putem zice că n-afost în trup în cazul în care a murit, dar încă n-a înviat”[35].

13: Apoi a ridicat cojocul lui Ilie, care căzuse de la acesta asupra lui Elisei. Şi s-a întors Elisei şi a stat pemalul Iordanului;

Care căzuse peste Elisei (SEP 2): „Textul Masoretic are care căzuse de pe el. Căderea zăbunului lui Ilieasupra lui Elisei este semnul transferului spiritual. Manifestarea plenară a primirii puterilor maestrului esteînsă despărţirea apelor Iordanului de către Elisei”[36].

14: şi a luat cojocul lui Ilie – cel ce căzuse asupră-i – şi a lovit apa, dar ea nu s-a despărţit. Şi a zis: „Undeeste acum Dumnezeul lui Ilie?” Şi a lovit apa, ea s-a despărţit într-o parte şi în alta, iar Elisei a trecut.

„Poate împărăţia pământească să facă lucruri asemănătoare cu cele pe care le face virtutea? Care porfiră poate despărţi un râu, ca cojocul lui Ilie?”[37]. La Sfântul Maxim, întrebarea lui Elisei apare ca

Unde este Dumnezeu Afu?[38] Aceasta „se tălmăceşte în trei feluri: Unde este Dumnezeul Tatălui meu?Sau: Unde este Dumnezeul mai marelui meu? Sau: Unde este Dumnezeul celui ce s-a ascuns?”[39]. Ilie şElisei sunt aduşi şi drept argument în sprijinul castităţii: „Apoi Ilie, conducătorul carului care suflă focomul care străbate cerul, n-a îmbrăţişat necăsătoria şi a fost mărturisit prin înălţarea sa mai presus deoameni? Cine a închis cerurile? Cine a sculat morţii? Cine a tăiat Iordanul? Nu Ilie, care a trăit în feciorie?Dar Elisei, ucenicul acestuia, arătând aceeaşi virtute, n-a moştenit îndoit darul Duhului, când l-acerut?”[40]. S-a subliniat în câteva rânduri că singura avere a lui Ilie era cojocul său; iată că şi pe acesta îllasă lui Elisei, Ilie mutându-se de aici despovărat de toate.

10/129


































15: Iar fiii profeţilor – cei din Ierihon – care rămăseseră de partea cealaltă, l-au văzut şi au zis:„Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei”. Şi i-au venit în întâmpinare şi i s-au închinat până la pământ.

16: Şi i-au zis: „Iată acum: împreună cu servii tăi sunt cincizeci de bărbaţi viteji; să meargă ei să-lcaute pe domnul tău, ca nu cumva Duhul Domnului să-l fi ridicat şi să-l fi aruncat în Iordan sau pe unmunte sau pe un deal”. Dar Elisei a zis: „Nu veţi trimite!”

„Deşi au asistat la înălţarea lui Ilie, aceştia nu au înţeles cu adevărat minunea, crezând că răpirea lui

la cer era fie temporară, fie doar spirituală. De aceea, voiau să pornească în căutarea trupulu profetului”[41].

17: Ei însă au stăruit până ce el s-a înduplecat şi le-a zis: „Trimiteţi!” Ei au trimis cincizeci deoameni, aceia l-au căutat trei zile şi nu l-au aflat.

„Şi pe Ilie s-au dus să-l caute în munţi. Căutându-l pe pământ, s-a întărit numai încă şi mai mult că afost luat (la cer). Căutarea lor zadarnică a dat mărturie că fusese luat de pe pământ”[42]. Este şi o anticiparea Înălţării Domnului.

18: Şi s-au întors la el – fiindcă el locuia în Ierihon -, iar el le-a zis: „Nu v-am spus eu să nu vă

duceţi?”

„În momentul schimbării Sale la faţă (Matei 17, 1-9; Marcu 9, 2-10; Luca 9, 28-36), Iisus îi va aveaalături, de o parte şi de alta, pe Moise şi Ilie, cei doi profeţi ale căror morminte au rămas necunoscute, întimp ce mormântul gol al lui Iisus va constitui prima dovadă a învierii Sale din morţi”[43].

19: Iar oamenii cetăţii au zis către Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii noastre e bună, aşa cum domnul nostru vededar apele sunt rele şi pământul e sterp”.

20: Atunci Elisei le-a zis: „Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi în ea sare!” Şi i-au adus-o.

21: Iar Elisei a ieşit la izvoarele apelor şi a aruncat acolo sarea şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Euam însănătoşit aceste ape; de acum înainte nu va mai fi aici moarte şi nici pământ sterp”.

22: Şi sănătoase au rămas apele până-n ziua de azi, după cuvântul pe care-l grăise Elisei.

„Iosua, fiul lui Nun, a blestemat Ierihonul (Iosua 6,26) şi a blestemat izvoarele lui [44]. Iosua le-a blestematşi ele s-au stricat. Prin simbolul lui Iisus ele au fost însă binecuvântate, căci a căzut în ele sare şi s-au făcutdulci şi gustoase: un simbol al Sării dulci ieşite din Maria, care s-a amestecat cu apa[45] (şi) a oprit puroiulrănilor noastre”[46]. „Proorocul a tămăduit apa stricată şi a ridicat boala pământului făcut neroditormoartea a încetat şi pământul s-a umplut de viaţă; copiii lui s-au înmulţit şi au umplut sânul său. Mila ta(Biserică) însă e mai mare decât mila lui Elisei. Înmulţeşte-mi mieii mei şi turmele mele pe lunga curgere a pâraielor mele!”[47].

23: De acolo s-a suit la Betel. Şi-n timp ce urca drumul, nişte copii au ieşit din cetate şi-şi băteau joc deel, zicând: „Urcă, chelule, urcă!”

„În mentalitatea antică, chelia era un semn al dizgraţiei divine (aşa cum era sterilitatea femeii). Chel era uncuvânt de ocară. Prin această mentalitate trebuie văzută şi pedepsirea copiilor, o pedeapsă pe care NoulTestament o va desfiinţa cu desăvârşire. Oricum, morala acestei nefericite întâmplări este aceea că, în oriceîmprejurare, copiii trebuie să-i respecte pe cei vârstnici”[48]. Aici suntem de altă opinie, pedeapsa divinăfiind pe măsura ticăloşiei, iar nu a vârstei. Dar. Dacă Betel se tâlcuieşte Casa Domnului, cetatea poate fi

11/129





















văzută ca un simbol al Bisericii. Iar copii cu mintea care ies din Betel, adică din Biserică, sunt, desigurereticii şi schismaticii.

24: Iar el s-a întors cu faţa spre ei şi i-a văzut şi i-a blestemat în numele Domnului. Şi, iată, din pădureau ieşit doi urşi şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii.

Comentariul la SEP 2 socoteşte şocantă această scenă şi că l-ar pune pe Elisei într-o lumină nefavorabilă.Socotim că aici au intervenit automatismele (post)modernismului, care se insinuează şi în cei mai nobil

dintre contemporani. Atenţionăm că sancţiunea imediată a fost din voinţă divină, puţinătatea anilornefiind o scuză pentru josnicie, cu atât mai mult într-un stat teocratic cum era Israelul antic (cu toatedevierile prezente în Regatul de nord). Nu ne putem îndoi de dreptatea judecăţii dumnezeieşti, după cumnici nu putem nega puterea de pătrundere a profetului, acesta putând cunoaşte că în acei tineri (sau copii)nu se afla nimic bun. La o dreaptă judecată, mai şocant ne-ar părea laxismul general de azi, îngăduindorice josnicie ori necuviinţă, decât intransigenţa celor înduhovniciţi, atunci când aceasta se impune.

„Toţi cei care, în chip dispreţuitor şi cu îngâmfată gândire, nu se închină servilor lui Dumnezeu, suntcondamnaţi ca nişte mândri şi orgolioşi şi ca nişte necredincioşi faţă de Dumnezeu. Martori de adevărulacesta sunt copiii care au fost mâncaţi de urşi, pentru că au strigat cu dispreţ către Elisei” [49]. „Zic unii căcopiii aceştia nu sunt Israeliţi, ci din alte neamuri; şi nu sunt copii după vârstă, ci după minte. Deci aceştia

auzind de Prooroc că făcea multe semne, n-au crezut, ci au râs de el. Dar erau şi unii care nu s-au împărtăşitde părerea lor deşartă. Deci ca să nu fie vătămaţi aceştia şi blasfemia să se urce la cer, le-a venit în ajutorDumnezeu. Iar după înţelesul duhovnicesc, orice minte care e, ca şi Elisei, pleşuvă, adică curată de cugetări pământeşti, e luată adeseori în râs, în urcuşul cunoştinţei ei, de gândurile orientate spre lucrurile ce cad subsimţuri şi spre materie şi formă. Căci numărul patruzeci înseamnă lucrurile ce cad sub simţuri[50], la careadăugându-se materia şi forma, se naşte numărul patruzeci şi doi. Deci mintea e luată în râs de asemeneagânduri, care vor să o facă să simtă virtutea ca pe o povară. Aceste gânduri le omoară mintea prin rugăciuneşi prin urşi, adică prin plăcere şi poftă. Căci aceste pasiuni întrebuinţate întors [51], adică spre bine, ucidgândurile batjocoritoare”[52]. E în acestea un indiciu că nici Elisei n-a fost ocolit de necazuri din parteaoamenilor: „Elisei, ucenicul lui Ilie, n-a primit doar îndoit duhul dascălului, ci şi cu mult mai multenecazuri”[53]. Acesta e un fapt mai uimitor decât moartea acelor copii, pe care o socotim binemeritată, cu

atât mai mult cu cât e conformă voinţei divine (căci nu orice blestem are urmări), astfel că nu simţim nevoiasă îndulcim acest loc. „Copiii aceia, care se jucau în jurul Betelului, au spus numai atât profetului Elisei Hai, pleşuvule, hai! Vorbele acestea au mâniat atât de mult pe Dumnezeu, încât, la cuvintele spuse de profet, a trimis ursoaice împotriva mulţimii aceleia de copii – erau patruzeci şi doi de copii[54] – şi toţi aufost atunci sfâşiaţi îndată de fiare. Nu i-a apărat pe acei copii nici vârsta lor, nici numărul lor mare şi niciscuza că în glumă au spus lui Elisei acele cuvinte. Şi pe bună dreptate. Dacă cei care au îmbrăţişat fecioria,dacă ei, care se supun unor nevoinţe atât de mari, sunt batjocoriţi şi de copii, şi de oamenii în vârstă, va maidori oare vreun om, mai puţin tare de fire, să îmbrăţişeze nişte nevoinţe supuse batjocurii şzeflemelii?”[55].

25: De acolo s-a dus pe muntele Carmel, iar de aici s-a întors în Samaria.

Carmel (= grădină mare) se numea un lanţ muntos, prezentat în câteva rânduri în volumele anterioare.

„Sfinţii au fugit din cetăţi şi au ocolit împreuna vieţuire cu cei mulţi, cunoscând că împreuna petrecere cu oamenii stricaţi aduce mai multă stricăciune decât ciuma. De aceea, neluând nimic, au părăsiavuţiile deşarte, fugind de împrăştierea adusă de ele. De aceea Ilie, părăsind Iudeea, locuia în muntele pustiual Carmelului, care era plin de fiare, neavând pentru stâmpărarea foamei nimic afară de copaci, căci semulţumea cu ghindele copacilor, împlinindu-şi trebuinţa cu acestea. Elisei, de asemenea, ducea aceeaşivieţuire, primind de la învăţătorul său, pe lângă alte virtuţi, şi pe aceea de a petrece prin pustiuri”[56].

12/129




















[1] BBVA, p. 415

[2] SEP 2, p. 543

[3] BBVA, p. 415. SEP 2 vede în acest Ghilgal pe cel dintre Iordan şi Ierihon, atenţionând că există şi alteopinii, conform cărora Ghilgal cel pomenit aici s-ar situa între muntele Ebal şi Garizim.

[4] SEP 2, p. 544

[5] BBVA, p. 415

[6] SEP 2, p. 544

[7] AB, p. 95

[8] SEP 2, p. 544

[9] SEP 2, p. 544

[10] SEP 2, p. 545

[11] SEP 2, p. 545

[12] BBVA, p. 415

[13] SEP 2, p. 545

[14] Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la Sărbători împărăteşti, Cuvânt despre învierea morţilor , VIII

[15] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XIII, 3

[16] Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeieşti, 51

[17] Teolipt al Filadelfiei, Epistole, XIV, 10

[18] Sf. Efrem Sirul, Imne la Azime, XVII, 15

[19] Sf. Efrem Sirul, Imne la Azime, XVI, 14-18

[20] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, I, 34

[21] BBVA, p. 415

[22] SEP 2, p. 545

[23] SEP 2, p. 545

[24] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, I, 3

[25] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor , III

13/129





















































[46] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, VIII, 22

[47] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, XI, 7

[48] BBVA, p. 416

[49] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor , III, 33

[50] Natura constituită, din cele 4 elemente.

[51] Energia lor e transferată pe plan spiritual (n. trad.).

[52] Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri, 65

[53] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, III, 11

[54] Numărul copiilor era mai mare, 42 fiind cei sfâşiaţi; desigur, aceasta după mărimea răutăţii lor; ceicruţaţi vor fi avut şi ceva bun în ei.

[55] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, 22


CAP. 3 – Ioram, rege peste Israel.

1: Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească în Israel în cel de al optsprezecelea an al domniei luIosafat, regele lui Iuda, şi a domnit doisprezece ani.

„Ioram era fratele mai mic al lui Ohozia (care nu avusese fii)”[1]. „Ioram, fiul lui Ahab şi alIzabelei, frate cu Ohozia, rege a lui Israel. A domnit între cca 852-841 î. Hr.” [2]. Capitala lui Ioram, dupăTextul ebraic, a fost Samaria.

2: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, deşi nu ca tatăl său, şi nici ca mama sa; el a îndepărtatstâlpii lui Baal, pe care-i făcuse tatăl său,

3: dar s-a lipit de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască, şi deele nu s-a îndepărtat.

„Reforma religioasă a lui Ioram a constat în abolirea parţială a cultului lui Baal: este vorba de stela

amintită în III Regi 16, 32-33; desfiinţarea ei este însă atribuită partizanilor lui Iehu în 10, 26. Reforma nu afost dusă până la capăt, întrucât Ioram nu desfiinţează sanctuarele înfiinţate de Ieroboam I (cf. III Regi 1226-30). Aprecierile asupra diferiţilor regi se referă numai la fidelitatea/infidelitatea faţă de Dumnezeu,manifestând punctul de vedere deuteronomist”[3].

4: Meşa, regele Moabului, avea turme multe; şi din ele îi dădeau regelui lui Israel, la începutu[fiecărui an] câte o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci netunşi.

15/129
































„E vorba, desigur, de un tribut anual (după aceste cifre, enorm). Platoul Moabului era renumit pentru păşunile lui”[4]. Meşa (= ajutor; libertate) era rege peste Moab, vasal regatului Israel.

5: Şi a fost că după ce a murit Ahab, regele Moabului s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israel.

„În perioada judecătorilor, Iehud i-a eliberat pe evrei de sub jugul moabit (Judecători 3,12 ş. u.).Regele David i-a bătut, de asemenea, pe moabiţi (I Regi 8,2), deşi înainte relaţiile sale cu Moabul au fostamicale (Rut 1,1 ş. u.; 4,22; I Regi 22,3). După moartea lui Ahab, regele Meşa a eliberat Moabul şi i-a lărgit

graniţele până dincolo de Arnon. O idee foarte clară despre situaţia Moabului, pe la jumătatea sec. IX î. Hr.,ne este mijlocită de către inscripţia de pe piatra lui Meşa, descoperită în 1868. Acest rege se laudă cuvictoriile sale purtate contra israeliţilor care, începând cu Omri şi Ioram au oprimat ţara Moabului. Inscripţiaeste în acord cu textul biblic din (acest capitol)”[5]. „O sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci…numărul este foarte mare; este posibil ca textul să sugereze supunerea completă a regelui Moabului faţă decel al Israelului (…). ♦ Meşa, regele Moabului, fusese tributar regatului Israel. Revolta lui, menţionată la 1,1, a survenit în condiţiile tulburi care au urmat morţii regelui Ahab şi a avut un substrat economic: controluldirect al comerţului cu lână din Tyr (…). ♦ Regele Meşa a ridicat o stelă de celebrare a victoriei, cunoscutăsub numele de Piatra moabită , descoperită la 19 august 1868 la Dhiban, în Transiordania (biblicul Dibon)având o inscripţie ce corespunde oarecum descrierii din IV Regi 3. Ea celebrează răzvrătirea lui Meşa,regele Moabului, împotriva lui Israel, dar pare să o situeze în ultimii ani ai domniei lui Ahab. Informaţia, în

aparentă contradicţie cu IV Regi 1, 1, este veridică şi necontradictorie, dacă cititorul ei îşi asumă o altă perspectivă, mai apropiată de inscripţia moabită: revolta va fi început în anii din urmă ai lui Ahab, cândacesta era exclusiv preocupat de războaiele cu sirienii, pierzând controlul asupra Moabului (…)” [6].

6: În ziua aceea, regele Ioram a ieşit din Samaria şi l-a numărat pe Israel.

„E vorba de un recensământ cu scop militar al supuşilor apţi de război, în vederea unei alianţemilitare cu regatul lui Iuda condus de Iosafat”[7].

7: Şi a mers şi a trimis la Iosafat, regele lui Iuda, zicând: „Regele Moabului s-a răzvrătit împotrivamea; vei merge oare cu mine la război împotriva Moabului?” Iar acela a zis: „Mă voi ridica; cum eşt

tu, aşa sunt şi eu; cum sunt eu, aşa eşti şi tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caimei, aşa-s şi caii tăi”.

„Este a doua alianţă militară a lui Iosafat cu regatul lui Israel, după cea relatată în III Regi 22, 4, carea stat la baza atacului concertat al lui Ahab şi al lui Iosafat împotriva cetăţii Ramot din Galaad. Iosafat erade data aceasta, direct interesat să nimicească puterea moabită, care îi ameninţase regatul mai înainte (IIParalipomene 20, 1)”[8].

8: Şi a mai zis: „Pe ce cale mă voi urca?” Acela i-a răspuns: „Pe calea pustiei Edomului”.

Calea pustiei Edomului: „pe la sud de Marea Moartă, oferea posibilitatea ralierii la coaliţie a

Edomului, care era în situaţie de vasalitate faţă de Iuda, şi atacării moabiţilor pe unde nu se aşteptau” [9].„Învăluire strategică, menită să deruteze inamicul”[10]. Edom (= roşu) era un regat la sud de Iuda, numit şiIdumeea.

9: Şi au pornit regele lui Israel şi regele lui Iuda şi regele Edomului şi au înconjurat cale de şapte zile;dar nu era apă pentru tabără, şi nici pentru animalele pe care le aveau cu ei.

„Expediţia se baza pe resursele de apă oferite de pârâul Zaret (cf. Deuteronom 2, 13), care desparteMoabul de Edom. Surpriza neplăcută a fost că valea respectivă era secată”[11].

16/129






















10: Atunci regele lui Israel a zis: „Ah, că Domnul i-a chemat pe cei trei regi ca să-i dea în mânaMoabului!…”.

11: Dar Iosafat i-a zis: „Oare nu se află pe-aici un profet de-al Domnului, pentru ca prin el să-L întrebăm pe Domnul?” A răspuns unul din servii regelui lui Israel, zicând: „Aici se află Elisei, fiul luSafat, cel care turna apă pe mâinile lui Ilie”.

„Spălarea mâinilor stăpânului era o îndatorire a slujitorului de încredere”[12]. „În III Regi 19, 21 se

menţionează că, după ce fusese chemat, Elisei îi slujea lui Ilie”[13]. Elisei era fiul lui Safat (= El a judecat).

12: Iosafat a zis: „În el e cuvântul Domnului!” Atunci regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şregele Edomului s-au coborât la el.

13: Iar Elisei a zis către regele lui Israel: „Ce am eu de-a face cu tine? Du-te la profeţii tatălui tău şila profeţii mamei tale…!”. Dar regele lui Israel i-a zis: „Oare de aceea i-a chemat Domnul peaceşti trei regi, ca să-i dea în mâinile lui Moab?”

14: Iar Elisei a zis: „Viu este Domnul Puterilor, Căruia eu Îi stau înainte, că dacă nu l-aş avea învedere pe Iosafat, regele lui Iuda, nu m-aş fi uitat spre tine şi nu te-aş fi văzut.

„Elisei acceptă să-i ajute pe aliaţi numai datorită prezenţei lui Iosafat, regele legitim şdreptcredincios din Iuda (cf. III Regi 22, 43)”[14].

15: Acum, însă, aduceţi-mi un cântăreţ din harpă!” Şi a fost că-n timp ce cântăreţul cânta, mânaDomnului a venit peste el.

Peste el : „adică peste Elisei (care, prin mâna Domnului, a fost luat în posesie de către Acesta,devenind inspirat). Nu e pentru prima oară când prezenţa şi lucrarea instrumentelor muzicale favorizeazăextazul profetic (vezi I Regi 10, 5-6)”[15].

16: Şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Faceţi în valea aceasta gropi, gropi…

17: Căci aşa grăieşte Domnul: – Nu veţi vedea vânt, şi nici ploaie nu veţi vedea, dar valea aceasta se vaumple de apă; şi veţi bea, voi şi turmele voastre şi cirezile voastre.

„Elisei nu repetă minunea înfăptuită de Ilie, care a adus ploaie din cer. De data aceasta, apa izvorăşteîn chip misterios în puţurile săpate de oameni”[16].

18: Uşor lucru este acesta în ochii Domnului; Eu îl voi da pe Moab în mâna voastră;

19: veţi lovi fiecare cetate puternică şi veţi doborî fiece copac bun şi veţi astupa toate izvoarele de apă

iar fiece ogor bun îl veţi strica cu pietre”.

„Legea (Deuteronom 20, 19) le interzicea asediatorilor să doboare pomii roditori din jurul cetăţilorÎn cazul acesta însă, distrugerea copacilor din Moab era legitimă: pustiirea totală era pedeapsa care se aplicatributarilor care nu îşi onoraseră datoriile”[17].

20: Şi a fost că dimineaţa, la vremea când se aducea jertfa, iată că ape veneau dinspre Edom, că s-aumplut pământul de apă.

17/129

















Jertfa: „termenul grecesc thisia (ebr. minhah) desemnează aici jertfa de cereale care se aduceadimineaţa (cf. Levitic 2,1)”[18].

21: Şi toţi Moabiţii au auzit că regii s-au ridicat cu război împotriva lor; şi se strigau unii pe alţii – cei încinşi cu arme – şi stăteau pe hotar.

„Moabiţii îşi masează trupele la hotar , adică pe graniţa cu Edomul”[19].

22: Şi s-au sculat dis-de-dimineaţă; şi soarele răsărea peste ape, iar Moabiţii, din partea cealaltăvedeau apele roşii ca sângele.

23: Şi au zis: „Acesta-i sânge de sabie: regii s-au bătut între ei, fiecare lovindu-l pe aproapele său…Acum, la pradă, Moab!…”.

24: Şi au intrat în tabăra lui Israel; iar Israel s-a ridicat şi i-a lovit pe Moabiţii care fugeau din faţalor; şi a pătruns urmărindu-i şi lovindu-i pe Moabiţi.

25: Şi le-au dărâmat cetăţile; şi fiecare om şi-a aruncat piatra pe fiecare ogor bun, până l-a umplut; şau astupat fiece izvor de apă şi au doborât fiece copac bun, până ce n-au mai lăsat decât pietre de

ziduri dărâmate; iar aruncătorii cu praştia au înconjurat [cetatea] şi au lovit-o.

Ziduri dărâmate: „Textul Masoretic are Chir-Hareset, cetate din sudul Moabului situată pe o stâncăabruptă şi deci greu de cucerit. La ea se referă, probabil, şi pasajul din Isaia 16, 11. Aici a ridicat regelemoabit Meşa un altar pentru Chemoş, zeul moabiţilor (…)”[20].

26: Atunci regele Moabului, văzând că războiul se întorcea împotrivă-i, a luat şapte sute de oameni cusăbiile trase, ca să-şi taie drum spre regele Edomului; dar n-au izbutit.

27: Atunci l-a luat pe fiul său cel întâi-născut – cel pe care avea să-l pună rege în locul său – şi l-a adusdrept ardere-de-tot pe zid. Şi mare căinţă s-a făcut asupra lui Israel; şi au plecat de la el şi s-au întors

în propria lor ţară.

„Gestul suprem al regelui moabit, acela de a i-l sacrifica zeului Chemoş pe propriul său moştenitor (după ce-i eşuase încercarea disperată de a străpunge rândurile inamice) va fi produs o mare impresie asupraIsraeliţilor, care-şi vor fi dat seama că, distrugând totul – ogoare şi izvoare – merseseră prea departe; aşa seexplică retragerea lor de bunăvoie. Textul Masoretic e diferit: O mare mânie s-a stârnit împotriva lui Israelîn sensul că gestul regelui Meşa stârnise indignarea propriului său popor împotriva Israeliţilor, care s-ar fretras, astfel, de frică”[21]. „Fapta abominabilă a regelui Moabului îi sperie pe israeliţi şi pe iudei, cărora leera interzis prin legea divină sacrificiul uman (Leviticul 18, 21). Considerat de rău augur, gestul disperat allui Meşa îi determină pe aliaţi să ridice asediul. ♦ Mare căinţă : gr. metamelos megas; retragerea lui Israel poate fi văzută ca un act de căinţă sau ca unul de mânie faţă de gestul sângeros al regelui Moabului”[22].

[1] BBVA, p. 416

[2] SEP 2, p. 547

[3] SEP 2, p. 547

[4] BBVA, p. 416

18/129























3: Iar el i-a zis: „Du-te pe la toţi vecinii şi cere să-ţi dea vase goale – dar nu puţine.

4: Apoi intră şi închide uşa după tine şi după feciorii tăi; şi toarnă în aceste vase, iar pe cele pline levei pune deoparte”.

5: Iar ea a plecat de la el şi a făcut aşa; şi a închis uşa după ea şi după feciorii săi; ei îi aduceau vaseleaproape, iar ea a turnat până ce vasele s-au umplut.

6: Atunci ea le-a zis feciorilor ei: „Mai aduceţi-mi un vas!” Dar ei i-au zis: „Nu mai e nici un vas”. Şuntdelemnul s-a oprit.

7: Ea a venit şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar Elisei a zis: „Du-te şi vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoriile; iar tu şi feciorii tăi veţi trăi din untdelemnul care va rămâne”.

8: Se făcea ziuă când Elisei a trecut la Şunem. Acolo se afla o mare doamnă, care l-a poftit la masă. Şia fost că oridecâteori venea în cetate, el se abătea să mănânce acolo.

„La sud-vest de Nain, pe teritoriul tribului lui Isahar, se afla localitatea Şunem (Iosua 19,18), undeau tăbărât filistenii înainte de lupta decisivă cu Saul (I Regi 28,4) şi unde Elisei a înviat pe fiul femeii care l-

a găzduit. Şunemul este şi locul de naştere al uneia dintre soţiile lui David – Abişag”[4]. Şunem (= cimitir) – cetate vizavi de Ghilboa şi la circa 26 kilometri de Carmel.

9: Şi a zis femeia către bărbatul ei: „Iată, acum ştiu că om sfânt al lui Dumnezeu este acesta care întotdeauna trece pe la noi.

10: Hai să-i facem deasupra, într-un loc anume, un foişor, şi să-i punem acolo pat şi masă şi scaun şsfeşnic; şi va fi că oridecâteori va vrea el să intre la noi, să meargă de-a dreptul acolo”.

„Foişorul era o cameră construită pe acoperiş, la care se avea acces printr-o scară exterioară, ceea ce o făceaindependentă de casa propriu-zisă”[5].

Unii oameni, „chiar dacă n-au putut să ia asupra lor îndeletnicirea nevoinţei pentru dobândirea(virtuţii), din pricina slăbiciunii firii, dar cinstesc virtutea şi se minunează de cei ce se nevoiesc cuagonisirea ei. Doar cine a înduplecat pe Sunamita să-i zidească lui Elisei foişor şi să-i pună acolo o masă, unscaun, un pat şi un sfeşnic? Nu virtuţile bărbatului?”[6].

11: Şi a venit ziua când el a intrat acolo; şi s-a dus în foişor şi a dormit în el.

12: Şi a zis către Ghehazi, servul său: „Cheam-o la mine pe această Şunamită!” Acela a chemat-o, iarea a stat în faţa lui.

În faţa lui, „adică în faţa lui Ghehazi. Din text rezultă că, din raţiuni de protocol şi bunăcuviinţă,gazda nu a intrat în camera oaspetelui, ci a rămas în anticamera unde locuia Ghehazi; aşa se explică şidialogul prin intermediar”[7]. Ghehazi (= valea vedeniei) era ucenicul lui Elisei; în comentariile patristicenumele îi apare, de obicei, sub forma Ghiezi, aşa cum apare în Septuaginta[8].

13: Iar el i-a zis aceluia: „Spune-i: – Iată, tu ai făcut atâtea pentru noi!; dar eu ce pot face pentrutine? Nu cumva ai nevoie de o vorbă pe lângă rege sau pe lângă căpetenia oştirii?” Iar ea a zis: „Eumă bucur de pace în mijlocul poporului meu”.

20/129














„De aici rezultă că Elisei avea relaţii şi influenţă în lumea mare”[9], inclusiv la regele din nord.„Relaţiile lui Elisei cu regele Israelului se îmbunătăţiseră în urma victoriei asupra moabiţilor. Eliseianticipează întâmplările relatate la IV Regi 8, 5 et passim. ♦ Eu sunt acasă la mine, în mijlocul poporuluimeu [SEP 2]: manieră de a-i sugera politicos lui Elisei că familia şi tribul au grijă de ea. Propunerea profetului de a pune o vorbă pe lângă rege se referea la eventuale probleme cu legea pe care le-ar fi avutfemeia sau familia ei, iar cea legată de mai-marele oştirii se referea la scutiri de obligaţiile impuse civililorreferitor la întreţinerea armatei (…)”[10].

„Elisei n-a fost de folos numai în cele duhovniceşti femeii care l-a găzduit, ci s-a silit să orăsplătească şi în cele trupeşti”[11].

14: Atunci el a zis către Ghehazi: „Atunci, ce trebuie să fac pentru ea?” Iar Ghehazi, servul său, azis: „Dacă e ceva…, ea nu are nici un copil, iar bărbatul ei e bătrân”.

15: Atunci el a zis: „Cheam-o!” Acela a chemat-o, iar ea a stat lângă uşă. Iar Elisei i-a zis:

16: „La anul pe vremea asta, vie fiind, vei ţine în braţe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, n-oamăgi pe roaba ta!”

„Şunamita repetă aproape întocmai atitudinea Sarrei (Facerea 18, 12) la aflarea veştii că va avea unfiu. Înaintea şunamitei (I Regi 1, 12-13 şi 2, 1), Ana, mama judecătorului Samuel, are parte de aceeaşi bucurie. Unii au văzut în acest şir de naşteri miraculoase o gradaţie ce se desăvârşeşte o dată cuBunavestire”[12].

17: Şi femeia a zămislit şi a născut un fiu la vremea şi în ceasul pe care i le spusese Elisei.

18: Şi copilul a crescut. Şi a fost că atunci când el s-a dus la tatăl său, la secerători,

19: a zis către tatăl său: „Capul meu… capul meu…”. Iar acela i-a spus unei slugi: „Du-l la mamalui!”

„Boala care l-a răpus atât de repede pe copil pare să fi fost, după toate indiciile, o insolaţie”[13].

20: Şi l-a dus la mama lui; iar el a dormit pe genunchii ei până la amiază, şi a murit.

21: El l-a urcat şi l-a aşezat pe patul omului lui Dumnezeu, apoi a încuiat casa şi a ieşit. Şi l-a chematpe bărbatul ei şi a zis:

„Mama îşi pregăteşte fiul pentru înviere, nu pentru înmormântare”[14].

22: „Trimite-mi o slugă şi un asin şi voi alerga la omul lui Dumnezeu şi mă voi întoarce”.

23: Iar bărbatul ei a zis: „De ce să te duci la el astăzi, nefiind nici lună nouă, nici sâmbătă?” Dar ea azis: „Fii pe pace!”

„ Nu este nici Lună nouă, nici sabat : prima zi a fiecărei luni noi era considerată sfântă şi era marcată de jertfe speciale (cf. I Regi 20, 5). Atât sabaturile, cât şi zilele cu lună nouă erau prilejuri de a-L întreba peDumnezeu prin intermediul prorocilor. Versetul de faţă reprezintă singura menţiune biblică a acestei practici(…)”[15]. „Israeliţii mai evlavioşi obişnuiau să se adune în casele profeţilor, pentru a fi iniţiaţi încunoaşterea legii mozaice. Mai târziu, în sinagogi s-a introdus citirea pericopelor (paraşe şi haftare) dinvechiul Testament, urmate de tâlcuiri ale conţinutului lor, de rugăciuni şi cântări din Psalmi”[16].

21/129



















24: Şi a pus şaua pe asin şi i-a zis slugii: „Hai, repede, porneşte, şi să nu mă opreşti din mers până-ţvoi spune eu!”

„Obiceiul era ca femeile să călătorească pe asini şi să fie însoţite de un slujitor care mergea pe jos şimâna animalul. Drumul pe care trebuia să îl facă şunamita până la Elisei, la muntele Carmel, dura cam cincisau şase ore”[17].

25: Astfel a mers ea şi a venit la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Şi a fost că dacă Elisei a

văzut-o venind, a zis către Ghehazi, servul său: „Iat-o pe Şunamita!

26: Aleargă acum în întâmpinarea ei şi spune-i: „Eşti pe pace? pe pace ţi-e bărbatul? dar copilul, e pepace?” Iar ea a zis: „Pe pace”.

27: Şi a venit la Elisei pe munte şi s-a prins de picioarele lui; iar Ghehazi s-a apropiat s-o dea la oparte, dar Elisei i-a zis: „Las-o, căci sufletul din ea e tare întristat, iar Domnul mi-a ascuns-o şi numi-a spus”.

„În cazuri similare, de obicei Iahve îi anunţă pe profeţi despre astfel de situaţii (…)”[18].

28: Şi ea a zis: „Cerut-am eu fiu de la domnul meu? Dimpotrivă, am zis: – Nu mă amăgi!…”. AtuncElisei a zis către Ghehazi: „Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu şi mergi;

29: şi de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bineţe; şi de-ţi va da cineva bineţe, să nu-i răspunzi; şi să puitoiagul meu peste faţa copilului”.

„Aceşti bărbaţi[19] au purtat şi toiag, după cum ne arată chiar Elisei, unul dintre ei, când, trimiţând pe Ghiezi, servitorul său, să-l învieze pe fiul femeii, zice: Ia toiagul meu şi alergând mergi şi pune-l pe faţacopilului şi va învia. În mod vădit profetul nu i l-ar fi dat să-l ducă, de n-ar fi avut obiceiul să-l aibă mereucu el. Purtarea toiagului îi sfătuieşte duhovniceşte[20] că niciodată nu trebuie să păşească neînarmaţi printreatâţia câini furioşi ai patimilor şi printre fiarele nevăzute ale duhurilor necurate (…). Dar, când ele se

năpustesc asupră-i, să le stea împotrivă şi să le alunge cât mai departe prin semnul crucii, şi când sedezlănţuiesc în contra lui, să le stingă tăria amintindu-şi necontenit de patima Domnului şi de pildamortificării Lui”[21].

30: Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa!” Atunci Elises-a ridicat şi a mers după ea.

„Încrederea femeii nu e în servul (ucenicul) profetului, ci în profetul însuşi”[22].

31: Ghehazi însă a mers înaintea ei şi şi-a pus toiagul pe faţa copilului, dar n-a fost glas, şi nici auzAşa că s-a întors să-l întâmpine şi i-a zis: „Copilul nu s-a ridicat”.

„ N-a fost glas, şi nici auz: expresie pentru ceea ce nu se întâmplă”[23].

„Elisei a trimis pe ucenicul său să învie un mort şi mortul n-a înviat. Vina n-a fost a celui ce a trimis,ci a celui trimis”[24]. „Elisei a spus lui Ghiezi, trimiţându-l: De vei afla un om, să nu-l binecuvântezi, nicitu să nu fi binecuvântat de cineva . Căci ştia că nu fusese readus la viaţă pruncul, nici nu avea puterea să-lînvie. Dar când a intrat omul lui Dumnezeu şi a văzut pruncul zăcând pe pat, a închis pe prunc şi a tras dupăsine uşa şi a dat lupta prin fapte cu fiecare simţ al lui, culcându-se peste prunc pe pat şi venind peste el şiumblând cu el de şapte ori. Şi când s-au încălzit simţurile pruncului, după voia Duhului lui Dumnezeu, s-audeschis ochii lui”[25].

22/129
























32: Şi a intrat Elisei în casă; şi, iată, copilul era aşezat, mort, pe patul lui.

33: Şi a intrat Elisei în casă şi a încuiat uşa după ei amândoi şi I s-a rugat Domnului.

34: Şi s-a suit [pe pat] şi s-a culcat pe copil şi şi-a pus gura pe gura lui şi ochii pe ochii lui şi palmele pepalmele lui; şi s-a plecat peste el, iar carnea copilului s-a încălzit.

„Deşi atingerea unui cadavru atrăgea impuritatea rituală, profeţii (III Regi 17, 21) şi apoi apostolii (Fapte

20, 10) dau întâietate iubirii de aproapele”[26].

„Este prefigurat Domnul şi în chipul lui Elisei, care s-a culcat lângă un mort, ca să-l învieze. Înaceasta este un simbol care ne arată că Hristos a murit pentru noi, ca să învieze pentru noi. S-a coborât pânăla şubrezenia noastră, ca să ne ridice. S-a coborât, dar n-a căzut, ci a ridicat un tovarăş”[27]. „Pentru că şi-aomorât trupul, a înviat şi Elisei un mort. Ce este muritor prin fire a dobândit viaţă prin fecioria care nu e înfire. A înviat copilul fiindcă s-a ţinut feciorelnic ca un copil abia înţărcat”[28].

35: Şi s-a întors şi a umblat prin casă încoace şi încolo; apoi s-a suit şi s-a plecat peste copil până deşapte ori, iar copilul şi-a deschis ochii.

S-a plecat peste copil până de şapte ori. „În III Regi 17, 21, Ilie îl înviază pe copilul văduvei dinSarepta suflând asupra lui de trei ori. Maxim Mărturisitorul vede o oarecare înrudire spirituală întrenumerele 3 şi 7. Dintre primele zece numere, doar numărul şapte nu generează prin înmulţire sau împărţireun alt număr din interiorul decadei. Prin aceasta, şapte simbolizează Sfânta Treime care, nici ea, nu sedivide şi nu se înmulţeşte ( Ambigua, 160)”[29].

36: Elisei a strigat către Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe această Şunamită!” Acela a chemat-o, ea aintrat la el, iar Elisei i-a zis: „Ia-ţi copilul!”

„Iar dacă cineva este nedumerit (…) şi zice: dacă nimeni n-a înviat din morţi, înainte ca Hristos săcoboare în iad, atunci cum de se spune că unii au înviat înaintea Lui, cum este cazul cu fiul văduvei din

Sarepta (III Regi 17,23), fiul Sunamitei şi cazul lui Lazăr (Ioan 11,44)? În acest caz trebuie spus: Aceştia auînviat ca să moară din nou, noi însă vorbim despre cei ce nu vor mai muri după înviere”[30].

37: Atunci femeia a intrat şi i-a căzut la picioare şi i s-a închinat pân-la pământ; şi şi-a luat copilul şi aieşit.

„De vreme ce dumnezeieştile Scripturi nu conving pe neascultătorii Iudei şi de vreme ce ignorând petoate cele scrise se împotrivesc învierii lui Iisus, ar fi bine să le punem o astfel de întrebare: – Pentru care pricină vă împotriviţi învierii Mântuitorului nostru, odată ce spuneţi că Elisei şi Ilie au înviat morţi? Oare pentru că nu avem martori încă în viaţă despre cele ce s-au întâmplat atunci? Dar înfăţişaţi-ne şi voi martoriale celor petrecute pe timpul lui Elisei şi Ilie! Poate că ne veţi obiecta că acele învieri sunt consemnate în

scris. Dar şi învierea Mântuitorului este consemnată în scris. Pentru ce deci pe acelea le primiţi, iar peacestea le respingeţi? Acele învieri au fost consemnate în scris de Evrei. Tot Evrei au fost şi toţi apostoliiPentru ce nu aveţi încredere în Evrei? Matei, care a scris Evanghelia, a scris-o în limba ebraică[31]. Pavel propovăduitorul, era Evreu născut din Evrei. Şi cei doisprezece apostoli tot din Evrei s-au născut. Apoicincisprezece episcopi ai Ierusalimului, care au urmat unul după altul, tot din Evrei s-au născut. Pentru care pricină, deci, primiţi Scripturile voastre, iar pe ale noastre le respingeţi, cu toate că şi ele sunt scrise tot devoi, Evreii?”[32].

„Nici Ilie nici Elisei nu locuiau în case sub pământ. Unul a ridicat şi a dus sus, în foişor, unde şedeade obicei, pe fiul mort al unei văduve, şi acolo l-a înviat (III Regi 17, 22); celuilalt, acea mare femeie din

23/129



















Sunam (…) i-a dat găzduire în partea de sus a casei şi ea, căpătând vrednicia de a zămisli prunc, a văzutacolo minunea făcută de Elisei, care i-a înviat copilul”[33].

