P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 29, AN II

Lanțul Scurt Alimentar

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: urbanfoodstories.ro

Credite foto: Antoniu Bumb, urbanfoodstories.ro, asat.ro, Andrei Țaichiș

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

ABREVIERI ......................................................................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE .................................................................................................................................................................................. 3

PROIECTE DE SUCCES IMPLEMENTATE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE .......................................................................... 4

PRODUSELE NATURALE DIN MICILE FERME ȚĂRĂNEȘTI: SOLUȚIE VIABILĂ PENTRU O ALIMENTAȚIE SĂNĂTOASĂ ....12

POVESTEA UNUI ORĂȘEAN MUTAT LA ȚARĂ: „CAPRA CU TREI IEZI” ȘI... 100 DE CLIENȚI .............................................. 18

LANȚUL SCURT, DE LA TEORIE LA PRACTICĂ ........................................................................................................................... 25

PNDR 2014-2020. MĂSURA 16 - COOPERAREA .......................................................................................................................... 32

DECLARAȚIA COMUNĂ CU PRIVIRE LA LANȚURILE SCURTE ................................................................................................ 36

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................................ 40

2 3

ASAT

ENDR

FNAE

LSAA

MMGA

PNDR

RNDR

UE

USAMV

Asociația pentru Susținerea Agriculturii Tradiționale

European Network for Rural Development

Federația Națională de Agricultură Ecologică

Lanțul Scurt de Aprovizionare Alimentară

Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor

Programul Național de Dezvoltare Rurală

Rețeaua Națională de Dezvoltare Rurală

Uniunea Europeană

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară

ABREVIERI IntroducereLanțurile scurte de aprovizionare cu alimente înseamnă vânzarea de la un fermier la un consumator prin implicarea unui număr cât mai redus de intermediari. Conceptul este deja unul de succes în majoritatea țărilor din Uniunea Europeană și, în ultima perioadă, se bucură de atenție sporită și în România, atât în rândul fermierilor, cât și al consumatorilor.

Agricultura locală - obținerea de produse agricole și alimentare cu scopul de a le vinde într-un areal suficient de apropiat de zona de cultură - este, de asemenea, un concept

care promite să schimbe modul în care ne raportăm în prezent la obținerea hranei.

Vânzarea directă are un rol vital în acest proces, în România fiind tot mai frecvent întâlnite cazurile în care agricultorul vinde fără intermediari clienților. Se nasc astfel sisteme alimentare locale unde producția, prelucrarea, comercializarea și consumul de alimente au loc într-o zonă geografică de dimensiuni relativ mici.

Numărul de față al publicației tematice analizează în detaliu toate aceste concepte și oferă opiniile specialiștilor și ale tuturor celor implicați direct în dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare cu alimente.

4 5

Producția de alimente locale a fost dintotdeauna o parte a specificului zonelor rurale, dar ea a crescut în mod constant, în toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, în ultima perioadă.

Cererea consumatorilor pentru produse „locale”, ce au o proveniență sigură, împreună cu nevoia producătorilor de a adăuga valoare producției și comercializării propriilor bunuri agricole, a dus la dezvoltarea unei game diverse de rețele alimentare locale și lanțuri scurte de aprovizionare. Astfel, fiecare inițiativă locală a evoluat în funcție de zona avută în vedere, de produsele aduse pe piață, precum și în raport cu consumatorii cărora ea li se adresează.

Conform Avizului prospectiv al Comitetului Regiunilor privind sistemele alimentare locale din 2011, aceste sisteme specifice constituie un stimulent pentru valorificarea potențialului local și un factor de îmbună-tățire a imaginii unor regiuni mai puțin cunoscute și deseori neglijate. De asemenea, canalele scurte de distribuție facilitează interacțiunea între consumatori și producători. Ele permit stabilirea unor relații de încredere și trasabilitatea imediată a produselor pentru consumatori, oferind, de asemenea, un nivel elementar de suveranitate alimentară.

Rolul important al produselor alimentare în dezvoltarea rurală a UE este evidențiat de accentul pus pe promovarea produselor agricole în politica dusă de Comisia Europeană. În anul 2011, au fost înaintate propuneri de actualizare a acestei politici, care atrag atenția asupra faptului că „UE dispune de un patrimoniu culinar de o mare diversitate, pe care trebuie să îl valorifice din plin”.

Abordările în parteneriat pentru conso-lidarea piețelor de alimente locale s-au dovedit instrumente de dezvoltare rurală eficiente. Rezultatele proiectelor asociate produselor alimentare locale pot furniza o susținere durabilă elementelor esențiale ale economiei rurale. De exemplu, prin conlucrare, întreprinderile care participă la proiectele axate pe produse alimentare locale pot afla noi modalități de a-și vinde produsele în cantități mai mari și de a atrage

Proiecte de succes implementate la nivelul Uniunii Europene

6 7

noi tipuri de cumpărători. Totodată, între sectoarele agricol, de turism și alimentar ale unei regiuni se pot stabili legături mai puternice.

În plus, consumul de produse alimentare locale în zonele rurale are drept consecință reducerea distanțelor pe care sunt transportate alimentele. Acest lucru poate aduce beneficii economice, de mediu și sociale, cum ar fi economii la costurile de transport, diminuarea emisiilor de gaze de eșapament, o solicitare mai scăzută a drumurilor rurale, reducerea aglomerației în trafic și o mai mare siguranță rutieră.

În aceeași ordine de idei, întreprinderile rurale pot beneficia de pe urma „lanțurilor scurte de aprovizionare” de multiple avantaje. De exemplu, reducerea numă-rului de firme implicate într-un lanț de aprovizionare poate avea drept consecință creșterea ponderii cuvenite producătorilor în prețul final. Pentru clienți, mai puține legături pot aduce o reducere a cheltuielilor, și pentru toți factorii implicați identificarea provenienței materiei prime devine mai facilă. Vânzările directe (de la producătorul original la clientul final) reprezintă cele mai scurte lanțuri de aprovizionare.

Beneficii economice ale sistemelor alimentare locale

• tema sistemelor alimentare locale este de o mare importanță și presupune mult mai mult decât simpla introducere pe piață a unei noi serii de produse locale europene, pe lângă produsele comercializate în cadrul sistemelor de calitate bine cunoscute;

• sistemele alimentare locale sprijină economia regională și locală și creează locuri de muncă în agricultură și în producția alimentară, dar şi în domenii conexe cum ar fi prelucrarea, distribuția, comercializarea, vânzările și serviciile. Aceste sisteme sunt extrem de importante în zonele izolate, în zonele periferice urbane, în zonele muntoase sau în cele vulnerabile și defavorizate; ele constituie un stimulent pentru valorificarea poten-țialului local și un factor de îmbunătățire a imaginii regiunilor puțin cunoscute și deseori neglijate; atunci când veniturile sunt cheltuite la nivel local, pe alimente produse local, acestea rămân în regiune și determină triplarea veniturilor regionale ale comunității, în comparație cu circuitele comerciale obișnuite;

• investițiile în sistemele alimentare locale ar genera o recuperare economică în

zonele defavorizate, venituri mai mari pentru producătorii locali, o mai mare cooperare între părțile interesate, o relansare a activității antreprenoriale, o mai bună deschidere a piețelor locale, mai multe locuri de muncă, costuri mai mici și menținerea nivelului local de servicii și prestații.

