Laptele Ecologic
-
Upload
camelia-florina-muntean -
Category
Documents
-
view
210 -
download
8
Transcript of Laptele Ecologic
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
FACULTATEA DE AGRICULTURĂSPECIALIZAREA: SISTEME DE PROCESARE ŞI CONTROLUL
CALITĂŢII PRODUSELOR AGROALIMENTARE
INDRUMĂTOR: MASTERAND:
Conf. Dorin Ţibulcǎ Muntean Delia Maria Anul II,
Cluj- Napoca
1
CUPRINS
CAPITOLUL I. DEFINIREA PRODUSELOR ECOLOGICE………………..3
CAPITOLUL II.CONDIŢII CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE PENTRU
OBŢINEREA LAPTELUI ECOLOGIC……………………………………...4
CAPITOLUL III. LAPTELE ECOLOGIC……………………………………..9
CONCLUZII……………………………………………………………………11
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………12
2
CAPITOLUL I. DEFINIREA PRODUSELOR ECOLOGICE
Alimentele bio sau organice sunt produse de origine animală sau vegetală care au fost obţinute
fără utilizarea substanţelor chimice sintetice sau a componentelor modificate genetic, nu au fost expuse
iradierii, iar în urma producerii lor mediul înconjurător nu a avut de suferit.
Este adevărat că alimentele organice sunt benefice pentru organism şi sunt recomandate, însă sunt mai
scumpe cu o pătrime faţă de celelalte, iar uneori depăşesc preţul de bază al celorlalte alimente chiar şi cu
40%”.
Produsele ecologice, numite si produse bio, cunosc un veritabil succes. Gama de produse este din ce
în ce mai numeroasă: de la legume la carne, lactate sau ouă, toate produsele vegetale şi animale trebuie să
aibă înscrisă pe etichetă menţiunea 100% natural. La această ascensiune rapidă au contribuit şi criza vacii
nebune şi legumele pline de nitraţi.
La noi în ţară, produsele ecologice nu sunt chiar atât de solicitate cum sunt în ţǎrile occidentale, unde
agricultorii, comercianţii ce se ocupǎ cu astfel de produse beneficiazǎ de prevederi legale stricte,
consumatorii fiind siguri de ceea ce cumparǎ.
Un produs bio nu este un produs dietetic. Este un aliment ce provine dintr-un mod de culturǎ specificǎ,
în timp ce un aliment dietetic are o compozitie diferitǎ şi corespunde unui obiectiv nutriţional indicat pe
etichetǎ. Ouǎle, carnea, cerealele, fructele, legumele ecologice nu sunt diferite din punct de vedere nutriţional
faţǎ de produsele obişnuite. Diferenţa constǎ în calitatea, gustul şi virtuţiile lor naturale, ceea ce face ca
oamenii sǎ le consume cu mare plǎcere.
Menţiunea ecologic este opusǎ elementelor chimice sau sintetice, produsele alimentare bio fiind
produse printr-o agricultuǎ naturalǎ, farǎ îngrǎsǎminte sau pesticide chimice de sintezǎ.
Folosirea pesticidelor este strict interzisǎ în cultivarea produselor bio. Reziduurile la suprafaţa plantelor sunt
inexistente. În ceea ce priveşte contaminarea cu metale grele, aceasta depinde de tipul de sol pe care cresc
plantele. Teoretic, produsele obişnuite conţin nitraţi, care în doze mari devin elemente cancerigene sau pot
produce probleme sangvine. Agricultura ecologicǎ aplicǎ şi principiul neutilizǎrii produselor modificate
genetic. Carnea atestata ca fiind bio garanteazǎ cǎ una dintre principalele diferenţe între o culturǎ agricolǎ
clasicǎ şi una ecologicǎ constǎ în tipul de îngrǎsǎmânt utilizat. Astfel, îngrăsămintele utilizate pentru bio sunt
produse naturale, pe când în celalalt caz sunt îngrăsăminte chimice, într-adevar mai eficiente. Asta pentru că
aduc o mai mare cantitate de azot, element indispensabil plantei pentru fabricarea proteinelor. Astfel, plantele
hrănite cu chimicale vor fi mai bogate în proteine, dar acestea sunt de slabă calitate, având carenţe în
3
aminoacizi esenţiali, substanţe vitale pentru organismul oamenilor. Aşadar, este mai bine să consumăm
produse ecologice cu proteine mai puţine, dar de o calitate superioară.
