Predica de la Krefeld Sâmbătă, 2 ianuarie 2016, ora 1930

Fr. Frank

Cuvântul de introducere din Luca 1:67-79: „Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis: «Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. Şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa robului Său David, – cum vestise prin gura sfinţilor Săi proroci care au fost din vechime – mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc!

Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri şi Îşi aduce aminte de legământul Lui cel sfânt, potrivit jurământului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, că, după ce ne va izbăvi din mâna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să-I slujim fără frică, trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.

Şi tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui preaînalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui şi să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii care stă în iertarea păcatelor lui; datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat Soarele care răsare din înălţime, ca să lumineze pe cei ce zac în întunericul şi în umbra morţii şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!»”.

Ioan 7:38: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura”.

Isaia 44:26: „Dar întăresc cuvântul robului Meu şi împlinesc ce prorocesc trimişii Mei”; 1 Ioan 5:18-20: „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în

1

Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”.

Astăzi este o zi deosebită, este începutul anului. Suntem într-o mare aşteptare ca Domnul să facă lucruri mari. Am spus deseori: lucrurile cele mai bune vor veni. Încheierea va fi încoronată cu biruinţa absolută şi deplină a Dumnezeului nostru în Biserica în care totul a fost adus înapoi în starea originală. Dumnezeu este credincios. Aşa cum am citit, ceea ce a spus El dinainte prin robii Săi prorocii, aşa s-a întâmplat de la început şi aşa se va întâmpla până la sfârşit.

Pentru mine este ceva deosebit când mă gândesc că 845 de locuri din Vechiul Testament sunt amintite în Noul Testament; tot ceea ce a planificat şi a făgăduit Dumnezeu se întâmplă aşa cum a spus El.

Nu ne vom opri la aceasta, dar permiteţi-mi totuşi să transmit mai departe saluturile; o vom face pe scurt. Un frate ne transmite saluturi şi ne scrie câteva rânduri despre ce a spus fratele Branham în biserica lui locală la trecerea dintre ani, 1962 spre 1963: „Noi ne iertăm unii altora totul, tot ce s-a întâmplat în trecut, ne pare rău de toate greşelile pe care le-am făcut anul trecut. Şi ne uităm înainte datorită înaltei chemări care ne-a fost dată. Fie ca Dumnezeu să ne ierte toate greşelile pe care le-am făcut anul trecut. Da, prin credinţă, El ni le-a şi iertat. Şi noi ne iertăm unii pe alţii aşa cum El ne-a iertat. Fie ca Domnul Isus să intre în dreptul Său şi să-Şi desăvârşească planul Său”. Şi încă ultima propoziţie: „«Fie ca focul Duhului Sfânt să coboare peste noi toţi. Fie ca puterea învierii Sale să fie descoperită». Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi, astăzi şi în vecii vecilor. Domnul să fie cu voi toţi!”. Voi toţi ştiţi că Dumnezeu l-a binecuvântat şi folosit în mod deosebit pe fratele Branham.

Astăzi mai salutăm doi, trei fraţi pe scurt. Imediat intrăm în Cuvânt; nu vă îngrijoraţi. De la început pentru noi Cuvântul are primul loc. Totuşi astăzi este o zi deosebită şi noi ne bucurăm că toţi din întreaga Europă şi de pe întregul pământ sunt în legătură directă cu vestirea şi o ascultă. În mod deosebit ne bucurăm de ceea ce a făcut Dumnezeu anul trecut. De aceasta aparţine Pakistanul şi tot ceea ce se întâmplă în întreaga regiune. Fratele Nobel Gill şi fratele Michael sunt aici. Frate Michael te rog vino şi spune două, trei propoziţii. Dumnezeu să te binecuvânteze şi să fie cu tine!

2

Da. Ce a spus Domnul? „Eu am venit să arunc un foc pe pământ. Şi ce vreau decât să fie aprins chiar acum!” (Luca 12:49). Fratele nostru a dat o mărturie minunată despre ceea ce face Dumnezeu prin aceste transmisii TV. Este puternic şi noi de fiecare dată o putem trăi din nou: Cuvântul Domnului îşi atinge scopul pentru care a fost trimis.

Noi nu credem ceva oarecare, ci noi credem ceea ce a prezis Dumnezeu prin robii şi prorocii Lui. Şi aceasta a spus-o El dinainte: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşătoare” (Mal. 4:5). Binecuvântat este poporul lui Dumnezeu care prin har găseşte şi primeşte orientarea directă din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu numai că vede evenimentele mondiale care se întâmplă, dar le şi poate rândui biblic, la fel şi ceea ce face Dumnezeu acum pe întregul pământ în mijlocul poporului Său.

Văzut fireşte, nimic nu mai este aşa cum a fost. Totul s-a schimbat. Clima s-a schimbat şi chiar încălzirea globală avansează. Oamenii de pe întregul pământ pot spune că totul s-a schimbat, totul este altfel. Dar Domnul nostru rămâne acelaşi în vecii vecilor şi ceea ce a spus El în Cuvântul Său are loc la împlinirea vremii hotărâtă de El. Noi nu ne uităm doar la anul trecut, ci ne uităm la cei cincizeci de ani care au trecut de la plecarea fratelui Branham.

Voi citi cele trei versete biblice care tratează anul de îndurare, anul de veselie. Cu adevărat Dumnezeu S-a îngrijit de tot. Noi suntem mulţumitori că astăzi putem fi în acest loc sub răsunetul scumpului şi sfântului Cuvânt şi putem răscumpăra timpul pe care Domnul ni l-a dăruit. Chiar şi anul trecut, în noiembrie, am decolat şi am aterizat cu avionul de patrusprezece ori ca să port Cuvântul Domnului în multe țări, pe întregul pământ. Cu adevărat Domnul Se îngrijeşte şi pentru legături. El deschide inimi şi uşi. Şi pentru aceasta Îi suntem foarte, foarte mulţumitori.

Să intrăm în temă. Un singur verset îmi este în mod deosebit pe inimă şi imediat ne vom întoarce la el. Dar mai întâi permiteţi-mi să citesc din Lev. 25 unde Domnul nostru dă îndrumarea ca după 49 de ani să fie proclamat anul de îndurare, anul de veselie pentru ca toţi să se întoarcă la proprietatea lor.

3

Citim din Lev. 25 de la vers. 8-11: „Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani, şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani. În a zecea zi a lunii a şaptea, să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua Ispăşirii, să sunați cu trâmbiţa în toată ţara voastră. Şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie; fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă în familia lui. Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie”. Apoi vers. 13: „În anul acesta de veselie, fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui”.

Citim din Luca 4 ceea ce a citit Domnul nostru atunci. Aici Domnul nostru a vestit slobozenia pe care El ne-a adus-o. Citim din Luca 4:17-19: „şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului»”. Minunat! ,,Să vestesc un de îndurare al Domnului”. În Isaia 61:1-2a avem scris Cuvântul pe care l-am citit mai înainte şi pe care Domnul nostru l-a citit atunci: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului”. Apoi Is. 61:2b: „şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”. Ambele, anul de îndurare al Domnului şi ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru sunt scrise într-un singur verset. Ferice de omul care recunoaşte ziua harului şi primeşte mântuirea care este hotărâtă pentru noi în Isus Hristos.

Versetul principal care îmi este pe inimă şi pe care îl vom aminti şi accentua astăzi este scris în 1 Ioan 5:9,10: „Dacă primim mărturisirea oamenilor, mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare, şi mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea, pe care a făcut-o El despre Fiul Său”. Acum urmează versetul pe care vrem să-l accentuăm astăzi, vers. 10: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos...”. Daţi-vă seama o clipă: „Cine nu-L crede pe Dumnezeu Îl face pe loc

4

mincinos”! „...cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său”.

Dragi fraţi şi surori, în acest verset este o expresie atât de puternică: „cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos”. Cine suntem noi, noi care suntem născuţi ca mincinoşi în această lume, cine suntem noi ca să nu credem Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, aşa cum ne este mărturisit în Scriptură? Cu adevărat totul începe cu Domnul şi Răscumpărătorul nostru. Noi deja am citit o parte din Luca 1.

Fraţi şi surori, permiteţi-mi ca astăzi s-o spun foarte clar şi răspicat. Singurul şi atotputernicul Dumnezeu S-a descoperit în Isus Hristos. Noi toți ştim că nu există o trinitate şi nici doi dumnezei; există un Singur Dumnezeu care este din veşnicie în veşnicie; El a fost, este şi va fi Dumnezeu. Acest Unic, Singur Dumnezeu S-a descoperit în Isus Hristos pentru că ne avea în vedere pe noi. Astăzi doresc să vă arăt ce s-a întâmplat în Grădina Eden şi ce ne este spus în Matei 1 şi în Luca 1 cu privire la lucrurile care s-au întâmplat pentru noi.

La început, la creaţia naturală, Dumnezeu la pus om, pe Adam şi Eva, în trupul pământesc; ei încă nu cunoscuseră împreunarea. Dar ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? Satan, Duşmanul, Şarpele cel vechi a venit la Eva. El a venit la Eva umblând vertical, biped; atunci el nu se târa pe pântece, ci a mers la Eva umblând pe două picioare. Abia după ce a fost blestemat, Duşmanul, Şarpele cel vechi, s-a târât pe pântece în ţărâna pământului. Înainte ca Adam să fi intrat la Eva, Duşmanul, Şarpele cel vechi, a venit la Eva, a amăgit-o cu şiretlicul lui, s-a împreunat cu ea şi astfel Satan şi-a semănat sămânţa lui străină în omenire. Imediat după aceea Dumnezeu a pus vrăjmăşie între sămânţa semănată de Satan şi Sămânţa divină care avea să vină.

Să mergem imediat la Matei 1 şi la Luca 1. Maria era logodită cu Iosif, dar el nu o luase acasă şi nu locuiau împreună. Şi iată, îngerul Gavril a venit la Maria şi i-a adus vestea hotărâtă de Dumnezeu pe care El Însuşi avea să o împlinească. Citim în Matei 1 începând de la vers. 18: „Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună...”. Voi toţi cunoaşteţi sfânta Scriptură. Maria a crezut făgăduinţa pe care a dat-o Dumnezeu prin prorocul Isaia: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată”

5

(Is. 7:14). Maria L-a crezut pe Dumnezeu, a crezut ceea ce a spus Domnul Dumnezeu şi n-a pus făgăduinţa sub semnul întrebării; Maria n-a spus că Dumnezeu este mincinos, ci a crezut făgăduinţa; în opoziţie cu Eva, care n-a crezut şi n-a păstrat ceea ce-i spusese Dumnezeu lui Adam. Ea a acceptat argumentele șarpelui şi în final a fost amăgită. Eva în comparaţie cu Maria – se poate cerceta; Acolo (primul început), căderea în păcat; şi aici (un nou început) scoaterea din căderea în păcat, prin harul Dumnezeului nostru. „Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu”. Aici avem repararea pagubei cauzate de căderea în păcat.

