Legea protectiei muncii directive u.e.-ok

PROTECŢIE, SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013Axa prioritară 2 “Corelarea invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii”;Domeniul major de intervenţie 2.3.“ Acces si participare la formare profesionala continua”Titlul proiectului: “Cresterea competitivitatii economice prin calificarea si recalificarea persoanelor angajate pe piata muncii ”Contract nr. POSDRU / 62 / 2.3 / S / 26977

Protecţie, sănătate şi securitate în muncă în Uniunea EuropeanăStrategia U.E.:

• abordare globală a stării de bine la locul de muncă, prin luarea în considerare a schimbărilor apărute în lumea muncii şi apariţia unor noi riscuri, fiind destinată creşterii calităţii muncii.

• consolidarea unei culturi de prevenire a riscului prin combinarea unei varietăţi de instrumente politice-legislative, dialog social, măsuri şi bune practici, responsabilitate socială şi stimulente economice bazate pe construirea de parteneriate între factorii implicaţi în activitatea de sănătate şi securitate în muncă.

• existenţa unei politici sociale adecvate care reprezintă un factor în ecuaţia de competitivitate, ştiind că “non-politicile” generează riscuri


Protecţie, sănătate şi securitate în muncă în Uniunea Europeană 2

Obiectivele complementare strategiei UE• reducerea continuă a accidentelor şi bolilor profesionale• educaţie, sensibilitate, anticipare: accentuarea conştientizării

riscurilor• adaptarea cadrului juridic şi instituţional al Statelor Membre• dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul sănătăţii şi

securităţii în muncă.


Sănătatea şi securitatea în muncă

• Sănătatea şi securitatea în muncă: ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice a sănătaţii lucrătorilor şi a altor participanţi la procesul de muncă (Legea nr. 319/2006).

• Scopul: Un muncitor sănătos într-un loc de muncă sănătos şi sigur!


Conceptul de sănătate Definiţia stării de sănătate:• starea de echilibru bio-psiho-social a individului care îi asigură adaptarea

continuă la mediul înconjurător, din care face parte şi sistemul de muncă.Alterarea sănătăţii :• rezultat al unor procese multifactoriale de potenţializare şi compensare

ţinând de individul însuşi• rezultat al raporturilor individului cu mediul încojurător în cadrul căruia

munca ocupă un loc central.


Sănătatea optimă • îmbunătăţirea capacităţilor fizice,• îmbunătăţirea capacităţilor mentale, • dezvoltarea capacităţilor de rezervă,• adaptabilitate la schimbările circumstanţiale de viaţă

şi muncă, • atingerea unor niveluri superioare individuale în

activitatea creativă şi de altă natură.


Sănătatea şi securitatea în muncăŢinta:• recunoaşterea, identificarea şi controlul asupra factorilor patogeni

(profesionali şi extraprofesionali) • identificarea şi promovarea factorilor sanogeniScop:• activităţi cu orientare curativă în raport cu factorii patogeni• activităţi cu orientare preventivă în raport cu factorii sanogeniSănătatea publică - înseamnă sănătatea omului în relaţie cu întregul său

mediu social, fizic, chimic, biologic.Sănătatea profesională - sănătatea omului în relaţie cu sistemul său de

muncă. Aceasta influenţează caracteristicile şi evoluţia sănătăţii publice.


Principii de promovare a sănătăţii la locul de

muncă • se aplică la toate grupurile forţei de muncă• sunt direcţionate pe cauzele afectării sănătăţii• combină diverse metode sau moduri de abordare• urmăresc participarea activă a muncitorilor• sunt în mod primar o activitate medicală, dar se

bazează şi pe activităţi din alte domenii ştiinţifice, sociale, politice, economice.


Relaţii şi intercondiţionări muncă– sănătate– boală

• Relaţii de echilibru: munca are un rol benefic, de promovare a sănătăţii fizice şi mentale, atunci când este adaptată capacităţilor psihofiziologice ale executantului şi când există şi se respectă reglementările de expunere a organismului la factorii de risc profesionali.

• Relaţii de dezechilibru: munca poate afecta sănătatea în mai multe moduri.


Legea nr. 319/2006 –Legea priviind securitatea si sanatatea in munca

• considerând sănătatea şi securitatea în muncă un drept fundamental al tuturor participanţilor la procesul de producţie;

• legând indisolubil dreptul la muncă şi protecţia socială care include în acelaşi timp şi securitatea şi sănătatea în muncă;

• integrînd securitatea şi sănătatea în muncă în procesul de muncă şi stabilind clar că la locul de muncă “obligaţia şi răspunderea pentru realizarea măsurilor de securitate a muncii revine persoanelor cu atribuţii de organizare şi conducere a proceselor de muncă”

• abordând prevenirea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale ca problemă unică, România şi-a armonizat legislaţia interna cu cea a U.E.

