Jurisprudenta comunitar

download Jurisprudenta comunitar

of 156

Transcript of Jurisprudenta comunitar

JURISPRUDENTA COMUNITARA TABLA DE MATERII 3 PARTEA I 12 ROLUL SI FUNCTIILE JURISPRUDENTEI 12 CAPITOLUL I 12 UNELE CARACTERISTICI ALE JURISPRUDENTEI 12 SECTIUNEA I 12 CONCEPTIA DOCTRINEI ASUPRA 12 JURISPRUDENTEI 12 SECTIUNEA A II-A 15 UNITATEA DE JURISPRUDENTA SI FORTA OBLIGATORIE 15 SECTIUNEA A III-A 17 CONTRIBUTIA JURISPRUDENTEI LA CREAREA SI 17 AFIRMAREA PRINCIPIILOR DREPTULUI NOSTRU 17 SECTIUNEA A IV-A 17 INTEGRAREA JURIDICA EUROPEANA SI EFECTUL DIRECT AL JURISPRUDENTEI CEDO 17 CAPITOLUL II 21 PRINCIPALELE COORDONATE ALE 21 JURISPRUDENTEI COMUNITARE 21 SECTIUNEA I 21 CONTRIBUTIA JURISPRUDENTEI COMUNITARE LA CREAREA SI AFIRMAREA PRINCIPIILOR DREP TULUI COMUNITAR SI A ALTOR INSTITUTII JURIDICE 21 Subsectiunea 1 21 Principiile generale ale dreptului comunitar 21 1.1. Suprematia (Prioritatea) si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar 21 1.2. Alte principii ale dreptului comunitar 22 Subsectiunea a 2-a 23 Drepturile fundamentale ale omului ca principii generale ale dreptului comunit ar 23 SECTIUNEA A II-A 24 UNELE REZOLVARI DE PRINCIPII DIN JURISPRUDENTA COMUNITARA 24 Subsectiunea 1 24 Primatul dreptului comunitar n jurisprudenta Curtii de Justitie a UE 24 Subsectiunea a 2-a 25 25 Jurisprudenta comunitara si obligatia de loialitate comunitara Subsectiunea a 3-a 26 Autonomia institutionala 26 Subsectiunea a 4-a 26 Plenitudinea de competenta a judecatorului national n 26 exercitarea functiei sale comunitare 26 Subsectiunea a 5-a 27 Principiilor de efectivitate si de echipolenta 27 Subsectiunea a 6-a 28 Exercitarea drepturilor dobndite direct din dreptul comunitar 28 CAPITOLUL III 32 ROLUL SI FUNCTIILE JUDECATORULUI NATIONAL N PERIOADA DE PREADERARE 32 SECTIUNEA I 32 DREPTUL EUROPEAN UN NOU MEDIU NORMATIV SI JURISPRUDENTIAL PENTRU JUDECATORUL R OMN 32 Subsectiunea 1 32 Preliminarii 32 Subsectiunea a 2-a 35 Delimitari conceptuale 35 2.1. Notiunea dreptului european 35 2.2. Notiunea de judecator 36 Subsectiunea a 3-a 39 Noul mediu normativ si jurisprudential european pentru judecatorul national

39 3.1. Cei trei piloni: Bucuresti, Strasbourg, Luxemburg 39 3.2. Acquis-ul comunitar. Aspecte normative, constitutionale, institutionale si judiciare 40 3.3. Unitatea dreptului european si diversitatea contextelor nationale 43 Subsectiunea a 4-a 44 Configuratia ?puterii judiciare europene? 44 SECTIUNEA A II-A 45 JUDECATORUL ROMN N FATA ORDINII JURIDICE COMUNITARE. ROLUL SI FUNCTIILE JUDECATOR ULUI NATIONAL N FAZA DE PREADERARE LA U.E. 45 Subsectiunea 2 45 Un sistem judiciar functional prima cerinta a aderarii la UE 45 1.1. Coordonatele functionale ale sistemului judiciar. Delimitari de principiu 45 1.2. Responsabilitatea judecatorului national factor primordial n asigurarea efic acitatii puterii judiciare. Consideratii principale 50 Subsectiunea a 2-a 54 Eurocompatibilitatea normativa si jurisprudentiala a sistemului judiciar romn 54 2.1. Dreptul european implica revizuirea substantiala a organizarii judiciare 55 2.2. Eurocompatibilitatea jurisprudentiala prima urgenta a judecatorului nationa l 62 Subsectiunea a 3-a 63 Coordonate majore ale dreptului european n raport cu judecatorul national. Conclu zii 63 3.1. Accesul individului la judecatorul national si la dreptul european 63 3.2. Contributia dreptului european la formarea judecatorului national 64 3.3. Dreptul european este un mijloc esential de echilibrare a puterilor 65 3.4. Metamorfoza europeana a judecatorului national 66 3.5. ?Guvernarea judecatorilor? - un ?spectru? al expansiunii puterii judiciare 66 3.6. Ordinea publica europeana a drepturilor omului, garantata de judecator. 68 PARTEA II 70 JURISPRUDENTA COMUNITARA 70 CAPITOLUL I 70 PRINCIPIILE GENERALE ALE 70 DREPTULUI COMUNITAR 70 SECTIUNEA I 70 ORDINEA JURIDICA SI SUPREMATIA 70 DREPTULUI COMUNITAR 70 SECTIUNEA A II-A 74 EFECTUL DIRECT SI APLICABILITATEA IMEDIATA SI UNIFORMA A DREPTULUI COMUNITAR 74 SECTIUNEA A III-A 106 SUBSIDIARITATEA SI PROPORTIONALITATEA N APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR 106 SECTIUNEA A IV-A 111 DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI 111 CA PRINCIPII GENERALE ALE 111 DREPTULUI COMUNITAR 111 SECTIUNEA A V-A 122 PROTECTIA VIETII PRIVATE 122 SECTIUNEA A VI-A 124 PRINCIPIUL EGALITATII SI AL 124 NEDISCRIMINARII 124 SECTIUNEA A VII-A 125 PRINCIPIUL SIGURANTEI JURIDICE 125 SECTIUNEA A VIII-A 128

