Predica de la Krefeld Sâmbătă, 6 mai 2017, ora 1930

Fr. Frank

Cuvântul de introducere din 2 Tes. 2:9-14: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi. Noi însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătaţi slava Domnului nostru Isus Hristos. Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi învăţăturile pe care le-aţi primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră”.

Vă salut pe toţi în scumpul şi sfântul Nume al Domnului şi Mântuitorului nostru iubit. Suntem mulţumitori că ne putem aduna în acest mod ca să ascultăm Cuvântul sfânt și scump al lui Dumnezeu în forma lui originală. Nu ascultăm şi nu vestim nişte interpretări sau explicații ci Cuvântul proaspăt descoperit de la tronul lui Dumnezeu, așa cum a fost descoperit prorocilor şi apostolilor prin inspiraţia Duhului Sfânt. Aşa cum este scris, „bărbaţi sfinţi au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Pet. 1:21). Îi suntem mulţumitori lui Dumnezeu că El a condus totul în acest mod pentru ca noi să putem crede aşa cum este scris în Scriptură.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. În mijlocul nostru este un tânăr care, vineri, a spus: „eu sunt un catolic”. Dar Domnul poate să-i schimbe pe toţi. Un alt frate este din islam. Am putea spune multe mărturii. Adineauri fratele Michael a dat mărturie despre ceea ce a făcut Domnul în Golful Persic, în Dubai, în Abu Dhabi, în Pakistan. Gândiţi-vă, acel bărbat din Guvern, care ne-a spus „Bun venit!” când

1

am fost acolo ultima dată, a fost unul dintre cei nouăsprezece care au fost botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Dumnezeu conduce totul într-un mod minunat, indiferent ce nume şi renume au oamenii respectivi. Noi toţi ne supunem mâinii puternice a Dumnezeului nostru atotputernic şi-I dăm dreptate. Noi trebuie să le spunem oamenilor de fiecare dată: Dumnezeu are un plan de mântuire şi El împlineşte totul conform acestui plan. Iar noi, prin harul lui Dumnezeu, putem avea parte de această împlinire a planului Său. Încă o veste bună pe care a adus-o fratele nostru Michael. Un bărbat din Statele Unite care are o funcţie importantă într-un concern petrolier din Orientul Mijlociu a fost cuprins de acest Cuvânt şi a spus: „Sunt pregătit să finanţez o staţie de transmisie astfel ca Cuvântul să fie vestit şi aici în zona noastră”. Fraţi şi surori, Dumnezeu Se îngrijeşte de tot ce este necesar astfel ca toate popoarele, limbile şi naţiunile să asculte ultimul mesaj, ultima chemare şi să fie chemaţi afară.

Îi mulţumim Domnului pentru toţi fraţii noştri care sunt răspândiţi în toate ţările de pe întregul pământ și ei vestesc Cuvântul Domnului și dau mai departe acest Cuvânt minunat. Noi suntem adunaţi aici ca să împărţim hrana dumnezeiască. Domnul însuşi a spus-o şi psalmistul a dovedit-o. „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Lc. 4:4). Psalmistul a spus: „Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei” (Ps. 23:5). Dumnezeu ne pregăteşte întotdeauna o masă bogată şi noi ne putem hrăni cu această hrană minunată din casa lui Dumnezeu.

Nu vom intra în temele politice şi în lucrurile care se întâmplă la ora actuală pe pământ. Totul este în mişcare, toţi sunt nervoşi, toată lumea este agitată cum n-a mai fost niciodată înainte. Ei au ajuns în punctul în care nu mai au soluţii şi rezolvări ale problemelor. Aici avem un mail în care sunt redate câteva ştiri: „Preşedintele Trump va vizita Vaticanul” şi deja tema este prezentată. Trump doreşte să viziteze Israelul, Arabia Saudită şi Vaticanul. Nu vom intra în aceste detalii. Noi ştim că timpul a sosit și ultima împărăţie este împărăţia romană. Aşa a fost descris în istorie şi aşa este scris în Scriptură că va fi la sfârşit. Suntem mulţumitori Domnului fiindcă noi putem recunoaşte în ce timp trăim noi acum.

2

Dacă noi ne gândim la ce a făcut Dumnezeu de la Reformă încoace, atunci ar trebui să ne gândim şi la câţi şi-au dat viaţa astfel ca astăzi noi să avem Cuvântul lui Dumnezeu în toate limbile. La ora actuală citesc comentariile despre toţi aceia care şi-au împlinit slujba la Reformă și chiar înainte. Un lucru m-a mişcat foarte mult, lucru pe care vi-l voi citi imediat pentru ca voi să ştiţi de ce vorbim despre tema dumnezeirii şi dorim ca s-o punem pe un fundament biblic, s-o punem în lumina Cuvântului. Înainte şi după Reformă au existat diferite puncte de ceartă. Dar aici este vorba despre un punct, şi biserica evanghelică scrie despre acesta. Aici se spune următoarele: „Cel mai cunoscut proces a fost cel împotriva lui Michael Servetus, un medic spaniol care a refuzat învățătura trinităţii. El a fost judecat și condamnat la moarte”. Atunci exista pedeapsa cu moartea pentru toţi cei ce refuzau trinitatea. Aici este scris că „Cei trei piloni, Tată, Fiu şi Sfântul Duh, aceștia sunt cei trei stâlpi ai bisericii creştine”. Apoi este scris: „Învăţătura trinității lui Dumnezeu constituită din Tată, Fiu şi Sfântul Duh care ar trebui să reprezinte Unul şi acelaşi Dumnezeu este temelia tradiției creștine. Și oricine o respinge săvârșește o crimă și trebuie pedepsit cu moartea”. Tribunalul i-a judecat pe aceşti oameni ca să fie osândiţi la moarte. Michael Servetus a fost omorât în Geneva, așa cum Jan Hus a fost executat în Konstanz pentru că s-a opus bisericii romane; Michael Servetus a fost omorât pentru că a refuzat trinitatea, n-a putut-o suporta şi a demascat-o public.

Noi nu judecăm pe nimeni, dar spunem, dacă Dumnezeu ar fi constituit din trei persoane din veşnicie în veşnicie...Acest desen este prezentarea „sfintei treimi”: „Fiul este atotputernic, Tatăl este atotputernic şi Sfântul Duh este atotputernic”. Cine citeşte în istoria bisericilor ştie că înaintea anului 325 n-a existat niciodată o astfel de discuţie pe tema dacă Dumnezeu este unul, doi sau trei. Cine cunoaşte istoria bisericii ştie exact că în anul 385 ei au declarat Sfântul Duh ca fiind a treia persoană. Pentru biserica romană care s-a născut în împărăţia romană a fost faptul şi dovada principală. Dar pentru noi, ca Biserică a Dumnezeului Celui viu, lucrul important este temelia biblică care a fost pusă de proroci şi apostoli, unde Însuşi Isus Hristos este Piatra din capul unghiului.

3

Când am citit acest mesaj eu am fost cutremurat în interiorul meu. Un frate a vorbit despre botezul biblic cu un predicator penticostal care i-a spus: „Ce vrei tu? Eu am botezat multe mii de oameni «în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh». Ce vrei de la mine? Dumnezeu mi-a dat «OK-ul» Său şi mie”. Ne gândim la revărsarea Duhului Sfânt, care a avut loc în anul 1906, în Los Angeles, pe strada Asuza. După aceea, toţi aceia care au vorbit în alte limbi şi au prorocit, ei au rămas în vechile învăţături. Dacă privim în istoria bisericii vedem că toate trezirile şi-au avut specialităţile proprii. Eu îmi pot aminti foarte exact, când am fost în 1967 în Canada şi am predicat acolo într-o biserică de menoniţi. În acea biserică menonită toate surorile erau îmbrăcate complet, din cap până-n picioare. Acea biserică a pus un accent mare pe îmbrăcăminte şi a spus: „voi trebuie să fiţi îmbrăcaţi şi îmbrăcate în cutare şi cutare mod”. În toate bisericile care s-au născut ei au stabilit care sunt temele lor principale.

Dar ceea ce este minunat pentru noi - şi acesta este chiar scopul cu care a fost trimis fratele Branham - este că noi am fost aduşi înapoi la început. Aduşi înapoi nu doar la o îmbrăcăminte corectă, ci la întregul Cuvânt al lui Dumnezeu. Cu dumnezeirea începe totul. Noi Îi suntem mulţumitori lui Dumnezeu pentru Vechiul şi Noul Testament. Despre Singurul Dumnezeu este scris în Vechiul Testament de peste cinci mii de ori, iar în Noul Testament este vorba doar de un Singur Dumnezeu. Şi acest Singur Dumnezeu S-a descoperit pentru mântuirea noastră, ca Tată în cer, în Singurul Său Fiu, pe pământ, şi în noi Se descoperă prin Duhul Sfânt. Nu trei persoane! Ci acelaşi Dumnezeu care S-a descoperit, ca să facă din noi fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim readuşi în poziţia originală. Noi suntem mulţumitori lui Dumnezeu fiindcă n-a rămas totul la învăţătură, ci ceea ce a făgăduit Dumnezeu noi o putem trăi; fie că a fost vorba de pocăinţă, când nouă ne pare rău de felul de vieţuire şi ne dăm seama că în trecut am trăit fără Dumnezeu şi am spus: „O, Doamne, Te rog fie-Ți milă de mine păcătosul şi iartă toată vina mea!” După aceea putem citi în Scriptură că noi putem veni la Domnul, şi oricine vine la Domnul, acela nu va fi izgonit. Acel om poate veni la El, şi Dumnezeu îl şi primeşte.