Fructele şi legumele cultivate în regim ecologic sunt mai sigure din punct de vedere al consumului.
Deşi este dificil de stabilit legǎtura dintre tipul de agriculturǎ şi efectele sale asupra sǎnǎtǎţii oamenilor,
specialiştii au efectuat numeroase studii prin care au demonstrat cǎ produsele ecologice au mai multe
beneficii.
Mai multe studii s-au axat pe bogăţia în vitamine, minerale şi oligoelemente ale fructelor, legumelor
şi produselor de origine animală obţinute în regim ecologic. Bineînţeles că toate acestea depind şi de factori
precum varietatea cultivată, natura solului, hrana animalelor, condiţiile climatice etc. Vitamina C este mult
mai prezentă în produsele bio decât în produsele obişnuite.
Toţi amatorii afirmă că produsele 100 % naturale sunt mai bune la gust. Savoarea adevărată a smântânii fără
conservanţi, gustul unei roşii proaspete îi fac pe oameni să aleagă produsele naturale. După un sondaj recent,
doi francezi din trei aleg produsele bio pentru gustul lor inimitabil. Este a doua motivaţie de cumpărare, după
preocuparea pentru sănătate.
Mai multe studii au fost realizate pe animale, iar rezultatele au fost surprinzătoare: având posibilitatea de a
alege, iepurii, găinile, soarecii preferă alimentele provenite din agricultura ecologică. Aceasta nu înseamnă că
este neapărat o chestiune de gust, dar este vorba despre reziduurile de îngrăşăminte chimice care au
îndepărtat animalele.
Pentru om, testele au fost efectuate pe consumatori care au trebuit să guste produsele neştiind provenienţa
lor. Astfel s-a constat că diferenţele de gust sunt semnificative pentru produsele lactate, morcovi, dovlecei,
roşii şi fructe, consumatorii preferându-le categoric pe cele ecologice.
Produsele ecologice trebuie să fie controlate de organismele abilitate tocmai pentru a se evita înşelarea
consumatorilor.
Dacă aveţi reclamaţii sau sugestii în legătură cu produsele naturale vă puteţi adresa Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. În Europa există un cadru legislativ şi instituţional strict prin care
se verifică în principal modul de productie şi producătorii. Pe etichetă se menţionează produs ecologic numai
dacă minimum 95 % dintre ingrediente provin din agricultura ecologică. Produsele sunt garantate prin
respectarea unui caiet de sarcini omologat de instituţiile abilitate.
România este printre ţările europene codase în ceea ce priveşte dezvoltarea agriculturii ecologice. În
Franţa 1 % din suprafaţa agricolă utilă este consacrată agriculturii ecologice, Germania şi Italia înregistrează
fiecare 2 % din suprafaţa agricolă cultivată ecologic, Finlanda – 4 %, iar Suedia şi Austria – 9 % fiecare.
4
CAPITOLUL II.CONDIŢII CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE PENTRU
OBŢINEREA LAPTELUI ECOLOGIC
Tot mai mulţi oameni din Uniunea Europeană caută produsele lactate bio pe rafturile magazinelor.
Oamenii aceştia cred că alimentele bio sunt mai sanatoase şi mai gustoase. Aceste credinţe ale
consumatorilor sunt confirmate în ultima perioadă de o serie de studii ştiinţifice care confirmă superioritatea
produselor bio (organice) asupra celor non-organice din punctul de vedere al impactului pe care-l au asupra
stării de sănătate.
În general, studiile au arătat că laptele organic conţine nivele mai mari de nutrienţi şi vitamine faţă de
cel non-organic, de o deosebită importanţă fiind acizii graşi esenţiali omega-3, vitamina E şi precursorul
vitaminei A. De asemenea, şi antioxidanţii luteina şi zeaxantina se găsesc în cantităţii mai mari în laptele
provenit de la vacile din fermele bio.