PROTECTIA NCREDERII LEGITIME (BUNA CREDINTA) 128 SECTIUNEA A IX-A 139 DREPTURILE APARARII SI 139 GARANTIILE PROCEDURALE 139 CAPITOLUL II 143 INTERPRETAREA DREPTULUI COMUNITAR SI APLICAREA SA N DREPTUL INTERN. TIPURI DE NCAL CARI SI SANCTIUNI 143 SECTIUNEA I 143 PUNEREA N APLICARE A 143 DREPTULUI COMUNITAR N 143 ORDINEA JURIDICA INTERNA 143 SECTIUNEA A II-A 159 INTERPRETAREA DREPTULUI 159 COMUNITAR 159 SECTIUNEA A III-A 162 INTERPRETAREA DREPTULUI NATIONAL 162 N CONFORMITATE 162 CU DREPTUL COMUNITAR 162 SECTIUNEA A IV-A 166 TIPURI DE NCALCARI ALE DREPTULUI COMUNITAR 166 SECTIUNEA A V-A 168 SANCTIUNI PENTRU NCALCAREA 168 DREPTULUI COMUNITAR 168 SECTIUNEA A VI-A 176 PROCEDURA N FATA CURTII DE JUSTITIE 176 DE LA LUXEMBURG (art. 169, 170 si 177) 176 CAPITOLUL III 181 RAPORTUL DINTRE DREPTUL COMUNITAR 181 SI DREPTUL INTERN AL STATELOR MEMBRE 181 SECTIUNEA I 181 PRIORITATEA SI EFECTUL DIRECT AL DREPTULUI COMUNITAR. DREPTUL PRIMAR SI CEL DERI VAT 181 A. Hotarrea Curtii din 26 februarie 1986 - M.H. Marshall vs Southampon si South-W est Hampshire Area Health Authority 181 B. Hotarrea Curtii din 13 Noiembrie 1990 - Marleasing SA vs La comercial Internat ional de Alimentacion SA 182 C. Cazul Simmenthal II 106/77 184 D. Hotarrea Curtii din 19 iunie 1990 - Regina vs Secretarul de stat al transportu rilor, ex parte: Factortame Ltd. si altii 186 SECTIUNEA A II-A 188 RASPUNDEREA STATELOR MEMBRE PENTRU APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR 188 I. Tratatul C.E.E. 188 II. Jurisprudenta Curtii de Justitie 190 A. Hotarrea Curtii din 19 noiembrie 1991 - Andrea Francovich si Danila Bonifaci s i altii vs Republica Italiana 190 190 a. Existenta raspunderii Statului ca problema de principiu b. Conditiile raspunderii Statului 191 B. Brasserie des Pecheurs/Factortame 1993 192 SECTIUNEA A III-A 194 APLICAREA DIRECTA A DREPTULUI COMUNITAR DE CATRE JUDECATORUL NATIONAL 194 3.1. Procedura hotarrii preliminare ( chestiunea prejudiciala ) 194 A. Hotarrea Curtii din 6 octombrie 1982 - Srl CILFIT si Lanificio di Gavardo SpA vs Ministerul Sanatatii 195 3.2. Solutionarea conflictului dintre dreptul comunitar si dreptul intern, de ca tre judecatorul national 199 A. Speta Costa/Enel solutia de principiu data de C.J.C.E. 199 B. Hotarrea Curtii din 22 octombrie 1987 - Foto-Frost vs Hauptzollamt Lubeck-Ost 199 CAPITOLUL IV 203 JURISPRUDENTA PRIVIND 203

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR SI LIBERTATEA DE PRESTARE A SERVICIILOR N 203 UNIUNEA EUROPEANA 203 SECTIUNEA I 203 RESTRICTII LA LIBERA PRESTARE 203 A SERVICIILOR 203 1. Nationalitatea 203 2. Restrictii impuse de statul de adoptie 205 2.1. Stabilirea domiciliului si resedinta. Notiune. 205 2.2. Activitate permanenta (stabila si continua) 210 2.3. Activitate nesalariata 211 2.4. Caracter transfrontalier 212 SECTIUNEA A II-A 214 LIBERTATEA DE STABILIRE. 214 RESTRICTII 214 1. Intrare si sedere (sejur) 214 2. Alte drepturi legate de libertatea 214 de stabilire 214 3. Originea restrictiilor 215 3.1. Restrictii impuse de statul de adoptie 215 3.2. Restrictii impuse de statul de origine 219 3.3. Restrictii impuse de asociatiile sau 221 organizatiile ce nu tin de dreptul public 221 SECTIUNEA A III-A 222 PRINCIPIUL NEDISCRIMINARII SI LIBERTATEA DE STABILIRE A DOMICILIULUI SI DE PREST ARE A SERVICIULUI 222 SECTIUNEA A IV-A 232 CONDITII RELATIVE LA CALIFICAREA 232 PROFESIONALA 232 1. Sistemul general de recunoastere a diplomelor 232 1.1. Principiul general 232 1.2. Rolul directivelor 233 1.3. Diplome. Echivalenta diplomelor 234 1.4. Libera circulatie a lucratorilor 237 2. Alte calificari profesionale 243 3. nscrierea n tabloul ordinului profesional 244 SECTIUNEA A V-A 246 LICENTE, AUTORIZATII, ACORDURI 246 SECTIUNEA A VI-A 246 PROTECTIA SOCIALA 246 1. Sarcini sociale. Obligatii 246 2. Alte situatii privind protectia sociala 248 SECTIUNEA A VII-A 249 DREPTURI EXCLUSIVE SI MONOPOLURI. DISCRIMINARE 249 SECTIUNEA A VIII-A 251 FORMA JURIDICO-SPECIFICA A 251 CONTRACTULUI DE MUNCA 251 SECTIUNEA A IX-A 251 PROFESII SPECIFICE 251 1. Avocati 251 2. Asigurari 256 3. Arhitecti 266 4. Medici 266 5. Functionari. Accesul la dosarul personal 269 CAPITOLUL V 297 LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR 297 SECTIUNEA I 297 NEDISCRIMINAREA, TAXELE CU EFECT ECHIVALENT, RESTRICTIILE DE ORDIN CALITATIV SI CANTITATIV 297 SECTIUNEA A II-A 303

TAXELE VAMALE SI CONTINGENTARILE 303 CAPITOLUL VI 309 CONCURENTA 309 SECTIUNEA I 309 APLICAREA DREPTULUI COMUNITAR 309 SECTIUNEA A II-A 312 JURISPRUDENTA COMUNITARA PRIVIND CONCURENTA SI SERVICIILE PUBLICE 312 SECTIUNEA A III-A 319 CONCURENTA. DREPTUL DE PROPRIETATE INDUSTRIALA 319 SECTIUNEA A IV-A 323 INTREPRINDERILE PUBLICE SAU TITULARE A DREPTURILOR SPECIALE SAU EXCLUSIVE ORI INSARCINATE CU UN SERVICIU DE INTERES GENERAL 323 LISTA TEMATICA RECAPITULATIVA 328 SI LISTA CRONOLOGICA A CAZURILOR 328 PREZENTATE 328

PARTEA

I

ROLUL SI FUNCTIILE JURISPRUDENTEI CAPITOLUL I UNELE CARACTERISTICI ALE JURISPRUDENTEI SECTIUNEA I CONCEPTIA DOCTRINEI ASUPRA JURISPRUDENTEI Rolul si functiile jurisprudentei au fost diferite n evolutia societatii omenesti, asa cum este si astazi n diversele sisteme de drept. Interpretarea data de jurisconsultii romani a fost considerata creatoa re a dreptului prin commnunis opinio, iuris peritorum autoritas, n dreptul pretor ian, adica sistemul solutiilor pretorului, constituia izvor de drept. Un moment de referinta n istoria jurisprudentei l constituie opera lui Tre bonian (534 e.n.), numita corpus iuris civilis, compus dintr-un ansamblu select at de jurisprudenta romana (Institutiones, Digestum, Codex si Novellae), dinain te si din vremea lui Justinian. n tarile continentale, dupa revolutiile din secolele 17 si 18, desi au fo st adoptate coduri si legi importante, ceea ce a redus, oarecum, rolul si functi ile jurisprudentei; totusi deciziile judiciare si ale instantelor constitutiona le erau considerate izvor de drept. n sistemul anglo saxon, nsa, jurisprudenta si-a pastrat, tot timpul, rolu l si forta sa ca izvor principal al dreptului, judecatorul ndeplinind functia de autoritate ce stabileste regulile, iar hotarrea jduecatoreasca constituie un p recent obligatoriu pentru viitor. n doctrina s-a subliniat ca nsasi dreptul islamic rezida n operele unor ma ri juristi, comentatori ai Coranului si practicieni, ale caror jurisprudente s-a u impus cu timpul . Dupa Vlahide, n timpul n care sunt n vigoare, legile sunt supuse cerintelo r de adapate la conditile mereu schimbatoare ale existentei, opera de adaptare ce se realizeaza n retorica tribunalelor, al caror rol nu se rezuma la o schemati ca aplicare a textelor la procesele pe care sunt chemate sa le judece, ci se ex tinde si la misiunea de a gasi o modalitate simpla, de adecvare a legilor cu mpre jurarile noi, create de mersul societatii .