În Fiul lui Dumnezeu, noi toţi am devenit fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Prin hotărârea Lui mai dinainte, prin har, noi putem fi aşa cum a scris apostolul Ioan: „Acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat (descoperit) încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta (descoperi) El, vom fi ca El, asemenea Lui” (1Ioan 3:2). Acesta este planul de răscumpărare al Dumnezeului nostru. O dată vedem căderea, despărţirea, moartea; nimic în viaţă nu este atât de sigur ca moartea. Pentru că ţepuşul morţii a străpuns întreaga omenire, Răscumpărătorul nostru a trebuit să vină într-un trup de carne şi sânge ca să înceapă o nouă zidire, un nou început. Şi s-o spunem de mai multe ori: prin har, noi am fost incluşi şi introduşi în acest plan de răscumpărare. „Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” (1Cor. 15:22).

În legătură cu mărturia despre care am citit din 1 Ioan 5:9-10: cine nu crede mărturia pe care a dat-o Dumnezeu, acela Îl face mincinos pe Dumnezeu. Şi ştiţi voi unde este scrisă mărturia? În Matei 3:16-17: „De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El”. Ioan a fost martor, a văzut-o şi a trăit-o. Vers. 17: „Şi din ceruri a răsunat un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea»”. Este puternic! Aici a răsunat un glas, Însuşi Dumnezeu a dat mărturie. Vedem descoperirea lui Dumnezeu în Duh, ca Tatăl, şi descoperirea lui Dumnezeu în trup de carne, în Fiul. Dumnezeu poate fi în cer şi pe pământ în acelaşi timp. El poate fi Tatăl și poate fi în Fiul. Și Fiul lui Dumnezeu a putut spune: „Cine M-a văzut pe Mine, a

6

văzut pe Tatăl. Eu şi Tatăl una suntem”. Aici este vorba despre această mărturie: «Acesta este Fiul Meu preaiubit». ,,Aici Eu am făcut începutul, aici am făcut începutul noii zidiri, prin zămislirea, prin naşterea din Duhul Sfânt”. Vedem cum acolo avut loc o zămislire în trup şi prin aceasta s-a petrecut despărţirea de Dumnezeu, căderea în păcat şi întreaga creaţie a fost trasă în această cădere în păcat. Iar aici avem repararea daunei, Îl avem pe Domnul şi Răscumpărătorul nostru care a venit într-un trup de carne şi a putut spune: „aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit (toată dreptatea)” şi apoi S-a lăsat botezat.

Cine eşti tu care nu doreşti să te botezi dacă ai devenit credincios, dacă Însuşi Răscumpărătorul nostru a spus că trebuie să împlinim toată dreptatea? În Fiul lui Dumnezeu, înainte să fi avut loc căderea în păcat, înaintea întemeierii lumii, Dumnezeu hotărâse planul de răscumpărare. Dumnezeu nu este surprins niciodată. Tot ceea ce se întâmplă(,) este conform planului de mântuire al Dumnezeului nostru.

Dar lucrul important este mărturia de aici. Am vrut să trec pe lângă aceasta pentru că în toate traducerile, în toate limbile există un verset care nu este scris în Biblie. Toţi cei ce vorbesc franceza, spaniola, toţi care deschid biblia lor citesc în 1 Ioan 5:7: „(Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt şi aceşti trei una sunt.)”. Acest verset nu este scris în Biblia germană; nu este scris în prima traducere a Bibliei a lui Luther nici în cea a lui Zwingli, acest verset nu este scris în textul original. Acest verset a fost introdus în Biblie de către oameni trinitari. În traducerea lui Luther poţi vedea că în nota de subsol este scris că acest verset a fost introdus mai târziu. În bibliile germane noi nici nu avem scris deloc 1 Ioan 5:7: „(Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei sunt una)”. Pentru noi, care luăm în serios Cuvântul lui Dumnezeu, este o mare durere că oamenii au îndrăznit să scrie în Biblie ceva ce nu este scris în textul original. Toţi pot citi şi găsi confirmat aceasta. Dar ei vor ca prin aceasta să dovedească învăţătura lor trinitară şi au introdus acest verset în Biblie. Ce-mi ajută mie o notă de subsol care este scrisă în biblia lutherană, la care nimeni nu este atent? De fapt, toţi citesc versetul care nici măcar nu este scris în textul original al Bibliei.

7

Dragi fraţi şi surori, pentru mine este atât de important să ştiu că Dumnezeu veghează numai asupra Cuvântului Său. Daţi-vă seama că ar fi aşa: „trei sunt în cer”, atunci trei ar fi în cer. Nu, în cer nu sunt trei! În cer este Unul Singur! Când Domnul nostru a isprăvit răscumpărarea, El nu S-a descoperit ca o a doua persoană în dumnezeire, ci ca Fiu al omului S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. Dar acum nu vrem să intrăm mai adânc în învăţătură cu aceste lucruri. Dar voi ştiţi că îmi este dat de la Dumnezeu să mă întorc mereu la început, înapoi la original, să mă întorc la Cuvântul lui Dumnezeu, să accentuez şi să amintesc ceea ce a fost scris şi spus în original.

Acum ne întoarcem la 1 Ioan 5:10: „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el; cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea, pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său”. Vers. 11-12: „Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa”. Aşa sună mărturia.

Ce-i ajută pe oameni dacă vorbesc de Dumnezeu şi au programe religioase, dar nu cred mărturia şi merg mai departe în programele lor proprii? Astfel ei nici n-au parte de planul de mântuire al lui Dumnezeu. Fratele Schmidt a citit textul care aparţine de acest context astfel că putem aduce această mărturie a lui Dumnezeu pe deplin. Nu avem doar vers. 11 şi 12, ci avem și vers. 19 şi 20. Cine doreşte să aibă claritate cine este Fiul lui Dumnezeu despre care s-a dat mărturia, acela trebuie să citească doar 1 Ioan 5:19-20: „Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit şi ne-a dat pricepere să cunoaştem pe Cel ce este adevărat. Şi noi suntem în Cel ce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică”. Aceasta este mărturia lui Dumnezeu.

Iubiţi fraţi şi surori, noi credem din toată inima întreaga mărturie aşa cum ne-a fost lăsată aici. Din pricina noastră Singurul Dumnezeu S-a descoperit ca Tată în cer, în Fiul Său născut, pe pământ şi prin Duhul Sfânt în Biserica Sa. Noi avem parte în mod direct de ceea ce face Dumnezeu acum. Accentul cade pe: cine nu-L crede, cine nu crede Cuvântul, cine nu crede mărturia care a fost dată despre

8

Domnul nostru, acela Îl face mincinos pe Dumnezeu. Putem spune că toată lumea zace în cel rău; cu adevărat zace în cel rău. Dumnezeu ne-a dăruit har să credem descoperirea lui Isus Hristos.

Mai târziu Petru a putut da această mărturie, aşa cum s-a întâmplat în Matei 17, când Domnul nostru era pe Muntele schimbării la Faţă şi din nor a răsunat un glas. Mat.17:5: „Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea Mea...»”. Ştiţi ce a scris Petru mai târziu? Este scris în 2 Petru 1:16-17: „În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine cu ochii noştri mărirea Lui. Căci El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste şi slavă, atunci când, din slava minunată, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea»”. Şi acum vine: „Şi noi înşine am auzit acest glas răsunând din cer: «Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea»” (vers. 8). Noi înşine am auzit această chemare, acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt. Apoi Petru vine la cuvântul profetic şi scrie: „Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre” (vers. 19). Apoi vers. 20: „Fiindcă...”. Nu că „aveţi dreptul sau puteţi”, ci „Fiindcă mai întâi de toate, trebuie să ştiţi că nici o prorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”.

Şi astăzi oamenii, mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, vorbesc despre ceea ce a făgăduit Dumnezeu, despre ceea ce a făcut El prin har. În această legătură mergem la Ioan 1. Şi îi rog pe toţi fraţii unitarieni să nu se poticnească de iubitul nostru Domn care a trebuit să fie descoperit ca Fiu. Aceasta a fost singura posibilitate ca noi să fim reaşezaţi în poziţia originală ca fii și fiice ale lui Dumnezeu.

În Ioan 1:16 este deja scris: „Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har”. Acum urmează vers. 17: „Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”. Puternic!

9

Ce este harul? Cum a început timpul harului? Cum ne-a dăruit Dumnezeu har şi îndurare? Prin Isus Hristos, Domnul nostru. Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine. Prin Lege noi am primit doar sentinţe, am fost judecaţi. Dar în Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru, noi am primit eliberarea, am fost iertați. Legea a venit prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos, Domnul nostru. S-o mai spunem încă o dată: noi acceptăm şi primim mărturia lui Dumnezeu din toată inima. Dumnezeu ne-a dăruit viaţa veşnică, iar viaţa veşnică este în Fiul lui Dumnezeu. Cine nu L-a acceptat şi nu L-a primit pe Fiul lui Dumnezeu acela n-are viaţa veşnică. Trebuie s-o spunem pe întregul pământ: nu o credinţă creştină oarecare, ci credinţa în Isus Hristos, Domnul şi Răscumpărătorul nostru prin care a fost reparată întreaga pagubă.

Revenim la Adam şi Eva care erau în trupul de carne creat şi umblau în Grădina Eden. Înainte ca Adam să intre la Eva, Duşmanul, Șarpele cel vechi, Satan, a venit la ea, a amăgit-o, s-a împreunat cu ea, iar consecinţa a fost o sămânţă străină. Aici este Maria, care încă nu locuia împreună cu Iosif, ea a fost umbrită de Duhul Sfânt şi astfel Fiul lui Dumnezeu a fost născut în această lume într-un trup de carne. Pentru că păcatul a avut loc într-un trup de carne, Răscumpărătorul nostru a trebuit să vină într-un trup de carne, dar zămislit de Duhul. Pentru că ceea ce este zămislit din carne este carne, şi carnea şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Numai ceea ce este zămislit şi născut din Duhul este Duh. Suntem mulţumitori că noi n-avem o „poveste de crăciun” pe care o auzim o dată pe an, ci ştim că Dumnezeu a înlăturat paguba, că El ne-a dăruit har, har şi încă o dată har. Prin Moise a venit Legea, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos, Domnul nostru. Apoi, din plinătatea Lui noi am primit har după har. În viaţa noastră totul este har: salvarea sufletului nostru, descoperirea Cuvântului, descoperirea lui Isus Hristos. Totul este har. În acest loc am spus-o nu demult, că Pavel îşi începe toate scrisorile lui cu „Har” şi de asemenea îşi încheie toate scrisorile cu „Har”. În toate scrisorile lui, îndeosebi ultimele două versete ale fiecărei scrisori se încheie cu „Har”. Tot cu „Har” se încheie şi Apoc. 22. Dragi fraţi şi surori, noi trebuie să fim conştienţi de însemnătatea şi efectului harului care ne-a fost acordat. Aici în Apoc 22:20-21: „Cel ce adevereşte

10

aceste lucruri zice: «Da, Eu vin curând.» Amin! Vino, Doamne Isuse! Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi!”. Aceasta este încheierea Noului Testament, în Apocalipsa. Totul este har. Acesta este timpul harului, aceasta este ziua îndurării pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, prin har. Şi noi, prin credinţă, am acceptat şi am primit acest Cuvânt pe care Dumnezeu l-a făgăduit pentru această perioadă de timp şi ştim ce înseamnă harul. Fiţi odată sinceri, mergeţi dintr-o ţară în alta, dintr-o biserică în alta şi vedeţi: cine a primit har? Cine a recunoscut timpul harului cu toate făgăduinţele pentru acest timp?

