licenta drept civil

7/23/2019 licenta drept civil

http://slidepdf.com/reader/full/licenta-drept-civil 1/23

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA DE CONTRACT CIVIL. CLASIFICAREA ŞI FUNCŢIILE

CONTRACTELOR CIVILE

1.1. Noţiunea şi definiţia contractului civil

Articolul 942 C.civ. defineşte contractul ca fiind „acordul între două sau

mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic".

Deşi o mare parte dintre dispoziţiile Codului nostru civil sunt preluate din

Codul civil francez, definiţia contractului, aşa cum aceasta este eprimată de art.

!#, reprezintă o creaţie eclusivă a legiuitorului român care, la momentul

redactării Codului civil, încerca să redea printr$o definiţie succintă acele trăsături

proprii ale contractului, care$% definesc şi caracterizează, deose&indu$% de actele

şi faptele juridice civile.

Contractul este o convenţie prin care una sau mai multe persoane se o&ligă

faţă de una sau mai multe persoane, să dea, să facă sau să nu facă un lucru. Din

lecturarea celor două articole, art. !# C.civ. român şi art. %%'% C.civ.fr., se

o&servă faptul că între cele două definiţii eistă deose&iri nota&ile( a) legiuitorul

român califică contractul ca fiind un acord între două sau mai multe persoane, în

timp ce legiuitorul francez califică contractul ca fiind prin eclusivitate o

convenţie *această noţiune generică cuprinde în sfera sa toate acordurile devoinţă+ &) în scopul evitării eventualelor confuzii, legiuitorul francez face

diferenţa între convenţiile$contracte şi alte convenţii, întrucât potrivit

reglementărilor Codului civil francez, contractul este întotdeauna o convenţie, în

scim&, nu orice convenţie este în acelaşi timp şi un contract, prin urmare, acesta



precizează faptul că contractul este o convenţie care dă naştere la raporturi.

Contractul este modelul aproape perfect al unei categorii juridice mai largi

care produce efecte juridice, categorie ce poartă denumirea de „acte juridice-,

prin opoziţie cu faptele juridicei. aptele juridice se deose&esc cu claritate de

actele juridice, întrucât acestea dintâi reprezintă împrejurări şi ciar conduite

umane de producerea sau săvârşirea cărora legea leagă naşterea, modificarea sau

stingerea de raporturi juridice, în cazul nostru o&ligaţionale. în cazul faptelor

juridice, efectele se produc pentru că aşa prevede legea, indiferent dacă a eistat

sau nu intenţia unei persoane ca respectivele fapte să genereze efecte juridice.

/re&uie să precizăm că definiţia dată de Codul nostru civil (art. 942,

respectiv 1166 NCC) este mult mai eactă decât aceea dată în Codul civil francez

(art, 1101) care defineşte contractul ca fiind o convenţie. 0lementul esenţial al

oricărui contract *convenţii) este acordul de voinţe juridice care intervine între

părţile ce decid înceierea unui astfel de act juridic, în scopul producerii de efecte

juridice. 1e eprimăm opinia conform căreia în cuprinsul Codului civil romântermenul de contract este sinonim cu cel de convenţie, deoarece atât contractul

cât şi convenţia au aceeaşi semnificaţie, ceea ce face ca o&ligaţiile născute din

acordul de voinţă pot fi declarate, deopotrivă, o&ligaţii contractuale sau o&ligaţii

convenţionale.

1.1.1. Definiţia contractului din perspectiva Noului cod civil

Articolul 1166 NCC defineşte contractul ca fiind( „acordul de voinţe dintre

două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica, transmite sau

stinge un raport juridic." Comparând dispoziţiile art. 942 C.civ. şi cele ale art.



1166 NCC, o&servăm că definiţia consacrată de prevederile art. 1166 NCC este

mult mai compleă şi completă, eliminând astfel toate criticile eprimate în

literatura de specialitate cu privire la definiţia consacrată de dispoziţiile art. 942

C.civ. 2stfel, noul legiuitor defineşte contractul tot ca pe un acord de voinţe,

punând astfel accent pe faptul că legătura juridică dintre părţile contractante are

ca fundament consimţământul lor reciproc, enumerând totodată toate efectele pe

care le poate produce un contract( a constitui, modifica, transmite sau stinge un

raport juridic. 1oul Cod civil nu tranşează controversele eistente în doctrina

juridică cu privire la raportul dintre convenţie şi contract, acesta nefacând nicio

distincţie în acest sens. 2stfel, pe când Codul civil de la %345 utilizează alternativ

noţiunea de contract şi cea de convenţie, NCC utilizează doar termenul de

contract, fară a face diferenţe între cele două noţiuni, însă fară a nega sinonimia

dintre cei doi termeni. 6n perspectiva finalizării unor importante codificări ale

dreptului privat pentru întregul spaţiu al 7niunii 0uropene, sunt în pregătire

proiecte legislative în care se preconizează reglementarea unitară a materieicontractelor din dreptul privat. 2naliza acestor proiecte legislative conduce la

constatarea că redactorii lor nu fac deose&ire între contract şi convenţie. 8pre

eemplu. Proiectul de Cod european al contractelor , a cărui parte generală a fost

redactată în primii ani ai secolului al 996$lea, în art. % alin. *%) defineşte

contractul ca fiind „acordul a două sau mai multe părţi destinat să creeze, să

reglementeze, să modifice sau să stingă un raport juridic, care poate să conţină

o&ligaţii sau alte efecte juridice, ciar în sarcina unei singure părţi." După cum se

poate uşor o&serva, contractul este acordul de voinţă înceiat cu intenţia sau

voinţa de a produce în general efecte juridice, efecte care nu se limitează doar la

naşterea de raporturi juridice o&ligaţionale.