Profesorul Mircea Djuvara releva ca o interpretare care duce la nedrept ate nu este o interpretare buna, dupa cum o lege care duce la nedreptati nu e ste o lege buna.... dar, n attea si attea cazuri, judecatorul nu mai ntlneste o expre sie clara a legii. Atunci el trebuie sa constate mai nti faptele, mprejurarile soc iale, aprecierile juridice din constiinta societatii respective, sa le constate cu toata rigoarea stiintifica si nu n mod arbitrar . Aceasta este o operatiune de stiinta de o extraordinaa greutate. Ne pute m da sema de ce cultura enorma trebuie si pentru judecator si pentru jurisconc ult n general ca sa poata sa constate n mod exact, cu cta rigoare si cu ajutorul s tiintei de astazi toate mprejurarile de fapt, precum si toate curentele de gndire din societatea respectiva...jurisprudenta, astfel nteleasa, realizeaza dreptul de multe ori altfel de ct l arata litera stricta a legii, cutuma sau doctrina. n acest sens, se poate spune ca ea este izvorul formal al dreptului pozitiv . n sistemul de drept continental, ca si la noi, nu se recunoaste nsa ca pre cedentul judiciar este izvor de drept, invocndu-se principiul separatiei puterilo r n stat. Se arata, n doctrina, ca practica judiciara fiind cazuistica nu are capac itatea ridicarii la regula generala, iar precedentul judiciar slujeste model n s petele care se succed, fara a avea prestigiul sau forta unui principiu. Totusi precedentului judiciar i se recunoaste forta unui principiu n sis temul anglo saxon, care nu poate fi considerat ca ncalca separatia puterilor n sta t. SECTIUNEA A II-A UNITATEA DE JURISPRUDENTA SI FORTA OBLIGATORIE Asadar, n sistemul nostru de drept, judecatorul nu creaza dreptul, ci apl ica legea. El nu poate refuza, nsa, judecarea unei cauze pe motiv ca n-ar exista norma juridica aplicabila ori ca aceasta este confuza sau incompleta, caci ar fi culpabil, de denegare de dreptate , conform art. 3 din codul civil. Cnd ntlneste astfel de situatii judecatorul este dator sa faca apel la pri ncipiile generale ale dreptului sau la regulile (principiile) institutiei jurid ice n cauza, ori, chiar, la analogie si la constiinta lui juridica, hotarrea sa ne avnd valoare normativa, ci, doar forta obligatorie n speta. Problema vitala care, n mod permanent, s-a relevat o constituie cerinta unitatii de practica judiciara n interpretarea si aplicarea textului de lege (a sa cum sublinia ferm si P. Vlahide). Constitutia are dispozitii cu aceasta finalitate, iar, n cele doua coduri de procedura - civila si penala a fost consacrata institutia recursului n inte resul legii, ca mijloc procedural de reglare a practicii judiciare. Potrivit art. 126 (3) din Constitutie: Inalta Curte de casatie si Justi tie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte inst ante judecatoresti potrivit competentei sale . Potrivit art. 414 cod procedura penala Procurorul general al Parchetului de pe lnga Curtea Suprema de Justitie..., are dreptul, pentru a asigura interpret area si aplicarea unitara a legilor penale si de procedura penala pe ntreg ter itoriul tarii, sa ceara Curtii Supreme de Justitie sa se pronunte asupra chesti unilor de drept care au primit o solutionare diferita din partea instantelor de recurs . Deciziile se pronunta n sectii unite, numai n interesul legii, neavnd efec t asupra hotarrilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia parti lor din acele procese. Se consacra, asadar, principiul fortei obligatorii a acestor decizii pen tru judecatorul oricarei cauze, care va fi tinut de interpretarea unitara data d e sectiile unite a instantei supreme, ceea ce face, n astfel de situatii, sa se r estrnga, substantial, continutul si eficienta principiului constitutional al ind ependentei judecatorului (art-. 124 alin. 3 din Constitutie). Tot astfel si n caz de casare, hotarrile instantei de recurs asupra problem elor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului (art. 315 C

od procedura civila), iar conform art. 385 indice 18 Cod procedura penala instan ta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotarrii instantei de recurs, n masura n care situatia de fapt ramne cea avuta n vedere la solutionarea recursului . Se poate observa deci, ca deciziile Inaltei Curti de Castie si Justitie, date n interesul legii, nu creaza noi norme de drept, ci, interpretnd legea aplic abila, o completeaza, descifrndu-i sensul sau real. Daca n privinta acestor decizii nu exista o dispozitie constitutionala ca re sa confere Inaltei Curti de Castie si Justitie o astfel de prerogativa, forta general obligatorie a deciziilor Curtii Constitutionale este data de Constituti e. Potrivit art. 147(4) deciziile Curtii Constitutionale sunt general obli gatorii si au putere numai pentru viitor , aceasta eficacitate absoluta si fata d e toate autoritatile publice, inclusiv fata de instantele judecatoresti, asezndule n acelasi plan cu legea. SECTIUNEA A III-A CONTRIBUTIA JURISPRUDENTEI LA CREAREA SI AFIRMAREA PRINCIPIILOR DREPTULUI NOSTRU Doctrina a relevat, n mod constant, contributia practicii judiciare la c rearea dreptului, la formarea principiilor de drept , furniznd permanent material teoriei juridice si legislatorului pentru continua perfectionare a dreptului. Tendintele majore ale creatiei jurisprudentei au fost confirmate si sus tinute laborios stiintific de literatura juridica, ceea ce a generat o stare po zitiva n procesul aplicarii dreptului, un mod unitar si armonios de interpretare n actul de justitie, cu efecte substantiale n functionarea statului de drept. Dupa cum subliniaza, de asemenea, doctrina o contributie majora a adus -o practica judeciara la dezvoltarea principiilor dreptului civil romn, calauzita ndeosebi, de afirmarea principiului echitatii n interpretarea unor dispozitii leg ale. SECTIUNEA A IV-A INTEGRAREA JURIDICA EUROPEANA SI EFECTUL DIRECT AL JURISPRUDENTEI CEDO Institutul de drept comparat al Universitatii Paris II Sorbona a efectu at timp de trei ani, o cercetare asupra jurisprudentei n dreptul comparat, finali zata cu un colocviu, n anul 1998, la care au participat magistrati, avocati si pr ofesori de drept din patru sisteme de drept Anglia, Germania, Franta si Italia, avnd ca tema elaborarea si redactarea deciziei judiciare. Cercetarea, condusa de prof. M. Lecrudier, director la Scoala Nationala de Magistratura din Franta, pune n evidenta enormele diferente care exista ntre diversele sisteme juridice si, chiar, n cadrul aceluiasi sistem, referitoare la regulile si practicile privind elaborarea si redactarea deciziei judiciare. n timp ce dreptul englez este, esentialmente, un drept jurisprudential, n celelalte tari continentale, judecatorul elaboreaza hotarrea, de regula, n baza legii. n conditiile internationalizarii dreptului si a ratificarii de tara noas tra a numeroase conventii internationale, jurisprudenta creata n aplicarea aces tora n dreptul intern, dar, mai ales, de catre instantele internationale, se pre zinta ca un factor deosebit de valoros n dezvoltarea principiilor dreptului. Romnia, ca membra a ONU a recunoscut jurisdictia Curti Internationale de Justitie de la Haga, ca membra a Consiliului Europei ratificnd Conventia European a a Drepturilor Omului este tinuta de jurispudenta Curtii Europene a Drepturilo r Omului de la Strabourg, iar, n urma ratificarii Conventiei Dreptului Marii si i