Trebuie s-o amintim şi s-o accentuăm: Acelaşi Dumnezeu care a dat făgăduinţa că la prima venire a lui Hristos va trimite un premergător Mal. 3:1a: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea”, Acelaşi Dumnezeu a spus: „Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie,”(Mal. 4:5-6b), la sfârșitul timpului de har, la sfârşitul zilei harului, înainte ca soarele să se întunece şi ca luna să se prefacă în sânge.

Eu vă întreb: cui i-a fost dăruit harul ca să primească, să i se descopere şi s-o vadă în împlinire? Toţi vorbesc şi cred ceea ce şi-au stabilit de multă vreme. Dar noi credem cum zice Scriptura, noi credem întreaga mărturie a lui Dumnezeu, credem fiecare verset din fiecare capitol, aşa cum l-a spus Dumnezeu. Dar cine nu-L crede pe Dumnezeu, Îl face mincinos. Astăzi mi-a fost pus direct pe inimă şi trebuie să accentuez aceasta: cine nu-L crede pe Dumnezeu, cine nu crede fiecare Cuvânt, cine nu crede ceea ce a spus Dumnezeu, acela Îl face mincinos pe Dumnezeu. Ce vrei să faci tu înaintea lui Dumnezeu, cum vrei tu să fii confirmat înaintea lui Dumnezeu dacă nu-L crezi, dacă nu crezi ceea ce a spus El în Cuvântul Său? Ce vrei să faci tu în cer dacă tu nu poţi crede ceea ce a spus Însuşi Dumnezeu din cer în Cuvântul Său? Şi prin aceasta Îl faci mincinos. Ce vrei tu să faci în cer? Nici nu vei fi sus! Aşa nu merge. Ce a spus Domnul nostru? „Cine crede în Mine aşa cum zice Scriptura”. Cu adevărat, noi putem accepta, primi şi crede din toată inima fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu.

Să fim sinceri, cine ştie ceva despre căderea în păcat? Cine ştie ce s-a întâmplat cu adevărat în Grădina Edenului? Cine o știe? Toţi care aud despre aceasta şi nu o cred îşi bat joc: „O, Branham a spus ceva!”. El n-a spus doar ceva, ci el a spus ceea ce i-a fost descoperit de

11

Dumnezeu. Aceasta este mărturia Dumnezeului nostru. Noi, pur şi simplu, o primim şi ştim că ne-a fost descoperit prin Duhul Sfânt.

Când ne uităm la aceşti cincizeci de ani în care am purtat mesajul divin pe întregul pământ, atunci noi suntem convinşi că ne găsim foarte aproape de sfârşit. Nu numai că Domnul nostru a spus în Mat. 24:14: „Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”, ci tot ceea ce a spus Dumnezeu s-a descoperit în timpul nostru.

Nu intrăm cu plăcere în aceste lucruri. Mai degrabă propovăduiesc hotărârile lui Dumnezeu. Dar uitaţi-vă în lume. De peste treizeci de ori fratele Branham a amintit Luca 17: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, în zilele Sodomei şi Gomorei la fel se întâmplă şi acum”. Dragi fraţi şi surori, în zilele lui Noe n-au intrat în corabie perechi de câte doi bărbaţi şi câte două femei. În arcă au intrat câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască din orice făptură. O puteţi citi. Chiar şi animalele cunoşteau ordinea divină şi s-au supus acesteia. Toţi oamenii pot face ceea ce vor ei. Dar citiţi odată ce s-a întâmplat atunci. Astăzi ei îşi bat joc de aceasta şi pentru ei ceea ce este corect este fals, iar ceea ce este fals pentru ei este corect. Nu! Toţi pot face ceea ce vor, dar în ziua de apoi vor fi traşi la răspundere. Noi nu judecăm pe nimeni. Dar pentru noi, copii ai lui Dumnezeu, este valabil ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său.

Vă rog s-o luaţi şi la inimă. Nu-mi face plăcere să vorbesc despre aceste lucruri, dar doresc să spun tuturor celor ce fac parte din Biserica Mireasă și să pun pe inima voastră lucrurile pe care voi trebuie să le citiţi neapărat: Levitic cap. 18, 19 şi 20! Aici sunt trei capitole în care Domnul a spus: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru”. Aici sunt trei capitole care trebuie să fie urmărite de fiecare credincios. Cine, la revenirea Domnului, va fi găsit în încălcarea acestor cuvinte scrise în aceste trei capitole acela cu siguranţă nu va avea parte de răpire! Dumnezeu doreşte o ordine divină în Biserica Lui, în căsnicie, în familie. Dumnezeu doreşte să aibă totul reaşezat în starea originală.

12

În încheiere s-o mai spunem încă o dată. A trecut multă vreme din anul 1933 de când Domnul i-a dat fratelui Branham în mod direct însărcinarea: „Aşa cum Ioan Botezătorul a premers prima venire a lui Hristos aşa tu vei fi trimis cu un mesaj care va premerge cea de a doua venire a lui Hristos”. Aceasta se şi întâmplă acum. Dumnezeu l-a luat pe solul şi prorocul Său, dar Cuvântul descoperit, adevărul preţios al Cuvântului ne-a rămas şi putem propovădui acest mesaj divin pe întregul pământ. Dumnezeu l-a folosit pe fratele Branham ca să pună în lumină ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în Geneza 3, în Grădina Edenului, ca să ne descopere de ce a fost necesară răscumpărarea noastră. Paguba a fost dată deoparte, iar noi, ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu suntem născuţi din nou la o nădejde vie, fapt confirmat prin puterea învierii lui Isus Hristos dintre morţi. Noi slăvim Sângele Mielului care a fost vărsat pentru noi.

Ne întoarcem la punctul pe care Însuşi Domnul l-a citit din Isaia 61, că El avea să vestească robilor slobozenia şi celor legaţi izbăvirea. Iubiţi fraţi şi surori, scumpi prieteni, dacă tu ești legat, ia mărturia lui Dumnezeu, primeşte-o astăzi, crede din toată inima ceea ce este scris: „Pe cine Fiul îl face slobod acela este cu adevărat slobod”. Crede-o, crede-o aşa cum zice Scriptura. Să nu vii cu niciun argument! Să nu-L faceţi pe Dumnezeu mincinos. Credeţi cum zice Scriptura: „Pe cine Fiul îl eliberează acela este liber cu adevărat”! Accept-o, primeşte-o şi mulţumeşte-I lui Dumnezeu pentru eliberare. Şi cum a spus fratele Branham aici: „Domnul a iertat totul”. Aşa ne învaţă Scriptura că totul ne-a fost iertat, prin har. Celor legaţi El le-a dăruit eliberarea, celor orbi le-a dăruit vederea. Cine ţi-a deschis ţie, cine mi-a deschis mie ochii spirituali? Fireşte văzut, ochii mei au slăbit, nu mai pot merge atât de bine, nu mai am o putere atât de bună; dar spiritual văzut, Dumnezeu ne-a deschis ochii. În prorocul Isaia este scris: „Ei au ochi şi nu văd, au urechi şi n-aud”, dar la fel este scris: „Ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!” (Mat. 13:16).

Dumnezeu are un popor pe pământ, are fii şi fiice. Permiteţi-mi să vă citesc Cuvântul din Galateni unde ni se spune că noi, în Fiul, am primit în mod direct înfierea. Nu că o vom primi cândva, ci am primit-o deja. Gal. 4:4-6: „Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să

13

răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: «Ava», adică: «Tată!»”. O răscumpărare deplină prin har.

S-o repetăm de fiecare dată: în ziua mântuirii Dumnezeu ne-a dăruit har. Şi cum a spus Moise: „Acum, dacă am căpătat trecere (har) înaintea Ta, arată-mi căile Tale” (Ex. 33:13). Apoi citim că Legea a venit prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos, Domnul nostru. Lăudat să fie Dumnezeul nostru! Lăudat să fie Domnul nostru care ne-a chemat afară și în ziua mântuirii ne-a ajutat. În timpul harului ne-a atras la El, ne-a dăruit har ca să vedem calea Lui cu Biserica și noi să păşim astăzi pe ea şi avem parte de ceea ce a făgăduit El pentru această perioadă de timp.

Eu nu ştiu dacă noi suntem conştienţi de responsabilitatea pe care o avem înaintea lui Dumnezeu, o responsabilitate cum n-a mai fost niciodată pe pământ: să redai întregul plan de mântuire al Dumnezeului nostru şi să propovăduieşti ultimul mesaj divin întregii omeniri şi să spui că Dumnezeu l-a folosit pe prorocul Său. Aşa este scris şi o puteţi citi: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7). Este valabil şi pentru timpul nostru. Aşa cum am auzit în cuvântul de introducere: în felul cum a propovăduit-o Dumnezeu mai dinainte prin robii Săi proroci, aşa s-a întâmplat la prima venire a lui Hristos și de fiecare dată s-a împlinit Scriptura. Exact aşa se împlineşte Scriptura astăzi în faţa ochilor noştri. Totul se întâmplă aşa cum a spus-o Dumnezeu mai dinainte în planul Său prin Cuvântul profetic.

Sunt trei părţi: prima, partea evanghelistică, să propovăduim harul, iertarea şi eliberarea; partea a doua este partea de învăţătură, ca să dăm Bisericii învăţătura biblică; dar partea a treia este partea profetică, cu atât mai mult cu cât avem Cuvântul prorociei făcut şi mai tare prin împlinire şi-I putem mulţumi lui Dumnezeu din toată inima. Avem toate cele trei părţi: partea evanghelistică, Evanghelia deplină, prin harul Dumnezeului nostru; avem partea de învăţătură, avem cu adevărat învăţătura aşa cum ne-a fost lăsată; şi, prin har, avem introducerea în partea profetică. Noi nu o citim doar, ci avem un acord interior şi ştim că ne regăsim în Scriptură. S-o spunem clar şi răspicat, nu numai că este scris: „că nici o prorocie din Scriptură nu admite o

14

tălmăcire proprie”. Până astăzi nouă nici nu ne-a venit gândul să aducem o tălmăcire proprie. De ce aş face-o? Nu, pur şi simplu noi suntem aici ca să credem aşa cum zice Scriptura.

Vă rog să nu uitaţi 1 Ioan 5:10! Cine nu poate crede ceea ce a spus Dumnezeu, Îl face mincinos. Şi ce faci apoi? Unde vrem să sfârşim noi? Dumnezeu este adevărat. Cuvântul Lui este adevărul şi Duhul Sfânt ne călăuzeşte prin har în tot adevărul şi putem accepta şi primi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu în acest timp.

