Lanțul slăbiciunilor

de Ion Luca Caragiale

În această schiță autorul prezintă modul în care favoritismele pot schimba viitorul oamenilor.

Naratorul,care simpatiza foarte mult pe domnișoara Mari Popescu, a primit într-o zi o de la ea o scrisoare prin care îl ruga să-l convingă pe profesorul de latină Costică Ionescu să-i dea elevului Mitică Georgescu nota 7,pentru a nu rămâne corigent.

Neputând să o refuze autorul s-a dus la profesor,pe care –l cunoștea foarte bine, și după mai multe rugăminți a obținut de la acesta promisiunea că-i va da elevului nota cerută.Când să-i spună numele naratorul si-a dat seama că l-a uitat și, pentru că rătăcise scrisoarea s-a dus la domnișoara Popescu.Aici a aflat că nici domnișoara Popescu nu mai știa cum îl cheamă fiind și ea rugată ,la rândul ei de madam Preotescu.Naratorul află,pe rând,că și aceasta fusese rugată de Diaconeasca,care fusese rugată de Iconomeasca,rugată la rândul ei de Piscupeasca etc.

În fine,după ce a aflat numele elevului s-a întors la profesor dar când acesta a vrut sa-i treacă nota în catalog și-a dat seama că nu este elevul său ci al profesorului Georgescu.

Profesorul Ionescu l-a asigurat pe autor că Georgescu nu-l va refuza așa că au plecat amândoi cu birja la acesta .Acolo, în ultimul moment,chiar înainte ca profesorul Georgescu să treacă notele în catalog,profesorul Ionescu l-a convins să-i dea nota 7 elevului nesilitor.

Astfel a fost mulțumită nu numai mama elevului ci tot șirul de cunoscuți care

,având o slăbiciune unul pentru altul, transmiseseră situația elevului.

Cel mai mult mi-a plăcut titlul schiței care cred că are două sensuri.Astfel,cred că autorul folosește cuvântul „slăbiciuni” referindu-se atât la relațiile de prietenie dintre oameni cât și la defectele acestora.

Mi nu mi-a plăcut ideea că notrle unui elev pot fi obținute și altfel decât pe merit.