38: Iar Elisei s-a întors la Ghilgal. Şi era foamete în ţară, iar fiii profeţilor şedeau în faţa lui. Şi a zisElisei către servul său: „Pune căldarea cea mare şi fă o fiertură pentru fiii profeţilor!”

39: Acela a intrat în ţarină să adune verdeţuri şi a găsit în ţarină o viţă şi a cules de pe ea tărtăcuţe sălbatice,o poală plină, şi a venit şi le-a aruncat în căldarea de fiertură, fără să le cunoască.

„Planta sălbatică pe care o culege slujitorul a fost identificată cu colocynthul , un soi de dovleacsălbatic, ale cărui fructe asemănătoare (ca mărime şi culoare) portocalelor au un efect purgativ sever, putând provoca moartea celor care le consumă”[34].

40: Şi le-a turnat oamenilor să mănânce. Şi a fost că pe când mâncau ei din fiertură, iată că au strigatşi au zis: „Omul lui Dumnezeu, în căldare e moarte!…”. Şi n-au putut să mănânce.

41: Atunci el a zis: „Luaţi făină şi aruncaţi-o în căldare!” Şi a zis Elisei către servul său: „Toarnă-poporului, şi să mănânce!” Şi în căldare n-a mai fost nimic vătămător.

42: Şi a venit acolo un om din Baal-Şalişa şi i-a adus omului lui Dumnezeu, din pârgă, douăzeci depâini de orz, precum şi turte de smochine. Şi i-a zis: „Dă-le poporului, şi să mănânce!”

Baal-Şalişa (= domnul celei de a treia părţi) – sat la circa 12 kilometri de Carmel.

43: Dar slujitorul său i-a zis: „Cum o să pun eu astea înaintea a o sută de oameni?” Dar el a zis: „Dă-poporului să mănânce, căci aşa grăieşte Domnul: – Vor mânca şi va rămâne”.

44: Şi au mâncat şi a mai şi rămas, după cuvântul Domnului.

„Ce fel de viaţă a avut Elisei? Prin ce a reuşit Elisei să fie găzduit de sunamiteancă? Prin ce ospăta

Elisei pe profeţi? Oare nu cu ierburi sălbatice şi cu puţină făină împlinea legea găzduirii? Când oaspeţii aumâncat odată cu celelalte verdeţuri şi o buruiană otrăvitoare erau să moară dacă n-ar fi fost distrusă otrava prin rugăciunea postitorului. Şi, ca să spun pe scurt, postul i-a ajutat pe toţi sfinţii să vieţuiască potrivit voiilui Dumnezeu”[35]. „Pe Elisei, harul Duhului îl hrănea adeseori în chip minunat; nu-l hrănea numai pe elci şi pe alţii prin el”[36].

[1] BBVA, p. 417

[2] DEI, p. 253

[3] SEP 2, p. 550

[4] AB, p. 99

[5] BBVA, p. 418


[7] BBVA, p. 418

24/129

























[8] Giezi în Vulgata; Ghehazi e forma din Textul ebraic.

[9] BBVA, p. 418

[10] SEP 2, p. 551

[11] Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinţi, Cuvântul al III-lea la Sfântul Apostol Pavel

[12] SEP 2, p. 551

[13] SEP 2, p. 551

[14] SEP 2, p. 551

[15] SEP 2, p. 551

[16] AB, p. 304

[17] SEP 2, p. 551

[18] SEP 2, p. 552

[19] Profeţii Vechiului Testament, care au inspirat pe pustnicii de mai târziu.

[20] Pe nevoitori.

[21] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, I, 8

[22] BBVA, p. 418

[23] BBVA, p. 418

[24] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 364

[25] Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXIII, 5

[26] SEP 2, p. 552

[27] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, LXXXI, 5

[28] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XIV, 18

[29] SEP 2, p. 552

[30] Metodiu de Olimp, Aglaofon sau despre Înviere, III, 5

[31] Mai precis, în aramaică, după care a tradus-o şi în greacă, limba de circulaţie a epocii.

[32] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XIV, 15

25/129





















































„Scrisorile conţineau, în Orientul Apropiat, numai esenţa mesajului. Le rămânea solilor să dezvoltetema”[6]. Astfel că, neascultând solul, „regele crede că e vorba de o provocare, menită să-i aducă un nourăzboi cu Siria, şi-şi sfâşie hainele în semn de doliu anticipativ”[7].

8: Şi a fost că dacă Elisei, omul lui Dumnezeu, a auzit că regele lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis laregele lui Israel, zicând: „De ce ţi-ai sfâşiat hainele? Neeman să vină la mine, şi va cunoaşte că în Israel seaflă un profet”.

9: Aşa că Neeman a venit, cu cal şi trăsură, şi a stat la uşa casei lui Elisei.

10: Iar Elisei a trimis la el un vestitor, zicând: „Du-te şi te spală de şapte ori în Iordan, şi trupul ţi seva înnoi şi va fi curat”.

11: Dar Neeman s-a mâniat şi a plecat şi a zis: „Iată, eu îmi ziceam că el va ieşi la mine şi va sta şi vachema numele Domnului, Dumnezeului său, şi-mi va pune mâna pe locul bolnav şi va alunga lepra…

„Într-adevăr, cei care sunt învârtoşaţi la inimă au nevoie să vadă cu ochii şi să pipăie cu mâinile”[8].

12: Oare Abana şi Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Oare

nu la ele voi merge, şi-n ele mă voi spăla şi mă voi curăţi?…”. Şi s-a întors şi s-a dus mânios.

„Marele demnitar sirian se simte de două ori jignit: profetul îi vorbise prin intermediar şi nu-i oferise prilejul unei vindecări spectaculoase, cu un anume ritual; profetul îl umilise trimiţându-l la apa Iordanului, acărei modestie nu suferea comparaţie cu frumuseţea şi limpezimea râurilor Damascului”[9]. Abana (= pietros) era unul din cele două râuri ale Damascului; izvorăşte în Antiliban, la circa 37 kilometri depărtarede Damasc; Farfar (= rapid), este, cel mai probabil râul A’waj, care curge la 12 kilometri de Damasc (= sac plin de sânge).

13: Dar servii săi s-au apropiat de el şi i-au zis: „Stăpâne, dacă profetul ţi-ar fi cerut să faci un lucrumare, oare nu l-ai fi făcut? Cu atât mai uşor, acum, că el nu ţi-a spus decât: – Spală-te şi te curăţă!”

14: Atunci Neeman s-a coborât şi s-a afundat de şapte ori în Iordan, după cum îi spusese Elisei; şitrupul i s-a înnoit ca trupul unui prunc, şi s-a curăţit.

„ De şapte ori: [numărul] şapte este simbol biblic al întregului, al desăvârşirii (…). Sub acest simbolism serealizează miracolul vindecării leprosului, căruia literalmente îi creşte la loc carnea”[10].

„A venit odată, la Elisei, Neeman, căpetenia armatei din Siria, aducând cu el multe daruri. Ce a făcutProorocul? I-a slujit aceluia? I-a alergat înainte? Oare nu i-a arătat ce trebuie să facă, pentru pricina pentrucare venise, printr-o slugă, neprimindu-l nici măcar să-l vadă, ca să nu se creadă că-i dă vindecarea pentrudarurile aduse? Iar acestea s-au spus nu ca să ne învăţăm să ne facem trufaşi, ci ca să nu linguşim pentru

vreo trebuinţă trupească pe cei ce se îngrijesc de lucrurile acelea pe care noi am primit porunca să ledispreţuim”[11]. Dar Cel în care se curăţă toată lepra noastră cea sufletească este Hristos: „Adunaţi-vă şvoi, leproşilor, şi primiţi fără osteneală darul curăţirii! Căci El n-are nevoie, ca Elisei, să vă facă să văîmbăiaţi de şapte ori în râu; nici nu vă supără cu încercări obositoare, cum făceau preoţii cu stropirile lor(Levitic 14,1)”[12]. „Numărul 7 al lui Elisei a curăţit în chip simbolic cele 7 duhuri[13] (Luca 8,2)”[14].„Elisei a curăţit lepra lui Neeman prin înşeptită cufundare; iar Botezul curăţă păcatele ascunse însuflet”[15]. „Apă obişnuită a sfinţit Elisei cu Numele ascuns; îmbăindu-se în ea leprosul văzut, Putereanevăzută l-a curăţit. Ştearsă a fost lepra prin apă, ca şi păcatul în cristelniţă”[16].

27/129



























15: Şi s-a întors la Elisei, el şi tot alaiul său. Şi a venit şi a stat în faţa lui şi a zis: „Iată, acum ştiu că-ntot pământul nu este Dumnezeu, decât în ţara lui Israel. Şi acum, primeşte un semn de mulţumire dela robul tău!”

„Mulţumirea: gr. evloghia, literal binecuvântare, bineţe. De fapt, un eufemism pentru o consistentărăsplată materială”[17].

16: Elisei însă a zis: „Viu este Domnul, în faţa Căruia stau eu, dacă voi primi!” Acela însă îl silea să

primească, dar el n-a vrut.

17: Iar Neeman a zis: „Atunci, dacă nu, să i se dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri; să-mdai pământ din cel roşu, căci de acum înainte nu va aduce robul tău ardere-de-tot sau jertfă altordumnezei, ci numai Domnului.

„Adevăratele jertfe trebuiau aduse pe pământ curat”[18]. „Neeman cere pământ din Ţara Sfântă pentru unaltar închinat lui Iahve (cf. Ieşirea 20, 24). O altă interpretare ar fi aceea că Neeman îi oferă servitorului luiElisei, Ghiezi, aur cât pot duce doi asini, în schimbul binefacerii primite”[19].

„Neeman a luat din ţărâna unui pământ curat şi s-a întors în pământul său, ca prin acea pulbere

sfântă să se deosebească de cei necuraţi. Untdelemnul lui Hristos deosebeşte pe cei iniţiaţi de cei profani; prin el, cei aflaţi înăuntru se deosebesc în chip limpede de cei ce stau afară”[20].

18: Domnul însă îl va ierta pe robul tău atunci când regele meu va intra în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, când el se va rezema pe braţul meu, iar eu mă voi închina în templul lui Rimonoridecâteori se va închina el în templul lui Rimon; pentru faptul acesta să-l ierte Domnul pe robultău”.

Rimon (= fulminant; feroce) era una dintre principalele divinităţi siriene, zeu al precipitaţiilor, dar şi alfertilităţii, distrugător şi fast totodată.

19: Iar Elisei a zis către Neeman: „Mergi în pace!” Iar acela s-a îndepărtat de el o bucăţică de drum.

„Elisei se arată îngăduitor faţă de obligaţia profesională a lui Neeman, aceea de a-şi însoţi regele întemplu şi, în ciuda convingerii sale intime, de a se supune cultului oficial. Rimon era un epitet al lui Hadad,zeul asirian al tunetului şi al vremii”[21].

20: Atunci Ghehazi, servul lui Elisei, a zis: „Iată, domnul meu l-a lăsat pe acest Neeman Sirianul să seducă fără să fi primit din mâna lui ceea ce adusese… Viu este Domnul, că voi alerga după el şi voi luade la el ceva!”

Ghiezi „reprezintă tipul slujitorului necredincios şi arghirofil. Este o prefigurare tipologică a lui

Iuda”[22]. E de ţinut seamă, totuşi, că nu putem merge prea departe cu asemănarea, căci Ghiezi nu l-avândut pe învăţătorul său vrăjmaşilor. Tip mai nimerit pentru Iuda Iscarioteanul l-am găsit pe Ahitofel,sfetnic al lui David şi, ulterior, al uzurpatorului Abesalom. Acela anticipa pe Iscariotean prin sfârşitul săudeşi nu se spune despre el că ar fi primit bani, aceasta fiind doar o presupunere.

21: Şi a alergat Ghehazi după Neeman. Iar Neeman l-a văzut alergând după el şi s-a coborât dintrăsură să-l întâmpine şi i-a zis: „Cu pace vii?”

28/129


















[3] SEP 2, p. 553

[4] BBVA, p. 419

[5] BBVA, p. 419

[6] SEP 2, p. 554

[7] BBVA, p. 419

[8] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXXI, 1

[9] BBVA, p. 420

[10] SEP 2, p. 554


[12] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XVII, 16

[13] Ale răutăţii.

[14] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XVII, 17

[15] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, V, 6

[16] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, VI, 12

[17] SEP 2, p. 554

[18] BBVA, p. 420

[19] SEP 2, p. 555

[20] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, III, 5

[21] BBVA, p. 420

[22] SEP 2, p. 555

[23] SEP 2, p. 556

[24] Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinţi, La Sfântul sfinţitul mucenic Foca, II

[25] Sf. Ioan Casian, Despre cele opt gânduri ale răutăţii, III

[26] Desigur, nu despre o bogăţie duhovnicească se vorbeşte aici.

[27] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, VII, 25-26

30/129





















































se cufunde. În apă s-au răsturnat firile, s-a făcut un lucru nou, împotriva rânduielii lucrurilor. Cât de uşor ede aceea, Doamne, bunătăţii Tale să facă astfel ca în apă să se cufunde păcatul cel greu [5], şi duhul cel uşorsă fie scos afară şi tras spre înălţimea cerului”[6].

8: La o vreme, regele Siriei s-a pornit cu război asupra lui Israel. Şi s-a sfătuit cu servii săi, zicând: „Îmi voiaşeza tabăra în cutare loc”.

„Sirienii continuă să întreprindă raiduri de pradă în diverse locuri din Israel. Frecvenţa lor era destulde mare, dacă luăm în considerare informaţia de la versetul 10”[7]. Tabăra: „De fapt, tabăra era un locsecret de pândă, unde regele sirian spera să-şi prindă inamicul într-o ambuscadă”[8].

9: Atunci Elisei a trimis la regele Israelului, zicând: „Fereşte-te să treci prin locul acela, căci Sirienisunt ascunşi acolo”.

10: Iar regele Israelului a trimis la locul pe care i-l spusese Elisei şi s-a ferit pe sine, nu o dată şi nu dedouă ori.

11: Faptul acesta a tulburat sufletul regelui Siriei. El i-a chemat pe servii săi şi le-a zis: „Oare nu-mveţi spune cine mă vinde regelui lui Israel?”

12: Dar unul din servii săi a zis: „Nu, o, rege, domnul meu!; ci profetul Elisei, care se află în Israel, el îi spune regelui lui Israel toate cuvintele pe care tu le grăieşti în cămara ta de taină”.

13: Acela a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde se află, iar eu voi trimite şi-l voi prinde”. Iar ei i-au spus„Iată, în Dotan”.

Dotan (= fântâni): localitate situată la 22 km nord de Samaria; locul unde Iosif îi găsise pe fraţii săi păscându-şi turmele (Facerea 37, 17)”[9]. SEP 2 propune o diferenţă de 6 kilometri: „[Dotan] era o cetatesituată la 16 km nord de Samaria, în câmpia care separă dealurile Samariei de Carmel, identificată astăzi culocalitatea Tell-Dota. [Dotan] figura deja în rândul cetăţilor cucerite de Tuthmes III (cca 1480 î. Hr.). A fostlocuită neîntrerupt până în perioada elenistică”[10].

14: Atunci el a trimis acolo călăreţi şi care de luptă şi o oaste puternică; şi au venit noaptea şi au împresurat cetatea.

15: Iar servul lui Elisei s-a sculat dimineaţa devreme şi a ieşit afară; şi, iată, cetatea era înconjurată deoaste şi de cai şi de care de luptă… Şi i-a zis: „O, stăpâne, ce vom face?”

Servul de aici nu era „Ghiezi, ci unul care se afla, după toate aparenţele, de puţină vreme alături deElisei: groaza lui la vederea sirienilor demonstrează că nu cunoştea puterile stăpânului său”[11].

16: Iar Elisei i-a zis: „Nu te teme, fiindcă cei ce sunt cu noi îs mai mulţi decât cei ce sunt cu ei”.

Cei ce sunt cu noi „sunt oştirile îngereşti nevăzute, strânse în jurul lui Elisei şi pe care profetul levede cu duhul. La clarviziunea aceasta se referă şi rugăciunea profetului din versetul următor” [12].

17: Şi s-a rugat Elisei şi a zis: „Doamne, deschide-i robului Tău ochii să vadă!” Şi Domnul i-a deschiochii. Iar el a văzut; şi, iată, muntele plin: cai şi care de foc erau împrejurul lui Elisei.

„Elisei, ucenicul şi moştenitorul duhului lui Ilie, când n-a mai avut simţirea stăpânită, prin lucrarede nălucirile materiale, ca una ce era străbătută de harurile Duhului prin minte şi vedea prin altă lucrare a

32/129




















ochilor – şi dăruia şi slugii să vadă – puterile dumnezeieşti opuse celor rele, stând în jurul lui. Atunci a fostînvăţat şi a învăţat că e mai tare puterea decât slăbiciunea, adică e mai mult sufletul în jurul căruia îşi autabăra oştile îngerilor, înconjurându-l ca pe un chip împărătesc, decât trupul, în jurul căruia duhurile răutăţiiîntind curse minţii străvăzătoare”[13]. Cei cu credinţă fermă în Hristos dispreţuiesc nălucirile şi atacuriledemonilor, „pentru că sunt convinşi că demonii n-au nici o putere nici măcar asupra firii neînsufleţite, şi seştiu înconjuraţi de care şi de cai de foc care-i păzesc, ca acelea care s-au arătat fericitului Elisei, când sfântul proroc s-a rugat, pentru încurajarea slujitorului”[14]. „Vezi cum Stăpânul, împreună cu mulţimi de îngeristă în preajma robilor Săi? Cât (de valoros) este sufletul şi cât de mult a fost cinstit de Dumnezeu!

Dumnezeu îl caută împreună cu îngerii, ca să-l facă părtaş la împărăţia Sa!”[15]. „Elisei s-a făcut tovarăşuveghetorilor (îngerilor) prin vieţuirea lui curată şi feciorelnică (sfântă); o tabără de veghetori (îngeri) îiînconjura. Tot aşa, Botezul să fie pentru voi o tabără de veghetori (îngeri), fiindcă în inimă locuieştenădejdea celor de jos şi Domnul celor de sus. De aceea, sfinţiţi pentru El trupurile voastre! Căci undelocuieşte El, păcatul rămâne departe”[16]. „Astfel de om a fost proorocul Elisei, care, pentru că s-a depărtade cele vremelnice şi a dorit cu înfocare împărăţia cerurilor, care, pentru că a dispreţuit toate cele din lumeaaceasta, adică domnia, puterea, slava, cinstea de la toţi oamenii, a văzut ceea ce nici un alt om n-a pututvedea vreodată, un munte întreg acoperit cu cai de foc, care de război şi ostaşi, toţi de foc. Cel care admirălucrurile din lumea aceasta nu va fi învrednicit niciodată de contemplarea celor viitoare; pe când cel care ledispreţuieşte pe cele din lume şi socoteşte că nu sunt întru nimic mai de preţ decât umbra şi visul, vadobândi îndată bunurile cele mari şi duhovniceşti”[17].

18: Şi cum ei [Sirienii] se coborau spre el, el I s-a rugat Domnului şi a zis: „Loveşte-i pe oameniiaceştia cu orbire!” Şi [Domnul] i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei.

„Orbire, gr. aorasia, termen care denumeşte o realitate mai profundă (absenţa viziuniiimposibilitatea de a discerne) decât obişnuita tiflotis (orbire în sens fizic). Starea aceasta de confuzie, de bâjbâială, este în antiteză cu deschiderea ochilor discipolului”[18].

19: Atunci Elisei le-a zis: Nu aceasta este cetatea şi nu aceasta e calea; veniţi după mine, iar eu vă voduce la omul pe care îl căutaţi”. Şi i-a dus în Samaria.

20: Şi a fost că după ce ei au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide-le ochii să vadă!” ŞDomnul le-a deschis ochii, ei au văzut, şi, iată, erau în mijlocul Samariei…

21: Când i-a văzut, regele lui Israel a zis către Elisei: „Nu cumva trebuie să-i ucid, părinte?”

22: Dar el a zis: „Nu-i ucide, decât doar dacă i-ai prins cu sabia ta şi cu arcul tău ca să-i omoridimpotrivă, pune-le dinainte pâine şi apă, să mănânce şi să bea şi să se ducă la stăpânul lor”.

„Sirienii erau captivii lui Dumnezeu: regele se întreabă dacă nu trebuie daţi anatemei (…). Profetul îiaminteşte regelui că el nu are obiceiul să-şi omoare prizonierii (cf. III Regi 20, 31), iar Dumnezeu nu poatefi mai puţin milostiv”[19]. În ce ne priveşte, am înţeles diferit locul de aici, în sensul că regele nu poate

aduce prizonierii ca închinare deplină (anathema) lui Dumnezeu, de vreme ce Dumnezeu i-a luat captivi peaceia; dar nota de mai sus aduce completări la acestea, bazate, credem noi, mai mult pe presupuneri, însă nuneîntemeiate.

23: Şi le-a pus dinainte un prânz mare, ei au mâncat şi au băut, el le-a dat drumul, iar ei s-au întors lastăpânul lor. Şi n-au mai venit pâlcurile de jaf din Siria în ţara lui Israel.

„Elisei era căutat de regele Siriei, care trimisese armata să-l prindă, şi-l împresurase din toate părţileSlujitorul lui a început să se teamă; căci slujitor era, adică nu era liber pe mintea şi puterea sa. Sfântul profeti-a cerut să-şi deschidă ochii şi i-a zis: Priveşte şi vezi, cu câţi sunt mai mulţi pentru noi decât împotriva

33/129



















noastră . A privit şi a văzut mii de îngeri. Băgaţi de seamă, aşadar, că pe slujitorii lui Hristos îi păzesc maidegrabă cei ce nu sunt văzuţi decât cei ce sunt văzuţi. Dar şi ei, dacă vă păzesc, fac aceasta numai chemaţi prin rugăciunile voastre. Aţi citit, fără îndoială, că înşişi aceia care-l căutau pe Elisei au intrat în Samariachiar la el, pe care doreau să-l prindă. Dar nu numai că nu i-au putut face nici un rău, dar au fost ei înşişiscăpaţi, ajutaţi de cel împotriva căruia veniseră”[20]. „De voieşti să dobândeşti milostivirea, obişnuieşte-teîntâi să dispreţuieşti toate, ca să nu fie mintea ta atrasă în jos şi să iasă din hotarele ei. Lumina milostivirii searată în răbdarea celui ce primeşte să fie nedreptăţit. Desăvârşirea smereniei stă în a primi cu bucurieînvinovăţirile mincinoase. De eşti cu adevărat milostiv, să nu te necăjeşti în lăuntrul tău când ţi se răpesc pe

nedrept ale tale, nici să nu povesteşti celor din afară paguba ta. Fă mai degrabă să se înghită paguba din partea celor ce te-au nedreptăţit de către mila ta, ca acreala vinului, de mulţimea apei. Şi arată mulţimeamilostivirii tale în bunătăţile cu care răsplăteşti pe cei ce te-au nedreptăţit. Aşa a făcut fericitul Eliseiduşmanilor săi care voiau să-l robească. Căci când s-a rugat şi i-a orbit pe ei cu negură, a arătat putereaaflătoare în el, iar când le-a dat mâncare şi băutură şi i-a lăsat să plece, şi-a arătat milostivirea lui”[21].

24: Şi a fost că, după aceasta, fiul lui Benhadad, regele Siriei, şi-a strâns întreaga oştire şi s-a suit şi a împresurat Samaria.

Versetul de faţă nu-l contrazice pe anteriorul: „În v. 23 este vorba de monozoni [ pâlcuri], pe când înv. 24 este vorba de o adevărată campanie. ♦ [Regele sirian este numit aici fiul lui Benhadad ] (…). Trei

suverani din Damasc au purtat acest nume [Benhadad]. Cel pomenit aici este, se pare, cel de-al doilea (cca873-850 î. Hr.), oponentul lui Ahab (III Regi 20) şi fiul lui Ben-Hadad I, aliatul lui Asa (cf. II Paralipomene15, 19). ♦ Asedierea Samariei de către Ben-Hadad II vine ca împlinire a profeţiei lui Ilie de la III Regi 20,42)”[22]. Benhadad ar însemna fiul celui puternic.

25: Şi foamete mare s-a făcut în Samaria; şi, iată, atât de mult au ţinut-o împresurată, încât ocăpăţână de măgar ajunsese la preţul de cincizeci de sicli de argint, iar un sfert de cab de găinaţ deporumbel [se vindea] cu cinci sicli de argint.

Cab: „Nu poate fi determinată capacitatea unui cab. Oricum, preţuri uriaşe pentru o hranăderizorie”[23]. Autorii notelor la SEP 2 apreciază un cab ca echivalând cu circa doi litri. „Căpăţână de

asin: faptul că astfel de produse, în mod normal demne de dispreţ, se cumpărau la asemenea preţuri, vrea săsugereze că asediul sirian era eficient şi că foametea era teribilă (…). ♦ găinaţ de porumbel : expresia a pusmulte probleme; unii afirmă că putea fi folosit drept combustibil, alţii îl interpretează drept nume metaforic pentru o mâncare foarte proastă”[24].

26: Odată, când regele lui Israel mergea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „O, rege, domnulmeu, ajută-mă!”

27: Iar regele i-a zis: „Dacă Domnul nu te ajută, cum să te ajut eu?: din arie, de la teasc?…”.

28: Şi a întrebat-o regele: „Ce e cu tine?” Iar ea a zis: „Această femeie mi-a zis: – Dă-l pe fiul tău, şi-

vom mânca astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.

29: Aşa că l-am fript pe fiul meu şi l-am mâncat. Iar a doua zi i-am spus: – Dă-l pe fiul tău, ca să-lmâncăm!… Dar ea şi-a ascuns fiul”.

„Istoricul Iosif Flaviu relatează că în timpul asedierii Ierusalimului de către armatele romane, în anul70 (d. Hr.), locuitorii cetăţii ajunseseră să-şi mănânce copiii[25]. Dar nu numai ei: în Anglia, marea foametedin 1316 îi făcuse pe oameni să-şi mănânce copiii, să mănânce câini, şoareci şi găinaţ de porumbel”[26].

34/129


















30: Şi a fost că dacă regele lui Israel a auzit cuvintele femeii, şi-a sfâşiat hainele mergând pe zid, şi avăzut poporul că, pe dedesubt, el purta pe trup pânză de sac.

Pânza de sac era „în semn de părtăşie la nenorocirea generală”[27].

31: Şi a zis regele: „Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă astăzi capul lui Elisei îva rămâne pe umeri!”

„Regele îl crede pe Elisei răspunzător pentru ceea ce se întâmplă; se poate presupune un oarecareîndemn la rezistenţă, însoţit de promisiunea ajutorului divin”[28].

32: Elisei şedea în casa lui, împreună cu bătrânii, când regele a trimis la el un om. Dar mai înainte caacest sol să fi sosit la Elisei, acesta le-a zis bătrânilor: „Ştiţi voi că acest fiu de ucigaş a trimis să-mi iacapul? Vedeţi ca, de îndată ce solul va fi intrat, închideţi uşa şi ţineţi-l la uşă: nu cumva în urma lui seaud paşii stăpânului său?”

„ Fiu de ucigaş: aluzie la Ahab, care i-a ucis pe profeţii Domnului şi pe Nabot (III Regi 21, 19).Aşadar, regele lui Israel ar fi fiul acestuia, Ioram”[29].

33: Şi-n timp ce încă vorbea cu ei, solul a venit la el şi –a zis: „Iată, răul acesta e de la Domnul; ce sămai aştept eu de la Domnul?”

„Solul manifestă o schimbare de atitudine (personală, sau a regelui?). Nu mai vrea să-l ucidă pe profet, ci îi cere sfatul”[30].

[1] SEP 2, p. 556

[2] SEP 2, p. 556

[3] SEP 2, p. 556


[5] La Botez.

[6] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, VIII, 12

[7] SEP 2, p. 556

[8] BBVA, p. 421

[9] BBVA, p. 421

[10] SEP 2, p. 557

[11] SEP 2, p. 557

[12] SEP 2, p. 557

35/129



































„Aici se încheie, de fapt, capitolul precedent. Versetele sunt însă şi o introducere la cele ceurmează”[2]. Al treilea după rege: „gr. tristatis; este vorba despre un luptător de elită şi curtean de rangînalt, care îl însoţea pe suveran în carul regal. Protocolul cerea ca, la ieşirile în public ale regelui, acesta săse sprijine pe braţul unui demnitar, în semn de încredere totală. ♦ Slujitorul pune la îndoială nu numai puterea profetului, ci, implicit, pe cea a lui Dumnezeu”[3].

3: La poarta cetăţii erau patru oameni leproşi. Şi au zis unul către altul: „De ce să stăm noi aici pânăvom muri?

4: De vom zice: – Hai să intrăm în cetate!, în cetate e foamete, şi vom muri acolo; de vom şedea aici,tot vom muri. Aşadar, veniţi şi hai să cădem în tabăra Sirienilor, poate că ne vor lăsa vii şi vom trăi;iar de ne vor da morţii, vom muri”.

Cum s-a văzut, sirienii aveau o atitudine diferită faţă de leproşi decât cea a israeliţilor.

5: Şi, încă fiind întuneric, s-au sculat ca să intre în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la margineataberei Sirienilor, iată că acolo nu mai era nici un om…

6: Căci Domnul făcuse în aşa fel, încât în tabăra Sirienilor să se audă huruit de care şi nechezat de caişi freamăt de oaste mare. Iar ei au zis unul către altul: „Regele Israelului a tocmit împotriva noastrăcu plată, pe regii Heteilor şi pe regii Egiptului, ca să vină asupră-ne…”.

Carele, caii şi freamătul de oaste sunt, „desigur, caii şi carele lui Israel , forţe perceptibile încă din vremealui Ilie”[4]. „ Regii heteilor : se referă la suveranii celor şapte oraşe-stat din Siria, care aparţinuserăImperiului hittit şi care, în urma destrămării acestuia, au continuat să se revendice vreme de mai multesecole de la celebra formaţiune statală dispărută (…). ♦ regii Egiptului, gr. vasileas Eghiptu, reprezintă fieo expresie simetrică la plural cu regii heteilor , fie se referă la diverşii guvernatori ai provinciilor egipteneSirienii au astfel impresia că sunt atacaţi, simultan, din nord şi din sud” [5]. Het (= frică; groază) estestrămoşul Heteilor; Egipt (= ţară neagră; cerc închis).

7: Şi s-au sculat şi au fugit pe-ntuneric şi şi-au lăsat în tabără, aşa cum erau, corturile şi caii şi asinii şiau fugit ca să-şi scape viaţa.

8: Iar leproşii aceştia au pătruns, nu prea adânc, în tabără şi au intrat într-un cort şi au mâncat şau băut şi au luat de acolo argint şi aur şi haine, şi s-au dus şi le-au ascuns, apoi s-au întors şi auintrat în alt cort şi au luat şi de acolo şi s-au dus şi le-au ascuns.

9: Şi au zis unul către altul: „Ce facem noi, nu facem bine! Ziua aceasta e o zi de noutăţi bune; dacătăcem şi aşteptăm până se face ziuă, atunci noi vom da de bucluc; aşadar, hai să ne ducem şi să dămnoi de veste la casa regelui!”

10: Şi s-au dus şi au strigat la poarta cetăţii şi le-au dat de veste, zicând: „Am intrat în tabăraSirienilor; şi, iată, acolo nu se află nici un om, nici măcar glas de om, ci doar cai legaţi şi asini legaţi şicorturile lor aşa cum erau”.

11: Atunci portarii au strigat şi au dat de veste înlăuntru, în casa regelui.

12: Iar regele, sculându-se noaptea, le-a zis servitorilor săi: „Acum am să vă spun eu vouă ce facSirienii cu noi: Ei ştiu că noi suntem flămânzi şi au ieşit din tabără şi s-au ascuns pe câmp, zicând: –Ei vor ieşi din cetate, iar noi îi vom prinde de vii şi vom intra în cetate”.

37/129












13: Dar unul din servii săi, răspunzând, a zis: „Să se ia cinci cai care au mai rămas, care sunt aici (că atâtmai rămăsese pentru toată gloata lui Israel), şi vom trimite acolo şi vom vedea”.

14: Aşa că au luat doi călăreţi, pe care regele lui Israel i-a trimis după regele Siriei, zicându-le:„Mergeţi şi vedeţi!”

15: Şi au mers pe urma aceluia până la Iordan; şi, iată, tot drumul era plin de hainele şi de uneltele pecare Sirienii, în zăpăceala lor, le aruncaseră. Atunci trimişii s-au întors şi i-au spus regelui lui Israel.

16: Şi a ieşit poporul şi a jefuit tabăra Sirienilor; o măsură de făină aleasă a scăzut la preţul de unsiclu, iar două măsuri de orz, tot la un siclu, după cuvântul Domnului.

17: Iar regele l-a pus mai-mare la poartă pe cel ce era al treilea după el – pe al cărui braţ se rezemaregele -; şi acolo, în poartă, a fost călcat în picioare de popor şi a murit, aşa cum omul lui Dumnezeugrăise atunci când solul se coborâse la el.

„Aflând de spectaculoasa ieftinire a hranei, poporul se îmbulzea, înnebunit de foame, să prindă ceea ce se putea. (De menţionat că prin poartă trebuie înţeleasă piaţa, care se afla, de obicei, în faţa interioară a porţii)”[6]. „Regele şi-a trimis omul de încredere la poarta cetăţii ca să oprească mulţimile de la jefuirea

taberei siriene. Demnitarul a sfârşit însă linşat de mulţimile înfometate”[7].

18: Şi a fost aşa cum Elisei îi spusese regelui când i-a zis: „Două măsuri de orz, un siclu, şi o măsurăde făină aleasă un siclu: acestea vor fi preţurile mâine, la vremea aceasta, în poarta Samariei”,

19: şi aşa cum s-a întâmplat când cel ce era al treilea după rege zisese către Elisei: „Iată, chiar dacăDomnul ar deschide jgheaburile cerului, nici atunci nu va fi cu putinţă un astfel de lucru”, la careElisei a răspuns: „Tu, cu ochii tăi vei vedea, dar de acolo nu vei mânca”.

20: Aşa a fost: în poartă l-a călcat poporul în picioare şi a murit.

[1] SEP 2, p. 559

[2] BBVA, p. 422

[3] SEP 2, p. 559

[4] BBVA, p. 422

[5] SEP 2, pp. 559-560

[6] BBVA, p. 422

[7] SEP 2, p. 560

CAP. 8 – Şunamita şi bunurile ei. Elisei şi Hazael. Ioram şi Ohozia, regii lui Iuda.

38/129





















9: Hazael s-a dus atunci să-l întâmpine; şi-n mână a luat, drept dar, toate bunătăţile Damascului, câ încăpea pe patruzeci de cămile; şi a venit, i-a stat înainte şi i-a zis: „Fiul tău, fiul lui Hadad, regeleSiriei, m-a trimis la tine zicând: – Mă voi vindeca eu oare de această boală?”

„Ben-Hadad (…) este numit fiu al lui Elisei, respectându-se astfel protocolul israelit care le rezerva profeţilor titlul de părinte”[8].

10: Iar Elisei i-a zis: „Du-te şi spune-i: «Negreşit, vei trăi», deşi Domnul mi-a arătat că el, negreşit, va

muri”.

„Elisei nu afirmă că regele va trăi, ci doar îl îndeamnă pe demnitar să-i spună cuvintele de rutină pe careorice bolnav le aşteaptă. În fond, soarta regelui nu mai interesează, ea fiind pecetluită, şi aceasta pare a firaţiunea pentru care Hazael îl va asasina chiar a doua zi. Adevărata profeţie este aceea despreascensiunea lui Hazael şi despre atrocităţile pe care noul rege al Siriei le va săvârşi asupraIsraeliţilor”[9]. După o altă opinie, căreia îi subscriem, „prima parte a discursului este răspunsul laîntrebarea concretă a lui Ben-Hadad (însănătoşirea după boală), a doua, răspunsul tainic adresat luiHazael (moartea suveranului din alte cauze). Profetul nu minte şi nu se contrazice”[10]. La fel, neîndoim că Hazael l-ar fi asasinat pe rege; opinii despre aceasta, ceva mai jos.

11: Atunci Hazael i-a stat în faţă şi l-a pironit cu ochii până când acela n-a mai suferit. Şi omul luiDumnezeu a început să plângă.

„Privirea fixă şi imobilitatea sunt semne ale extazului”[11]. Plânsul profetului se explică mai jos:

12: Iar Hazael i-a zis: „De ce plângi, domnul meu?” Iar acela a zis: „Fiindcă ştiu câte rele le vei facetu fiilor lui Israel: cetăţile lor le vei nimici cu foc, floarea vitejilor lor o vei ucide cu sabia, pe pruncilor îi vei zdrobi şi pe cele însărcinate le vei spinteca”.

13: Şi i-a zis Hazael: „Cine-i oare robul tău?: câine câinos, ca să facă el asemenea grozăvii?” AtuncElisei i-a zis: „Domnul mi-a arătat că tu vei fi rege peste Siria”.

„De fapt, Hazael fusese uns de către Ilie (III Regi 19, 15); Elisei nu face altceva decât să-i pună în faţăviitorul său comportament”[12]. De fapt, Ilie primise porunca de a-l unge pe Hazael, dar se pare că aceastas-a făcut prin Elisei.

14: Iar acela a plecat de lângă Elisei şi s-a dus la stăpânul său. Acesta i-a zis: „Ce ţi-a spus Elisei?”Acela i-a zis: „Elisei mi-a spus că, negreşit, vei trăi”.

15: Şi a fost că, a doua zi, el a luat o învelitoare şi a înmuiat-o în apă şi i-a pus-o pe faţă, iar acela amurit. Aşa că Hazael a devenit rege în locul lui.

„Se presupune îndeobşte că Hazael l-a ucis deliberat pe regele Ben-Hadad. Unii comentatori nuexclud însă şi posibilitatea ca Hazael să-i fi vrut binele suveranului său, încercând, de fapt, un remediu pentru febra crescândă a regelui sau, şi mai plauzibil, făcând din ţesătura înmuiată o apărătoare deinsecte”[13].

16: În cel de-al cincilea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, a devenit rege Ioram,fiul lui Iosafat, regele lui Iuda.

Ioram (= Domnul este înălţat), „fiul lui Iosafat, a devenit rege al lui Iuda în jurul anului 848 î. Hr(cf. II Paralipomene 21, 1)”[14]. „Cei doi Ioram: regele lui Israel (852-841) şi regele lui Iuda (848-841) au

40/129




















fost contemporani în ultimii lor opt ani de domnie (de notat că, în bună parte, cronologia suveranilor pomeniţi în Vechiul Testament este uşor aproximativă)”[15].

17: Treizeci şi doi de ani avea când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de opt ani.

Ierusalim (= cetatea păcii; fundamentul păcii).

18: El a umblat în căile regilor lui Israel, aşa cum făcuse casa lui Ahab (căci femeia lui era fiica lui

Ahab), şi a făcut ceea ce e rău în faţa Domnului.

„Fiica lui Ahab, aici nenumită, cu care s-a căsătorit Ioram, regele Iudei, era [Atalia]. Căsătoria ei cuIoram a pecetluit o alianţă între Regatul de Nord şi cel de Sud, cu preeminenţa celui dintâi”[16].

19: Dar Dumnezeu n-a vrut să nimicească pe Iuda, de dragul lui David, robul Său, căruia îi spusesecă-i va da întotdeauna un luminător, lui şi fiilor săi.

David (= cel preaiubit), este regele etalon, pentru care Dumnezeu amână urgisirea regatului Iuda, cu toatecăderile survenite în acesta de-a lungul anilor.

20: În zilele lui s-au eliberat Edomiţii, prin răscoală, de sub stăpânirea lui Iuda, şi şi-au pus un regepeste ei.

Cum s-a arătat la III Regi 22, 48, Edomul avusese peste el un guvernator, fiind vasal regatului lui Iuda.

21: Şi s-a dus Ioram la Ţair; şi-mpreună cu el, toate carele lui. Şi s-a sculat noaptea şi i-a lovit peEdomiţii care-l împresuraseră, şi pe căpeteniile carelor, dar grosul luptătorilor au fugit în corturilelor.

Ţair (= mic) era o localitate fie pe teritoriul Edomului, fie în apropierea graniţelor sale.

22: Aşa s-au eliberat Edomiţii, prin răscoală, de sub stăpânirea lui Iuda, până-n ziua de astăzi. Atuncişi tot aşa s-a eliberat Libna.

Libna (= albeaţă) „era o cetate din Sefela, cucerită de Iosua (Iosua 10, 29) şi dată preoţilor. ♦ până în ziua [de astăzi]: teritoriul Edomului va fi recucerit în parte sub Amasia (cf. 14,7)”[17].

23: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioram, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise înCartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

24: Ioram a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea luiDavid. Iar în locul lui a devenit rege Ohozia, fiul său.

„Ioram, suveran al Regatului Iudeei (846 – 843 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Iosafat (867 – 846),Ioram este căsătorit cu Atalia, fiica regelui Israelului Ahab, ceea ce contribuie la consolidarea alianţei dintreIudeea şi vecinul său nordic, Regatul Israel. În timpul domniei sale, Edomul îşi cucereşte independenţa politică iar filistenii profită de declinul puterii statului iudeu pentru a organiza raiduri incisive pe teritoriulacestuia. Îi succede la tron Ohozia (843 – 842)”[18].

25: Ohozia, fiul lui Ioram, regele lui Iuda, a devenit rege în cel de al doisprezecelea an al domniei luiIoram, fiul lui Ahab.