Fie ca toţi tinerii, toţi aceia care sunt noi în mijlocul nostru, toţi aceia care sunt legați...Și din păcate este așa: unul este legat de fumat, altul de jocuri de noroc...Dacă mai sunteți legați de ceva, vă rog să acceptați și să primiți Cuvântul lui Dumnezeu, acceptați-l și primiți-l! Dacă este alcoolul, dacă sunt țigările, dacă sunt tot felul de hobby-uri; tot ceea ce nu face parte din cursul natural al vieții nu aparține de viața ta și a mea. Să nu fii legat de nimic, nicio robie! Nicio robie, nicio legătură nu face parte din viața unui credincios. Domnul nostru n-a propovăduit doar eliberarea celor legați, ci pe crucea Golgotei El ne-a dăruit răscumpărarea și eliberarea, prin har. Și noi putem s-o primim și să-I mulțumim pentru aceasta astfel ca și această zi să se fi meritat pe deplin. Să-I dăm dreptate lui Dumnezeu, să acceptăm, să primim, să credem fiecare Cuvânt și să-I mulțumim Domnului pentru el, căci în ziua îndurării, în timpul harului putem trăi totul și putem vedea ceea ce face Dumnezeu acum.

Mai am o rugăminte. După ce vom mulțumi împreună, doresc să cântăm împreună ultima cântare despre har, despre harul care ne-a fost dăruit. Eu laud măreţul har care pe mine păcătosul m-a găsit. Haideți să ne ridicăm cu toții și să ne rugăm împreună pentru toți aceia care vor să-și dedice viața Domnului. Poate că astăzi, înainte de rugăciune, vom cânta cântarea 35: „Eu laud măreţul har care pe mine păcătosul m-a găsit. Eu care am fost un dușman al crucii până când Dumnezeu m-a biruit”. Dacă tu ai primit har atunci cântă din toată inima.

Ne plecăm capetele, rămânem liniștiți în rugăciune. Dragi frați și surori, acceptați-o, primiți-o. Noi am primit har înaintea lui Dumnezeu. În ziua mântuirii noi am fost ajutați. Așa cum Însuși

15

Domnul a spus: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine ca să propovăduiesc slobozenia celor legați”. Evanghelia deplină este propovăduită pentru că pe crucea Golgotei ne-a fost dăruită mântuirea deplină. Noi nu propovăduim iertarea ca o teorie, ci o propovăduim ca o realitate divină. Exact așa cum este scris în Matei 26:28: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. Noi suntem însărcinați conform Luca 24:47, ca să propovăduim, în Numele Lui, această Evanghelie a harului și iertarea păcatelor tuturor neamurilor, pe întregul pământ. De aceea nu permiteți ca astăzi Cuvântul să treacă pe lângă voi. Acceptați-l, primiți-l! Toți aceia care n-au trăit răscumpărarea, iertarea, toți care n-au trăit o pocăință, astăzi la începutul acestui an, astăzi puteți dedica viața voastră Domnului; astăzi, chiar dacă păcatul vostru este roșu ca sângele, se poate face alb ca zăpada. Astăzi este timpul harului, astăzi este ziua mântuirii. Astăzi putem spune tuturor: paguba care a fost făcută în Grădina Edenului cu urmarea îngrozitoare, despărțirea de Dumnezeu și moartea, a fost reparată. Domnul și Răscumpărătorul nostru a plătit prețul. Noi nu doar că avem dreptul să propovăduim răscumpărarea, ci vă rog s-o primiți, credeți ceea ce a spus Dumnezeu în Cuvântul Său. Pe Dumnezeu să nu-L faceți mincinos în niciun punct! Credeți, credeți, fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu din toată inima! Credeți că Dumnezeu ne-a dăruit iertarea, răscumpărarea, împăcarea și eliberarea de toate poverile, de tot, ne-a eliberat de tot ceea ce Satan ne ţinea legaţi. Pe acela care Fiul l-a eliberat, acela este cu adevărat liber. Și în această seară eu simt prezența lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a vorbit prin simpla propovăduire a versetelor biblice. Aici nu există nicio singură persoană care nu se simte atinsă. Noi venim înaintea Domnului așa cum suntem și știm că la El găsim iertarea și noi ne-am iertat unii pe alții. Dacă s-a întâmplat ceva între noi, noi trebuie să ne iertăm unii pe alții așa cum Dumnezeu ne-a iertat în Isus Hristos. O mântuire deplină, o Evanghelie deplină prin har. Acum la sfârșitul zilei de har totul a fost restituit prin harul Dumnezeului nostru. Rămânem liniștiți în rugăciune. Acum ne aflăm în prezența lui Dumnezeu. Noi am luat decizia corectă ca să credem fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, să luăm pe Dumnezeu pe Cuvânt, să-L acceptăm și să știm că ceea ce a spus El este veșnic valabil. Cerul și

16

pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în vecii vecilor. Ați acceptat-o, ați primit-o?

Să ne rugăm pentru fratele nostru căruia i s-a făcut puțin rău; acum el se află la intrare. Tu mare Dumnezeu, Te rugăm acum dăruiește har, binecuvântează-l pe fratele nostru, ajută-l. Doamne, atinge-Te de el, ajută-l, stai alături de el, înviorează-l din nou, întărește-l și dăruiește-i har. Doamne, Îți încredințăm totul și Tu singur o vei face bine. Tu ești marele Medic și Îți mulțumim din inimă pentru aceasta. Aleluia! Aleluia! Aleluia!

În timp ce rămânem în rugăciune, permiteți-ne să nu încheiem această adunare fără ca toți să primească ocazia de a-și dedica viața Domnului. Așa cum am citit împreună, noi credem mărturia lui Dumnezeu, credem că Dumnezeu este adevărat și că toate făgăduințele Lui sunt «Da» și «Amin». Noi credem că Dumnezeu ne-a dăruit viața veșnică și că această viață veșnică este în Fiul lui Dumnezeu. Și noi credem că cine L-a primit și Îl are pe Fiul lui Dumnezeu acela a primit și are viața veșnică. Cine nu L-a primit acela n-are viața veșnică. Dragi frați și surori, iubiți prieteni, mai ales voi toți aceia care sunteți noi în mijlocul nostru, acceptați-o și primiți-o prin credință. În general facem chemarea în față. Dacă aveți greutăți cu aceasta, în timp ce ne plecăm capetele, ridicați mâna ca să știm pentru cine să ne rugăm. Peste tot sunt mâini ridicate. Aleluia! Aleluia! Aleluia! Astăzi noi toți putem vesti și trăi ceea ce a spus Isaia mai dinainte și ceea ce Domnul nostru a citit. Aceasta este ziua mântuirii, acesta este timpul plăcut.

Iubite Domn, eu Îți dedic această adunare. Tu mare Dumnezeu, Tu împlinești ceea ce promiți. Tu Însuţi ai spus: „Veniți la Mine voi toți cei trudiți și împovărați. Vreau să vă dau odihnă sufletelor voastre, vreau să vă înviorez, vreau să vă dau odihnă, liniște pentru sufletul vostru”.

Iubite Domn, Tu n-ai izgonit pe nimeni cu mâinile goale, Tu n-ai izgonit pe nimeni. Tu i-ai salvat, i-ai vindecat și i-ai eliberat pe toți aceia care au venit la Tine. Și astăzi noi venim la Tine acum ca să primim salvarea, vindecarea, eliberarea. Ție Îți mulțumim în credință deplină că Tu, prin har, ai înfăptuit-o. Împreună lăudăm puterea Sângelui Tău, lăudăm puterea Cuvântului Tău și a Duhului Tău și Îți

17

mulțumim că trăim acum, ținem pasul cu ceea ce faci Tu și suntem mulțumitori pentru aceasta. Binecuvântează-i pe toți aceia care au auzit această predică vestită în slăbiciune, dar Cuvântul Tău este tare și nu se întoarce gol, ci își va atinge scopul pentru care a fost trimis. Binecuvântează pe întregul pământ, în toate limbile și în toate neamurile, toate popoarele. Binecuvântează-i pe traducătorii noștri, binecuvântează tot ceea ce se face spre cinstea Numelui Tău. Ție să-Ți fie dedicată întreaga Biserică a Dumnezeului celui viu. Lăudat și cinstit să fie scumpul și minunatul Tău Nume Isus! Aleluia! Amin.

18

Predica de la KrefeldDuminică, 3 ianuarie 2016, ora 1030

Fr. Frank

Cuvântul de introducere din Isaia 12:2: „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic; căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit”. Isaia 40:29: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin”. Isaia 12:3-6: „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii şi veţi zice în ziua aceea: «Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui! Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul! Strigă de bucurie şi veselie...»”.

Laudă şi mulţumire Domnului! Mai degrabă aş fi cântat încă o dată cântarea: „Eu laud măreţul har care pe mine păcătosul m-a găsit”. Nu noi L-am căutat pe El, ci El ne-a căutat şi ne-a găsit. Nu noi L-am ales pe El, ci El ne-a ales înaintea întemeierii lumii. Harul este îndurarea Lui faţă de noi. Suntem foarte mulţumitori pentru că Dumnezeu ne-a primit, ne vorbeşte Faţă în faţă; iar ceea ce ne vorbeşte, El ne şi descoperă. Inimile noastre sunt deschise pentru Cuvântul Domnului.

Nu voi citi mail-urile recent primite, dar toţi fraţii de pe întregul pământ ştiu că eu am citit fiecare mail. Suntem foarte, foarte mulţumitori pentru fraţii noştri şi pentru toate telefoanele pe care le-am primit începând de dis dimineaţă. Este puternic să trăieşti ceea ce face Dumnezeu în prezent. Am primit două telefoane deosebite, unul era din Siberia. Şi atâta rusă mai cunosc şi eu, când el mi-a spus din inimă: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu!”. El a continuat şi inima şi gura lui nu încetau să mulţumească lui Dumnezeu pentru faptul că Cuvântul Domnului a ajuns până în Siberia. Minunat!

19

Încă o observaţie: toţi fraţii şi surorile noastre care nu cunosc limba noastră să vină totuşi şi să asculte Cuvântul Domnului. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi din toate ţările învecinate, de aproape şi de departe. Aşa a fost şi prima făgăduinţă pe care Dumnezeu a dat-o lui Avraam: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile pământului”. Ca un al doilea lucru: vreau să mulţumesc tuturor fraţilor noştri: Erwin Pacheco, Etienne Genton, Jean Lambert, Siegfried Fleck şi tuturor fraţilor noştri care s-au pus la dispoziţia lui Dumnezeu ca să dea mai departe ceea ce El ne-a încredinţat. Este minunat! Dumnezeu S-a îngrijit de tot. Noi putem recunoaşte că tot ceea ce se întâmplă la ora actuală arată spre apropiata revenire a Domnului nostru, şi totuşi avertizarea: Să rămânem treji în toate lucrurile, să ne facem datoria, să muncim. Cine vrea să construiască acela să construiască. Cine vrea să se căsătorească să se căsătorească. Cine vrea să rămână singur, să rămână singur. Fiecare să decidă pentru el însuşi şi să rămână treaz, să umble cu Domnul şi să poată spune din inimă: „Nu voia mea, ci voia Ta să se facă!”.