Beneficii sociale ale sistemelor alimentare locale

• canalele scurte de distribuție spo-resc interacțiunea, cunoașterea și înțelegerea reciprocă între consumatori și producători. Prin cunoașterea personală a producătorilor, acestea permit stabilirea unor relații de încredere și trasabilitatea imediată a produselor pentru consumatori, oferind de asemenea un nivel elementar de suveranitate alimentară;

• atunci când se oferă produse locale cu caracter autentic, tradițional, original, durabil, sezonier sau cu alte caracteristici apreciate la nivel local, se sprijină coeziunea socială și spiritul comunitar și comunitatea este încurajată să adopte un comportament respectuos față de mediu. Locurile de comercializare a produselor locale, cum ar fi tarabele de vânzare directă sau piețele în aer liber,

8 9

constituie deseori verigile unui proces de incluziune socială și profesională pentru consumatori, producători și vânzători;

• așa cum declara mișcarea Slow Food în preceptele sale privind comunitățile pentru o alimentație durabilă, consumatorii au dreptul fundamental la alimente produse local, gustoase și sănătoase. Mișcarea consideră, de asemenea, că aceste comunități ar trebui să fie conectate printr-o rețea mondială. Accesul la produse proaspete, într-un termen scurt, prin comercializarea de produse locale,

contribuie la îmbunătățirea stării sănătății publice, prin diversificarea regimurilor alimentare și păstrarea tuturor calităților organice ale alimentelor (care se reduc prin sistemele de conservare pe termen lung);

• siguranța alimentară mondială se sprijină pe menținerea capacității de producție locală de alimente în țările industrializate. În zonele urbane în creștere, capacitatea de a satisface cererea de alimente ar necesita expansiunea producției alimentare locale și chiar urbane.

Studiu de caz: Vânzările directe – „Aromă și proveniență”, Pays de la Loire, Franța

Doi producători, Isabelle Annonier și Roland Jamin, au dezvoltat un lanț scurt de aprovizionare pentru producția lor de produse de origine animală și vegetală, pe care le vindeau direct de la fermele pe care le administrau. După un timp, cererea crescută pentru produsele lor i-a forțat să caute modalități prin care să poată prelucra și vinde mai mult. Întâmplarea a făcut ca, aproape de fermele lor, un măcelar să dorească să-și vândă afacerea, pe care ambii agricultori s-au oferit să o preia. După mai multe întâlniri, fermierii au decis în cele din urmă că ar fi mai eficient pentru toți trei să lucreze împreună. În prezent, produsele lor sunt procesate și vândute în magazinul propriu, dar și în alte ferme și în piețele în aer liber.

Acest lanț scurt nu a fost greu de pus în practică, pentru că toți participanții erau conștienți de beneficii și au avut încredere unul în celălalt. Realizarea acestui proiect le-a permis să-și pună în comun competențele, resursele și investițiile. Fermierii nu au fost nevoiți să investească în utilaje specifice care să prelucreze produsele lor, iar măcelarul a găsit o nouă modalitate de a-și face afacerea profitabilă. Prin crearea de sinergii la nivel

local, consumatorii sunt, de asemenea, conștienți de originea produselor, iar magazinul poate să promoveze calitatea și bunuri alimentare mai sănătoase.

Astfel, ideea că există o concurență între fermieri și măcelari s-a dovedit greșită, iar proiectul a demonstrat, de asemenea, că există o nevoie reală de a facilita colaborarea între actorii de la nivel local, în scopul de a crea relații de pe urma cărora să câștige fiecare participant.

Voisins de Paniers

În Bretagne, o societate de consum, Voisins de Paniers, a avut o inițiativă similară. Reprezentanta firmei, Julie Dupetitpré, explică pe scurt:

„Pe plan local, nu avem piețe sau orașe mari, dar există o mulțime de agricultori. Câțiva oameni colaborează, în calitate de consumatori, cu fermierii locali. Avem acum un depozit principal din care coșurile pleacă la patru depozite mai mici. După doi ani, avem 200 de membri și livrăm aproximativ 80 de coșuri pe lună. Aproximativ 50 de producători colaborează cu noi. Le garantăm un preț corect pentru eforturile lor și totul funcționează bine; construim noi depozite și suntem în creștere. Membrii comandă săptămânal, chiar și pe internet.”

10 11

Membrii Voisins de Paniers sunt motivați, după cum se observă din conversațiile lor de pe forum. Luc Baillaigeau, de exemplu, spune:

„Sunt împotriva supermarketurilor. Găsesc tot ce am nevoie aici, deoarece cunosc producătorii, știu cum își cresc produsele, alimentele sunt bune și nu sunt scumpe. Uneori, un produs poate fi mai ieftin la supermarket, dar calitatea este mai slabă. Aici, știu că voi obține mărfuri de bună calitate la un preț cinstit. Și știu unde se duc banii, cel puțin nu ajung în buzunarul unor companii mari”. Un alt participant la discuție ține să adauge: „Prin sprijinirea agriculturii locale puteți evita traficul în Franța și în toată Europa”.

Abonamente la legume

În Belgia, mulți oameni se abonează la o porție săptămânală de legume crescute în mod ecologic. Consumatorii cumpără legumele direct de la agricultor – în fiecare săptămână, ele pot fi preluate dintr-un punct de distribuție: un depozit, un magazin sau chiar garajul cuiva. Abonamentele sunt valabile pentru o perioadă determinată, de exemplu trei luni.

Anne Hery este profesoară. Ea cunoaște agricultorii și e convinsă că le poate înțelege abordarea: „În acest mod poți stimula producția locală. Prefer să angajez oameni pe care îi cunosc. Și pot urmări produsele. Aceasta este siguranța alimentară”.

Cumpărături direct de la fermă

În calitate de consumatori în căutare de produse gustoase, durabile, putem cumpăra alimentele direct de la agricultor. În Belgia, oamenii merg la agricultorii care își vând produsele la fermă. Astfel, unele ferme chiar câștigă popularitate locală – printre ele, se pot aminti De Dobbelhoeve, Catharinadal, Bioschuurke sau Dischhof. Legumele cumpărate provin din agricultura obișnuită sau din surse ecologice, iar în acest fel cumpărătorii sunt siguri că ele sunt produse la nivel local.

Piețele obișnuite, piețele agricultorilor și bio-piețele

Agricultorii eco pot fi găsiți în piețele obișnuite ale agricultorilor și în bio-piețe, unde își servesc ei înșiși clienții. Acest lucru se întâmplă în special în zona Gent și Het Pajottenland. Aici există o piață săptămânală a agricultorilor; în Anvers se ține un „biomarket” lunar, iar în Heist-op-den-Berg unul săptămânal. Desigur, o mulțime de fermieri, atât cei cu produse din agricultura convențională, cât și cei cu produse din agricultura durabilă, se îndreaptă la rândul lor spre piețele obișnuite.