ntrarii n functiune a Tribunalului Marii de la Hamburg, este, de asemenea, legata de jurisprudenta acestuia. Pornind de la cazurile particulare care i sunt supuse, Curtea (CEDO) si sp rijina deciziile pe un anumit numar de norme: securitate juridica, ncredere legi tima, caracter efectiv, responsabilitate, nediscriminare si, ndeosebi, proportion alitate. Ea examineaza regulile de drept si substanta acestora. n vederea interp retarii, ea adopta un caracter finalist, teologic, caci ntelege sa faca o aplic are progresista, evolutiva, nencremenita la starea drepturilor si obiceiurilor din 1950, tinnd cont de marile orientari juridice contemporane . Autorul mai relev a ca, importanta precedentelor n elaborarea decizilor Curtii, este primordiala . Curtea de la Strasbourg, prima jurisdictie internationala de acest fel, este, ntr-adevar interpreta supema a Conventiei, care se aplica direct n statele m embre ale Consiliului Europei, inclusiv Romnia. Dupa 45 de ani de existenta, ea joaca un rol important n viata juridica a statelor europene, hotarrile sale genernd , deseori, schimbari ale legislatiei, ale jurisprudentei sau ale practicii, mai ales, n domeniul procedurii judiciare si a libertatilor publice , impunndu-se prin e ficacitatea si autoritatea lor juridica si morala, att n forma preventiva, ct si n c ea corectiva . Se poate spune, deci, ca judecatorul national care se afla, permanent n inima dreptului intern, si a dreptului international, este un actor principal (dar discret si uneori ignorat) al integrarii juridice europene si internationa le si al aplicarii conventiilor internationale. Drept consecinta jurisprudenta nationala si, mai ales, cea internationa la constituie un agent eficient si dinamizator al procedurilor diverse de armon izare legislativa, de asimilare si implementare a drepturlui international, si, numai putin de optimizare a dreptului intern. Evident ca judecatorul, n mod esential, are rolul de interpret si de auto ritate publica, de aplicare a dreptului international, ceea ce presupune o anumi ta profesionalizare speciala n materie si constiinta responsabilitatii sale de mi sionar n integrarea juridica internationala, n acord cu particularitatile de ordin national. El este deplin responsabil de aplicarea uniforma international , ceea ce constituie o exigenta fundamentala a ordinii juridice comunitare si o virtute uni ficatoare a ordinii juridice autentic comune . n mod evident, dificultatea pentru judecatorul national consta n a putea r ealiza, eficient si constitutionalist, o sinteza ntre exigentele dreptului intern ational si constrngerile, n anumite privinte si perioade inhibatoare, date de reg ulile procedurale interne si de organizare judiciara nationala. El este, nsa, ncurajat de doctrina si jurisprudenta instantelor internatio nale sa-si asume deplin rolul national de interpret al dreptului european si de depozitar al executiei sale judiciare, caci nu se poate deroga de obligatia sa d e a aplica dreptul european justitiabililor care-l invoca . Apelul la aceasta jurisprudenta internationala arata ca judecatorii nu p un n pericol identitatea nationala si democratia, caci, dimpotriva, curtile de St rasbourg si Luxemburg, stimuleaza principiul subsidiaritatii si protectiei drept ului material si procedural, cernd judecatorului national un rol activ ntr-un cadr u procedural national adaptat exigentelor dreptului european si international. Subliniind, n scurte consideratii, cteva din elementele si virtutile juri sprudentei, n general si ale celei comunitare, n special, am dorit sa atragem ate ntia asupra necesitatii, de mare actualitate, de a i se da impotanta majora cuve nita, dar si de a se revitaliza si accentua conceptia si preocuparea pentru aces t act de creatie al judecatorului, la care contribuie si ceilalti participanti l a nfaptuirea justitiei, precum si de a se sublinia natura si eficacitatea sa, a cordndu-i-se forta si calitatea de izvor de drept. CAPITOLUL II PRINCIPALELE COORDONATE ALE JURISPRUDENTEI COMUNITARE

SECTIUNEA I CONTRIBUTIA JURISPRUDENTEI COMUNITARE LA CREAREA SI AFIRMAREA PRINCIPIILOR DREP TULUI COMUNITAR SI A ALTOR INSTITUTII JURIDICE Subsectiunea 1 Principiile generale ale dreptului comunitar 1.1. Suprematia (Prioritatea) si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar Principiile generale ale dreptului comunitar au fost initiate si formulate n hotarrile Curtii de Justitie de la Luxemburg si, apoi, introdus e n T.C.E. sau n tratatele modificatoare, fiind, n sfrsit, consacrate, ca atare, n Constitutia Uniunii Europene, semnata la Roma, la 29.X.2004, si aflata n proces de ratificare. 1.1. Natura juridica si semnificatia dreptului comunitar si aplicabilita tea directa, au fost creatia principala din hotarrile Costa Enel 1994, Walt Wilh elm (1968), Internationale H.-1970, si Limmenthal II 1978 si altele n care se afi rma si alte principii: TCE a creat propria ordine juridica comunitara, care a devenit parte integrant a a ordinii juridice ale statelor membre, pe care instantele acestora sunt obl igate sa o respecte (Costa-Enel) Sistemul juridic nascut din Tratat, izvor independent de drept, nu poate fi, dato rita, naturii sale speciale, surclasat de normele juridice interne, fiind su perior acestora (Costa-Enel); conflictele ntre reglementarile comunitare si cele nationale trebuie rezolvate apl icnd principiul prioritatii dreptului comunitar (Walt Wilhelm); validitatea masurilor adoptate de institutiile comunitare poate fi interpretata numai n lumina dreptului comunitar, ca si efectul sau direct (Internationale H.); respectarea drepturilor fundamentale este parte integranta a principiilor genera le de drept aparate de Curtea de Justitie (Internationale H.); Aplicabilitatea directa a dreptului comunitar nseamna aplicarea deplina si unifor ma a reglementarilor sale n toate statele membre, ncepnd cu data intrarii lor n vig oare si ct timp vor fi n vigoare (Limmenthal II); O instanta nationala are obligatia sa aplice dreptul comunitar si sa-i asigure ef ectul direct deplin, nlaturnd, chiar din oficiu, orice norma contrara interna (Sim menthal III). 1.2. Alte principii ale dreptului comunitar considerente importante tinnd de principiul sigurantei juridice face imposibila, n principiu, redeschiderea problemei, caci ar afecta efectul direct al dreptului comunitar si neretroactivitatea acestuia (Defrenne 1976); Principiul nediscriminarii se aplica tuturor raporturilor juridice, indiferent de locul unde se nasc si unde si produc efectele (Walrave si Koch 1974); n raport de importanta fundamentala a principiului tratamentului egal al persoanel or, sub toate aspectele, dispozitiile dreptului comunitar trebuie, n acest domeni u, interpretate strict (Speta Marshall 1986); n aplicarea principiul cooperarii, prevazut de art. 5 din Tratat, instantele natio nale trebuie sa asigure protectia legala la care persoanele au dreptul ca efect direct al dreptului comunitar (Factosfane II-1990); Principiul libertatii de asociere, consacrat de CEDO (art. 11) si de tratatele constitutionale ale statelor membre, constituie unul din drepturile fundamenta le garantate n ordinea juridica comunitara (Boasman 1995); Principiul subsidiaritatii nu poate permite ca libertatea interna a asociatilor