4

V-am spus acest lucru pentru ca noi toţi să devenim mai mulţumitori fiindcă la sfârşitul timpului de har Dumnezeu readuce întreaga Biserică în starea originală de la început. Noi putem crede aşa cum este scris în Scriptură şi putem primi în inimile noastre tot ceea ce spune El femeilor, ce spune bărbaţilor, ce spune copiilor. Noi să primim fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu cu un «Da» în interiorul inimii noastre şi să fim de acord cu fiecare Cuvânt. Noi să avem trăirile personale de mântuire cu El: să avem o pocăinţă adevărată, o întoarcere la Hristos, să ne îndepărtăm de tot ce este lumesc şi să ne întoarcem la Domnul şi Mântuitorul nostru iubit. În această legătură doresc să mai spun încă un gând minunat: Cuvântul este Sămânţa, Cuvântul este semănat în inimile noastre. Şi aşa cum a spus fratele Miskys, Sămânţa nu este aruncată undeva la suprafaţă ca să poată fi furată. Ci Sămânţa este semănată în adâncul pământului fertil al inimii noastre. De aceea Dumnezeu a spus: „Voi pune Cuvântul Meu în mintea lor şi îl voi scrie în inimile lor” (Evrei 8:10). În Vechiul Testament acest Cuvânt era scris pe nişte table de piatră, dar în Noul Testament acest Cuvânt este scris în inimile noastre şi noi îl putem primi şi crede din inimă.

În articolul despre care am vorbit este relatat despre Erasmus, Calvin, Zwingli, Luther şi despre toţi ceilalţi. Dar când am citit acest lucru, că toţi care au refuzat dogma trinităţii erau judecaţi şi osândiţi la moarte! Fraţi şi surori, noi putem fi mulţumitori că trăim în acest timp, chiar dacă încă putem trăi liber ca o comunitate liberă, chiar dacă suntem înţeleşi greşit şi chiar din partea mass-mediei nu suntem trataţi corect. De ce? Dacă noi am fi mers împreună cu masa largă a oamenilor atunci totul ar fi fost în regulă. Dar Dumnezeu ne-a hotărât pentru acest scop, ca să înotăm împotriva cursului apei lumii. „Voi poporul Meu, ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi abia după aceea Eu vă voi primi şi vă voi binecuvânta”.

Voi ştiţi de ce ne adunăm noi astăzi aici. Încă este scris şi noi citim din Deut. 4:10: „Adu-ţi aminte de ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: «Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ şi să

5

înveţe şi pe copiii lor să le păzească»”. Strânge poporul Meu la Mine, ca să asculte cuvintele Mele.

Mi-a venit gândul ca să citim cuvintele de îndemn din Evrei 10, unde este vorba despre adunări. Evrei 10:23-24: „Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune”. Acum urmează versetul pe care am vrut să-l accentuez în mod deosebit: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei...” (vers. 24). În toate adunările Dumnezeu ne vorbeşte prin Cuvântul Său. „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei”. La unii este acest obicei: vin când vor, iar când nu doresc nu mai vin. Dar aici este scris: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie”. Cu cât vedeţi că ziua revenirii Lui se apropie. „Strânge poporul Meu la Mine, ca să asculte cuvintele Mele”, cuvintele lui Dumnezeu să fie puse şi scrise în inimile lor, iar după aceea ei să-şi ducă viaţa conform Cuvântului lui Dumnezeu.

În legătură cu lucrurile care se petrec acum, citim din 2 Pet. 1:16, unde apostolul scrie: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui”. Deja atunci în trecut tema principală era revenirea Domnului nostru Isus Hristos. Noi am fost martori ai proslăvirii Lui. Vers. 17: „Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea»”.

Oare toţi fraţii şi toţi predicatorii din toate bisericile nu se gândesc la faptul că Fiul lui Dumnezeu S-a născut pe acest pământ, nu în cer? Oare nu se gândesc ei la ceea ce este spus deja în toată profeţia biblică din întregul Vechi Testament, şi anume că „fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel”? Ceea ce citim noi acum nu s-a întâmplat în cer, ci s-a întâmplat aici pe acest pământ. De câte ori trebuie s-o mai spunem în acest loc? Aş vrea să pot exprima durerea pe care o simt pentru toţi fraţii penticostali, pentru toţi oamenii şi evangheliştii renumiţi din toată lumea, care toţi merg în continuare în direcţia veche; ei l-au denumit pe fratele Branham

6

„învăţător fals” fiindcă el a vestit dumnezeirea și botezul într-un mod biblic. În ochii lor, fratele Branham era un învăţător fals. Dar cine este un învăţător fals în ochii lui Dumnezeu? Desigur, acela care vesteşte Adevărul este trimis de Dumnezeu. Este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu”.

V-o spun încă o dată. Când am citit acest lucru cu privire la pedeapsa cu moartea care a fost dată tuturor acelora care au refuzat dogma trinităţii! Fraţi şi surori, ce har minunat ne-a dăruit Dumnezeu nouă că putem crede Cuvântul lui Dumnezeu! Haideți s-o spunem din nou, cine citeşte despre Graf Zizendorf care a instituit mişcarea fraţilor moravi, ştie că în toate trezirile din trecut a avut loc o lucrare a Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a lucrat în mod minunat, oamenii au devenit credincioşi. Dar acum la sfârşitul timpului de har Dumnezeu doreşte să readucă totul la starea de la început şi a făcut-o prin harul Său. El a trimis pe prorocul Său cu însărcinarea ca acest mesaj divin să fie vestit încă o dată înaintea revenirii Domnului nostru Isus Hristos şi acest mesaj să fie dus în toată lumea. Iar aceasta s-a întâmplat prin harul Lui.

Mai departe, în 2 Pet. 1:18 este scris: „Şi noi înşine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt”. Ei au fost martori oculari ai lucrurilor care s-au întâmplat. După aceea bărbatul lui Dumnezeu spune următoarele cuvinte: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre” (vers. 19). Aceasta s-a şi întâmplat în zilele noastre. N-au fost descoperite şi vestite doar nişte adevăruri parţiale, nişte reformări oarecare, ci o restituire deplină: înapoi la Dumnezeu, înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu, înapoi la temelia originală pusă de apostoli şi proroci. Nu ştiu dacă voi sunteţi la fel de bucuroşi ca mine pentru harul minunat pe care l-am găsit la Dumnezeu.

Cred că în Zürich am accentuat Cuvântul din Mica 7, că Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în a avea milă de noi. Putem citi încă o dată acest Cuvânt. Acela căruia Dumnezeu îi este îndurător, El îi este îndurător, şi de cine Se îndură Dumnezeu de acela Se îndură. Cuvintele din Mica 7 le putem reciti de fiecare dată din nou. Mica 7:18: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea

7

păcatele rămăşiţei moştenirii Tale?”. Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale?

Voi toţi ştiţi unde este scris Cuvântul: „Cine a crezut propovăduirea noastră?”. Aceasta nu este scris în Is. 66 şi nici în Is. 10, ci este scris în Is. 53, în capitolul în care este descrisă istoria mântuirii, prin Isus Hristos. El a fost omul durerii şi al suferinţei, El a luat asupra Lui toate păcatele şi bolile noastre, a fost respins şi batjocorit. În Is. 53:1 este scris: „Cine a crezut propovăduirii noastre?”. Nu o predică oarecare, ci predica despre ceea ce a făcut Mântuitorul nostru în drum spre Golgota şi suferinţa Lui pe cruce. El a luat asupra Lui toate păcatele şi fărădelegile noastre. El a fost batjocorit, lovit, nici nu mai arăta ca un om; iar pe crucea de pe Golgota a strigat: „S-a isprăvit!”. Nimeni nu poate trece pe lângă acest adevăr, căci acea zi de pe Calvar a fost cea mai mare zi din întreaga istorie a omenirii, când Dumnezeul nostru, în Isus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, a adus jertfa, Sângele legământului celui nou a fost vărsat, ne-a iertat toate păcatele şi fărădelegile noastre şi a încheiat un legământ cu noi. De aceea, noi n-avem doar un mesaj oarecare, ci mesajul dumnezeiesc despre eliberarea, iertarea şi împăcarea deplină cu Dumnezeu.

Mai departe în Mica 7:18 este scris: „El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!”. Chiar în Vechiul Testament: „Îi place îndurarea!”.

Eu nu-mi pot închipui faptul că Domnul nostru, care este însuşi dragostea, să spună celor de la stânga Lui: „Plecaţi de la Mine!”. Nu vă puteţi închipui lucrul acesta. Dar ei n-au vrut să vină la El, ci L-au respins. Ce se întâmplă cu aceia care Îl resping pe El? Cei care vin acum la El, vor veni la El atunci când El va reveni să-i ia Acasă pe ai Săi. Toţi aceia care încă nu şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu, cei tineri şi în vârstă, să ştiţi că nu există nicio cale care să treacă pe lângă El. Isus Hristos este Uşa, El este viaţa. Nu aveţi cum să treceţi pe lângă El ca să ajungeţi la viaţa veşnică. Veniţi la El, dedicaţi-vă Lui viaţa voastră, cereţi-I iertarea şi El vă va ierta toate păcatele şi fărădelegile.

