8/3/2019 Lexicologie ~

http://slidepdf.com/reader/full/lexicologie- 1/6

10. NOŢIUNI GENERALE DE LEXICOLOGIE

1. Totalitatea cuvintelor care există şi care au existat, cândva, într-o limbă oarecare formează lexicul sau vocabularul

acesteia, iar disciplina care studiază componenta lexicală a uneilimbi poartă numele de lexicologie. Există o lexicologie

 sincronică sau descriptivă, care studiază vocabularul uneilimbi la un moment dat al existenţei ei (de obicei momentulactual) şi o lexicologie diacronică sau istorică, al cărei obiectde cercetare îl constituie istoria sau dezvoltarea vocabularuluide-a lungul timpului şi în strânsă legătură cu evoluţia societăţiiumane.

2. Majoritatea cercetătorilor concep lexicologia într-un sensfoarte larg, înglobând în ea tot ce ţine de studiul cuvântului şi alvocabularului ca parte integrantă a unei limbi. Există însă şialţii care o separă de semantică şi de etimologie (interesată deoriginea şi evoluţia cuvintelor), apoi de formarea cuvintelor , defrazeologie şi, desigur, de lexicografie.

1. Fonetică şi fonologie. Definire

Fonetica reprezintă ramura lingvisticii care studiazăproducerea, transmiterea, audi iaț iș evolu iaț sunetelor vorbiriisă urmărească structura acustică a sunetelor, modul cum iauna tereș , se combină sau se modifică. Sunetele sunt privite cafenomene fizice iș fiziologice.

Spre deosebire de fonetică, fonologia, o disciplină recentă iș  autonomă, este o a a-zisăș  fonetică func ionalăț  , studiindsunetele din punct de vedere func ionalț iș punând accent perela iileț dintre acestea. Ea face abstrac ieț de faptul că sunetelepot avea mai multe variante iș analizează fonemele (sunetele-tip).

2 Sunetul şi fonemul

8/3/2019 Lexicologie ~

http://slidepdf.com/reader/full/lexicologie- 2/6

Sunetele sunt cele mai mici unită iț ale limbii, materiale sauconcrete. Ele reprezintă fenomene fizice, sunt pronun ateț diferitde vorbitori, în momente diferite iș sunt foarte numeroase iș  

variate. În scris, acestea sunt redate prin litere, care a ezateș   într-o anumită ordine formează alfabetul .

Prin fonem în elegemț  unitatea func ionalăț  minimală

(neanalizabilă în unită iț inferioare iș succesive) a limbii ,sunetul-tip general iș abstract, care folose teș la formarea iș  deosebirea între ele a cuvintelor, prin calitatea de a ficomutabil (de a determina prin substituire, schimbări în planul

semnifica ieiț ) iș  contrastiv (de a se opune unul altuia). Deexemplu, fonemele b, c , d , l , m, p din bat , cat , dat , lat , mat , pat sunt cele care diferen iazăț cuvintele între ele. Sunetul ini ialț  din aceste cuvinte, prin calitatea de a fi contrastiv , este unfonem.

3. Sistemul fonologic al limbii române: vocalele,

semivocalele, diftongi, triftongi, hiat, consoane

Fonologia limbii române stabile teș inventarul de unită iț  segmentale (vocale iș  consoane) iș unită iț suprasegmentale(accent, intona ieț ) cu valoare func ionalăț , caracteristic limbiiromâne. Totodată, ca în fonologia oricărei alte limbi, sîntdeterminate seriile de sunete echivalente (alofone) prin care serealizează fiecare fonem în parte.

Prin analiza valorii func ionaleț a diferitelor aspecte fonetice se

ajunge la concluzia că limba română standard folose teș  următoarele unită iț segmentale:

• apteș vocale,

• patru semivocale, care în unele analize sînt echivalatecu vocalele corespunzătoare,

• o vocală asilabică iș devocalizată /  ̡/, care uneori esteechivalată cu vocala /i/,

• douăzeci de consoane•

8/3/2019 Lexicologie ~

http://slidepdf.com/reader/full/lexicologie- 3/6

• Hiatul este grupul de sunete format din două vocalealăturate rostite consecutiv în silabe diferite. (Poeziaideală e ambiguă în idee.) 

• Diftongul este grupul de sunete format dintr-o vocală şio semivocală alăturate, rostite într-o silabă. Doi scriutrei poezii numai ziua.

• Triftongul este grupul de sunete format dintr-o vocalăşi două semivocale alăturate, rostite într-o singurăsilabă. (Vreau să iau ce tu voiai să iei când priveaiprintre pleoape o leoaică c-o aripioară.)

11. Organizarea funcţional ierarhică a vocabularului

Organizarea externă (ierarhizarea funcţiona1ă) avocabularului românesc constă In ordonarea cuvintelor,după criteriul statutului dobândit In procesul utilizării lor decătre comunitatea vorbitorilor, pe niveluri  ai sfere deIntrebuinţare.

Principalele clasificări rezultate din ierarhizarea prin uzsunt: vo- cabular activ—vocabular pasiv, vocabular literar

—vocabular neliterar, vocabular de uz general (comun,mediu)—vocabular cu utilizarelimitată: arhaic/neologic,regional/sectorial (de specialitate)/de grup

(special); vocabular de bază (fundamental) — masavocabularului.