de drept privat sa aduca atingere exercitiului drepturilor conferite de Tratat ( Bosman pag. 9- 1995); n aplicarea principiului proportionalitatii, ridicat la rangul de principiu genera l de drept comunitar, legalitatea reglementarii comunitare este subordonata co nditiei ca mijloacele folosite sa fie adecvate realizarii obiectivului urmarit n mod legitim si nu sa depaseasca ceea ce este necesar (Industrias P. - 1996). Subsectiunea a 2-a Drepturile fundamentale ale omului ca principii generale ale dreptului comunit ar 2.1. Protectia acordata drepturilor fundamentale, inspirata din traditiile cons titutionale comune statelor membre, trabuie asigurata n cadrul structurii si obie ctivelor comunitare, caci respectarea lor face parte integranta din principiile generale de drept comunitar (Internationale H. - 1970); 2.2. Drepturile fundamentale formeaza o parte integranta a principiilor generale ale dreptului, a caror respectare este asigurata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, iar dreptul de proprietate este garantat n ordinea juridica comunitara, n acord cu art. 1(1) din Protocolul aditional la CEDO (Haner 1979). 2.3. Dreptul la respectarea vietii private, consacrat si prin art. 8 di n CEDO, face parte din principiile generale de drept a caror respectare o asigur a judecatorul de drept comunitar. (N/Comisie 15 V 1997). 2.4. Principiul egalitatii de tratament si al nediscriminarii constituie un principiu de drept comunitar care consacra un drept fundamental, ca si princ ipiul sigurantei juridice si cel al protectiei ncrederii legitime (buna-credinta ) (Kuchlenz 1997 si Altmann 1996). 2.5. Drepturile apararii si celelalte garantii personale constituie dre pturi fundamentale ale dreptului comunitar, care trebuie respectate n orice fel d e proceduri (EFMA 1997, Shangha Bicycle 1997 s.a.). SECTIUNEA A II-A UNELE REZOLVARI DE PRINCIPII DIN JURISPRUDENTA COMUNITARA Subsectiunea 1 Primatul dreptului comunitar n jurisprudenta Curtii de Justitie a UE

1.1.Principiul a fost construit n hotarrea Costa/Enel 1964, statundu-se, ca o directie strategica jurisprudentiala ca toate normele comunitare trebuie sa preva leze asupra ansamblului normelor nationale, inclusiv la nivel constitutional . 1.2. Necesitatea de a neutraliza efectele aplicabilitatii directe a dre ptului comunitar si de a garanta aplicarea uniforma a dreptului comunitar au fost d efinite, n aceasta hotarre, ca principii subsumate prioritatii dreptului comunitar , fiind n mod constant reafirmate, n continuare si ca tendinte majore ale jurispr udentei comunitare. Curtea a decis, n mod sistematic, ca eficacitatea dreptului comunitar nu va fi afectata si nuantata n raport de anumite domenii ale dreptului comunitar ( CJCE, 21.III.1972, Hot. Italim/Sail). 1.3.Consecintele principiului prioritatii au fost relevate foarte judic ios de Curte n hotarrea Simmenthal (CSCE, 9III1978, aff. I06/77) prin formula exp resa: masura interna incompatibila este inaplicabila deplin drept , iar autoritatile nationale au obligatia absoluta de a o lasa neaplicata . Aceasta obligatie se impune evident legislatorului national, ca si jude

catorului intern, ca judecator de drept comun nsarcinat cu aplicarea dreptului c omunitar. Hotarrea Simmenthal subliniaza expres ca orice judecator national are obl igatie de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile care sunt conferite particularilor, lasnd inaplicabila orice dispozitie eventual co ntrara din legea nationala, anterioara sau posterioara normei comunitare . Subsectiunea a 2-a Jurisprudenta comunitara si obligatia de loialitate comunitara Curtea de Justitie a decis ca tratatul impune Statelor membre ca nu pot lua sau mentine n vigoare masuri susceptibile de a elimina efectul util al drept ului comunitar (Hot. Inna c. ATAB, 16.XI.1977), statele membre fiind obligate, n baza art. 10 TCE sa ia toate dispozitiile proprii pentru a asigura eficacitatea d reptului comunitar (Hot. Comisia c. Grecia 21.IX. 1988). Principiul cooperarii loiale obliga Statele membre sa raspunda ntr-un termen rezonabil cererilor de informare formulate de Comisie n urma unei plngeri referitoare la violarea dreptului comunitar (Hot Comisia c/Grecia 24.VI.1992); d e asemenea, acest principiu impune aceleasi obligatii institutiilor comunitare ( Hot Alsacia International TPI, din 6.VII.2000). Subsectiunea a 3-a Autonomia institutionala Curtea de Justitie a considerat ca revine judecatorului national compet enta de a stabili, printre diverse proceduri interne, pe cele care sunt cel mai adecvate pentru a garanta drepturile individuale conferite de dreptul comunitar ( Hot. Lck, din 4.IV.1968) Mai recent, Curtea a subliniat ca, posibilitatea, pentru justitiabili, de a avea drepturile lor protejate prin caile de recurs interne, constituie esent a acestui sistem de protectie jurisdictionala (CJCE, Hot. Area Cova, 1.II.2001) . Asadar, aceasta obligatie impusa statelor membre este o obligatie de r ezultat si nu o obligatie de mijloace. Subsectiunea a 4-a Plenitudinea de competenta a judecatorului national n exercitarea functiei sale comunitare Curtea de Justitie a statuat ca protectia justitiabililor necesita recu noasterea plenitudinii de competenta n favoarea judecatorului national n exer citarea functiei sale comunitare, el fiind, n consecinta, judecatorul de drept c omun n aplicarea dreptului comunitar Hot. Limmenthal, 9.III. 1978). Aceasta plenitudine de competenta a judecatorului national se manifesta n special n cadrul chestiunii prejudiciale , Curtea statund ca o regula de drept national priveste posibilitatea justitiabililor ca sa nu statueze n ultima insta nta, putnd sa-si exercitae facultatea de a sesiza Curtea de Justitie cu problem ele de interpretarea dreptului comunitar referitoare la situatia juridica n discu tie (CJCE, 16 ianuarie 1974, Hot. Rheimmhlen, 166/1973). Asadar, judecatorul natio nal poate sa recurga la procedura chestiunilor prejudiciale si sa solicite o interpretare autorizata a judecatorului de la Luxemburg pentru ndeplinirea func tiei comunitare, chiar n ipoteza, n care, o jurisdictie interna superioara, deja