1.2. Clasificarea contractelor civile

1.2.1 Clasificarea contractelor dupa odul de forare

A. Contracte consensuale $ acele contracte care se înceie prin simplul acord de

voinţă al părţilor, fără nicio formalitate. Dacă părţile însoţesc manifestarea de

voinţă cu un înscris, o fac nu pentru validitatea contractului, ci pentru a$şi asigura

un mijloc de pro&ă eficient. în acest sens, forma scrisă este îndeplinită de părţi,

fară a fi cerută de lege, ca o condiţie de pro&ă $ adprobationem. Contractul

consensual este vala&il înceiat prin simplul acord de voinţă al părţilor, fară a fi

necesară îndeplinirea vreunei condiţii de formă, precum înscrisul constatator sau

actul autentic. :rin urmare, voinţa juridică este independentă de forma pe care o

îm&racă pentru a se manifesta. :rincipiul consensualismului nu este reglementat

epres de dispoziţiile Codului civil, însă ecepţiile de la acest principiu sunt

reglementate epre!i! verbi!, fiind de strictă interpretare. Cu titlu de eemplu,

menţionăm contractele solemne $ donaţia. Per a contrario, NCC consacră

categoria contractelor consensuale în cadrul art. 11"4 alin. (2) dispunând astfel(

„Contractul este consensual atunci când se formează prin simplul acord de voinţă

al părţilor." ;&servăm astfel că redactorii Noului Cod civil au reglementat

principiul consensualismului într$o normă cu vocaţie generală, recunoscându$%

din punct de vedere legislativ ca fiind o regulă în materia contractelor. 2stfel cum

am precizat, majoritatea contractelor, în dreptul nostru, sunt consensuale(

contractul de vânzare$cumpărare *cu unele ecepţii prevăzute de lege), contractul

de mandat, de înciriere etc.



B. Contractele solemne - sunt acele contracte pentru a căror înceiere vala&ilă

voinţa părţilor contractante tre&uie să îm&race o anumită formă sau să fie însoţită

de îndeplinirea anumitor solemnităţi prevăzute imperativ de lege, spre eemplu(

pentru înceierea vala&ilă a contractului de donaţie acesta tre&uie să îm&race

forma autentică. 1erespectarea formei speciale ori a solemnităţilor prevăzute de

lege pentru validitatea unui contract se sancţionează cu nulitatea a&solută, în

consecinţă, su&liniem faptul că înscrisul în cazul contractelor solemne este cerut

ad validitatem #i nu adpro&ationem. /ot în acest sens, practica judiciară a decis că

ipoteca este un contract solemn, forma autentică este de esenţa sa. 2stfel, ea

tre&uie constituită prin act autentic pentru a avea forţa sa legală şi mandatul ce s$

ar da pentru constituirea sa tre&uie înceiat prin act autentic su& pedeapsă de

nulitate. 6n alte cazuri solemnitatea poate consta în alte formalităţi decât forma

autentică, cum este cazul contractului de arendă, care este vala&il şi opoza&il

numai dacă este înceiat în scris şi înregistrat la consiliul local, conform art. 6

din $e%ea nr, 16&1994, respectiv art. 1'' NCC. :otrivit acestui tet de lege,contractul de arendare tre&uie înceiat in orm* !cri!* su& sancţiunea nulit*ţii

ab!olute. Dacă se înceie un act autentic printr$un mandatar, atunci şi mandatul"<

tre&uie să ai&ă forma autentică, su& sancţiunea nulităţii a&solute. Dacă

mandatarul este împuternicit să înceie un act juridic pentru care legea cere

respectarea formei solemne atunci si mandatul tre&uie sa ai&a forma autentica su&

sanctiunea nulitatii a&solute .

C. Contractele reale - se caracterizează prin aceea că pentru formarea lor nu este

suficientă simpla manifestare de voinţă a părţilor, ci tre&uie să ai&ă loc şi

remiterea materială a lucrului. Doctrina şi practica juridică includ în această



categorie împrumutul de consumaţie, comodatul, depozitul, contractul de gaj,

contractul de transport. /oate aceste contracte se consideră înceiate numai din

momentul predării sau remiterii &unului la care se referă. 8impla promisiune de

împrumut, gaj, depozit etc. nu se confundă cu înceierea acestor contracte, ci cu

un antecontract. ;&ligaţia de restituire a lucrului nu se naşte decât după

momentul înceierii acestor contracte, care se realizează prin predarea lucrului.

6n jurisprudenţă s$a decis că un contract de gaj nu este constituit dacă &unul gajat

nu este trecut în mâinile creditorului sau ale unui terţ. 1u putem împărtăşi soluţia

jurisprudenţei deoarece numai gajul cu deposedare este un contract real care ia

naştere numai prin remiterea efectivă a &unului gajat. =ajul fară deposedare este

un contract consensual pentru a cărui înceiere vala&ilă nu este necesară

tradiţiunea efectivă a &unului gajat. De asemenea, considerăm că în situaţia în

care părţile s$au înţeles să înceie un contract de gaj cu deposedare, dar remiterea

materială a lucrului nu se produce, contractul nu va fi lovit de nulitate, ci el se va

converti. 7nii autori consideră contractele reale ca o su&categorie a contractelor solemne, grupând contractele solemne în contracte autentice şi contracte reale.