Beneficiile nutriţionale ale laptelui bio pot fi explicate prin furajarea pe care o au aceste animale. Ele
au o alimentaţie naturală într-o măsură mai mare, constând în iarbă proaspătă sau furaje verzi şi uscate. Spre
deosebire de acestea, vacile din fermele non-organice sunt hrănite cu concentrate de cereale, în special
porumbul şi suplimente nutriţionale.
Înca din 1991, există o directivă a Uniunii Europene care impune o cotă de 60% din dieta zilnică a
unei vaci care să fie compusă din iarbă proaspătă sau conservata. În plus, se recomandă, pe cât posibil, ca
jumatate din acest furaj să fie produs în ferma respectivă sau în apropierea ei, pentru a asigura prospeţimea
alimentaţiei.
Esenţa unei ferme bio stă în legîtura strânsă dintre sănătatea solului, sănătatea animalelor şi sănătatea
omului, aceasta din urmă ca o consecinţă a primelor doua.
În fermele ecologice de vaci cu lapte, acestea consumă mai mult trifoi roşu şi produc un lapte cu
conţinut crescut de acizi graşi polinesaturaţi, mai cu seamă acid alfa-linolenic. O creştere de 3 ori a nivelului
de acid alfa-linolenic a fost observată în lapte atunci când vacile au mâncat nutreţ pe bază de trifoi roşu faţă
de alimentaţia acestora cu grâne însilozate. Concluzia este că lucerna şi trifoiul roşu pot să îmbunătăţească
serios conţinutul în acizi graşi polinesaturaţi din laptele organic. În plus, sa constatat o scădere a nivelului
acidului palmitic în laptele organic, acesta fiind un element implicat, după cum se ştie, în geneza tulburărilor
aterosclerotice ale omului.
Pentru ca o fermă să producă lapte atestat ecologic, trebuie să fie ecologic în totalitate: animale;
păşune; culturi furajere; alte furaje administrate, fluxul tehnologic şi intervenţii eco.
5
In agricultura ecologică, zootehnia capătă un rol esenţial, întrucât pentru fertilizarea solului se
utilizează preponderent şi obligatoriu dejecţiile animaliere şi resturile vegetale.
Condiţiile necesare şi suficiente pentru ca într-o fermă să se obţină lapte certificat ecologic sunt
stipulate în Reglementarea UE 2091/92 şi caietele de sarcini elaborate în diferite ţări. În România producţia
ecologică e reglemetată prin Ordonanta de Urgenta 34/2000 şi altele.
Provenienţa vacilor de lapte. Vacile trebuie să provină din gospodării care practică agricultura
ecologică. Introducerea animalelor (vaci şi juninci) din fermele neconvenţionale nu trebuie să depăşească
10% din efectivul total. Taurii de reproducţie pot fi procuraţi din gospodăriile convenţionale dacă după
cumpărare sunt furajaţi conform regulilor ecologice.
Conversia fermei de vaci la tehhnologia eco. Aceasta se realizează în decursul a 12 săptămâni,
respectiv 4 luni. In fermele de bovine pentru carne conversia dureaza 12 luni.
Exigenţe generale. In fermele ecologice de creştere a vacilor de lapte tehnologia de creştere se realizeaza în
regim extensiv. Vacile trebuie să aibă acces obligatoriu la păşune iar întreţinerea are loc în sistem nelegat.
Vacile de la fermele ecologice nu sunt ţinute permanent legate sau departe de zonele verzi unde pot să pască
iarba curată şi naturală. Fermierii care ţin aceste vaci respectă anumite reguli pentru a se asigura că animalele
au confortul necesar şi că acestea dau lapte proaspăt şi de calitate superioară.
Mărimea fermei depinde de resursele furajere, dar se poate admite o încărcătură mai mare de 2
UAM/ha.
Alimentaţia. Aceasta trebuie realizată în primul rând prin furaje şi concentrate cultivate ecologic.
Minim 50% din furaje trebuie să provină din fermă. Silozul este limitat la 50% din substanţa uscată a raţiei
zilnice, iar concentratele sunt limitate la 30% din raţie. Cel mult 10% dintre concentrate pot provenii din
fermele convinţionale, dar se exclud produse OMG (organismele modificate genetic). Se va respecta cu
stricteţe lista furajelor, aditivilor, substituienţilor si adausurilor admise.