Citim Mica 7:19-20: „El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate

8

păcatele lor”. Fraţi şi surori, aceasta s-a întâmplat cu adevărat şi noi putem cânta: „eu am fost eliberat de păcat şi am intrat în bucuria Domnului meu”. Noi nu credem ceva oarecare, ci credem ceea ce a făgăduit Dumnezeu, în ceea ce a făcut Dumnezeu. Iar în Mat. 26:28 este scris: „acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. Vă rog frumos primiţi această ofertă de har a lui Dumnezeu! Nu permiteţi ca această ofertă să treacă pe lângă voi. Cine ascultă astăzi glasul Lui să nu-şi împietrească inima. Cu privire la Cina Domnului, la ea pot lua parte doar aceia care au primit şi au trăit personal harul lui Dumnezeu şi care pot spune: „păcatele mele sunt iertate. Sunt liber. Hristos mi-a dăruit viaţa veşnică. Sunt liber!”. Prin actul Cinei noi mărturisim că am primit ceea ce s-a întâmplat pentru noi pe crucea de pe Golgota. Mărturisim că noi personal am devenit o parte a eliberării, a mântuirii şi suntem o parte a Bisericii noului legământ.

Citim şi Mica 7:20: „Vei da cu credincioşie lui Iacov şi vei ţine cu îndurare faţă de Avraam ce ai jurat părinţilor noştri în zilele de odinioară”.

Dumnezeu îţi va dărui ţie şi mie harul Lui. Trăim încă în timpul harului, încă este ziua mântuirii. Astăzi noi vom permite ca Dumnezeu să ne dăruiască harul Său, ca să ne rugăm pentru toţi din toate bisericile, care încă trăiesc răspândiţi, care încă n-au recunoscut pentru ce a trimis Dumnezeu pe prorocul şi slujitorul Său şi anume, ca să ne aducă înapoi la început. Haideţi s-o primim din mâna Dumnezeului Celui viu. Nu doar să vorbim despre un mesaj, ci noi să-L ascultăm pe Dumnezeu care ne vorbeşte prin Cuvântul Său astfel încât să primim şi să credem Cuvântul din toată inima noastră şi să trăim tot ceea ce ne-a făgăduit El.

Citim din Rom. 1:5: „prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile”. Nu doar să predicăm, ci să-i îndemnăm pe toţi ca să-L asculte şi să-L urmeze pe Domnul Dumnezeu. Neascultarea este ca păcatul vrăjitoriei. Dar ascultarea ne aduce binecuvântarea lui Dumnezeu pe care ne-a făgăduit-o şi pe care o putem primi prin credinţă. Dumnezeu să ne dăruiască această credință, şi anume acea credinţă care este ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu; credinţa despre

9

care a spus şi Domnul nostru: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:38).

Doresc să spun că eu nu cred că mai există cineva care ascultă această vestire adevărată minunată şi acea persoană să mai rămână în toate tradiţiile vechi. Eu cred că Dumnezeu a făcut un lucru nou. Aşa cum este scris, totul nou, El face totul nou. Şi doar dacă Dumnezeu a făcut cu noi un început nou, atunci este făcut un început nou. Fraţi şi surori, aşa cum viaţa noastră pământească a început cu naşterea, la fel este şi în sfera duhovnicească. Fireşte, fiecare avem un certificat de naştere, care arată de când a început viaţa noastră pământească. La fel este şi cu viaţa noastră duhovnicească, care începe cu naşterea din nou. De aceea Domnul nostru a spus foarte clar: „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Iar Iacov a scris în Iac. 1:18: „El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului”. De asemenea şi Petru a scris: „fiindcă aţi fost născuţi din nou prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac” (1 Pet. 1:23).

De ce punem noi un accent aşa de mare pe Cuvântul lui Dumnezeu? Fiindcă el este Sămânţa lui Dumnezeu care a fost semănată în inimile noastre. Doar dacă această Sămânţă a fost semănată şi a căzut în inimile noastre, doar atunci poate veni Duhul lui Dumnezeu peste noi ca să trezească şi să lucreze în noi această viaţă nouă dumnezeiască.

Doresc să mai citesc din 2 Cor. 3:6: „care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa”.

Fraţi şi surori, astăzi am vrut să aduc acel crez pe care îl rostesc toţi israeliţii care se roagă lui Dumnezeu la Zidul plângerii. Ei au slova din Deut. 6:4-5: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta”. Această mezuza este amplasată la fiecare uşă a locuinţelor israeliţilor. Cine intră într-o locuinţă doar trebuie să se uite în partea dreaptă a uşii şi va vedea acea mezuza. Aceasta o poţi vedea în fiecare hotel şi pretutindeni la uşa casei israeliţilor este scrisă această slovă. Frați și surori, Dumnezeu ne-

10

a dăruit acest Cuvânt scris şi a făcut din acesta un Cuvânt viu, prin harul Său. Minunat! Noi toți o știm.

Și acest verset îmi atinge inima. În Lc. 12 este scris că Domnul a predicat, a făcut semne şi minuni şi totuşi oamenii n-au crezut mărturia Lui. Dumnezeu poate face lucruri mari, şi cine nu poate crede pe acela nici Dumnezeu nu-l poate ajuta. Aceste cuvinte m-au preocupat foarte mult în ultimele zile. M-aş bucura dacă aş putea da totul mai departe aşa cum o simt în inima mea. Fraţi şi surori, fiţi mai mulţumitori pentru tot ce a făcut Dumnezeu prin harul Său în noi toţi: noi să putem primi Cuvântul Său aşa cum este scris şi vestit. Totul este harul lui Dumnezeu.

Haideţi să cuprindem despre ce a fost vorba. Nu doar că Dumnezeu a făcut un început nou în urmă cu 500 de ani. În special în ţara noastră, 31 octombrie a fost declarată ca sărbătoare, zi în care toţi locuitorii ţării vor avea liber şi vor sărbători fiindcă se împlinesc 500 de ani de la Reformă. În urmă cu 500 de ani Luther a ţintuit pe poarta bisericii din Wittenberg cele 95 de teze. Dar ce le-a folosit multora? Ce a urmat tuturor trezirilor? Noi denominaţiuni, noi direcţii de credinţă. Dar la sfârşitul timpului de har, noi spunem: acum la sfârşit totul va fi identic cu începutul. Noi trăim acum acest timp al restituirii tuturor lucrurilor care au fost date Bisericii de la început. Noi putem purta şi vesti Cuvântul Lui sfânt şi scump în toată lumea şi să spunem: aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o pentru noi toţi, acesta este timpul pe care Dumnezeu l-a hotărât pentru acest scop, ca noi să ascultăm cuvintele pe care El dorește să ni le spună și ni le spune prin harul Său.

Cu privire la Cina Domnului există un număr mare de versete biblice. Versetele principale sunt scrise în 1 Cor. 10 şi 1 Cor. 11. Fiecare să se cerceteze pe sine însuşi şi după aceea să mănânce. Nu să verifice pe altcineva, ci fiecare să se cerceteze pe sine însuşi. Haideţi să citim aceste versete din 1 Cor. 10:16-17: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”.

11

Voi ştiţi, Domnul nostru a vorbit în pilde. El a spus: „Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer” (Ioan 6:51). Toate cuvintele pe care le-a rostit, le-a spus în pilde. Aici în Cor. 10, apostolul spune: „Paharul binecuvântat”. De fapt, este deja un un pahar binecuvântat. Gândiţi-vă la Avraam, sau la Melhisedec, împăratului Salemului, care a luat pâine şi vin, a venit la Avraam şi a sărbătorit cina împreună cu el, după marea biruinţă asupra împăraţilor care au atacat poporul Israel.

Fraţi şi surori, şi noi vom serba biruința Domnului nostru când Domnul va reveni şi ne va lua ca să fim împreună cu El la ospăţul de nuntă. Noi vom sărbători biruinţa de la Golgota, ca turmă răscumpărată prin Sângele Lui, ca o turmă botezată cu Duhul Sfânt, ca oameni care au primit onoarea să fie fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Mă gândesc la noua traducere a bibliei Luther, în care au fost modificate mii de versete; în această traducere nu mai este scris: „nu puneţi lumina sub sfeşnic”, ci este scris: „nu puneţi lumina sub găleată”. Ei au confecţionat o ediţie după părerile și închipuirile lor proprii. Cine poate înţelege lucrurile acestea? Unde rămâne respectul faţă de Dumnezeu şi faţă de Cuvântul Său?

Citim din nou 1 Cor. 10:16-17: „Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos? Având în vedere că este o pâine...”. Nu o prescură, o hostie sau o turtă care să fie transformată în trupul lui Hristos! Nu şi iarăşi nu! Aici este scris: „Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup; căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine”.

Aşa cum se întâmplă cu grâul care este secerat, măcinat şi după aceea se face o pâine, la fel este cu toţi credincioşii care trăiesc pe pământ. Noi toţi suntem uniţi cu Dumnezeu ca să formăm o unitate. Nimeni să nu mai fie ca o persoană individuală, ci noi, ca şi Trup al lui Hristos, să formăm o unitate, până când vom putea spune: „Dacă suferă un mădular întregul trup suferă”.

Din 1 Cor. 11 citim cuvintele minunate pe care le-a scris Pavel. Începem cu 1 Cor. 11:23-28: „Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis:

12

«Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.» Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: «Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.» Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta”.