s-a pronuntat asupra acelei chestiuni de drept. Subsectiunea a 5-a Principiilor de efectivitate si de echipolenta Curtea a stabilit ca protectia asigurata justitiabililor trebuia sa fie, n toate cazurile, efectiva (CJCE, 9.VII.1985, Hot. Bazetti, 179/1984), ceea ce pr esupune ca modalitatile procedurale de recursuri jurisdictionale destinate sa asigure, protectia drepturilor recunoscute justitiabililor n dreptul comunitar nu pot fi amenajate ntr-o maniera, n care, practic se face imposibila sau excesiv de dificila exercitarea drepturilor conferite (CJCE, Hot. Rewe 9.XI:1983 s.a. ). n doua hotarri din 1995 s-a consacrat o anumita dezancadrare a autonomiei procedurale, statund ca fiecare caz n care se pune problema de a sti daca o di spozitie procedurala nationala face imposibila sau excesiv de dificila aplicare a dreptului comunitar, trebuie sa fie analizata tinnd seama de locul acestei di spozitii n ansamblul procedurii, de desfasurarea si particularitatile sale, n fa ta diverselor instante nationale. n aceasta perspectiva, este relevant n a examin a aplicarea principiilor care stau la baza sistemului jurisdictional national, c um ar fi protectia dreptului la aparare, principiul securitatii juridice si opti ma desfasurare a procedurii . n doctrina, nsa, aceasta creatie jurisprudentiala nu a fost primita po zitiv, fiind criticata dezancadrarea automiei procedurale: a tine cont excesiv de reverentios de exigentele autonomiei procedurale a dreptului national risca sa se ajunga la o balcanizare ( balkanisation ) a protectiei jurisdictionale a dre pturilor recunoscute particularilor n dreptul comunitar, datorita si faptului ca trimite la conceptiile divergente, din oficiu, ale judecatorului intern, legat e de istoria proprie a traditiilor juridice nationale Subsectiunea a 6-a Exercitarea drepturilor dobndite direct din dreptul comunitar Curtea de la Luxemburg recunoaste justitiabililor din numar de drepturi pe care le au direct din dreptul nea juridica nationala trebuie, n mod imperativ, sa a- dreptul la un judecator; b- dreptul la un judecator de rfr; c- dreptul la actiunea n repetitiune si, d- apelul la reparatiunea pentru prejudicii cauzate de nitar de catre organele statale. Statele membre un anumit comunitar si pe care ordi le garanteze:

violarile dreptului comu

a. Curtea afirma ca orice particular ale carui drepturi sunt lezate pr in masurile unui stat membru contra dreptului comunitar trebuie sa aiba posibli tatea de a cere protectia unui judecator competent (CJCE, 16.XII.1981, Hot. Fogli a c. Novello nr. 244/80). Ea va confirma ulterior existenta dreptului la un j udecator, preciznd ca el constituie, totodata un principiu de drept care dec urge din traditiile constitutionale comune ale statelor membre, consacrat n art. 6 din CEDO, iar recursul recunocut justitiabililor trebuie sa fie efectiv si eficace Pentru ca dreptul la un judecator este un drept fundamental, introducer ea unei actiuni n justitie nu poate fi considerata ca un abuz de pozitie dominan ta dect n circumstante de fapt exceptionale , si anume atunci cnd actiunea n justit e este n mod manifest si exclusiv destinata a hartui... b) Dreptul la judecator de rfr (ordonata presedintiala). Curtea , recunoscnd dreptul la un judecator, consacra n favoarea justitiab

ililor si dreptul la un judecator de referat spre a asigura de posibilitatea de a-si exercita efectiv dreptul la egalitate de tratament n temeiul unei directi ve comunitare. Curtea admite, contrar solutiei din hotarrea Emmat, ca un termen national de prescriptie poate sa curga nainte ca directiva pertinenta sa fi fost transp usa, dar fara a priva total (pe reclamant), n principal, de posibilitatea de a-si exercita efectiv drepturile recunoscute de dreptul comunitar. n orice stare a cauzei dreptul national poate sa prevada restrictii la r epetitia nefondata (actiunea n recuperarea sumelor percepute nedatorat), n urmato arelor cazuri: fapta culpabila a administratiei ; pe temeiul bunei credinte a ..... ; cnd un termen lung separa plata sumei litigioase de cererea n rambursare, ignornd n crederea legitima si; atunci cnd beneficiarul invoca dispozitiile mbogatirii fara justa cauza . d) n jurisprudenta Curtii relativa la actiunea n reparatiune s-au afirma t si fundamentat, de principiu: consacrarea si garantarea dreptului la reparatiune n favoarea particularilor car e au suferit un prejudiciu prin violarea de catre un stat membru a drepturilo r recunoscute n dreptul comunitar, ceea ce atesta deplina eficacitate a normelor comunitare si protectia efectiva si concreta a drepturilor comunitare , dar si o bligatia acelor state de a repara efectele ilicite ; conditiile n care se aplica dreptul la reparatie si se instituie responsabilit atea statului pentru violarea dreptului comunitar care pot fi mai putin favor abile dect cele care sunt aplicabile reclamantilor, asemanatoare, de natura inter na (principiul echivalentei) si n concordanta cu principiul egalitatii, n hotarrea Fracavick s-au care a fixat trei conditii: directiva sa atribuie drepturile n favoarea particularilor si sa recunoasca munc itorilor salariati dreptul la o garantie pentru plata creantelor lor relative la remuneratie; continutul acestor drepturi sa poata fi identificat pe baza dispozitiilor direc tivei comunitare, ceea ce trebuie sa satisfaca criteriile efectului direct al dr eptului comunitar , si sa existe o legatura de cauzalitate ntre absenta dispozitiei si prejudiciul sufe rit de persoanele lezate. Totusi, Curtea arata foarte clar ca n ipotezele n care legislatorul nation al dispune de o larga putere de apreciere, conditiile de angajare a raspunde rii Sratutlui trebuie sa fie n principiu aceleasi ca cele de care depinde res ponsabilitatea Comunitatii n situatii comparabile . Am nfatisat, sintetic, numai o parte din catalogul de principii, tendinte c onstante si rezolvari majore ale jurisprudentei comunitare care au obligat si , chiar, au construit majestosul edificiu al dreptului comunitar, al carui corol ar este Constitutia Uniunii Europene. CAPITOLUL III ROLUL SI FUNCTIILE JUDECATORULUI NATIONAL N PERIOADA DE PREADERARE SECTIUNEA I DREPTUL EUROPEAN OMN Subsectiunea 1 Preliminarii 1.1. n ultimele 6 decenii (din anii `50) poporul romn a fost total absent din spat iul ideologic si, mai ales, din cel real, practic, al constructiei europene, n ti UN NOU MEDIU NORMATIV SI JURISPRUDENTIAL PENTRU JUDECATORUL R