6
Sănătatea animalelor. Lupta împotriva bolilor se face în principal prin metode fitoterapeutice şi
homeopatice. Medicamentele de sinteză sunt limitate numai pentru a salva animalele sau a evita suferinţele
lor. Sunt interzise mutilările de orice fel dar pot fi aprobate castrarea, ecornarea şi tăierea cozii.
Ameliorarea animalelor. Zootehnia ecologică nu agrează materialul biologic excesiv de modelat
genetic, specializat şi orientat spre producţii epuizante. Se promovează rasele şi metişii autohtoni, cu mare
rezistenţă naturală, indicii buni de reproducţie, vitalitate şi producţii mixte. Se acordă importanţă maximă
însuşirilor calitative ale producţiei şi nu celor cantitative. Este interzisă orice manipulare genetică ca
transplantarea de embrioni ori clonarea.
Adăpostirea şi confortul animalelor. Principiul de bază în zootehnia ecologică este apropierea
animalelor de mediul natural, aplicarea de metode şi tehnici care respectă tehnologia normală a animalelor.
Adăposturile trebuie să corespundă cerinţelor fiziologice, igienice şi de producţie. Se vor respecta normele de
suprafaţă şi de volum: 6 metri pătraţi/cap de vacă; 10 metri pătraţi/cap de taur; 1,5-5 metri pătraţi/cap de
tineret; 25 metri cubi/cap (volum).
Animalele trebuie să aibă acces la padoc. Se preferă întreţinerea nelegată. Priponitul animalelor pe
păşune este interzisă. Pardoseala trebuie să fie întreagă cu aşternut bogat. Se admite şi grătar pe zone limitate
de depunere a dejecţiilor.
Microclimatul adăpostului. Acesta trebuie să ofere confort astfel:
temperatura 5-25 grade C;
umiditate 55-75%;
curenţi de aer 0,1- 0,5m/s;
gazele nocive în limitele admise; lumina 60 - 70 de lucşi, cu o durată maximă de 16 ore/zi;
aeromicroflora redusă;
ventilaţia naturală trebuie să asigure schimbul de aer curat, cca 120-250 mc/cap de vacă şi ora;
la păşune animalele trebuie ferite de insolaţii, ploi reci cu vânt puternic şi grindina.
Recoltarea laptelui. Laptele se recoltează în perfecte condiţii de igienă, incluzând sănătatea şi igiena glandei
mamare, igiena mulgătorilor, a aparatelor şi vaselor de muls, raăirea lui imediată. La igienizare se vor utiliza
numai mijloace şi procedee admise în zootehnia ecologică. Fermierii şi ajutoarele acestora colectează în mod
regulat laptele şi îl trimit la firme speciale de lactate care îl îmbuteliază sau îl folosesc în obţinerea de
produse lactate proaspete, ca brânzeturile, iaurturile, smântâna, frişca şi îngheţata.
7
Calitatea globala a laptelui. Laptele bio trebuie să fie un lapte cu zero defecte de calitate. Asta înseamnă
că laptele corespunde deplin la toate criteriile de calitate, respectiv nutriţional, sanitar, bacteorologic,
tehnologic,senzorial şi psiho social.
Laptele ecologic trebuie sa prezinte urmatoarele insusiri de calitate:
substanţe utile: 7% (grăsime 3,6 % + 3,2%);
NTG/ml: sub 50 000 de germeni;
germeni patogeni: absenţi;
spori butirici < 1000/l;
număr celule somatice < 250 000/ml;
lipoliza: sub 0,18%;
inhibitori: absenţi;
metale grele: absente;
pesticide: absente;
micotoxine: absente;
radionuclizi: în stas;
condiţii senzoriale normale;
calitatea comercială optimă;
In zootehnia ecologică nu se admite aplicarea concomitentă a tehnologiei convenţionale şi ecologice pe
efective aflate în acelaşi adăpost.
Monitorizarea, auditul şi atestarea fermelor ecologice şi a laptelui bio, se fac după metodologice agreate de
legislaţia în vigoare.
8
CAPITOLUL III. LAPTELE ECOLOGIC
Bogat în vitamine şi proteine, laptele ecologic asigură necesarul de vitamine al unei zile şi este căutat
din ce în ce mai mult în ţările occidentale. În România, lipseşte de pe piaţă pentru că este foarte scump.