Conform Agricultural Census 2010, în UE-27 se înregistrau în 2010 aproape 12 milioane de

ferme. Aceste ferme acopereau o suprafață de 170 de milioane de hectare (1,7 milioane km2, 40% din teritoriul UE-27), suprafața medie a unei ferme fiind de 14,3 ha.

12 13

Produsele naturale din micile ferme țărănești – soluție viabilă pentru o alimentație sănătoasă

Începuturile agriculturii ecologice în România își au rădăcinile în anul 1994. În urmă cu mai bine de 20 de ani, câțiva studenți ai Universității de Științe Agricole din Cluj-Napoca au decis să pună în practică experiența acumulată în urma unui stagiu de formare în mediul rural, efectuat în Bretania. Unul dintre ei, Avram Fițiu, a mizat pe nișa „ecologică” și a cultivat, fără să folosească pesticide, o mică suprafață de teren. El a decis să renunțe definitiv la aditivii chimici și să își selecteze soiurile în funcție de rezistența naturală. De atunci au trecut mai bine de 12 ani, iar studentul Avram Fițiu a ajuns între timp profesor de ecologie și președinte al Organizației Agroecologia și secretar general al FNAE. Astăzi, chiar dacă domeniul lui de activitate s-a diversificat, metodele au rămas aceleași: în ferma lui, pomii sunt îngrijiți după aceleași metode pe care le foloseau și bunicii săi în urmă cu decenii.

„Să faci pomicultură ecologică e fie foarte simplu, fie foarte complicat. Cel mai important lucru, de care depinde reușita unei afaceri în agricultura ecologică, este alegerea soiului. Concret, nu poți face agricultură ecologică pe soiurile pe care «chimia» le-a creat în ultimii 50 de ani. Mă refer aici la merele din soiurile Golden sau Jonathan, care sunt gândite pentru sectorul

de agricultură chimizată. În schimb, poți face agricultură ecologică plantând alte soiuri, rezistente la boli și dăunători. Multe dintre soiurile românești au rezistență genetică de la mama natură. La mine în fermă există doar soiurile de meri cărora nici bunica, în urmă cu 50 de ani, nu le-a dat niciodată vreun tratament. Agricultura ecologică este o poveste simplă – nu îi faci nimic acelui pom; e o chestiune de fond pe care, uneori, țăranul român o greșește. Fie că vorbim de cereale, fie că vorbim de pomi, e aceeași poveste. Una e să cultivi un grâu extrem de rezistent la boli și dăunători și alta e să alegi unul extrem de sensibil, care are nevoie de chimie, fără de care moare”, explică fermierul.

Agricultura ecologică e mult mai ușor de implementat în România, spre deosebire de alte țări, explică Fițiu. Asta pentru că, dintr-o serie de motive, cel mai important fiind lipsa posibilităților financiare, fermele țărănești nu au mai fost poluate în ultimii 25 de ani.

Există o legătură firească, aproape naturală, spune el, între ferma țărănească și ferma ecologică din România. Sărăcia din mediul rural și lipsa de posibilități de a cumpăra inputuri de natură chimică au transformat ferma țărănească din zonele montane și colinare într-o veritabilă fermă ecologică. Astfel, crede acesta, neșansa datorată

sărăciei se poate transforma în șansă prin certificarea acestor ferme în agricultură ecologică. România își poate propune, din punct de vedere al politicilor agricole, transformarea zonei montane și colinare în teritoriu ecologic, grație realităților tehnice din teren.

„Țara asta are, de 25 de ani, zone de munte și zone colinare complet nechimizate. Și asta datorită lipsei de bani – oamenii nu și-au permis să cumpere substanțe chimice. Este o șansă mare pentru orice român să poată dezvolta un sector de agricultură ecologică

Avram Fițiu

14 15

din punct de vedere tehnic, în comparație cu un agricultor din Germania sau Franța, care are de zece ori mai multe dificultăți în a trece ferma de la chimie la ecologie. Noi am trecut-o, în mod inconștient, din cauza lipsei de bani”, explică Fițiu.

„România ajunge să importe peste 75% din alimentele necesare, situație de-a dreptul rușinoasă pentru țăranul român și pentru această nație care stă pe bogăție și se plânge de sărăcie.”

România are aproximativ 970.000 de hectare certificate sau în proces de conversie către agricultura ecologică. Asta înseamnă aproape un milion de hectare de pajiști, pășuni și teren arabil pe care se plantează doar produse eco. Din păcate, însă, în aceste cifre este inclusă prea puțin zona montană a României, care, conform lui Fițiu, este ideală pentru agricultura ecologică.

În unele zone din România, spune el, în special în zonele montane sau colinare

izolate, în anumite cătune există o bogăție extraordinară de soiuri, rase și populații locale de plante și animale cu caracteristici ridicate de rusticitate (cum ar fi, de exemplu, porumbul din Preluca Nouă, județul Maramureș). Rusticitatea este, de regulă, sinonimă cu rezistența la boli și dăunători și astfel devine sinonimă cu pretabilitatea acestor soiuri la utilizarea în sistemul de agricultură ecologică. Dacă acest potențial nu va fi pus în valoare de către țărani în sistemul de agricultură ecologică comercială, în timp, spune specialistul, șansele ca acesta să se piardă definitiv sunt foarte mari.

„Dacă te uiți la cum s-a dezvoltat acest sector de activitate la nivel european și mondial, o să observi că, în proporție de 90-95%, s-a dus în zona de munte, pentru că muntele e frate cu ecologia. Când spui munte, spui ecologie, datorită faptului că acolo e mai puțină intervenție chimică decât în alte zone. Teritoriul predilect este muntele, după care urmează dealul, iar pe ultimul loc se află câmpia, unde substanțele chimice sunt mai frecvent aplicate și riscurile depășirii dozelor aplicate mai mari. Dacă am vrea să facem un pas înainte în acest sector, ar trebui să acoperim zona montană a României, care înseamnă 32% din suprafața țării, cu produse de calitate, potrivit regulamentului european privind

sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare”, explică Avram Fițiu.

Cinci categorii de produse sunt specifice zonelor de munte ale României: produse tradiționale, produse ecologice, produse locale, produse cu certificare montană și produse cu certificare etică.

„Acestea sunt cele cinci categorii pe care România ar trebui să le țintească ca să livreze un produs de calitate potrivit legii. Evident că primul dintre cele cinci este cel ecologic, pentru că este cel mai ușor de asimilat muntelui, al doilea este cel tradițional, iar al treilea, care a apărut recent în sistemul legal de certificare, produsul montan”, mai spune specialistul.

16 17

Piața românească, mai atractivă decât cea europeană

Una dintre întrebările cele mai frecvente este aceea legată de modul de a vinde produsele țărănești. Avram Fițiu, care este și președintele Organizației Agroecologia și secretarul general al FNAE, susține că, de regulă, când vorbești despre piața de desfacere a produselor ecologice într-o țară estică, în primii 10-15 ani de la pornirea acestui sector de activitate, nu poți vorbi despre formarea unei piețe interne.