Haideţi să facem un cuprins al celor spuse. Domnul cheamă afară pe poporul legământului celui nou pentru ultima dată. Şi toţi aceia care ascultă glasul Lui vor crede Cuvântul Său, îl vor primi şi lor li se va descoperi. Noi accentuăm acest lucru de fiecare dată: „Strânge-Mi pe poporul Meu. Eu vreau să le vestesc cuvintele Mele”. Spunem şi lucrul acesta. Dumnezeu ne-a dăruit harul, nu ca să rămânem undeva într-o trezire oarecare, nu să ne oprim în trezirea penticostală, ci noi să ne întoarcem la început, să credem aşa cum este scris în Scriptură, să acceptăm și să primim totul. De asemenea rămâne în vecii vecilor: cine, pe acest pământ, a primit ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu în Isus Hristos, Domnul nostru, prin Golgota, prin Sângele sfânt al Domnului care a fost vărsat pentru noi, acela a primit viața veșnică divină. Noi toţi ştim că viaţa este în Sânge. Eu repet acest lucru cu o bucurie foarte mare, în mod deosebit când suntem înaintea Cinei. Pe cât de sigur a fost viaţa dumnezeiască în sângele dumnezeiesc, pe atât de sigur este aceeaşi viaţă veşnică divină în ceata răscumpărată prin Sângele Domnului nostru. Păcatele noastre sunt iertate, zapisul care ne învinuia este rupt, şi noi toţi Îi putem mulţumi lui Dumnezeu cu inimi mulţumitoare și putem spune: „eu am fost un păcătos care a primit îndurarea lui Dumnezeu”. Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea ca să salveze, să dăruiască har şi îndurare. Dumnezeu are o bucurie mare că tu şi cu mine am venit şi am primit oferta Lui. De aceea Domnul nostru a zis: „vă spun că este multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte” (Lc. 15:7,10).

Duhul lui Dumnezeu să fi lucrat şi astăzi într-un mod supranatural astfel ca noi să fim întăriţi în şi prin credinţa noastră, să

13

primim tot ce ne-a spus, ne-a oferit şi ne-a dăruit Dumnezeu prin harul Său. Şi să avem parte de ceea ce a făcut şi face El în acest timp, prin harul Său. Noi suntem veşnic îndatoraţi cu multe mulţumiri lui Dumnezeu. Toţi aceia care ascultă astăzi în toată lumea să fie binecuvântaţi. Toţi din toată lumea să fie binecuvântaţi, Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi. Amin.

Predica de la Krefeld

Duminică, 7 mai 2017, ora 1030

Fr. Frank

Cuvântul de introducere din Plân. Ier. 3:22-25: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! – «Domnul este partea mea de moştenire», zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută”.

Mulţumiri Domnului Dumnezeului celui viu pentru harul şi credincioşia Lui! Cine crede acum Cuvântul lui Dumnezeu din toată inima lui, aceluia i se va descoperi prin Duhul Sfânt. Apostolul Pavel a scris: „omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu; acestea trebuiesc judecate duhovniceşte” (1 Cor. 2:14). De asemenea, Domnul nostru a spus: „cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă” (Ioan 6:63). Nu poţi încerca să te apropii de Dumnezeu şi Cuvântul Său cu înţelepciune omenească, ci aceasta este posibil doar prin descoperirea Duhului Sfânt.

Dragi fraţi şi surori, dragi prieteni, ce har minunat că noi ne putem aduna aici din toate popoarele, limbile şi naţiunile ca să

14

ascultăm Cuvântul Domnului. Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dăruit această clădire şi dacă Domnul n-ar fi spus: „Slujitorul Meu, du-te pe parcela vecină şi dedică-Mi-o. Zidiţi pe ea căci vor veni mulţi din toate ţările ca să asculte Cuvântul Domnului”, atunci ce ar fi fost?

Doar pe scurt. Eu am citit această mică broșură cu titlul „William Branham, un bărbat trimis de Dumnezeu” scrisă de Gordon Lindsay în anul 1953, tradusă și publicată de fratele Albert Goetz, în Hamburg. Eu am citit această carte, și de aici s-a născut dorinţa ca să-l aud şi să-l cunosc pe acest bărbat al lui Dumnezeu. În această carte poţi citi câteva trăiri ale bărbatului lui Dumnezeu şi ceea ce s-a întâmplat în 7 mai 1946. Îngerul Domnului a venit în acea încăpere în care era fratele Branham, și el s-a speriat. Lumina supranaturală a venit în încăperea în care era şi Îngerul Domnului a păşit din acea lumină. Fratele Branham avea Biblia deschisă pe genunchi şi citea. El s-a ridicat, iar Îngerul Domnului i-a spus: „Nu te teme! Eu am fost trimis din prezenţa lui Dumnezeu ca să-ţi dau însărcinarea pe care Dumnezeu a hotărât-o pentru tine”. Lui i-au fost spuse toate detaliile care aveau să se întâmple în slujba lui. În comparaţie cu Moise, în 7 mai 1946, Îngerul Domnului i-a spus: „Aşa cum lui Moise i-au fost date două semne tot aşa şi ţie îţi vor fi date două semne. Primul: cu mâna ta stângă vei lua mâna dreaptă a pacientului din rândul de rugăciune. Dacă pacientul va avea cancer sau o tumoare acesta va fi vizibil pe dosul mâinii tale. Tu spune-i pacientului să nu-şi închidă ochii, ci în timpul rugăciunii să-şi ţină ochii deschişi, pentru că în momentul când are loc vindecarea de cancer sau tumoare, semnul va dispărea de pe mâna ta”. Aşa s-a întâmplat de fiecare dată.

Îi sunt mulţumitor lui Dumnezeu. Gordon Lindsay a fost căsătorit cu o nemţoaică, născută Schimpf. Eu i-am cunoscut pe amândoi şi am vorbit cu ei. Ei au putut să relateze exact ceea ce s-a întâmplat în perioada anilor 1947-1949.

Apoi Îngerul Domnului i-a zis: „al doilea semn care îţi va fi dăruit este că îţi vor fi descoperite detalii din vieţile acelora care vin în rândul de rugăciune, şi credinţa lor pentru vindecare va fi întărită prin aceasta”. Fratele Branham a văzut vedenii cu ochii deschişi, a putut vedea cine sunt pacienţii care stăteau în faţa lui, unde locuiesc, ce au

15

făcut, de unde au venit. Chiar şi unui cuplu din Elveţia care aveau o fetiţă născută oarbă le-a fost spus totul. Opt mii de oameni au fost adunaţi acolo şi au văzut cum a fost rezolvat caz după caz şi oamenii au fost vindecaţi. Eu m-am întrebat: „Oare ce se întâmplă aici?”. Dumnezeu mi-a dăruit harul ca din prima zi, din prima adunare să am respect faţă de ceea ce făcea Dumnezeu într-un mod supranatural, şi astfel timp de zece ani am fost într-o strânsă legătură cu slujba fratelui Branham. Pentru mine este o dorinţă mare să le arăt fraţilor toate predicile pe care fratele Branham le-a ţinut începând din anul 1958 şi care mi-au fost trimise în Germania. Prin harul lui Dumnezeu am crescut sub şi prin slujba aceasta. Prin Duhul Sfânt am fost introdus în întregul plan de mântuire al lui Dumnezeu, în tot ce a fost dăruit acestui bărbat al lui Dumnezeu și în esența mesajului lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a dăruit harul Său, să nu scoatem nimic din context.

Chiar şi astăzi în mijlocul nostru este un frate care a spus: „eu nu aparţin direcţiei branhamiste de care aparţineţi voi. Ci eu aparţin altei direcţii”. Toţi s-o ştie, noi nu aparţinem vreunei direcţii branhamiste sau o direcţie a lui Frank sau Pavel. Ci prin harul lui Dumnezeu ne-a fost arătată calea lui Dumnezeu şi noi îl urmăm pe Domnul Isus Hristos şi Lui Îi aparţinem. Fratele Branham n-a zis niciodată : „Cine mă urmează pe mine”. Dar Domnul a spus: „cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Noi nu vestim mesajul fratelui Branham, ci noi vestim mesajul lui Dumnezeu, al Cuvântului descoperit. Dumnezeu l-a putut folosi pe fratele Branham în generaţia noastră aşa cum l-a folosit în trecut pe Pavel. Amândoi au avut o trimitere directă. Domnul i-a spus lui: „Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit, ca să le deschizi ochii prin vestirea adevăratului Cuvânt al lui Dumnezeu” (Fapte 26). Prin această vestire ochii oamenilor vor fi deschişi. Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu din toată inima că noi am putut asculta acum ultima chemare şi putem trăi încheierea lucrării lui Dumnezeu în Biserica lui Dumnezeu.

Probabil doar la răpire se va descoperi că s-a meritat să fi venit la adunări ca să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. Şi toţi care sunt în legătură directă să fie binecuvântaţi, toţi aceia care ascultă şi au parte

16

de această vestire, au parte de ceea ce ne-a încredinţat Dumnezeu nouă. Niciodată în trecut întregul plan de mântuire al Dumnezeului nostru n-a fost descoperit şi vestit într-un mod atât de desăvârşit şi într-o lumină dumnezeiască atât de minunată. Prin harul lui Dumnezeu noi am fost introduşi în tot Adevărul, şi acest Adevăr ne-a eliberat. Aceasta trebuie să devină o realitate dumnezeiască în vieţile noastre.