2lţi autori apreciază că noţiunea de contract real nu se prea justifică astăzi, în

contetul social actual, ea reprezentând „o sursă de complicaţii inutile", prin

urmare recomandă renunţarea la noţiunea sau categoria contractelor reale. 6n

opinia acestora, contractele reale reprezintă ip!o acto contracte consensuale,

sinalagmatice, în timp ce remiterea &unului nu este decât o condiţie pentru

formarea sau înceierea contractului, reprezentând primul act de eecutare acelui

contract. 6ntr$o altă opinie, s$a afirmat că, de fapt, contractele reale nu sunt decât

specii ale contractelor solemne. în acest sens, s$a considerat că predarea

*remiterea) &unului contactat constituie, de fapt, o solemnitate cerută de lege

pentru validitatea contractului. 6n opinia mea, contractele reale sunt şi vor fi o



categorie distinctă de contracte, pentru a căror naştere şi eistenţă vala&ilă este

necesar ca, pe lângă acordul de voinţă al părţilor, să se remită, în materialitatea

sa, şi &unul care constituie o&iect material al respectivului contract, înceierea

contractului, ciar în forma autentică, nu$şi poate produce efectele urmărite de

părţi dacă nu este urmat *acordul de voinţe) de remiterea &unului.

1.2.2. Clasificarea contractelor dup! conţinutul lor

A. Contracte snala!matce "#laterale$ " se caracterizează prin caracterul

reciproc şi interdependent al o&ligaţiilor părţilor contractante. 2stfel, fiecare parte

are concomitent atât calitatea de creditor cât şi cea de de&itor, o&ligaţia ce revine

uneia dintre părţi îşi are cauza juridică în o&ligaţia reciprocă a celeilalte părţi.

2ceastă categorie de contracte este consacrată în mod epres de dispoziţiile art.

94 C.civ. care prevede( „contactul este &ilateral sau sinalagmatic când părţi ie se

o&ligă reciproc una către alta", în timp ce NCC consacră contractele

sinalagmatice *&ilaterale), surprinzând specificul acestora într$o manieră concisă,

diferenţiind totodată aceste contracte de cele unilaterale. 2stfel, potrivit

dispoziţiilor art. 11"1 NCC+ „Contractul este sinalagmatic atunci când o&ligaţiile

născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. în caz contrar, contractul

este unilateral ciar dacă eecutarea lui presupune o&ligaţii în sarcina am&elor părţi." :rin urmare, caracterul reciproc al obli%aţiilor presupune ca îndatoririle

părţilor contractante să îşi ai&ă izvorul în unul şi acelaşi contract *izvor comun),

în scopul evitării eventualelor confuzii, su&liniem faptul că acest caracter de

reciprocitate al o&ligaţiilor nu tre&uie confundat cu reciprocitatea prestaţiilor,



întrucât prestaţiile reprezintă o&iectul raportului juridic o&ligaţional, în timp ce

o&ligaţiile *îndatoririle) alcătuiesc conţinutul raportului juridic născut din

contract.

:rototipul contractelor sinalagmatice este contractul de vânzare$cumpărare,

vânzătorul o&iigându$se să transfere dreptul de proprietate şi să predea &unul

vândut, iar cumpărătorul se o&ligă reciproc să plătească preţul. >a fel, contractul

de locaţiune are un caracter sinalagmatic, deoarece o&ligaţia caracteristică a

fiecărei părţi *a locatorului de a pune în posesia locatarului &unul înciriat spre a

fi folosit conform destinaţiei convenite şi cea a locatarului de a plăti ciria la

termenele şi în cuantumul convenit) îşi are cauza juridică directă în o&ligaţia

caracteristică a celeilalte părţi. 2stfel, locatorul dă &unul în folosinţa locatarului

întrucât acesta se o&ligă să$i plătească ciria, iar ciriaşul se o&ligă să$i plătească

ciria pentru că locatorul se o&ligă să$i dea în folosinţă &unul de care el are

nevoie.

B. Contractele unlaterale $ sunt acele contracte care dau naştere la o&ligaţii în

sarcina numai a uneia din părţi, în consecinţă, numai una dintre părţile

contractante îşi asumă una sau mai multe o&ligaţii. 2stfel, o parte este numai

creditor şi cealaltă parte este numai de&itor. în acest sens art. 944 C.civ. prevede(

„contractul este unilateral când una sau mai multe persoane se o&ligă către una

sau mai multe persoane, fără ca acestea din urmă să se o&lige". NCC nu

reglementează epre!!i! verbi! caracteristicile acestui contract, ci se rezumă la

prezentarea contractului unilateral ca fiind opusul contractului sinalagmatic.