Vocabularul activ ai vocabularul pasiv suntsubdiviziuni ale lexicului, In funcţie de frecvenţa In vorbire laun moment dat. Vocabularul activ este format dincuvintele folosite curent, fiind deci foarte puţin numeros, darfrecvent In circulaţie.

Din vocabularul activ fac parte instrumentelegramaticale (prepoziţii, conjuncţii, articole, verbe auxiliare,pronume ai adverbe relative) ai substitutele (pronumeleai numeralele) cele mai uzuale, precum ai substantivele,adjectivele, verbele, adverbele referitoare la aspecte

8/3/2019 Lexicologie ~

http://slidepdf.com/reader/full/lexicologie- 4/6

(merge)  , voi (avea)  , care, cine, ce, unde, cánd, unu, doi,casă, femeie, mánă, bun, frumos, dulce, a face, a vorbi, amánca, a fi, a avea.

Foarte active sunt Insă ai cuvintele (sau sensurile) ,lamodă”, majoritatea neologisme: manager, profit,dividend, a implementa, pluralism, firmă, democraţie,marketing, privatizare etc.

Vocabularul pasiv este format din cuvintelecunoscute, dar folosite rar de vorbitori. El cuprinde cuvintecare denumesc realităţi implicate Intâmplător sau puţinfrecvent In activitatea vorbitorilor: lăcustă, ferigă, eclipsă,cazarmă, chimono, cuvinte care au intrat In fondul pasiv dincauza ieairii din ,vogă”, dispariţiei obiectelor denumite sauInlăturării lor de către sinonimele concurente:  pionier,sovietic,

bordei, %ubă, retribuţie, colectivist, cooperator, cehoslovac,tovară%,

cuvinte necunoscute pentru majoritatea vorbitorilor, care au

dispărut de mult din limbă, au apărut recent In vorbirea unuimic număr de oameni sau sunt folosite numai In anumitemedii restrânse:  zapis, zlătar, hagiu, párgar, brabete, perjă,glajă, scafandru, scovergă, zăbic, a gini, benga, cataroi,mititica, idiosincrasie, reostat, seismogramă, display etc.

Vocabularul literar — vocabularul neliterar(popular şi fa- miliar) sunt subdiviziuni ale lexicului Infuncţie de criteriul cultural.

Vocabularul literar este partea vocabularuluiIntrebuinţată In texte ai In vorbirea cu caracter literar,adică normat ai cultivatlIngrijit (care-i asigură calitateaculturală).

Vocabularul neliterar este o clasă mai eterogenă carecuprinde cuvintele rămase la nivelul neliterar al limbii.Grupările pe care le include vocabularul neliterar sunt:vocabularul popular ai voca- bularul familiar.

8/3/2019 Lexicologie ~

http://slidepdf.com/reader/full/lexicologie- 5/6

populare: ima%, furcă, suveică, iţă, caier, tropăi,

  popă, otavă, a crácni, lehamite, nevastă, oi%te, jug, ráie.Includem In

vocabularul popular ai cuvintele folosite numai In anumiteregiuni

(numite regionalisme ,  provincialisme sau cuvintedialectale), chiar

8/3/2019 Lexicologie ~

http://slidepdf.com/reader/full/lexicologie- 6/6

dacă, pe o altă axă, ele se opun elementelor cunoscute In tot teritoriul lingvisticromânesc.

Vocabularul familiar este format din cuvintele utilizate In situaţii derelaţii intime, familiale, neoficiale, manifest nepretenţioase: mă, dragă, bătráne,

coane, ăsta, slujbă, chestie, treabă, acătării, mersi, plea%că, mamaia, tataia, puiuţ  (,copil”),  bebelu%, băiete, dandana, belea, baftă.

Vocabularul de uz general — vocabularul cu sferă de utilizare limitată(regional, arhaic, neologic, argotic, de jagon, profesional) suntsubdiviziuni ale lexicului In funcţie de aria de folosinţă a cuvintelor.

Vocabularul de uz general, care se mai numeate fond comun, general(sau vocabular mediu, supradialectal, nespecializat), este parteavocabularului cunoscută ai utilizată de Intreaga comunitate lingvistică,indiferent de nivelul de cultură, de domeniul de activitate sau de zona geograficăa vorbitorilor.

Vocabularul cu sferă de utilizare limitată Inglobează mai multegrupări diferite Intre ele, dar care au ca trăsătură comună Inscrierea Intr-oarie lexicală restrânsă.

Vocabularul regional (dialectal, provincial) cuprinde cuvinteIntrebuinţate In anumite regiuni geografice: Muntenia: burtă, a ciupi, chel,ginere, a jumuli, magiun, na%, nene, puţ ; Oltenia: lubeniţă,

brabete, blană ,scândură”; Moldova: curechi, sudoare, pántece, a pi%ca,ţintirim, oghial, buhai, perjă, chelbos, ciubotă, hulub, povidlă; Banat: foale, a pi%cura, iorgan, anţărţ, golumb; Crişana:   pántece, a piţigăia, temeteu, poplon,bráncă, prunc, %ogor ; Maramureş: cătilin, cocon, a froi, ai (,usturoi”).