Laptele nu trebuie sĂ lipseascĂ dintr-o alimentaŢie sĂnĂtoasĂ. Este bogat În proteine, calciu, fosfor,
vitamine din grupul B, vitaminele A, D Şi E, are potasiu, sodiu Şi cantităţi mici de zinc, fier, seleniu,
magneziu, cupru şi vitamina C. Iar laptele obtinut de la animale crescute în sistem ecologic, fără antibiotice şi
chimicale de sinteza periculoase, este mult mai sanatos decât cel convenţional, fiind mai bogat în acizi graşi
benefici, antioxidanţi şi vitamine.
Ferma este locul în care procesul ecologic începe şi unde iau naştere produsele ecologice proaspete, de
înaltă calitate pe care le cumpăraţi de la supermarketul local, restaurant sau pieţele fermierilor.
Fermele înscrise în sistemul de agricultură ecologică nu numai că se bazează pe natură pentru producţia
vegetală şi animalieră - ele chiar fac parte din natură.
Pentru a atinge aceste scopuri, fermierii care practică agricultura ecologică se bazează de decenii pe
practici agricole recunoscute, cum sunt menţinerea sănătăţii efectivului de animale prin exerciţii regulate şi
acces la păşune, prin sisteme de creştere liberă şi cunoştinţe ştiinţifice moderne, ca de exemplu monitorizarea
nivelului nutrienţilor pentru a fi siguri că acesta este corect pentru o creştere optimă.
Practicile agriculturii ecologice se bazează, de asemenea, pe un amestec de respectare strictă a cerinţelor
legale stabilite pentru folosirea siglelor şi etichetelor ecologice şi inovare în concordanţă cu particularităţile
fiecărei ferme, bazate pe principiile de bază ale agriculturii ecologice.
Calităţi nutritive
Nutriţioniştii susţin că laptele produs în condiţii ecologice conţine niveluri mai mari de nutrienţi şi
vitamine faţă de cel nonorganic. E foarte bogat în acizii graşi esenţiali omega 3 şi vitamina E. „Beneficiile
laptelui bio pot fi explicate prin modul în care sunt hrănite animalele. Acestea au o dietă naturală într-o
măsură mai mare, fiind hrănite cu iarbă proaspătă sau furaje", arată Valeriu Steriu, preşedintele Asociaţiei
Patronale Române din Industria Laptelui.
Ecologiştii afirmă că producerea laptelui organic e benefică pentru mediu. Pentru a hrăni animalele,
fermierii eco nu folosesc pesticidele şi erbicidele care rămân în aer, sol şi apă mult timp după ce sunt folosite.
Pentru a fi certificate pentru producţia de lapte organic, animalele trebuie să fie hrănite cu cel puţin 80%
nutreţuri organice pe o perioadă de minimum 9 luni înaintea certificării, apoi pentru încă 3 luni cu 100%
nutreţuri organice.
9
Deşi antibioticele sunt folosite peste tot acum, laptele organic e produs fără antibiotice. Laptele organic
provine de la vaci care nu au fost tratate cu antibiotice, deci laptele lor nu contribuie la creşterea rezistenţei
bacteriene. Laptele bio nu conţine nici pesticide. Animalele sunt hrănite cu iarbă proaspătă, care este sursă
importantă de acid linoleic, ce previne bolile de inimă şi diabetul. Deasemenea, este bogat în calciu, un pahar
de lapte conţinând aproximativ 300 mg de calciu.
Relevanţa calităţii laptelui bio
Studiile cercetătorilor englezi de la Universitatea Glasgow arată că laptele ecologic, cunoscut şi sub
denumirea de lapte bio, aduce mai multe beneficii pentru organism decât cel procesat. Laptele organic
conţine cu 75% mai mult betacaroten, care se transformă în vitamina A în organism. De asemenea, conţine
de trei ori mai mulţi antioxidanţi precum luteina. Studiul concluzionează că un pahar de lapte pe zi acoperă
17,5% din necesarul zilnic de vitamina E al femeilor şi 14% din necesarul pentru bărbaţi.