„Toate țările din sudul Europei, cum sunt Spania sau Italia, în primii 15 ani au produs pentru țările nordice. În ultimii 4-5 ani însă, noi, românii, am început să ne dăm seama că am greșit și că, de fapt, acum 20 de ani

trebuia să începem cu organizarea unei piețe interne. Am realizat târziu că avem, de fapt, o piață internă mai interesantă financiar decât piață externă. Pe de o parte, în România produsele ecologice autohtone sunt cumpărate la un preț mai ridicat decât cele din Europa. Pe de altă parte, 89% din ce se consumă ecologic în țară provine din importuri. Asta înseamnă că la prețul lor de bază cu care au plecat, de exemplu, din Germania, se mai adaugă transportul și alte cheltuieli suplimentare și că prețul din România la aceeași ciocolată sau la același orez ecologic este mai ridicat decât în Germania. E un semnal că piața românească trebuia gândită altfel, pentru că e mai interesantă decât cea străină. Noi am crezut că România nu are potențial, când este exact invers”, subliniază Fițiu.

Cum este văzută agricultura ecologică de către fermieri

Avram Fițiu împarte fermierii români în trei categorii: cei interesați de filosofia ecologică, cei interesați de subvenții și cei care își doresc cu adevărat să producă un aliment sănătos.

„Sunt mai multe categorii de oameni care fac agricultură ecologică în România. Sunt cei interesați doar de filosofie, apoi cei care vor să mențină un mediu mai curat și să dea un produs mai sănătos și, în fine, agricultorii care sunt interesați să ia subvenția cea mai mare. Există jucători mici, undeva la peste 15.000 de ferme situate în zona montană, care au priceput că mai pot primi o subvenție suplimentară, și există marea fermă industrială din sudul României, din Bărăgan, unde agricultorii au înțeles că dacă certifică 1.000-10.000 de hectare în sistem ecologic ar putea obține subvenții mult mai interesante decât cele pe care le iau de la APIA pe agricultură chimizată.

Cei care intră în sistemul de agricultură ecologică pentru că vor să dea un aliment mai sănătos sunt cei mai puțini, maximum 5% dintre producătorii din România. Sper ca acest sector să crească numeric în anii care vin. De regulă, cei care intră în aceste afaceri din motive pecuniare sunt primii care, dacă

se întâmplă ceva pe piață, ies afară din sistem pentru că s-a redus subvenția. Nu sunt oameni de cursă lungă, care să rămână în acest sector”, explică Avram Fițiu.

18 19

Povestea unui orășean mutat la țară: „Capra cu trei iezi” și... 100 de clienți

La poalele munților Pădurea Craiului din județul Bihor, în comuna Lelești, se găsește o fermă mai puțin obișnuită. Se numește Capra cu trei iezi și pare evident că o fermă cu așa nume are în spate o poveste pe măsură. Andrei Țaichiș era, până nu demult, un om de afaceri de succes, dar nu în domeniul agriculturii. Se ocupa cu publicitatea, avea o firmă la Oradea și lucrurile mergeau bine, cel puțin din punct de vedere financiar.

Dar prosperitatea financiară nu este întotdeauna suficientă. Cunoscutul om de afaceri orădean a surprins pe toată lumea când a decis să își lichideze afacerea pentru a deveni fermier, dar nu orice fel de fermier. Planul nu era de a înlocui o afacere de la oraș cu una la țară, ci de a schimba un stil de viață stresant și apăsător cu unul plăcut și relaxant.

Din acest motiv, o fermă de proporții, cu grajduri uriașe și producție pe măsură, nu era o soluție. Ceea ce și-a propus Andrei Țaichiș a fost să aibă o microfermă care să promoveze calitatea și mai puțin cantitatea.

La ferma Capra cu trei iezi, mai găsim, pe lângă cele 60 de capre cu iezii lor, 52 de porci, opt curci, șase iepuri, patru câini, trei vaci, trei pisici și un măgar. E dimensiunea ideală pentru o fermă familială, suficient

de mare pentru a genera profit și nu atât de mare încât să necesite angajarea unui personal numeros. În afară de proprietar și familia sa, mai lucrează în fermă două persoane: un angajat în mica fabrică de producție a brânzeturilor care funcționează aici și căprarul.

20 21

Activitatea principală, producerea brânzeturilor din lapte de capră

„La început am făcut și greșeli, am estimat incorect unele costuri, dar și rentabilitatea unor activități agricole. Într-o primă etapă, am cumpărat mult mai multe capre decât era cazul și am mizat pe profitul pe care urma să îl am din comercializarea brânzeturilor. Mi-am dat seama în timp că e contraproductiv să produc prea multe brânzeturi, având în vedere numărul relativ limitat de clienți de care se poate bucura o asemenea afacere”, spune Andrei Țaichiș.

După experiența primilor ani, fermierul are un plan de afaceri bine pus la punct pe care îl recomandă tuturor celor ce doresc să înceapă o afacere similară, adică o fermă de capre și o mică unitate de procesare a laptelui.

„Nu 200 de capre, nici măcar 100 nu este numărul ideal. 50 de animale producătoare de lapte sunt suficiente. În afară de asta, e necesară investiția într-o microunitate de producere a brânzei. Cu tot cu instalația de pasteurizare și alte detalii tehnice, investiția nu depășește 15.000 de euro, adică o sumă accesibilă oricărui tânăr care îndeplinește condițiile programelor de finanțare pentru instalarea tinerilor fermieri.”

Comercializarea directă, soluția cea mai eficientă pentru micii producători

Totuși, înființarea fermei și a fabricii de brânzeturi e doar un prim pas. Pentru ca investiția să devină rentabilă, următoarea etapă e comercializarea produselor.

„Există numeroase modalități de comer-cializare a producției unei ferme mici. Există târguri și, în plus, tot mai multe magazine își deschid ușile fermierilor locali. Dar cea mai rentabilă și cea mai eficientă este vânzarea directă către clienți stabili, comerțul de tip lanț scurt. Există deja numeroase exemple de proiecte gen Coșul verde, care aduc produsele din fermă direct în casele celor

ce locuiesc la oraș. Cea mai mare parte a produselor mele le comercializez astfel. Merg cu coșul în casa clienților, intru în contact cu ei, le înțeleg exigențele și nevoile și adaptez oferta mea conform cerințelor acestora.”

Pentru ca toată marfa să fie comercializată, e nevoie de 30-40 de familii abonate la acest tip de comerț. 50 de familii ar fi numărul ideal, având în vedere că unii clienți mai renunță în timp. În aceste condiții, după plata personalului și a altor cheltuieli de administrare a firmei, profitul afacerii se ridică la aproximativ 1.000 de euro pe lună. Acesta este însă, spune Țaichiș, doar profitul obținut de pe urma caprelor. Există și alte activități aducătoare de venit.