41/129












„Ca de obicei, datele domniilor se dau în cronologie relativă. În Regatul de Nord domnea Ioram, fiullui Ahab, când a ajuns rege în Regatul de sud Ohozia, fiul altui Ioram, care era fiul lui Iosafat (cf. v.16)”[19].

26: Ohozia era de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit în Ierusalim doar un an. Pemama lui o chema Atalia şi era fiica lui Omri, regele lui Israel.

După II Paralipomene 22, 2, Ohozia avea doar douăzeci de ani la urcarea pe tron. Atalia era, de fapt

fiica[20] lui Ahab: Omri (= strângătorul snopilor; cel ce atacă) „era tatăl acestuia, socotit întemeietoruldinastiei. La fel, toţi regii lui Iuda sunt numiţi fii ai lui David ”[21].

27: El a umblat în calea casei lui Ahab şi a făcut ceea ce e rău în faţa Domnului, aşa cum făcusecasa lui Ahab, de vreme ce era ruda lui Ahab.

28: El s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, să se războiască împotriva lui Hazael, regele Siriei, la RamotulGalaadului; dar Sirienii l-au rănit pe Ioram.

„Ramotul Galaadului era o cetate în Transiordania, în ţinutul lui Gad. Datorită poziţiei sale strategicedeosebite, a fost mereu un prilej de dispută în războaiele siro-israeliene. Ben-Hadad I a luat-o de la Omri

(Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice 8, 399). Încercările lui Ahab de a o recuceri de la sirieni au eşuat în maimulte rânduri (III Regi 20 şi 22, 1-40). Cetatea a fost identificată cu actualul Tell-Ramit”[22]. Ramot (=înălţimi) era o cetate în Galaad (= aspru; zgrunţuros), regiune muntoasă la răsărit de Iordan.

29: Atunci regele Ioram s-a întors să se vindece în Izreel de rana pe care i-o făcuseră Sirienii laRamot, când se luptase cu Hazael, regele Siriei. Iar Ohozia, fiul lui Ioram, regele lui Iuda, a venit laIzreel să-l vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, acesta fiind bolnav.

Naraţiunea continuă în capitolul următor.

[1] BBVA, p. 423

[2] SEP 2, p. 561

[3] SEP 2, p. 561

[4] SEP 2, p. 561

[5] SEP 2, p. 561

[6] SEP 2, p. 562

[7] BBVA, p. 423

[8] SEP 2, p. 562

[9] BBVA, p. 423

[10] SEP 2, p. 562

42/129
































[11] SEP 2, p. 562

[12] BBVA, p. 423

[13] SEP 2, p. 562

[14] SEP 2, p. 563

[15] BBVA, p. 424

[16] SEP 2, p. 563

[17] SEP 2, p. 563

[18] Horia C. Matei, Enciclopedia Antichităţii (în continuare, prescurtat: EA), Editura Meronia, Bucureşti1995, p. 178

[19] SEP 2, p. 563

[20] Sau sora.

[21] SEP 2, p. 564

[22] SEP 2, p. 564

CAP. 9 – Iehu, uns rege peste Israel. Iehu ucide pe regele lui Israel şi pe al lui Iuda.

1: Profetul Elisei l-a chemat pe unul din fiii profeţilor şi i-a zis: „Încinge-ţi mijlocul, ia în mână cornul

cu acest untdelemn şi du-te la Ramotul Galaadului.

2: Şi vei intra acolo şi-l vei vedea pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimşi. Şi, intrând, îl vei face să seridice dintre fraţii lui şi-l vei duce într-o cămară de taină.

Iehu (= Acesta este Domnul), fiul lui Iosafat (= Domnul a judecat), „a fost al zecelea rege al luIsrael şi întemeietorul celei de-a patra dinastii nordice. A domnit douăzeci şi opt de ani (cca 842-815 î. Hr.)În absenţa celor doi regi (Ioram şi Ohozia), Iehu a rămas căpetenia campaniei”[1]. Fraţii sunt, aicicamarazii de arme ai lui Iehu. Iosafat, tatăl lui Iehu, era fiul lui Nimşi (= izbăvit).

3: Şi vei lua cornul cu untdelemn şi-l vei turna pe capul lui şi-i vei zice: Aşa grăieşte Domnul: «Te-am

uns rege peste Israel!» Apoi vei deschide uşa şi vei fugi fără zăbavă”.

„Misiunea discipolului era strict secretă şi trebuia îndeplinită în mare grabă, pentru ca gărzile fideleregelui Ioram să nu prindă de veste şi să împiedice ungerea”[2].

4: Şi tânărul, profetul, s-a dus la Ramotul Galaadului.

5: Şi a intrat. Şi, iată, acolo şedeau căpitanii oastei. Şi a zis: „Căpitane, am ceva să-ţi spun”. Iar Iehua zis: „Căruia dintre noi?” Acela a zis: „Ţie, căpitane”.

43/129
































25: Şi a zis Iehu către Bidcar, căpetenia oştirii: „Aruncă-l în ţarina lui Nabot Izreelitul!: adu-ţi amintecă-n timp ce noi doi călăream în urma lui Ahab, tatăl său, Domnul a aruncat asupra lui aceastăprezicere, zicând:

Bidcar (= străpungător) apare doar aici; el va fi fost ofiţer sub Ioram şi, desigur, sub domnia lui Iehu.

26: - Ieri am văzut sângele lui Nabot şi sângele fiilor săi, zice Domnul; aici, în ţarina aceasta, aici îl voirăzbuna, zice Domnul… Aşadar, ridică-l şi aruncă-l în această ţarină, după cuvântul Domnului!”

Aici, în ţarina…: „Rostirea din III Regi 21,19, citată din memorie”[12].

„Ioram, suveran al Regatului Israel (851 – 842 î. Hr.). Fiu al lui Ahab şi al Izabelei, fiica regeluiTirului Ittobal, Ioram menţine în tot timpul domniei relaţii strânse cu regatul vecin al Iudeei. Împreună cuIosafat, suveranul Iudeei (867 – 846), Iosafat întreprinde o campanie în Moab, împotriva regelui Meşasoldată însă cu un eşec şi definitiva desprindere a moabiţilor de sub autoritatea israeliţilor. Ioram porneşteun război împotriva Regatului arameic al Damascului, dar este asasinat de Iehu, comandantul garnizoaneidin Ramot-Galaad, care se revoltă, sprijinit de proorocul Elisei, împotriva autorităţii sale. Cu Ioram se stingedinastia fondată de generalul Omri în 882 î. Hr., pe tron instalându-se Iehu (842 – 814)”[13].

27: Iar Ohozia, regele lui Iuda, văzând aceasta, a fugit pe drumul ce duce la Bethagan. Iar Iehu aalergat după el şi a zis: „Şi pe ăsta!” Şi cineva l-a lovit în car, în dreptul Gurului care este lângăIbleam. El a fugit la Meghiddo şi a murit acolo.

„Episodul fugii lui Ohozia este controversat pentru că traseul prezentat aici nu coincide cu cel de laII Paralipomene 22, 9, unde se spune că oamenii lui Iehu l-au prins pe Ohozia în Samaria, după care l-au dusla stăpânul lor. Unii comentatori moderni (Wesley) au comparat şi au pus la loc cele două variante.Rezultatul a fost un scenariu verosimil: Ohozia pleacă de lângă Izreel, trece prin Bethagan (v. 27), unde erănit, încearcă o diversiune şi pleacă spre Meghiddo (v. 27), în nord, apoi coboară spre sud, în Samaria (IIParalipomene 22, 9), unde este prins şi readus la Meghiddo (v. 27), în faţa lui Iehu (II Paralipomene 22, 9),care îl omoară (v. 27; II Paralipomene 22, 9)”[14]. „Bethagan (în traducere: Casa grădinii): ar putea f

identificat cu actualul Jenin”[15]. Meghiddo (= amplasamentul trupelor): „Veche cetate canaaneeanădevenită apoi israeliană, situată la sud de Izreel şi care domina întreaga vale a lui Izreel” [16]. Gur (= leutânăr) – urcuş în apropiere de Ibleam. Ibleam (= nimicitorul poporului) – cetate din ţinutul lui Isahar, însăatribuită seminţiei lui Manase.

28: Iar servii săi l-au pus în car şi l-au dus la Ierusalim şi l-au îngropat în mormântul său din cetatealui David.

29: Ohozia devenise rege în cel de al unsprezecelea an al domniei lui Ioram, fiul lui Ahab.

Ohozia este omis în EA, fiind prezent doar în lista regilor lui Iuda.

30: Apoi Iehu a venit în Izreel. Iar Izabela, auzind de aceasta, şi-a vopsit ochii şi şi-a împodobit capulşi s-a uitat pe fereastră

„Obiceiul femeilor de a se farda era răspândit în tot Orientul. Fardurile pentru ochi se obţineau dintr-o pulbere neagră de antimoniu sau de plumb amestecată în uleiuri speciale. Efectul scontat era ca ochii să pară mai mari”[17]. „Mândră, regina adoptase ţinuta de ceremonie în care, de obicei, privea la fereastrăserbările de stradă”[18]. Socotim că şi pentru Izabela era un ultim act de frondă, deoarece va fi presupusdeznodământul.

46/129



















31: în timp ce Iehu intra în cetate. Şi a zis: „Oare Zimri, ucigaşul stăpânului său, va avea el pace?”

Izabela „face aluzie la episodul asasinării regelui Ela de uzurpatorul Zimri (III Regi 16, 9-13), care adomnit apoi doar o săptămână”[19]. E şi un mod de a-l ameninţa pe Iehu, insinuând care e sfârşituuzurpatorilor (cu toate că nu întotdeauna el este atât de prompt ca în cazul lui Zimri). Zimri (= cântarea meacel ce aparţine antilopei) – s-a presupus că acest Zimri ar fi fost un urmaş al regelui Saul, motiv pentru cares-a simţit îndreptăţit la dobândirea tronului. El l-a ucis pe Ela în casa lui Arţa, mai-marele curţii din Tirţa.

32: El şi-a ridicat capul spre fereastră, a văzut-o şi a zis: „Cine eşti tu? Vino cu mine jos!” Spre el jos, se uitau de sus doi eunuci.

33: El le-a zis: „Aruncaţi-o jos!” Iar ei au aruncat-o; sângele ei a stropit peretele şi caii, care aucălcat-o în picioare.

„Demnitari regali, eunucii erau pregătiţi să trădeze!”[20].

34: Iar Iehu a intrat şi a mâncat şi a băut şi a zis: „Aveţi grijă acum de blestemata aia şi s-o îngropaţi,că e fiică de rege”.

„Iehu insistă să o numească pe Izabela fiică de rege (era fiica regelui Etbaal din Tir), şi nu soţie derege (fusese soţia regelui blestemat Ahab). Numai în această calitate[21] merită să fie înmormântată”[22].

35: Şi s-au dus s-o îngroape, dar din ea nu s-a mai găsit decât capul, picioarele şi palmele mâinilor.

36: Şi s-au întors şi i-au spus lui Iehu, iar el a zis: E cuvântul Domnului, pe care El l-a grăit prin robulSău Ilie Tesviteanul, zicând: – În ţarina Izreel o să mănânce câinii cărnurile Izabelei;

„Citat din memorie (III Regi 21, 23), cu precizarea că nu mai e vorba de întregul trup al reginei, cide resturile lui, şi cu adaosurile lui Iehu”[23].

37: şi va fi stârvul Izabelei ca gunoiul pe ogorul din câmpul Izreel, aşa că nimeni nu va putea să zică: – Aceasta e Izabela!…”.

Izabela, „duşmană a adevărului şi a cuvintelor profetice, atât de rău a fost sfâşiată de muşcăturilecâinilor, încât n-a mai rămas nici o urmă din care să poată fi recunoscută şi, odată cu trupul ei, s-a stins pentru urmaşi orice semn că ea ar fi existat”[24]. „Fugi, bogatule, de un sfârşit ca al lui Ahab şi al IzabeleiŞi, ca să scapi de un asemenea sfârşit, caută să nu cazi într-o ruşine ca a lor. Nu face ca Ahab, să râvneşti la pământul vecinului. Nu trăi cu una ca Izabela, de o lăcomie ucigătoare, care să te îndemne la cruzime, caresă aţâţe poftele tale în loc să le domolească şi să te facă să te simţi mai trist (chiar) după ce ţi-ai împlinitdorinţele, să rămâi gol după ce ai fost bogat. Tot omul care are mult se socoteşte a fi sărac, fiindcă-i lipseşteceea ce vede că are altul. Dar pentru cel pe care n-au pus stăpânire poftele lumii, toată lumea e a lui; pentru

cine este credincios, a lui este lumea cu bogăţiile ei”[25].

[1] SEP 2, p. 564

[2] SEP 2, p. 564

[3] BBVA, p. 424

47/129


























[4] SEP 2, p. 565

[5] BBVA, p. 424

[6] SEP 2, p. 565

[7] SEP 2, p. 565

[8] BBVA, p. 425

[9] SEP 2, p. 566

[10] SEP 2, p. 566

[11] SEP 2, p. 567

[12] BBVA, p. 425

[13] EA, p. 178

[14] SEP 2, p. 567. SEP 2 indică aici, greşit, peste tot unde apare v. 27, 3 Regi 27, ceea ce nu există înScriptură. E vorba, evident, despre versetul 27 al capitolului de faţă.

[15] BBVA, p. 425

[16] BBVA, p. 425

[17] SEP 2, p. 567

[18] BBVA, p. 425

[19] SEP 2, p. 567

[20] BBVA, p. 426

[21] De fiică de rege.

[22] SEP 2, p. 568

[23] BBVA, p. 426

[24] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXX, 10

[25] Sf. Ambrozie al Milanului, Împotriva bogaţilor răi, 27

CAP. 10 – Stârpirea neamului lui Ahab şi a cultului lui Baal. Domnia lui Iehu.

48/129















































1: Ahab avea şaptezeci de fii în Samaria. Iar Iehu a făcut o scrisoare şi a trimis-o în Samaria la maimarii Samariei şi la bătrâni şi la cei ce se îngrijeau de fiii lui Ahab, zicând:

„Cei şaptezeci de fii (i. e. urmaşi) ai lui Ahab se adunaseră la Samaria fie înaintea campaniei luiIoram la Ramotul Galaadului, fie după izbucnirea revoltei lui Iehu, ca refugiaţi din diverse cetăţi unde nu puteau fi bine apăraţi. ♦ Mai-marii Samariei: în Textul Masoretic se spune că Iehu le-ar fi scris în Samariacăpeteniilor din Izreel. Versiunea Septuagintei este mai coerentă din punct de vedere istoric. Aşa cum reiesedin 10, 6, Iehu îşi stabilise cartierul general la Izreel”[1].

2: „…Şi acum, de îndată ce această scrisoare va ajunge la voi (fiindcă aici, cu voi, se află fiiistăpânului vostru şi cu voi sunt carele şi caii şi armele şi cetăţile întărite),

3: puneţi ochii pe cel mai bun şi mai potrivit dintre fiii stăpânului vostru şi aşezaţi-l pe tronul tatăluisău şi bateţi-vă pentru casa domnului vostru”.

4: Iar ei s-au înspăimântat foarte tare şi au zis: „Iată, doi regi n-au putut să-i stea împotrivă; cumvom putea noi?”

5: Atunci mai-marii casei şi căpeteniile cetăţii şi bătrânii şi îngrijitorii au trimis la Iehu, zicând: „No

suntem robii tăi şi oricâte ne vei spune vom face; nu vom pune rege pe nimeni; ce crezi tu că e bine,aceea vom face”.

„Cei care [aveau în grijă ] casa[2]: gr. i epi iku; Textul Masoretic vorbeşte de căpetenia casei, întimp ce Septuaginta foloseşte pluralul. E vorba despre intendenţii palatului regal din Samaria”[3].„Provocarea lui Iehu avusese în vedere factorul psihologic: un ins care fusese în stare să ucidă doi regi într-osingură zi nu putea fi un om obişnuit, ci înzestrat cu puteri speciale, supraumane. Aşadar, supuneretotală!”[4].

6: Iehu le-a trimis o a doua scrisoare, zicând: „Dacă voi sunteţi de-ai mei şi ascultaţi de vorba mealuaţi capetele acelor bărbaţi care sunt fiii stăpânului vostru şi aduceţi-le la mine, în Izreel, mâine pe

vremea aceasta”. Acum, fiii regelui erau şaptezeci; pe aceştia îi hrăneau bogaţii cetăţii.

7: Şi a fost că dacă a ajuns scrisoarea la ei, i-au luat pe fiii regelui şi i-au înjunghiat – pe cei şaptezecide bărbaţi – şi le-au pus capetele în coşuri şi le-au trimis în Izreel.

8: Şi a venit la el un sol şi i-a spus, zicând: „Au adus capetele fiilor regelui”. Iar el a zis: „Puneţi-le îndouă grămezi, lângă poarta cetăţii, până dimineaţă”.

9: Şi s-a făcut dimineaţă, iar el a ieşit şi s-a aşezat şi a zis către întregul popor: „Voi nu aveţi nici o vină.Iată, eu m-am ridicat împotriva stăpânului meu şi l-am omorât; dar pe toţi aceştia, cine i-a ucis?

10: Vedeţi acum că nimic pe pământ nu rămâne ne-mplinit din cuvântul pe care Domnul l-a grăit împotriva casei lui Ahab; căci Domnul este Cel ce a făcut tot ceea ce El a spus prin mâna robului săuIlie”.

„Discursul lui Iehu în faţa porţilor din Izreel îi legitimează acţiunea sângeroasă împotriva urmaşilorlui Ahab. Invocând justiţia divină, revelată în profeţia lui Ilie, Iehu îşi câştigă poporul şi face aluzie laviitoarea exterminare a fidelilor dinastiei omride, inclusiv a aliaţilor iudei ai acesteia (10, 13-14)”[5].

11: Şi Iehu i-a ucis pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab în Izreel şi pe toţi cei mai de seamăai lui şi pe apropiaţii lui şi pe preoţii lui, că n-a mai rămas nimeni dintre ai lui.

49/129













12: Şi s-a ridicat Iehu şi s-a dus în Samaria. Şi ajungând în drum la Bet-Eched,

„Bet-Eched (poate însemna: Casa Tunsorii): localitate situată între Izreel şi Samaria; identificată cuactuala Beit-Qad”[6].

13: i-a aflat pe fraţii lui Ohozia, regele lui Iuda, şi a zis: „Cine sunteţi voi?” Iar ei au zis: „Suntemfraţii lui Ohozia, şi ne ducem să dăm bineţe fiilor regelui şi fiilor reginei”.

„ Fraţii lui Ohozia, regele din Iuda: este vorba fie de fiii nelegitimi ai lui Ioram, fie de urmaşii fiilorlegitimi ai acestuia, adică nepoţii lui Ohozia. Cea de-a doua variantă este mai plauzibilă, dacă se ia înconsiderare afirmaţia de la II Paralipomene 22, 1, conform căreia toţi fiii lui Ioram, în afară de Ohozia, aufost ucişi în raidul arabilor şi alimazonilor. Episodul uciderii fraţilor lui Ohozia este amintit şi la IIParalipomene 22, 8”[7].

14: Iar el a zis: „Luaţi-i de vii!” Şi i-a înjunghiat acolo, la Bet-Eched: patruzeci şi doi de oameni; şi na lăsat viu pe nici unul din ei.

15: Apoi, plecând de acolo, l-a aflat pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea să-l întâlnească. Acela i-adat bineţe, iar Iehu i-a zis: „Este inima ta dreaptă cu inima mea, aşa cum inima mea este cu a ta?”

Ionadab a zis: „Este”. Iar Iehu a zis: „Dacă este, atunci dă-mi mâna!” Acela i-a dat mâna, iar el l-aluat cu sine în car.

Ionadab (= Domnul este darnic), fiul lui Recab (= călăreţ), „a fost un chenit (cf. I Paralipomene 2,55) care a interzis clanului său să practice sedentarismul agrar (Ieremia 35, 6 Textul Masoretic şi passim), înamintirea rătăcirii evreilor prin pustie. ♦ (…) Strângerea mâinii era gestul simbolic care pecetluia o alianţă,un pact. Iehu încheie o înţelegere cu Ionadab, simbol al fidelităţii iahviste, pentru a întări, în ochii poporului,legitimitatea represaliilor sale împotriva dinastiei omride”[8]. „După Iosif Flaviu, Iehu şi Ionadab erau demultă vreme prieteni”[9].

16: Şi i-a zis: „Vino cu mine şi vezi râvna mea pentru Domnul Sabaot!” Şi l-a făcut să şadă în caru

său.

Sabaot (= al oştirilor); în Septuaginta: Savaoth. De altfel, doar Septuaginta atribuie aici Domnulusupranumele de Savaot.

17: Şi au intrat în Samaria şi i-au ucis pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab în Samaria,până i-a stârpit, după cuvântul pe care Domnul i-l grăise lui Ilie.

În urma pocăinţei regelui Ahab, lui Ilie i s-a zis de către Dumnezeu că răul va fi adus asupra caseilui Ahab în zilele fiului acestuia (III Regi 21,29). „Deci se cuvine să vedem cu cine s-au îndeplinit acestea.Din Ahab s-a născut Ohozia, care a făcut rău înaintea Domnului şi a mers pe calea tatălui său şi pe calea

maicii sale (III Regi 22,53). Dar şi din Ohozia s-a născut Ioram, despre care iarăşi s-a scris că a umblat în păcatele casei lui Ieroboam (3,2). Dar şi după Ioram a împărăţit al treilea Ohozia, despre care iarăşi se spunecă a făcut rău înaintea Domnului, precum casa lui Ahab. Iar deoarece era timpul în care trebuia să fie pedepsită casa lui Ahab, nesfârşindu-se necredinţa până la neamul al patrulea, a fost uns ca împărat (Iehu,fiul lui) Iosafat, fiul lui Nimşi, care ucide pe Ohozia şi împreună cu el pe Izabela, dar ucide şi alţi şaptezecişi doi de oameni ai lui Ahab, ducând la capăt mânia dumnezeiască, împărtăşindu-se pentru aceasta de cinsteşi de har”[10].

18: Şi a adunat Iehu tot poporul şi le-a zis: „Ahab l-a slujit pe Baal puţin; Iehu îl va sluji mult.

50/129

















19: Şi acum: chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Baal şi pe toţi slujitorii lui şi pe toţi preoţii lui! Niciunul să nu lipsească, fiindcă mare jertfă îi voi aduce eu lui Baal; cel ce va lipsi va muri”. (Iehu însă afăcut aceasta cu şiretlic, ca să-i poată nimici pe slujitorii lui Baal).

20: Şi a zis Iehu: „Faceţi-i lui Baal o sfântă serbare!” Iar ei au făcut chemarea.

21: Şi a trimis Iehu în tot Israelul, zicând: „Să vină acum toţi slujitorii lui Baal şi toţi preoţii lui şi toţprofeţii lui, şi nimeni să nu lipsească; fiindcă o jertfă mare voi aduce; cel ce nu va veni nu va trăi”.

Aşa că au venit toţi slujitorii lui Baal şi toţi preoţii lui şi toţi profeţii lui; n-a fost nici unul care să nu fvenit; şi au intrat în templul lui Baal; şi s-a umplut templul lui Baal de la un capăt la celălalt.

22: Şi a zis Iehu către veşmântari: „Aduceţi câte un veşmânt pentru toţi slujitorii lui Baal!” Şi le-auadus veşminte.

„Aceste veşminte (endimata) erau mantiile albe de in pe care le purtau preoţii lui Baal în timpulsacrificiilor. Se păstrau în garderoba templului şi erau împărţite numai la sărbători”[11].

23: Apoi Iehu, împreună cu Ionadab, fiul lui Recab, a intrat în templul lui Baal şi le-a zis slujitorilorlui Baal: „Cercetaţi şi vedeţi dacă nu cumva se află printre voi vreunul din slujitorii Domnului

pentru că aici nu trebuie să mai fie altcineva decât numai şi numai slujitorii lui Baal”.

24: Şi a intrat să aducă jertfe şi arderi-de-tot. Iehu însă îşi rânduise afară optzeci de oameni, cărorale-a zis: „Dacă cineva din voi îl va scăpa pe vreunul din oamenii pe care eu vi-i voi aduce în mână,viaţa lui va fi în schimbul vieţii aceluia”.

„Iehu îşi ameninţă oamenii de încredere că vor plăti cu viaţa pentru fiecare preot al lui Baalneomorât”[12].

25: Şi a fost că dacă a adus arderea-de-tot, Iehu le-a zis pedestraşilor săi şi căpitanilor lor: „Intraţi şucideţi-i!; nici un om dintre ei să nu scape!” Şi i-au trecut prin ascuţişul săbiei; pedestraşii ş

căpitanii le-au aruncat trupurile. Apoi s-au dus în cetatea unde se afla capiştea lui Baal

„ Pedestraşilor traduce aici gr. paratrehontes, literal cei care aleagă alături. De fapt, e vorba despreun corp de armată aflat mereu în imediata apropiere a regelui din Israel, un fel de gardă pretoriană. ♦ (…)Cetatea casei lui Baal [13] desemna un complex de clădiri anexe templului, probabil fortificat. O altăinterpretare o oferă Wesley, care crede că termenul cetate este folosit metonimic, pentru a descrie mulţimeade construcţii anexe templului”[14].

26: şi au scos afară stâlpul lui Baal şi l-au ars;

27: şi au doborât stâlpii lui Baal, iar capiştea lui Baal au dărâmat-o şi au făcut din ea umblătoare

până-n ziua de azi.

Stâlpii: „de lemn sau de piatră, simbolizau prezenţa zeului”[15]. Umblătoare: closet (public).

28: Aşa l-a stârpit Iehu pe Baal din Israel.

29: Iehu însă nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care-l făcuse pe Israel săpăcătuiască; în Betel şi în Dan se aflau juninci de aur.

51/129
















„Iehu nu îşi putea permite să încurajeze practicarea cultului lui Iahve: aceasta ar fi presupusrecunoaşterea preeminenţei politice şi religioase a Ierusalimului, fapt care ar fi pus în discuţie legitimitateaRegatului de Nord ca entitate statală. Iehu reia practicile cultice impuse de Ieroboam, întărind astfelsimbolic, independenţa regatului Israel faţă de Iuda. ♦ (…) Aprecierea asupra domniei este diferită în 10, 29şi 31 faţă de 10, 30: dacă în acest ultim verset iahvismul lui Iehu este lăudat fără rezerve, celelalte două poată amprenta istoriografului deuteronomist; profetul Osea va rosti un oracol de condamnare a cruzimiiacestuia (Osea 1, 4)”[16]. Ieroboam I, pentru a îndepărta poporul de la cultul adus lui Iahve la Templul dinIerusalim, a aşezat doi viţei de aur la Betel şi Dan (= judecată), în sudul şi nordul regatului Israel.

30: Şi a zis Domnul către Iehu: „Fiindcă tu ai făcut bine ceea ce era drept în Ochii Mei şi ai îndeplinit împotriva casei lui Ahab tot ceea ce Eu aveam la inimă, fiii tăi până la al patrulea neam vor şedea petronul lui Israel”.

31: Dar Iehu nu şi-a dat silinţa să umble cu toată inima lui în legea Domnului, Dumnezeului lui Israelşi nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască.

32: În zilele acelea a început Domnul să taie părţi din ţara lui Israel; Hazael le-a lovit în toate hotarelelui Israel:

33: la răsărit de Iordan, tot ţinutul Galaadului, al lui Gad, al lui Ruben şi al lui Manase, începând dela Aroer, care se află pe ţărmul râului Arnon, şi Galaadul şi Vasanul.

„Galaad este numele generic al regiunii transiordaniene locuite, de la sud la nord, de triburile luiRuben, Gad şi o jumătate din cel al lui Manase. Galaadul propriu-zis este o regiune deluroasă, delimitată lanord de râul Yarmuk şi la sud de linia Hesbon-Marea Moartă. La sud de Galaadul propriu-zis se întinde, până la valea Arnonului, un podiş fertil, considerat ca fiind un apendice al Galaadului propriu-zis. La nordde râul Yarmuk se întindea Vasanul”[17]. „Teribilul, crudul şi cinicul Iehu nu s-a dovedit şi un bun apărătoral hotarelor lui Israel. Profitând de slăbirea temporară a imperiului asirian, vigurosul Hazael a cucerit,aproape în întregime, teritoriile israeliene de la est de Iordan”[18]. Gad (= noroc; fericire), Ruben (= iatăfiu) şi jumătate din Manase (= Domnul m-a făcut să uit) erau seminţiile care s-au aşezat la răsărit de Iordan

Aroer (= goliciune; tufiş de ienupăr) – cetate pe malul drept al râului Arnon; Arnon (= cel ce murmură) –râu ce constituia hotarul între seminţia lui Ruben şi ţara Moabului; Vasan (= loc larg; ţară întinsă) – ţinut larăsărit de Iordan.

34: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iehu, despre toate vitejiile lui şi despre războaiele pe care le-a purtat, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel?

35: Şi a adormit Iehu împreună cu părinţii săi şi l-au îngropat în Samaria. Iar în locul lui a devenitrege Ioahaz, fiul său.

Ioahaz s-ar traduce prin Domnul l-a luat în stăpânire.

36: Iar timpul domniei lui Iehu peste Israel, în Samaria, a fost de douăzeci şi opt de ani.

„Iehu, suveran al Regatului Israel (842 – 814 î. Hr.). General în timpul domniei regilor Ahab (871 –852) şi Ioram (851 – 842), Iehu, comandant al garnizoanei de la Ramot-Galaad, sprijinit de partida profeţilor, se revoltă împotriva autorităţii lui Ioram, pe care-l ucide, alături de Ahazia, regele Iudeei, laIzreel. Iehu extermină apoi, sprijinit de armată şi păturile sărace ale populaţiei, pe toţi reprezentanţiidinastiei lui Omri şi persecută cultul lui Baal introdus de Izabela, soţia lui Ahab, originară din Tir (care cadeşi ea victimă represiunilor lui Iehu). Politica lui Iehu duce la destrămarea alianţei Israelului cu Fenicia şiIudeea vecină, obligându-l pe Iehu să se declare vasal Asiriei şi să plătească, din 841, tribut lui Şalmanasar

52/129









deţinuse ca regină-mamă, în timpul domniei fiului ei Ohozia (II Paralipomene 22, 3)” [1]. „Atalia era fiicalui Ahab şi a Izabelei. Moartea lui Ohozia a surprins-o în poziţia de regină-mamă. Poftitoare de putere, aluat de îndată măsuri drastice de exterminare a tuturor posibililor sau eventualilor pretendenţi la tronDomnia ei, de şase ani, a însemnat apogeul cultului lui Baal în regatul de sud, ea dovedindu-se tot atât deaprigă ca mama ei în Israel. Racine va face din ea eroina unei celebre piese de teatru”[2]. Totodată, domniaAtaliei înseamnă o întrerupere a dinastiei davidice; aceasta se va continua însă, în ascuns, prin regele Ioaş.

2: Dar Ioşeba, fiica regelui Ioram, sora lui Ohozia, l-a luat pe Ioaş, fiul fratelui ei, furându-l de printre

fiii regelui care trebuiau ucişi, şi l-a furişat – pe el şi pe doica lui – în odaia de dormit, ascunzându-lastfel de faţa Ataliei; şi el n-a fost ucis.

Ioşeba (= Domnul este jurământul său) „era fiica regelui Ioram, dar nu şi a reginei Atalia. Prinurmare, era numai o soră vitregă a regelui Ohozia. ♦ Cămara paturilor [3]: gr. to tamiion ton klinon, era oanexă a Templului în care erau găzduiţi preoţii de serviciu şi de care se ocupa numai marele preot, Iehoiada.Camera era destul de mică şi servea şi ca depozit de perne, saltele, draperii, fiind un loc ideal deascunzătoare”[4]. Ioaş înseamnă Domnul a dat .

3: Şi împreună cu ea a rămas ascuns în templul Domnului vreme de şase ani, timp în care Atalia adomnit peste ţară.

4: În cel de al şaptelea an, preotul Iehoiada a trimis şi a luat sutaşi dintre Cheretieni şi dintrepedestraşi şi i-a adus la el în templul Domnului şi a făcut cu ei un legământ în numele Domnului şi le-a luat jurământ; atunci Iehoiada le-a arătat pe fiul regelui.

„Atalia a domnit şase ani, adică între cca 842/841 şi 835 î. Hr. Prin urmare, cu acest verset, ne plasăm în 835î. Hr.”[5]. Anania socoteşte, poate din dorinţa de a simplifica, a fi vorba aici tot despre Cheretieni, dar evorba despre carieni, mercenari dintr-o zonă a Asiei Mici, şi de alergători; „aceştia, împreună cu carieniiformau, în acea vreme, garda personală a regelui”[6]. „Din II Paralipomene 22, 11 ştim că Ioşeba era soţia preotului Iehoiada. Aceasta explică, pe de-o parte, ascunderea copilului pe un timp atât de lung şi, pe dealta, faptul că preotul devine iniţiatorul şi conducătorul conspiraţiei”[7]. Iehoiada înseamnă Domnul ştie

Iehoiada a trăit 130 de ani. Pentru serviciile aduse de el statului iudeu şi credinţei, Iehoiada a fostînmormântat împreună cu regii, în cetatea lui David (II Paralipomene 24, 15-16).

5: Şi le-a poruncit, zicând: „Iată ce aveţi de făcut: o treime din voi veţi intra sâmbătă şi veţi sta destrajă la casa regelui, în pridvor;

6: o treime, la poarta Sur; şi o treime, la poarta din spatele pedestraşilor; şi ţineţi ochii pe casă!

Poarta din spatele pedestraşilor , „numită la 11, 19 poarta pedestraşilor era poarta de pe laturasudică a Templului, utilizată de garda pretoriană din Iuda”[8]. Totuşi, „nu există repere pentru o imagineclară asupra acestor dispozitive militare; e limpede însă intenţia lui Iehoiada: aceea de a controla cu stricteţe

punctele de circulaţie. El alesese sâmbăta ca zi pentru inaugurarea regelui”[9]. Sur ar însemna fortificaţie.

7: Iar două părţi din voi, din cei plecaţi în ziua de sâmbătă, veţi răspunde de paza regelui în templulDomnului.

Cei plecaţi în ziua de sâmbătă „erau leviţii şi preoţii care ieşeau din serviciul săptămânal. Dintreaceştia, două cete (…) a trebuit să rămână, ca să-l apere pe Ioaş, copilul neproclamat încă oficial rege, darnumit deja astfel în mediile preoţeşti”[10].

54/129

























8: Şi veţi face cerc în jurul regelui, fiecare cu arma în mână; cel ce va intra în rânduri, va muri. Şi veţifi cu regele când va ieşi şi va intra”.

9: Iar sutaşii au făcut tot ceea ce înţeleptul Iehoiada le poruncise; şi fiecare şi-a luat oamenii săi – atâtpe cei ce intrau, cât şi pe cei ce ieşeau din slujbă sâmbăta – şi au venit la preotul Iehoiada.

10: Iar preotul le-a dat sutaşilor săbiile şi suliţele regelui David, care se aflau în templul Domnului.

„Arme suflate cu aur, folosite numai cu prilejul marilor ceremonii şi defilări”[11].

11: Şi s-au aşezat oştenii împrejurul regelui, fiecare cu arma-n mână, de la colţul din dreapta până lacolţul din stânga al templului, şi până la jertfelnic şi de jur-împrejurul templului.

12: Şi l-a adus în faţă pe fiul regelui şi i-a pus coroana şi însemnele; şi l-a proclamat rege şi l-a uns; iarei au bătut din palme şi au strigat: „Trăiască regele!”

Însemnele, tradus de SEP 2 cu mărturia, „gr. to martirion, ebr. edhoth (pl.); este vorba fie de un sulconţinând textul celor două table ale Decalogului (cf. ieşirea 25, 16), fie un document conţinând clauzelelegământului între Domnul şi casa lui David sau un text al dreptului regal (I Regi 10, 25)”[12].

13: Atunci Atalia a auzit larma poporului ce alerga, şi a intrat la popor în templul Domnului.

14: Şi, privind, iată că regele şedea, după rânduială, în scaunul de judecată; iar cântăreţii ştrâmbiţaşii erau în faţa regelui; şi-ntregul popor al locului se bucura şi suna din trâmbiţe. AtunciAtalia şi-a sfâşiat hainele şi a strigat: „Uneltire! Uneltire…!”

15: Dar preotul Iehoiada le-a poruncit sutaşilor mai-mari peste oaste şi le-a zis: „Scoateţi-o dinrânduri!; iar cel ce va merge după ea, acela negreşit va muri de sabie!” Aceasta, fiindcă preotul a zis„Să nu fie omorâtă în templul Domnului!”

Scoateţi-o din rânduri: „în acelaşi context, II Paralipomene 23, 14 are ek iku, din casa [ Domnului]expresie prin care se înţelegea şi incinta sacră a Templului care nu trebuia profanată cu sânge omenesc” [13].

16: Şi şi-au pus mâinile pe ea şi au împins-o pe calea intrării Cailor până la casa regelui, şi acolo auucis-o.

17: Iar Iehoiada a făcut un legământ între Domnul şi rege şi popor, aşa ca ei să fie poporul Domnului.

„Versetul de faţă vorbeşte despre două legăminte: unul religios şi unul civil. Primul era o reînnoire alegământului dintre Dumnezeu şi poporul lui Israel[14] (Ieşirea 24; Deuteronom 4, 6 şi 27, 9), al doilea erao convenţie încheiată între rege şi popor, prin care suveranul se angaja să-şi conducă supuşii după legea lui

Dumnezeu, iar poporul se obliga să i se supună regelui, în calitatea acestuia de uns al Domnului. Pasajulcorespondent de la II Paralipomene 23, 16 este mai puţin clar în privinţa celor două legăminte”[15]. „ A fi ei poporul Domnului: a-şi restaura credincioşia faţă de Domnul, ceea ce însemna, în primul rând, abolireaidolatriei şi întoarcerea la credinţa într-un singur Dumnezeu”[16].

18: Şi-ntregul popor al ţării a intrat în templul lui Baal şi l-au dărâmat; jertfelnicele şi chipurile lui le-au sfărâmat cu totul, pe Matan, preotul lui Baal, l-au ucis în faţa jertfelnicelor, iar preotul [Iehoiadaa aşezat strajă în templul Domnului.

Matan (= dar; jertfă); nu avem alte date despre el.55/129















19: Şi i-a luat pe sutaşi şi pe Cheretieni şi pe pedestraşi şi întregul popor din partea locului şi l-aucoborât pe rege din templul Domnului şi au ajuns la casa regelui pe calea porţii Alergătorilor, şi acolol-au aşezat pe tronul regilor.

20: Şi-ntregul popor al ţării s-a bucurat, iar cetatea s-a liniştit. Aşadar, pe Atalia au ucis-o cu sabia încasa domnească.

„Atalia, regină a Iudeei (842 – 836 î. Hr.). Fiică a suveranului Israelului Ahab şi a Izabelei, Atalia

este căsătorită cu Ioram, principele moştenitor al Iudeei. După moartea acestuia în 843 şi asasinarea fiului eiOhozia în 842, Atalia preia puterea şi-i ucide pe toţi reprezentanţii familiei domnitoare, cu excepţia lui Ioaş.Atalia este ucisă în timpul unei revolte a cercurilor nobiliare şi preoţeşti, care-l instalează ca rege peIoaş”[17]. Cel mai grav în cazul Ataliei ne pare aceea că nici nu aparţinea dinastiei davidice. În cazul ei,lipseşte formula: a adormit cu părinţii săi. Întreg versetul 20 pare s-o arate pe Atalia ca pe un accidentnefericit în istoria regatului sudic, dispariţia ei stârnind bucuria generală, odată cu reîntoarcerea la normal adinastiei davidice. Deşi trecută în lista regilor lui Iuda, Atalia rămâne un intrus în această listă, de vreme cedescendenţa din David era o condiţie de provenienţă divină.

[1] SEP 2, p. 572

[2] BBVA, p. 427

[3] La Anania: odaia de dormit .

[4] SEP 2, p. 572

[5] SEP 2, p. 572

[6] SEP 2, p. 572

[7] BBVA, p. 428

[8] SEP 2, p. 572

[9] BBVA, p. 428

[10] SEP 2, p. 572

[11] BBVA, p. 428

[12] SEP 2, p. 573

[13] SEP 2, p. 573

[14] Dar, în cazul de faţă, putem vorbi mai degrabă despre poporul lui Iuda.

[15] SEP 2, p. 574

[16] BBVA, p. 428

56/129






































[17] EA, p. 50

CAP. 12 – Domnia şi moartea lui Ioaş.

1: Ioaş avea şapte ani când a devenit rege.

Ioaş (= Domnul a dat) „a fost al optulea rege al lui Iuda (cca 836-800 î. Hr.), fiul lui Ohozia. Dupăunii comentatori (…), cifra rotundă de patruzeci de ani de domnie (v. 2) pare să includă şi cei şase ani aiAtaliei”[1].

2: Ioaş a început să domnească în cel de al şaptelea an al lui Iehu şi a domnit în Ierusalim vreme depatruzeci de ani.

3: Atâta vreme cât l-a îndrumat preotul Iehoiada, Ioaş a făcut ceea ce e drept în faţa Domnului;

4: doar înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.

„Ritualurile de pe înălţimi, de sorginte canaaneană, erau atât de adânc intrate în obiceiurilecomunitare, încât nici cei mai puternici şi mai autoritari suverani nu au reuşit să le desfiinţeze”[2].