Ieri am auzit prin fratele Michael ceea ce face Dumnezeu în prezent în întreg Golful Persic, în Pakistan şi pretutindeni. Dumnezeu să te binecuvânteze bogat! Dumnezeu să-l binecuvânteze pe fratele Nobel Gill. Este frumos că Dumnezeu a găsit fraţi în toate limbile care poartă mai departe Cuvântul Său. Ieri, fratele nostru n-a spus că doar Îi stă Domnului la dispoziţie, ci el vrea să-l ajute şi pe fratele Frank ca să dea mai departe ceea ce i-a încredinţat Dumnezeu lui. Este frumos că sunt fraţi care sunt cu toată inima lor în lucrare. Ei nu fac doar ceva oarece, ci ei fac ceea ce le-a fost încredinţat prin însărcinarea lui Dumnezeu. Aceasta este şi în legătură cu ceea ce este scris în Matei 25, chemarea afară şi pregătirea Bisericii Mireasă şi este şi în legătură cu Matei 24, că hrana va fi distribuită. Şi aşa cum fratele Branham a accentuat-o de câteva ori, că el a trebuit să depozite hrana, Cuvântul făgăduit; şi apoi a primit de la Dumnezeu însărcinarea nu doar că va fi trimis înaintea celei de a doua veniri a lui Hristos, ci că mesajul va premerge cea de a doua venire a lui Hristos. Şi totul s-a întâmplat aşa cum a spus-o mai dinainte Dumnezeu în Cuvântul Său.

Nu putem intra în toate detaliile a ceea ce a făcut Dumnezeu anul trecut, dar permiteţi-mi să spun ceea ce fratele Taty şi eu am trăit.

20

Gândiţi-vă la aceasta, în toate cele cinci adunări din Republica Congo, unde câteodată erau prezenţi 12.000, 16.000, 18.000, 8.000, depinde în ce oraş ne aflam, eu am pus întrebarea: „Credeţi voi cu toţii mesajul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit?” Fie mâinile se ridicau, fie se auzea un „Amin” puternic. Am pus chiar şi întrebarea: „Sunteţi voi botezaţi biblic în Numele Domnului Isus Hristos?”. Şi dintr-o dată „Aminul” răsuna. Aminul nu se auzea doar pe pământ, ci cu siguranţă s-a auzit şi puţin mai sus. Şi după aceea primeşti mărturia că după cele cinci adunări s-au botezat 823 de persoane. Adunarea a ascultat predica şi restul s-au botezat după ce am plecat noi, astfel că peste 953 de persoane s-au botezat în scurt timp. Ce să spunem? Dumnezeu îi cheamă afară pe ai Săi şi aceştia leagă credinţa cu ascultarea. Acesta este lucrul important acum. Am putea spune multe lucruri care s-au întâmplat. Fie în Burma, Cambodgia, Vietnam sau oriunde ne-am uita, în Cuba sau în America de Sud, noi doar putem mulţumi lui Dumnezeu din toată inima pentru ceea ce a făcut El anul trecut. Pentru mine a fost cam greu, zilele au fost lungi, nopţile au fost scurte; multele aeroporturi, multele zboruri, a fost puţin cam mult pentru mine. Dar Îi mulţumim Domnului care de fiecare dată a dăruit din nou putere, ca astfel Cuvântul să poată fi purtat.

Doar pe scurt intrăm în ceea ce am auzit în Cuvântul de introducere din Isaia 12:5: „Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite”. Când Domnul nostru a murit pe crucea Golgotei şi a isprăvit lucrarea minunată de răscumpărare, El a strigat: „S-a isprăvit!” Dumnezeu a făcut lucruri minunate. Ceea ce a fost făgăduit în întregul Vechi Testament a devenit o realitate divină prin lucrarea de răscumpărare înfăptuită. De aceea Pavel a putut scrie: „Toate făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt «Da» şi se împlinesc”. Nu doar o promisiune că „se va întâmpla”, ci şi împlinirea că „s-a împlinit, s-a isprăvit”. Iar noi putem accepta şi primi că Dumnezeul nostru S-a uitat cu îndurare la noi şi că timpul harului a fost hotărât ca toţi aceia care au fost aleşi de Dumnezeu să vadă slava Lui în timpul lor; în epoca Bisericii din timpul lor să audă Cuvântul ceasului. În toate cele şapte scrisori adresate Bisericilor, din Apoc. 2 şi 3, este accentuat: „Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Este puternic să ştii că Dumnezeu are o Biserică Mireasă pe pământ. Imediat

21

intrăm în detalii. Dar mai citim de aici din acest Cuvânt scump: „Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel” (Is. 12:6).

Fratele Ngonga m-a rugat să citesc din Iosua 1:17 pe care îl citesc acum: „Te vom asculta în totul, cum am ascultat pe Moise. Numai Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine, cum a fost cu Moise!” . Aici este exprimat despre ce este vorba. Poporul Israel nu s-a uitat şi n-a ascultat de Iosua, ci a ascultat de ceea ce Dumnezeu îi spusese lui Moise, de ceea ce Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam şi ceea ce a făcut Dumnezeu atunci. Ce a făcut Iosua? El n-a adus un mesaj nou, n-a adus o nouă direcţie de credinţă, ci el a pus chivotul legământului pe umerii acelora care trebuiau să-l poarte, pentru că în chivotul legământului era Cuvântul descoperit pentru acel timp. Iosua 3:5-6: „Iosua a zis poporului: «Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru.» Şi Iosua a zis preoţilor: «Luaţi chivotul legământului şi treceţi înaintea poporului.» Ei au luat chivotul legământului şi au pornit înaintea poporului”.

Aşadar ceea ce a descoperit Dumnezeu se afla în chivotul legământului. Dumnezeu a încheiat un legământ şi cu noi. Răscumpărătorul nostru a intrat cu Însuşi Sângele Său în Locul preasfânt ceresc (Evrei 9) şi a pus Sângele pe capacul chivotului legământului, astfel ca nimeni să nu mai fie acuzat sau osândit. Sângele Mielului ne curăţă şi face totul nou.

Apoi avem minunatele cuvinte ale sfintei Scripturi. Două gânduri mă mişcă mult de când am auzit mărturia aici. În Ioan 20:29: „Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut”. Un Cuvânt foarte important. Citim tot versetul: „«Tomo», i-a zis Isus, «pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut»”. Puternic! Trebuie să existe aceia care au fost prezenţi când Dumnezeu a făcut ceva şi trebuiau să fie şi aceia care au acceptat şi au crezut mărturia martorilor oculari. Apostolul Ioan a scris în 1 Ioan 1:1: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii aceea vă vestim şi vouă”. Aceste două lucruri merg împreună. Să fii martor ocular şi audibil; cei care au trăit, cei care au văzut şi au auzit lucrurile pe care le-a făcut

22

Dumnezeu. Apoi sunt ceilalţi care n-au fost de faţă, dar cred mărturia acelora cărora Dumnezeu le-a încredinţat să dea mai departe ceea ce au văzut şi au auzit.

Dragi fraţi şi surori, şi în timpul nostru este la fel. Nu toţi au putut fi prezenţi în adunările fratelui Branham, nu toţi l-au putut vedea şi auzi. Dar există martori oculari care au fost prezenţi şi pot da mărturie despre ceea ce a făcut Dumnezeu în timpul nostru. Pe mine mă puteţi crede. Pentru mine are o aşa mare însemnătate că nu spun aceste lucruri din auzite. Pentru voi este suficient că voi credeţi un martor ocular, care a văzut, a auzit şi vă împărtăşeşte Cuvântul, pentru ca credinţa voastră să nu se odihnească pe ceea ce spune cineva, ci este ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ambele lucruri merg împreună. Dumnezeu a călăuzit așa în timpul nostru, aşa a fost hotărât înainte de întemeierea lumii.

Cât de des am spus-o aici, eu am fost născut în Estul Europei, la jumătatea distanței dintre Berlin şi Varşovia, în regiunea Danzigului, într-o gospodărie fără electricitate şi apă potabilă. Dacă vezi coliba în care a fost născut fratele Branham, totuşi la mine a fost puţin mai bine. Dar vreau să vă spun că la Dumnezeu totul este posibil, El poate uni Estul cu Vestul, El poate introduce totul şi călăuzi în aşa fel ca toţi să audă Cuvântul ceasului şi pot crede mărturia celor pe care Dumnezeu i-a însărcinat ca să fie martori oculari şi audibili.

Fiecare rob al lui Dumnezeu a ştiut exact pentru ce l-a însărcinat Dumnezeu. Fiecare bărbat al lui Dumnezeu, fără nicio excepţie, ştia exact ceea ce avea el de făcut. În Ioan 1 de la vers. 21 este spus că bărbatul lui Dumnezeu, bărbatul ceasului de atunci a fost întrebat cine este el. Voi cunoaşteţi Scriptura, dar doar ca o orientare v-o spun acum că bărbaţii lui Dumnezeu îşi cunosc şi-şi găsesc locul în Scriptură. Citim în Ioan 1:21: „Şi ei l-au întrebat: «Dar cine eşti? Eşti Ilie?» Şi el a zis: «Nu sunt!»”. Voi toţi ştiţi că în general s-a crezut că făgăduinţa referitoare la Ilie şi-a găsit împlinirea cu Ioan Botezătorul. Întrebaţi pe fiecare teolog din ţară şi pe fiecare predicator penticostal şi voi veţi primi de la fiecare acelaşi răspuns: „Făgăduinţa referitoare la Ilie s-a împlinit deja atunci cu Ioan Botezătorul”. De ce? Pentru că ei nu vor să creadă că Dumnezeu a trimis un proroc şi o slujbă profetică înaintea

23

revenirii lui Isus Hristos, la sfârşitul timpului de har, înaintea zilei Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşătoare. Dar aici în Ioan 1:21 avem răspunsul clar al lui Ioan şi mărturia lui: „«Nu sunt!»”. Apoi întrebarea: „«Eşti Prorocul?» Şi el a răspuns: «Nu!»”. Ei l-au întrebat: „Dar cine eşti?”. Apoi el le-a răspunsul, vers. 23 : „«Eu», a zis el, «sunt glasul celui ce strigă în pustiu: «Neteziţi calea Domnului!», cum a zis prorocul Isaia”. Foarte puternic cum Cuvintele lui Dumnezeu din Vechiul şi Noul Testament sunt într-o conformitate armonioasă. Dumnezeu ne-a dăruit har să putem aşeza corect profeţia biblică! Şi tot ceea ce face Dumnezeu este desăvârşit. Din toată inima putem să-I mulţumim şi să ne încredem în El.

Dragi fraţi şi surori, astăzi mi-a fost descoperit direct prin inspiraţie un verset din Scriptură în legătură cu ceea ce am cercetat ieri. Acum citim 2 Cor. 11:2. Ieri am vorbit de Matei 1, Luca 1, am vorbit despre Maria care a primit har înaintea lui Dumnezeu, care era fecioară, nu ştia de niciun bărbat; ea a spus următoarele cuvinte: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Lc. 1:38). Şi astfel Cuvântul a devenit trup şi a locuit în mijlocul nostru, iar noi am văzut slava Lui, slava singurului Fiu născut din Tatăl. Ieri am cercetat aceasta; să citim aceste două, trei versete încă o dată. Înainte să ne întoarcem la 2 Cor. 11, citim Luca 1:28: „Îngerul a intrat la ea, şi a zis: «Bucură-te, tu, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine!»”. Vers. 30: „Îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu»”. Noi toţi cunoaştem ceea ce s-a întâmplat atunci: Cuvântul a fost pus în Maria.