22 23

Pasul doi – crescătoria de porci mangalița

Porcii mangalița au fost, pentru mult timp, o specie răspândită și apreciată, mai ales în Transilvania. Prețul ridicat al cărnii, datorat procentului de acizi grași nesaturați din ea, care ajunge până la 70 la sută, face ca acest tip de porcine să devină din nou un punct de interes pentru crescători și o sursă facilă de profit.

„Recomand oricărui fermier să crească acest tip de porc. O parte a hranei și-o

găsesc singuri pentru că sunt crescuți pe teren liber, nu în coteț. Acest lucru face ca și activitatea de igienizare să fie mult mai ușoară, în primul rând pentru că terenul unde se află habitatul animalelor este schimbat în fiecare an pentru a da timp vegetației să se refacă. Mai ales în timpul sărbătorilor de iarnă, avem vânzări considerabile la acest tip de carne. Profitul este maxim, iar efortul minim.”

La fel ca în cazul caprelor, cheia succesului este numărul animalelor, adaptat la puterea de cumpărare a clienților.

Ferma de vaci

Grajdul cu vaci nu a reprezentat o urgență pentru Andrei Țaichiș, asta pentru că activitatea de bază a fost, pentru mult timp, producerea de brânzeturi din lapte de capră. În ceea ce privește brânzeturile obținute din lapte de vacă, prețul mic al acestui produs pe piață a permis, pentru mult timp, achiziționarea de la terți. Cea mai mare parte a laptelui de vacă este cumpărat și în prezent de la alți crescători, dar extinderea fermei prin achiziționarea de vaci de lapte este un pas care nu prezintă riscuri și care completează planurile de viitor ale fermierului.

O zi la fermă – un alt fel de turism

„Vânzarea directă a produselor noastre e importantă pentru mine. Îmi face plăcere să livrez marfa la domiciliul clientului, dar, în timp, am realizat că și clienților le place să vină la fermă. Mai ales copiilor.

De asta este important să avem, pe lângă capre și porci, vaci, iepuri, păsări de curte, câini, pisici și chiar un măgar, pe Pedro. Copiii se amuză foarte tare când îi află numele. Pentru ei, dar și pentru părinții lor, este o adevărată aventură să vină o zi la muncă alături de noi. Le arătăm astfel cât de mult farmec poate să aibă viața simplă, de la țară. Îi învățăm să respecte animalele și să aprecieze hrana sănătoasă.”

În această notă, la capitolul planuri de viitor, Andrei Țaichiș și-a propus să investească într-o pensiune turistică. Lanțul scurt va deveni, în acel moment, extrem de scurt. Clienții vor putea petrece o scurtă vacanță la fermă, pentru a se

24 25

bucura de natură și de tot ce poate oferi satul românesc.

„Pentru unii, munca cu animalele e grea și murdară. Dar nu pentru toată lumea. Există persoane, așa cum eram și eu când lucram la oraș, pentru care a pune mâna pe lopată sau a mulge vaca e cea mai plăcută relaxare. Aceasta este direcția în care năzuim să ne dezvoltăm. E un mod de viață pe care dorim să îl promovăm.”

Creșterea animalelor nu este o ocupație neobișnuită în satul românesc. Produ-sele cu care vine Andrei Țaichiș în întâmpinarea clienților fac însă diferența, de la brânzeturile obișnuite la sortimente

exotice cu arome și ingrediente neobiș-nuite, dar care impresionează. La fel de importantă este curățenia din sala de producție, iar clienții știu asta, mulți dintre ei au trecut deja pe aici. Și ce este mai important când cumperi de la un mic producător decât să știi că familia ta este în siguranță și că plusul de savoare nu vine la pachet cu un minus la capitolul curățenie?

Andrei are în prezent peste 100 de clienți. El spune că nu i-a fost greu să îi găsească și explicația e simplă. Bucuria de a oferi un produs de care ești mândru este câștigul cel mai important de la sfârșitul unei zile de lucru.

Lanțul scurt, de la teoriela practică

În ultimii ani, numărul proiectelor care potențează relația directă dintre agricultori și client sunt tot mai numeroase. Internetul abundă în site-uri care pun în legătură cererea și oferta, agricultorii și populația urbană.

„Coșul Țărănesc” (www.cosultaranesc.ro) este „un sistem echitabil de distribuție de produse ecologice și tradiționale”, pe bază de abonament, care vizează transformarea „consumatorului într-un actor responsabil de actul de cumpărare și de consecințele acestuia”. Emblema „ecologic” diferențiază toate aceste produse de cele convenționale, comercializate astăzi în România.

Programul a fost lansat în urmă cu cinci ani, la Cluj-Napoca, de către asociația „Agroecologia”, din care face parte și fostul comisar european pentru Agricultură, Dacian Cioloș. „Coșul Țărănesc” este, pe scurt, un sistem de distribuție a produselor ecologice și tradiționale direct la domiciliul consumatorilor, pe bază de abonament. Coșul țărănesc are ca obiectiv principal

transformarea consumatorului într-un partener responsabil, capabil să încurajeze agricultura tradițională, locală și regională. Producătorii care au aderat la proiect provin din județele Cluj, Sălaj, Maramureș și Bihor.Oferta bio a ardelenilor cuprinde fructe și sucuri de fructe, legume, cătină, dulceață de casă, brânză de burduf, cașcaval, cârnați, slănină, tobă. Tot din producția țăranului român, clientul poate comanda paste făinoase de casă, miere de toate soiurile, prăjituri și vinuri de calitate, adică aproape tot ce se poate cumpăra în prezent și din piață. Produsele bio și tradiționale cu certificat pot fi însă comandate și online. În plus, ele le pot fi aduse doritorilor la ușă.

„Agroecologia” este primul grup de agricultori axați pe agricultură ecologică din România, creat în 1994 de către mai mulți studenți și profesori ai USAMV Cluj-Napoca, în urma unei colaborări cu Federația Regională de Agricultură Biologică din Bretania, Franța. Astăzi, Agroecologia are 154 de membri, în mare parte agricultori certificați sau în conversie la agricultura ecologică, respectiv agricultori atestați tradițional sau în curs de atestare.

coșul țărănesc: comerț online cu produse ecologice

26 27

Produsele agroalimentare care intră în „Coșul Țărănesc” sunt produse ecologice și produse tradiționale care se deosebesc de produsele convenționale comercializate astăzi în România. Prin „Coșul Țărănesc” se distribuie la domiciliul consumatorilor doar alimente certificate ecologic sau atestate tradițional, respectiv în curs de certificare sau atestare.

Cutia Țăranului (www.cutiataranului.ro) este, de asemenea, un tip de proiect de agricultură susținută de comunitate, care le oferă micilor producători / țăranilor locali posibilitatea de a-și vinde produsele direct clienților din orașe. În cele mai multe țări dezvoltate, producția alimentară este, în cea mai mare parte, controlată de mari afaceri agricole, chiar dacă în fundal există un număr mic de producători care deservesc comunitățile locale. La noi în țară, aproape jumătate din populație locuiește la sat – țărani care încă mai cultivă legume –, iar o parte dintre ei încă mai încearcă să vândă în piețele agricole.

