Lazăr Pașca despre istoricul Societăţii Antroposofice din România Extrase preluate din revista Antroposofia, ianuarie 1998

Antroposfia se legalizează în România în a. 1934 prin eforturile doamnei Viorica Dragalina şi a

colaboratorilor apropiaţi. Ea devine preşedinta societăţii. La aceea dată Societatea Antroposofică din

România număra 60 de membri.

Antroposofia a fost adusă în România de către cei care au întîlnit-o în străinătate.

Emil Brestowsky l-a studiat pe Rudolf Steiner la Viena. Venit în ţară, a ţinut la Sibiu și Cluj cursuri de

antroposofie.

Viorica Dragalina din Bucureşti vine în contact cu antroposofia prin prieteni stabiliţi în străinătate.

Cea mai dinamică linie însă, a fost cea pornită de la Ştefan Armenchi din Reşiţa.

Ion Ionaşiu, Iustin Iustinian, Constantin Oarcea, în colaborare cu Olga Oteleşeanu au realizat

traducerea şi tipărirea primei lucrări antroposofice în limba română – Teosofia în 1943 şi apoi Ştiinţa

ocultă în 1946.

În toamna anului 1947 antroposofia este interzisă în România în urma ocupaţiei sovietice şi a noii

ideologii de stat. Activitatea antroposofică a continuat cu tot mai sporită intensitate pe măsură ce se

făceau tot mai mari presiuni de a se impune, prin orice mijloace, ideologia materialistă colorată

marxist-leninist. Ioan Ionaşiu, Iustin Iustinian şi alţii vizitau periodic, cu toate riscurile, grupările

antroposofice active din ţară.

Munca de traducere a continuat, cărţile de bază şi cîteva zeci de cicluri de conferinţe ale lui Rudolf

Steiner copiate de mînă s-au răspîndit în toată ţara, s-au constituit grupe de studii pe tematici în

diferite localităţi unde membrii puteau să se întîlnească şi să-şi împărtăşească rezultatele. Se

organizau excursii-întîlniri în mijlocul naturii, unde se citea din operele lui Rudolf Steiner sau se ţineau

conferinţe. Ca urmare 24 de antroposofi, membri activi şi simpatizanţi sînt „ridicaţi” la începutul lui

ianuarie 1954 şi anchetaţi de securitate în stare de arest în subteranele Ministerului de interne din

Bucureşti, pînă în iulie 1954. Ancheta a fost grea, iar pentru unii foarte grea. Tribunalul Militar judecă

procesul „lotului antroposofic” la 7 august 1954 şi pronunţă între un an şi opt ani închisoare. La 5

octombrie 1955 însă, antroposofii sînt eliberaţi din închisoare în cadrul unei amnistii.

În închisoarea Jilava Emil Brestowsky ţine adevărate seminarii cu ceilalţi antroposofi pe tema Fiinţa

omului şi Filosofia libertăţii (cartea de căpătîi), precum şi despre „Faust”-ul lui Goethe.

Locuri deosebite, legate de spiritualitatea acestor meleaguri, erau cercetate de grupuri tot mai

numeroase. Sanctuarele dacice din munţii Orăştiei, străvechea Sarmisegetuză, hierapolisul dac, era

locul de întîlnire, an de an de Sînziene.

Perioada 1968-1977 devine deosebit de fecundă pentru viaţa antroposofică din ţară, prin

activitatea muzicologului George Bălan şi a celor polarizaţi în jurul său: Leonida Pop, Gheorghe Paxino

ș.a.

Sinaia devine un centru important şi activ. Se fac o mulţime de traduceri, se multiplică şi se

răspîndesc numeroase lucrări antroposofice (e.g. antologia antroposofică Sofianum).

O nouă intervenţie a Securităţii Statului în 1974 duce la confiscarea şi arderea unui imens material

antroposofic, la noi anchete şi interdicţii şi la o supraveghere foarte strictă a celor activi. Ne-am

continuat cu toate acestea neîntrerupt munca şi după decembrie 1989 am răzbit la lumină, iar

activitatea antroposofică din România a redevenit legală.

După congresul de la Simeria din 15

septembrie 1990 tot ce s-a frămîntat şi

germinat în sufletele noastre în

noaptea cea lungă de 42 ani a

început să se manifeste cu vigoarea

unei primăveri debordante.