2stfel, potrivit dispoziţiilor art. 11"1 NCC+ „Contractul este sinalagmatic atunci



când o&ligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente. în caz

contrar, contractul este unilateral ciar dacă eecutarea lui presupune o&ligaţii în

sarcina am&elor părţi." 7n aspect deose&it de important, asupra căruia dorim să

ne oprim atenţia, este diferenţa dintre contractul unilateral şi actul juridic

unilateral. Contractul unilateral este întotdeauna un acord de voinţă între două

sau mai multe persoane, sintagma „unilateral" găsindu$şi justificarea doar prin

conţinutul efectelor pe care le produce, în sensul că o&ligaţia contractuală cade

numai în sarcina uneia dintre părţile contractante. 6n scim&, actele juridice

unilaterale nu sunt rodul unui acord de voinţă, ci sunt rezultatul manifestării

unilaterale a unei singure voinţe, cum ar fi( testamentul, actul de opţiune

succesorală, renunţarea la un drept, desfacerea unilaterală a unui contract etc. 6n

literatura de specialitate sunt cunoscute şi aşa$numitele contracte !inala%matice

imperecte, care deşi iniţial au fost concepute ca şi contracte unilaterale, cu

sarcini numai pentru de&itor, în mod ocazional, pot da naştere la o&ligaţii şi în

sarcina celeilalte părţi contractante, respectiv pentru creditor.

%.&.'. Clas(carea contractelor )u*+ sco*ul urm+rt )e *+r,

A. Contractul cu ttlu oneros. ?eprezintă acel contract în care fiecare parte

urmăreşte a$şi procura un folos *avantaj). în acest sens, art. 94 C.civ. prevede(

„contractul oneros este acela în care fiecare parte voieşte a$şi procura un

avantaj". 2ceastă definiţie este preluată şi consacrată şi de dispoziţiile Noului

Cod civil, în cadrul ari. 11"2 alin. (1). @ai complet, contractul cu titlu oneros

este acela în care fiecare dintre părţi urmăreşte un folos, o contraprestaţie, în

scim&ul aceleia pe care o face ori se o&ligă să facă, în favoarea celeilalte părţi.

în cazul contractului cu titlu oneros, folosul urmărit în scim&ul o&ligaţiei



asumate poate fi pentru cel care se o&ligă sau pentru un terţ, ca de eemplu

donaţia cu sarcini în &eneficiul unei terţe persoane. 0istenţa unei prestaţii în

contrapartidă este definitorie pentru categoria contractelor cu titlu oneros, această

contrapartidă constă într$o o&ligaţie pusă în sarcina celeilalte părţi contractante.

ac parte din această categorie( contractul de vânzare$cumpărare, locaţiunea,

scim&ul, antrepriza, contractul de rentă viageră etc.

$a r-ndul lor contractele cu titlu onero! !e mpart n dou* cate%orii+

a) Contracte comutative / sunt acele contracte în care eistenţa şi întinderea

prestaţiilor datorate de către părţi sunt certe şi pot fi apreciate ciar la momentul

înceierii contractului, ele nedepinzând în nicio măsură de azard . 0le sunt

definite în art. !A alin. *%) C.civ. dar şi în art. %%AB alin. *#) 1CC, care

reglementează această su&categorie a contractelor oneroase într$o manieră mai

eplicită. 2stfel, în concepţia redactorilor 1oului Cod civil „este comutativcontractul în care, la momentul înceierii sale, eistenţa drepturilor şi o&ligaţiilor

părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determina&ilă." în

opinia noastră, această definiţie este mai completă, ea înlăturând toate acele

critici, care pretindeau că definiţia legală a contractului comutativ prevăzută de

art. !A alin. *%) C.civ. nu este eactă deoarece ea se potriveşte mai mult

contractului sinalagmatic+ într$adevăr, ecivalenţa prestaţiilor reciproce este

străină de împărţirea contractelor comutative şi aleatorii.

b) Contracte aleatorii / sunt acele contracte în care eistenţa sau întinderea



prestaţiilor părţilor sau numai ale uneia dintre ele depinde de un eveniment

incert. 8unt definite de art. !A alin. *#) C.civ., dar şi de art. %%AB alin. *#) 1CC

care prevede( „0ste aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin voinţa

părţilor, oferă cei puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o epune totodată la

riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert." 2vantajele pe

care le vor o&ţine părţile nu sunt cunoscute deoarece acestea s$au o&ligat una faţă

de cealaltă în funcţie de un eveniment viitor şi nesigur în ceea ce priveşte

realizarea. 2cest element nesigur şi incert, denumit alea, comportă pentru fiecare

dintre părţi o şansă de câştig sau un risc de pierdere. ?emarcăm astfel că

specificul contractelor aleatorii rezidă în împrejurarea că părţile contractante, de

&ună voie şi din momentul înceierii contractelor, se supun şansei de câştig şi

riscului de pierdere, în funcţie de un eveniment viitor şi incert în ce priveşte

producerea lui sau momentul în care se va produce. ac parte din această

categorie( contractul de r*!pundere civil*, de per!oane #i de bunuri, contractul

de a!i%urare, contractul de rent* via%er*, contractul de ntreţinere.

B. Contracte cu ttlu !ratut . Articolul 946 C.civ. prevede( „contractul gratuit sau

de &inefacere este acela în care una din părţi voieşte a procura, fără ecivalent, un

avantaj celeilalte". :otrivit dispoziţiilor art. 11"2 alin. (2) NCC+ „Contractul prin

care una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un &eneficiu, fără a

o&ţine un scim& un avantaj, este cu titlu gratuit." :rin urmare, una din părţi se

o&ligă să procure celeilalte un folos patrimonial fără a primi ceva în scim&,

astfel că una din părţi a fost determinată să contracteze animu! donandi. ac

parte din această categorie( donaţia, depozitul, mandatul, comodatul, contractul

de împrumut gratuit, promisiunea unilaterală de vânzare$cumpârare, în cazul în

care &eneficiarul cumpărător nu se o&ligă la plata unei indemnizaţii pentru



situaţia în care nu va ridica dreptul de opţiune în termenul sta&ilit.

