Universitatea Valahia

Targoviste

Facultatea de Stiinte Economice

Management

Referat: “Lideriatul versus Management”

Studenta: Ionescu Bianca-Maria

Anul II, Grupa 1

Lideriatul versus Management

Un lider poate fi un manager, in timp ce un manager nu este neaparat un lider.

Liderul unui grup de lucru poate aparea informal, ca ales de grup. Daca managerul este

capabil sa influenteze oamenii pentru a atinge obiectivele organizatiei, fara a folosi

autoritatea formala cu care este investit, asta inseamna ca managerul demonstreaza

calitati de lider.

Potrivit lui John P. Kotter, managerii trebuie sa stie atat sa inspire, cat si sa

conduca. Fara leadership si management, organizatiile contemporane sunt amenintate

cu disparitia.

Managementul este procesul de fixare si atingere a obiectivelor organizatiei cu

ajutorul functiilor managementului: planificare, organizare, conducere (sau leadership)

si control. Un manager este angajat de organizatie si este investit cu autoritate formala

pentru a conduce activitatea celorlalti catre indeplinirea obiectivelor organizatiei. Prin

urmare, leadership-ul joaca un rol important in munca unui manager. Cu toate acestea,

un manager trebuie sa si planifice, sa organizeze si sa controleze activitatea

organizatiei. In general, leadership-ul se ocupa de aspectele interpersonale ale muncii

unui manager, in timp ce planificarea, organizarea si controlul tin de aspectele

administrative.

Leadership-ul se ocupa cu schimbarea, inspirarea, motivarea si influentarea, in

timp ce managementul raspunde de partea executiva care sa duca la indeplinirea

obiectivelor organizatiei si mentinerea echilibrului in interior.

Principalul punct de diferentiere dintre leadership si management este ideea

conform careia angajatii urmează voluntar liderii, pentru ca doresc acest lucru, nu

pentru ca sunt obligati. Desi liderii nu poseda puterea formala pentru a premia sau

sanctiona performanta, angajatii ofera putere liderilor prin ducerea la bun sfarsit a

cerintelor acestora. Pe de alta parte, managerii trebuie sa faca apel la autoritatea

formala cu care sunt investiti, pentru a face ca angajatii sa indeplineasca obiectivele.

Warren Bennis si Burt Nanus considera ca, atat managementul, cat si

leadership-ul sunt importante, dar se deosebesc prin faptul ca:

– “management” inseamna: “a determina, a realiza, a-si asuma responsabilitatea, a

dirija”, iar

– “leadership” inseamna: “a influenta, a ghida intr-o anumita directie, curs, actiune,

opinie”.

Intr-un mod plastic, Stephen R. Covey arata ca: „Managementul este eficienta

in urcusul pe scara succesului; leadership-ul determina sprijinirea scarii pe zidul

potrivit“.

Leadership-ul si managementul sunt doua sisteme de actiune distincte si

complementare, fiecare detinand functii si caracteristici proprii. Intersectarea celor doua

domenii de interes poate sa devina o premisa majora a succesului intr-un mediu de

afaceri din ce in ce mai complex si mai schimbator. Desi nu exista o formula ideala de

combinare a celor doua elemente, totusi un singur fapt este incontestabil – adevarata

provocare consta in combinarea unei practici puternice de lider cu un management

puternic si in echilibrarea lor reciproca.

Potrivit lui John P. Kotter, managementul vizeaza abilitatea de a face fata

complexitatii. Practicile si procedurile sale sunt in esenta un raspuns la una dintre cele

mai semnificative schimbari ale secolului XX – aparitia organizatiilor mari. Existenta

unui bun management constituie o garantie a ordinii si consecventei dintr-o organizatie,

elemente care la randul lor conditioneaza dimensiuni-cheie cum ar fi calitatea si

profitabilitatea.