mp ce 6, apoi, 10, 12, 15 si, de la 1.05.2004, 25 de popoare au edificat si exti ns UE, care, aproape ca a devenit paneuropeana, iar alte popoare, precum cel hel vetic sau cel norvegian ?n-au marcat dect un entuziasm discret n privinta construc tiei europene? . Cu toate acestea, n mod evident, de constructia europeana au beneficiat, direct s au indirect, toate popoarele Europei, prin ?dinamica pacii?, a efectelor dezvolt arii si, progresiv, prin integrarea masiva n UE. 1.2. Pentru judecatorul romn dreptul comunitar si jurisprudenta Curtii de Justiti e a UE, de la Luxemburg, au fost ?enigme vestice? pna n decembrie 1989, iar, ulter ior, au devenit, succesiv, din ce n ce mai accentuat, ?elemente stranii?, mici ?c unostinte?, subiecte ?tentante? (pentru un cerc restrns de elite), si, n prezent, ?tinte decisive? ntr-un timp relativ scurt (pna la 01.01.2007), catre care, cu ?to ate pnzele sus? va trebui sa navige, cu orice riscuri. Handicapul major al judecatorului romn consta n faptul ca el a fost ?marele absent al dezbaterilor asupra CEE?, ct si al proceselor politico-juridice ulterioare, g eneratoare a UE si a extinderii sale viguroase. 1.3. n Romnia, aplicarea progresiva a politicii de integrare economica si, mai apo i politica, europeana este, n principal, daca nu chiar n mod exculsiv, problema au toritatilor politice si administrative, dar nu a judecatorilor . De aceea, excluderea sau nstrainarea judecatorului romn de ordinea juridica comuni tara, l-a orientat, nsa, oarecum neputincios, catre Strasbourg, n zona drepturilor omului, mai ales prin ?forta de atractie? a hotarrilor CEDO contra Romniei, ncepnd din anul 1997 . 1.4. Asadar, care este figura actuala a judecatorului romn si rolul sau n raport c u dreptul european si, deci cu integrarea juridica europeana? Pe judecatorul romn l caracterizeaza, evident: -o absenta dramatica din spatiul juridic comunitar, att teoretica, dar si practic a, nefiind ?apropiat? nici macar de principiile dreptului comunitar, care se pre zinta ca o ?punte? necesara ntre jurisdictia nationala si cea comunitara n perioad a de preaderare, dar si -o timida apropiere de normativele Consiliului Europei si o receptare, extrem de retinuta, a jurisprudentei CEDO, n pofida caracterului obligatoriu al acestora, n ordinea juridica nationala a Romniei. Aceasta conditie precara a fost impusa judecatorului romn prin factori inhibatori , gestionati constient sau neglijent de puterea politico- administrativa, dupa a doptarea Constitutiei, n decembrie 1991, dar mai ales dupa cele doua momente poli tice majore ale anului 1993: -aderarea Romniei la Consiliul Europei la 07.10.1993 si ratificarea CEDO la 20.06 .1994 si -ncheierea Acordului de asociere al Romniei cu UE n 1993. 1.5. Si toate acestea, n pofida faptului ca judecatorul national are un rol capit al n procesul integrarii europene; el ramne, n continuare nsa, un actor discret, chi ar ignorat, al acestui demers continental. ?n definitiv, functiile pe care judecatorul national este chemat sa le ndeplineasc a n aplicarea dreptului european se nscriu, pe deplin, n finalitatea politica si cu lturala pe care o reprezinta integrarea progresiva si pacifista a tarilor de pe Continent, fara exceptii? ? Subsectiunea a 2-a Delimitari conceptuale 2.1. Notiunea dreptului european 2.1.1. Dreptul european este si ramne un concept generic, care depaseste spatiul ordinii juridice comunitare . El cuprinde, asa cum s-a pronuntat, constant, doct rina si jurisprudenta europeana : -dreptul comunitar, elaborat sub egida comunitatilor si a Uniunii Europene, incl

uznd patru mari izvoare: ?Dreptul primar, dreptul derivat, dreptul relatiilor ext erne si dreptul complementar? ; -dreptul elaborat de Consiliul Europei si, n special, dreptul european al dreptur ilor omului, simbolizat remarcabil prin Conventia de la Roma (1950), care a ?imp regnat toate ramurile dreptului european? . -dreptul european privit ca drept international regional grupnd, n special, ansamb lul acordurilor bilaterale si multilaterale ncheiate de statele europene, ntre ele , de UE cu statele terte s.a. 2.1.2. Istoriceste, dreptul european este un drept international ?prin omogenita tea? puternica a efectelor sale si prin patrimoniul politic si cultural pe care l poarta; dreptul european, apare, din ce n ce mai mult, ca un drept al statelor, prefigurnd ceea ce ?poate ntr-o buna zi va fi dreptul intern european? . Promovarea efectiva si decisiva a dreptului n raporturile interstatale constituie , fara ndoiala, ?caracteristica cea mai frapanta a ordinii juridice comunitare? . 2.2. Notiunea de judecator n dreptul european, notiunea de ?judecator?, ca si cele de ?tribunal? si de ?juri sdictie?, au primit, n contexte diferite, o definitie autonoma si complexa. 2.2.1. Conventia Europeana a Drepturilor Omului n sistemul CEDO, notiunea de ?tribunal? este elementul central al unui ?proces ec hitabil? conform art. 6 al. 1 al Conventiei si face obiectul unei extrem de boga te jurisprudente a Curtii de la Strasbourg. Ea se delimiteaza de orice jurisdict ie de tip clasic integrata n structurile judiciare ale ordinii interne. 2.2.2. Dreptul comunitar a. n dreptul comunitar recunoasterea judecatorului national n calitate de ?jurisdi ctie?, presupune, mai nti, o interpretare ntr-un sens larg : au calitatea de jurisd ictii, n sensul dreptului comunitar, nu numai jurisdictiile judiciare, dar si cel e specializate n materii ca securitatea sociala, dreptul muncii, dreptul fiscal s au administrativ, ca si n jurisdictia constitutionala. Principalele criterii fixate de Curtea de Justitie de la Luxemburg, sunt: -baza legala a jurisdictiei (sa fie prevazuta de lege), -permanenta sa, adica sa fie institutionalizata, -sa aplice procedura legala litigiilor, functionnd ca orice tribunal de drept com un, -sa fie investita cu o competenta obligatorie si sa decida numai n conformitate c u legea. n acelasi timp, s-a decis ca ?pentru a merita calificativul de jurisdictie a unui stat membru sau de jurisdictie nationala (art. 177 al. 2-3 TCE), trebuie sa exi ste o legatura organica ntre aceasta institutie si stat? . b. Judecatorul national judecator de drept comun al dreptului comunitar Judecatorul national este competent sa judece toate litigiile care privesc aplic area dreptului comunitar, daca norma comunitara nu le atribuie jurisdictia insta ntelor comunitare. Acest statut este efectul aplicarii directe si a prioritatii dreptului comunitar, care-i permite sa creeze drepturi si obligatii n favoarea pa rticularilor, cu o dubla consecinta: -acestia sa poata sa si le valorifice n fata judecatorilor nationali, iar -instantele nationale au obligatia de a asigura respectul lor . Aceasta competenta de drept comun a judecatorului national nu este, nsa, absoluta ; ea poate sau trebuie sa se conjuge cu competenta Curtii de Justitie n materia i nterpretarii dreptului comunitar si n aprecierea validitatii acestor dispozitii d e drept derivat . Ct timp judecatorul national este competent sa aplice dreptul comunitar, n mod nat ural el trebuie sa fie si interpretul acestuia, fara, nsa, ca opera de interpreta re sa fie ?total abandonata? n favoarea multitudinii de judecatori nationali. Daca multiplicitatea jurisdictiilor nationale creeaza riscul ca aceasta exigenta sa nu poata fi satisfacuta, iar existenta Uniunii sa fie n pericol de a fi compr omisa iremediabil, atunci ncredintarea judecatorului comunitar a puterii de inter pretare autonoma a dreptului comunitar constituie solutia salvatoare. El va real iza scopul final interpretarea si aplicarea uniforma si identica a dreptului com unitar n tot spatiul UE.