5: Şi a zis Ioaş către preoţi: „Toţi banii sfintelor datorinţe ce se aduc în casa Domnului, banirăscumpărării – adică toţi banii pe care omul îi aduce pentru răscumpărare – şi toţi banii pe care dininimă îi aduce omul în templul Domnului,

6: preoţii să-i ia pentru ei, fiecare de la cel pe care-l cunoaşte; şi ei să dreagă stricăciuniletemplului, oriunde s-ar afla acele stricăciuni”.

„Ioaş instituie, pentru repararea templului, trei tipuri de taxe: 1) to isodiazomenon: literal cel care este

adus, impozit anual obligatoriu care, conform preceptelor de la Ieşirea 30, 13, însemna o jumătate de siclusau, în Septuaginta, o didrahmă; 2) banii preţuirii (arghirion sintimiseos), care reprezentau o sumăvariabilă în funcţie de starea materială a fiecăruia (cf. Levitic 27, 1-8); 3) donaţii voluntare. ♦ Ioaş li seadresează numai preoţilor pentru strângerea impozitelor, nu şi leviţilor, ca în pasajul paralel de la IIParalipomene 24, 5”[3]. Pentru claritate, redăm o notă asemănătoare, cu diferenţe de nuanţă: „E vorba detrei feluri de dări către templu: taxa fixă – şi la termen – a fiecărui credincios, plata pentru jertfa derăscumpărare şi, în plus, orice ofrandă benevolă”[4].

7: Cu toate acestea, vreme de douăzeci şi trei de ani din domnia lui Ioaş, preoţii nu au dresstricăciunile templului.

„Evident, preoţii abuzau de încrederea regelui, însuşindu-şi veniturile destinate reparaţiilor şîntreţinerii templului”[5]. Cei 23 de ani scurşi socotim că trebuie calculaţi de la începutul domniei lui Ioaşnu din momentul hotărârii luate de acesta; mai mult ca sigur, Ioaş va fi observat destul de repede căreparaţiile întârzie să se facă.

8: Atunci regele Ioaş i-a chemat pe Iehoiada şi pe preoţi şi le-a zis: „De ce n-aţi dres stricăciuniletemplului? De acum nu veţi mai lua bani pentru răscumpărările pe care le faceţi, ci îi veţi da pentrudregerea templului”.

9: Preoţii s-au învoit să nu mai primească bani de la popor, şi nu ei să dreagă stricăciunile templului.57/129

















19: Dar Ioaş, regele lui Iuda, a luat toate sfintele odoare pe care le dăruiseră Iosafat, Ioram şi Ohoziapărinţii săi şi regii Iudei, precum şi sfintele odoare pe care el însuşi le dăruise, şi tot aurul ce s-a găsit în vistieria templului Domnului şi în casa regelui, şi i le-a trimis lui Hazael, regele Siriei; iar acesta s-a întors dinspre Ierusalim.

20: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioaş, despre toate faptele lui, iată, oare nu sunt ele scrise înCartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

21: Slugile lui însă s-au ridicat şi au uneltit şi l-au ucis pe Ioaş în casa Milo, ce se afla în Sela.

„Nu este limpede unde a fost omorât regele Ioaş. Casa [Milo] se poate referi la construcţia luiSolomon”[12]. Milo (= terasament; citadelă) era un bastion al Ierusalimului dar, cum s-a arătat, nu e sigur căla acela se referă textul de aici. Sela (= stăvilar) este un loc neidentificat de lângă Milo; dar nici despre acestMilo nu ştim prea mult. Oricum, acţiunea se desfăşoară, cel mai probabil, în Ierusalim [13]. Prin slugileamintite aici, Anania vede a fi numiţi ofiţerii superiori ai armatei.

22: Cei ce l-au lovit au fost slugile sale Iosacar, fiul lui Şimeat, şi Iozabad, fiul lui Şomer; el a murit şia fost îngropat împreună cu părinţii lui în cetatea lui David. În locul lui a devenit rege Amasia, fiusău.

Asasinii lui Ioaş au fost Iosacar (= Domnul Şi-a amintit), fiul lui Şimeat (= rumoare), şi Iozabad (=Domnul a acordat), fiul lui Şomer (= păzitor). Urmaşul la tron al lui Ioaş a fost Amasia (= Domnul este puternic), fiul său.

[1] SEP 2, p. 574

[2] SEP 2, p. 574

[3] SEP 2, p. 574

[4] BBVA, p. 429

[5] BBVA, p. 429

[6] SEP 2, p. 575

[7] BBVA, p. 429

[8] SEP 2, p. 575

[9] BBVA, p. 429

[10] SEP 2, p. 575

[11] AB, p. 183

[12] SEP 2, p. 576

59/129































Abia campaniile Asiriei (805 – 802) din timpul domniei lui Adad-Nirari III (811 – 782) slăbesc presiuneaarameică asupra Israelului”[5].

10: În cel de-al treizeci şi şaptelea an al domniei lui Ioaş, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samariaa devenit Ioaş, fiul lui Ioahaz, care a domnit şaisprezece ani.

„Ioaş, fiul lui Ioahaz, a fost al doisprezecelea rege al lui Israel şi a domnit între cca 800 şi 748 î. HrEste menţionat pe o stelă a lui Adad-Nirari III, regele Asiriei, datând din 796 î. Hr., în calitate de tributar,

sub forma: Iu’usu”[6].

11: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la nici unul din păcatele luiIeroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască; dimpotrivă, în ele a umblat.

12: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioaş, despre toate faptele lui şi despre vitejiile lui împotrivalui Amasia, regele lui Iuda, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel?

Amasia (= Domnul este puternic) a fost rege în Iuda şi, cum rezultă de aici, s-a aflat în vrăjmăşie cu Regatulde nord.

13: Şi a adormit Ioaş împreună cu părinţii lui şi a fost îngropat în Samaria, lângă regii lui Israel. Iarpe tronul său s-a urcat Ieroboam.

E vorba despre Ieroboam (= poporul devine numeros) al II-lea, fiul lui Ioaş; Ieroboam I este primulrege al Israelului (Regatul de nord). „Ioaş, suveran al Regatului Israel (800-784 î. Hr.). Fiu şi succesor al luIoahaz (814-800), al cărui coregent devine în ultimii doi ani ai domniei, Ioaş redobândeşte independenţaIsraelului după înfrângerea zdrobitoare a Regatului arameic al Damascului de către Adad-nirari III (811-782), regele Asiriei, în 796. O inscripţie asiriană descoperită la Tel-el Rimah enumeră, printre dinaştiitributari lui Adad-nirari III, şi pe Ioaş. În războiul purtat împotriva Iudeei vecine, Ioaş îl înfrânge şi ia prizonier, în bătălia de la Bet-Şemeş, pe regele Amasia, după care ocupă şi jefuieşte Ierusalimul (inclusivtezaurul Templului lui Solomon). La tron îi urmează fiul său Ieroboam II (784-748)”[7].

14: Elisei era pe atunci bolnav de o boală în urma căreia a şi murit. Iar Ioaş, regele lui Israel, acoborât la el şi a plâns deasupră-i şi a zis: „Părinte, părinte, carul lui Israel şi călăreţul lui!”

„Elisei era la această dată foarte bătrân, trecuseră aproape şaizeci de ani de când devenise profet. Omare parte din activitatea lui e trecută sub tăcere, pentru că, de la ungerea lui Iehu, care avusese loc cu patruzeci şi cinci de ani înainte ca Ioaş să se urce pe tronul lui Israel, profetul nu mai este menţionanicăieri”[8]. Ioaş rosteşte aceleaşi cuvinte pe care le-a zis Elisei la despărţirea de Ilie (2, 12).

15: Iar Elisei i-a zis: „Ia un arc şi săgeţi!” Şi i s-au adus un arc şi săgeţi.

16: Şi i-a zis regelui: „Pune-ţi mâna pe arc!” Ioaş şi-a pus mâna pe arc, iar Elisei şi-a pus mâinile lupeste mâinile regelui.

„ Punând mâna pe arc, regele, de fapt, l-a întins cu amândouă; Elisei îi dublează mişcarea”[9].

17: Şi i-a zis: „Deschide fereastra dinspre răsărit!” El a deschis-o, iar Elisei i-a zis: „Săgetează!” Şi ea săgetat.

61/129















„Fereastra, pe atunci, era o simplă deschizătură în perete, fără geam; a o deschide însemna, în acest caz, a-da perdeluţa la o parte, mişcare ce putea fi făcută uşor cu vârful săgeţii. …dinspre răsărit : în direcţiaSiriei”[10].

18: Şi a zis Elisei: „Săgeata mântuirii Domnului şi săgeata mântuirii de Siria!; îi vei bate pe Sirienila Afec până-i vei mistui”. Şi i-a zis Elisei: „Ia un arc!” Acela a luat, iar el i-a zis regelui lui Israel„Bate în pământ!” Regele a bătut de trei ori şi s-a oprit.

„În Orientul antic, declaraţiile de război se făceau prin tragerea unei săgeţi de către rege sau de cătreun crainic asupra ţării inamice. Gestul lui Ioaş de a trage cu arcul are o dublă semnificaţie simbolică: elreprezintă o declaraţie de război adresată sirienilor şi o încercare a credinţei”[11]. Afec (= fortăreaţă; forţă)„a fost identificat cu aşezarea actuală En-Gev, situată pe ţărmul estic al Mării Galileii”[12].

19: Atunci omul lui Dumnezeu s-a supărat pe el şi i-a zis: „Dac-ai fi bătut de cinci sau şase ori, atuncai fi bătut Siria pân-ai fi mistuit-o; acum însă o vei bate numai de trei ori”.

20: Şi a murit Elisei; şi l-au îngropat. Iar la începutul acelui an au intrat în ţară pâlcurile tâlhăreştale lui Moab.

„Invazia moabită survenită imediat după moartea lui Elisei confirmă simbolic pierderea imensăsuferită de Israel. Fără profetul Domnului, miracolul înfrângerii moabiţilor nu poate fi repetat” [13]. Textunu vorbeşte tocmai despre o invazie; oricum, prezenţa acestor pâlcuri de tâlhari moabiţi indică o slăbire aregatului nordic. Cât despre vârsta (aproximativă) a profetului, „la moartea sa, Elisei trecuse de optzeci deani”[14].

21: Şi a fost că-n timp ce unii îngropau un om, iată că au dat cu ochii de tâlhari şi l-au aruncat pe om în mormântul lui Elisei; şi de-ndată ce acela s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat şi a stat pe picioarelelui.

„Începutul anului ebraic era toamna; atunci obişnuiau să năvălească tâlharii, după strângerea recoltelor. Pe

de altă parte, mormintele evreieşti erau săpate într-un perete stâncos şi acoperite cu câte o lespede de piatră.În cazul de faţă, oamenii nu ajunseseră la mormântul destinat mortului; când au dat cu ochii de tâlhari (carese aflau la o oarecare distanţă), ei s-au grăbit şi au dat la o parte lespedea mormântului care le era maiaproape şi care era al lui Elisei (desigur, după multă vreme de la moartea acestuia). Aşa s-a produs minunea.Credinţa că relicvele unor oameni ai lui Dumnezeu îşi păstrează puterea de a face minuni stă la temeliacultului sfintelor moaşte”[15].

Învierile din Vechiul Testament sunt anticipări ale învierilor săvârşite de Hristos şi a însăşi ÎnvieriiSale: „Mortul atins de oasele lui Elisei a înviat, iar Făcătorul oamenilor n-a înviat oare cu mult mai uşor prin puterea Tatălui?”[16]. „Elisei a înviat doi morţi: pe unul pe când trăia (4,20-37) şi pe altul pe când era mortPrin urmare, de credem că un mort a înviat pentru că a fost aruncat în groapă şi s-a atins de oasele lui Elisei,

să nu credem că Hristos S-a sculat din morţi? Dar nu numai atât: Mortul care s-a atins de Elisei a înviat, deşicel care a săvârşit minunea a rămas tot mort; acum însă a înviat şi Mortul nostru şi au înviat şi mulţi morţicu toate că aceştia nu s-au atins de El. (…) A înviat Elisei un mort, dar n-a ajuns să stăpânească lumea! Aînviat Ilie un mort, dar nu sunt alungaţi demonii în numele lui Ilie! Prin aceste cuvinte nu avem de gând sădefăimăm pe profeţi; dimpotrivă, lăudăm mai mult pe Stăpânul profeţilor. Noi nu cinstim pe ale noastredispreţuind pe celelalte, căci şi acelea sunt tot ale noastre. Mai mult chiar, ele ne conving de adevărulînvăţăturii noastre”[17]. Cele spuse despre osemintele lui Elisei sunt şi un argument pentru cinstireasfintelor moaşte: Elisei „a înviat doi oameni: pe unul pe când trăia, iar pe altul după moartea lui. Pe când eraviu a săvârşit învierea prin sufletul său. Dar ca să arate nu numai că trebuie să fie cinstite sufletele drepţilor,ci ca să se şi creadă că este o putere în trupurile drepţilor, mortul, aruncat în mormântul lui Elisei, a înviat

62/129




















când s-a atins de trupul mort al profetului. Trupul mort al profetului a săvârşit ceea ce săvârşise şi sufletullui. Trupul cel mort, care zăcea în mormânt, a dat viaţă mortului şi, deşi a dat viaţă, a rămas totuşi mort.Pentru ce? Pentru ca nu cumva să i se atribuie numai sufletului minunea, dacă ar fi înviat Elisei. Acest faptdovedeşte că în trupul sfinţilor, chiar dacă în el nu mai este sufletul, se află o putere, datorită faptului căsufletul lor drept a locuit atâţia ani în trup şi trupul a fost vreme îndelungată slujitorul sufletului”[18]. Unaspect interesant în cazul acestei învieri, care arată că, uneori, puterea sfinţilor poate covârşi necredinţanoastră: „Pe vremea lui Elisei (…), un mort a înviat fără să creadă cineva. Cei care au aruncat mortul îngroapa lui Elisei l-au aruncat fără nici o socoteală şi la întâmplare, nu din credinţă, ci de teamă; temându-se

de tâlhari, au aruncat mortul în groapă şi au fugit; iar mortul a înviat numai prin puterea sfântului trup al luiElisei”[19]. „Pe vremea lui Elisei a înviat un mort care a fost atins de trupul mort al lui Elisei; acum glasului Hristos i-a înviat pe morţi, trupul Lui fiind sus pe cruce. De altfel, şi cele petrecute pe timpul lui Elisei aufost o preînchipuire a celor de acum. Ca să se creadă acestea s-au făcut cele de atunci” [20].

22: Iar Hazael, regele Siriei, mari necazuri le-a adus Israeliţilor în toate zilele lui Ioahaz.

23: Domnul însă a avut milă de ei, şi îndurare, şi a cătat spre ei de dragul legământului Său cuAvraam, cu Isaac şi cu Iacob; Domnul n-a vrut să-i nimicească şi nu i-a lepădat de la faţa Lui.

„Aşadar, nu pentru că oamenii ar fi meritat mila, ci pentru că Dumnezeu Se îndărătnicea să-Şi ţină

făgăduinţa”[21]. Avraam (= tatăl multor neamuri), Isaac (= râs; bucurie) şi Iacov (= cel ce ţine de călcâi; El[Domnul] ocroteşte) sunt patriarhii cu care a încheiat Dumnezeu legământ că le va da în stăpânire, prinurmaşii lor, ţara Canaanului.

24: Şi a murit Hazael, regele Siriei, iar în locul lui a devenit rege Benhadad, fiul său.

„Având în vedere că Hazael l-a asuprit pe Israel în toate zilele lui Ioahaz (IV Regi 13, 22) şi că i-asupravieţuit regelui israelit, istoricii sunt de părere că Ben-Hadad III devine suveranul unic al Siriei în juruanului 796 î. Hr.”[22].

25: Atunci Ioaş, fiul lui Ioahaz, şi-a revenit şi a luat de sub stăpânirea lui Benhadad, fiul lui Hazael,

cetăţile pe care acela le luase prin război de sub stăpânirea lui Ioahaz, tatăl său; de trei ori l-a bătutIoaş, şi a recucerit cetăţile lui Israel.

Acela, „adică Hazael. E vorba de ţinuturile menţionate în 10, 32-33”[23].

[1] SEP 2, p. 576

[2] SEP 2, p. 576

[3] SEP 2, p. 577

[4] BBVA, p. 430

[5] EA, p. 177

[6] SEP 2, p. 577

[7] EA, p. 178

63/129































[8] SEP 2, p. 577

[9] BBVA, p. 430

[10] BBVA, p. 430

[11] SEP 2, p. 577

[12] SEP 2, p. 578

[13] SEP 2, p. 578

[14] BBVA, p. 430

[15] BBVA, p. 430

[16] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, IV, 12

[17] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XIV, 16

[18] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XVIII, 16 – Puterea sfintelor moaşte nu depinde, însă, cum s-ar putea înţelege de aici, de lungimea vieţii Sfinţilor!

[19] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LVII, 2

[20] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXXVIII, 2

[21] BBVA, p. 430

[22] SEP 2, p. 578

[23] BBVA, p. 430

Cap. 14 – Domnia şi moartea lui Amasia. Ieroboam al II-lea, regele lui Israel.

1: În cel de al doilea an al domniei lui Ioaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel, peste Iuda a început sădomnească Amasia, fiul lui Ioaş.

„Amasia, fiul şi succesorul lui Ioaş, a fost al nouălea rege al lui Iuda, între 796 şi 767 î. Hr.”[1].

2: Când a început să domnească avea vârsta de douăzeci şi cinci de ani; şi a domnit în Ierusalimvreme de douăzeci şi nouă de ani; pe mama sa o chema Iehoadan, şi era din Ierusalim.

Mama regelui Amasia a fost Iehoadan (= desfătarea lui Iahve).

3: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, însă nu ca David, părintele său; el şi-a potrivit faptelecu acelea ale lui Ioaş, tatăl său.

64/129





































„În pasajul paralel de la II Paralipomene 25, 2 nu se face comparaţia cu David. Cronistul semulţumeşte să constate că Amasia nu i-a slujit Domnului din toată inima”[2].

4: Numai că nu a desfiinţat înălţimile, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.

5: Şi a fost că atunci când el a devenit stăpân pe putere, le-a ucis pe slugile care-l omorâseră pe tatăsău.

„Cf. IV Regi 12, 21. Faptul că Amasia i-a suprimat pe ucigaşii tatălui său abia după ce şi-aconsolidat domnia ar putea sugera că cei doi complotişti se bucurau de un statut social important, probabil şide susţinere politică. Tânărul rege nu i-a omorât şi pe urmaşii acestora (IV Regi 14, 6), ascultând de poruncadivină enunţată la Deuteronom 24, 16, dar probabil şi de teamă să nu stârnească o revoltă în urmamasacrului”[3].

6: Dar pe fiii ucigaşilor nu i-a ucis, potrivit cu ceea ce e scris în cartea legii lui Moise, cu ceea ce aporuncit Domnul, zicând: Părinţii să nu fie daţi morţii pentru vina copiilor, nici copiii să nu fie daţimorţii pentru vina părinţilor: fiecare să moară pentru păcatul său”.

„La început, legea lui Moise enunţase solidaritatea generaţiilor, atât în vină cât şi în pedeapsă.

Deuteronomul (a doua lege) a anulat acest principiu, introducându-l pe acela al responsabilităţii individuale principiu pe care Iezechiel şi-l va însuşi deplin (18, 20)”[4].

7: Tot el a bătut zece mii de Edomiţi în Valea Sării şi a luat Stânca prin luptă şi i-a pus numele Iocteel[pe care-l poartă] până-n ziua de azi.

„IV Regi nu insistă pe pregătirile de război ale lui Amasia: recrutarea armatei, tentativa de a angajamercenari efraimiţi din Israel şi concedierea acestora. Despre acestea, mai pe larg în II Paralipomene 25, 5-10”[5]. „Stânca era o cetate moabită în Valea Sării, adică în prelungirea depresiunii dintre Marea Moartă(Marea Sărată) şi golful Aqaba”[6]. Iocteel (= întăritura lui Dumnezeu) e numele pe care l-a pus Amasialocalităţii Sela, echivalată aici prin Stânca.

8: Atunci Amasia a trimis soli la Ioaş – fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu -, regele lui Israel, zicând: „Vino săne vedem faţă către faţă”.

„De fapt, era o obraznică provocare la război. Ioaş, deloc lipsit de o anume semeţie, răspunde printr-ofabulă-avertisment”[7]. „Recenta victorie asupra edomiţilor şi raidurile efraimiţilor din nord împotriva luIuda, episod trecut aici sub tăcere, dar relatat la II Paralipomene 25, 13, l-au determinat pe Amasia sădeclare război regatului din nord”[8].

9: Dar Ioaş, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele lui Iuda, zicând: „Spinul Libanului a trimis săi se spună cedrului Libanului: – Dă-ţi fata după fiul meu… Dar fiarele sălbatice din Liban, în trecere

au călcat în picioare spinul!…

„Tradiţia l-a identificat pe Amasia cu spinul, pe Ioaş cu cedrul din Liban, iar fiarele câmpului cuarmata israelită, gata să calce în picioare armata iudee. În sens general, fabula îşi decodează mesajul înversetul următor”[9].

10: Tu i-ai bătut şi i-ai rănit pe Edomiţi, şi inima te-a semeţit; slăveşte-te în casa ta; de ce să-ţi faci răucăutând prilej de ceartă? Tu vei cădea, şi Iuda cu tine”.

65/129






















11: Dar Amasia nu l-a ascultat. Aşa că Ioaş, regele lui Israel, s-a ridicat; el şi Amasia, regele lui Iuda,s-au văzut faţă către faţă la Bet-Şemeş, în Iuda.

Bet-Şemeş (= casa soarelui) „era o veche cetate de la graniţa de nord a lui Iuda cu tribul lui Dan, la24 km vest de Ierusalim. A fost identificată cu localitatea actuală Tell er-Rumeileh”[10].

12: Dar Iudeii au fost doborâţi de către Israeliţi, aşa că fiecare a fugit la cortul său.

13: Iar Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ohozia, a fost prins acolo, la Bet-Şemeş, de cătreIoaş, fiul lui Ioahaz, regele lui Israel. Şi s-a dus Ioaş la Ierusalim şi a dărâmat zidul Ierusalimului, dela poarta lui Efraim până la poarta din colţ: patru sute de coţi.

„Distrugerile au afectat partea de nord-vest a fortificaţiilor din Ierusalim: Poarta Efraim, situată laextremitatea de nord a Ierusalimului din acel timp, se mai numea şi Poarta Peştilor. Zidurile au fost refăcutede Azaria, succesorul lui Amasia”[11].

14: Şi a luat tot aurul şi argintul şi toate vasele câte s-au găsit în templul Domnului şi în vistieria caseregelui, precum şi ostateci, şi s-a întors în Samaria.

15: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioaş, despre toate faptele din vremea domniei lui şi desprecum s-a bătut cu Amasia, regele lui Iuda, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din VremeaRegilor lui Israel?

16: Şi a adormit Ioaş împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în Samaria, lângă regii lui Israel. Iar în locul lui a devenit rege Ieroboam, fiul său.

„Ioaş, suveran al Regatului Israel (800 – 784 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Ioahaz (814 – 800), alcărui coregent devine în ultimii doi ani ai domniei, Ioaş redobândeşte independenţa Israelului dupăînfrângerea zdrobitoare a Regatului arameic al Damascului de către Adad-nirari III (811 – 782), regeleAsiriei, în 796. O inscripţie asiriană descoperită la Tel-el Rimah enumără, printre dinaştii tributari lui Adad-

nirari III, şi pe Ioaş. În războiul purtat împotriva Iudeei vecine, Ioaş îl înfrânge şi ia prizonier, în bătălia dela Bet-Şemeş, pe regele Amasia, după care ocupă şi jefuieşte Ierusalimul (inclusiv tezaurul Templului luiSolomon). La tron îi urmează fiul său Ieroboam II (784 – 748)”[12].

17: Amasia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Ioaş, fiullui Ioahaz, regele lui Israel.

18: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Amasia, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise înCartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

19: Făcându-se însă la Ierusalim o uneltire împotriva lui, a fugit în Lachiş; şi au trimis după el în

Lachiş şi l-au ucis acolo.

Lachiş (= colină) era o cetate întărită din Şefela, situată la circa 45 kilometri sud-vest de Ierusalim şi la vreo23 kilometri vest de Hebron.

20: Şi l-au adus pe cai şi l-au îngropat în Ierusalim, cu părinţii săi, în cetatea lui David.

„Amasia, suveran al Regatului Iudeei (798 – 769 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Ioaş (836 – 798),Amasia întreprinde o campanie victorioasă împotriva Edomului, cucerind oraşul Sela. În războiul pornit

66/129










împotriva Israelului, Amasia este înfrânt în bătălia de la Bet-Şemeş şi luat prizonier, iar Ierusalimul, capitalaIudeei, jefuit. Îi succede Azaria (769 – 733)”[13].

21: Atunci întregul popor al lui Iuda l-a luat pe Azaria, care era pe atunci de şaisprezece ani, şi l-aufăcut rege în locul tatălui său Amasia.

Azaria (= Domnul a ajutat) „este un alt nume al regelui Ozia de la II Paralipomene 26, 1 (767- cca739 î. Hr.). Montgomery susţine că Azaria (= Iahve a ajutat) este numele regal , iar Ozia (= Iahve este tăria

mea) numele popular sau adoptat”[14].

22: El a rezidit Elatul şi l-a readus la Iuda, după ce regele adormise cu părinţii săi.

„Azaria a recucerit de la edomiţi şi a fortificat Elatul, localitate vecină cu Eţion-Gheber, în GolfulAqaba, la Marea Roşie”[15]. Elat (= terebint) – cetate în Golful Akaba, prin dreptul porţilor căreia treceadrumul caravanelor care lega Arabia de miazăzi de Egipt şi de Fenicia, motiv în plus pentru Azaria să-şidorească trecerea Elatului sub stăpânirea Regatului lui Iuda.

23: În cel de al cincisprezecelea an al domniei lui Amasia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, în Samaria adevenit rege Ieroboam, fiul lui Ioaş, regele lui Israel; el a domnit peste Israel vreme de patruzeci ş

unu de ani.

„Ieroboam II a domnit singur din 782/781 î. Hr., anul al cincisprezecelea al domniei lui Amasia până în 753 î. Hr. Domnia de patruzeci şi unu de ani include însă şi perioada de coregenţă cu tatăl său (793-782 î. Hr.)”[16]. Marea Araba era o altă denumire a Mării Moarte.

24: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la nici unul din păcatele luiIeroboam, fiul lui Nabat, cel care-l făcuse pe Israel să păcătuiască.

25: El a refăcut vechiul hotar al lui Israel, de la intrarea Hamatului până la marea Araba, dupăcuvântul pe care Domnul, Dumnezeul lui Israel, îl grăise prin robul său Iona, fiul lui Amitai, profetul

din Gat-Hefer;

„Prosperitatea ieşită din comun a Israelului din vremea lui Ieroboam II, confirmată de săpăturilearheologice de la Samaria, s-a datorat politicii expansioniste a suveranului şi slăbirii puterii aramaice decătre asirianul Adad-Nirari. Regele lui Israel reface graniţele nordice din vremea lui Solomon”[17]. Câ priveşte pe Iona (= porumbel), fiul lui Amitai (= adevărat), „e vorba de profetul Iona, pe care introducereacărţii care-i poartă numele îl numeşte, de asemenea, fiul lui Amitai (Iona 1, 1). Numai de aici însă ştim căera originar din Gat-Hefer, cetate în ţinutul lui Zabulon, şi că a avut o misiune profetică pe lângă regeleIeroboam al II-lea”[18]. Hamat (= fortăreaţă) era un oraş pe râul Oronte, la nord de Hermon. Araba (= pustie; câmpie) era denumirea marii depresiuni unde se află Lacul Galileii, Iordanul şi Marea Moartă. PrinMarea Araba este înţeleasă Marea Moartă. Gat-Hefer (= teascul fântânii) se numea o cetate situată la

hotarul seminţiei lui Zabulon, la circa 5 kilometri nord-est de Nazaret.

26: fiindcă Domnul văzuse necazul cel plin de amărăciune al Israeliţilor, că erau slăbiţi şi lipsiţi şpărăsiţi şi că Israel nu avea pe nimeni care să-l ajute.

27: Căci Domnul nu spusese că va stinge seminţia lui Israel de sub cer; aşa că i-a mântuit prin mânalui Ieroboam, fiul lui Ioaş.

67/129
















28: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ieroboam, despre toate faptele lui şi despre vitejia cu care apurtat războaie şi despre cum i-a readus lui Israel Damascul şi Hamatul lui Iuda, oare nu sunt elescrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel?

29: Şi a adormit Ieroboam împreună cu părinţii săi, cu regii lui Israel. Iar în locul lui a devenit regeZaharia, fiul său.

„Ieroboam II, suveran al Regatului Israel (784 – 748 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Ioaş, Ieroboam II

este cel mai de seamă reprezentant al dinastiei fondate de Iehu (842 – 814). Zdrobirea puterii militare aRegatului arameic al Damascului, în urma campaniilor asiriene ale lui Adad-nirari III (811 – 782), îi permitlui Ieroboam să recucerească teritoriile pierdute la sfârşitul secolului 9 şi să impună suzeranitatea israelităDamascului şi Hamatului. În timpul domniei lui Ieroboam, regatul Israel cunoaşte ultima epocă de înflorireeconomică şi de afirmare politică; cu Iudeea vecină, Ieroboam întreţine relaţii paşnice. După moartea sa,luptele interne pentru putere contribuie la rapida erodare a autorităţii centrale şi la decăderea statului. Fiulsău Zaharia este asasinat la 6 luni de la preluarea tronului, cu el stingându-se linia dinastică întemeiată deIehu”[19]. Zaharia (= Domnul Şi-a adus aminte) a fost ultimul suveran al dinastiei lui Iehu. Cu el, s-aîmplinit profeţia de la 10, 30, conform căreia Iehu va avea succesori la tron până la a patra generaţie.

[1] SEP 2, p. 578

[2] SEP 2, p. 578

[3] SEP 2, p. 579

[4] BBVA, p. 431

[5] SEP 2, p. 579

[6] BBVA, p. 431

[7] BBVA, p. 431

[8] SEP 2, p. 579

[9] SEP 2, p. 579

[10] SEP 2, p. 580

[11] SEP 2, p. 580

[12] EA, p. 178

[13] EA, p. 23

[14] SEP 2, p. 580

[15] SEP 2, p. 580

[16] SEP 2, p. 581

68/129





































[17] SEP 2, p. 581

[18] BBVA, p. 432

[19] EA, p. 173

CAP. 15 – Azaria, rege în Iuda. Zaharia, Şalum, Menahem, Pecachia şi Pecah, regi în Israel. Iotam,rege în Iuda.

1: În cel de al douăzeci şi şaptelea an al domniei lui Ieroboam, regele lui Israel, peste Iuda a devenitrege Azaria, fiul lui Amasia.

„Deşi a fost instalat ca rege după moartea tatălui său (767 î. Hr.), Azaria a fost coregent al acestuiadupă prizonieratul lui Amasia (791 î. Hr.). Astfel se explică numărul de cincizeci şi doi de ani de domnie alui Azaria. Alţi comentatori sunt de părere că tronul lui Iuda a rămas vacant vreme de unsprezece saudoisprezece ani de la moartea lui Amasia până la instaurarea de fapt a lui Azaria, vreme în care acestuia dinurmă, minor, i s-a asigurat o regenţă”[1].

2: Acesta era de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit în Ierusalim vreme de cincizeci şi doide ani. Pe mama sa o chema Iecolia, şi era din Ierusalim.

Mama lui Azaria a fost Iecolia (= Iahve poate totul).

3: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva tuturor faptelor tatălui său Amasia.

Autorul „rezumă domnia lui Azaria la comparaţia cu tatăl său. Aceasta a fost însă foarte activă şieste relatată pe larg la II Paralipomene 26, 1- 23”[2].

4: Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, de vreme ce poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi.

5: Dar Domnul l-a lovit pe rege, şi acesta a fost lepros până în ziua morţii sale. El a trăit într-o casăosebită, în timp ce Iotam, fiul regelui, şedea în casă şi judeca poporul.

Iotam (= Domnul este perfect) i-a fost coregent lui Azaria, în timpul bolii aceluia. „Istoricul insistă numa pe detaliul bolii cu care regele lui Iuda a fost pedepsit pentru că a încercat să-şi aroge atribuţii sacerdotalecf. II Paralipomene 26, 19. ♦ (…) Iotam, fiul lui Azaria, a devenit coregent în jurul anului 750 î. Hr., cândtatăl său s-a îmbolnăvit de lepră (II Paralipomene 27, 1)”[3].

6: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Azaria, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise în

Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

7: Şi a adormit Azaria împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea luDavid. Iar în locul lui a devenit rege Iotam, fiul său.

„Cronistul (II Paralipomene 26, 23) susţine că Azaria (Ozia) a fost înmormântat în câmpul unde suntînmormântaţi regii, nu în cetatea lui David , pentru că fusese lepros”[4].

69/129



















Locul lui Şalum e luat de Menahem (= mângâietor), fiul lui Gadi (= norocul meu), din Tirţa (= graţiefarmec). Pentru Tirţa, Septuaginta are aici Tharsila. Menahem „era, după Iosif Flaviu ( Antichităţi iudaice9, 9, 1), un comandant al oştirii regale aflate la Tirţa (Thersa). Când a aflat că regele Zaharia a fost detronat,a ridicat tabăra şi a venit în grabă la Samaria ca să îl înlăture pe uzurpatorul Şalum. A devenit rege al luIsrael şi a domnit între 752 şi 742 î. Hr. Traducătorul Septuagintei indică, prin Tharsila, locul de baştină allui Menahem şi îl deosebeşte de Thersa de la 15,16”[9].

15: Celelalte fapte ale lui Şalum şi uneltirea pe care el a făcut-o, iată, ele sunt scrise în Cartea Faptelor

din Vremea Regilor lui Israel.

Uzurpatorul Şalum este omis în EA (ca articol aparte; s-a vorbit despre el mai sus, laolaltă cu Zaharia, cel pecare l-a asasinat) – prezent doar în lista regilor lui Israel.

16: Atunci Menahem a lovit Tirţa şi tot ce era în ea, precum şi hotarele ei de dincolo de Tirţa, fiindcănu i-au deschis [poarta]; a lovit-o, iar pe femeile însărcinate le-a spintecat.

Tirţa: în versetele 14-16 apar mai multe toponime, echivalate de Anania cu Tirţa, din motive pe carele va explica mai jos. În Septuaginta avem: 14) Tharsila; 16) Thersa (Tirţa). În Vulgata: 14) Thersa (Tirţa);16) Thapsam… Thersa (Tirţa). În Biblia Hebraica: 14) Tirţa; 16) Tipsak… Tirţa. „Confuzia toponimică de

la 15, 14 se lărgeşte: editorul Septuagintei preferă varianta Thersa, acolo unde Septuaginta recensio Lucianoferă Tafoe. Tirţa era o veche cetate situată la nord de Muntele Efraim, la capătul Văii Farah. În timpul luiBaeşa (II Regi 15, 21) a devenit capitala regatului de nord şi a rămas astfel până când Omri a mutat capitalala Samaria. Tafoe (ebr. Tipuah) era o cetate din teritoriul lui Efraim, situată la graniţa de sud cu ManaseTextul Masoretic are aici [Tipsak]”[10]. Anania simplifică, aşa cum am mai spus, toate acestea, echivalândtoate aceste toponime cu Tirţa (astfel, Menahem pleacă din Tirţa la Samaria, acolo ucide pe Şalum şi se facerege, după care se întoarce la Tirţa, pe care o loveşte pentru că nu i s-a deschis poarta): „E posibil ca propriiisăi concetăţeni din Tirţa (vechea capitală a regatului de nord) să fi reprobat asasinatul prin care Menahemdevenise rege în Samaria; de unde, represaliile. Textul ebraic se referă, fără motivaţie, la o altă cetate,anume Tipsa, care însă se afla pe Eufrat şi al cărei nume a fost corectat de copişti: Tapuah (o mică localitate,foarte puţin cunoscută, pe hotarul dintre Efraim şi Manase)”[11]. Socotim convingător acest ultim

raţionament şi credem că oscilaţiile din textele originale se vor fi datorat unor erori de copist.

17: Apoi Menahem, fiul lui Gadi, a devenit rege peste Israel în cel de al treizeci şi nouălea an aldomniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit în Samaria zece ani.

18: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, neabătându-se de la păcatele lui Ieroboam, fiul luiNabat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

19: În zilele lui s-a ridicat Ful, regele Asiriei, împotriva ţării; iar Menahem i-a plătit lui Ful o miede talanţi de argint spre a-l ajuta să-şi întărească împărăţia;

Sub numele de Ful (= puternic; domn), regele Asiriei (= câmpie; deportare), „era cunoscut, înBabilonia şi în ţările mediteraneene, Tiglatfalasar al III-lea (744-727), cel prin care imperiul asirian, după olungă perioadă de declin, şi-a întins considerabil hotarele. După înfrângerea Armenilor, noul rege aîntreprins o mare campanie militară în vest, ajungând la Mediterana; în 738 îi plăteau tribut regeleDamascului, regele Israelului şi, practic, toţi principii din zonă. La valorile de azi, tributul plătit de cătreMenahem – care devenise un fel de rege-păpuşă – se ridica la două milioane de dolari aur. De altfel, acesta afost începutul declinului regatului de nord, care, în 722 (sau 721), sub Sargon al II-lea, va fi transformat în provincie asiriană, sub numele de Samarina, prin deportarea masivă a populaţiei şi înlocuirea ei cu cinctriburi asiatice”[12]. „În cronicile regale asiriene este menţionat şi un anume Meni Himmu, regele Samariei

71/129














(i. e. Menahem), în calitate de tributar. Biblia prezintă situaţia diferit. Cei o mie de talanţi fuseseră un dar allui Menahem pentru [Tiglatfalasar III], nu un tribut”[13].

20: Menahem a ridicat argintul acesta de la Israeliţi, de la toţi cei bogaţi, câte cincizeci de sicli deargint de fiecare om, ca să-i dea regelui Asiriei; iar regele Asiriei s-a întors şi n-a rămas acolo în ţară.

„Darul lui Menahem era de fapt unul de răscumpărare a populaţiei israelite de la o eventualădeportare în Asiria. În contractele asiriene, cincizeci de sicli de argint reprezentau contravaloarea unui

sclav”[14].

21: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Menahem, despre toate faptele lui, iată, oare nu sunt elescrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel?

22: Şi a adormit Menahem împreună cu părinţii săi, iar în locul lui a devenit rege Pecahia, fiul său.

„Menahem, suveran al Regatului Israel (747 – 737 î. Hr.). La o lună de la asasinarea lui Zaharia,ultimul reprezentant al dinastiei lui Iehu (842 – 814) de către Şalum din Iabeş, Menahem, fiul lui Gadi dinTirţa, îl înfrânge şi ucide pe acesta, proclamându-se rege al Israelului. Domnia lui Menahem, rămasă celebră prin cruzimea ei, a stat sub ameninţarea expansiunii Asiriei, aflată acum la zenit. Potrivit tradiţiei, Menahem

i-a plătit lui Tiglatfalasar III (745 – 727) 1000 de talanţi de argint pentru a-şi salva tronul; o inscripţieasiriană din anul 738 îl menţionează pe Menahem ca dinast tributar Asiriei, situaţie menţinută şi sub fiul şisuccesorul său Pecahia (737 – 735)”[15].

23: Pecahia, fiul lui Menahem, a devenit rege peste Israel, în Samaria, în cel de al cincizecilea an aldomniei lui Azaria, regele lui Iuda, şi a domnit doi ani.

Pecahia (= Iahve a deschis), „fiul lui Menahem, a domnit între 742 şi 740 î. Hr.”[16].


25: Dar împotriva lui a uneltit Pecah, fiul lui Remalia – cel ce era al treilea în rang după el - împreună cu Argob şi cu Arie şi cu cincizeci de oameni din Galaad şi l-a lovit în Samaria, în faţa caseidomneşti, şi acolo l-a ucis; şi s-a făcut rege în locul lui.

Pecah (= deschizătură), fiul lui Remalia (= Domnul a împodobit), „a domnit din anul 740/739 pânăîn 732/731 î. Hr. ♦ (…) Nu este clar dacă Argob şi Arie au fost complici ai uzurpatorului sau dacă au fostsupuşi fideli ai lui Pecahia, morţi împreună cu el. Mai există şi presupunerea că nu e vorba de antroponimeci de toponime, glosă la Galaad , din v. 29”[17]. Oricum, Argob înseamnă de piatră ; roditor , iar Arie, leu.

26: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Pecahia, despre toate faptele lui, iată că ele sunt scrise în

Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel.

Pecahia este omis în EA (prezent doar în lista regilor lui Israel şi amintit ca succesor al luiMenahem).

27: În cel de al cincizeci şi doilea an al domniei lui Azaria, regele lui Iuda, peste Israel a devenit regePecah, fiul lui Remalia, care a domnit în Samaria douăzeci de ani.


72/129















29: În zilele lui Pecah, regele lui Israel, a venit Tiglatfalasar, regele Asiriei, şi a luat Ionul, Abel-BetMaaca, Ianoah, Chedeşul, Haţorul, Galaadul, Galileea şi tot ţinutul lui Neftali, iar pe locuitori i-astrămutat în Asiria.