Spre deosebire de management, leadership-ul are in centru abilitatea de a face

fata

schimbarii. Ascensiunea rolului liderului in ultimii ani este o consecinta a cresterii

competivitatii si fluctuatiilor din lumea afacerilor. Schimbarile majore sunt din ce in ce

mai necesare pentru ca organizatia sa supravietuiasca si sa intre in competitie intr-un

mod eficient in noul mediu care se profileaza. Astfel raportul dintre schimbare si

leadership este unul direct proporţional.

Functiile diferite ale managementului si leadership-ului atrag dupa sine activitati

caracteristice fiecareia dintre cele doua arii de interes. In timp ce managerul

gestioneaza complexitatea, in prima instanta, prin planificarea si alocarea bugetului,

liderul unei organizatii, cu viziunea unei schimbari constructive, are ca scop stabilirea

unei directii ce implica adoptarea strategiilor aferente.

Managementul dezvolta capacitatea de concretizare a planurilor prin intermediul

organizarii si recrutarii personalului adecvat. Activitatea complementara ce vine din

partea liderului consta in directionarea oamenilor, adica in comunicarea noii directii

celor susceptibili sa inteleaga viziunea si sa devina devotati materializarii ei.

In conceptia lui Kotter (idem), stabilirea unei directii nu este niciodata identica cu

planificarea, nici macar cu planificarea pe termen lung. Planificarea reprezinta un

proces caracteristic managementului, deductiv in esenta si destinat sa produca

rezultate algoritmice. Stabilirea unei directii este un proces mai mult inductiv. Liderii

adună o gama larga de informatii si se concentreaza asupra elementelor, relatiilor care

ajuta la explicarea aspectelor vizate. Stabilirea directiei nu are ca rezultat constituirea

unui plan ci creeaza viziuni si strategii.

Diferenta dintre management si leadership decurge si din modul de influentare a

angajatilor.

Managemenul are ca suport functiile planificarii, organizarii, coordonarii si

controlului; leadership-ul se poate exercita in afara granitelor si responsabilitatilor

ierarhice si vizeaza toate tipurile de relatii: cu colaboratorii, cu colegii, cu beneficiarii etc.

Managementul inseamna a merge pe un anume drum cu consecinte dintre cele mai

profitabile pentru organizatie; leadership-ul inseamna - a indica drumul cu cele mai mari

sanse de reusita. Liderul ii este asociat mai degraba planul imaginativ, anticipativ si

cognitiv, iar managerului – planul actional.

Liderul scrutează viitorul si face planuri, iar managerul le aplica; primul este arhitectul,

cel de-al doilea este constructorul, nu se poate unul fara celalalt, nici unul nu este

superior celuilalt. Este cu totul particular ca una si aceeasi persoana sa fie si arhitect si

constructor. Altfel, armonizarea eforturilor arhitectului si constructorului depinde doar de

inteligenta si de interesele lor.

Kotter considera ca o mare provocare in cadrul eforturilor de conducere o

constituie obtinerea credibilitatii – adeziunea oamenilor la mesajul transmis. Exista

multe aspecte care contribuie la dobandirea credibilitatii – modalitatea in care persoana

isi prezinta mesajul, continutul propriu-zis al mesajului, reputatia comunicatorului si nu

in ultimul rand consonanta dintre fapte si vorbe.

In concluzie, putem spune ca managementul si leadership-ul au valente diferite

si afinitati specifice, dar, in realitate, managerii si liderii sunt aceeasi oameni.

Bibliografie:

Zlate. M, Leadership si Management, Ed Polirom, Iasi, 2004

Kotter J. P. „Ce fac liderii cu adevarat”, Ed Meteor Press, Bucuresti, 2008

Bennis W. si Nanus B. “ Liderii”, Bucuresti, Editura Business Tech International Press, 2000

Fiedler. F. „Cercetare si Teoria Leadership-ului”: „Directii si Perspective”, (Academic Press Inc (HBJ), 1993)

Zorletan T., Burdus E., Caprarescu G.: “Managementul organizatiei”, vol. I-II, Ed. Holding Reporter, Bucuresti, 1995.