De asemenea dorim să accentuăm că Dumnezeu n-are nimic de a face cu minciuna. Cuvântul este Sămânţa originală. Toate răstălmăcirile sunt seminţe false, toate explicațiile sunt semințe false. Adevărata Mireasă a Mielului va asculta doar Cuvântul adevărat şi nu va accepta nici o singură răstălmăcire. Îi suntem mulţumitori lui Dumnezeu că El S-a îngrijit ca după ce fratele Branham a fost luat Acasă, mesajul, predicile să fie aduse în mijlocul poporului. Din când în când am spus-o: în 11 aprilie 1966 în acea duminică de paşti, fraţii au aşteptat învierea prorocului. Chiar când a venit mass-media şi l-a întrebat pe un frate de acolo, el a zis: „Acum sunt Paştele. Oare de ce să n-aibă loc acum învierea prorocului?”. După aceea timp de două ore au cântat doar cântarea „numai să crezi, numai să crezi”. Eu doar am plâns. Am spus-o aici de câteva ori, în toată viaţa mea eu n-am plâns atât de tare şi de mult cât am plâns în acea zi când a fost înmormântat fratele Branham. Eu am vorbit cu Dumnezeu, eram rupt, zdrobit în interiorul meu şi plângând I-am spus Domnului Dumnezeului meu: „Cum poate fi desăvârşită Mireasa fără această slujbă”? A fost cea mai tristă zi pe care am avut-o până atunci. Dar în aceeaşi zi, după înmormântare, când m-am întors în hotel o voce a vorbit în inima mea: „Acum a sosit timpul tău, ca să mergi din oraş în oraş ca să vesteşti Cuvântul lui Dumnezeu şi să împarţi hrana”. De data aceasta n-a fost o voce pe care s-o aud cu urechile mele. O pace adâncă şi o bucurie, un absolut a fost deodată în inima mea. Iar eu i-am putut strânge pe fraţi şi să-i rog ca toate predicile care sunt înregistrate pe benzile de magnetofon să fie traduse şi tipărite şi în alte limbi.

Aceasta o spun în prezenţa Dumnezeului atotputernic. Dacă n-ar fi existat acea însărcinare din 11-13 aprilie 1966 nimeni n-ar fi aflat despre mesajul acesta minunat. Dar Dumnezeu a condus totul în acest mod ca eu să-l văd pe fratele Branham când a fost luat în slavă. Eu am

17

avut o legătură cu el. După moartea lui eu am ştiut: „acum a sosit timpul meu”. A fost timpul lui Dumnezeu, n-a fost decizia mea, ci a fost decizia lui Dumnezeu, ca acest ultim mesaj să fie dus în toată lumea. Fratele Branham a accentuat de 17 ori şi a spus totul într-un mod clar: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înaintea primei veniri a lui Isus Hristos, tot astfel tu vei fi trimis cu un mesaj care va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”. Dumnezeu Și-a luat mesagerul, dar a lăsat mesajul. Noi avem acest mesaj. Şi conform poruncii Dumnezeului celui viu noi purtăm şi dăm mai departe acest mesaj al lui Dumnezeu în toată lumea. Și toţi aceia care au urechi să asculte vor asculta ceea ce spune Bisericilor Duhul.

Când corul a cântat această cântare minunată „înapoi la Scriptură!”, mi-am amintit că aceasta a fost cântarea noastră când am avut transmisiile la Radio Luxemburg începând cu anul 1967, timp de zece ani. Când mă gândesc că fratele Miskys a putut spune: „Noi am auzit aceste transmisii în Brazilia”! Fraţii din Moscova şi din România au auzit acele transmisii.

Toţi aceia care sunt din Dumnezeu vor înţelege şi lucrurile greu de înţeles pe care le-a spus fratele Branham. Dar toţi vor readuce aceste lucruri greu de înţeles în Cuvânt. Petru a scris despre lucrurile scrise de Pavel: „În toate epistolele lui sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor” (2 Pet. 3:16). Dar cine este din Dumnezeu nu răstălmăceşte nimic; cine este din Dumnezeu nu este pe dos şi nu întoarce nimic pe dos, ci primeşte totul aşa cum este şi o readuce în Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci niciun frate nu va întreba: „oare care este autoritatea valabilă pentru tine: «ceea ce este scris în Scriptură sau ceea ce este scris în predicile prorocului»?” Vă daţi seama, eu să mă decid ce este mai important pentru mine? Cum pot întreba oamenii aşa ceva? Ei sunt greşiţi în mintea lor şi nu sunt corecţi în inimile lor. Este scris: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Mat. 5:8). Mai întâi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric, iar în Cuvântul Adevărului totul este prezentat şi spus într-un mod clar. Chiar dacă nu este spus totul într-un verset biblic, este spus într-un alt verset biblic care completează. Tot astfel

18

este situaţia cu predicile fratelui Branham. Haideţi să-I mulţumim lui Dumnezeu din toată inima pentru harul mare şi minunat pe care ni l-a dăruit nouă tuturor. El este bucuros să ne dea îndurarea Lui, şi prin îndurarea Lui, în acest timp de îndurare noi ne putem reîntoarce la Cuvântul lui Dumnezeu.

Fraţi şi surori, noi nu ne putem reîntoarce la ceea ce a spus un Augustin sau la ceea ce a spus cândva un alt om religios. Ci noi trebuie să ne întoarcem la ceea ce a spus Dumnezeu prin sfinţii Săi proroci şi apostoli şi la ceea ce a fost scris ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu. Pavel a fost călăuzit să scrie: „chiar dacă un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema (blestemat)!” (Gal. 1:8).

Noi nu mergem înapoi la ce a spus Ieronim sau Augustin, pe mine nu mă interesează ce au spus aceştia. Dar aici este un punct foarte important care ne întristează inimile, şi anume că toată creştinătatea se întoarce la ceea ce a fost hotărât la Sinodul de la Niceea, Sinodul din Calcedon, ş.a.m.d. Toţi se reîntorc la un Sinod sau la mai multe şi spun: „aceasta este învăţătura sau cartea Didahia”. În aceasta este scris: „dacă nu găsești apă caldă, poţi să iei apă rece. Dacă nu poţi boteza în apă, atunci să-i stropeşti puţin cu câteva picături”. Şi toţi spun că aceasta este învăţătura apostolilor şi că această carte numită „Didahia” ar fi învăţătura celor doisprezece apostoli. Toţi catolicii, toţi protestanţii, anglicanii, indiferent unde sunt ei, toţi socotesc ca valabil conţinutul acestei cărţi. Gândiţi-vă, o broşură care a fost scrisă în secolul al patrulea este datată ca fiind din primul secol şi toţi o susţin ca adevărată fiindcă este intitulată „învăţătura celor doisprezece apostoli”. Învăţătura celor doisprezece apostoli nu este scrisă într-o cărticică numită „Didahia”, ci este conţinută în Cuvântul lui Dumnezeu. Noul Ierusalim are douăsprezece temelii şi douăsprezece porţi; acolo sunt scrise numele celor doisprezece apostoli şi ale celor doisprezece patriarhi. Toţi din Vechiul şi Noul Testament, care au crezut din toată inima ceea ce a făgăduit şi făcut Dumnezeu, toţi aceştia vor fi împreună în noul Ierusalim, împreună cu Avraam, Isaac şi Iacov; vor sta la aceeaşi masă cu toţi credincioşii şi sfinţii desăvârşiţi şi vor serba Cina împreună cu Domnul nostru.

19

Fraţi şi surori, eu îmi permit să spun că noi nu suntem împotriva altora şi nu ne amestecăm în religie şi politică. Dar este o durere mare în inimile noastre fiindcă toată lumea este dusă în eroare. Cine poate să suporte aceasta acum când trăim atât de aproape de revenirea Domnului nostru Isus Hristos? Acest lutheran a spus: „noi ne putem închipui ca papa să fie conducătorul nostru”. Toţi se întorc la Roma, dar noi ne întoarcem la Ierusalim, căci aşa este scris: „Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, Cuvântul Domnului” (Mica 4:2). Pavel a scris în scrisoarea către evrei: „V-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc...” (Evrei 12:22). Fraţi şi surori, eu nu ştiu dacă putem înţelege totul, şi anume ce har mare ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu, la Dumnezeu, la descoperirea lui Isus Hristos, ca să fie posibilă această întoarcere şi să putem crede din toată inima noastră, aşa cum este scris în Scriptură.

Cu privire la revenirea Domnului nostru Isus Hristos, noi toţi ştim ce este scris. Domnul nostru va reveni în acelaşi mod cum a fost înălţat în cer. Aşa este scris în Fapte 1 de la vers. 9 la 11. Ce putem face noi cu toate învăţăturile că „Domnul ar fi venit deja” şi cu toate celelalte învăţături false? Pe noi ne doare acest fapt. Dacă oamenii sunt de o altă părere şi nu se referă la fratele Branham mai este cumva, dar dacă ei vestesc învăţături false şi se referă la fratele Branham atunci cu atât mai mare este durerea noastră. Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu de fiecare dată pentru harul nespus de mare pe care El ni l-a dăruit, pentru că putem crede şi am fost readuşi pe tărâmul descoperirii Lui. Noi avem un respect deosebit faţă de Cuvântul Lui descoperit. Venim cu respect înaintea Dumnezeului celui viu şi ascultăm Cuvântul Lui, iar acesta ne-a fost şi ne va fi descoperit prin Duhul lui Dumnezeu.

Doresc să citesc două versete biblice care ne întristează puţin. În Ioan 12 este scris ceva ce ne întristează pe noi toţi. Ioan 12:37: „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El”. Trebuie să vă închipuiţi odată lucrul acesta. Acolo este Domnul personal în mijlocul lor, face semne şi minuni în mijlocul poporului Său, ceva ce n-a mai fost înainte şi totuşi ei nu credeau în El. El a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Cum am reamintit deseori din Lc. 19,

20

Domnul nostru a mers pe muntele Măslinilor, a plâns; şi a spus: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Lc. 13:34). Dumnezeu să dăruiască mult har ca acest lucru să nu se împlinească în vieţile noastre. Ci noi toţi să facem parte din rândul acelora care au auzit Cuvântul lui Dumnezeu şi l-au primit din toată inima. Să nu ne uităm la lucrurile care se văd sau se aud, ci întotdeauna să ne uităm la Dumnezeul cel viu care S-a descoperit în Domnul nostru Isus Hristos.

Ioan 12:37: „Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, totuşi ei n-au crezut în El”. Vers. 38-41: „ca să se împlinească vorba, pe care o spusese prorocul Isaia: «Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?» De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: «Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.» Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El”.