Tot în Marea Britanie, dar la Liverpool, cercetătorii au făcut un experiment pentru a demonstra diferenţele
dintre produsul obişnuit şi cel ecologic. Ei au colectat lapte din 17 ferme organice şi 19 care produc lapte
nonorganic, din Nord-Vestul Angliei şi Ţara Galilor. Ciclul de producţie a fost urmărit timp de 12 luni, iar
concluzia la care au ajuns cercetătorii a fost că cel organic are un conţinut de acizi graşi de tip omega 3 cu
68% mai mare faţă de cel nonorganic.
Laptele organic prezintă şi un raport redus între acizii graşi omega 6 şi cei omega 3. O valoare mai
scăzută a lui omega 6 duce la scăderea apariţiei bolilor de inimă.
În România laptele bio este rar şi scump. La piaţă, micii producători români de lactate bio încearcă să-şi facă
loc pe piaţă cu greu şi îşi vând marfa în zonele din jurul fermelor, iar în magazine, laptele bio lipseşte. În
Germania, în schimb, piaţa laptelui bio însumează un miliard de euro pe an, iar în Marea Britanie reprezintă
40% din totalul ofertei".
Noile norme ale Uniunii Europene (UE) privind etichetarea produselor alimentare ecologice au intrat în
vigoare încă de la 1 iulie. Aceste norme conţin inclusiv obligaţia de a afişa noua siglă ecologică a UE.
“Euro-frunza” va apărea de acum în mod obligatoriu pe alimentele ecologice preambalate produse în
orice stat membru al UE şi care îndeplinesc standardele necesare.
Sigla rămâne opţională pentru produsele ecologice neambalate şi de import. “Normele europene vor favoriza
o producţie sănătoasă şi ecologică”
Laptele ecologic este o afacere de viitor atât pentru crescătorii de animale, cât şi pentru
consumatorii care îşi preţuiesc sănătatea.
10
CONCLIZII
Produsele bio, considerate un lux din cauza preţurilor mari, sunt recomandate de
nutriţionişti pentru că nu conţin substanţe chimice care atacă organismul.
Alimentele bio sau organice sunt produse de origine animală sau vegetală care au fost
obţinute fără utilizarea substanţelor chimice sintetice sau a componentelor modificate
genetic, nu au fost expuse iradierii, iar în urma producerii lor mediul înconjurător nu a avut
de suferit.
Chiar dacă au un preţ ce îndepărtează mulţi clienţi din faţa rafturilor, produsele bio sunt
mult mai sănătoase decât cele pe care le consumăm în mod curent. In România lipseşte însă
o cultură a consumului sănătos, ceea ce face ca nici cei cu bani suficienţi să nu fie atraşi de
alimente bio.
Ar trebui ca oamenii sa fie mai informaţi în legatura cu aceste produse care sunt extrem de
sănătoase şi atunci probabil populaţia ar consuma mai multe produse bio.
Sunt mulţi oameni care nu se uită la calitatea produselor, doar la diferenţa de preţ dintre
produse şi majoritatea le aleg pe cele mai ieftine,dar câteodată nici produsele mai scumpe nu
au calitatea conform preţului.
11
BIBLIOGRAFIE
1. BANU C., CAMELIA VIZIREANU (1998) – Procesarea industrială a laptelui, Ed.Tehnică,
Bucureşti
2. COSTIN M.G. (2008) – Alimente ecologice, Ed. Academică, Galaţi
3.DRĂGHICI C. (2002) – Igiena animalelor şi protecţia mediului, Ed. AcademicPres,Cluj
Napoca
4. FIŢIU A. (2003) – Ecologie şi protecţia mediului, Ed. AcademicPres, Cluj Napoca
5. MIHAI GHE. (2002) - Valorificarea pajiştilor prin păşunat, Ed. AcademicPres, Cluj
6. MIHAIU M., MIHAIU RAMOLICA (1998) - Laptele şi controlul calităţii sale, Ed.
Risoprint, Cluj Napoca
7. ROTARU O., CAMELIA GUŞ, MIHAIU M. (1999) – Controlul sănătăţii produselor de
origine animală, Ed. Seso Hipparion
8. ROTARU O., MIHAIU M. (2002) – Igiena veterinară a produselor alimentare -
Patologie prin alimente, Ed. Todesco, Cluj Napoca
9. www.gazetadeagricultura.info/
10.www.ecomagazin.ro
11.www.produsebio.com
12