Tiglatfalasar (= cel ce se încrede în fiul templului îndurării) este Tiglatfalasar III. „Aceste cuceriri ale luTiglatfalasar III făceau parte dintr-o campanie vestică mai extinsă şi întreprinsă, aşa cum sugerează surseleasiriene, în jurul anului 734 î. Hr. Toponimele sunt înşirate în ordinea cuceririi lor” [18]. „Tiglatfalasar aIII-lea este cel care a instaurat o nouă politică faţă de locuitorii unei ţări învinse: în loc de a-i masacra sau de

a-i vinde ca sclavi, îi deporta pe teritoriul Asiriei, ca mână de lucru ieftină; în locul lor aducea colonişti de prin alte părţi”[19]. Cuceririle lui Tiglatfalasar III menţionate aici: Ion (= ruină) – cetate întărită a lui Neftali, la circa 13 kilometri nord-vest de Dan; Abel-Bet-Maaca (= poiana casei lui Maaca) – cetateaparţinând seminţiei lui Neftali – Maaca (= şes); Ianoah (= liniştea lui Iahve) – cetate a lui Neftali pomenită doar aici; Chedeş (= sfinţit) – cetate a lui Neftali, la 41 kilometri est de Tir; Haţor (= târg; casteîngrădit) – cetate apropiată de Chedeş; Galileea (= cerc; regiune; ţinut) – iniţial, acest nume definearegiunea muntoasă a lui Neftali (= lupta mea).

30: Dar Osea, fiul lui Ela, a uneltit împotriva lui Pecah, fiul lui Remalia, şi l-a lovit şi l-a ucis şi s-afăcut rege în locul lui în cel de al douăzecilea an al domniei lui Iotam, fiul lui Azaria.

Osea (= mântuire), fiul lui Ela (= terebint), „a domnit între 732/731 şi 723 î. Hr.”[20].

31: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Pecah, despre toate faptele lui, iată că ele sunt scrise înCartea Faptelor din Vremea Regilor lui Israel.

„Pecah, suveran al regatului Israel (735 – 733 î. Hr.). Pecah, fiul lui Remalia, comandant militar allui Pecahia (fiul lui Menahem), se revoltă împotriva autorităţii acestuia şi-l ucide la Samaria. Aliat cu Rezin(Raton), suveranul regatului arameic al Damascului, Pecahia atacă Iudeea şi asediază Ierusalimul întentativa de a ralia această ţară coaliţiei antiasiriene. În urma campaniei lui Tiglatfalasar III (745 – 727)chemat în ajutor de Ahaz, regele Iudeei, o mare parte a Israelului este transformată în provincie asiriană. Înaceste condiţii, Pecah cade victimă unei conspiraţii urzite de Osea, fiul lui Ela, care ocupă tronul (733 –

724)”[21].

32: În cel de al doilea an al domniei lui Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, a început sădomnească Iotam, fiul lui Azaria, regele lui Iuda.

33: Când a început să domnească avea douăzeci şi cinci de ani, iar domnia lui în Ierusalim a duratşaisprezece ani. Pe mama sa o chema Ieruşa, şi era fiica lui Ţadoc.

Mama lui Iotam era Ieruşa (= întemeiere), fiica lui Ţadoc (= drept). Iotam, fiul lui Azaria, „regele lui Iudaa domnit singur numai între 740/739 şi 732 î. Hr. Istoriograful (…) adaugă la aceştia şi anii coregenţei lui(din cca 750 î. Hr.)”[22].

34: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse Azaria, tatăl său.

35: Numai înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. Ea zidit poarta cea de sus la templul Domnului.

36: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iotam, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise înCartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

73/129














37: În zilele acelea a început Domnul să trimită împotriva lui Iuda pe Raţon, regele Aramului, şi pePecah, fiul lui Remalia.

Regele Raţon (= cel tare) „al Siriei, în alianţă cu Pecah, l-a ameninţat, probabil, pe Iotam, pentru a-ldetermina să intre în alianţa lor antiasiriană; ulterior, războiul a izbucnit pe vremea lui Ahaz, însă regele dinIuda a preferat să treacă de partea Asiriei”[23]. Aram (= înalt; nobil) este un alt nume al Siriei.

38: Şi a adormit Iotam împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David

părintele său; iar în locul lui a domnit Ahaz, fiul său.

Iotam este omis în EA (prezent doar în lista regilor lui Iuda).

[1] SEP 2, p. 581

[2] SEP 2, p. 582

[3] SEP 2, p. 582

[4] SEP 2, p. 582

[5] EA, pp. 56-57

[6] SEP 2, p. 582

[7] SEP 2, p. 582

[8] EA, p. 353

[9] SEP 2, pp. 582-583

[10] SEP 2, p. 583

[11] BBVA, p. 432

[12] BBVA, pp. 432-433

[13] SEP 2, p. 583

[14] SEP 2, p. 583

[15] EA, p. 212

[16] SEP 2, p. 583

[17] SEP 2, p. 584

[18] SEP 2, p. 584

[19] BBVA, p. 433

74/129












































16: Şi a făcut preotul Urie aşa cum i-a poruncit Ahaz.

17: Regele a desprins apoi marginile şasiurilor şi a luat vasele de pe ele; de asemenea, marea [dearamă] a luat-o de pe boii de aramă pe care se sprijinea şi a aşezat-o pe o temelie de piatră;

Marea „este bazinul descris în III Regi 7, 23 sq., folosit de preoţi pentru spălările rituale; acest bazinera fixat într-un suport circular şi se sprijinea pe doisprezece boi de aramă care priveau, câte trei, sprefiecare punct cardinal”[11].

18: tot el a făcut un postament pentru locul de odihnă din templul Domnului şi a schimbat locul deintrare al regelui, în afara templului Domnului; acestea, de dragul regelui Asiriei.

A schimbat locul de intrare al regelui: „O posibilă interpretare este că a mutat intrarea regală înTemplu de frica regelui asirienilor; altă explicaţie ar fi că e vorba de modificări care micşorează prestigiuregelui, devenit vasal asirienilor”[12].

19: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ahaz, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise înCartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

20: Şi a adormit Ahaz împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea lui David; iar în locul lui adevenit rege Iezechia, fiul său.

„Ahaz, suveran al regatului Iudeei (733 – 727 î. Hr.). Fiu al lui Iotam, este asociat de acesta laregenţa exercitată în timpul bolii lui Azaria (769 – 733). Refuzând să se ralieze coaliţiei antiasirieneînchegată de mai multe state în spaţiul siriano-palestinian, Ahaz este atacat de forţe ale Israelului şi regatuluiarameic al Damascului. Ahaz solicită ajutorul lui Tiglatfalasar III (745 – 727) al cărui vasal se recunoaştefiind obligat la plata unui apăsător tribut. Tradiţia biblică îi reproşează introducerea în Iudeea a unor vechi practici religioase canaaneene şi asiriene. Îi succede la tron fiul său Iezechia (727 – 698)”[13]. Iezechia (=Dumnezeu este putere).

[1] SEP 2, p. 585

[2] BBVA, p. 434

[3] BBVA, p. 434

[4] SEP 2, p. 585

[5] SEP 2, p. 585

[6] SEP 2, p. 585

[7] SEP 2, p. 586

[8] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, XIX, 6

[9] SEP 2, p. 586

[10] SEP 2, p. 586

77/129































[11] SEP 2, p. 587

[12] SEP 2, p. 587

[13] EA, p. 16

CAP. 17 – Osea, rege al lui Israel. Asirienii cuceresc Samaria şi deportează populaţia.

1: În cel de al doisprezecelea an al domniei lui Ahaz, regele lui Iuda, rege peste Israel, în Samaria, adevenit Osea, fiul lui Ela, care a domnit nouă ani.

„Osea devine rege în al doisprezecelea an al coregenţei lui Ahaz cu Iotam, adică în 732 î. Hr., ceeace se potriveşte şi cu informaţia de la 15, 30”[1].

2: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israel de dinaintea lui.

„Se pare că Osea a încercat o reformă religioasă, însă nu a reuşit”[2].

3: Împotriva lui a venit Salmanasar, regele Asiriei; Osea i-a devenit supus şi-i plătea bir.

„E vorba de Salmanasar al V-lea (726 – 722), urmaşul lui Tiglatfalasar al III-lea şi predecesorul fiului săuSargon al II-lea (721 – 705)”[3]. Salmanasar (= zeul Shulman este suveran). „Tiglatfalasar III susţinea încăde pe vremea lui Pecahia că Israelul îi era vasal şi tributar”[4].

„Salmanasar V, suveran asirian (727 – 722 î. Hr.) al Regatului Nou. Salmanasar (fiul şi succesorullui Tiglatfalasar III) continuă politica de cuceriri a predecesorului său şi se proclamă, sub numele de Ululairege al Babilonului. Răscoala antiasiriană a regelui Osea al Israelului îl determină pe Salmanasar săorganizeze, în 724, o campanie în Palestina şi să înceapă asediul capitalei Samaria. Prelungirea asediului

timp de aproape trei ani declanşează nemulţumiri care duc la asasinarea lui Salmanasar; Sargon II (722 –705), care preia acum tronul, afirmă că zeul Aşur i-a retras, datorită unor acte de impietate, lui Salmanasarsprijinul său; noul suveran a distrus toate inscripţiile predecesorului său”[5]. Sargon II era, se pare, fratemai tânăr al lui Salmanasar V, şi nu fiul acestuia, cum apare în două note la BBVA, p. 434 şi 435).

4: Dar regele Asirienilor a descoperit în el necredincioşie, dat fiind că trimisese o solie la So, regeleEgiptului, şi în anul acela nu-i plătise birul; şi l-a împresurat şi l-a încătuşat în temniţă.

„Episodul negocierilor camuflate cu So, regele Egiptului a avut loc în jurul anului 726 î. HrIdentificarea acestuia e neclară: s-a presupus că ar fi vorba de Osorkon IV, faraon libian obscur (727-716 î.Hr.), sau de Tefnakht (727-720 î. Hr.), care a domnit la Sais (confuzie între numele regelui şi cel al capitalei

sale)”[6]. So (= sfinţit lui Cronos) ar mai avea şi alte propuneri de identificare, inclusiv aceea că So n-ar fun nume propriu, ci un titlu, acela de vizir al Faraonului.

5: Apoi regele Asiriei s-a ridicat împotriva întregii ţări şi a ajuns la Samaria şi a împresurat-o vremede trei ani.

6: Iar în cel de al nouălea an al lui Osea, regele Asiriei a cucerit Samaria şi i-a strămutat pe Israeliţi înAsiria şi i-a aşezat în Halach şi în Habor, lângă râul Gozan, în munţii Mediei.

78/129























Regele Asiriei: „Cronicile asiriene îi atribuie lui Sargon al II-lea cucerirea Samariei şi deportarea populaţiei,evenimente care s-ar fi petrecut în 722 sau 721. E posibil însă ca fiul să fi desăvârşit ceea ce începuse tatăl,aşa cum se va întâmpla, mult mai târziu, cu Vespasian şi Titus, cuceritorii Ierusalimului (70 d. Hr.). Oricum,acesta a fost sfârşitul regatului de nord, pe care cuceritorii l-au numit Samarina şi pe teritoriul căruia auadus, drept colonişti, cinci triburi asiatice. Aceste triburi, împreună cu Israeliţii rămaşi pe loc şi cusupravieţuitorii ce se vor întoarce, vor alcătui, prin amestec, populaţia Samarinenilor (cunoscută astfel şi învremea Noului Testament); religia lor sincretistă şi obiceiurile bizare vor instaura între ei şi Iudei o urăneîmpăcată. În cele ce urmează (vv. 7-23) se dă motivaţia teologico-morală a acestei tragedii” [7]. Samaria

„în 722 î. Hr., a fost ocupată, odată cu întregul regat de nord, de către asirieni. În locul locuitorilor eideportaţi în Asiria, cuceritorii au adus aici păgâni din alte părţi ale imperiului”[8]. Despre amestecu populaţiilor, ceva mai jos.

Halach (= oraşul lui Dumnezeu; bolnav) „redă asirianul Halahhu, oraş şi district la nord-est de Ninive. ♦Habor (azi Habur) este un râu care curge prin provincia asiriană Gozan, colectând apele unor pâraie carestrăbat regiunea de la sud-vest de cursul mijlociu al Eufratului (…).♦ (…) [Media]: Locuitorii mezi aiGozanului, regiune înaltă a Asiriei, se revoltaseră împotriva stăpânirii asiriene, iar deportarea israeliţilor înzonă a avut drept scop deznaţionalizarea şi dezenclavizarea provinciei, şi aşa greu accesibilă din pricinareliefului ei accidentat”[9]. Habor (= împreunare); Gozan (= refugiu) – cetate mesopotamiană pe râulHabor; multe ediţii ale Bibliei, la fel cu cea de care ne folosim, inversează toponimele, susţinând că Habor

ar fi o cetate pe râul Gozan. Media (= ţinutul de mijloc).

Evenimentele acestea îl află pe tronul Regatului de nord pe regele Osea: „Osea, ultimul suveran al regatuluiIsrael (733 – 724 î. Hr.). În condiţiile campaniei conduse de Tiglatfalasar III (745 – 727) împotrivaIsraelului, Osea, sprijinit de partida filo-asiriană, îl înlătură de la putere pe regele Pecah. O inscripţieasiriană menţionează că Tiglatfalasar III l-a făcut rege pe Osea şi i-a impus plata unui tribut. Dispariţia luTiglatfalasar III (727), întărirea taberei antiasiriene şi sprijinul acordat de Egipt îl determină pe Osea să seralieze răscoalei izbucnite în Siria şi Palestina împotriva dominaţiei Asiriei. Salmanasar V (727 – 722), pătruns în Israel, îl ia prizonier pe Osea şi începe asediul Samariei. Rezistenţa capitalei este organizată timpde trei ani de căpeteniile armatei şi de vârfurile aristocraţiei. În 721 Sargon II, care-i urmase la tron luiSalmanasar V, cucereşte Samaria, deportează o parte a populaţiei în Mesopotamia şi Media şi transformă

Israelul în provincie asiriană”[10].

E şi un tâlc mistic în acestea, avertizând mintea văzătoare de Dumnezeu (Israel) să nu se lase târâtăîn robie de către Asirieni: „A fi fost luat cu sila de Asirieni înseamnă că, vrând nevrând, acela slujeştevrăjmaşilor. Să avem deci grijă, iubiţilor, de noi, să nu călcăm pe căile voii noastre celei după trup, ca să nufim luaţi cu sila la Asirieni şi să auzim cuvântul amar că împăratul Asirienilor a venit asupra lui Israil şi astrămutat pe Efraim la Asirieni”[11].

7: Aceasta, deoarece fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lor – Cel ce i-a scosdin ţara Egiptului, de sub mâna lui Faraon, regele Egiptului – şi s-au temut de dumnezei străini

Faraon are înţelesul de palat mare sau de fiu al soarelui.

8: şi au umblat în năravurile neamurilor pe care Dumnezeu le-a alungat din faţa fiilor lui Israel,precum şi în năravurile regilor lui Israel, făcând cum făceau aceştia;

9: şi deoarece fiii lui Israel au săvârşit fapte nedrepte împotriva Domnului, Dumnezeului lor, şi şi-au zidit înălţimi prin toate târgurile lor, de la turnul de pază până la cetatea întărită,

10: şi şi-au făcut stâlpi şi tufişuri pe fiece deal înalt şi sub fiece copac umbros

79/129















11: şi au ars tămâieri pe toate locurile înalte, aşa cum făceau neamurile pe care Domnul le alungasedin faţa lor, şi au făcut locuri de-mpreunare şi şi-au cioplit idoli ca să-L întărâte pe Domnul,

Locuri de-mpreunare: „(menţiune proprie Septuagintei): fie locuri ale prostituţiei sacre, fie locuri aleunor adunări secrete”[12].

12: şi au slujit idolilor despre care Domnul le spusese: „Să nu-I faceţi Domnului astfel de lucruri!”

13: Atunci Domnul a dat mărturie împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda prin toţi profeţii Săi, prinfiecare văzător, zicând: „Întoarceţi-vă din căile voastre cele rele şi păziţi poruncile Mele şi rânduielileMele şi toată legea pe care Eu le-am poruncit-o părinţilor voştri, şi tot ceea ce Eu le-am trimis prinrobii Mei, profeţii!”

14: Dar ei n-au ascultat, ci şi-au învârtoşat cerbicea mai tare decât aceea a părinţilor lor

15: şi n-au ţinut seama de mărturiile cu care Domnul li Se mărturisise şi au umblat după deşertăciunişi au devenit deşerţi şi [au umblat] după neamurile dimprejurul lor, deşi Domnul le poruncise să n-ofacă;

Au devenit deşerţi: „ Deşertăciuni = idoli. Cel care se închină la un idol devine tot atât de găunos caşi zeul cu care se identifică”[13].

16: şi au părăsit poruncile Domnului, Dumnezeului lor, şi şi-au făcut chipuri turnate – două juninci! –şi au făcut tufişuri şi s-au închinat la toată „puterea cerului” şi i-au slujit lui Baal.

Puterea cerului, apare, în SEP 2, ca „oştirea cerului: se referă la cultul astrelor, soarele, luna şi planetele (cf. 23, 5). Cultul astral se celebra prin adorare, ardere de tămâie şi libaţii. Prima legătură întrefamilia regală şi acest cult apare în timpul regelui Manase din Iuda (cf. 21, 3)”[14].

17: Pe fiii şi pe fiicele lor le-au trecut prin foc şi s-au folosit de ghicit şi de descântece şi s-au vândut la

ceea ce e rău în ochii Domnului, ca să-L întărâte.

18: Iar Domnul S-a mâniat cumplit pe Israeliţi şi i-a lepădat de la faţa Sa; şi n-a rămas decât seminţialui Iuda.

Seminţia lui Iuda: „de fapt este vorba de Regatul de Sud, în întregime, care cuprindea, pe lângă tribulmajoritar al lui Iuda, o bună parte din triburile lui Veniamin, Levi şi Simeon”[15].

19: Dar nici chiar fiii lui Iuda n-au păzit poruncile Domnului, Dumnezeului lor, ci au umblat întrunăravurile fiilor lui Israel, pe care aceia le făptuiau, şi L-au lepădat pe Domnul.

20: Iar Domnul S-a mâniat pe întreaga seminţie a lui Israel; şi le-a trimis necazuri şi i-a dat în mânacelor ce i-au jefuit, până ce i-a lepădat de la faţa Sa.

21: Aceasta, fiindcă Israeliţii s-au răzvrătit împotriva casei lui David; ei şi l-au făcut rege peIeroboam, fiul lui Nabat; iar Ieroboam i-a abătut pe Israeliţi din calea Domnului şi i-a făcut săpăcătuiască greu păcat:

22: fiii lui Israel au umblat în orice păcat pe care l-a făcut Ieroboam, fără nici o abatere,

80/129











23: până ce Domnul i-a lepădat pe Israeliţi de la faţa Sa – aşa cum grăise prin toţi profeţii, robii Săi –şi pe Israeliţi i-a strămutat din ţara lor în aceea a Asirienilor, unde se află şi azi.

24: Iar regele Asirienilor a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şii-a aşezat în cetăţile Samariei, în locul fiilor lui Israel; aceştia au moştenit Samaria şi s-au aşezat încetăţile ei.

„ Regele asirienilor se referă, probabil, la Sargon II (722-705 î. Hr.).♦ Cuta era o cetate antică din Babilonia

identificată azi cu Tell-Ibrahim, la nord-est de Babilon (Bagdad – n. n.). ♦ Ava ar putea fi localitatea Ahivazsituată pe râul Karuns, ce se varsă în Golful Persic. ♦ Sefarvaim (…) era probabil un oraş în Siria, eventualacelaşi cu localitatea Sibraim, de lângă Damasc, menţionată ulterior (Iezechiel 47, 16) (…). Alţi comentatoris-au gândit la o localitate de pe Eufrat, Sippar. ♦ în locul fiilor lui Israel : expresie generică; reiese însă dincele ce urmează că nu toţi israeliţii au fost strămutaţi, ci, mai degrabă, că s-a creat o populaţieamestecată”[16]. Coloniştii aduşi în Israel în această fază proveneau din: Babilon (= poarta zeilor), capitalaImperiului babilonian; Cuta (= ardere), cetate în babilonia, la nord-est de Babilon; Ava (= nimicireîntoarcere), oraş în Imperiul asirian (babilonian), la sud-vest de Homs; Hamat (= fortăreaţă), importantăaşezare hitită, la circa 193 kilometri nord de Damasc; Sefarvaim (= două cărţi), cetate asiriană.

În urma acestor deportări şi a străinilor aduşi în locul populaţiei dislocate, se va forma poporul

samarinean. „În anul 722 î. Hr., Regatul de nord sau Israel a fost desfiinţat în urma invaziei asirieneconduse de către regele Sargon. Mulţi locuitori au fost exterminaţi de către cuceritori, iar marea majoritate a populaţiei a fost deportată în Asiria, de unde nu se va mai întoarce niciodată. Puţini dintre israeliţi au fostlăsaţi în ţară. Pentru a repopula cetăţile şi satele rămase pustii, Sargon a adus aici prizonieri de război, păgâni din Babilon, Cutha, Avah, Emath, Sefarnaim (toate ţinuturi ale Orientului). Peste aceşti colonişti,Sargon a mai adus în 715 î. Hr. mai mulţi captivi arabi. Alte valuri de captivi din Babilon, Elam şi Persia s-au adăugat în timpul domniei regelui asirian Asarhadon (681 – 668). În sfârşit, unii dintre israeliţii deportaţiîn Asiria, după trecerea unei perioade de timp, reuşind să fugă, vor reveni şi ei în Samaria. Din amesteculacestor colonişti păgâni cu israeliţii din Samaria va lua naştere populaţia samariteană (…). Pe parcursutimpului, alţi noi veniţi, atât păgâni cât şi evrei (mai ales dintre cei expulzaţi de Ezdra şi Neemia pentru căau încheiat căsătorii cu femei păgâne) vor spori numărul samaritenilor. Dacă, din punct de vedere etnic

populaţia samariteană se prezintă ca un amestec de sânge evreiesc şi păgân, nu mai puţin similară estesituaţia şi când e vorba de credinţă sau religie. Şi aici găsim amestecate elemente din iudaism şi din păgânism. Samaritenii nu admiteau din Vechiul testament decât Pentateuhul, lucru firesc dacă ne gândim căei erau separaţi de comunitatea iudaică încă înainte de apariţia celorlalte scrieri ale Vechiului Testament. Ecredeau într-un Dumnezeu unic, respingând orice reprezentare sensibilă a Divinităţii. Excludeau, deasemenea, orice antropomorfisme în maniera lor de a vorbi despre Dumnezeu. Îl socoteau pe Moise ca profet şi respectau cu mare stricteţe poruncile Legii descoperite în Sinai. Acceptau existenţa îngerilor buni şrăi, a raiului şi iadului, a judecăţii sufletelor după moarte şi învierea de obşte. (…) Practicau circumciziuneaa opta zi după naşterea copilului şi admiteau a doua căsătorie, dacă din prima nu rezultaseră copii.Respingeau categoric a treia căsătorie şi erau circumspecţi în ce priveşte divorţul. Toate dezvoltărileulterioare Legii lui Moise, care sunt specifice iudaismului, au fost refuzate de către samariteni. Locul unde

îşi oficiau cultul era muntele Garizim. Aici şi-au construit un templu, care a fost distrus în epocaMacabeilor, prin anul 128 î. Hr., de către Ioan Hircan I, fără ca să mai fi fost rezidit vreodată. MunteleGarizim a rămas însă pe mai departe loc sfânt pentru samariteni”[17].

„Babilonienii închipuiesc mândria, tălmăcindu-se prin fire confuză ( zăpăcită )[18]. Cuteii închipuiescslava deşartă, întrucât îşi mută cugetarea de la virtute la stearpa părere de sine. Căci numele lor tălmăcitînseamnă ieşire din acestea. Hamateii închipuiesc voinţa de a plăcea oamenilor. Căci Hamat se tălmăceştevederea celor din afară. Prin aceasta se împart darurile cele mai bogate acelora care cultivă virtutea în chipmincinos, pentru văzul oamenilor. În sfârşit, Aveii închipuiesc înşelăciunea făţărniciei. Căci se tălmăcesc şerpuitori. Ei scot din virtute pe cei ce-i ascultă, prin înşelăciune şi făţărnicie prietenoasă, aşa cum a făcut

81/129










şarpele dintâi cu Adam. Iar Salmanasar, care i-a strămutat pe aceştia în pământul lui Israil, se tălmăceşte celce robeşte de la spate, adică în chip ascuns şi neobservat; sau cel ce robeşte în lanţuri. Dar e vădit că acestaeste diavolul, care toate le face pe ascuns spre surparea firii omeneşti şi pe fiecare îl strânge în lanţurile propriilor păcate. Acesta a adus în pământul lui Israil, adică în deprinderea cunoştinţii şi a virtuţii, mândria,slava deşartă, voinţa de a plăcea oamenilor şi făţărnicia, împreunându-le cu cei ce se îndeletnicesc cuvirtutea şi cunoaşterea, ca să fure ostenelile celor ce se trudesc după bine, abătându-le cu viclenie spre altelucruri decât spre cauza supremă, scopul activităţii lor”[19].

25: Dar fiindcă la începutul vieţuirii lor acolo ei nu se temeau de Domnul, de aceea Domnul a trimisasupra lor lei care-i ucideau pe unii dintre ei.

„Pe coastele Asiei Mici şi în Palestina exista o specie de lei asemănătoare cu cea a leilorafricani”[20].

26: Atunci s-a spus regelui Asiriei, zicând: „Neamurile pe care tu le-ai strămutat şi pe care le-ai aşezatprin cetăţile Samariei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări; de aceea El a trimis leii asupra lor şiiată, aceia îi omoară pentru că ei nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări”.

27: Iar regele Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteţi acolo pe unul din preoţii pe care i-aţi adus de

acolo, ca să se ducă şi să trăiască acolo şi să-i înveţe legea Dumnezeului acelei ţări”.

28: Şi l-au adus pe unul din preoţii pe care-i strămutaseră în Samaria, iar el s-a aşezat la Betel şi i-a învăţatcum să se teamă de Domnul.

„Înţelegem din solicitările locuitorilor că nu toţi israeliţii fuseseră deportaţi, dar că puţinii rămaşi,amestecaţi cu nou-veniţii babilonieni, uitaseră practicile de cult iahviste”[21]. „Pasajul (24-28) oferă oimagine simplificată despre deportarea populaţiei din Regatul de Nord şi repopularea lui. De fapt, au fostmai multe colonizări succesive”[22].

29: Dar neamurile şi-au făcut, fiecare, dumnezeii lor şi i-au aşezat în capiştile de pe înălţimi, pe care lefăcuseră Samarinenii; fiecare neam în cetăţile pe care le locuia:

„Aici apare pentru prima oară numele Samarinenilor ca populaţie ce trăia în centrul şi nordul ţării,aşa cum va fi numită şi în vremea Noului Testament”[23].

30: oamenii din Babilon şi l-au făcut pe Sucot-Benot, cei din Cuta şi l-au făcut pe Nergal, cei dinHamat şi-au făcut-o pe Aşima,

„Sucot-Benot , colibele fetelor ar putea fi o aluzie la prostituţia sacră sau la adorarea unor zeităţifeminine, ca Banitu (epitet al lui Iştar), dar s-ar putea referi şi la Sikkuth, numele unei divinităţi astrale (cf.Amos 5, 26). ♦ Nergal , Domnul Marii Cetăţi, zeitate babiloniană adorată în Kuthu, ca stăpân al lumiisubpământene. Leii trimişi de Iahve au fost puşi în legătură cu animalul cultic al acestei divinităţi. Iniţial Nergal era un zeu aerian care întruchipa arşiţa soarelui, aducătoare de molime. Ulterior, a fost identificat cuMarte. Numele divinităţii apare sub forma unui compus în numele unor suverani şi oficialităţi babiloniene(…).♦ Aşima (…) nu este cunoscut în afara Vechiului Testament. Totuşi, unii l-au apropiat de Semios, zeulsirian”[24]. Pentru Sucot-Benot s-au mai propus şi alte soluţii; între acestea, s-a presupus că Sukkoth Benoth ar fi forma ebraică a cuvintelor asiriene Sakkuth Binuti (= judecătorul suprem al universului)Oricum, sub acest nume pare că aici e desemnat un idol. Nergal (= leu; soare) era zeul soarelui la babilonieni. Aşima (= cer; ţap) era o divinitate adorată în Hamat.

82/129
















31: cei din Ava şi-au făcut pe Nivhaz şi Tartac, iar cei din Sefarvaim îşi ardeau fiii şi fiicele în cinstealui Adramelec şi Anamelec, zeii Sefarvaimilor.

„Tartac (…), zeitate despre care Talmudul Babilonian (Sanhedrin 63b) susţine că ar fi fost venerată subchip de măgar. ♦ şi-au ars fiii în foc: aici este vorba despre un ritual propriu-zis de aducere de jertfe umane.♦ Numele Adramelec pune în continuare probleme. Unii l-au interpretat ca ’DDR MLK , Regele (Molec) este puternic (…).♦ Anamelec a fost pus în legătură cu zeul uranian accadian An(u). Astfel, numele acesteizeităţi s-ar traduce An este rege. An era cunoscut şi în textele ugaritice şi feniciene”[25]. Nivhaz (= profet

Domnul întunericului) şi Tartac (= prinţul întunericului) erau numele unor idoli, desemnând zeităţi desprecare nu ştim prea multe; Adramelec (= zeul Adar este rege) – zeu solar – şi Anamelec (= zeul Anu este rege) – zeu uranian – erau divinităţi cărora li se aduceau şi jertfe de copii.

32: Ei se temeau de Domnul, dar şi-au aşezat urâciunile în capiştile de pe înălţimi, pe care şi le-aufăcut în Samaria, fiecare neam în cetăţile pe care le locuia; se temeau de Domnul şi şi-au făcut dintreei preoţi pentru înălţimi, iar aceştia aduceau pentru ei jertfe în capiştile de pe înălţimi;

„ Frica de Domnul (adică de Iahve, Dumnezeul lui Israel) era acel minimum elementar pe careimigranţii păgâni şi l-au însuşit, dar fără să-l depăşească”[26].

33: şi de Domnul se temeau, şi dumnezeilor lor le slujeau după obiceiul popoarelor din mijlocul cărorafuseseră aduşi.

34: Până-n ziua de azi, ei fac în felul lor: se tem [de Domnul] şi fac după obiceiurile lor cele vechi;rânduielile şi judecăţile lor nu şi le fac după legea şi după poruncile pe care Domnul le-a poruncit fiilor luiIacob – cel pe care l-a numit Israel -

Până-n ziua de azi, „adică, până la data redactării ebraice a IV Regi, în perioada exilicătimpurie”[27].

35: atunci când a făcut cu ei legământ şi le-a poruncit, zicând: „Să nu vă temeţi de dumnezei străininici să vă închinaţi lor, nici să le slujiţi şi nici să le aduceţi jertfe,

36: ci numai Domnului, Cel ce cu putere mare şi cu braţ înalt v-a scos din ţara Egiptului; de El să vătemeţi, Lui să vă închinaţi şi Lui să-i aduceţi jertfe;

37: fără-ncetare să păziţi rânduielile şi judecăţile şi legea şi poruncile pe care pentru voi le-a scris casă le pliniţi; şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei;

38: şi nici legământul pe care El l-a făcut cu voi să nu-l uitaţi; şi să nu vă temeţi de alţi dumnezei,

39: căci numai de Domnul, Dumnezeul vostru, trebuie să vă temeţi, şi El vă va scoate din mânatuturor vrăjmaşilor voştri;

40: şi să nu vă potriviţi cu obiceiurile pe care ei le urmează!”

41: Aşa că neamurile acestea se temeau de Domnul şi slujeau idolilor lor; ba şi copiii lor şi copiiicopiilor lor, până-n ziua de astăzi, fac aşa cum au făcut părinţii lor.

Capitolul descrie mai ales atmosfera religioasă, marcată de un sincretism de netolerat din punct de vedere

iudaic, dar uşor de înţeles, de după aducerea masivă de colonişti străini în Regatul de nord. Adăugăm aici

83/129










şi un articol despre sfârşitul Regatului de nord, deşi despre acesta şi căderea Samariei se va vorbi şi în

capitolul următor (vv. 9-12):

„Sfârşitul regatului din Samaria. La moartea lui Ieroboam II (750), regatul Israel intră într-o perioadă deinstabilitate politică (cf. Osea 8, 3-4, 7), care a făcut din el o pradă uşoară pentru expansionismul asirian.Într-adevăr, domnia lui [Tiglatfalasar III] (744-727) marchează reînnoirea imperialismului asirian, care va

transforma toate regatele din Siria-Palestina în regate vasale sau în provincii. Şalum, care îl asasinase pe fiullui Ieroboam II, Zaharia, a fost curând înlocuit de către Menahem (cca. 750-741), care a trebuit să plăteascăun tribut greu regelui Asiriei. Această supunere, care ducea la perceperea unui impozit excepţional, a fostnepopulară, iar fiul lui Menahem, Pecahia, a fost curând asasinat de către scutierul său Pecah, care,împreună cu Raţon din Damasc, conducea o coaliţie antiasiriană. Deoarece regele din Iuda, Iotam, refuza săia parte la această coaliţie, Raţon şi Pecah porniră asupra Ierusalimului, spre a impune acolo un pretendentantiasirian, fiul lui Tabeel (Isaia 7, 6). Acest război siro-efraimit era cât pe ce să reuşească: Iuda eraîncercuit de către coalizaţii care cuprindeau şi Filistia şi Edomul (16, 6), iar regele său Iotam muri tocmai înacest moment. În această situaţie disperată, tânărul Ahaz apelă la [Tiglatfalasar III] (16, 7), care acceptă bucuros tributul lui Ahaz, nimici regatul din Damasc (733), cuceri provinciile israelite Meghido şi Dor şisusţinu la Samaria lovitura de stat pro-asiriană a lui Osea, care a trebuit să plătească şi el un mare tribut. La

moartea lui [Tiglatfalasar III], Osea nu şi-a mai plătit tributul. Atunci Salmanasar V şi-a adus armata săasedieze Samaria, cucerind-o după un asediu de doi ani, în 722. Potrivit analelor asiriene, 27 290 locuitorau fost deportaţi în Mesopotamia, iar în noua provincie Samaria au fost aduşi deportaţi din alte provinciiasiriene (17, 24). Această regiune, care stă la originea tradiţiei ebraice samaritane, a trecut pe rând pe subdominaţie asiriană, neo-babiloneană, persană, elenistică şi romană, fără a-şi mai recăpăta vreodatăindependenţa, iar informaţiile asupra istoriei sale ulterioare rămân foarte limitate. Un anumit număr deisraeliţi s-au refugiat în Iuda, în special la Ierusalim, care a cunoscut atunci o importantă dezvoltaredemografică”[28].

[1] SEP 2, p. 587

[2] SEP 2, p. 587

[3] BBVA, p. 434

[4] SEP 2, p. 587

[5] EA, p. 308

[6] SEP 2, p. 587

[7] BBVA, p. 435

[8] AB, p. 98

[9] SEP 2, p. 588

[10] EA, p. 237

[11] Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, IV, 8

84/129




























[12] BBVA, p. 435

[13] BBVA, p. 435

[14] SEP 2, p. 589

[15] SEP 2, p. 589

[16] SEP 2, p. 590

[17] AB, pp. 339-340

[18] Se apropie numele Babilon de ebraicul babel (= confuzie; amestecare).

[19] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 56

[20] SEP 2, p. 590

[21] SEP 2, p. 590

[22] SEP 2, p. 589

[23] BBVA, p. 436

[24] SEP 2, pp. 590-591. BBVA vede în Aşima un feminin; gr. Asimath.

[25] SEP 2, p. 591

[26] BBVA, p. 436

[27] SEP 2, p. 591

[28] DEI, p. 883

CAP. 18 – Iezechia, rege peste Iuda. Cucerirea Samariei şi sfârşitul regatului de nord. Primele invaziiale lui Senaherib asupra Ierusalimului.

1: În cel de al treilea an al domniei lui Osea, fiul lui Ela, regele lui Israel, peste Iuda a devenit regeIezechia, fiul lui Ahaz.

2: Douăzeci şi cinci de ani avea când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzecişi nouă de ani. Mama sa se numea Abia, şi era fiica lui Zaharia.

Mama lui Iezechia se numea Abia (= Domnul este tată) şi era fiica lui Zaharia (= Domnul Şi-a adusaminte). „Cronologia domniei lui Iezechia este controversată. Se presupune că Iezechia a fostasociat la domnie de către Ahaz, în anul al treilea al domniei lui Osea, în Samaria, adică 729 î. HrVersetul următor se referă la cei douăzeci şi nouă de ani de domnie ai lui Iezechia ca monarh unical lui Iuda: 716-687 î. Hr.”[1].

85/129







































3: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse David, părintele său;

4: el a desfiinţat înălţimile şi a sfărâmat toţi stâlpii şi a nimicit tufişurile, precum şi şarpele de aramăpe care-l făcuse Moise, pentru că, până la vremea aceea fiii lui Israel îi aduceau arderi de tămâie; el l-a numit Nehuştan.

„Şarpele de aramă pe care l-a făcut Moise în deşert la porunca Domnului ajunsese un obiect deidolatrie. Gestul lui Iezechia de a distruge şarpele se înscrie în seria marilor reforme religioase ale regelui

La popoarele învecinate, cultul şerpilor de aramă era răspândit, aşa cum dovedesc şi descoperirilearheologice. Şerpi similari cu cel distrus de Iezechia s-au găsit la Ghezer, Haţor şi Timna” [2]. „Făcut şridicat din porunca Domnului, şarpele de aramă avusese, la vremea lui, un rol benefic, vindecător (Numer21, 8-9); în timp însă, datorită formei şi materiei sale, fusese asimilat unui idol, ceea ce a atras atenţiamarelui reformator religios şi moral care a fost regele Iezechia (716-687). Cât despre Nehuştan, acest numeînseamnă lucru de aramă : semn de dispreţ”[3].

5: El s-a încrezut în Domnul, Dumnezeul lui Israel; ca el n-a mai fost altul între regii lui Iuda, nici înainte, şi nici după;

„De un elogiu similar se va bucura şi Iosia (23, 25)”[4].

6: că s-a lipit de Domnul şi nu s-a abătut de la El şi I-a păzit poruncile, cele pe care i le poruncise luMoise.

7: Şi Domnul era cu el; şi înţelept era în tot ce făcea; şi s-a răzvrătit de sub mâna regelui Asiriei şi nui-a mai slujit.

„Răzvrătirea lui Iezechia a constat, probabil, în oprirea plăţii tributului către regele Asiriei. Politicade independenţă pe care a practicat-o Iezechia contrastează puternic cu cea de supunere totală a tatălui săuAhaz”[5].

8: El i-a bătut pe Filisteni, până la Gaza şi pân-la hotarele ei, de la turnul de pază pân-la cetatea ceatare.

„Campania de recucerire a teritoriilor de la filisteni s-a desfăşurat, probabil, simultan cu oprirea plăţiitributului către regele Asiriei. Contrastul cu domnia lui Ahaz persistă: pierderile teritoriale suferite de acestaîn faţa filistenilor (II Paralipomene 28, 18) sunt reparate acum radical de fiul său”[6]. Gaza (= puternic) eracea mai sudică dintre cele cinci principale cetăţi filistene. Filistenii „ocupau o fâşie de pământ ce seîntindea pe malul sud-estic al Mediteranei, între Iope şi Gaza, şi formau o pentarhie din oraşele AşdodAscalon, Ecron, Gat şi Gaza. Din mărturiile Vechiului Testament aflăm că ei au emigrat de pe coasta sudicăa Asiei Mici, din insulele Mării Egee şi mai ales din insula Creta (Caftor), împinşi de către greci. Acest fapts-a întâmplat în parte în vremea patriarhilor, deoarece încă Avraam şi Isaac au avut relaţii cu regele filistean

Abimelec[7], iar în parte pe timpul lui Moise. Pe parcursul vremii, filistenii nu s-au mulţumit însă numai cuteritoriul ocupat iniţial, ci s-au întins mereu înspre nord şi răsărit. În sec. XI î. Hr. ei au cucerit aproapeîntreg Canaanul şi oprimau triburile israelite. David este acela care a repurtat primele victorii împotriva lor(II Regi 5,17 ş. u.; 8,1). Cu timpul, filistenii şi-au schimbat propria limbă şi au suferit influenţe decisive din partea semiţilor, în special a amoniţilor. Zeii lor, Dagon şi Astarta, sunt zei amoniţi”[8].

„Următoarele patru versete (9-12) repetă, cu unele aproximaţii, relatarea din 17,3-6”[9]:

86/129






















teritoriale în urma invaziei asiriene, Iezechia consimte la plata tributului într-o primă fază. Ceea ce însă nuimplica şi capitularea Ierusalimului”[16].

17: Regele Asiriei a trimis din Lachiş pe Tartan, pe Rabsaris şi pe Rabşache spre regele Iezechia, cu omare oaste împotriva Ierusalimului. Aceştia s-au ridicat şi au venit la Ierusalim şi s-au oprit lângăscocul lacului de sus, pe drumul către ţarina nălbitorului.

Tartan, Rabsaris, Rabşache: „De fapt, acestea nu erau nume proprii, de persoane, ci denumirile rangurilor

pe care cei trei le aveau la curtea şi în oastea regelui”[17]. „Tartan este la origine un substantiv comunasirian transliterat: termenul turtanu îl desemna pe primul demnitar asirian după rege. ♦ Rabsaris (…) estetranscrierea aproximativă a ebraicului rabh-saris, care transcrie, la rândul său, babilonianul rab sa resicăpetenie a eunucilor , funcţie deţinută de un înalt demnitar al palatului suveranului asirian (…). ♦ Rabşache(…) este transliterarea asirianului rabsaqe, termen care denumeşte o funcţie militară înaltă în statul asirianDeşi la un moment dat termenul a fost interpretat ca mare (rab) paharnic (asir. saqe/ebr. maşqeh), astăzi seştie că saqu înseamnă, în babiloniană, a fi înalt ”[18].