Ambele lucruri au fost spuse dinainte prin prorocul Isaia, şi anume că aceia care vor crede vor vedea totul duhovnicește; şi toţi aceia care susţin că ar vedea, vor fi orbiţi. Ei n-au recunoscut împlinirea Scripturii fiindcă au rămas în vechile lor tradiţii. Toţi aceia care au rămas în sinagogile lor sau în Templu, au rămas în ceea ce au fost. Dar toţi aceia care au venit la Iordan, care au venit la Ioan Botezătorul, toţi aceia care au ieşit la Ioan şi au ascultat mesajul dat prin acest bărbat al lui Dumnezeu, acestora le-au fost deschişi ochii şi inimile ca să înţeleagă că aceea era împlinirea Scripturii: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea” (Mal. 3:1a). Şi doar cine a acceptat şi a primit această slujbă a lui Ioan Botezătorul a putut primi şi înţelege şi slujba Domnului nostru Isus Hristos. Toţi ceilalţi au rămas în învăţăturile lor, în sinagogile lor, şi în răstălmăcirile lor, n-au recunoscut ziua cercetării din partea Domnului Dumnezeului nostru şi n-au putut vedea împlinirea profeţiei biblice.

Oare este astăzi o altă situaţie? Putem compara noi timpul nostru cu timpul despre care am citit? Toţi care au rămas în religiile lor sunt şi astăzi acolo. Dar toţi aceia care au ieşit afară, conform făgăduinţei: „Voi poporul Meu, ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă

21

de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi abia după aceea vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice” .

Subliniem acest lucru încă o dată. Toţi aceia care au rămas sub învăţăturile fariseilor şi preoţilor au rămas în tradițiile lor și au refuzat ziua îndurării lui Dumnezeu. Toţi aceia care au găsit har înaintea lui Dumnezeu au ieşit în număr mare la Iordan, au ascultat predica lui Ioan, s-au pocăit şi au fost botezaţi în Iordan. De aceea Ioan Botezătorul a putut spune cu toată siguranța: „Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” (Mat. 3:11). Toţi aceia care au rămas în sinagogi, care n-au avut niciun interes să-l asculte pe Ioan Botezătorul au rămas unde au fost, în tradiţia lor, şi au refuzat ziua îndurării lui Dumnezeu. De aceea Domnul Isus a plâns: „Ierusalime, Ierusalime...”.

Acelaşi lucru îl spunem şi astăzi: cine a găsit astăzi har înaintea lui Dumnezeu acela nu rămâne mai departe în tradiţiile sau învăţăturile religioase care au fost transmise din generaţie în generaţie. Cine ascultă şi crede astăzi, acela crede aşa cum este scris în Scriptură. Cine crede cum este scris în Scriptură acela se întoarce la original, fie că este vorba de tema dumnezeirii, a botezului sau tema Cinei. Cu toate temele ne reîntoarcem la Scriptură, la ceea ce ne este spus în Vechiul şi Noul Testament.

Pe mine mă bucură următorul lucru. În Evanghelia lui Ioan mai avem un loc unde este scris despre fraţii Domnului nostru, care şi ei, la început n-au putut să creadă. Acest lucru este scris în Ioan 7:5: „Căci nici fraţii Lui nu credeau în El”.

Domnul nostru a zis: „Voi vesti (descoperi) Numele Tău fraţilor mei” (Ps. 22:22). Aceasta este în sfera duhovnicească. Dar aici este vorba de fraţii de trup ai Domnului, fiii Mariei; cu toate că Domnul nostru n-a fost Fiul Mariei, ci El a fost Fiul lui Dumnezeu. Dar toţi ceilalţi pe care i-a născut Maria erau fiii Mariei. Acum vine lucrul minunat: a fost o perioadă scurtă când ei n-au putut crede în El, dar când s-a împlinit timpul ei au crezut. Acest lucru este scris în Fapte 1:14: „Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui”. Aşadar a existat o perioadă când ei n-au putut crede, dar după aceea ei

22

au ajuns la această credinţă minunată, şi ei, de asemenea au fost prezenţi şi au trăit Cincizecimea, au trăit botezul cu Duhul Sfânt, au trăit puterea lui Dumnezeu descoperită în mijlocul lor. Dacă există astfel de oameni în mijlocul nostru care au încă unele probleme ca să creadă, Dumnezeu să vă dăruiască acelaşi har pe care l-a dăruit şi fraţilor lui Isus. Chiar dacă aţi avut probleme în trecutul vostru ca să credeţi din toată inima fiecare Cuvânt, astăzi Dumnezeu să vă dăruiască şi vouă harul Său. Eu doresc ca voi să fiţi de faţă când Duhul Sfânt se va coborî şi când Dumnezeu Îşi va desăvârşi lucrarea Lui pe acest pământ. Vă spun, toţi aceia care au crezut mesajul lui Ioan au fost adunaţi mai târziu în Ierusalim. Au fost câteva mii; mai întâi au fost trei mii, în următorul capitol este vorba de cinci mii care au fost adăugaţi Bisericii. La început au venit mase mari.

Eu sunt convins că Dumnezeu va chema afară, şi prin lucrarea Lui supranaturală va binecuvânta în mod deosebit aşa cum n-a mai fost niciodată pe pământ. Noi vom trăi o restituire în dublă măsură. Și chiar dacă a fost o perioadă în viețile noastre când n-am putut crede din toată inima noastră, cu noi toți să se împlinească ca începând de acum să putem crede fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, să credem din toată inima fiecare făgăduinţă, astfel ca noi să avem parte de lucrarea lui Dumnezeu. În această legătură trebuie să subliniez: cine trece pe lângă mesajul lui Dumnezeu din timpul acesta va rămâne mai departe sub influenţa învăţăturilor religioase. Dar cine va accepta această vestire va fi învăţat de Dumnezeu şi va fi călăuzit în tot Adevărul.

Doresc să citesc un verset din Filipeni. Dumnezeu este îndurător, este milos şi tuturor celor ce Îl caută El le dăruieşte harul Său. Fil. 3.12-15: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus”. Şi acum: „Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” . Noi toţi care avem această ţintă în faţa ochilor noştri: „Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă”.

23

Este posibil ca unii dintre cei noi veniţi să gândească altfel. Noi nu judecăm pe nimeni, dar accentuăm că Dumnezeu vă va dărui claritate prin vestirea Cuvântului adevărat. Abia după aceea părerile noastre vor înceta și apoi vom mărturisi doar ceea ce a mărturisit Dumnezeu în Cuvântul Său. Căci așa este scris. Pavel a spus-o cu toată sinceritatea: „Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte...spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus...şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă”.

Fraţi şi surori, şi acest verset biblic este foarte preţios. Nu printr-o discuţie despre păreri diferite. Ci noi suntem convinși doar prin Cuvântul Dumnezeului Celui viu. Claritatea nu vine prin discuţii, ci claritatea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt care ne luminează şi ne descoperă Cuvântul lui Dumnezeu.

Vă rog frumos primiţi lucrurile acestea în inimile voastre! Dacă mai există păreri diferite pe ici pe colo, în special în mijlocul fraților slujitori...Spun lucrul acesta cu durere în inima mea. Fraţii slujitori au cele mai mari probleme cu persoana lor proprie, în special atunci când ei doresc să fie ceva sau cineva, vor să aibă o trimitere cum are fratele Frank sau altcineva. Nu! Părerile proprii se descoperă atunci când oamenilor încă nu le-a fost descoperit Cuvântul lui Dumnezeu într-un mod desăvârşit. Fiţi cinstiţi! Este în mijlocul nostru doar un singur om care este de altă părere despre Cuvântul lui Dumnezeu? Nu şi iarăşi nu! Gândul lui Hristos să locuiască în noi toţi. Aşa cum a fost la început, noi suntem o inimă și un suflet, fiecare respectă acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu. Aşa cum este scris, dacă cineva este de o altă părere, Dumnezeu să-l lumineze în acea privinţă. Rugaţi-L pe Dumnezeu, ca El să vă dea claritate, rugați-L pe Dumnezeu ca El să vă dea răspunsul Lui. Nu vorbiţi cu fratele cutare sau cutare. Toţi fraţii pot să dea diferite răspunsuri.

Durerea mea cea mai mare este în legătură cu răstălmăcirea celor şapte tunete din Apoc. 10, pentru faptul că aceşti fraţi nu ştiu cum a fost făcută această afirmaţie de 77 de ori şi care au fost gândurile bărbatului lui Dumnezeu. Eu am fost împreună cu fratele Branham în decembrie 1962. El m-a rugat să predic în locul lui în oraşul Los

24

Angeles şi într-o biserică din Port Oregon, California și la o adresă din Edmonton pe care mi-a dat-o fratele Branham. Această trăire pe care a avut-o fratele Branham în 28 februarie 1963 a întrecut tot ce văzut şi trăit el până atunci. Acolo a avut loc o furtună puternică şi un cutremur. Stâncile şi pietrele s-au prăbuşit şi s-au prăvălit la vale, vârfurile pomilor au fost retezate. Şapte bubuituri ca de tunet au cutremurat pământul. Fratele Branham a fost luat în acel nor supranatural şi a spus: „Al şaptelea înger care stătea la dreapta mea a fost acela care mi-a vorbit: «Întoarce-te la Jeffersonville pentru că a sosit timpul deschiderii celor şapte peceţi»”. În anul 1968 am văzut cu ochii mei vârfurile copacilor care au fost rupte şi pietrele care s-au rostogolit în vale. De la început am fost într-o legătură directă cu lucrarea lui Dumnezeu din timpul nostru. Eu ştiu ce a vrut să spună fratele Branham când a spus: „în aceste şapte tunete se află credinţa de răpire”. Fiindcă aceste şapte tunete au fost în legătură cu deschiderea celor şapte peceţi, fratele Branham a putut spune: „în aceste şapte peceţi a fost descoperit tot ce a fost spus prin aceste şapte tunete”. Dacă ne întoarcem la Sfânta Scriptură atunci putem spune: dacă cineva este de o altă părere atunci să se roage lui Dumnezeu ca El să aducă corectura. Pentru noi corectura dumnezeiască este cel mai mare lucru.