Deja în Ps. 22 este scris: „Tu m-ai pus în pântecele mamei mele”. Dacă noi cercetăm întreaga profeţie vechi testamentară vedem că așa este scris. Exact aşa este scris în Ps. 22:22: „Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării”. Exact aşa este scris în Ps. 22:1: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit?”. Psalmii trebuie să-i citeşti încet, în duh de rugăciune şi să vezi cum a fost încadrată profeţia biblică şi cum totul s-a împlinit apoi în Noul Testament.

Încă o dată accentul din Luca 1:35: „Îngerul i-a răspuns: «Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, şi puterea Celui preaînalt te va

24

umbri. De aceea Sfântul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu»”. Vers. 38. „Maria a zis: «Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!»”. Ce învăţăm noi din aceasta? Când Dumnezeu ne permite să auzim făgăduinţele Lui este necesar ca în acelaşi timp puterea Duhului Sfânt să coboare pentru ca Duhul lui Dumnezeu să ne introducă în Cuvânt şi Cuvântul să devină o realitate divină în noi.

Mergem la 2 Cor. 11 unde, ca o comparație, Pavel a scris că el vrea să înfăţişeze înaintea lui Hristos o fecioară curată. Noi am făcut comparaţia cu ceea ce s-a întâmplat în Grădina Edenului, unde Eva a fost aceea care n-a avut răbdare; ea a intrat în discuţii şi argumente, a permis ca în ea să se ridice îndoiala. Apoi fratele Branham a spus clar şi răspicat: „Aşa a început necredinţa în Grădina Edenului”. Necredinţa este păcatul străvechi, necredinţa faţă de ceea ce a spus Dumnezeu. Tot restul vine după aceea. Ieri noi am citit 1 Ioan 5:10: „Cine nu crede pe Dumnezeu Îl face mincinos”. Ce a fost cu Eva? În clipa când ea nu a crezut ceea ce a spus Dumnezeu, ea a dat ascultare argumentelor Șarpelui: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «....?» Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că veţi fi înţelepţi”... Totul era frumos argumentat şi prezentat”. Şi uite acolo s-a întâmplat!

Dragi fraţi şi surori, niciun moment să nu ascultaţi de Duşman care doreşte să vă infiltreze îndoiala şi necredinţa. Ci credeţi-L pe Dumnezeu şi faceţi-l mincinos pe Satan. Satan este tatăl minciunii. De aceea noi avem dreptul pe deplin să ne punem de partea lui Dumnezeu. Dacă înţelegem sau nu înţelegem, noi credem aşa cum spune şi ce spune Scriptura şi în acel moment când noi credem, prin har ne este descoperit.

Pavel scrie în 2 Cor. 11:2: „Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un Bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată”. Până în ziua de astăzi aceasta este însărcinarea divină.

Dragi fraţi şi surori, permiteţi-mi să v-o spun: fecioarele înţelepte vor asculta doar de Dumnezeu şi Cuvântul Său. Nu vor asculta niciun singur argument. Ele vor fi în legătură cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Său. Pe cât de sigur este că noi am auzit adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, pe atât de sigur Duhul Sfânt vine peste noi, ne

25

descoperă Cuvântul şi Cuvântul devine o realitate divină în noi toţi. Aşadar nu numai atunci, ci în mod deosebit în timpul nostru. Dacă atunci Pavel a avut această însărcinare divină să înfăţişeze înaintea lui Hristos o fecioară curată, o fecioară care a primit sămânţa lui Dumnezeu; o fecioară care a primit har înaintea lui Dumnezeu, care poate spune: „Iată roaba Domnului, facă-mi-se după cuvintele pe care mi le-ai spus” şi nu-şi deschide nicio clipă urechea şi inima faţă de argumentele prezentate de Duşman.

Eu sunt convins: Aşa cum Răscumpărătorul a fost Cuvântul curat care a fost descoperit în trup şi fiecare făgăduinţă care se referea la El şi-a găsit împlinirea, exact aşa este acum cu Mireasa Mielului, cu fecioarele înţelepte; ele cred Cuvântul. Cuvântul este sămânţa. Ei primesc Cuvântul ca sămânţă divină şi Duhul Sfânt vine peste noi şi face să răsară viaţa divină care este în Sămânţă. Apoi se împlineşte: „Acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte viaţa Lui în mine”. Acest Cuvânt este puternic! Niciun amestec. Pur şi simplu o sămânţă divină care este semănată. Aceasta o găsim confirmat în Matei 13. Domnul, ca Fiu al omului, a semănat sămânţa bună. Sămânţa bună este grâul care va fi adunat în hambarul ceresc. Dar ce este cu cealaltă sămânţă? Duşmanul a venit în mijlocul lor şi pe acelaşi câmp şi-a semănat răstălmăcirile şi minciunile lui.

Dragi fraţi şi surori, de ce punem noi un accent aşa mare în acest loc, o aşa mare greutate pe propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu? Nu că „prorocul a zis...”. Ceea ce prorocul a zis ne aduce înapoi în sfânta Scriptură şi suntem mulţumitori din inimă, iar eu sunt poate cel mai recunoscător. În toţi aceşti ani am aflat ceea ce a spus prorocul, ceea ce a învăţat, ceea ce i-a descoperit Dumnezeu; şi noi putem aşeza totul frumos şi armonios în Scriptură şi niciodată nu trecem peste mărturia Scripturii; niciodată o învăţătură nouă, niciodată o direcţie nouă de credinţă. Noi am înţeles de ce a spus fratele Branham deseori: „Mesajul ceasului este Cuvântul lui Dumnezeu. Înapoi la Cuvânt! Înapoi la început!” Câte direcţii există în mijlocul acelora care se referă la fratele Branham? Da, există un mare număr de direcţii. Dar aceia care se referă la Dumnezeu şi la Cuvântul Său au primit descoperirea lui Dumnezeu cu privire la scopul pentru care a fost trimisă slujba profetică. Există o singură direcţie divină şi aceasta este

26

conform Cuvântului lui Dumnezeu, iar noi ne lăsăm încadraţi biblic, prin har, şi ne găsim locul în Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi aceasta am dreptul s-o spun liniştit: niciodată n-are loc o discuţie. De ce? Pentru că nouă Cuvântul ne-a fost descoperit prin har. Vă rog, s-o comparăm cu ceea ce am cercetat ieri şi s-o luăm cu noi în anul acesta: „Vreau să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată” – despre aceasta este vorba astăzi, despre aceasta este vorba acum. Niciun amestec, nicio răstălmăcire! Ci numai Cuvântul original al lui Dumnezeu! Noi nu-i permitem Duşmanului ca el să-şi împrăştie îndoiala lui. Ci, cu adevărat, din inimă să putem crede ceea ce a spus Dumnezeu. Şi cum a fost amintit, dacă Duhul lui Dumnezeu vine asupra noastră, atunci Cuvântul propovăduit ne este descoperit şi devine o realitate divină în viaţa noastră.

Acelaşi Pavel a mai scris unele lucruri şi în 2 Cor. 5 de la vers. 14: „Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit”. Şi acesta este un Cuvânt puternic. Toţi fiii şi fiicele lui Dumnezeu au fost aleşi înaintea întemeierii lumii în Isus Hristos, Răscumpărătorul nostru. Domnul Dumnezeu S-a îngrijit pentru tot. Răscumpărătorul nostru nu trebuie să mai moară a doua oară; El a murit o singură dată şi a plătit preţul pentru toţi cei răscumpăraţi. În fiecare epocă a Bisericii toţi aceia care au fost confirmaţi înaintea lui Dumnezeu au primit, au crezut Cuvântul ceasului şi au lucrat conform acestuia.

Continuăm cu vers. 15: „Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei”. Puternic! Să nu mai trăieşti pentru tine, ci să trăieşti pentru El, pentru Răscumpărătorul nostru. Spuneţi-mi astăzi care este lucrul principal în viaţa noastră? Viaţa de credinţă este lucrul principal în existenţa noastră. Ce ar fi viaţa noastră fără Domnul, fără răscumpărare? Ce ar fi viaţa noastră dacă Dumnezeu n-ar fi făcut nimic? Aşa cum este scris aici: „El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei”.

Apoi el continuă cu ceea ce trebuie să fie descoperit între credincioşi: Vers. 16-17: „Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem

27

pe nimeni în felul lumii; şi, chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi”. Spuneţi liniştit un „Amin”.

Dumnezeu doreşte să folosească această zi pentru ca noi să ne dedicăm viaţa Domnului şi să strigăm împreună cu Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte viaţa Lui în mine”. Eu cred şi sunt convins că acum devine realitate. Tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu pentru această perioadă de timp, cu chemarea afară, separarea şi tot ceea ce aparţine de pregătirea Bisericii Mireasă, devine o realitate divină. Aşa cum am spus înainte, în Vechiul Testament au fost date făgăduinţe, dar prin ceea ce s-a întâmplat pe crucea Golgotei, făgăduinţele au devenit o realitate divină, trăibilă. Noi putem trăi tot ceea ce a făgăduit Dumnezeu: pocăinţa, naşterea din nou, botezul cu Duhul Sfânt, eliberare, vindecare. Dumnezeu ne-a dăruit totul, prin har. S-o spunem încă o dată. Mai întâi făgăduinţele şi apoi împlinirea prin Isus Hristos, Domnul nostru, în noi toţi, prin har.

Mergem mai departe la vers. 18-19: „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu (sunt lucrarea lui Dumnezeu), care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării...”. Acum vine următoarea exprimare puternică: „Că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea (pe tine şi pe mine) cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor...”. N-a ţinut în socoteală păcatele tale, păcatele mele, încălcările tale şi încălcările mele. „...şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări”. El a pus acest Cuvânt în noi. Puternic! O realitate divină.

Şi astăzi, nimeni să nu plece din locul acestea fără să trăiască împăcarea, fără să trăiască iertarea, nimeni să nu plece fără ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu în Isus Hristos. Astăzi fiecare să-şi trăiască ziua mântuirii, prin har. A început un an de îndurare şi noi avem dreptul să strigăm: „Fiecare este liber! Pe acela pe care Fiul îl eliberează acela este eliberat cu adevărat”. Acceptaţi-o, primiţi-o prin credinţă şi mulţumiţi-I Domnului pentru aceasta.

28

În vers. 20 Pavel scrie: „Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”. Datorită lui Hristos, vă rugăm pe toţi: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!

Noi am ajuns la sfârşitul timpului de har. În aceste zile nu vom intra în amănunte, dar toţi de pe întregul pământ au înţeles că nimic nu mai este aşa cum a fost odată. Noi vedem ce se întâmplă cu Israelul, vedem cum ei se întorc acasă, în ţara făgăduită, din peste o sută cincizeci de ţări. Mergem în Vechiul şi Noul Testament şi vedem cum profeţia biblică se împlineşte în faţa ochilor noştri. Dar dragi fraţi şi surori, să luăm seama: chiar dacă vedem toate aceste lucruri şi le putem aşeza biblic corect şi nu suntem pregătiţi pentru revenirea Domnului, ce va fi atunci? Atunci tot ce am ascultat este degeaba, atunci degeaba am venit de aproape şi de departe. Acest lucru n-are voie să se întâmple niciodată!