Ace!te contracte, la r-ndul lor, !e mpart n+

a) $iberalit*ţile / sunt acelea prin care una din părţi transmite un drept din

patrimoniul său în patrimoniul celeilalte părţi, una din părţi însărăcindu$se, iar

cealaltă îm&ogăţindu$se. NCC consacră în mod epres această categorie de acte

juridice, definindu$le în cadrul art. 9'4 alin, (1) astfel( „>i&eralitatea este actul

juridic prin care o persoană dispune cu titlu gratuit de &unurile sale, în tot sau în

parte, în favoarea unei alte persoane." Continuând acelaşi raţionament juridic,

menţionăm că în conformitate cu dispoziţiile art. 9'4 alin. (2) NCC, nu se pot

face li&eralităţi decât prin donaţie sau prin legat cuprins în testament. De

asemenea, mai sunt considerate contracte$li&eralităţi( remiterea de datorie cu titlu

gratuit+ donaţia indirectă şi donaţia degizată, contractul de sponsorizare,

mecenatul etc.

&) Contractele deintere!ate / prin care una din părţi se o&ligă să facă un serviciu

fară a se însărăci pe sine şi nici în scopul îm&ogăţirii celeilalte părţi. :rin urmare,

de&itorul unui astfel de contract se o&ligă cu intenţia de a presta un serviciu

gratuit sau altfel spus „de a face un &ine" celeilalte părţi, respectiv creditorului,

iară a suferi o diminuare a activului său patrimonial, care rămâne neafectat,

cauza imediată a acestui contract fiind reprezentată de intenţia de servia&ilitate.

ac parte din această categorie( comodatul, mandatul gratuit, depozitul gratuit

etc.

1.2.#. Clasificarea contractelor dup! efectele produse şi clasificareacontractelor dup! odul de e$ecutare



I. Clasificarea contractelor dupa efectele produse

A.Contracte consttute sau translate )e )re*tur reale % acele contracte princare se operează transmiterea drepturilor reale. :rin aceste contracte se transmite

dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de superficie sau

dreptul de servitute. De regulă, prin înceierea contractului se transmit drepturile

reale, dar sunt şi ecepţii, cum este cazul pu&licităţii imo&iliare.

B.Contracte !eneratoare )e )re*tur )e crean,+ / dau naştere numai unor

drepturi de creanţă. 1umărul acestor contracte este practic nelimitat. 8$a decis în

practica judiciară că raporturile juridice de prestări de servicii de pază,

constituite prin contract, nu au caracter comercial, deoarece nu pot fi considerate

fapte de comerţ sau asimilate acestora şi prin urmare au natură civilă.

C. Contracte )eclarate )e )re*tur " consfinţesc, între părţi, situaţii juridice

preeistente. 0le au efecte nu numai pentru viitor, dar şi efecte retroactive, deci

anterioare înceierii lor 0ste cazul contractului de tranzacţie, prin care se pune

capăt sau se preîntâmpină un litigiu între părţi sau contractului de împărţeală,

prin care se pune capăt unei coproprietăţi sau indiviziuni şi care produce efecte

din momentul în care a luat naştere coproprietatea sau indiviziunea, nu din

momentul înceierii sale.

II.Clasificarea contractelor dup! odul de e$ecutare

A.Contracte cu e$ecutare dintr"o dat! &uno ictu' - sunt acelea în care părţile au

o&ligaţia să eecute prestaţiile ce şi le datorează una celeilalte în unul şi acelaşi



moment, care de regulă este cel al înceierii contractului. 0ste de eemplu

contractul de vânzare$cumpărare. 2lături de contractul de vânzare$cumpărare,

mai fac parte din această categorie următoarele contracte( donaţia, antrepriza,

contractul de scim&, contractul de mandat care are ca o&iect o singură operaţie

juridică etc.

B.Contracte cu eecutare succes+ " sunt acelea în care o&ligaţia am&elor părţi

sau cel puţin a uneia dintre ele tre&uie eecutată treptat într$o anumită perioadă de

timp. 0ste de eemplu( contractul de înciriere, contractul de locaţiune, contractul

de întreţinere etc. :recizăm că un contract de vânzare$cumpărare cu plata preţului

în rate nu este un contract cu eecutare succesivă, ci cu eecutare dintr$o dată

(uno ictu) ciar dacă părţile au prevăzut că transferul dreptului de proprietate va

avea loc în momentul acitării ultimei rate din plata preţului. 8$a decis în practica

judiciară că în situaţia în care încirierea se putea face numai pe &aza unei licitaţii

pu&lice, din moment ce contractul dintre părţi a epirat, inclusiv prelungirile, iar pârâta nu a participat la licitaţie pentru înceierea unui nou contract de înciriere

în condiţiile legii, aceasta este lipsită de un titlu legal pentru deţinerea spaţiului în

litigiu.

1.2.(. Clasificarea contractelor dup! cu sunt sau nu noinali)ate *nle+islaţia civil!