Este scris în Apoc. 10, că abia atunci când Domnul Se va arăta ca Înger al Legământului; nu ca Mire, nu ca Fiu al omului, când va şedea pe tronul slavei Sale şi va judeca toate popoarele. Ci atunci când Domnul, ca Înger al Legământului, ca Proprietarul de drept, ca Creator al tuturor lucrurilor, Se va coborî şi va pune un picior pe mare şi celălalt pe uscat, Îşi va ridica dreapta Lui şi va jura pe Cel ce este viu în vecii vecilor că nu va mai fi nicio zăbavă, abia atunci cele şapte tunete din Apoc. 10 se vor descoperi şi vor vorbi. Toate discuţiile despre cele şapte tunete n-au niciun rost. De fapt au menirea de a-i duce în eroare pe oameni. Apoi un bărbat vine şi spune: „Cele şapte tunete sunt şapte mesageri ai lui Dumnezeu”. El s-a găsit pe †el şi s-a prezentat, iar pe ceilalţi i-a mai căutat, dar acum el nu mai este, a murit. Acest om a fost un prieten al fratelui Branham. Noi n-avem nimic de-a face cu aceste răstălmăciri. Ci fundamentul nostru este Cuvântul lui Dumnezeu.

25

Noi putem spune prin dragoste, dacă cineva este de altă părere, aceluia să-i fie descoperit de Dumnezeu Însuşi. Toate descoperirile care vin de la Dumnezeu sunt conţinute în Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu descoperă doar Cuvântul Lui sfânt. Cine doreşte s-o ştie corect, acela să citească în Daniel 12 începând cu vers. 7, fiindcă deja începând cu Vechiul Testament, Domnul a ridicat ambele mâini şi a jurat pe Cel veşnic, că vor mai fi o vreme, două vremi şi jumătate de vreme. Luaţi Vechiul Testament, luaţi Noul Testament, credeţi ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său sfânt. În Vechiul Testament El a putut ridica ambele mâini. În Noul Testament El ridică doar dreapta Lui fiindcă în mâna stângă avea deja Cuvântul descoperit, în mâna stângă avea cărticica, a fost descoperirea. După deschiderea celor şapte peceţi Cartea descoperită era în mâna Lui stângă. Cartea era deschisă, de aceea El a putut ridica doar mâna dreaptă. Prin acest fapt noi ştim că totul se va întâmpla după deschiderea peceţilor, atunci când Domnul Se va coborî ca Înger al legământului.

Nu ştiu cât de important este acest lucru pentru voi, dar pentru mine în aceşti 55 de ani care au trecut, zi și noapte, fie am zburat, am scris sau am fost undeva pe drum, eu am avut un singur scop şi o singură ţintă în ultimii 55 de ani din viaţa mea. Restul nu a contat. Eu am avut un singur scop: Cuvântul preţios, Cuvântul descoperit al lui Dumnezeu, ultimul mesaj să fie purtat în toată lumea. De aceea eu simt această mare durere din pricina tuturor răstălmăcirilor, încurcăturilor și înșelăciunilor care se vestesc în stânga şi-n dreapta.

Prin dragoste permiteți-mi să vă spun şi următorul lucru. În multe oraşe există mai multe biserici. Dar conform Cuvântului, în fiecare oraş trebuie să existe o singură biserică, doar o singură biserică care crede așa cum spune Scriptura. Puteţi merge din biserică în biserică şi veţi observa că toţi au răstălmăcirile şi crezurile proprii. Dar Pavel s-a adresat doar unei singure biserici din Efes, unei singure biserici din Colose, unei singure biserici din Filipi; nu la trei sau patru biserici din acelaşi oraş. Întotdeauna el s-a adresat doar unei singure biserici din oraşul respectiv.

Dragii mei, a sosit timpul când trebuie să luăm în serios şi acest lucru şi să ne verificăm cu sinceritate. Şi dacă cineva este de altă părere

26

să se lase învăţat de Dumnezeu prin Cuvântul Lui cel sfânt şi adevărat. Dacă un frate spune: „doar şi eu am dreptul să înfiinţez o biserică în acest oraş”, atunci astfel de oameni nu sunt întregi la minte fiindcă ei nu ştiu deloc ce spun. Însuși Domnul decide. Este scris: „El a pus în Biserică”. Nu dacă cineva vine şi spune: „Ah, acum şi eu îmi deschid o biserică”! Opriți-vă! Încetați! Întoarceţi-vă la Dumnezeu! Întoarceţi-vă la Cuvântul lui Dumnezeu! Cine are o altă părere diferită de ceea ce este scris în Scriptură, aceluia să-i fie descoperit prin harul lui Dumnezeu şi să se lase corectat.

Mai avem câteva cuvinte preţioase în Efeseni, unde Pavel a spus unele lucruri minunate şi a pus pe sfeşnic Cuvântul descoperit. Efes. 3:2-5: „Dacă cel puţin aţi auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dată faţă de voi. Prin descoperire dumnezeiască am luat cunoştinţă de taina aceasta despre care vă scrisei în puţine cuvinte. Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul”. Minunat!

Mai înainte n-a fost descoperit, dar acum a fost descoperită apostolilor şi prorocilor, prin harul lui Dumnezeu. În aceasta, prin harul lui Dumnezeu, noi putem spune acelaşi lucru. Apoi avem un verset din Fil. 1; noi ne-am referit deja la Filipeni, în ce mod a binecuvântat şi a folosit Domnul Dumnezeu pe acest bărbat al lui Dumnezeu.

Citim din Fil. 1:9-10: „şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos”. Pavel a vrut ca toţi credincioşii să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu fără pete şi fără zbârcituri şi în ziua lui Hristos să nu fie daţi de ruşine. Noi toţi să putem rezista împreună înaintea lui Dumnezeu, fiindcă El ne-a primit, ni S-a descoperit, ne-a dăruit harul Său şi noi am I-am permis să ne corecteze. Am putea merge din capitol în capitol, de exemplu în Col. 3. În întreaga Scriptură găsim lucruri minunate, fie că este vorba de corectare, mângâiere, învăţătură, în întregul Cuvânt găsim lucruri minunate.

27

Dar acum citim din Col. 3:12: „Astfel, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare”. Spuneţi în inimile voastre: „O, iubite Domn, Te rog dăruieşte-mi toate lucrurile pe care le aştepţi de la mine. Eu nu pot s-o fac de la mine, dar Te rog dăruieşte-mi-o!

În versetul următor este scris: „Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (vers. 13). Şi acesta este un lucru important. Cine doreşte să primească iertare de la Domnul acela trebuie ca mai întâi el să ierte. Dacă noi nu ne putem ierta unul pe altul, atunci Domnul nu ne poate ierta pe noi. Totul formează o unitate dumnezeiască. Doar dragostea desăvârşită poate intra în slavă.

Putem citi mai departe în Col. 3:14: „Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii”.

„O, dragostea lui Dumnezeu deplină din vechime este atât de nouă!”, spune o cântare germană. Înapoi la Scriptură, înapoi la Dumnezeu, înapoi la început, înapoi la o viaţă care este plăcută lui Dumnezeu!

În următorul verset este scris: „Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători” (vers. 15). Noi dorim să fim recunoscători şi mulţumitori pentru tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu.

Citim şi vers. 16-17: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră...”. Aleluia!

Cântaţi-I lui Dumnezeu, lăudaţi-L, mulţumiţi-I cu cântări duhovniceşti. Fiţi plini de mulţumire în inima voastră. Dumnezeu să ne dăruiască această laudă şi mulţumire în inimile noastre. Nu o laudă de felul: „Ah! O, Doamne, de ce aşa şi aşa...?”! Ci Dumnezeu să ne dăruiască nişte inimi mulţumitoare şi bucuroase, astfel ca mulţumirile noastre să ajungă la tronul lui Dumnezeu”. Dumnezeu a făcut lucruri mari în noi şi în vieţile noastre. Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci privim la cel Nevăzut ca şi când L-am vedea desluşit.

28

Col. 3:17: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”. Minunate şi adevărate Cuvinte ale lui Dumnezeu pentru noi! Haideţi să cuprindem ceea ce am vrut să spunem şi am spus astăzi. Privim înapoi la ceea ce a făcut Dumnezeu. Fiecare din noi ştie de o zi în viaţa lui proprie în care i-a apărut lumina, perdeaua a fost dată deoparte, când ochii noştri au fost deschişi şi îndreptaţi spre Cuvântul lui Dumnezeu şi spre lucrurile pe care Dumnezeu le-a făgăduit în Cuvântul Său, când toţi am primit siguranţa că toate făgăduinţele, în Dumnezeu, sunt «Da» şi «Amin» şi că noi toţi, prin harul lui Dumnezeu, am putut deveni copii ai lui Dumnezeu; aşa cum este scris, noi care am primit Cuvântul făgăduinţei vom şi trăi împlinirea acestor făgăduinţe. Aşa cum am subliniat, toţi aceia care în timpul în care au trăit, au găsit har înaintea lui Dumnezeu... Chiar şi în trezirile trecute, în fiecare trezire Dumnezeu a dăruit un har nou şi oamenii nu s-au oprit, ci au înaintat duhovnicește. Tot aşa s-a întâmplat cu noi. Noi am auzit, am primit şi am crezut acest ultim mesaj.