Cutia Țăranului speră să reînvie o relație prețioasă, tradițională și de încredere între țăranii care cultivă și „cresc mâncare” și cei ce trăiesc în oraș și se bazează pe mâncarea

cumpărată de la aceștia. Dorința celor implicați în acest proiect este să faciliteze relația dintre orășeni și familiile de țărani care îi vor aproviziona cu produse proaspete în fiecare săptămână.

Cutia Țăranului este complet diferită de cumpărăturile făcute pe baza unei liste. Conținutul cutiei se poate schimba în funcție de condițiile meteo, recolta țăranilor și schimbările aferente fiecărui anotimp. Prețul cutiei va fi întotdeauna același, în funcție de mărimea acesteia; ceea ce cumpărătorul va găsi, însă, în ea, diferă în funcție de produsele disponibile în săptămâna respectivă. Conținutul cutiei reflectă în mod direct ceea ce pământul oferă și felul în care acesta este cultivat de țărani.

Membrii Cutiei Țăranului au parte de o experiență diferită de cea trăită de cei ce fac cumpărături la magazinele obișnuite. Hrana este livrată doar atunci când devine disponibilă. Când e vorba de legume, cutiile de primăvară sunt ușoare și pufoase, pentru că ele conțin frunze pentru salată; cutiile de vară devin mai grele atunci când roșiile și ardeii încep să se coacă, și chiar și mai grele în toamnă, când sunt încărcate cu cartofi și alte rădăcinoase. În cea mai mare parte, acest ciclu este guvernat de natură și asigură o aprovizionare continuă cu legume proaspete pe o perioadă de 6-8 luni.

cutia țăranului: produsede sezon

ASAT - primul demers românesc de succes în agricultura susținută de comunitate

ASAT (Asociația pentru Susținerea Agriculturii Țărănești) își propune să sprijine agricultura țărănească prin dezvoltarea de parteneriate locale de solidaritate între producători și consumatorii din mediul urban. Pe scurt, asociația promovează „obiceiurile alimentare sănătoase deja prezente” în România și încurajează consumatorii să cumpere alimentele produse în micile gospodarii țărănești, în

care se practică în continuare agricultura tradițională, fără îngrășăminte chimice și tratamente de sinteză. În acest sens, se urmărește dezvoltarea de parteneriate locale solidare între urban și rural, de pe urma cărora să aibă de profitat atât consumatorii din orașe, cât și micii agricultori din satele periferice. Tot ce au de făcut cei care doresc să mănânce sănătos este să semneze un angajament cu producătorul

28 29

agricol și să plătească un avans din contravaloarea totală a unui abonament anual, necesar acoperirii unor costuri specifice de producție. Apoi, beneficiarii de la oraș urmează să ridice săptămanal coșul cu legume tradiționale din agricultură organică dintr-un loc stabilit pentru distribuție.

ASAT este forma sub care s-a dezvoltat în România, începând cu anul 2008, un demers de CSA (Community Supported Agriculture; agricultură susținută de comunitate) centrat pe producția de legume. În România, proiectul a pornit ca inițiativă în cadrul unui program european sprijinit de Consiliul Europei și este coordonat la nivel național

de către organizația CRIES – Centrul de Resurse pentru Inițiative Etice și Solidare.

Așa cum se și prezintă pe propriul site, ASAT promovează parteneriatele de solidaritate între consumatori din orașe conștienți de diminuarea continuă a alternativelor de alimentație sănătoasă și mici agriculturi din satele din proximitate care fac agricultură organică. Parteneriatele locale de solida-ritate ASAT implică colaborarea între un mic producător agricol de proximitate și consumatori solidari, în vederea asigurării unei hrane locale naturale pe durata a cel puțin unui sezon agricol. Parteneriatele centrale sunt axate în principal pe legume, la care se pot adaugă și alte produse alimentare cultivate la nivel local.

Parteneriatul local de solidaritate între micii producători agricoli și consumatori este un angajament reciproc în care cei din urmă beneficiază în mod egal și integral de recolta de pe o anumită suprafață cultivată de agricultor. Este un angajament din partea unui grup de cetățeni pentru a susține o gospodărie agricolă printr-o remunerare echitabilă și corectă a muncii legumicultorului, care garantează la rândul lui o producție naturală sau organică. Să intri într-un parteneriat ASAT înseamnă, din punctul de vedere al consumatorului, să te angajezi că vei ridica un coș săptămânal de legume de sezon, dar și că vei împărți în mod solidar cu producătorul și cu ceilalți consumatori beneficiile și riscurile

Cum se realizează parteneriatul?

Mai multe familii de consumatori din oraș se înțeleg cu un mic producător agricol de proximitate să achite un preț echitabil pentru un coș săptămânal de produse locale (legume, fructe, ouă, lapte), pe care îl ridică regulat pe durata unui întreg sezon (de obicei săptămânal, timp de opt luni pe an). Înțelegerea se face de regulă la sfârșitul toamnei și vizează sezonul următor. Pentru a crește autonomia micului producător și a ține costurile sub control, grupul de consumatori plătește în avans o parte din abonament, iar cu banii astfel strânși agricultorul acoperă costurile pregătirii producției din anul următor. Prețul unui abonament se fixează pe baza unui calcul transparent și are în vedere o retribuție echitabilă pentru munca micului producător agricol. Acest preț nu este obținut prin corelație cu piața, ci reflectă costurile reale presupuse de agricultura naturală. Prin urmare, prețul unui abonament anual este fix, iar producția variază în funcție de factori specifici agriculturii naturale.

agriculturii naturale. Sistemul ASAT este gândit astfel încât să asigure o relație de încredere și colaborare între părțile implicate, excluzând orice intermediere și asigurând un preț echitabil, atât pentru producător, cât și pentru consumatorul-partener.

30 31

Cum se planifică coșul săptămânal de legume?

Conținutul coșului de legume ține cont de specificul climateric și cultural al fiecărei regiuni. Produsele din coș sunt de o mare diversitate, reflectând astfel nevoile unei alimentații echilibrate și sănătoase. În fiecare an, cantitatea de legume livrate poate varia față de cea preconizată, în funcție de condițiile meteorologice. În fiecare sezon, surplusul realizat în parteneriatele ASAT se împarte în mod egal între familiile de consumatori, fără niciun cost suplimentar. Consumatorii din parteneriatele ASAT beneficiază de legume de calitate ridicată, produse în condiții controlabile și într-un proces de cultivare transparent, susținând totodată un mic producător local.

Pe lângă legume, coșul poate conține fructe, lapte, brânză, ouă, carne de pasăre sau miere, în funcție de specificul regiunii și de potențialul micro-fermei. Produsele complementare se distribuie în baza unui angajament separat.

Ce este un ASATian?

ASATienii sunt consumatori interesați de produse naturale și dispuși să facă un angajament de solidaritate cu un mic producător agricol, sprijinindu-l de-a lungul unui întreg sezon de distribuție. Ei se mai numesc și consum’actori.