18: Şi strigându-l aceia pe Iezechia, au ieşit Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, Şebnagrămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf.

Demnitarii care au răspuns delegaţiei asiriene: Eliachim (= Dumnezeu dă statornicie), fiul lu Hilchia (= Domnul este partea mea de moştenire), Şebna (= tinereţe; putere) şi Ioah (= Domnul este frate)fiul lui Asaf (= adunător).

„În cele ce urmează (vv. 19-35) Rabşache vădeşte nu numai trufie, dar şi arta de a-şi demobilizamoral adversarii; se vede şi faptul că era la curent cu reforma religioasă a lui Iezechia, dar şi cu credinţa căel, invadatorul, este un instrument al lui Iahve (Domnul)”[19].

19: Şi le-a zis Rabşache: „Spuneţi-i acum lui Iezechia: Acestea zice regele, marele rege al Asirienilor: Ce felde nădejde este aceea pe care tu te reazemi?

20: Tu ai spus (dar acestea erau vorbe goale): Am sfat şi putere să duc un război!… Acum, pe cine te bizuitu, de te-ai răzvrătit împotriva mea?

21: Iată, acum tu ţi-ai pus nădejdea în Egipt, în acest toiag de trestie frântă care, de se va rezema cineva înel, îi va intra prin mână şi i-o va găuri; aşa e Faraon, regele Egiptului, şi toţi cei ce se încred în el.

22: Iar dacă-mi veţi zice: – Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!, oare nu El e AcelaCăruia însuşi Iezechia i-a stricat înălţimile şi altarele, zicând către Iuda şi Ierusalim: Numai în faţaacestui jertfelnic din Ierusalim vă veţi închina?

23: Acum, fă un legământ cu domnul meu, regele Asirienilor, şi-ţi voi da două mii de cai, dacă tu vei fi în stare să urci pe ei tot atâţia călăreţi…

Aluzie la subţirimea oştirii iudeilor.

24: Cum vei putea tu să faci faţă chiar unui singur satrap, cel din urmă dintre slugile domnului meu?Ai cumva nădejde în Egipt pentru care de luptă şi călăreţi?

„Înaltul sol asirian vorbeşte explicit despre alianţa lui Iuda cu Egiptul”[20].

88/129













25: Şi acum: Credeţi voi că fără Domnul ne-am ridicat noi împotriva acestui loc ca să-l nimicim?Domnul este Cel ce mi-a zis: – Mergi împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!”

26: Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, şi Şebna şi Ioah au zis către Rabşache: „Vorbeşte-le robilor tăi înlimba siriană, căci noi o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba ebraică; o faci oare ca să vorbeşti în auzuloamenilor de pe zid?

„ Limba siriană (mai exact, siriaca): dialect al limbii aramaice, folosit mai ales de cărturari. La

rândul ei, aramaica, originară din Mesopotamia şi răspândită în întregul Orient creştin, devenise a doualimbă oficială a diplomaţiei orientale. În vremea lui Iezechia, aramaica era cunoscută numai de către maridregători ai regatului. Mai târziu însă, după ce ebraica clasică a început să se numere printre limbile moarte,ea va deveni limba poporului; în ea vor vorbi Domnul Iisus şi Apostolii Săi”[21].

27: Iar Rabşache le-a zis: „Credeţi cumva că la stăpânul vostru sau la voi m-a trimis domnul meu săspun aceste cuvinte? Nu m-a trimis oare la oamenii care stau pe zid, pentru ca ei împreună cu voi să-şi mănânce scârna şi să-şi bea udul?”

28: Şi a stat Rabşache în picioare şi a strigat în limba ebraică, zicând: „Ascultaţi cuvintele marelurege al Asirienilor:

29: Acestea zice regele: Să nu vă amăgească Iezechia cu vorbe, căci el nu va fi în stare să vă scape dinmâna mea.

30: Şi să nu vă facă Iezechia să vă puneţi nădejdea în Domnul, zicând: Domnul, negreşit, vă va scăpa;această cetate nu va fi dată în mâna regelui Asirienilor!…

31: Nu-l ascultaţi pe Iezechia! Căci acestea zice regele Asirienilor: Împăcaţi-vă cu mine şi veniţi lamine, şi fiecare om va bea din viţa lui de vie şi va mânca din smochinul său şi va bea apă din propriasa fântână

32: până când vin eu şi vă voi strămuta într-o ţară care-i asemenea ţării voastre, o ţară de grâu şi devin, de pâine şi de vii, o ţară de untdelemn şi miere, unde voi veţi trăi şi nu veţi muri. Şi nu-l ascultaţipe Iezechia, fiindcă el vă amăgeşte zicând: Domnul vă va scăpa!…

Rabşache „făgăduieşte desfătările şi plăcerile procurate de vie şi de smochini, dar mai adaugă: Şiveţi bea apa fântânii voastre. (…) Via şi smochinul sunt tipul desfătării şi dezmembrării ce ne vin din afară,arătând totodată în mod fin vremelnicia şi veştejirea grabnică a lucrurilor din lume şi, împreună cu aceasta,amestecul de dulceaţă şi de întuneric din ele. Căci toată dezmierdarea lumească e dulce la împărtăşireamomentană, dar întunecă foarte şi îmbată cumplit pe cel ce a primit-o. Iar fântâna e chip al pornirilor spre plăcere sădite în noi. Căci acestea nu pătrund din afară, ca acelea, ci izvorăsc în noi, ţâşnind din trupulînsuşi. Împărtăşirea liberă şi folosirea largă de toate aceste plăceri, din noi şi din afară, ne-o făgăduiesc

puterile rele dacă, părăsind înfrânarea ca pe o cetate sfântă şi neclătinată, vom merge la împăratuBabilonului, care e tipul Satanei. Deci Rabşache a făgăduit celor ce vor veni la babilonieni că le va îngăduişi le va da plăcerea prezentă. Aceia însă nu s-au lăsat înduplecaţi, cugetând cu dreptate că voinţei de a alegecele lumeşti îi urmează numaidecât căderea în robia fără voie şi în treapta prizonierilor”[22].

33: A putut oare vreunul din dumnezeii neamurilor să-şi scape ţara din mâna regelui Asirienilor?

34: Unde e dumnezeul Hamatului sau al Arpadului? unde e dumnezeul Sefarvaimului, al Inei sau alHevei? şi unde sunt dumnezeii Samariei? fost-au ei în stare să scape Samaria din mâna mea?

89/129







Arpad (= lumina deşteptării), cetate apropiată de Hamat, la circa 21 kilometri nord de Alep; Ina sau Iva (=cătun) – tot o cetate, probabil aceeaşi cu Ava de la 17, 24; Heva sau Hena (= ţara de jos) este, probabil,cetatea Anah, pe malul Eufratului.

35: Care din dumnezeii acestor ţări şi-a scăpat ţara din mâna mea, pentru ca Domnul să scape dinmâna mea Ierusalimul?”

36: Iar ei au tăcut şi nimeni nu i-a răspuns măcar o vorbă, fiindcă regele poruncise ca nimeni să nu-

răspundă.

37: Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, şi Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul luiAsaf, au venit la Iezechia, avându-şi hainele sfâşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.

Cele începute aici vor continua în capitolul următor.

[1] SEP 2, p. 592

[2] SEP 2, p. 592[3] BBVA, p. 436

[4] SEP 2, p. 592

[5] SEP 2, p. 592

[6] SEP 2, pp. 592-593

[7] Sau, mai exact, cu regii filisteni din epoca lor, numiţi, generic, Abimelec.

[8] AB, p. 106

[9] BBVA, p. 437

[10] SEP 2, p. 593

[11] BBVA, p. 437

[12] SEP 2, p593

[13] BBVA, p. 437

[14] BBVA, p. 437

[15] BBVA, p. 437

[16] SEP 2, p. 593

90/129



































[17] BBVA, p. 437

[18] SEP 2, p. 594

[19] BBVA, p. 437

[20] SEP 2, p. 594

[21] BBVA, p. 438

[22] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr , I

CAP. 19 – Urmarea istorisirii. Înfrângerea, prin rugăciune, a lui Senaherib.

1: Şi a fost că dacă regele Iezechia a auzit acestea, şi-a sfâşiat hainele şi s-a îmbrăcat în sac şi s-a dus în templul Domnului.

„Cele trei gesturi ale regelui aveau, în protocolul iudaic, un sens precis: sfâşierea hainelor era semnulororii la auzirea unei blasfemii, îmbrăcarea în pânză de sac marca zbuciumul unui suflet aflat la marerestrişte şi intrarea în Templu indica evlavia şi smerenia regelui înaintea lui Dumnezeu”[1].

2: Şi i-a trimis pe Eliachim, căpetenia curţii domneşti, pe Şebna grămăticul şi pe bătrânii preoţilor, îmbrăcaţi în sac, la Isaia profetul, fiul lui Amos.

„Isaia, care-şi începuse mandatul profetic cu patruzeci de ani în urmă, se afla acum, încărcat defaimă, spre sfârşitul vieţii”[2]. Isaia (= Domnul mântuieşte), fiul lui Amos (= puternic; curajos)[3], esteautorul cărţii biblice omonime.

3: Aceştia i-au zis: „Aşa grăieşte Iezechia: – Ziua de azi e o zi de necaz, de certare şi de mânie: copiistau să se nască, dar mama n-are putere.

Metafora chinurilor naşterii „se referă la imposibilitatea la care ajunsese regatul lui Iuda de a seelibera, fără un miracol”[4].

4: Poate că Domnul, Dumnezeul tău, va auzi cuvintele lui Rabşache, pe care regele Asirienilorstăpânul său, l-a trimis să-L ocărască pe Dumnezeul-Cel-Viu, şi anume să-L ocărască chiar cu vorbelepe care Domnul, Dumnezeul tău, le-a auzit; aşadar, roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentruaceştia care au rămas.

„Expresia: Dumnezeul tău nu înseamnă că Isaia ar avea alt Dumnezeu decât regele şi trimişii săi, ci că profetul, prin mandatul său, se află într-o relaţie specială cu Domnul”[5]. „ Dumnezeul cel Viu: gr. theoszon este expresia care Îl diferenţiază pe Iahve, adevăratul Dumnezeu, de toate zeităţile false invocate deRabşache”[6]. „Cei care au mai rămas: cei ce se mai aflau în Ierusalim după deportarea, în 701, a nu mai puţin de 200.000 de robi”[7].

5: Aşa că servii regelui Iezechia au venit la Isaia.

91/129
































6: Iar Isaia le-a zis: „Aşa să-i spuneţi domnului vostru: Aşa grăieşte Domnul: Să nu te temi decuvintele pe care le-ai auzit, cu care M-au ocărât slugile regelui Asirienilor.

7: Iată, Eu voi trimite într-însul un duh şi va auzi o veste şi se va întoarce în ţara sa; şi acolo, înpropria lui ţară, îl voi lovi Eu cu sabia”.

„Cele trei lucruri profeţite de Isaia se vor împlini întocmai în scurtă vreme: vestea (19, 9), retragerea(19, 35-36), moartea de sabie a suveranului asirian (19, 37)”[8].

8: Aşa că Rabşache s-a întors şi l-a găsit pe regele Asiriei războindu-se împotriva Libnei – căci auzisecă acesta a plecat din Lachiş

„Nu este clar dacă, între timp, Senaherib a cucerit cetatea Lachiş. În orice caz, şi-a mutat cartierulgeneral la învecinata Libna”[9]. Libna (= albeaţă): „cetate în Iudeea, aproape de hotarul Filistenilor (altadecât locul de popas al Israeliţilor în pustie, menţionat cu acest nume în Numeri 33, 20-21)”[10].

9: de îndată ce a auzit despre Tirhaca, regele Etiopienilor, spunându-se: „Iată, vine să te izbească”.

Tirhaca (= înălţat) „a fost identificat cu faraonul Taharca, din dinastia a douăzeci şi cincea. A domnit

efectiv între 690 şi 664 î. Hr. La data invaziei lui Senaherib (701 î. Hr.), Taharca va fi fost numaiconducătorul forţelor egiptene pe care suveranul asirian le-a înfrânt la Elteche, în Palestina, aşa cum atestăsursele asiriene. S-a înaintat însă şi ipoteza unei a doua invazii a lui Senaherib în Palestina, la începutuldomniei lui Taharca (cca 699 î. Hr.), pe care istoriograful (…) o va fi tratat nediferenţiat de prima campaniedin 701 î. Hr., dar această ipoteză nu este susţinută de nici o altă sursă”[11].

10: „Aşa îi veţi grăi lui Iezechia, regele lui Iuda: – Să nu te amăgească Dumnezeul tău, în care te încrezi, spunând: Ierusalimul nu va fi dat în mâna regelui Asirienilor!…

11: Oare tu n-ai auzit despre tot ceea ce regii Asirienilor au făcut în toate ţările, cum le-au nimicit?Iar tu crezi c-ai să scapi?

12: Oare dumnezeii neamurilor pe care părinţii mei le-au nimicit fost-au în stare să scape Gozanul şiHaranul şi Reţeful şi pe fiii lui Eden care erau în Telasar?

Gozan (= refugiu), cetate pe râul Habor; Haran (= drum; caravană) – cetate mesopotamiană la circa 386kilometri nord-est de Ninive; Reţef (= cărbune) – e vorba de cetatea Rasappa, la câţiva kilometri depărtarede Eufrat, pe malul vestic; Eden (= stepă; desfătare) – nu e clar cine sunt fiii lui; Telasar (= colina lui Asur) – cetate pe Eufratul de Sus.

13: Unde e regele Hamatului? unde e regele Arpadului? şi unde-i regele cetăţii Sefarvaim, al Inei şi alHevei?…”.

Aceste cetăţi au mai fost amintite, la cap. 18.

14: Iar Iezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o; şi s-a suit în templul Domnului; şi acolo, înaintea Domnului, a deschis-o

15: şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Cel ce şezi pe heruvimi, doar Tu eşti Dumnezeu întoate împărăţiile pământului; Tu eşti Cel ce ai făcut cerul şi pământul.

92/129












16: Pleacă-Ţi, Doamne, auzul şi ia aminte; deschide-Ţi, Doamne, ochii şi vezi; şi auzi cuvintele luSenaherib, pe care le-a trimis ca să-L ocărască pe Dumnezeul-Cel-Viu.

17: Că, într-adevăr, Doamne, regii Asirienilor au pustiit neamurile

18: şi pe dumnezeii lor i-au aruncat în foc; pentru că aceia nu sunt dumnezei, ci lucru de mâiniomeneşti, din lemn şi din piatră; şi i-au nimicit.

19: Dar acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâinile lor, pentru ca fiece împărăţie de pepământ să aibă cunoştinţă că Tu singur eşti Dumnezeu!”

20: Iar Isaia, fiul lui Amos, a trimis la Iezechia şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul puterilor,Dumnezeul lui Israel: Am auzit rugăciunea cu care Mi te-ai rugat asupra lui Senaherib, regeleAsirienilor.

„Profetul Isaia are o revelaţie cu mesaj întreit, semn că rugăciunea lui Ezechia din Templu a fostascultată: în primul rând, Domnul îl înfruntă pe Senaherib (22-28), apoi îi vorbeşte lui Ezechia şi îi vesteştecei trei ani de restrişte (29-31) şi, în al treilea rând, anunţă că Ierusalimul va scăpa nevătămat de furiaasirienilor (32-34)”[12].

21a: Acesta este cuvântul pe care Domnul l-a grăit despre el:

„Urmează un poem de mare frumuseţe, în care se recunoaşte stilul literar al lui Isaia. Dacă textul din Isaia37,22-35 prezintă unele (foarte puţine) diferenţe, ele i se datorează, desigur, autorului”[13]:

21b: Fiica fecioară a Sionului te-a dispreţuit

şi te-a batjocorit

fiica Ierusalimului şi-a râs de tine dând din cap.

„ Fecioara, fiica Sionului: expresie simbolică (uneori reluată, în paralelism poetic, prin fiica Ierusalimului), des întâlnită în literatura profetică, desemnând rămăşiţa poporului ales”[14]. Sion (= stâncă)desemnează aici, ca şi în alte locuri biblice, întregul Ierusalim.

22: Pe Cine-ai ocărât tu şi L-ai întărâtat?

Împotriva Cui ţi-ai înălţat tu glasul

şi ţi-ai ridicat ochii spre înălţimi?:

Împotriva Sfântului lui Israel.

23: Că prin soli L-ai ocărât pe Domnul,

fiindc-ai zis:

«Cu mulţimea carelor de luptă

m-am ridicat eu pe înălţimea munţilor

93/129









şi pe coamele Libanului

şi i-am tăiat vârfurile cedrilor

şi mândreţea chiparoşilor

şi am intrat până-n inima codrului,

a codrului Carmelului

24: şi m-am răcorit bând ape străine,

şi cu urma piciorului meu am secat toate râurile-ntre maluri”.

25: N-ai auzit tu oare de aceste lucruri

pe care din vechime le-am făcut?

Din vremuri de demult am rânduit,

dar doar acum Mi-am arătat Eu planul

ca tu să pustieşti

cetăţile-n puternicia lor.

26: Celor ce locuiau în cetăţi întărite

le-am slăbit mâinile,

iar ei s-au veştejit;

ca iarba uscată pe acoperişuri au devenit,

cum e troscotul s-au făcut.

27: Dar acum îţi cunosc şederea

şi ieşirea şi intrarea

şi mânia

cu care-mpotriva Mea te-ai mâniat.

„Planul descris de Domnul, prin Isaia, ca aparţinând lui Senaherib, concordă cu traseul pe care acestaîl va parcurge în campania din 701 î. Hr.”[15].

28: De vreme ce-mpotriva Mea te-ai mâniat

şi cu trufia Mi-ai atins auzul,

94/129





belciugul Meu în nări am să ţi-l pun

şi-n buze îţi voi pune o zăbală

şi te-oi întoarce-n calea

pe care ai venit…

„Cu toate că Senaherib a fost, fără s-o ştie, instrumentul lui Dumnezeu, trufia lui va fi, la rându-i pedepsită”[16].

29: Şi acesta-ţi va fi semnul:

În anu-acesta vei mânca ce-ai strâns;

în anu-al doilea, ce răsare;

în anu-al treilea semănaţi şi seceraţi

şi sădiţi vii şi poama le-o mâncaţi.

„Semnul restaurării: perioada lipsurilor cumplite va fi urmată de o alta, a belşugului, siguranţei şimântuirii. (De aici, profetul i se adresează lui Iezechia)”[17].

30: Vor creşte cei rămaşi în Iuda

şi-şi vor înfige rădăcini în jos

şi roadă vor purta în sus;

31: că din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă

şi din muntele Sion vor fi cei mântuiţi;

râvna Domnului puterilor va face acestea.

„ Rămăşiţa lui Israel (idee care-şi va deschide în literatura biblică un drum glorios – până la Pavel) seva alcătui nu numai din Israeliţii supravieţuitori ai deportărilor, ci şi din cei rămaşi în centru, înIerusalim”[18].

32: De aceea, aşa grăieşte Domnul

despre regele Asirienilor:

Nu va intra el în cetatea aceasta

şi nici săgeată-n ea va repezi,

nici pavăză-mpotrivă-i va aduce

95/129










şi nici cu şanţ o va împresura;

33: ci pe drumul pe care a venit

pe acela se va întoarce

şi în cetatea aceasta nu va intra,

zice Domnul.

34: Eu voi ocroti cetatea aceasta

ca să o mântuiesc

de dragul Meu

şi-al robului Meu David”.

Variantă: Voi umbri această cetate şi o voi izbăvi. „ Adumbrire e un cuvânt care arată ajutor ceresc şocrotire, ca şi primirea unui dar din cer”[19].

„De multe ori, când nu găseşti în viaţa asta un drept, Dumnezeu poartă grijă de cei vii pentru virtuteacelor morţi şi strigă, zicând: Voi apăra cetatea aceasta pentru Mine şi pentru David, sluga Mea. Deşaceştia, spune Dumnezeu, nu merită să-i scap şi n-au nici o pricină de mântuire, dar pentru că Mi-i în fireaMea să iubesc pe oameni, pentru că sunt gata spre milă şi să-i scot din necazuri, voi face asta pentru Mine şi pentru sluga Mea, David! Şi cel care s-a mutat din viaţa aceasta mai înainte cu atâţia ani, acela este pricinăde mântuire celor pierduţi din pricina trândăviei lor. Ai văzut iubirea de oameni a Stăpânului? Ai văzut cumcinsteşte pe cei ce strălucesc prin fapte de virtute? Ai văzut că-i pune mai presus de toată mulţimeaoamenilor şi că-i arată mai vrednici ca toţi?”[20]. „Dumnezeu, când nu află oameni vii ca să aibăîndrăzneală şi să poată scoate din primejdii pe cei ce au greşit, aleargă către cei ce s-au săvârşit, iertând păcatele pentru aceia”[21]. „Ezechia, deşi era un bărbat virtuos şi credincios, totuşi nu a avut destulăîndrăznire, întemeiat pe faptele lui bune, să facă faţă primejdiei de război ce-l ameninţa. Dumnezeu a spuscă a scăpat pe Ezechia de această primejdie nu datorită faptelor lui bune, ci virtuţii părintelui său”[22].

35: Şi a fost că-n noaptea aceea a venit îngerul Domnului şi a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzecişi cinci de mii; când s-au sculat dimineaţa, iată că toate trupurile erau leşuri.

„Iosif Flaviu ( Antichităţi iudaice 10, 1, 5) afirmă că asirienii, în număr de o sută optzeci şi cinci de mii, aufost ucişi de o epidemie de ciumă, în prima noapte a atacului”[23].

Rugăciunea, „pe cei 185.000 de asirieni, i-a omorât într-o singură noapte cu o sabie nevăzută”[24].Istoria e folosită şi ca argument împotriva teoriilor ce susţin că ceasurile sunt hotărâtoare pentru oameni:„Când asirienii, împresurând sfânta cetate a Ierusalimului, voiau să o asedieze, conducătorul oastei lorRabşache, a încercat mai întâi să încovoaie mintea celor ce luptau în ea prin cuvinte amăgitoare, sau segândea să facă aceasta prin ameninţări. Dar fericitul Ezechia, care avea atunci cinstea regească, nu seîncrede în faptele ostăşeşti, ci aşteaptă de la Dumnezeul tuturor câştigarea victoriei şi cere ajutorul numai dela El, prin rugăciunea cea mai stăruitoare. Şi Dumnezeu Îşi apleacă îndată urechea spre acest drept şi haruurmează rugăciunilor lui. Căci a ieşit îngerul Domnului, după cum s-a scris, şi a ucis din tabăra celor de altneam o sută optzeci şi cinci de mii. Ce vei spune (…) faţă de acestea? Într-o singură noapte şi în aceeaşi orăşi vreme, asirianul a căzut, nimicit de mâna îngerului, şi s-a izbăvit mulţimea ierusalimitenilor, şi unii auajuns la sfârşitul lor, iar ceilalţi, la veselie şi bucurie. Unde este puterea orei? Cum s-au împărţit cele douăfeluri de oameni şi unora li s-a dat să se bucure, iar celorlalţi să moară în chip rău? Căci nu vei îndrăzni să o

96/129
















socoteşti (Ora) de două firi, sau de multe feluri, dacă nu aiurezi cu totul” [25]. Tot de aici, un text carecompară puterea sfinţilor îngeri cu aceea, aparentă, a îngerilor căzuţi: „Oricine are putere nu omoară cunălucirea, nici nu sperie prin zgomote, ci se foloseşte el însuşi de putere precum voieşte. Însă dracii,neputând nimic, joacă ca pe scenă, schimbându-şi chipurile şi speriind copiii, prin nălucirea zgomotelor şi prin înfăţişări prin care se dovedesc mai degrabă vrednici de dispreţuit, ca unii ce sunt neputincioşi. Căciîngerul adevărat, trimis de Domnul împotriva asirienilor, n-a avut nevoie de zgomote, nici de năluciri dinafară, nici de lovituri, nici de ciocănituri. Ci s-a folosit liniştit de puterea sa şi a omorât îndată o sută optzecişi cinci de mii. Iar dracii nu pot nimic, chiar dacă încearcă să înspăimânte prin năluciri”[26].

36: Iar Senaherib, regele Asirienilor, s-a ridicat şi a plecat şi s-a întors şi a locuit în Ninive.

„Senaherib a locuit la Ninive multă vreme după dezastrul din Palestina, dezastru pe care însă analeleasiriene nu îl pomenesc, conform obiceiului cronografiei orientale de a nu înregistra decât victoriilesuveranilor”[27]. Ninive (= locuinţă; aşezare) era capitala Imperiului asirian.

37: Şi-n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au uciscu sabia şi au fugit în ţara Araratului; iar în locul lui a domnit Asarhadon, fiul său.

„Septuaginta recensio Luciani are Asrah pentru numele divinităţii în templul căreia a fost ucisSenaherib, ceea ce i-a făcut pe comentatori să-l identifice pe misteriosul Nisroc cu Assur, zeul suprem alregatului asirian. O altă ipoteză îl apropia pe biblicul Nisroc de Nusku, una dintre ipostazele sub care eraadorat Marduk (…). ♦ Asasinarea lui Senaherib de către doi dintre fiii săi, Adramelec şi Şareţer (asiro- babilonian sar-usur), ultimul identificabil şi ca guvernator al cetăţii Marqasi, atestă stadiul înaintat al luptei pentru putere care se dădea între fiii suveranului. Nemulţumiţi probabil de desemnarea, în 687 î. Hr., a luiAsarhadon ca moştenitor unic al lui Senaherib, ceilalţi doi fii îşi asasinează tatăl şi se retrag în Armenia, pentru a scăpa de represalii”[28]. Nisroc (= vultur mare) pare o alterare a numelui Marduk. Adramelec (=zeul Adar este rege) şi Şareţer (= Domnul să-l apere pe împărat) îl ucid pe Senaherib şi fug în Ararat (=căruţa celor închinaţi), regiune muntoasă în nordul Asiriei. Tronul revine lui Asarhadon (= Asur a dăruit unfrate); acesta fusese fiul favorit al regelui Asiriei, deşi nu era primul său născut, după cum pare a rezulta şidin numele său.

„Când a izbucnit războiul persan[29] şi Ierusalimul ajunsese în primejdie de a fi nimicit din temeliicând apărătorii oraşului care stăteau pe ziduri tremurau, se temeau şi se clătinau ca la aşteptarea tunetului şia cutremurului care zguduie totul, împăratul Iezechia a pus înaintea multelor zeci de mii de ostaşi perşirugăciunile lui Isaia. Şi nu i-a fost înşelată nădejdea. Căci abia a ridicat profetul mâinile spre cer, şDumnezeu, prin săgeţi trimise din văzduh, a şi pus capăt războiului persan. Prin acest ajutor dat de sus,Dumnezeu i-a învăţat pe împăraţi să socotească pe slujitorii Săi mântuitori obşteşti ai pământului. Totodată,i-a mai învăţat pe împăraţi să respecte sfaturile drepţilor şi să asculte bunele lor îndemnuri atunci cânddrepţii îi roagă să facă vreo faptă bună şi iubitoare de Dumnezeu”[30].

[1] SEP 2, p. 596

[2] BBVA, p. 438

[3] În textul ebraic: Amoţ.

[4] SEP 2, p. 596

[5] BBVA, p. 438

[6] SEP 2, p. 596

97/129






























[7] BBVA, p. 438

[8] SEP 2, p. 596

[9] SEP 2, p. 596

[10] BBVA, p. 438

[11] SEP 2, pp. 596-597

[12] SEP 2, p. 597

[13] BBVA, p. 439

[14] SEP 2, p. 597

[15] SEP 2, p. 597

[16] BBVA, p. 439

[17] BBVA, p. 439

[18] BBVA, p. 439

[19] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, XVI, 2

[20] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XLII, 5

[21] Sf. Ioan Gură de Aur, Puţul , p. 500

[22] Sf. Ioan Gură de Aur, Apologia vieţii monahale, Către tatăl credincios, 20

[23] SEP 2, p. 598

[24] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre Rugăciunea Domnească , I

[25] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, V, 1

[26] Sf. Atanasie cel Mare, Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XXVIII

[27] SEP 2, p. 599

[28] SEP 2, p. 599

[29] În textul de faţă, prin perşi sunt înţeleşi asirienii.

[30] Sf. Ioan Gură de Aur, Comparaţie între împărat şi monah, 4

CAP. 20 – Boala şi vindecarea lui Iezechia. Solia lui Merodac Baladan.

98/129



















































1: În vremea aceea, Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şii-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Pune-ţi casa-n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi”.

„Episodul bolii lui Iezechia se petrece, după toate calculele, în al paisprezecelea an al domniei sale(de vreme ce a domnit cu totul douăzeci şi nouă şi, pe patul de moarte, Dumnezeu i-a mai dat încăcincisprezece ani de trăit, cf. 20, 6). Or, anul al paisprezecelea al domniei lui Iezechia este anul invaziei

asiriene (701 î. Hr.), deşi istoriograful plasează întâmplarea după campania lui Senaherib”[1].

2: Iar Iezechia s-a întors cu faţa la perete şi I s-a rugat Domnului, zicând:

3: „Adu-ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr – cu inimă plină – şi cum amfăcut eu ceea ce e bun în ochi Tăi!” Şi a plâns Iezechia cu plângere mare.

„Plânsul lui Iezechia are trei posibile explicaţii: spaima omului veterotestamentar înaintea morţii, provocată de statutul incert al vieţii de apoi, îngrijorarea legată de năruirea regatului în urma dispariţieisuveranului şi tristeţea iscată de nerespectarea promisiunii pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui David privind propăşirea urmaşilor acestuia”[2].

4: Şi-n timp ce Isaia se afla în curtea cea din mijloc, fost-a cuvântul Domnului către el, zicând:

„Isaia ajunsese abia în curtea din mijloc (ev ti avli ti mesi) a palatului regal. Semn al promptitudiniidivine”[3].

5: „Întoarce-te şi spune-i lui Iezechia, cârmuitorul poporului Meu: – Aşa grăieşte DomnulDumnezeul lui David, părintele tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că Eu tevoi face sănătos: în cea de a treia zi te vei sui în templul Domnului;

6: şi-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani. Şi te voi izbăvi – pe tine şi cetatea aceasta – din mâna

regelui Asirienilor; şi voi ocroti cetatea aceasta, de dragul Meu şi de dragul robului Meu David”.

„Dumnezeu îl însănătoşeşte pe Iezechia în numele legământului cu David”[4].

„Nu numai noi, oamenii de rând, alergăm la sfinţii monahi când suntem în nevoi, ci chiar împăraţii,la vremuri de grea cumpănă, aleargă la ei cum aleargă săracii la casele bogaţilor în vreme de foamete. (…)Iezechia (…), când era greu bolnav, aproape să moară, şi-şi vedea moartea în faţă, n-a alergat oare la profetul Isaia, pentru că Isaia era mai puternic decât moartea şi dătător de viaţă?”[5]. Desigur, viaţa vine dela Dumnezeu, dar puterea Lui se face lucrătoare mai ales în sfinţii Săi.

7: Atunci Isaia a zis: „Să ia ei o turtă de smochine şi să i-o pună pe rană şi se va însănătoşi”.

„Nu se ştie cu siguranţă de ce boală suferea Iezechia. Tratamentul cu turtă de smochine poate sugera că ar ffost vorba şi de ciumă bubonică, cunoscute fiind, în Orientul Apropiat, acţiunile terapeutice ale smochinelorîn diversele afecţiuni ulceroase. Iosif Flaviu vorbeşte despre ciuma lui Iezechia ( Antichităţi iudaice 27)”[6].

„Precum Iezechia n-a socotit şirul de smochine (pus pe rănile lui) drept cauza principală aînsănătoşirii lui şi nici n-a atribuit acestuia vindecarea corpului său, ci, spre preamărirea lui Dumnezeu, aadăugat şi mulţumire pentru crearea smochinilor, la fel şi noi, când primim plăgi de la Dumnezeu, Cel careconduce cu dreptate şi înţelepciune viaţa noastră, Îl rugăm întâi să (ne facă să) cunoaştem cauza pentru carene loveşte cu încercări, şi apoi să ne scape de suferinţe şi să ne dea răbdare, în aşa fel încât odată cu

99/129
















încercarea (la care suntem supuşi) să ne dea şi puterea ca s-o putem suporta. Darul vindecării care ni se dăfie prin vin şi untdelemn, ca în cazul celui căzut între tâlhari (Luca 10,34), fie prin smochine, ca în cazul luiIezechia, îl primim cu recunoştinţă. Şi nu vom face nici o deosebire, fie că purtarea de grijă a lui Dumnezeuse face în mod nevăzut, fie că se face printr-unul din mijloacele materiale, care adesea ne conduc maieficace la cunoaşterea harului (ce vine) de la Domnul. Dar fiindcă adesea ne îmbolnăvim pentru pedepsireanoastră, suntem condamnaţi să suportăm o vindecare dureroasă şi grea ca parte a pedepsei”[7].

8: Iar Iezechia a zis către Isaia: „Care este semnul că Domnul mă va vindeca şi că în cea de a treia zi

mă voi în templul Domnului?”

9: Iar Isaia i-a zis: „Acesta este semnul de la Domnul, că adică Domnul Îşi va ţine cuvântul pe care l-agrăit: umbra va merge cu zece trepte înainte, sau se va întoarce cu zece trepte înapoi!”

10: Şi a zis Iezechia: „Uşor este ca umbra să se întindă cu zece trepte!… Nu, nu aşa!, ci să se întoarcăumbra cu zece trepte înapoi!”

11: Atunci Isaia a strigat către Domnul, iar umbra s-a întors cu zece trepte înapoi pe cadran.

„E vorba de un cadran solar; în mijloc era înfiptă o tijă, a cărei umbră, mişcându-se odată cu

soarele, indica ora. După tradiţia talmudică, atunci când regele Ahaz (care fusese un răucârmuitor) a murit, Dumnezeu a scurtat ziua cu zece trepte (grade, linii). Aşadar, când lui Iezechiai s-a dat înapoi sănătatea, ziua a revenit la durata ei normală”[8]. „Treptele (…) constituiau unităţde măsură a timpului într-un cadran solar despre care nu există alte informaţii. S-a presupus (IosifFlaviu, Antichităţi iudaice 29) că treptele palatului regal de la Ierusalim ar fi fost astfel dispuse încât să indice ora. De asemenea, inexistenţa unui termen ebraic precis care să denumească întregul mecanism şi vizita oficialilor babilonieni care constată, cu surprindere, minunea (cf. IIParalipomene 32, 31) sugerează provenienţa babiloniană a acestui mijloc de măsurare atimpului”[9].

Ca şi la I Regi (cap. 1), relatarea de aici e folosită drept argument împotriva ideii că sufletele

preexistă trupurilor şi sunt trimise în trup ca pedeapsă pentru păcate săvârşite în lumea spirituală. „Dacătrupul este dat sufletului omului cu rol de pedeapsă, ce l-a îndemnat pe Iezechia, regele Ierusalimului, cadeşi înţelept şi bun, să ceară cu lacrimi amare să fie scăpat de moartea trupului şi de chinul ei, şi să se roagesă fie cinstit cu un adaos de ani, deşi ar fi trebuit să nu ceară să fie scăpat de moarte, dacă ar fi adevărat ce s-a spus mai sus, ci să socotească o povară împletirea cu trupul şi să mulţumească pentru moarte dacă ar fiadevărat ce spun adversarii? Şi cum i-a făgăduit Dumnezeu un har, spunându-i: Iată, adaug la timpul tăucincisprezece ani? Făgăduinţa ar fi fost un adaos de pedeapsă, nu o binefacere, dacă aceia susţin adevărul.Dar făgăduinţa a fost un dar de sus, şi adaosul, un har. Deci îmbrăcarea cu trup nu e o pedeapsă asufletelor”[10]. De reţinut că, şi aici, tot rugăciunea, „pe Ezechia, l-a adus din nou la viaţă, de la porţilemorţii”[11].

12: În vremea aceea, Merodac Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, auzind că Iezechia fusesebolnav, i-a trimis acestuia o scrisoare şi un dar.

Merodac (= curajos; războinic) provine din Marduk , zeul protector al Babilonului; Baladan (= el a dat unfiu); astfel, Merodac Baladan înseamnă Marduk a dat un fiu. „În afară de faptul că asemenea gesturi făceau parte din eticheta curţilor orientale, solia lui Merodac Baladan (al cărui nume real era Marduk-abal-idinna)avea, după Iosif Flaviu, şi un scop politic: acela al unei alianţe cu Iezechia. Acesta, la rândul său, va dori săarate că, în cazul unei alianţe, el nu e un rege sărac, care să nu-şi poată întreţine armata (v. 13). El însă nu-şidă seama de unul din adevărurile crude ale istoriei: aliatul de azi poate fi inamicul de mâine” [12].„Merodac Baladan este cunoscut în inscripţiile cuneiforme ca Marduk-apla-idinna, rege al Babilonului în

100/129

















două rânduri (721-710 î. Hr. şi 703-702 î. Hr.) şi disident faţă de politica expansionistă a Asiriei. Scrisoareaacestuia şi vizita supuşilor lui la curtea lui Iezechia făceau parte din programul de alianţe antiasirian la care,flatat, consimţise şi regele de la Ierusalim. Aceasta este prima menţiune biblică a unui rege babilonian”[13].

„Cum, deci, nu trebuie să-L venerăm pe Cel pe care-L cunoaştem şi din aceasta şi să nu-L admirăm pentru puterea Lui, a toate cauzatoare şi supranegrăită? (…) În vreme ce în cele de jos o zi din celesuccesive aproape se întreieşte, mergând până la aproape douăzeci de ore, pe când de altfel tot acest timp searată în stări contrare şi întoarce prin astfel de contraste mai presus de fire în cele ale firii de jos. Sau când

soarele pe drumul lui scurtează iarăşi mişcarea lui de peste zi, readucând în mod minunat calea lui nouăîntreagă la mai puţin de zece ore? E ceea ce i-a uimit pe drept cuvânt şi pe Babilonieni şi i-a supus luiEzechia fără luptă[14], ca unuia egal cu Dumnezeu şi mai presus de oameni”[15].

13: Iar Iezechia, bucurându-se de venirea solilor, le-a arătat toată casa în care îşi avea mirodeniile şargintul şi aurul şi aromatele şi uleiul cel scump, şi cămara odoarelor şi tot ce se afla în vistieriile lui;nimic n-a fost în casa lui sau în ceea ce se afla în stăpânirea sa pe care el, Iezechia, să nu-l fi arătat.

14: Iar profetul Isaia a venit la regele Iezechia şi i-a zis: „Ce-au spus oamenii aceştia? şi de unde auvenit ei la tine?” Iar Iezechia a zis: „Au venit la mine dintr-o ţară de departe: tocmai din Babilon”.

15: Atunci el a zis: „Ce-au văzut ei în casa ta?” Iar acela a zis: „În casa mea au văzut totul; nimic nueste-n casa mea pe care eu să nu li-l fi arătat, chiar şi tot ce e-n vistieriile mele”.

16: Atunci Isaia a zis către Iezechia: „Ascultă cuvântul Domnului:

17: Iată, vin zilele când vor fi duse-n Babilon toate câte se află-n casa ta şi tot ceea ce părinţii tăi austrâns până-n ziua de azi; nu se va pierde cuvântul pe care Domnul l-a grăit.

18: Şi fiii tăi, odraslele tale, ei, cei născuţi din tine, şi ei vor fi luaţi şi vor deveni eunuci în casa regeluiBabilonului”.

„ Fiii înseamnă urmaşii (aşa cum părinţii înseamnă, deseori, strămoşii). Profeţia lui Isaia s-a plinit în vremealui Nabucodonosor, care a cucerit Ierusalimul, l-a supus pe regele Ioiachim şi l-a deportat pe Iehonia,urmaşul său, împreună cu toată curtea lui, confiscând şi toate averile regale (vezi capitolul 24). Eunucii (încontextul de aici) erau prizonieri castraţi şi puşi să păzească haremul”[16].

„Ia seama să nu arăţi Chaldeilor comorile casei tale, căci în acest caz te vor lua prizonier pentru Nabucodonosor, împăratul Babilonenilor. Calcă în picioare patimile (…), ca să nu fi călcat în picioare şi săfii chinuit de ele cu putere. Fugi de ele ca un cerb de plase, ca să nu te sfâşie ca pe un miel. Nu te teme de ei,căci nu au putere. Domnul nostru Iisus Hristos i-a slăbit şi i-a făcut fără putere. Dar nu dormi. Căci, deşisunt pe jumătate morţi, ei nu dorm. Şi nu te lenevi, căci nici ei nu se lenevesc”[17].

19: Iar Iezechia a zis către Isaia: „Bun este cuvântul Domnului, pe care El l-a grăit. Fie pace-n zilelemele!”

„Iată un răspuns neaşteptat, care însă vrea să arate că regele, deşi avertizat asupra unor dezastreviitoare, nu pune la îndoială cuvântul lui Dumnezeu. (În Isaia 39, 8: …dar mă rog ca în zilele mele să fie pace şi dreptate)”[18].

20: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iezechia, despre toată lupta lui şi despre toate pe care el le-a înfăptuit: iazul, şi apeductul, şi cum a adus el apă în cetate, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelordin Vremea Regilor lui Iuda?

101/129
















[13] SEP 2, p. 600

[14] Impresionaţi, Babilonienii caută alianţa lui Ezechia, însă nu i se supun.