A.Contracte numte $ sunt acele contracte al căror conţinut esenţial este epres

reglementat prin dispoziţii eprese ale Codului civil şi a altor legi civile, având o

denumire prevăzută de lege, în acord cu operaţiile juridice pe care le generează.

6ntră în această categorie( vânzarea$cumpărarea, locaţiunea, mandatul, depozitul,

renta viageră, scim&ul, donaţia etc. De legea data, menţionăm faptul că, în lipsa

unor reglementări juridice specifice, contractele numite nu pot fi create prin

acordul de voinţă al părţilor contractante, în calitatea lor de participanţi la

circuitul civil şi comercial, întrucât aceştia nu se &ucură de atri&utele organului

legislativ, şi anume forţă normativă. :rin urmare, reglementarea şi acordarea dedenumiri speciale acestor contracte sunt în competenţa eclusivă a legiuitorului.

B.Contracte nenumte $ sunt acele contracte nereglementate epres de lege şi

lipsite de o denumire legală. 0le sunt rodul voinţei părţilor, apar ca figuri juridice

distincte, fiind necesar a fi înceiate cu respectarea principiilor care guvernează

această materie. 6n ce priveşte conţinutul acestor contracte, acesta nu este epres

reglementat prin norme de drept, ci este sta&ilit de părţile contractante în virtutea

principiului li&ertăţii contractuale, pentru satisfacerea tre&uinţelor materiale şi

spirituale, fie prin com&inarea unor elemente specifice diferitelor contracte

numite, fie prin sta&ilirea unor elemente noi, independent de orice contract numit.

7n eemplu foarte elocvent îl reprezintă contractul de întreţinere sau de asistenţă

juridică. 2ceste contracte, de cele mai multe ori, constau în introducerea într$un

contract numit a unei clauze speciale care$i scim&ă natura juridică, fe din

suprapunerea a două sau mai multe contracte numite din care rezultă un contract

nenumit, fe din înceierea unui contract care eprimă operaţia juridică dintre

părţi, dar care nu corespunde vreunui contract numit. 2ceste contracte nu au

structură omogenă, motiv pentru care în literatura de specialitate sunt denumite



contracte !ui %eneri!. 2ceastă clasificare este deose&it de importantă din punct

de vedere al interpretării contractelor, însă repartizarea lor în cele două categorii

nu este imua&ilă.

1.2.,. Clasificarea contractelor dup! unele corelaţii e$istente *ntre ele

şi clasificarea contractelor dup! odul *n care se e$pri! voinţa

p!rţilor

I.Clasificarea contractelor dup! unele corelaţii e$istente *ntre ele

A.Contracte *rnc*ale " acele contracte care au o eistenţă de sine stătătoare şi a

căror soartă nu este legată de aceea a altor contracte. Cele mai multe contracte

sunt principale( vânzarea$cumpărarea, locaţiunea, împrumutul etc.

B.Contracte accesorii - însoţesc unele contracte principale, de a căror soartă

depind. 8unt astfel de contracte( contractul de gaj şi contractul de ipotecă, care

sunt cemate să garanteze eecutarea unor contracte principale. /ot contracte

accesorii sunt şi contractul de fidejusiune, precum şi clauza penală, respectiv acea

convenţie menită a contri&ui la eecutarea unui contract principal, în cuprinsul

căruia este inserată. Ceea ce este accesoriu în cazul acestor contracte nu este

contractul, ci o&ligaţiile care se nasc din el, ca de eemplu o&ligaţia fideiusoruluide a garanta datoria altcuiva. Distincţia importantă dintre contractele principale şi

cele accesorii constă în aceea că, în timp ce validitatea şi menţinerea în fiinţă a

contractului principal se eaminează independent şi de sine stătător faţă de alte

contracte, soarta contractului accesoriu tre&uie să fe eaminată nu numai în

funcţie de elementele sale intrinseci, ci şi în funcţie de soarta contractului



principal, conform principiului acce!orium !e3uitur principale. Ca urmare,

încetarea sau desfiinţarea din ori ce cauză a contractului principal atrage şi

încetarea sau desfiinţarea contractului accesoriu.

II. Clasificarea contractelor dup! odul *n care se e$pri! voinţa p!rţilor

A. Contracte ne!ocate " sunt acelea în care toate condiţiile şi clauzele lor, natura

şi întinderea prestaţiilor la care părţile se o&ligă sunt rezultatul negocierii li&ere.

:rin urmare, aceste contracte reprezintă „fructul" discuţiilor li&ere dintre părţile

contractante, fiind rezultatul unor serii de propuneri şi contrapropuneri ori

concesii. >a aceste contracte eistă o perioadă precontractuală în care au loc

negocierile între părţi, personal sau prin reprezentanţii lor, perioadă ce se plasează

su& semnul li&ertăţii. Drepturile şi o&ligaţiile acestora se delimitează epres sau

tacit, pentru a se putea ajunge la eprimarea caracteristicilor esenţiale ale

operaţiei juridice pe care ele o au în vedere. Continuând acelaşi raţionament juridic, menţionăm faptul că părţile au li&ertatea de a întrerupe sau de a pune

capăt discuţiilor pe care le$au început în vederea ajungerii la realizarea acordului

de voinţe individuale.