Cine poate deveni producător în sistem ASAT?

Orice mic producător agricol care are potențial de cultură suplimentar consumului propriu și se angajează să respecte Carta ASAT poate deveni producător ASAT. Ea/el trebuie să poată oferi un coș cât mai diversificat de legume crescute în mod natural (fără substanțe chimice de sinteză), cu excepția celor certificate pentru producția organică. Nu sunt excluse utilizarea solariilor sau a altor metode moderne de cultură agricolă,

cu condiția să respecte principii de biodiversitate și agricultură calitativă.

Din 2010, parteneriatele ASAT s-au dezvoltat și s-au lărgit ca sferă de acțiune în mai multe zone ale țării. În primăvara lui 2012, parteneriatele locale de solidaritate s-au extins în zona de centru (județul Cluj). Din 2013, parteneriatele ASAT se extind în mai multe regiuni, cu susținerea unei rețele de asociații non-profit și a altor dinamizatori ASAT. În prezent, parteneriatele sunt prezente în Timișoara, Arad, Cluj, Odorheiu Secuiesc și București.

32 33

PNDR 2014-2020.Măsura 16 – Cooperarea

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 acordă o atenție deosebită sprijinirii proiectelor de tip lanț scurt. Se are în vedere acordarea de sprijin pentru a facilita cooperarea între actorii implicați în dezvoltarea rurală, pentru a-i ajuta să depășească și să aplaneze problemele specifice de natură socio-economică legate de dezvoltarea afacerilor și de asigurarea de servicii în zonele rurale.

Dovada cea mai clară a faptului că nivelul de competitivitate este scăzut este existența unei game limitate de produse agroalimentare recunoscute la nivel european, a unui nivel mai scăzut al productivității fermelor și al sectorului de procesare, precum și al activităților de diversificare și de marketing.

În plus, o mare pondere din produsele agricole exportate este constituită din produse neprocesate sau procesate primar, cu un nivel scăzut de prelucrare, ca urmare a utilizării limitate de tehnologii și idei noi.

Obiectivele principale ale măsurii sunt:• comercializarea produselor alimentare

obținute la nivel local, prin lanțuri scurte de aprovizionare și prin piețe locale, trebuie să devină o componentă importantă a sectorului agroalimentar din România;

• consolidarea și diversificarea lanțurilor alimentare locale din România, pentru a putea răspunde preferințelor consumatorilor și pentru o mai bună integrare pe piață a micilor producători;

• identificarea noilor modalități de comercializare a unui volum mai mare de produse proprii și de atragere a unor noi categorii de consumatori;

• dezvoltarea unor legături între sectorul agroalimentar și turistic prin aprovizionarea cu produse alimentare locale.

PNDR 2014-2020 Sub-măsură 16.4

Submăsura 16.4 își propune să ofere sprijin pentru cooperarea orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare, în vederea stabilirii și dezvoltării unor lanțuri scurte de aprovizionare și a unor piețe locale, precum și în vederea realizării de activități corelate de promovare în context local.Sub-măsura cuprinde:

Promovarea cooperării între actorii locali este un obiectiv principal al măsurii, în scopul comercializării produselor agroalimentare prin intermediul lanțurilor scurte de aprovizionare. Sub-măsura nu presupune numai cooperarea dintre fermieri, procesatori, comercianți alimentari cu amănuntul, restaurante, hoteluri și alte forme de cazare în mediul rural, ci și realizarea de parteneriate cu organizații nonguvernamentale și autorități publice.

Măsura are în vedere și cooperarea dintre fermieri, procesatori, comercianți cu amănuntul, restaurante, unități de cazare din spațiul rural, precum și încheierea de parteneriate cu organizații nonguvernamentale, unități de învățământ din mediul rural, autorități publice etc.

• Încurajarea inovării, a cooperării și dezvoltarea bazei de cunoștințe în zonele rurale;

• Consolidarea legăturilor dintre agricultură, producția alimentară și silvicultură, pe de o parte, și cercetare și inovare, pe de altă parte, inclusiv în scopul unei gestionări mai bune a mediului și al unei performanțe de mediu îmbunătățite;

• Îmbunătățirea competitivității pro-ducătorilor primari printr-o mai

bună integrare a acestora în lanțul agroalimentar prin intermediul schemelor de calitate, al creșterii valorii adăugate a produselor agricole, al promovării pe piețele locale și în cadrul circuitelor scurte de aprovizionare, al grupurilor și organizațiilor de producători și al organizațiilor interprofesionale.

34 35

PNDR 2014-2020 Sub-măsură 16.4.a

Măsura își mai propune și acordarea de sprijin pentru cooperarea orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare, având ca obiectiv promovarea cooperării între actorii locali, în scopul comercializării fructelor și produselor din fructe printr-un lanț scurt.

Tipul de sprijin

• rambursarea cheltuielilor eligibile;• plata în avans, cu condiția constituirii

Tipul de sprijin

Sprijinul va fi acordat în următoarele condiții:

• rambursarea cheltuielilor eligibile;• plata în avans, cu condiția constituirii

unei garanții bancare sau echivalente, corespunzătoare procentului de 100% din valoarea avansului.

Sprijinul se va acorda pentru parteneriatele constituite din cel puțin un partener din categoriile de mai jos și cel puțin un fermier

sau un grup de producători / o cooperativă care își desfășoară activitatea în sectorul agricol:

• fermieri;• microîntreprinderi și întreprinderi mici;• organizații nonguvernamentale;• consilii locale;• unități școlare, sanitare, de agrement și de

alimentație publică.

Ponderea sprijinului nerambursabil este de 100% din totalul cheltuielilor eligibile, cu excepția cazului în care se aplică regulile ajutorului de stat și se impune o limită inferioară. Suma maximă acordată este de 100.000 de euro.

unei garanții bancare sau echivalente, corespunzătoare procentului de 100% din valoarea avansului.

Sprijinul se acordă pentru parteneriatele constituite din cel puțin un partener din categoriile de mai jos și cel puțin un fermier sau un grup de producători sau o cooperativă care își desfășoară activitatea în sectorul agricol:

• fermieri;• microîntreprinderi și întreprinderi mici;

• organizații nonguvernamentale;• consilii locale;• unități școlare, sanitare, de agrement și de

alimentație publică.

Ponderea sprijinului nerambursabil este de 100% din totalul cheltuielilor eligibile, cu excepția cazului în care se aplică regulile ajutorului de stat și se impune o limită inferioară. Suma maximă acordată este de 100.000 de euro.

36 37

În urma întâlnirilor organizate de RNDR pe tema Lanțurilor Scurte de Aprovizionare Alimentară în România, s-a formulat o poziție comună susținută de organizațiile cu experiență în domeniu. Lanțurile Scurte de Aprovizionare Alimentară (LSAA) reprezintă un sistem alimentar alternativ de producție, procesare și distribuție a hranei, construit prin participarea micilor producători, adepți ai unor practici de agricultură extensivă, a organizațiilor de sprijin și a consumatorilor. LSAA reprezintă un demers construit de-jos-în-sus, ca soluție colectivă la neajunsurile sistemului alimentar industrial.