Aceasta este responsabilitatea mea înaintea lui Dumnezeu: ca toţi aceia care ascultă acum Cuvântul lui Dumnezeu, ei să-l creadă din inimă, să-l primească, să li se descopere şi să facă parte dintre fecioarele înţelepte, care rămân fecioare până când vor intra în Odaia de nuntă a Mielului. Ce va fi fost cu cele neînţelepte? Când au venit au fost fecioare; dar ce va fi fost cu ele la revenirea Domnului, când El va trebui să le spună: „Nu vă cunosc!”?. Ştiţi voi câtă durere port în legătură cu aceasta? Şi adânc mişcat în interior trebuie să spun: iubiţi fraţi şi surori, Dumnezeu ne-a adunat din toate popoarele, din toate limbile ca să auzim ultimul mesaj, şi, ca fecioare înţelepte, să primim Evanghelia veşnică, Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu dăm ascultare niciunei răstălmăciri! Să nu primim nicio singură explicaţie, ci să rămânem fecioare până la revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru.

Mă puteţi voi înţelege, când eu citesc că Pavel a avut doar o singură dorinţă: să-i înfăţişeze pe adevăraţii credincioşi înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată? Ce să spunem noi astăzi? Aceasta este în legătură cu slujba de acum. Şi aşa cum i-a fost spus fratelui Branham: „Aşa cum Ioan Botezătorul a fost trimis înaintea primei veniri a lui Hristos, la fel mesajul dat ţie va premerge cea de-a doua venire a lui Hristos”.

29

Ioan a fost acela care a putut spune: „prietenul mirelui ascultă strigătul de veselie”. El a auzit, el a pregătit calea Mirelui şi a putut spune: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”. Ioan a pregătit calea Domnului, şi I-a pregătit Mireasa atât cât a fost hotărât de Dumnezeu pentru acel timp. Şi toţi aceia care au auzit mesajul lui Ioan Botezătorul şi l-au crezut au fost pregătiţi. Câţi dintre cei cărora Ioan Botezătorul le-a spus: „eu vă botez cu apă, dar Cel ce vine după mine, El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc” au fost în mijlocul celor trei mii care, în ziua Cincizecimii, au crezut prima predică? Când bărbatul lui Dumnezeu a trebuit să exprime făgăduinţa: „eu vă botez cu apă, dar Cel ce vine după mine, El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc”, atunci ei au trebuit să fie acolo unde Domnul a botezat cu Duh Sfânt şi cu foc. Exact aşa se întâmplă şi astăzi cu noi. Noi nu suntem undeva împrăştiaţi, noi suntem adunaţi aici în Numele Domnului ca să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, să credem şi împreună să primim şi să trăim ploaia târzie. Pentru că aceasta este o făgăduinţă care rămâne în picioare, rămâne valabilă pentru totdeauna.

În Efes. 6:10 şi 11 avem îndemnurile: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului”.

Fraţi şi surori, dacă noi citim astfel de versete biblice atunci noi trebuie să fim în legătură directă cu Domnul, atunci în inima noastră trebuie să răsune: „Iubite Domn, permite să se întâmple aşa cu mine. Doamne, întăreşte-mă Tu prin puterea lui Dumnezeu care locuieşte în noi! Te rog ajută-mă să îmbrac întreaga armătură a lui Dumnezeu, să am şi să ţin în mână sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”. Domnul nostru l-a biruit pe Duşman cu sabia Cuvântului, cu versete biblice, şi de fiecare dată i-a spus: „De asemenea este scris”. Aşadar şi noi, fraţi şi surori, putem îmbrăca întreaga armătură a lui Dumnezeu şi să ştim că Domnul nostru este Biruitorul de pe Golgota. Şi ceea ce este scris în 1 Ioan 5, credinţa este biruinţa pe care Dumnezeu a dăruit-o pe crucea Golgotei, şi prin înviere, a fost confirmată şi manifestată. Biruinţa Dumnezeului nostru este biruinţa noastră, şi prin credinţă noi am acceptat şi am primit tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu prin har.

30

În Evrei 10 avem de asemenea îndemnuri minunate care sunt deosebit de importante pentru timpul acesta. Evrei 10 începând de la vers. 35: „Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire!”. O, se va fi meritat să rămâi credincios, să-L crezi pe Dumnezeu pe Cuvânt, să accepţi şi să primeşti fiecare Cuvânt pe care El ni l-a dăruit. Să nu vă aruncaţi, dar, fericita voastră încredere! Nu vă pripiţi în necredinţă! Ci fiţi plini de încredere şi credinţă.

Acum îmi vine în minte ceva ce s-a întâmplat în ultima duminică în Zürich. Câţiva fraţi scumpi s-au mutat la Krefeld. Am vorbit cu o soră scumpă care locuieşte la Bodensee, căruia i-am spus: „Soră scumpă, câtă vreme vei mai locui acolo? Dacă doreşti să te muţi, atunci informează-mă”. Şi ştiţi voi ce s-a întâmplat? Sora s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Frate Frank, eu am o proprietate personală. Eu nici nu mă gândesc să mă mut la Krefeld”. Eu am ascultat şi n-am mai zis nimic. Atunci ea mi-a spus: „Nu ştii tu că Domnul a mers înainte şi ne-a pregătit deja locuinţele şi eu vreau să mă mut acolo la proprietatea mea personală, acolo sus în cer?”. „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus” (Ioan 14:2). Este minunat că oamenii ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi Cuvântul îşi atinge scopul pentru care a fost trimis. „Isuse al meu, smulge-mă de pe pământ, întăreşte-mă, măreşte-mi credinţa, dăruieşte-mi o gândire credincioasă, primeşte-mă pe deplin Isuse al meu!”.

Aşadar de aici din Evrei 10 repetăm încă o dată vers. 35: „Să nu vă părăsiţi, dar, încrederea voastră („Să nu vă aruncaţi încrederea voastră bucuroasă” – lb. germ.), pe care o aşteaptă o mare răsplătire!”. Se va fi meritat să fi rămas fecioară până la sfârşit, să nu fi comis nicio curvie spirituală! Ci să rămâi credincios lui Dumnezeu în fiecare privinţă, prin har. De aceea imediat mai departe în vers. 36 este scris: „Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit”. Nu este aceasta rugăciunea noastră sinceră? „Iubite Domn, voia Ta să se întâmple, precum în cer aşa şi pe pământ”.

N-am trăit noi Ghetsimani-ul nostru în care Răscumpărătorul nostru ne-a introdus şi pe noi? „Nu voia mea, ci voia Ta să se întâmple”. Dacă nouă ne este servit paharul amar pe care noi nici nu

31

dorim să-l bem din cauza amărăciunii lui şi necazul este atât de îngrozitor încât nu mai ştim încotro să mergem, atunci să știm că Domnul nostru a mers înaintea noastră pe acest drum. Niciunul dintre noi nu rămâne neîncercat. Toţi trecem prin astfel de încercări, şi în aceste încercări suntem curăţaţi, aşa cum aurul este curăţat în foc. Noi toţi ştim că atunci când se curăţă aurul focul trebuie să ardă tare pentru ca zgura să se dezlipească şi curățarea să poată avea loc. În curând vom trece peste tot. Voi luptători, înaintaţi!

Şi în acest sfârşit de săptămână trebuie să fie accentuat. Aşa cum în Noul Testament Dumnezeu a făcut începutul prin Răscumpărătorul şi ne-a dăruit această răscumpărare, tot aşa desăvârşirea se va întâmpla în cei răscumpăraţi şi fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu va deveni o realitate divină. Şi dacă noi aşteptăm, atunci noi totuşi ştim că nu aşteptăm degeaba. Fraţi şi surori, eu sunt aici ca să vă mângâi, eu sunt aici ca să vă dau mângâierea Lui, nu ştiu cum s-o spun, Dumnezeu nu va rămâne dator cu nicio făgăduinţă. El va împlini tot ceea ce a spus în Cuvântul Său. Și restituirea deplină va avea loc aşa cum Domnul Dumnezeu a spus-o în Cuvântul Său.

Acum mai departe, vers. 38: „Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el”.

Să ne punem aceasta la inimă. Dacă noi dăm repede înapoi atunci Dumnezeu nu-Şi găseşte plăcerea Lui în noi. Pur şi simplu să rezistăm, să perseverăm prin harul lui Dumnezeu în sfânta cunoştinţă că Domnul ne călăuzeşte, ne merge înainte. Dacă dăm înapoi, dacă cedăm ce se întâmplă apoi? Atunci Dumnezeu nu-Şi găseşte nicio plăcere în noi. Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea în cei ca Enoh pe care l-a răpit. Aşa citim în Evrei 11:5: „Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase (răpise). Căci înainte de mutarea (răpirea) lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu”.

Dragilor, credeţi-o din toată inima: Dumnezeu ne vede prin Sângele Mielului, ne vede ca neprihăniţi, ca sfinţiţi. Noi am primit tot ceea ce ne-a dăruit El prin har. Aşa cum este scris în Evrei 11:1: „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Avraam s-a uitat la sine,

32

s-a uitat la nevasta lui, dar n-a rămas la cele ce se vedeau, ci s-a uitat la Acela care i-a dat Cuvântul făgăduinţei şi l-a şi împlinit.

Ultimul verset din Evrei 10 sună astfel: „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului” (vers. 39). Aleluia! Aleluia! Dumnezeu este credibil. Aşa am spus-o şi am auzit-o ieri. De aceasta mai aparţine Ioan 17, ca toți să ştim cine este Cel adevărat. Ieri noi am citit. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa veşnică.

În Ioan 17:2-4 este scris: „După cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu...”. Doar cel ce a primit viaţa veşnică poate trăi veşnic şi va trăi veşnic. Aici ne este spus: „Tu le-ai dat această viaţă veşnică”. Vers. 3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Nu o „trinitate” sau o „dualitate”, ci pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat. Este descoperire de la început până la sfârşit. Descoperirea lui Isus Hristos ne-a fost dăruită prin har. Noi ştim că pentru mântuirea noastră Dumnezeul nostru S-a descoperit ca Tatăl în cer, în Fiul Său pe pământ, Care a putut spune: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”; şi El a luat apoi locuinţă în noi prin Duhul Sfânt. Dar nu trei persoane veşnice! Ci un Singur Dumnezeu veşnic care împlineşte planul Său de mântuire şi împlineşte prin har în fiii şi fiicele Lui ceea ce a făgăduit.

Chiar şi în prorocul Ioel putem citi că în zilele de pe urmă Dumnezeu va turna Duhul Lui peste orice făptură, iar în Fapte 2:16-17 putem citi: „Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: «În zilele de pe urmă, așa vorbește Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură»”. Dumnezeul nostru împlineşte ceea ce promite şi la împlinirea vremii se întâmplă ceea ce a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său. El nu întârzie niciodată şi noi putem stărui prin har în credinţă şi să ţinem tare la faptul că El va împlini Cuvântul Său.