B. Contracte )e a)e/une - sunt acele contracte al căror conţinut este presta&ilit,

în întregime, de către una din părţi. Cealaltă parte nu are posi&ilitatea să le

discute, ci este li&eră să le accepte sau nu. Dacă le acceptă aceasta aderă pur şi

simplu la acel contract. 2ceastă tipologie de contracte este reglementată epre!!i!

verbi! de dispoziţiile Noului Cod civil care în cadrul art. 11" dispune astfel(

„Contractul este de adeziune atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori



sunt redactate de una dintre părţi, pentru aceasta sau ca urmare a instrucţiunilor

sale, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare." 2nalizând ad litteram

dispoziţiile NCC, remarcăm că specificul acestor contracte constă în faptul că ele

nu se înceie în urma discuţiilor sau negocierilor li&ere, ci prin adeziunea părţii

contractante mai sla&ă din punct de vedere economic la proiectul de contract al

cărui conţinut este presta&ilit de către partea contractantă mai puternică. :rin

urmare, aceste contracte au la &ază inegalitatea puterii economice dintre partile

contractante.

C. Contracte forţate - sunt acele contracte pe care suntem o&ligaţi prin lege să le

înceiem, iar, de principiu, conţinutul lor este sta&ilit tot prin lege. 2stfel, este

cazul contractului de asigurare de răspundere civilă *?C2), pe care$% înceie

proprietarii de autoturisme, urmărindu$se indemnizarea de către societatea de

asigurare a victimelor accidentelor produse cu autoveiculele. 6mpunerea prin

lege a înceierii unor astfel de contracte are în vedere fie protejarea intereselor contractanţilor care sunt o&ligaţi să le înceie, fie protejarea intereselor unor terţi.

Contractele forţate se deose&esc de cele de adeziune prin aceea că dacă la

contractele de adeziune condiţiile sunt sta&ilite prin voinţa eclusivă a uneia

dintre părţi, la contractele forţate, conţinutul lor este sta&ilit direct de către lege,

fiind derogări li&ertăţii contractuale. 2ceste contracte sunt tot mai numeroase

astăzi, ele fiind considerate de unii autori „manifestări ale dirijismului statal".

D. Noul Cod civil consacră o nouă categorie de contracte şi anue contractul de

consu- sau contractul 0nc1eat cu consumator2 reglementat de dispoziţiile

art. 11"", prin care sta&ileşte un regim de protecţie a consumatorilor, în acest



sens, contractul înceiat cu consumatorii va fl supus unui regim juridic diferit, în

funcţie de calitatea părţilor sale contractante *amatori sau consumatori eventuali

ori profesionişti). undamentul acestui contract rezidă în ideea de pricepere şi

a&ilitate pe care o au profesioniştii în comparaţie cu particularii şi implicit nevoia

acestora din urmă de a fi protejaţi de lege.

1. Necesitatea clasificarii / criteriile si functiile de clasificare

I.Necesitatea clasificarii

:ersoanele fizice şi persoanele juridice pot înceia o varietate mare de contracte.

De asemenea, Codul civil reglementează epres unele dintre ele. Clasificarea ne

dă posi&ilitatea să înţelegem că nenumăratele contracte speciale se încadrează în

diferite tipuri, ale căror caracteristici pot fi eprimate succint în înseşi denumirea

acestor tipuri. iecare clasificare prezintă însemnătate pentru sta&ilirea regimului

juridic aplica&il speciilor de contracte. 2stfel, când spunem despre un contract, de

eemplu, că este sinalagmatic, vom şti că acelui contract i se va aplica un anumit

regim juridic, vala&il pentru toate contractele sinalagmatice, fară deose&ire. /oate

clasificările generale la care ne vom referi sunt necesare pentru că reduc la un

lim&aj sintetic o varietate nesfârşită de forme juridice.

II. Criteriile de clasificare

Cla!iicarea dup* conţinut+

$ ilaterale *sinalagmatice) $ contracte care dau naştere la drepturi şi o&ligaţii



reciproce în sarcina am&elor părţi contractante+

$ 7nilaterale E aceste contracte nasc o&ligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi,

deci una este creditor iar cealaltă este doar de&itor.

Clasificarea după scopul urmărit de părţi(

$ Contracte cu titlu oneros( aceste contracte se caracterizează prin faptul că fiecare

parte urmăreşte un folos patrimonial.

ubcate%orii+

$ Comutativ părţile cunosc sau pot să cunoască încă de la momentul înceierii

contractului eistenţa şi întinderea o&ligaţiilor ce le revin+$ 2leatoriu $ contract cu titlu oneros în care părţile nu cunosc eistenţa şi întinderea

eactă a o&ligaţiilor, asumându$şi un risc în a câştiga sau a pierde, totul

depinzând de o împrejurare viitoare şi incertă *e contractul de întreţinere).

Contracte cu titlu gratuit( act juridic prin care o persoană dispune de un &un aflat

în patrimoniul sau în favoarea altei persoane fară a urmări o contraprestaţie. Fi

aici vor&im de două su&categorii şi anume(

$ >i&eralităţile $ sunt contracte cu titlu gratuit prin care cel care dispune de &unul

sau îşi micşorează patrimoniul cu folosul patrimonial procurat celui gratificat *de

eemplu donaţia)+

G 2ctele dezinteresate( sunt contracte cu titlu gratuit prin care cel care dispune,

procură un avantaj patrimonial altei persoane însă fară a$şi micşora propriul

patrimoniu. în acest sens avem, ca eemplu, contractul de comodat, cel de

depozit neremunerat etc.