[15] Sf. Dionisie Areopagitul, Epistole, VII, 3

[16] BBVA, p. 441

[17] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 256

[18] BBVA, p. 441

[19] SEP 2, p. 601

[20] SEP 2, p. 601

[21] EA, p. 174

CAP. 21 – Domnia lui Manase, apoi a lui Amon, fiul său.

1: Doisprezece ani avea Manase când a început să domnească; el a domnit în Ierusalim vreme decincizeci şi cinci de ani. Pe mama sa o chema Hefţibah.

„Manase a devenit, la doisprezece ani, coregentul lui Iezechia, în 696 î. Hr., şi a domnit singur între686 î. Hr. şi 642 î. Hr. Aşa se explică cei cincizeci şi cinci de ani de domnie, care includ şi perioada exiluluisău (amintit în II Paralipomene 33, 11-13). Are parte de cea mai întunecată prezentare din parteaistoriografului”[1]. Mama lui Manase era Hefţibah (= în ea îşi găseşte plăcerea sufletul meu).

2: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, urmând urâciunile neamurilor pe care Domnul leizgonise din faţa fiilor lui Israel.

„Deşi a avut domnia cea mai lungă dintre toţi regii lui Iuda, Manase ne-a lăsat imaginea suveranuluifuribund care nu se mulţumeşte să restaureze, amplificată, idolatria, dar simte, diabolic, şi voluptatea profanării celor sfinte”[2].

3: El a rezidit înălţimile pe care Iezechia, tatăl său, le dărâmase; i-a ridicat lui Baal un altar; a făcuttufişuri, aşa cum făcuse Ahab, regele lui Israel; şi i s-a închinat la toată „oştirea cerului” şi i-a slujit;

„Politica religioasă a lui Manase viza asimilarea culturală a regatului său cu Asiria, cel mai probabil

pentru a avea pace. Aceasta a implicat prigonirea violentă a adepţilor iahvismului: tradiţia iudaic(Talmudul, precum şi apocrifa Urcarea lui Isaia la cer ), îi atribuie uciderea lui Isaia prin tăiere cufierăstrăul. Există şi o tradiţie potrivit căreia, la sfârşitul vieţii, s-ar fi convertit (cf. II Paralipomene 33, 11 sq.) şi ar fi rostit vestita Rugăciune a regelui Manase, text apocrif, preluat şi în liturgi(c)a creştină”[3].

4: a zidit un altar chiar în templul Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi punenumele”,

5: iar în cele două curţi ale templului Domnului a zidit un altar pentru întreaga „oştire a cerului”;

103/129




























„E vorba de curtea preoţilor şi curtea mare în care avea acces poporul” [4].

6: şi-a trecut fiii prin foc, a ghicit, a vrăjit, a adus oameni care se îndeletniceau cu chemareamorţilor şi a înmulţit vrăjitoarele, făcând astfel ceea ce e rău în ochii Domnului, ca să-I stârneascămânia;

„ Fiii: Textul Masoretic are fiul . ♦ s-a îndeletnicit cu ghicitul şi vrăjitoria (eklidonizeto ke ionizeto)Expresia greacă face referire la tehnicile de divinaţie de tip necromantic şi, respectiv, augural”[5]. Textul se

mai referă la necromanţi şi la interpreţii de vise.

7: şi a aşezat idolul tufişului în templul despre care Domnul îi spusese lui David şi lui Solomon, fiulsău: „În această casă şi în Ierusalimul pe care Eu l-am ales din toate seminţiile lui Israel, aici Îmi voipune numele pe veci;

Idolul tufişului este, în SEP 2, un chip al dumbrăvii: „gr. to glipton tu alsus, literal o sculptură a dumbrăviiera o reprezentare simbolică a Aşerei, zeiţa-mamă canaaneană, probabil sub forma unui stâlp de lemn” [6].

8: şi nu voi mai urni piciorul lui Israel din ţara pe care Eu le-am dat-o părinţilor lor pentru cei ce-Mvor păzi tot ceea ce Eu am poruncit, adică după legea pe care robul meu Moise le-a poruncit-o”.

9: Dar ei n-au ascultat; ci Manase i-a împins în a face ceea ce e rău în ochii Domnului mai mult decâtneamurile pe care Domnul le-a stârpit din faţa fiilor lui Israel.

10: Atunci Domnul a grăit prin robii Săi, profeţii, zicând:

Profeţii: cuvintele citate constituie de fapt o înlănţuire de fragmente (sau aluzii) din Ieremia (19, 3; 21, 7)Isaia (19, 25; 34, 11), Amos (7, 9), Miheia (7, 14), Plângeri (2, 8) etc.” [7]:

11: „De vreme ce Manase, regele lui Iuda, a făcut toate aceste urâciuni mai rău decât tot ce au făcutAmoreii care au fost înainte de el, împingându-i şi pe Iudei să păcătuiască prin idolii lor,

Amoreii: „numele acestui neam este folosit generic, pentru a-i indica pe toţi locuitorii Canaanului”[8].

12: De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Iată, Eu voi aduce peste Ierusalim şi pesteIuda atâtea rele, încât celui ce va auzi îi vor ţiui amândouă urechile.

„Ţiuitul urechilor sugerează plastic uimirea în faţa unei acţiuni măreţe şi neaşteptate a luiDumnezeu”[9].

13: Şi voi întinde peste Ierusalim funia de măsură a Samariei şi firul cu plumb al casei lui Ahab; şi voişterge Ierusalimul aşa cum se şterge o oală golită, pusă apoi cu gura-n jos.

„Ierusalimului i se vor aplica unităţile de măsură care-au lucrat asupra Samariei (desfiinţată caentitate politică) şi asupra lui Ahab (condamnat la nimicire). Funia de măsură şi firul cu plumb alcătuiescstilistic, un oximoron: unelte de construcţie, ele pot fi, prin răsturnare, unelte de dărâmare. Cât despre oala ştearsă (imagine unică în Biblie), ea este simbolul-avertisment al nimicirii totale şi metodice; verbul apalifo= a şterge are nuanţa de a curăţa (a înlătura necurăţia), dar şi pe aceea, absolută, de a şterge de pe faţa pământului, aşa cum e folosit în Facerea 6, 7”[10].

14: Şi voi lepăda rămăşiţa moştenirii Mele şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor: de jaf şi de pradă levor fi tuturor vrăjmaşilor lor,

104/129



















15: fiindcă au făcut ceea ce e rău în ochii Mei şi Mi-au stârnit mânia, chiar din ziua-n care i-am scos pe părinţii lor din Egipt şi până-n ziua de azi”.

16: Mai mult, pe lângă păcatele lui, cu care l-a făcut pe Iuda să păcătuiască făcând ceea ce e rău înochii Domnului, Manase a vărsat şi mult sânge nevinovat, încât a umplut Ierusalimul de la un capăt laaltul.

17: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Manase, despre toate faptele lui şi despre păcatul cu care a

păcătuit, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

18: Şi a adormit Manase împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat în grădina casei sale, adică îngrădina lui Uza, iar în locul lui a devenit rege Amon, fiul său.

„Manase nu a fost înmormântat în necropola regală, ci, probabil din pricina apostaziei sale, într-o grădinăIstoriograful (…) vorbeşte despre grădina unui anumit Uza, în vreme ce Cronistul (II Paralipomene 33, 20) pomeneşte de grădina casei lui, adică a palatului regal”[11]. Oricum, nu ştim cine va fi fost acel Uza (=forţă).

„Manase, suveran al Regatului Iudeei (698 – 642 î. Hr.). Coregent în ultimii ani de domnie a tatălui

său Iezechia (727 – 698), Manase rămâne vasal fidel Asiriei, aflată acum la zenitul puterii; o inscripţieasiriană îl menţionează printre cei 22 de dinaşti din Siria-Palestina care trimit lemn pentru construcţia palatului lui Aşarhaddon (681 – 669) din Ninive. Trupe iudee participă la campaniile asiriene împotrivaEgiptului faraonic. Manase renunţă la reformele religioase ale tatălui său şi introduce rituri asiriene în cadrulcultului lui Iahve. Amon, fiul său (642 – 640) continuă politica lui Manase şi cade victimă a unei conspiraţiia partidei antiasiriene de la curte, care îl aduce la tron pe Iosia (640 – 609)”[12]. Amon (= constructor) îiurmează lui Manase.

19: Amon avea douăzeci şi doi de ani când a început să domnească; el a domnit în Ierusalim vreme dedoi ani. Pe mama sa o chema Meşulemet, şi era fiica lui Haruţ din Iotba.

Mama lui Amon a fost Meşulemet (= prietenă), fiica lui Haruţ (= harnic) din Iotba (= graţie) – cetate a căre posibilă identificare ar fi Iopata, la circa 11 kilometri nord de Seforis. „Amon, fiul lui Manase, a domniîntre 642 şi 640 î. Hr.”[13].

20: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, aşa cum făcuse Manase, tatăl său,

21: mergând pe toate urmele tatălui său, slujind idolilor cărora şi tatăl său le slujise şi cărora li s-a închinat,

22: părăsindu-L pe Domnul, Dumnezeul părinţilor săi, şi neumblând în calea Domnului.

23: Servii lui Amon însă au uneltit împotrivă-i; şi l-au ucis pe rege chiar în casa lui.

24: Dar poporul ţării i-a ucis pe cei ce uneltiseră împotriva regelui Amon; în locul acestuia, poporulţării l-a pus rege pe Iosia, fiul său.

25: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Amon, despre faptele lui, oare nu sunt ele scrise în CarteaFaptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

26: Şi l-au îngropat în mormântul său din grădina lui Uza; iar în locul lui a devenit rege Iosia, fiulsău.

105/129










Amon este omis în EA (ca articol distinct; e prezent doar în lista regilor lui Iuda şi în articolulreferitor la Manase). Lui Amon îi urmează fiul său, Iosia (= Domnul vindecă).

[1] SEP 2, p. 601

[2] BBVA, p. 441

[3] SEP 2, pp. 601-602

[4] SEP 2, p. 602

[5] SEP 2, p. 602

[6] SEP 2, p. 602

[7] SEP 2, p. 602

[8] SEP 2, p. 603

[9] SEP 2, p. 603

[10] BBVA, p. 442

[11] SEP 2, p. 603

[12] EA, p. 204

[13] SEP 2, p. 603

CAP. 22 – Cartea legii descoperită sub domnia lui Iosia.

1: Iosia avea opt ani când a devenit rege; şi a domnit în Ierusalim vreme de treizeci şi unu de aniPe mama sa o chema Iedida, şi era fiica lui Adaia din Boţcat.

Mama lui Iosia era Iedida (= preaiubită), fiica lui Adaia (= Domnul a împodobit) din Boţcat (= înălţimeoraşul fricii) – cetate la extremitatea sudică a teritoriului lui Iuda. Iosia, „fiul lui Amon, a fost aşaptesprezecelea rege al lui Iuda. A fost instalat la vârsta de opt ani, după asasinarea tatălui său, şi adomnit 31 de ani (640-609 î. Hr.). A beneficiat de slăbirea politică a Asiriei şi a făcut paşi importanţi spre

independenţa politică şi religioasă a lui Iuda şi, chiar, Israel (II Paralipomene 34, 6-7). În general, domnialui s-a caracterizat prin efortul de restaurare a iahvismului în Iuda”[1].

2: El a făcut ceea ce e drept în ochii Domnului şi a umblat pe de-a-ntregul în calea lui David, părintelesău, fără să se abată nici la dreapta, nici la stânga.

„Elogiu total, fără rezerve, pe care autorul i-l acordase numai lui Iezechia, bunicul lui Iosia (18, 3)David rămâne, şi aici, regele-etalon”[2].

106/129

































3: Şi a fost că în cel de al optsprezecelea an al regelui Iosia, în luna a opta, regele l-a trimis la templuDomnului pe grămăticul Şafan, fiul lui Aţalia, fiul lui Meşulam, zicând:

Cu un rol doar în aparenţă modest, intervine aici grămăticul Şafan (= viezurele stâncilor), fiul lui Aţalia (=Domnul a cruţat), fiul lui Meşulam (= prieten). Acesta e trimis (v. 4) la preotul Hilchia (= Domnul este partea mea de moştenire). „Anul era, după toate calculele, 622/621 î. Hr. Reforma religioasă începuse însăînainte de această dată, aşa cum reiese din cuvintele regelui, amintite în cele patru versete următoare”[3].

4: „Du-te la Hilchia, marele preot, pentru ca el să socotească banii aduşi la templul Domnului, baniadunaţi de la popor de către cei ce stau de pază la uşă,

„E vorba de banii adunaţi în lada instituită de regele Ioaş, destinaţi exclusiv lucrărilor de reparaţii (vezi 12,5-16)”[4].

5: şi să-i dea în mâinile celor puşi să facă lucrările la templul Domnului”. Iar acela i-a dat lucrătorilorde la templul Domnului, ca să dreagă stricăciunile templului:

6: dulgherilor, pietrarilor şi zidarilor, ca şi la cumpărarea lemnăriei şi a pietrei cioplite pentru dregereastricăciunilor de la templu.

7: Acestora însă nu li se cerea socoteală pentru banii ce li se încredinţaseră, fiindcă erau cudesăvârşire cinstiţi.

8: Iar Hilchia, marele preot, a zis către grămăticul Şafan: Am găsit în templul Domnului Cartealegii”. Şi Hilchia i-a dat lui Şafan Cartea, iar el a citit-o.

„Cartea Legii, gr. vivlion tu nomu: această expresie nu apare decât în Deuteronom (28, 61; 29, 2030, 10; 31, 26) şi în Iosua (1, 8; 8, 34). Aici este vorba despre Deuteronom sau, mai degrabă, despre partealui legislativă, al cărei conţinut a inspirat reformele regelui Iosia”[5]. „Denumirea de Cartea legii (acesteia)se află numai în Deuteronom (28, 61; 29, 20; 30, 10; 31, 26), precum şi în Cartea lui Iosua Navi (1, 8; 8, 34

– cu referire la aceeaşi operă a lui Moise), de unde concluzia că scrierea nu putea fi altceva decâtDeuteronomul, fie integral, fie cel puţin partea lui legislativă, cu toate prescripţiile, cu binecuvântări pentrucei ce vor respecta legea, dar şi cu aspre blesteme pentru cei ce o vor călca. E posibil ca ea să fi fost ascunsă, pierdută – sau chiar uitată – în anii de groază ai nelegiuitului Manase. Oricum, descoperirea ei reprezintă unmoment foarte important din viaţa fiilor lui Israel, ea devenind izvorul noului suflu pe care Iosia îl va davieţii religioase din regatul de sud. De notat că, la acea vreme, cele cinci cărţi ale lui Moise nu circulaulaolaltă, în opera compactă ce se va numi Pentateuhul, ci în părţi separate”[6].

9: Şi a intrat la regele Iosia, în templul Domnului, şi i-a spus ce avea de spus, zicând: „Robii tăi auluat banii ce s-au găsit în templu şi i-au dat în mâna celor puşi să facă lucrările în templul Domnului”.

10: Iar grămăticul Şafan i-a mai spus regelui, zicând: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte”. Şi a citit-oŞafan în faţa regelui.

11: Şi a fost că dacă regele a auzit cuvintele din Cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.

„Unii comentatori, invocând tradiţia rabinică, presupun că pasajele care l-au impresionat atât de puternic pe Iosia ar fi fost Deuteronom 28, 29 şi 30, care vorbesc despre reînnoirea legământului dintreIahve şi poporul ales”[7]. Iosia şi-a sfâşiat hainele „în semn de durere şi jale, descoperind uriaşa distanţădintre poruncile lui Dumnezeu şi comportamentul celor chemaţi să le respecte”[8].

107/129

















12: Apoi regele a poruncit preotului Hilchia şi lui Ahicam, fiul lui Şafan, şi lui Acbor, fiul lui Miheia,şi lui Şafan grămăticul, şi lui Asaia, servul regelui, zicând:

Apar aici personaje noi: Acbor (= un surâs), fiul lui Miheia (= cine este ca Domnul?), şi Asaia (= Domnul afăcut), ofiţer în timpul lui Iosia.

13: „Mergeţi şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine şi pentru tot poporul şi pentru întregul Iudadespre cuvintele acestei Cărţi care a fost găsită; că tare s-a aprins mânia Domnului asupra noastră,

deoarece părinţii noştri nu au ascultat de cuvintele acestei Cărţi, ca să facă tot ceea ce s-a scris pentrunoi”.

14: Aşa că preotul Hilchia şi Ahicam şi Acbor şi Şafan şi Asaia s-au dus la proorociţa Hulda, soţia luiŞalum veşmântarul, fiul lui Ţicva, fiul lui Harsas; ea locuia în Ierusalim, în partea lui cea nouă; iar eii-au vorbit.

Regele trimite la proorociţa Hulda (= cârtiţă; nevăstuică), soţia lui Şalum (= recompensă), fiul lui Ţicva (=speranţă), fiul lui Harsas (= strălucitor). „Era în tradiţia regilor de a-L consulta pe Dumnezeu prinmijlocirea unui profet. Pe Hulda n-o cunoaştem şi din altă parte; a fost preferată, probabil, pentru că locuiamai aproape, soţul ei având în grijă veşmintele de slujbă ale preoţilor de la templu”[9].

15: Iar ea le-a zis: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Spuneţi-i omului care v-a trimis lamine:

16: „Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi aduce rele asupra acestui loc şi asupra celor care-l locuiesc,după toate cuvintele Cărţii pe care regele lui Iuda a citit-o;

17: aceasta, pentru că ei M-au părăsit şi au adus jertfe unor dumnezei străini, ca să-Mi stârneascămânia în toate faptele mâinilor lor; aşadar, mânia Mea se va aprinde asupra acestui loc şi nu se vastinge.

18: Iar regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, spuneţi-i acestea: Aşa grăieşteDomnul, Dumnezeul lui Israel: Cât despre cuvintele pe care tu le-ai auzit:

„ Iar regelui lui Iuda: mesajul de propăşire personală este adresat lui Iosia în calitate de suveranlegitim al poporului lui Iahve”[10].

19: De vreme ce inima ta s-a mâhnit, iar tu te-ai smerit în faţa Domnului de îndată ce ai auzit ceea ceEu am grăit despre locul acesta şi despre cei care-l locuiesc – că vor fi nimiciţi şi blestemaţi -, devreme ce ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns în faţa Mea, ei bine, şi Eu am auzit, zice Domnul;

20: de aceea, nu va fi aşa: iată, Eu te voi adăuga la părinţii tăi şi te vei aduna în pace la mormântu

tău, şi ochii tăi nu vor vedea relele pe care Eu le voi aduce peste locul acesta”. Şi i-au spus regelurăspunsul.

„ În pace: se referă la legătura dintre Iosia şi Dumnezeu, nu la circumstanţele unei morţi paşnice.Iosia moare pe câmpul de luptă (23, 29)”[11].

[1] SEP 2, p. 604

108/129











[2] BBVA, p. 442

[3] SEP 2, p. 604

[4] BBVA, p. 442

[5] SEP 2, p. 604

[6] BBVA, p. 442

[7] SEP 2, p. 605

[8] BBVA, p. 443

[9] BBVA, p. 443

[10] SEP 2, p. 605

[11] SEP 2, p. 606

CAP. 23 – Iosia curăţă de idoli templul Domnului şi regatul lui Iuda, faptă care se răsfrânge şi înhotarele lui Israel. Regii Ioahaz şi Ioachim.

1: Atunci regele a trimis şi i-a adunat la el pe toţi bătrânii din Iuda şi din Ierusalim.

„ Bătrânii reprezentau puterea locală a fiecărei comunităţi şi erau convocaţi în împrejurărspeciale”[1].

2: Şi s-a suit regele în templul Domnului, şi-mpreună cu el fiecare om din Iuda şi toţi locuitoriiIerusalimului şi preoţii şi profeţii şi-ntregul popor, de la mic la mare; şi-n auzul lor a citit toatecuvintele din Cartea legii, cea care fusese găsită în templul Domnului.

3: Şi a şezut regele pe scaunul de judecată şi a făcut legământ în faţa Domnului că vor umbla dupăDomnul şi cu toată inima şi cu tot sufletul Îi vor păzi poruncile şi mărturiile şi rânduielile şi vor plinicuvintele acestui legământ – cele ce sunt scrise în Cartea aceasta. Şi tot poporul a stat întru legământ.

„ Legământul nu era altceva decât făgăduinţa solemnă că vor fi respectate toate condiţiiledeuteronomice prin care fiii lui Israel îşi puteau menţine statutul de poporul Meu. Regele l-a proclamat înnumele poporului, iar acesta, în întregime, a stat întru legământ (esti en ti diathiki), ceea ce consună şi cu

Textul Ebraic. Acest întru nu denotă o simplă aderare (orice aderare e oarecum periferică), ci o angajarelăuntrică, o integrare fiinţială a omului în însăşi substanţa cuvântului lui Dumnezeu”[2]. „Una din relatărilecele mai semnificative cu privire la canonizarea Pentateuhului se găseşte în IV Regi 22-23. În aoptsprezecelea an al domniei lui Iosia (622 î. Hr.), marele preot descoperă în Templu o carte a Torei (saucarte a Legământului), care fusese neglijată până atunci. Textul i se citeşte regelui şi cartea este îndatărecunoscută ca autentică. Curând după aceea, se dă citire solemnă textului în faţa poporului adunat care îşireînnoieşte legământul cu Dumnezeu. Descrierea reformelor religioase care au urmat corespunde întocmacu esenţa învăţăturilor din Deuteronom, ceea ce a condus la concluzia că evenimentul pomenit în IV Regi22-23 reprezintă, de fapt, canonizarea oficială a acestei cărţi”[3]. „În Istoria lui Israel, Sefer Tora nu a

109/129





























dobândit valoare de carte sacră, recitată în faţa întregului popor, decât o dată cu reforma lui Iosia. Totul paresă indice că textul de care era vorba atunci (IV Regi 22-23) era Deuteronomul. Cât despre celelalte patrucărţi [ale lui Moise] (Tetrateuh), ele ar fi fost canonizate abia în epoca lui Ezra şi a lui Neemia”[4].

Scaunul de judecată : „Textual: …a şezut lângă stâlp (coloană ), locul consacrat pentru jilţul dintemplu al regelui (acelaşi pe care arhiereul Iehoiada îl aşezase pe regele copilandru Ioaş – 11, 14)”[5]. „Întimpul ceremoniilor solemne şi al adunărilor publice, regele stătea lângă unul dintre cei doi stâlpi carestrăjuiau intrarea în Templul lui Solomon (cf. III Regi 7, 3)”[6].

4: Regele i-a poruncit lui Hilchia, marele preot, ca şi preoţilor de rândul al doilea şi celor ce păzeauuşa, să scoată din templul Domnului toate obiectele ce fuseseră făcute pentru Baal şi pentru tufiş şpentru toată „oştirea cerului”, şi le-au ars în afara Ierusalimului, în valea Cedrilor, iar cenuşa au dus-o la Betel.

Valea Cedrilor sau Chedron: „(astăzi Wadi en-Nar) este un pârâu intermitent, care izvorăşte la nordde Ierusalim şi trece pe lângă Muntele Templului şi Muntele Măslinilor. Valea Chedronului a fost folosităde regii reformatori ai lui Iuda ca loc de distrugere a reprezentărilor de cult păgâne” [7]. La Betel se aflaaltarul ridicat de către Ieroboam I.

5: Şi a isprăvit cu preoţii idolatri – pe care regii lui Iuda îi puseseră să ardă tămâie pe înălţimi şi încetăţile lui Iuda şi împrejurul Ierusalimului; de asemenea, cu cei care-i ardeau tămâie lui Baal şisoarelui şi lunii şi stelelor şi la toată „oştirea cerului”.

„ Preoţii idolatri: în Septuaginta, homarim transcrie ebraicul kemarim, preoţi idolatri, întâlnit doarla plural în Vechiul Testament. Unii au pus în legătură acest cuvânt cu radicalul KMR, a se înfierbânta, aarde, presupunând că e vorba de adoratori ai focului, alţii (Wesley) că îşi trag numele de la practica de aarde tămâie în cinstea zeităţilor păgâne; alţii îl leagă de rădăcina omonimă a se prosterna”[8].

6: Tufişul din templul Domnului l-a scos afară din Ierusalim, la pârâul Cedrilor, şi l-a ars şi l-aprefăcut în cenuşă, iar cenuşa a aruncat-o pe groapa de obşte a oamenilor de rând.

„Groapa de obşte a oamenilor de rând (vezi şi Ieremia 26, 23) (literal: groapa fiilor poporului) era ceea ceastăzi se numeşte groapa comună . În vechime, doar oamenii înstăriţi îşi puteau permite să aibă un mormântsăpat în stâncă, închis cu o lespede verticală; groapa comună era săpată în pământ. Aruncarea cenuşiiidoleşti pe o astfel de groapă însemna desacralizarea totală a ultimelor rămăşiţe păgâne” [9]. O corectură laacestea, pornind de la un text biblic paralel: „Săracii erau înmormântaţi într-o groapă comună, lângă ValeaChedronului. Dar la II Paralipomene 34, 4, Cronistul precizează: cenuşa aşerelor a fost vărsată pemormintele celor care au adus jertfe respectivelor divinităţi”[10].

7: Şi a dărâmat casa sodomiţilor ce se afla în templul Domnului, unde femeile ţeseau perdele pentrutufiş.

„E vorba de homosexuali bărbaţi. Deşi Deuteronomul interzicea drastic homosexualitatea de ambe sexe (2319), existenţa acestui păcat e consemnată de mai multe ori în istoria iudaică (ex. III Regi 14, 24). Desigurcasa acestora se afla într-o anexă a templului”[11]. „În Vechiul Testament, homosexualitatea este adesealegată de prostituţia cultică idolatră (…). Cultele canaaneene, fiind culte ale fertilităţii, comportau ş prostituţia sacră, pe lângă sanctuare existând hieroduli de ambele sexe, la dispoziţia vizitatorilor. Aceste practici erau socotite abominabile de credincioşii lui Iahve”[12]. Perdelele pentru tufiş: „E vorba devoalurile din cultul Astartei”[13].

110/129


























8: Şi i-a adus pe toţi preoţii din cetăţile lui Iuda şi a spurcat înălţimile unde ei, preoţii, arseserătămâie, de la Gheba până la Beer-Şeba; şi a stricat şi casa porţilor, care se afla lângă uşa porţii luiIosua, mai-marele cetăţii, adică pe partea stângă de cum intra omul pe poarta cetăţii.

„Iosia centralizează la Ierusalim tot cultul, desfiinţând sanctuarele din provincie. Aceasta corespunde principiului deuteronomist al unicităţii sanctuarului (Deuteronom 12, 11)”[14]. Casa porţilor : „Nu se ştiece era această casă a porţilor . Unii analişti ai termenului ebraic cred că e vorba de casa satirilor (aceştiafiind ţapii mitologici din familia zeului Pan)”[15]. Gheba (= colină) era o cetate la extremitatea nordică a

teritoriului lui Iuda, la circa 9 kilometri nord-nord-vest de Ierusalim; Beer-Şeba (= fântâna jurământuluifântâna celor şapte) era o localitate la extremitatea sudică a teritoriului lui Iuda; astfel, se dă de înţeles căreformele lui Iosia au cuprins întreg Regatul de sud şi, cum se va vedea, s-au extins şi în nord, pe teritoriufostului Israel.

9: Preoţii înălţimilor însă nu se suiau la jertfelnicul Domnului în Ierusalim, ci doar mâncau azimă înmijlocul fraţilor lor.

„Preoţii care se lepădau de credinţa monoteistă şi îmbrăţişau idolatria erau îndepărtaţi de la serviciulde la templu, dar li se îngăduia a consuma din mâncărurile sfinte. Unii ca aceştia erau coborâţi la treapta desimpli leviţi, încredinţându-li-se funcţii de portari şi servitori la templu”[16]. După o altă opinie: „O bună

parte din preoţimea sanctuarelor de provincie capătă, o dată cu reforma lui Iosia, un rol subaltern, în ciuda prevederilor Deuteronomului, care le acordă aceleaşi drepturi (Deuteronom 18, 6-8)”[17].

10: Şi a spurcat Tofetul din valea fiului lui Hinom, pentru ca nimeni să nu-şi mai treacă fiul sau fiicaprin foc, (ca jertfă) lui Moloh.

„Tofetul era locul unde copiii erau trecuţi prin foc (purificaţi înainte de a-i fi sacrificaţi lui Baal sau luiMoloh) sau, de-a dreptul, arşi. Valea lui Hinom se afla lângă Ierusalim; mai târziu se va numi Gheena şi eralocul unde se aruncau şi ardeau gunoaiele oraşului”[18]. „Valea Hinom sau Ghehinom (Gheenei), (era)aflată în partea de sud-vest a Ierusalimului; (aici), în timpul regilor, se aduceau sacrificii, inclusiv de copii,zeului Moloh. Regele Iosia (640 – 609 î. Hr.), care a întreprins o reformă a cultului religios, a declarat

spurcat acest loc şi a interzis practicarea cultelor idolatre. Mai târziu, valea a fost utilizată ca loc unde searuncau şi ardeau gunoaiele şi, probabil, şi ca cimitir. Datorită aspectului sinistru pe care îl oferea, valeaGhehinom a fost luată drept simbol al infernului sau iadului în care vor arde veşnic şi se vor chinui păcătoşii”[19]. Tofet (= vatră; cămin) pare să fi denumit înălţimile construite în valea Hinom (= suspin).Cât despre zeul amonit Moloh, aşa cum am arătat şi la III Regi 11, 5, numele Moloh e o creaţie atraducătorilor Septuagintei: este cuvântul melekh (= rege; stăpân) citit cu vocalele lui boşet (= ruşine)evident în intenţia de a batjocori divinitatea amonită.

11: Şi a isprăvit cu caii pe care regii lui Iuda îi aşezaseră în cinstea soarelui la intrarea templuluDomnului, aproape de cămara eunucului Netan-Melec, cea din Parvarim, iar carul soarelui l-a ars.

„Cultul soarelui, de sorginte orientală, era asociat simbolic cu imaginea cailor înhămaţi la carulastrului zilei”[20]. Netan-Melec (= regele a dat) era un famen-dregător, având funcţia de şambelan subregele Iosia. Parvarim (= locul pierzării).

12: Iar jertfelnicele de pe acoperişul foişorului lui Ahaz, pe care le făcuseră regii lui Iuda, precum şi jertfelnicele pe care le făcuse Manase în amândouă curţile templului Domnului, le-a dărâmat regele şile-a dus de acolo, aruncându-le molozul în pârâul Cedrilor.

„Altarele dedicate corpurilor cereşti erau construite pe acoperişurile plate ale caselor”[21].

111/129




















13: Regele a spurcat şi casa din faţa Ierusalimului, în dreapta Muntelui Măslinilor, pe careSolomon, regele lui Israel, i-o zidise Astartei, idolul Sidonienilor, şi lui Chemoş, idolul Moabului, şilui Milcom, idolul Amoniţilor;

„Chemoş era zeul suprem al moabiţilor, căruia Solomon i-a ridicat un altar pe Muntele Măslinilor(III Regi 11, 5)”[22]. Chemoş (= cel care aserveşte) era privit de către moabiţi aproape la fel de personalizatca şi Iahve de către israeliţi. Astarte (= cea care aduce lumină) era o zeiţă feniciană, filisteană şi, princontaminare, canaanită, fiind venerată în special în Sidon (= vânătoare; cetate), cetate pe ţărmu

Mediteranei, la 35 kilometri nord de Tir. Milcom e un alt nume pentru Moloh.

14: a sfărâmat stâlpii [idoleşti] şi a nimicit tufişurile, iar locul lor l-a umplut cu oase omeneşti.

15: De asemenea, altarul cel înalt din Betel, făcut de Ieroboam, fiul lui Nabat – cel care-l făcuse peIsrael să păcătuiască -, altarul cel înalt l-a dărâmat, i-a sfărâmat pietrele făcându-le praf, iar tufişul l-a ars.

„Reforma iahvistă a lui Iosia s-a extins şi la teritoriile fostului regat al lui Israel” [23]. „Betelul seafla în fostul stat al lui Israel. Profitând de faptul că imperiul asirian intrase într-o perioadă de declin dupămoartea lui Asurbanipal (628 î. Hr.), Iosia a recucerit o parte din teritoriul Samariei, ceea ce i-a permis să-şi

extindă acţiunea şi aici”[24].

16: Şi , întorcându-se Iosia, a văzut mormintele ce se aflau acolo, în cetate; şi a trimis de au luat oaseledin morminte şi le-a ars pe altar şi l-a spurcat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin omul luiDumnezeu la vremea când Ieroboam şedea lângă altar, la sărbătoare; apoi, întorcându-se, şi-a ridicatochii la mormântul omului lui Dumnezeu care prevestise aceste lucruri

„Omul lui Dumnezeu este personajul misterios de la III Regi 13, 2, care anunţă, de pe vremea luiIeroboam I, reformele lui Iosia . Între profeţie şi împlinirea ei se scurseseră peste trei sute de ani” [25].

17: şi a zis: „Ce e movila aceea de acolo pe care-o văd?” Iar oamenii cetăţii i-au spus: „Aici e omul lu

Dumnezeu care a venit din Iuda şi a prevestit ceea ce tu faci cu altarul din Betel”.

18: Iar el a zis: „Lăsaţi-l! Nimeni să nu se atingă de oasele lui!” Aşa că osemintele lui au fost cruţate împreună cu osemintele profetului care venise din Samaria.

„ Profetul este cel de la III Regi 13; Samaria desemnează aici de fapt Regatul de Nord: acţiunea se petrece la Betel”[26].

19: Mai mult, Iosia a dărâmat şi toate capiştile înălţimilor din cetăţile Samariei, pe care regii lui Israelle făcuseră ca să-L mânie pe Domnul, şi a făcut cu ele ceea ce făcuse în Betel.

20: Şi i-a înjunghiat acolo, pe altare, pe toţi preoţii înălţimilor şi a ars pe ele oase omeneşti şi s-a întorsla Ierusalim.

21: După aceea, regele i-a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriţi Paştile DomnuluiDumnezeului vostru, aşa cum este scris în Cartea acestui legământ!”

22: Căci un Paşti ca acesta nu mai fusese sărbătorit din vremea judecătorilor care-l judecau pe Israelşi nici cât au domnit regii lui Israel şi regii lui Iuda;

„Despre celebrarea Paştelui de către Iosia se vorbeşte pe larg în II Paralipomene 35, 1-19”[27].112/129

















23: dar în cel de al optsprezecelea an al domniei lui Iosia, Paştile a fost sărbătorit în Ierusalim.

„Conform Deuteronomului, mielul pascal nu putea fi jertfit oriunde, ci numai în locul pe care Domnul îl va alege, adică în Ierusalim (Deuteronom 16, 2, 5-7)”[28].

24: Mai mult, Iosia i-a alungat pe cei ce cheamă morţii, şi vrăjitoarele şi terafimii şi idolii şi toateurâciunile ce-şi făcuseră sălaş în ţara lui Iuda şi în Ierusalim, pentru ca astfel să se plinească cuvinteleLegii, cele scrise în Cartea pe care preotul Hilchia o aflase în templul Domnului.

Terafimii: „termen ebraic transcris în greacă sub forma therafin. Comentatorii ezită în privinţaacestui cuvânt. Totuşi, opinia generală este că erau obiecte asociate practicilor magice. Dintre soluţiile propuse, cea mai verosimilă este ipoteza lui H. A. Hoffner, conform căreia termenul ebraic trebuie apropiatde hittitul tarpis, un fel de spirit, nălucă cu dublă funcţiune, protectoare şi persecutorie. În atestărileveterotestamentare este vorba despre reprezentări plastice ale acelor duhuri”[29]. După notele lui Anania prin terafimi s-ar înţelege „idoli mici de lemn, zeităţi casnice; un fel de penaţi”[30].

25: Asemenea lui n-a mai fost nici un rege de dinainte de el, care să se fi întors către Domul cu toatăinima sa şi cu tot sufletul său şi cu toată tăria sa pe potriva întregii legi a lui Moise, şi nici după el nus-a ridicat un altul care să-i semene.

26: Cu toate acestea, Domnul nu s-a întors de la aprinderea mâniei Sale celei mari pe care o îndreptase asupra lui Iuda din pricina tuturor întărâtărilor cu care-L întărâtase Manase.

27: Şi a zis Domnul: „Şi pe Iuda îl voi lepăda de la faţa Mea, aşa cum l-am lepădat pe Israel; şi volepăda această cetate pe care Eu am ales-o, Ierusalimul, şi templul despre care am zis: «Acolo va fnumele Meu»”.

„Textul anunţă marele dezastru din 587 î. Hr.”[31].

28: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iosia, despre toate faptele lui, nu sunt ele oare scrise în

Cartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

29: În zilele lui s-a ridicat Faraonul Neco, regele Egiptului, împotriva regelui Asirienilor, la râuEufratului. Iosia i-a ieşit în întâmpinare, iar Neco, când l-a văzut, l-a ucis la Meghiddo.

Neco (= rănit; şchiop) „(egipt. Ni-k’w) a fost moştenitorul lui Psammetichos I, fondatorul celei de-adouăzeci şi şasea dinastii a Egiptului. A domnit între 610 şi 595 î. Hr. În 609 î. Hr., a încercat să îi vină înajutor ultimului rege asirian, Assur-uballit II, împotriva expansiunii babiloniene. Iosia a încercat săîmpiedice joncţiunea dintre egipteni şi asirieni, sperând în nimicirea definitivă a Asiriei. Într-adevăr,Imperiul asirian s-a prăbuşit, dar a fost înlocuit de cel babilonian. ♦ Împotriva regelui asirienilor : menţiuneanu concordă cu realitatea istorică şi s-au încercat tot felul de explicaţii. Textul Masoretic are: a mers către

regele asirienilor . ♦ către râul Eufrat : aluzie anticipativă la bătălia de la Carchemiş, în urma căreia egipteniiau trebuit să cedeze poziţia strategică pe care o disputau cu Babilonul lui Nabucodonosor II în OrientulApropiat”[32]. „E de presupus că Iosia, căutând să exploateze conflictul armat dintre cele două imperii, aîncercat o acţiune pe cont propriu, în favoarea recuceririi celorlalte teritorii ale Samariei, ceea ce ar fi dus larestaurarea regatului lui Solomon. Nici un imperiu însă nu tolerează aşa ceva! Cât despre locul morţii luiIosia: În limba ebraică, muntele Meghiddo este har-meghiddo, ceea ce în limba greacă a devenitArmaghedon: simbol al ultimei mari bătălii împotriva lui Dumnezeu (Apocalipsa 16, 16)” [33]. Eufrat (=apă dulce; râul rodniciei) era unul din marile fluvii ale Asiei occidentale. Meghiddo (= amplasamentutrupelor) – cetate de mare importanţă strategică ce controla câmpia Ezdrelonului. Aici, Meghiddo pare adesemna nu atât cetatea, cât muntele alăturat ei.

113/129
















30: Iar servii săi l-au ridicat, mort, din Meghiddo şi l-au adus în Ierusalim şi l-au îngropat înmormântul său, în cetatea lui David. Iar poporul ţării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, şi l-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui său.

„Iosia, suveran al Regatului Iudeei (640 – 609 î. Hr.). Nepot al lui Manase (698 – 642), Iosia esteadus la tron la vârsta de 8 ani, în urma asasinării tatălui său Amon (642 – 640). Rapidul declin, apoi prăbuşirea Imperiului Asirian, slăbiciunea Egiptului faraonic, oferă Palestinei o libertate de care nu mai beneficiase din vremea lui David şi Solomon. Iosia inaugurează, în 622, prin descoperirea şi introducerea

Cărţii Legii (Tora), o epocă de ample şi radicale reforme naţional-religioase. Templul din Ierusalim este purificat de toate influenţele străine, rămânând, după desfiinţarea sanctuarelor şi locurilor de sacrifici provinciale, unicul locaş al cultului lui Iahve. Iosia este înfrânt şi ucis în bătălia de la Meghiddo, în carearmata Iudeei încerca să oprească trecerea spre Eufrat a corpului expediţionar egiptean condus de prinţul Neco, venit în sprijinul ultimelor rezistenţe asiriene, atacate de coaliţia medo-babiloniană victorioasăDispariţia lui Iosia inaugurează o epocă de profunde frământări social-politice care duc la rapidul declin alstatului iudeu. Fiul lui, Ioahaz, instalat la tron, este înlocuit după trei luni cu fratele mai vârstnic Ioiachim(608 – 598) de către faraonul egiptean Neco II”[34]. Lui Iosia i-a urmat fiul său, Ioahaz (= Domnul l-a luatîn stăpânire).

31: Ioahaz avea douăzeci şi trei de ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalim vreme

de trei luni. Pe mama sa o chema Hamutal, şi era fiica lui Ieremia din Libna.

Mama lui Ioahaz era Hamutal (= proaspăt ca roua), fiica lui Ieremia (= Iahve pune temelia) din Libna.

32: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuseră părinţii lui.

„De notat: … părinţii lui, iar nu părintele său, aşa cum era formula consacrată; deci a se citi: … strămoşii săi”[35].

33: Faraonul Neco l-a mutat în Ribla, în ţinutul Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim, şi apus pe ţară un bir de o sută de talanţi de argint şi o sută de talanţi de aur.