Haideţi s-o accentuăm încă o dată. Ioan Botezătorul trebuia să pregătească calea pentru Domnul. Aşa cum este scris în Lc. 1:16-17: „...ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El”. Aceasta a şi făcut-o. Aceasta este porunca şi scopul lui Dumnezeu pentru acest timp. Mesajul Cuvântului lui Dumnezeu cu tot ce aparţinea de această vestire şi ce a fost scris în Cuvânt trebuia să se împlinească. Dar poate să se împlinească cu noi doar dacă noi o credem, o primim şi abia după aceea o putem şi trăi.

Noi o putem spune de fiecare dată: cu siguranţă oamenii care au ascultat atunci mesajul, au auzit şi glasul premergătorului: „eu vă botez cu apă, dar...”. Aici este şi esenţa. Fraţi şi surori, noi putem vesti Cuvântul despre salvare, dar doar Domnul poate să salveze. Noi putem vesti Cuvântul despre vindecare, că în rănile Lui noi am fost vindecaţi. Dar doar Domnul Dumnezeu poate dovedi Cuvântul Său în noi care credem acest Cuvânt din toată inima noastră. Tot astfel este situaţia şi cu mesajul. Aşa cum am spus deja, cine a crezut vestirii noastre? Şi cui i-a fost descoperit braţul Domnului?

29

Cu inimi mulţumitoare vedem că Dumnezeu are poporul Său, ceata răscumpărată prin Sânge pe tot pământul, în toate popoarele, limbile şi în toate naţiunile. Aşa cum există denominaţii şi direcţii diferite, tot astfel în toată lumea există Mireasa Mielului, aceia care fac parte din acest grup care va avea parte de prima înviere, aceia care acum ascultă ultimul mesaj, îl cred şi permit să fie pregătiţi pentru revenirea Domnului nostru Isus Hristos.

Încă o dată. Dacă este cineva în mijlocul nostru care este de altă părere, Dumnezeu să v-o descopere, El să vă descopere că acum noi trăim într-o perioadă cu totul deosebită, în care niciunul nu poate crede ce vrea şi cum vrea, ci noi toţi trebuie să fim una în credinţă şi împreună să trăim desăvârşirea lucrării lui Dumnezeu şi a tuturor lucrurilor pe care El le-a făgăduit. Domnul are o Biserică pe care a spălat-o în Sângele Mielului, pe deplin mântuită, deplin eliberată.

Toţi aceia care încă n-au fost botezaţi biblic, astăzi au această posibilitate. Este important şi ceea ce este scris în Mar. 16:16: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit”. Aşa a spus-o Domnul nostru şi aşa o putem da mai departe într-un mod serios. Cine crede trebuie să fie şi ascultător şi să facă ceea ce este scris în Scriptură. Noi credem aşa cum este scris în Scriptură: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Ef. 4:5). Acest singur Domn a murit pentru noi, şi acest singur botez are loc în Singurul Nume în care S-a descoperit ca Tată în Fiul, şi prin Duhul Sfânt în Biserica Lui. De aceea şi este scris: „Botezaţi-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. „Tată” este un titlu; „Fiu” este un titlu, dar care este Numele? Domnul nostru a spus: „Am făcut cunoscut (am descoperit) Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume” (Ioan 17:6). Un Nume care este mai presus de orice Nume. Îi mulţumim Domnului fiindcă şi în această legătură am primit o înţelegere corectă. Nu este de folos niciunui om să spună: „Domnul Isus a zis..., Domnul Isus a zis...”. Noi am înţeles corect ce a spus Domnul nostru Isus în Mat. 28:19. De asemenea, Petru şi Pavel şi toţi ceilalţi apostoli au înţeles botezul corect şi anume că botezul trebuie să aibă loc în Numele Domnului Isus Hristos. Din momentul naşterii Bisericii din ziua Cincizecimii, pretutindeni botezul a avut loc în

30

acelaşi Nume al Domnului nostru Isus Hristos. De aceea şi noi în acest loc botezăm într-un mod biblic, doar în Numele Domnului Isus Hristos. Dacă sunt unii în mijlocul nostru care doresc să fie botezaţi au această posibilitate astăzi după adunare. Domnul Dumnezeu să ne binecuvânteze prin harul Său mare, să dăruiască fiecăruia înţelegerea corectă şi să fie cu noi. Amin. Haideţi să ne ridicăm.

Fraţi şi surori, astăzi este vorba ca toţi aceia care încă au păreri deosebite, diferite, să le aducă la crucea Domnului, să le aducă la Cel răstignit. Noi toţi să renunţăm la toate răstălmăcirile, să le uităm şi să-I cerem iertare lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, abia atunci când noi, prin Duhul şi sub Sânge, vom deveni o inimă şi-un suflet, o unitate în Cuvântul lui Dumnezeu, abia atunci Duhul lui Dumnezeu poate să lucreze într-un mod puternic în mijlocul nostru. Şi aşa cum am citit în Cuvântul de introducere, harul lui Dumnezeu încă nu s-a terminat, Dumnezeu are plinătatea. Noi am primit plinătatea în El. Dar vă rog frumos nu fiţi încăpăţânaţi, nu plecaţi încăpăţânaţi din locul aceasta! Ci plecaţi-vă, smeriţi-vă sub mâna puternică a lui Dumnezeu. În cadrul mesajului lui Dumnezeu nu există diferite direcţii. În Mesaj şi în Cuvântul lui Dumnezeu există doar o singură direcţie. Dar în afara Cuvântului lui Dumnezeu, în afara mesajului divin există multe direcţii. Vă rog frumos să părăsiţi aceste direcţii omeneşti şi să vă întoarceţi la Dumnezeu, să respectaţi Cuvântul lui Dumnezeu! Acest Cuvânt să-l găsiţi în mesaj şi mesajul să-l găsiţi în Cuvânt. Să fiţi una între voi, dar în cadrul Cuvântului lui Dumnezeu. Abia după aceea va veni peste noi toţi binecuvântarea lui Dumnezeu.

Acum doresc să vă întreb. Vă rog frumos să ne plecăm capetele, dar inimile să ne fie larg deschise. Cine mai are o părere proprie vă rog veniţi astăzi la Domnul. Deja atunci Pavel a scris: „Dacă cineva este de o altă părere atunci Dumnezeu să i-o descopere”. Pe Dumnezeu Îl putem găsi doar în Cuvântul Său şi în nicio părere proprie. În toate răstălmăcirile este doar Duşmanul. Această adunare să aibă un scop: astfel ca toţi să respecte Cuvântul lui Dumnezeu, fie de către cei ce sunt aici prezenţi sau aceia din cele peste 170 de ţări care sunt în legătură directă prin internet.

31

O, Dumnezeule ceresc, fie-Ţi milă de toţi, descoperă-Ţi prezenţa Ta, lucrează într-un mod minunat astfel ca noi toţi să părăsim părerile noastre, să le îngropăm! Noi să murim împreună cu Tine şi să înviem împreună cu Tine la o viaţă nouă, astfel ca gândul lui Hristos să fie în noi toţi. Iubite Domn, eu pretind ca prin acest ultim mesaj Mireasa Mielului să fie chemată afară, să fie curăţată, sfinţită şi pregătită pentru revenirea Mirelui.

Iubite Domn, fecioarele înţelepte cred doar Cuvântul lui Dumnezeu în original şi nu au răstălmăciri şi păreri proprii. Ci ele se supun doar Ţie. Şi în toate oraşele, în toate popoarele, rânduiala dumnezeiască să existe în mijlocul adevăraţilor credincioşi, a acelora care susţin că cred mesajul divin adevărat.

Iubite Domn, pentru Tine va fi gătit un popor bine pregătit, fără pete şi fără zbârcituri. Fraţi şi surori, sunteţi voi de acord cu această vestire? Amin. Cuvântul lui Dumnezeu împlineşte scopul pentru care a fost trimis în toţi aceia care îl cred şi îl primesc. Amin.

Eu îmi permit să spun: să nu existe nimeni astăzi, aici sau într-un alt loc în toată lumea, care să-şi spună: „eu îmi păstrez părerea mea”. Astăzi să fie acea zi pe care Domnul a făcut-o pentru noi, în mod deosebit pentru toţi fraţii slujitori, şi toţi să vestească şi să împartă doar hrana biblică duhovnicească şi masa Domnului să rămână curată şi sfântă. Doar Cuvântul lui Dumnezeu să fie vestit. Căci cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în vecii vecilor.

Câţi s-au decis ca să trăiască doar pentru Domnul? O, Doamne Dumnezeule atotputernic, toată Biserica, toată Mireasa Mielului să-Ţi fie dedicată Ţie. Îţi mulţumim că am putut să fim sub Sângele Tău, că am primit iertarea desăvârşită, har şi mântuire. Îţi mulţumim că noi putem fi găsiţi în Cuvântul Tău şi să fim sfinţiţi prin voia Ta. Căci fără sfinţire nimeni nu-L va vedea pe Domnul. Îţi mulţumim că Tu dăruieşti pecetluirea cu Duhul Sfânt celor ce sunt ai Tăi. Ţie, Dumnezeului atotputernic Îţi aducem cinstea, lauda şi rugăciunile noastre pentru biruinţa de pe Golgota, pentru biruinţa pe care Tu ne-ai dăruit-o nouă. A Ta este puterea, lauda şi slava în vecii vecilor. Aleluia! Amin.

32