Încă un verset biblic din Petru. Mai întâi citim în 2 Petru 3:8-9 un Cuvânt pe care îl cunoaştem foarte bine: „Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi...”. Noi toţi ştim că de la Adam la Avraam au trecut două mii de ani, de la Avraam la Hristos a trecut o perioadă de încă

33

două mii de ani, şi noi avem în urma noastră încă două mii de ani care au trecut. O zi la Dumnezeu este ca o mie de ani la noi. Duhul trebuia să fie turnat în zilele de pe urmă. Cine vrea să ştie care sunt zilele de pe urmă trebuie doar să citească Osea 6:2: „El ne va da iarăşi viaţa după două zile”. Trebuie doar să citeşti profeţia biblică ca să ştii ce vrea spună. Mai rămâne doar o zi, ultima zi; iar această zi poate începe numai dacă Biserica Mireasă este chemată afară şi este pregătită pentru revenirea lui Isus Hristos, Domnul nostru. De aceea avem şi aceste adunări de pregătire.

Mai departe, aici în 2 Petru 3:9 este scris: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”. Observaţi voi despre ce este vorba? Dacă Domnul pare că întârzie este pentru că El are o îndelungă răbdare până când şi ultimii vor fi chemaţi, până când şi ultimii vor fi trăit pocăinţa, până când şi ultimii vor fi acceptat Cuvântul lui Dumnezeu prin credinţă şi îşi vor fi dedicat viaţa lor Domnului. Aşadar Dumnezeu nu întârzie, ci El aşteaptă până când şi ultimii vor fi chemaţi afară.

Dragi fraţi şi surori, permiteţi-mi să vă spun, când vă văd pe toţi aici din toate ţările învecinate, eu ştiu un lucru: aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o. Niciunul dintre noi nu ştim cât timp ne mai rămâne. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu noi vom răscumpăra timpul şi vom purta ultimul mesaj până când Domnul revine sau până când noi vom fi chemaţi la El.

Citim 2 Petru 3:14: „De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace”. Este un îndemn care pătrunde adânc: „De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri...”. Făgăduinţa este că El va reveni. Dar unii spun că El întârzie cu revenirea Lui. Apoi vine: „De aceea, preaiubiţilor, fiţi în aşteptarea lucrurilor care vor veni, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace”.

Să cuprindem ceea ce am cercetat în acest sfârşit de săptămână. Din toate neamurile şi din toate limbile, de pretutindeni Dumnezeu cheamă afară pe poporul Său şi suntem cu adevărat mulţumitori că noi o putem trăi. Pentru noi nu este teorie, nu este ceva despre care doar

34

vorbim. Prin har, noi o putem trăi că mesajul deplin, mântuirea deplină este propovăduită tuturor neamurilor ca mărturie, putem trăi că acum are loc chemarea afară a fecioarelor.

În ultima scrisoare circulară am scris acest lucru: la început mesajul a fost adresat tuturor fecioarelor. Dar cine se învârte în cerc? Nu vreau să judec. Eu sunt rânduit pentru a-i ajuta pe aceia care sunt cu adevărat fecioare înţelepte. Permiteţi-mi să o spun în acest loc aşa, nu privitor la mine, ci referitor la slujbă. Cât de des vin mail-uri în care se spune: „Toţi aceia care fac parte dintre fecioarele înţelepte vor asculta ceea ce are de spus robul înţelept şi vor accepta şi primi hrana care a fost depozitată şi la revenirea Domnului ei vor fi pregătiţi”! Îi mulţumim lui Dumnezeu că pe întregul pământ există oameni care nu fac dintr-un om ceva deosebit, ci ei au acceptat şi au primit slujba şi însărcinarea pe care a dăruit-o Dumnezeu. Într-adevăr aceşti oameni îşi trăiesc pregătirea lor pentru ca ei să fie pregătiţi pentru ziua glorioasă a revenirii Domnului.

Aşa cum am citit, în comparaţie cu Maria, Eva a fost amăgită. În 2 Cor. 11 Pavel în vremea lui, ca şi toţi bărbaţii lui Dumnezeu în timpul lor, se temea ca nu cumva Biserica să fie amăgită. Fr. Branham a văzut Mireasa într-o viziune, cum era compusă din oameni din diferite ţări. El chiar a spus că una din ele arăta a fi din Germania, altele arătau a fi din Elveţia sau Suedia. El a văzut Mireasa care era compusă din femei îmbrăcate în portul lor naţional; a văzut şi faptul că Mireasa a ieşit din cadenţă şi apoi ea a reintrat în cadenţă. Dumnezeu este plin de îndurare, încă mai este timpul harului şi ne putem întoarce la El.

O mai spun o dată înaintea Feţei lui Dumnezeu. Eu sunt convins de aceasta: toţi aceia care fac parte dintre fecioarele înţelepte nu vor primi nicio învăţătură străină, nu vor crede nicio răstălmăcire, ci ei vor fi sfinţiţi în Cuvântul adevărului. Ioan 17:17: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”. Eu sunt convins de sută la sută că acum are loc desăvârşirea. Şi toţi aceia care găsesc har, au primit îndurare înaintea lui Dumnezeu, ei rămân în Cuvânt şi pot spune aşa cum a spus Maria atunci: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale, aşa cum a fost făgăduit!”. Copiii făgăduinţei cred Cuvântul făgăduit şi sunt pecetluiţi cu Duhul făgăduit pentru ziua

35

glorioasă a revenirii lui Isus Hristos. Venirea noastră la aceste adunări se va fi meritat.

Fie ca toţi fraţii de pe întregul pământ să poarte mai departe acelaşi Cuvânt pentru ca Mireasa din toate popoarele şi limbile să fie chemată afară, să fie păstrată în Cuvântul adevărului şi să fie pecetluită pentru ziua glorioasă a revenirii lui Isus Hristos, Domnul nostru. El care a început în noi această bună lucrare o va şi desăvârşi. Noi contăm că se va întâmpla în timpul nostru. Lui, atotputernicului Dumnezeu, Îi dăm cinste şi slavă, mărire şi închinare.

Dragi fraţi şi surori, aţi înţeles voi şi aţi primit fiecare Cuvânt? Puteţi spune un «Da» fiecărui Cuvânt? Amin. Atunci haideţi să ne ridicăm şi împreună să-I mulţumim Domnului. Poate mai sunt cereri de rugăciune, poate mai avem o cântare pe care surorile doresc s-o cânte. Ieri cântarea a fost atât de potrivită cu predica. Acum este timpul harului, răscumpărarea ne stă la dispoziţie. Avem aici fraţi şi surori, prieteni care încă nu şi-au dedicat viaţa Domnului? Acesta este ceasul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit prin har. În timp ce ne plecăm capetele să mai cântăm cântarea „Aşa cum sunt”. Dragi fraţi şi surori, fără ca să pierdem timp, dacă avem prieteni fraţi şi surori în mijlocul nostru care vor să-şi dedice viaţa Domnului sau poate vor să şi-o dedice din nou, dacă vă este pus pe inimă atunci veniţi în faţă şi noi ne vom ruga împreună cu voi ca şi această zi să se fi meritat.

Doamne, atotputernicule Dumnezeu, toţi aceia care au venit în faţă şi toţi aceia care au rămas între rânduri, noi suntem aici ca să ne dedicăm vieţile din nou Ţie la începutul acestui an. Dăruieşte har Dumnezeule, pentru ca toate zilele pe care Tu ni le dăruieşti să fie binecuvântate de Tine, pentru ca niciunul dintre noi să nu-şi mai trăiască viaţa pentru el însuşi, ci pentru Tine care ai murit pentru noi!

Iubite Domn, Te rog, fie ca toţi să trăiască şi Ioan 17 prin credinţă, pentru ca să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat. Fie ca toţi din această clădire şi toţi de pe întregul pământ să-L recunoască pe singurul Dumnezeu adevărat şi descoperirea Lui în Isus Hristos, Domnul nostru, să accepte şi să primească împăcarea şi iertarea.

36

Iubite Domn, noi vestim mântuirea deplină şi dorim ca să şi trăim mântuirea deplină: pocăinţe, naşteri din nou, înnoiri, botezuri cu Duh Sfânt şi cu foc. Iubite Domn, confirmă Cuvântul Tău în toţi aceia care au venit la Tine, fie că au venit în faţă sau au rămas la locurile lor sau sunt undeva împrăştiaţi pe faţa pământului. Binecuvântează-i în mod deosebit pe fraţii slujitori, pe toţi aceia care poartă Cuvântul Tău mai departe, pe toţi aceia care împart hrana spirituală.

Iubite Domn, Tu ai o Mireasă curată, o Fecioară neatinsă care Îţi este înfăţişată Ţie. Iubite Domn, în timpul nostru ai împlinit făgăduinţa Ta, ai trimis pe robul şi prorocul Tău şi ne-ai adus înapoi la început, la fundamentul străvechi, la învăţătura apostolilor. Înapoi la început! Pentru că Tu eşti Alfa şi Omega, Tu eşti Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Tu ai început şi Tu desăvârşeşti şi ne chemi afară. Ţie, atotputernicului Dumnezeu să-Ţi fie dedicaţi toţi aceştia care au venit la Tine. Ei Îţi aparţin Ţie. Tu ai plătit preţul. Îţi mulţumim din toată inima! Fie ca binecuvântarea Dumnezeului atotputernic să se odihnească peste voi toţi, în Numele sfânt al lui Isus. Aleluia! Amin. Aţi primit-o cu toţii? Amin.

Îi mai salutăm o dată pe toţi din toate limbile, din toate naţiunile, de pe întregul pământ. Suntem mulţumitori din toată inima pentru fraţii care traduc. Câteodată traducătorii noştri ating punctul mai bine decât se poate exprima în timpul vestirii directe. Deja am observat aceasta: traducătorii au posibilitatea să completeze şi să puncteze mai bine la traducerea în direct. Dumnezeu să-i binecuvânteze! Minunat! Cine ţine pasul în Duhul are descoperirea şi este inspirat în timpul traducerii în direct. Transmitem saluturi în toate popoarele şi limbile. O mai spunem încă o dată: păcat că nu vorbim cu toţii aceeaşi limbă, dar se traduce şi noi suntem foarte mulţumitori pentru aceasta. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi care sunt aici. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi aceia care sunt în legătură directă. Vă rog să ne amintiţi în rugăciunile voastre.

Intenţia noastră principală este ca toţi de pe întregul pământ să fie în legătură directă. Şi dacă putem ajuta pe cineva atunci noi o vom face. Dorim ca toţi să fie înzestraţi cu tehnica necesară pentru ca fiecare vestire din primul sfârşit de săptămână din Krefeld să poată fi ascultată

37

şi văzută. Pe moment aceasta este intenţia noastră principală, ca toţi de pe întregul pământ, din toate țările, să fie în legătură directă cu vestirea, să asculte să ne vadă şi să trăiască aceste servicii divine împreună cu noi. Dumnezeu Se îngrijeşte de aceasta. Şi sfârşitul cu siguranţă se va întâmpla. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toţi fraţii care iau parte la lucrarea Domnului şi împreună noi Îi vom mulţumi. Noi intrăm cu curaj în acest an. Domnul va fi cu noi până la sfârşitul veacului, aşa a făgăduit El şi aşa se va întâmpla. Dumnezeului nostru Îi dăm cinstea în vecii vecilor. Aţi înţeles voi tot ceea ce s-a propovăduit astăzi? Domnul a întrebat: „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” Atunci spuneţi un „Amin”. Vreau să aud „Aminul”.„Aminul” n-a fost suficient de tare. Amin.

38