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013Axa prioritară 2 “Corelarea invatarii pe tot parcursul vietii cu piata muncii”;Domeniul major de intervenţie 2.3.“ Acces si participare la formare profesionala continua”Titlul proiectului: “Cresterea competitivitatii economice prin calificarea si recalificarea persoanelor angajate pe piata muncii”Contract nr. POSDRU / 62 / 2.3 / S / 26977

Legislaţie

• Legea nr. 319/2006 - Legea priviind securitatea si sanatatea in munca

• Legea nr. 346/2002 - Legea priviind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale

• Legea nr. 53/2003 - Codul muncii


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006Scop: instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii

securităţii şi sănătăţii în muncă

Principii generale:

• prevenirea riscurilor profesionale

• protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor

• eliminarea factorilor de risc şi accidentelor

• informarea, consultarea, instruirea lucrătorilor

• implementarea principiilor


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006-definiţii

Lucrător:• persoana angajată de către un angajator potrivit legii• studenţi, elevi, ucenici în perioada de practică sau stagiu• alţi participanţi la procesul de muncă (şomeri, voluntari, etc.)\

Angajator: persoana fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de serviciu cu lucrătorul

Repezentant al lucrătorilor: persoana aleasă, selectată sau desemnată de lucrători în conformitate cu prevederile legale pentru protecţia securităţii şi sănătăţii în muncă


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006-definiţii 2

Prevenire: ansamblu de măsuri luate sau prevăzute în procesul de muncă pentru evitarea sau diminuarea riscurilor profesionale.

Eveniment:• accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului• produs în timpul procesului de muncă ori îndeplinirea obligaţiilor de

muncă• persoana dată dispărută• accident de traseu sau de circulaţie• boală profesională sau legată de profesiune


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006-definiţii 3Accident de muncă:• vătămarea violentă a organismului • intoxicaţia acută profesională dacă se produce în timpul procesului de muncă şi

dacă produce incapacitate temporară de muncă cel puţin 3 (trei) zile calendaristice

Boală profesională: afecţiunea produsă ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.

Boala legată de profesiune: boala cu determinare multifactorială, la care unii factori determinanţi sunt de natură profesională.


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006-definiţii 4Loc de muncă: locul destinat să cuprindă posturi de lucru sau orice alt loc în care

lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.

Echipament de muncă: orice maşină, aparat, unealtă folosită în muncă.

Echipament individual de protecţie: orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit de lucrător (supliment sau accesoriu) pentru a-l proteja împotriva riscurilor.

Securitate şi sănătate în muncă: ansamblul de activităţi instituţionalizate ce au ca scop asigurarea unor condiţii bune de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi altor participanţi la procesul de muncă.


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006-definiţii 5Accident uşor: eveniment ce are drept consecinţe leziuni uşoare cu o durată

de incapacitate temporară de muncă mai mică de 3 (trei) zile.

Pericol grav şi iminent de accidentare: situaţie concretă, reală şi actuală căreia îi lipseşte doar prilejul declanşator pentu producerea unui accident.

Incident periculos: eveniment identificabil precum explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisii majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de muncă sau comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii dar care ar fi putut să-i afecteze sau să producă pagube materiale.


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006-definiţii 6

Stagiu de practică: instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii precum şi şomerii în perioada de reconversie profesională.

Servicii externe: persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, conform legii.


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006

Obligaţiile angajatorilor • obligaţii generale ale angajatorilor

• servicii de prevenire şi protecţie

• primul-ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent

• alte obligaţii ale angajatorilor

• informarea lucrătorilor

• consultarea şi participarea lucrătorilor

• instruirea lucrătorilor


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006Alte obligaţii ale angajatorilor

• să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor;• să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra

echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;• să ţină evidenţa accidentelor de muncă, ce au ca urmare o incapacitate de muncă

mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale şi a incidentelor periculoase;

• să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;

• să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006Alte obligaţii ale angajatorilor 2

• să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;

• să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi lucrătorii, a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe;

• să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;

• să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra tuturor riscurilor.


Legea nr. 319 din 14 iulie 2006Obligaţiile lucrătorilor

• - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

• - Lucrătorii au următoarele obligaţii:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;



• c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,

aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;

e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;



f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;

g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;



• h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;

• i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

Obligaţiile prezentate , se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.


Legea protectiei muncii directive u.e.-ok

Education

Transcript of Legea protectiei muncii directive u.e.-ok