5up* modul de ormare al contractului avem+

$ Contracte consensuale $ acestea se înceie prin simplul acord de voinţă al părţilor

fiind suficientă simpla manifestare de voinţă a acestora, neînsoţită de nici o fonnă

specifică+



$ Contracte solemne $ aceste contracte sunt vala&ile numai prin respectarea unei

forme impuse de lege, care, de regulă, este forma autentică+

$ Contracte reale $ acestea se formează vala&il numai dacă manifestarea de voinţă

este însoţită de remiterea &unului. Ca eemplu $ contractul de comodat este

vala&il la momentul în care &unul dat în comodat este predat comodatarului.

Contracte cla!iicate dup* corelaţia ei!tent* ntre ele+

$ :rincipale $ acestea au o eistenţă de sine stătătoare, regimul lor juridic

nedepmzând de eistenţa altui contract+

$ 2ccesorii $ contractele depind, ca eistenţă juridică, de soarta altui contract principal.

Cla!iicare dup* eectele produ!e+

$ Constitutive $ acest tip de contracte dau naştere unui drept civil su&iectiv care nu

a eistat anterior+

$ /ranslative $ prin aceste contracte se transmite un drept civil din patrimoniul

uneia dintre părţi în patrimoniul unei alte persoane+

$ Declarative au ca efect consolidarea unui drept civil su&iectiv preeistent.

III. 0uncţiile contractului

Contractul reprezintă un instrument juridic deose&it de comple, prin intermediul

căruia se realizează multiple operaţiuni prin care se desfăşoară circulaţia

&ogăţiilor între participanţii la circuitul economic, sta&ilirea unor relaţii sau

legături între persoane ori organizarea vieţii sociale.

"%$ 3rt ca un nstrument 4ur)c )e man(estare a une *ersoane 0n socetate2



contractul 0n)e*lne5te urm+toarele (unc,6

" uncţia de comunicare, prin intermediul căreia se sta&ilesc legăturile dintre

persoana contractantă şi semenii săi. în genere, această funcţie de comunicare

contractuală are o natură patrimonială, întrucât vizează „circulaţia &ogăţiilor"

între persoanele care compun societatea, fie ele persoane fizice sau persoane

juridice, de drept pu&lic *ciar şi statul) sau de drept privat, însă nu sunt ecluse

nici motivele de ordin afectiv care pot constitui cauza intrinsecă a înceierii unui

contract. Cu titlu de eemplu, menţionăm( prietenia, solidaritatea, caritatea etc.

2stfel de contracte pot fi( donaţia, mandatul gratuit, comodatul, depozitul gratuit

etc.

- uncţia e%alitar* are ca scop ecili&rarea prestaţiilor pe care părţile contractante

şi le datorează. în scopul promovării unui just ecili&ru între prestaţiile

contractanţilor, legiuitorul a pus la îndemâna celor păgu&iţi printr$un dezecili&ru

valoric posi&ilitatea invocării erorii asupra valorii economice precum şi a

încălcării ordinii pu&lice economice.

- uncţia de %e!tiune patrimonial*. 2ceastă funcţie reliefează posi&ilitatea unui

su&iect de drept, care prin intermediul înceierii unui contract poate pune în

valoare un &un în scopul atragerii de investiţii. Cu titlu de eemplu, menţionăm

faptul că o persoană poate utiliza &unul al cărui proprietar este în &eneficiul sau

profitul său, acesta putându$i scim&a destinaţia în scopul acoperirii nevoilor

materiale şi spirituale ale sale sau ale altuia.



"&$ 3rt ca un m4loc necesar 5 e(cace *entru real/area or!an/+r e,

socale2 contractul 0n)e*lne5te urm+toarele (unc,6

- uncţia normativ* prelungeşte şi du&lează funcţia de gestiune patrimonială,

accentuând principiul „pacta sunt servanda"B3. 2ceasta semnifică faptul că orice

contract sta&ileşte reguli de conduită o&ligatorii pentru părţile contractante,

impunând terţilor să respecte acordul de voinţă dintre contractanţi, în condiţiile în

care acesta le este opoza&il. în acest sens, în doctrina juridicăB! s$a consacrat forţa

o&ligatorie a contractului pentru părţile contractante. :e cale de consecinţă,

contractanţii sunt ţinuţi să ai&ă un comportament determinat sta&ilit prin contract

$ uncţia di!tributiv* este strâns legată de principiul forţei o&ligatorii a

contractelor. 2stfel, părţile contractuale nu pot renunţa în mod ar&itrar la contract

după ce interesele lor au fost satisfăcute ori dacă nu mai prezintă interes. în

literatura de specialitate' s$a apreciat că această funcţie nu este decât o versiune a

funcţiei egalitare pe care am prezentat$o anterior.

$ uncţia de !tabiliare !ocial*. în acest sens, contractul a fost asimilat unui

instrument de previziune şi organizare în viaţa socială ce permite naşterea de

legături juridice dura&ile, atât în prezent cât şi pe viitor prin anticipaţie. 2ceastă

funcţie nu este decât un efect al principiului forţei o&ligatorii al contractului, care

presupune că tot ceea ce s$a stipulat în contract tre&uie respectat întocmai,

întrucât contractul reprezintă legea părţilor art. 969 C.civ., respectiv art.

licenta drept civil

Documents

Transcript of licenta drept civil