Realitatea fenomenului în România demonstrează că LSAA sunt dedicate susținerii dezvoltării micilor producători angajați în producția alimentară alternativă și asigurării unui acces informat al consumatorilor la hrană locală de calitate ridicată. Prin urmare, e nevoie de garanții că interesele celor două părți nu vor fi compromise prin cooptarea LSAA în lanțurile convenționale. Misiunea asumată statutar a unei organizații intermediare trebuie să fie dezvoltarea durabilă a LSAA, și nu logica creșterii profitului pentru intermediari.

Se consideră că organizațiile intermediare care susțin dezvoltarea LSAA și gestionează desfacerea produselor trebuie să fie structuri non-profit (asociații fără scop patrimonial

sau societăți comerciale înființate de asociații fără scop patrimonial), ca o garanție a faptului că nu se vizează un scop lucrativ (creșterea profitului) pentru intermediar.

Achiziționarea și revânzarea unor produse de către marile lanțuri comerciale nu pot fi recunoscute drept LSAA, deoarece lanțurile convenționale de distribuție nu și-au asumat un angajament statutar față de sistemul alimentar alternativ și riscă să compromită relația specifică LSAA între producători și consumatori.

Se recomandă ca orice măsură viitoare de susținere a LSAA în România să se fundamenteze pe o înțelegere corectă a fenomenului local și european, respectând valorile subsumate în mișcarea pentru un sistem alimentar alternativ. Evoluția LSAA în România poate avea un potențial considerabil pentru dezvoltarea comunităților rurale, atât prin dimensiunea suprafețelor cultivate în regim extensiv, cât și prin interesul în creștere al cetățenilor pentru participarea la astfel de demersuri. Pentru gospodăriile țărănești și fermele de semi-subzistență, dezvoltarea LSAA poate constitui un factor de coagulare și stimulare a cooperării, oferind oportunități noi pentru dezvoltare. Este extrem de important în LSAA ca materia primă să fie furnizată în sistem propriu. Pentru o susținere

Declarația comună cu privire la lanțurile scurte

38 39

reală a micilor producători și pentru o dezvoltare rurală adecvată, este imperativ ca ponderea materiei prime proprii utilizate în procesare să fie substanțială.

Este de dorit ca lungimea lanțului să fie determinată prioritar de principiul reconectării zonelor urbane la zonele rurale tradiționale de aprovizionare cu produse alimentare și de principiul reducerii emisiei gazelor cu efect de seră prin transport, aceste două principii nefiind limitative. Numărul intermediarilor trebuie să fie însă cât mai mic, ideal niciunul. Este în interesul participanților ca acest număr să fie de maximum un intermediar, pentru a evita pierderea caracterului alternativ al LSAA și pentru a păstra o informație cât mai bogată despre produse și producători.

Calitatea – element cheie în definiția LSAA

LSAA garantează calitatea produselor alimentare prin contactul direct cu producătorul sau prin garanții de trasabilitate, însă calitatea acestor produse este condiționată de proveniența dintr-o agricultură durabilă, din practici specifice modelului post-productivist. Acest lucru implică respectarea de către producător a unui set de norme privind agricultura durabilă sau agroecologia, producția artizanală sau de manufactură, respectarea

unor rețete ce favorizează calitățile nutritive în detrimentul duratei lungi de valabilitate a produsului, și nu în cele din urmă o comunicare corectă a originii acestui produs provenit dintr-un sistem alternativ la producția convențională alimentară.

Calitatea produselor din LSAA este garantată prin refacerea legăturii dintre producție, procesare și consum, realizată prin scurtarea lanțului de distribuție și o comunicare mult mai personalizată a calității foarte ridicate a unor produse ce sunt obținute într-o manieră alternativă la sistemul agroindustrial. Pentru producători, participarea în LSAA înseamnă recuperarea valorii adăugate pierdute în modelul convențional de producție și distribuție a hranei. Dacă în societatea de consum (și producție de masă) producătorul devine doar furnizor de materie primă, iar procesarea și distribuția alimentară devin verigile cele mai profitabile ale lanțului, în LSAA producătorul are șansa de a păstra un procent ridicat din valoarea adăugată pe lanț, cu condiția să ofere o calitate ridicată și garanții alternative pentru produsele sale.

Lungimea lanțurilor scurte de aprovizionare alimentară

Lungimea lanțului scurt de aprovizionare alimentară nu se referă în mod particular la distanța dintre locul de producție și locul de distribuție, ci la un imperativ de a păstra cea mai mare parte din beneficii pentru producător, respectând totodată specificul producției extensive din sistemele alimentare alternative. Acest lucru poate fi îndeplinit fără niciun intermediar (vânzare directă) sau cu unul sau mai mulți intermediari, dar întotdeauna relația dintre intermediar și producător este de angajament reciproc, bazată pe informații clare despre originea produsului, despre producători și condițiile în care a fost procesat, astfel încât ea permite un contact al consumatorului cu oamenii implicați în producție, precum și o poziționare de produs de calitate ridicată. Diferența esențială este conferită de acest caracter personalizat al hranei, semnificativ diferit de produsele anonime ale industriei alimentare.

Concluzii

Lanțurile Scurte de Aprovizionare Alimentară fac parte dintr-un sistem alimentar alternativ și se definesc prin câteva trăsături esențiale:

• produsele respectă condițiile specifice unui model alimentar alternativ (producție extensivă, artizanală, tradițională, ecologică sau de manufactură);

• capacitatea crescută de a oferi informații despre producător și produsul alimentar, trasabilitatea fiind doar o parte din această informație;

• capacitatea de a asigura un preț echitabil (păstrarea valorii adăugate la producător și beneficii superioare pentru consumatori);

• dimensiunea scurtă a lanțului: de la o relație directă la un număr cât mai redus de intermediari.

Calitatea produselor în LSAA este un diferențiator de piață esențial și aceasta trebuie susținută prin informații și transparență, posibilitatea de a vizita ferma sau alte garanții privind practicile de agricultură durabilă. În ceea ce privește numărul intermediarilor, acesta trebuie să fie, în mod ideal, zero.

40 41

BibliografieThe European Agricultural Fund for Rural Development, Examples of Food Projects

Aviz prospectiv al Comitetului Regiunilor privind sistemele alimentare locale

Moya Kneafsey, Laura Venn, Ulrich Schmutz, Bálint Balázs, Liz Trenchard, Trish Eyden-Wood, Elizabeth Bos,

Gemma Sutton, Matthew Blackett, „Short Food Supply Chains and Local Food Systems in the EU. A State of

Play of their Socio-Economic Characteristics”, 2013

The European Network for Rural Development (ENRD), Local Food and Short Supply Chains

www.cosultaranesc.com

www.cutiataranului.com

www.asat.ro

RNDR - Poziție comună privind Lanțurile Scurte de Aprovizionare Alimentară

din România - concept și propuneri

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale