JURISPRUDENTA PENAL. MOTIVARI

Talharie. Abuz de incredere. Incadrare juridica(I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 467 din 25 ianuarie 2006) Cuprins pe materii: Drept penal. Partea speciala. Infractiuni contra patrimoniului. Talharia. Abuzul de incredere

Indice alfabetic:

- Drept penal- talharie- abuz de incredere- C. pen., art. 211, art. 213 Daca partea vatamata, din cauza temerii, a remis inculpatului un bun aflat asupra sa, pe care inculpatul a refuzat ulterior sa i-l restituie, insusindu-si bunul, fapta constituie infractiunea de talharie, si nu infractiunea de abuz de incredere.

Intr-un atare caz, lipseste situatia premisa a infractiunii de abuz de incredere, si anume detinerea bunului de catre inculpat in baza unui titlu, iar refuzul inculpatului de a restitui bunul nu realizeaza latura obiectiva a acestei infractiuni, in conditiile in care la momentul refuzului infractiunea de talharie era consumata, odata cu remiterea bunului de catre partea vatamata ca urmare a temerii.  

Sentinta penala nr. 363/15.02.2005

In cazul unui imprumut, abuzul de incredere nu se poate savarsi decat in situatia unui contract de comodat (imprumut de folosinta), iar nu si pentru un imprumut de consumatie (mutuum), care priveste bunuri consumptibile, incclusiv sume de bani, pentru care se transmite o data cu bunurile si dreptul de proprietate asupra acestora, ceea ce determina, in cazul refuzului restituirii la scadenta a imprumutului nasterea unui litigiu civil. Ca atare, in speta nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de abuz de incredere, prevazuta de art. 213 din Codul penal, actiunea inculpatului reprezentand o simpla neexecutare a conventiei sinalagmatice, neconstituindu-se in fapta penala incriminata de art. 213 din Codul penal, ci fiind o fapta care nu este prevazuta de legea penala.

ecţia penală a Curţii de apel

Decizie nr. 349/2004 din 04/06/2004

(Iaşi). Furt. Înşelăciune. Ceea ce deosebeşte cele două infracţiuni este modalitatea în care bunul iese din posesia posesorului prin prisma consimţământului celui vătămat. Pentru existenţa infracţiunii de furt este necesar ca bunul să fie luat din posesia altuia.

"Abuzul de incredere este exclus in cazul in care nu exista un raport juridic care sa confere detentia asupra bunului faptuitorului , aflandu-se numai in situatia de a se efectua anumite operatii materiale asupra bunului sau de a veghea asupra acestuia. In acest sens, in practica judiciara s-a deciz ca exista furt si nu abuz de incredere in cazul in care inculpatul a sustras un bun pe care posesorul il incredinteaza pentru a-l vedea ori pentru a-l pazi o scurta vreme, pana la intoarcerea sa." (nistoreanu, dobrinoiu ...)

Abuz de încredere. Dispunerea fără drept de bunul deţinut

Fapta de a efectua, timp de trei luni, convorbiri pentru suma de peste

33 de milioane de lei de la postul telefonic dobândit o dată cu

cumpărarea apartamentului dar rămas  pe numele vânzătorului, fără

a se face de către părţi demersurile necesare pentru transferul

postului pe numele cumpărătorului apartamentului, nu constituie

infracţiunea de abuz de încredere şi deschide persoanei păgubite

numai calea unei acţiuni în daune la instanţa civilă, deoarece

existând în contract clauză de transfer a postului, deţinătorul nu a

dispus de el fără drept.

Decizia Secţiei penale nr.20 din 8 ianuarie 2002

GESTIUNE FRAUDULOASAAceasta infractiune are ca obiect material diverse bunuri mobile si imobile, apartinand altuia, dar aflate in posesia faptuitorului. Constituie obiect material si bunurile asupra carora faptuitorul are un drept de coproprietate, atunci cand coproprietarul i-a incredintat acestuia administrarea sau conservarea intregii universalitati de bunuri .

Calitatea de subiect activ o poate intruni orice persoana care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii bunurilor altuia, nefiind necesar sa aiba calitatea de functionar .Nu importa natura contractuala sau legala a obligatiei de a administra sau conserva bunurile altuia.

Participatia penala este posibila sub toate formele, cu precizarea ca in cazul coautoratului trebuie ca faptuitorii sa aiba impreuna sarcina administrarii sau conservarii respectivelor bunuri . Tentativa este posibila cand infractiunea se savarseste printr-o actiune, dar nu se pedepseste.Consumarea infractiunii are loc in momentul in care se pricinuieste paguba, ca urmare a actiunii sau inactiunii incriminate.

Practica instanţei supreme a statuat constant că „există tentativă la omor atunci când fapta se realizează prin lovirea victimei cu un obiect vulnerant în abdomen, cu consecinţa unei evisceraţii, fără a pune în primejdie viaţa victimei”. Or, inculpatul a lovit victima în abdomen cu o sticlă spartă, cauzându-i victimei o plagă înjunghiată cu evisceraţie de intestin subţire, ceea ce constituie tentativă la infracţiunea de omor.

            Concluziile raportului de expertiză medico-legală nu contrazic certificatul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj şi nu demonstrează existenţa unei împrejurări care să infirme celelalte mijloace de probă administrate.

În conformitate cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., omorul săvârşit în public, în accepţiunea art. 152 din acelaşi cod, constituie infracţiunea de omor calificat. În raport cu dispoziţiile art. 152 C. pen., fapta de omor săvârşită pe un teren aflat în proprietatea familiei inculpatului - actele de agresiune exercitate asupra victimei fiind văzute de o singură persoană - nu constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. i), ci infracţiunea de omor prevăzută în art. 174 C. pen., iar împrejurarea că pe acest teren există o cărare formată în mod natural, folosită de anumite persoane cu acceptul inculpatului, nu transformă terenul într-un loc accesibil publicului, în sensul art. 152 din acelaşi cod. 

Faptele inculpatului, de a se prezenta în faţa funcţionarilor bancari ca fiind titularul contului unei alte persoane, folosind un act de identitate fals şi de a retrage din contul acelei persoane sume de bani, cauzând o pagubă materială mai mare de 200.000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prin mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi ale infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. În acest caz, fapta nu întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în contracte, prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen., întrucât între inculpat şi bancă nu există un contract, cu prilejul încheierii sau executării căruia să fie săvârşită acţiunea de inducere ori menţinere în eroare.  

           

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 558 din 15 februarie 2010

Legea nr. 78/2000, art. 7 alin. (1)

 

            Fapta persoanei, având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, de a primi o sumă de bani de la administratorul unei societăţi comerciale, în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale într-un dosar penal în care a fost delegată să efectueze acte de cercetare penală şi fapta aceleiaşi persoane de a primi o altă sumă de bani, după un interval de trei ani, de la acelaşi administrator al unei societăţi comerciale, în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale într-un alt dosar penal în care a fost delegată să efectueze acte de cercetare penală întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real de infracţiuni, potrivit art. 33 lit. a) C. pen. În acest caz, executarea pedepsei rezultante prin privare de libertate se impune, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite, de către persoana având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 844 din 4 martie 2010

Legea nr. 78/2000, art. 61

C. proc. pen., art. 911 - art. 916

           

1. Faptele persoanei, de a ajuta la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către autorul care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor magistraţi şi la săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpatul arestat într-o cauză privind traficul de persoane - pretinsa influenţă referindu-se la strămutarea judecării cauzei, punerea în libertate şi achitarea inculpatului -, precum şi de a acţiona pentru publicarea în presa locală a articolului care a fost invocat ca probă în susţinerea cererii de strămutare, întrunesc atât elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea prevăzută în art. 257 C. pen. şi la infracţiunea prevăzută în art. 61 din Legea nr. 78/2000, cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută în art. 264 C. pen. În raport cu pericolul social concret al faptelor, precum şi cu calitatea făptuitorului - comisar şef de poliţie, ţinut prin statutul profesional să descopere fapte de natura celor săvârşite, nici aplicarea unor pedepse la limita minimă prevăzută de lege şi nici suspendarea executării pedepsei rezultante nu sunt justificate.               

2. Legalitatea interceptărilor şi înregistrărilor audio sau video nu este condiţionată de începerea urmăririi penale, ci de respectarea următoarelor condiţii prevăzute în art. 911 C. proc. pen.: să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni din cele enumerate în alin. (2) al acestui articol, să fie necesare pentru stabilirea situaţiei de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanţilor, care nu ar fi posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată şi să fie autorizate de către judecător.    

            3. În procesul de apreciere a probelor, declaraţiile coinculpatului şi ale martorului care a avut iniţial calitatea de învinuit pot servi la aflarea adevărului, întrucât aceştia sunt consideraţi martori, în accepţiunea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.   

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 948 din 12 martie 2010

           

C. pen., art. 215 alin. (1) şi (3)

 

Încheierea unui contract simulat de vânzare-cumpărare a unui imobil, prin inducerea şi menţinerea în eroare a vânzătorului cu privire la caracterul pur formal al contractului - vânzătorul având convingerea că va redeveni proprietar al imobilului potrivit înţelegerii dintre părţi - şi vânzarea imobilului de către cumpărător unei terţe persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută în dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1384 din 13 aprilie 2010

 

C. pen., art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2), art. 254 alin. (1), art. 264 alin. (1)Legea nr. 78/2000, art. 7 alin. (1)

 

            Faptele persoanei, care are calitatea de procuror şef al secţiei de urmărire penală în cadrul parchetului de pe lângă tribunal, de a primi, la două date diferite, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, două sume de bani pentru a înlocui cu produse de serie, la două date diferite, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, armele originale care constituiau corpuri delicte într-un dosar penal privind infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor pe care l-a instrumentat şi pentru a restitui persoanei inculpate şi trimise în judecată în acest dosar armele originale, care prezentau o valoare pentru persoana inculpată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi ale infracţiunii de favorizare a infractorului în formă continuată prevăzută în art. 264 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., sub forma favorizării reale, ambele aflate în concurs de infracţiuni, conform art. 33 lit. a) C. pen. În acest caz, executarea pedepsei rezultante prin privare de libertate este justificată, în raport cu gradul de pericol social ridicat al faptelor, relevat în special de calitatea inculpatului şi de săvârşirea infracţiunilor în legătură directă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1801 din 6 mai 2010

Fapta inculpatului de a aplica lovituri cu picioarele, cu intensitate şi în mod repetat, în capul victimei căzute la pământ în agonie, ulterior momentului la care coinculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracică şi abdominală, secţionându-i artera aortică, constituie tentativă la infracţiunea de omor, şi nu infracţiunea de omor în forma consumată, în condiţiile în care loviturile aplicate de inculpat, chiar dacă aveau potenţial tanato-generator, nu şi-au manifestat potenţialul, iar loviturile aplicate anterior de coinculpat au cauzat decesul, prin secţionarea arterei aortice, independent de intervenţia sau de intensitatea loviturilor aplicate de inculpat.

 

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2316 din 14 iunie 2010