„Neco l-a destituit pe Ioahaz, moştenitorul lui Iosia, instaurat prin voinţă populară (cf. IIParalipomene 36, 1) şi l-a deportat în Deblata (Ribla), localitate din provincia Hamat, situată pe valea râuluiOrontes, la aproximativ 50 km nord-est de actualul Baalbek. Măsura de forţă a faraonului s-a datorat, poate,unei încercări de emancipare a lui Ioahaz de sub dominaţia recentă a Egiptului”[36]. „E posibil ca Neco(care-şi instalase cartierul general la Ribla) să-l fi suspectat pe Ioahaz că duce mai departe politicanaţionalistă a tatălui său”[37]. Ribla (= fertilitate) era o cetate în ţinutul Hamatului.

34: Apoi Faraonul Neco l-a pus rege peste ei pe Eliachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, în locul luiIosia, tatăl său, dar i-a schimbat numele în Ioiachim; pe Ioahaz l-a luat şi l-a dus în Egipt, unde amurit.

Lui Eliachim (= Dumnezeu statorniceşte) i se schimbă numele în Ioiachim (= Domnul ridică). „Schimbareanumelui era gestul simbolic care oficializa relaţia de vasalitate impusă de faraon regelui de la Ierusalim.Ioiachim a domnit unsprezece ani în Iuda, între 609 şi 598 î. Hr. ♦ Ioahaz a fost dus, ca prizonier, în Egiptdupă înfrângerea suferită de Neco la Carchemiş (605 î. Hr.)”[38].

35: Ioiachim i-a dat lui Faraon aurul şi argintul, însă a pus o dare pe pământ, ca să poată da argintuporuncit de Faraon; fiecare a dat după preţul rânduit de el, şi aşa a strâns el argintul şi aurul de lapoporul ţării, ca să i-l dea Faraonului Neco.

114/129














36: Ioiachim avea douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească; şi a domnit în Ierusalimvreme de unsprezece ani. Pe mama sa o chema Zebuda, şi era fiica lui Pedaia, din Ruma.

Mama lui Ioiachim (Eliachim) era Zebuda (= acordată), fiica lui Pedaia (= Domnul a mântuit) din Ruma (=înălţime), localitate la 9,5 kilometri nord de Nazaret.

37: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, aşa cum făcuseră şi părinţii lui.

Ca şi în cazul lui Ioahaz, şi despre Eliachim/Ioiachim se spune că a păcătuit asemenea strămoşilor săi,

fiind apropiat, probabil, de Manase.

[1] BBVA, p. 443

[2] BBVA, p. 443

[3] DEI, pp. 113-114

[4] DEI, p. 603

[5] BBVA, p. 443

[6] SEP 2, p. 606

[7] SEP 2, p. 606

[8] SEP 2, p. 606

[9] BBVA, p. 444[10] SEP 2, p. 607

[11] BBVA, p. 444

[12] SEP 2, p. 607

[13] BBVA, p. 444

[14] SEP 2, p. 607

[15] BBVA, p. 444

[16] AB, p. 234

[17] SEP 2, p. 607

[18] BBVA, p. 444

[19] AB, p. 77

115/129









































[20] SEP 2, p. 608

[21] SEP 2, p. 608

[22] SEP 2, p. 608

[23] SEP 2, p. 608

[24] BBVA, p. 444

[25] SEP 2, p. 608

[26] SEP 2, p. 609. SEP 2 are aici, în loc de III Regi 13, III Regi 11-18; desigur, o greşeală de tipar.

[27] SEP 2, p. 609

[28] BBVA, p. 445

[29] SEP 2, p. 609

[30] BBVA, p. 445

[31] BBVA, p. 445

[32] SEP 2, p. 610

[33] BBVA, p. 445

[34] EA, p. 179

[35] BBVA, p. 445

[36] SEP 2, p. 610

[37] BBVA, p. 445

[38] SEP 2, p. 610

CAP. 24 – Ioiachim, Iehonia şi Sedechia, ultimii regi ai lui Iuda.

1: În zilele lui s-a ridicat Nabucodonosor, regele Babilonului. Iar Ioiachim i-a fost acestuia preasupusvreme de trei ani, după care şi-a luat seama şi s-a răsculat împotriva lui.

„Nabucodonosor era fiul lui Nabopolasar, cel care, pe de o parte, zdrobise armatele Faraonului Neco (609 îHr.) şi, pe de alta, pusese capăt imperiului asirian (606 î. Hr.). El a domnit între 605 şi 562. Potrivit teologieivechitestamentare, Nabucodonosor a fost instrumentul prin care Domnul Şi-a pedepsit poporul infidel, fărăca prin aceasta să-l fi scutit de răspundere şi pedeapsă pentru trufie şi cruzime”[1]. „Nabucodonosor (…) afăcut o expediţie în Palestina în al patrulea an de domnie a lui Ioiachim (Ieremia 25, 1) şi primul an al

116/129











































suveranului babilonian, adică 604 î. Hr. ♦ Răscoala lui Ioiachim a avut loc în 601 î. Hr., după înfrângereasuferită de babilonieni în faţa egiptenilor”[2]. Nabucodonosor înseamnă Nebo apără hotarele; Nebo (= achema; a vesti; a fi elevat) era numele unei divinităţi babiloniene, zeul ştiinţei şi literaturii.

2: Atunci Domul a trimis împotriva lui pâlcuri de Caldei, pâlcuri de Sirieni, pâlcuri de Moabiţi şpâlcuri de Amoniţi; i-a trimis în ţara lui Iuda ca s-o încovoaie, după cuvântul pe care Domnul l-arostit prin robii Săi profeţii.

„Nabucodonosor a atras în campania de pedepsire a revoltei iudaice toate popoarele vasale dinapropierea lui Iuda. Ierusalimul a căzut sub asediul babilonian la 16 martie 597 î. Hr. Regele Ioiachimmurise cu trei luni şi zece zile înainte de această dată, adică la 6 decembrie 598 Î. Hr.” [3]. Popoarele vasalen-au trimis armate propriu-zise, ci pâlcuri: „Acestea erau bande uşor înarmate care hărţuiau populaţia prinincursiuni şi jafuri repetate. E posibil ca ele să fi acţionat din porunca lui Nabucodonosor, spre a-l ţine peIoiachim ocupat până la vremea atacului”[4]. Robii Săi profeţii: „E vorba de profeţii Ieremia şi Urie (vezIeremia 26, 20-23)”[5].

3: Dar, mai mult, mânia Domnului asupra lui Iuda era aceea de a-l lepăda de la faţa Sa, din pricinapăcatelor lui Manase, adică pe măsura a tot ceea ce făptuise el;

4: că şi sânge nevinovat a vărsat, de-a umplut Ierusalimul cu sânge nevinovat, încât Domnul n-a vrutsă-l ierte.

Desigur, nu Manase e pedepsit acum, ci generaţiile care nu s-au depărtat, nici după moartea aceluia, de

păcatele lui.

5: Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ioiachim, despre toate faptele lui, oare nu sunt ele scrise înCartea Faptelor din Vremea Regilor lui Iuda?

6: Şi a adormit Ioiachim împreună cu părinţii săi, iar în locul lui a devenit rege Iehonia, fiul său.

„Ioiachim, suveran al Regatului Iudeei (608 – 598 î. Hr.). Fiu al lui Iosia (639 – 609), Ioiachim estefăcut rege de către egipteni, după înlăturarea fratelui său Ioahaz de către Neco, Iudeea devenind acumtributară Egiptului. După înfrângerea armatei egiptene la Karkemiş (605) de către Nabucodonosor II,Ioiachim se recunoaşte vasal Regatului Noului Babilon. Trei ani mai târziu însă, Ioiachim se revoltăîmpotriva suzeranităţii caldee, declanşând riposta lui Nabucodonosor II, care invadează Iudeea, asediază şcucereşte Ierusalimul. Condiţiile dispariţiei lui Ioiachim în aceste împrejurări (se predă învingătorului saumoare) rămân obscure. Îi succede la tron fiul său Iehonia; acesta este exilat, după numai trei luni de domnie,de către Nabucodonosor, împreună cu 10 000 de iudei duşi în captivitate în Babilonia. Pe tronul Iudeei,suveranul babilonian instalează pe Sedechia (597 – 586)”[6]. Iehonia (= pregătirea lui Iahve), îi urmează

pentru scurt timp, tatălui său Ioiachim.

7: Regele Egiptului n-a mai ieşit din ţara sa, fiindcă regele Babilonului i-a luat regelui Egiptului totceea ce acesta avea sub stăpânire, de la râul Egiptului până la râul Eufratului.

„E vorba de bătălia de la Carchemiş (605), în care Nabucodonosor, învingându-i pe egipteni, îşideschide calea spre Siria şi Palestina”[7]. Aceste teritorii vor fi anexate în întregime de către Nabucodonosor.

117/129

















8: Iehonia avea optsprezece ani când a devenit rege, şi a domnit în Ierusalim vreme de trei luni. Pemama sa o chema Nehuşta, şi era fiica lui Elnatan din Ierusalim.

Mama lui Iehonia era Nehuşta (= de bronz), fiica lui Elnatan (= Dumnezeu a dat). Textul ebraic are, pentruIehonia, un alt nume, Ioiachin (= Domnul întemeiază).

9: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse tatăl său.

10: În vremea aceea, Nabucodonosor, regele Babilonului, s-a ridicat împotriva Ierusalimului şi a împresurat cetatea.

„Nabucodonosor a întreprins această campanie împotriva Ierusalimului din cauză că Ioachim-Iehonia încercase să formeze o ligă antibabiloniană cu Egiptul. Dar după înfrângerea suferită în 601 î. Hr. babilonienii îşi revin şi organizează diverse incursiuni în Chedar. Informaţia de la IV Regi 24, 7 ar puteasugera existenţa unei înţelegeri iudeo-egiptene, ulterioare acestei date, şi explică eşecul regelui din Iuda”[8].

11: Atunci a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, împotriva cetăţii, după ce servii săi o împresuraseră.

„Cronica babiloniană consemnează, paralel cu acest verset: [ Nabucodonosor ] a înaintat spre Palestina şi a împresurat cetatea lui Iuda, pe care a cucerit-o a doua zi a lunii Adar (16 martie 597 îHr.)”[9].

12: Iar Iehonia, regele lui Iuda, a ieşit în faţa regelui Babilonului, împreună cu servii săi, cu mama sa,cu dregătorii şi eunucii săi; iar regele Babilonului l-a luat rob, în cel de al optulea an al domniei lui.

13: Şi a scos de acolo toate comorile ce se aflau în templul Domnului şi comorile din casaregelui; şi a tăiat toate vasele de aur pe care Solomon, regele lui Israel, le făcuse în templul Domnului,după cuvântul Domnului.

14: Şi a dus Ierusalimul în robie, pe toţi fruntaşii şi pe toţi vitejii, zece mii de robi, cu toţi dulgherii şifierarii; şi n-au mai rămas decât sărmanii ţării.

„Împlinirea profeţiei făcute de Isaia lui Iezechia (20, 17-18). ♦ Pentru Maxim Mărturisitorul,strămutarea evreilor în Babilon înseamnă căderea de la limpezimea legii duhovniceşti (Ierusalimul) laconfuzia unei vieţi pământeşti (Babilon = amestec, confuzie). ( Răspunsuri către Talasie 26)”[10].

15: Şi l-au dus şi pe Iehonia în Babilon; de asemenea, pe mama regelui şi pe femeile regelui şi peeunucii săi; şi pe vitejii ţării i-a dus în robie, de la Ierusalim la Babilon;

16: şi pe toţi luptătorii, în număr de şapte mii, precum şi o mie de dulgheri şi fierari, toţi fiind buni de

folosit în război: regele Babilonului i-a dus robi în Babilon.

17: Atunci regele Babilonului l-a pus în locul lui [Iehonia] pe Matania, unchiul său, schimbându-numele în Sedechia.

Urmează la tron Matania (= darul Domnului), căruia Nabucodonosor îi schimbă numele în Sedechia (=dreptatea Domnului). „Cronica babiloniană relatează: [ Nabucodonosor ] l-a prins pe rege şi a pus altul peste Iuda, după placul său, primind un mare tribut pe care l-a trimis în Babilon (…) ♦ Matania, devenitSedechia, ca semn al vasalităţii faţă de Nabucodonosor, era fiul lui Iosia şi fratele lui Ioiachim şi Ioahaz.Ceea ce înseamnă că Sedechia era unchiul de frate al regelui deportat Ioiachim-Iehonia (…). Era şi greu ca

118/129










tânărul rege de 18 ani să aibă deja un fiu[11] de 21 [de ani]! ♦ Sedechia a fost cel de-al douăzeci şi unulea şiultimul rege al lui Iuda. A domnit între 597 şi 587 î. Hr. Numele cel nou al lui Matania este evreiesc( Sedechia = dreptatea mea este Iahve), ceea ce înseamnă că Nabucodonosor i-a permis vasalului să şi-laleagă singur”[12].

18: Sedechia avea douăzeci şi unu de ani când a devenit rege; şi a domnit în Ierusalim vreme deunsprezece ani.

19: El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, pe potriva a tot ceea ce făcuse Iehonia;

20: căci mânia Domnului era peste Ierusalim şi peste Iuda, într-atât încât i-a lepădat de la faţa Sa:Sedechia a uneltit împotriva regelui Babilonului.

„Toată această dramă ne este relatată pe larg în cartea lui Ieremia (…). Contemporan cu Sedechia şi lucid înmandatul său divin, profetul îl sfătuise pe rege să adopte o politică înţeleaptă într-o situaţie fără ieşire, darnu a fost ascultat. Consecinţa: întâmplările din capitolul următor”[13]. De observat că, cu toate reformelelui Iosia, după moartea aceluia, Regatul de sud a recăzut curând în idolatrie, semn că nici Manase nu va fiîntâmpinat o prea mare rezistenţă, ci va fi acţionat în conformitate cu înclinaţia generală.

[1] BBVA, p. 445

[2] SEP 2, p. 611

[3] SEP 2, p. 611

[4] BBVA, p. 446

[5] BBVA, p. 446

[6] EA, p. 178

[7] SEP 2, p. 611

[8] SEP 2, p. 612

[9] SEP 2, p. 612

[10] SEP 2, p. 612

[11] Septuaginta are fiul său. Anania a operat modificarea necesară în mod tacit, explicând-o în notă

Corectura s-a făcut după Textul Masoretic.

[12] SEP 2, pp. 612-613

[13] BBVA, p. 446

CAP. 25 – Asediul şi cucerirea Ierusalimului. Sedechia, rob. Jefuirea templului, dărâmarea zidurilor. Adoua deportare. Guvernatorul Godolia. Eliberarea lui Ioiachim.

119/129




































1: Şi a fost că în cel de al nouălea an al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, Nabucodonosor, regeleBabilonului, a venit cu toată oastea lui împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut întăritur împrejuru-i.

În luna a zecea: „Textul Masoretic adaugă: …în cea de-a zecea zi a lunii . Asediul Ierusalimului a începutspre sfârşitul lui decembrie 589 şi a durat doi ani”[1]. „În 588 î. Hr., Nabucodonosor a întreprins a treia

campanie împotriva lui Iuda, în urma revoltei lui Sedechia şi a plănuitei alianţe dintre acesta din urmă şiEgipt (cf. şi Iezechiel 17, 15). Data precisă a invaziei apare şi la Iezechiel 24, 1”[2]. „Nabucodonosor II(babiloniană: Nabu-Ku-Durri-Usur) suveran al Regatului Noului Babilon (circa 630 – 562 î. Hr.). Fiu al lui Nabopalassar, fondatorul Regatului Caldeo-Babilonian (625 – 605), Nabucodonosor este asociat de tânăr ladomnie de tatăl său, primind comanda supremă a armatei care înfruntă în Siria corpul expediţionar egipteantrimis de faraonul Neco II în sprijinul ultimelor rezistenţe asiriene. Victorios în marea bătălie de laKarkemiş pe Eufrat (605), Nabucodonosor urmăreşte în Siria armata egipteană în retragere, dar vesteamorţii lui Nabopalassar (16 august 605) îl obligă să revină la Babilon pentru a prelua oficial tronul Nabucodonosor profită de prăbuşirea Imperiului Asirian pentru a-şi extinde autoritatea asupra Siriei şPalestinei până la Marea Mediterană, respingând încercările Egiptului de a mai interveni în politica AsieiOccidentale. În chiar anul preluării puterii, Nabucodonosor revine în Siria, întreprinde apoi în 604 o

campanie în Palestina, cucerind oraşul-stat Ascalon şi primind supunerea Regatului Iudeei. În 601 estenevoit să abandoneze încercarea de invadare a Egiptului după o bătălie sângeroasă, nedecisă, la hotareleDeltei. O răscoală a Iudeei (sprijinită de Egipt), izbucnită în 598, este reprimată de Nabucodonosor, carecucereşte Ierusalimul, deportează în Mesopotamia pe regele Ioiachim cu 10 000 de locuitori, numind înlocul lui pe tron pe Sedechia. Următorii ani sunt consacraţi unor campanii în Siria şi Elam, înăbuşirii uneirevolte armate în Babilonia (595/594), unor noi lupte în Siria. În 588, Nabucodonosor este confruntat cu oaltă răscoală a Iudeei: după un îndelungat asediu, Ierusalimul este cucerit (august 586), Templul distrus,regele şi fruntaşii nobilimii sunt executaţi[3], iar o parte a populaţiei este deportată în Mesopotamia(Nabucodonosor adoptând metodele punitive asiriene); Iudeea devine o provincie a regatului Caldeo- babilonian. După un asediu de 13 ani, Tirul, cel mai important oraş fenician, este constrâns în 574 sărecunoască suzeranitatea babiloniană. Regatul Noului Babilon atinge acum maxima expansiune teritorială,

devenind principala putere politică şi militară a Orientului Apropiat. Talentat comandant de oşti, diplomaabil (mediator în 585 al unei păci între Lidia şi Media, aflate de 5 ani în conflict), administrator eficient, Nabucodonosor se afirmă totodată şi ca un neobosit constructor. Babilonul, înconjurat acum de ziduriimpunătoare, cu palate şi temple fără egal (ziguratul Entemenaki devine prototip al legendarului turn al luiBabel), ajunge cel mai strălucit oraş al Orientului. Căsătorit, potrivit tradiţiei, cu o prinţesă din Media, Nabucodonosor ar fi construit pentru ea grădini suspendate care să-i amintească de munţii ţării natale. Oserie de trăsături negative ale ultimului suveran babilonian Nabonid (556 – 539) au fost în mod eronatatribuite lui Nabucodonosor de tradiţia iudaică. Îi urmează la tron fiul său Avil-Marduk (562 – 560)”[4]

2: Şi a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al domniei regelui Sedechia.

„Asediul a durat, de fapt, un an şi jumătate. Scurta întrerupere a fost cauzată de respingerea de către Nabucodonosor a trupelor egiptene care înaintau spre poziţiile babiloniene din Iuda”[5].

3: Iar în ziua a noua (a lunii a patra), când foametea a biruit în cetate şi poporul ţării nu mai aveapâine,

4: o spărtură a fost făcută-n cetate, şi toţi războinicii au ieşit noaptea pe calea porţii cea dintre ziduriadică (poarta) de lângă grădina regelui. – Caldeii însă stăteau aşezaţi în jurul cetăţii. – Şi a ieşit (şregele) pe calea ce duce în câmpie.

120/129














„Înfometaţi, asediaţii au făcut o breşă în zidul interior al cetăţii şi au izbutit să iasă prin spaţiul dintre celedouă ziduri. – Prin Caldei se înţeleg Babilonienii”[6]. „Spărtura în zidul Ierusalimului a fost făcută în lunaiulie 586 î. Hr. Despre suferinţele populaţiei Ierusalimului în timpul asediului, cf. Plângeri 2, 20. ♦ Estevorba despre zidul exterior construit de Ezechia (II Paralipomene 32, 5) sau de cel al lui Manase (IIParalipomene 33, 14). Spărtura se va fi făcut pe lângă Poarta fântânii, aflată în preajma grădinilor regale şia scăldătorii Siloam”[7]. Luna a patra s-a numit ulterior, la întoarcerea din exil, Tamuz, iar pe 17 Tamuz seţinea post, pentru a comemora „străpungerea zidurilor Ierusalimului de către armatele babiloniene, la 9Tamuz 586 î. Hr. şi repetarea acestui eveniment de către legiunile romane ale lui Titus în ziua de 17 a

aceleiaşi luni, în anul 70 d. Hr.”[8].

5: Dar oastea Caldeilor l-a urmărit pe rege şi l-a ajuns în şesul Ierihonului, iar oastea lui s-a risipittoată dimprejuru-i.

6: Şi l-au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, şi l-au supus judecăţii.

„Nabucodonosor îşi stabilise cartierul general la Ribla, acolo unde şi-l avusese Faraonul Neco (vezi23,33)”[9]. „Nabucodonosor se afla la Deblata (Ribla), în provincia Hamat, pentru a coordona mişcărilearmatei sale în lupta cu egiptenii”[10].

7: Pe fiii regelui i-au înjunghiat în faţa ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii şi i-au încătuşatpicioarele în piedică de cai şi l-au dus în Babilon.

„A-i pune picioarele în piedică de cai era o pedeapsă mai umilitoare decât punerea în lanţuri; procedeu barbar, atestat de mărturiile vremii”[11].

„Sedechia, ultimul suveran al regatului Iudeei (597 – 586 î. Hr.). Instalat pe tron de către Nabucodonosor IIdupă reprimarea revoltei antibabiloniene a lui Ioiachim (608 – 598), Sedechia, al treilea fiu al lui Iosia (639 – 609), se dovedeşte un om de stat mediocru şi nehotărât, departe de a fi la înălţimea gravelor problemesociale şi politice ale epocii. În pofida sfaturilor proorocului Ieremia, Sedechia cedează presiunilorcercurilor aristocraţiei şi ale armatei, declanşând, cu ajutor egiptean, în 589-588, o răscoală anticaldee.

Nabucodonosor II pătrunde în Iudeea, cucereşte unul după altul oraşele Lachiş, Bet-Zur, Ramat, Rahel ş. a.(distrugeri atestate şi de săpăturile arheologice moderne), apoi încercuieşte şi începe asediul IerusalimuluiDupă o rezistenţă de doi ani şi jumătate Ierusalimul este cucerit (586), Sedechia este capturat şi adus laRibla în faţa lui Nabucodonosor II. Aici, după ce este constrâns să asiste la uciderea fiilor săi, este orbit şitrimis în lanţuri la Babilon. Vârfurile nobilimii sunt executate, majoritatea locuitorilor deportaţi înMesopotamia (captivitatea babiloniană ). Zidurile Ierusalimului sunt distruse, Templul şi palatul regalincendiate, Iudeea devenind o provincie a Regatului Noului Babilon”[12].

8: Iar în luna a cincea, în cea de a şaptea zi a lunii, adică în cel de al nouăsprezecelea an al domniei luiNabucodonosor, regele Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia gărzii – cel dintâ între dregătorii regelui Babilonului –

Nebuzaradan se tâlcuieşte Nebo a dăruit urmaşi.

9: şi a ars templul Domnului şi casa regelui şi toate casele din Ierusalim: casă cu casă, pe toate le-a ars

„La II Macabei 2, 4-5 se spune că profetul Ieremia ar fi reuşit să scoată din Ierusalim chivotul, altarultămâierii şi cortul şi să le ascundă de furia distrugătoare a babilonienilor în Muntele Nebo”[13].

10: căpetenia gărzii.

121/129





















Straniu mod de a împărţi textul în versete, dar aşa este şi în Septuaginta unde, la versetul 10, găsim doaratât: o arhimaghiros (căpetenia gărzii).

11: Apoi a strămutat şi restul poporului care mai rămăsese în cetate, pe cei ce se predaseră regeluBabilonului şi rămăşiţa poporului de rând;

12: căpetenia gărzii n-a lăsat decât o parte din sărăcimea ţării, să lucreze viile şi ogoarele.

13: Caldeii au sfărâmat stâlpii de aramă din templul Domnului, şasiurile spălătoarelor şi marea dearamă din templul Domnului, iar arama lor au dus-o în Babilon;

14: şi căldările şi lopeţile şi cupele şi cădelniţele şi toate vasele de aramă ce se foloseau la slujbe, petoate le-a luat.

15: A mai luat căpetenia gărzii tigăile, precum şi cupele de aur şi de argint,

16: cei doi stâlpi şi marea şi şasiurile pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama dintoate aceste lucruri nu se mai putea cântări.

17: Un singur stâlp era înalt de optsprezece coţi; capitelul îi era de aramă, iar înălţimea acestuia erade trei coţi; plasa şi rodiile unui capitel, de jur-împrejur, erau de aramă; aşa era şi cel de al doileastâlp, cu plasa…

„Frază suspendată. Asupra acestui jaf, mai amănunţită este relatarea din Ieremia 52,13-20)”[14].

18: Căpetenia gărzii l-a luat apoi pe Seraia, marele preot, pe Ţefania, al doilea preot, şi pe cei carestrăjuiau uşile.

Sunt numiţi principalii preoţi din timpul căderii Regatului de sud: Seraia (= ostaş al Domnului) şi Ţefania (=Domnul a ascuns).

19: Iar din cetate a luat un eunuc care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni din cei ce vedeau faţaregelui şi care au fost găsiţi în cetate, şi pe secretarul mai-marelui oastei, cel care ţinea socotealapoporului din ţară, precum şi pe şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate;

„Ieremia 52, 25 pomeneşte de şapte oameni de încredere din suita regelui Sedechia, nu de cinci” [15].

20: pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii, şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.

21: Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis acolo, în Ribla, în ţinutul Hamatului. Aşa a fost strămutatIuda din ţara lui.

22: Iar peste poporul care a rămas în ţara lui Iuda – cel pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, l-a lăsat – acesta l-a pus pe Godolia, fiul lui Ahicam, fiul lui Şafan.

Peste poporul rămas a fost pus Godolia (= Domnul este mare), fiul lui Ahicam (= un frate s-a ridicat), fiullui Şafan (= viezurele stâncilor).

122/129







23: Atunci toţi mai-marii oastei – ei şi oamenii lor – au auzit că regele Babilonului îl rânduise peGodolia şi au venit la Godolia, în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiullui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacai, ei cu oamenii lor.

Despre mai-marii oastei şi oamenii lor, „de la Ieremia (40,7) ştim că aceştia se retrăseseră la câmp”[16].Miţpa, „noua reşedinţă a guvernatorului numit de Nabucodonosor, era o cetate din teritoriul lui Veniamin, înapropiere de Gabaon şi de Rama”[17]. Cei ce au venit la Godolia erau: Ismael (= Dumnezeu ascultă), fiului Netania (= Domnul a dat); Iohanan (= Domnul a fost milostiv), fiul lui Careah (= pleşuv); Seraia (=

ostaş al Domnului), fiul lui Tanhumet (= mângâiere) din Netofa (= picătură); Iaazania (= Domnul ascultă)fiul lui Maacai (= şes; asuprire).

24: Iar Godolia li s-a jurat – lor şi oamenilor lor – şi le-a zis: „Nu vă temeţi de trecerea Caldeilor;rămâneţi în ţară, slujiţi-l pe regele Babilonului şi va fi bine de voi”.

„Godolia a fost numit guvernator al lui Iuda. A reuşit să îi atragă în jurul lui pe capii armatei lui Sedechiacare îşi părăsiseră suveranul în câmpia de lângă Ierihon (25, 5) şi pe profetul Ieremia”[18]. „TextuSeptuagintei ni-l prezintă pe Godolia ca mai apropiat de poziţia lui Ieremia, aceea de a se găsi un modusvivendi cu ocupantul; expresia trecerea Caldeilor , proprie Septuagintei, implică o nuanţă fină de optimismmenită să îndulcească îndemnul la compromis. Iosif Flaviu îl înfăţişează ca pe un om bun şi generos, iar de

la Ieremia (40,13-16) ştim că, de bună credinţă, a refuzat să-l creadă pe Iohanan că Ismael ar fi un trădător,ceea ce l-a costat viaţa”[19].

25: Dar a fost că în luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elişama, din neamul regesccu zece oameni şi l-a lovit pe Godolia, iar acesta a murit, el şi Iudeii şi Caldeii care se aflau cu el înMiţpa.

Elişama (= Dumnezeu a ascultat) era bunicul ucigaşului Ismael.

26: Atunci s-a sculat tot poporul – de la mic la mare -, cu căpeteniile oastei, şi s-au dus în Egipt,fiindcă se temeau de Caldei.

Poporul s-a temut de represalii, urmare a faptei lui Ismael.

27: Şi a fost că în cel de al treizeci şi şaptelea an de la strămutarea lui Ioiachim, regele lui Iuda, şanume în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, regele Babilonului, înprimul an al domniei sale, a ridicat fruntea lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi l-a scos din temniţă.

Evil-Merodac (= bărbatul lui Marduk), „fiul şi succesorul lui Nabucodonosor, a domnit între 562 şi560”[20]. „ A ridica fruntea (literal: capul ) cuiva: a graţia pe cineva şi a-i reda o parte din drepturi”[21].

28: Şi i-a spus vorbe bune şi i-a pus tronul mai presus de tronurile regilor care se aflau cu el înBabilon;

29: şi i-a schimbat hainele de temniţă; iar (Ioiachim) a mâncat întotdeauna de faţă cu el, în toate zilelevieţii lui.

30: Întreţinerea i se dădea, fără sminteală, din casa regelui, porţia zilnică în fiecare zi, în toate zilelevieţii lui.

123/129
















„Patru din tăbliţele cu inscripţii cuneiforme descoperite sub parterul sudic al palatului lui Nabucodonosor sereferă la raţiile alimentare pe care casa regală le oferea, cu regularitate, lui Ioiachim şi colegilor săi dedetenţie”[22].

Ajunşi la finalul Cărţilor Regilor, redăm o serie de învăţături, desprinse din toate cele patru cărţileacestea: „Să nu iubim lăcomia pântecelui, ca să nu ne ucidă ca pe fiii lui Eli. Să ne ferim de toatănedreptatea, ca Samuil. Să nu fi mustrat de conştiinţă, ca unul ce ai făcut rău aproapelui. Să nu iubim pismarea faţă de alţii, ca să nu ne arunce pe noi ca pe Saul. Să ne placă să nu răsplătim cu rău pe aproapele, ca să

ne păzească pe noi (Dumnezeu) de rău ca pe David. Să nu iubim să ne socotim lucru mare şi slava deşartăca să nu ne arunce pe noi (Dumnezeu) de la faţa Lui, ca Tată, ca David pe Abesalom. Să iubim smeritacugetare şi buna cuviinţă, ca să ne răzbunăm pe duşmanii Părintelui nostru, ca Solomon. Să iubim supunereaîn toate, ca să facem mădularele noastre moarte faţă de tot lucrul mort, ca să facem inima plină de bărbăţiefaţă de vrăjmaşii noştri, ca Ilie Tesviteanul. Să nu ne facem iubitori şi poftitori de plăceri, ca să nu neomoare pe noi ca pe Ahab. Să luptăm până la moarte, ca să nu pierdem sfânta noastră moştenire, caIsraelitul (Nabot). Să ne facem ascultători părinţilor noştri după Dumnezeu în toate, tăind voia noastră pânăce ne vom supune lor, ca să rămână binecuvântarea lor cu noi, cum a fost cu Elisei. Să nu ne facem iubitoride arginţi şi plăcuţi mincinoşi ai oamenilor, ca să nu ne blesteme pe noi, ca pe Ghiezi. Să iubim pe ceicredincioşi în toate mai mult ca pe noi înşine, ca să ne binecuvânteze pe noi ca pe Sunamita. Să nu ne facemiubitori pătimaşi ai celor urâte, ca să nu ne depărteze pe noi de la faţa Lui, ca pe Ahia şi Sedechia, care au

fost puşi să îngheţe de către împăratul Babilonului”[23].

După revolta de pe timpul lui Roboam, regatul s-a împărţit în două. „În nord, regatul Israel cucapitala Samaria, a trăit o istorie agitată şi fără glorie. Dintre foarte numeroşii regi care au urmat – şi dintrecare mai mult de jumătate au murit asasinaţi – doar unul sau doi au o oarecare însemnătate. Decadenţaeconomică, politică şi morală a grăbit sfârşitul. În 712 î. Hr., regele asirian Sargon al II-lea distruge completSamaria, transformă regatul în provincie asiriană şi deportează peste 27 000 de evrei, aleşi îndeosebi dinfamiliile căpeteniilor şi ale bogaţilor. În sud, regatul Iudeei – ca suprafaţă de cinci ori mai mic; iar cu populaţia sa de o jumătate de milion de locuitori, probabil de trei ori mai redus decât regatul Samariei – afost tulburat mai mult doar de disensiuni interne. Spre sfârşitul secolului al VIII-lea î. Hr., Iudeea cere şi primeşte ajutorul asirienilor, în schimbul unui tribut. După care însă începe un secol de politică antiasiriană

ţara este invadată şi pustiită (597 î. Hr.), iar regele însuşi şi câteva mii de nobili, preoţi şi negustori bogaţisunt duşi în captivitate în Babilon, împreună cu toate comorile Templului şi ale palatului regal. Peste câţivaani, în 586 î. Hr., Iudeea se aliază cu Egiptul contra babilonienilor. Nabucodonosor invadează Iudeeadistruge Ierusalimul, incendiază marele Templu, demolează fortificaţiile, masacrează familia regală şi duceîn captivitate o mare parte din populaţie. Dar în 539 î. Hr., regele persan Cirus cucereşte Babilonul, iar înanul următor îi eliberează pe evreii captivi. Mulţi însă au preferat să rămână în Babilonia – unde existauacum instituţii iudaice de învăţământ şi unde evreii desfăşurau şi activităţi economice importante”[24].

„Sfârşitul regatului Iuda (722-587). Deşi mai mic decât regatul Israel, căruia adesea i-a fost aliatsau vasal, regatul Iuda, mai omogen, mai stabil şi mai bine organizat, a izbutit să-i supravieţuiască 135 deani. Sfârşitul dramatic al regatului din Samaria a determinat pe responsabilii politici din Iuda să respecte

statutul lor de vasali, care le garanta o anumită autonomie culturală şi politică. Se pare că, sub influenţa profetului Isaia, regele Iezechia (cca. 727-720-699)[25] a pornit să-şi reformeze regatul pe planadministrativ şi religios, sperând poate într-o reunificare a regatului Iuda cu Israelul sub dinastia davidiană.Pentru a-şi unifica religios regatul, Iezechia a luat măsuri pentru înlăturarea cultului tradiţional al locurilorînalte (bamot ) cu ale lor stele şi arbori sacraţi şi a centralizat cultul la templul din Ierusalim, care primeazeciuiala (II Paralipomene 30-31). Această reformă s-a însoţit de o intensă activitate literară (cf. Proverbe25, 1) şi a permis să fie umplute cu bunuri magaziile regale (cf. IV Regi 20, 12; II Paralipomene 32, 3). Înanul 705, la moartea lui Sargon II, Iezechia a încercat să-şi recapete independenţa şi s-a pus în fruntea uneicoaliţii antiasiriene, care mai cuprindea şi oraşele Tir şi Aşdod, Gaza şi Edomul; erau susţinuţi de EgiptCoaliţia s-a format în legătură cu răscoala lui Merodac Beladan II din Babilonia (cf. 20, 12-14). Iezechia a

124/129













fortificat Ierusalimul, a săpat canalul Siloe (cf. 20, 20 şi inscripţii din tunelul lung de peste 500 m) şi l-a luat prizonier pe Padi, regele din Ecron, care refuza să se alăture coaliţiei. În anul 701, expediţia lui Senaherib a pus însă capăt acestei revolte (IV Regi 18-19; Isaia 31-37; II Paralipomene 32; analele şi basoreliefurileasiriene şi tradiţia egipteană a lui Herodot: Istorii II, 149). Ierusalimul, asediat o bucată de vreme, n-a fostcucerit, dar 46 de localităţi întărite au fost distruse şi 200.150 locuitori au fost deportaţi. Iezechia a fostnevoit să plătească un tribut greu, iar regatul său a fost amputat în partea din apus. După această încercareîncheiată printr-un dezastru, regatul Iuda a avut nevoie de aproape jumătate de secol, sub lunga domnie a luiManase (cca. 699-645) ca să se ridice din ruine. Ceva mai târziu, regele Iosia (cca. 640-633) a reluat

reforma lui Iezechia şi a promulgat în 622 o carte a Legii, probabil o formă primitivă a Deuteronomului.Profitând de slăbirea regatului asirian şi de căderea oraşului Ninive în 612, Iosia şi-a extins controlul asupraunei părţi din şesul filistean, cu ajutorul unor mercenari greci ( Kitim) şi a încercat chiar să oprească o armatăegipteană care se ducea să ajute ultimele trupe asiriene, dar a fost ucis la Meghido în anul 609 (23, 29-30)Cam din această epocă, peceţi, bule şi ostraca atestă o dezvoltare a folosirii scrierii la toate nivelurileadministraţiei regale. După moartea lui Iosia, regatul Iuda, strâns în menghinea dintre Egipt şi Babilonia, asfârşit prin a se prăbuşi în anul 587: Întâi, egiptenii l-au impus pe regele Ioiachim (609-598), dar după bătălia de la Carchemiş (609), Iuda a căzut în orbita neo-babiloneană. În 601/600, în urma unui eşec al lui Nabucodonosor în Egipt şi în pofida sfaturilor lui Ieremia, Ioiachim s-a răsculat; Edomiţii au invada Neghevul, Ioiachim a murit şi Nabucodonosor a intrat în Ierusalim la 16 martie 597; noul rege, Ioiachin, afost deportat în Babilonia, împreună cu 10 000 de iudei (24, 10-16), iar Sedechia a fost instalat în locul lui;

În 589, în pofida lui Ieremia, dar cu sprijinul Egiptului şi al amoniţilor, Sedechia s-a răsculat contra regeluidin Babilon (24, 20). Nabucodonosor a intervenit de îndată şi Ierusalimul a căzut la 29 iulie 587. Templul ş palatul regal au fost incendiate, zidurile au fost dărâmate, Sedechia şi înalţii funcţionari au fost deportaţi şi afost numit un guvernator provizoriu, Godolia. Curând, acesta a fost asasinat şi, de teama represaliilor, unnumăr de notabili supravieţuitori, printre care şi Ieremia, s-a refugiat în Egipt (25, 22-26; Ieremia 40-44).Căderea Ierusalimului în 587 marchează sfârşitul epocii regale, care a durat aproape patru secole şi jumătate. De atunci, aproape acelaşi interval de timp, soarta iudeenilor, a culturii ebraice şi a religieisraelite s-a jucat în cadrul administraţiei marilor imperii care s-au succedat: neo-babilonean, persan şielenistic”[26].

Pentru claritate, redăm aici lista regilor israeliţi, pentru toate cele patru Cărţi ale Regilor, urmând

AB. Cum s-a văzut, datele domniilor diferă de la un autor la altul (EA, BBVA, DEI, SEP 2 ş. a.), însă nu înmod esenţial. Primii trei regi îi vom socoti ca domnind peste Regatul unit (deşi în cazul lui Saul problema emai complicată), urmând apoi cu două liste, pentru Regatul de nord (cu care vom începe deoarece a căzut primul) şi pentru Regatul de sud (lăsat la urmă şi pentru că l-am socotit mai important, ca fiind locul în carecredinţa s-a alterat în mai mică măsură):

Regatul unit:

Saul 1032 – 1012

David 1012 – 972

Solomon 972 – 932

125/129






Regatul de nord (Israel):

Ieroboam I 932 – 910

Nadab 910 – 909

Baeşa 909 – 886

Ela 886 – 885

Zimri 885

Tibni 885

Omri 885 – 874

Ahab 874 – 853

Ohozia 853 – 852

Ioram 852 – 842

Iehu 842 – 816

Ioahaz 816 – 799

Ioaş 799 – 784

Ieroboam II 784 – 744

Zaharia 745

Şalum 744

Menahem 744 – 738

Pecahia 738

Pecah 738 – 732

Osea 732 – 722

Regatul de sud (Iuda):

126/129



Roboam 932 – 914

Abia 914 – 912

Asa 912 – 871

Iosafat 871 – 849

Ioram 849 – 842

Ohozia 842

Atalia 842 – 836

Ioaş 836 – 797

Amasia 797 – 769

Azaria 769 – 738

Iotam 738 – 733

Ahaz 733 – 728

Iezechia 728 – 699

Manase 699 – 644

Amon 644 – 642

Iosia 642 – 609

Ioahaz 609 – 608

Ioiachim 608 – 597

Iehonia 597

Sedechia 597 – 587

Încheiem Cărţile Regilor cu câteva consideraţii asupra perioadei monarhiei în Israel:

„În vremea ultimului judecător, Samuel, se introduce în Israel regalitatea. Primul rege a fost Saul,din tribul lui Veniamin (1050 î. Hr.). Sub regii următori: (David (1013 – 973) şi Solomon (973 – 933), statulisraelit atinge culmea înfloririi şi puterii sale. Dar sub Roboam, fiul şi succesorul lui Solomon la tron,regatul decade. Poporul împilat de grele impozite şi supus la munci istovitoare se revoltă. Zece seminţii, dinnordul ţării, ies de sub tutela lui Roboam şi se constituie în regat separat, alegându-l drept rege pe Ieroboam,un general al lui Solomon, reîntors din Egipt, unde se refugiase din cauza persecuţiilor aceluia. I-au rămas

127/129



[19] BBVA, p. 447

[20] BBVA, p. 448

[21] BBVA, p. 448

[22] BBVA, p. 448

[23] Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXV, 18

[24] Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, p. 173

[25] Perioada 727-720: coregenţă.

[26] DEI, pp. 883-884

[27] AB, pp. 108-109



















12 - Cartea a Patra a Regilor

Documents

Transcript of 12 - Cartea a Patra a Regilor