De aceea, tratatele constitutive au investit Curtea cu prerogativa absoluta de i nterpretare autonoma si au pus la dispozitia judecatorului national o procedura speciala, pe baza careia se realizeaza cooperarea necesara ntre el si Curtea de J ustitie a UE. Totodata, numai Curtea de Justitie are competenta de a cerceta legalitatea actel or emise de institutiile Uniunii. Drept urmare, judecatorul national va putea so licita celui comunitar un raspuns direct asupra legalitatii, validitatii si modu lui de aplicare a unui text normativ comunitar, n cadrul unui proces n curs de sol utionare, spre a-si fundamenta decizia judiciara pe temeiul si n aplicarea dreptu lui comunitar. b. Notiunea de jurisdictie nationala, include, asadar, institutiile care fac par te din organizarea jurisdictionala a statelor membre, ceea ce consituie prima co mponenta a jurisdictiei nationale. Tratatele constitutive utilizaza formule ca ?jurisdictia Statelor membre? sau ?j urisdictia nationala?, desemnnd, astfel, acele institutii interne care compun org anizarea jurisdictionala a Statelor membre si care apartin ordinului judiciar sa u administrativ, au sau nu competente represive si n care dreptul judiciar nation al le-a specializat. n dreptul national se pot institui si alte organe cu caracter profesional sau cor poratist, n special din domeniul economic ori social, a caror calitate de jurisdi ctie ramne incerta. Dreptul comunitar le califica drept jurisdictii numai daca nde plinesc urmatorele conditii: au o baza legala, sunt permanente, au caracter de j urisdictie obligatorie si legala, aplica o procedura contencioasa si contradicto rie, asemanatoare celei de drept comun s.a. n context, s-a subliniat, repetat, n jurispurdenta comunitara si n cea comparata, r olul specific major al judecatorului, alaturi de legislativ si de executiv, n exe cutarea si aplicarea tratatelor internationale . Subsectiunea a 3-a Noul mediu normativ si jurisprudential european pentru judecatorul national 3.1. Cei trei piloni: Bucuresti, Strasbourg, Luxemburg n mod evident, si din ce n ce mai mult, se pune ntrebarea, de mare actualitate: car e este mediul normativ n care va evolua judecatorul romn n viitorul apropiat? n prezent, judecatorul romn se afla sub ?povara dulce? a dreptului national si, oa recum ?agresat? de un al doilea pilon, jurisdictia de la Strasbourg, careia Romni a i s-a supus, neconditionat, la 20.06.1994, cnd a ratificat Conventia Europeana a Drepturilor Omului, fara nici o rezerva (la numai 8 luni de la aderarea la Con siliul Europei). Aplicarea prioritara a Conventiei si obligativitatea jurispudentei sunt principi i directoare n dreptul si jurisdictia interna a tarii noastre, trasate clar prin art. 11 al. 2 si 20 al. 2 din Constitutia Romniei, astfel ca judecatorul romn se v ede n situatia de a fi ?dominat? de ?ncarcatura? celor doua mari sisteme juridicecel national si cel european al drepturilor omului. Dar, judecatorul romn se afla si n ?anticamera? UE, datorita asimilarii acquis-ulu i comunitar, ntr-o buna masura, n plan legislativ intern, ca o conditie a nchiderii provizorii a dosarelor de negociere a aderarii la UE, dar si a impactului indir ect al jurisprudentei Curtii de Justitie de la Luxemburg; aceasta, n conditiile, n care, procesul de formare si ?specializare? a judecatorului national, ca primul judecator comunitar, conform marelui principiu al subsidiaritatii, este, din pa cate, fara un acostament solid la fiecare institutie judiciara din Romnia. 3.2. Acquis-ul comunitar. Aspecte normative, constitutionale, institutionale si judiciare Pentru a-si cunoste si ntelege rolul sau de interpret si de autoritate de aplicar e a dreptului comunitar, judecatorul romn va trebui, n mod obligatoriu sa accepte ideea ca ?acquis-ul comunitar? este nu numai: - un ansamblu, cantitativ foarte important, de reguli normative (regulamente, di

rective, decizii), recomandari, avize, dar si -un ansamblu de alte elemente care atesta dimensiunea constitutionala, instituti onala si, mai ales, cea judiciara a acestui acquis. 3.2.1. Dimensiunea constitutionala a acquis-ului comunitar a fost clar s i ferm afirmata principial de CJCE n hotarrea COSTA-ENEL din 1964 si n cea din 13. 07.1972 privind Comisia Europeana contra Republicii Italiene. Curtea de Justitie a decis, n esenta, ca ?atribuirea, de catre Statele me mbre, n favoarea Comunitatii a drepturilor si puterilor corespunzatoare dispoziti ilor tratatului, antreneaza, n mod direct, limitarea definitiva a drepturilor lor suverane, astfel nct nu vor mai putea invoca dispozitiile dreptului intern, orica re ar fi natura lor? . Mai recent, Curtea a afirmat mai energic ca ?Tratatul CEE constituie car ta constitutionala a unei comunitati de drept? . Att jurisprudenta, dar si doctrina au relevat unanim ca ?Tratatele instit utive comunitare si principiile generale au valoare quasi constitutionala? , iar , pe de alta parte, ?principiile generale ale dreptului constitutional european sustin raporturile juridice cu valori constitutionale nationale? . Dimensiunea constitutionala a dreptului comunitar se va determina si coo rdona, n viitor, de catre Constitutia UE, adoptata la 18.06.2004 (se va semna la 20 noiembrie 2004), care va trebui sa fie ratificata, de cele 25 de state membre , n urmatorii doi ani, pentru a intra n vigoare. Concordanta sau conformitatea dreptului national cu cel comunitar se va putea comensura, n primul rnd, prin alinierea constitutiilor statelor membre la ce a a Uniunii Europene, care va fi, totodata, si Constitutia cetatenilor europeni si a popoarelor Europei. 3.2.2. Dimensiunea institutionala Judecatorul national, pentru a sesiza si afirma specificitatea dreptului comunitar, va trebui sa apere constant spiritul structurii institutionale a Uni unii, care se ntemeiaza pe principiile reprezentativitatii originale: -Consiliul este o institutie reprezentativa a statelor membre, -Comisia este ?gardianul interesului comun? si al aplicarii dreptului comunitar, -Parlamentul european este ?expresia fortelor nsufletite ale popoarelor europene? si -Curtea de Justitie, care este si ramne constiinta juridica a Uniunii. ?Multiplele legaturi juridice care se tes ntre cele patru institutii comunitare p ermit calificarea originalitatii acestei quasipartitism institutional? ? 3.2.3. Dimensiunea judiciara a acquis-ului comunitar constituie un domeniu compl ex si deosebit de important pentru integrarea juridica europeana, n care rolul si functiile judecatorului national reprezinta coordonatele ei majore. Referindu-n e, n principal, la cunoscuti doctrinari ai dreptului comunitar , vom ncerca sa ilu stram, n continuare, aceasta dimensiune, cu unele referiri specifice si actuale l a judecatorul romn. 3.2.4. Aplicarea descentralizata a dreptului comunitar. Principiul subsidiaritat ii ntr-o comunitate formata din 25 de state membre principiul subsidiaritatii consti tuie ?cheia de bolta? a aplicarii dreptului comunitar, fiind consacrat, ca atare .). , si n Constitutia Uniunii Europene (art. n dreptul european, n general, sunt ?fixate? obligatiile de rezultat, lasndu-se Sta telor destinatare libertatea de a alege mijloace de a ndeplini aceste obligatii. Curtea de Justitie a decis, constant, ca potrivit art. 5 TCE, ?recunoasterea put erilor Statelor membre implica asumarea obligatiilor lor de a aplica dreptul com unitar, iar problema de a sti n ce forma exercita aceste puteri si executa acele obligatii, n cadrul dat de Statele membre organelor lor interne determinate, este exclusiv a sistemului constitutional al fiecarui Stat? .

Aceste obligatii comunitare de rezultat se ?impun tuturor auoritatilor interne a le Statelor membre, inclusiv, n cadrul competentelor lor, autoritatilor jurisdict ionale? . 3.3. Unitatea dreptului european si diversitatea contextelor nationale 3.3.1. Aplicarea dreptului comunitar este conditionata, n Statele membre, de resp ectarea particularitatilor fiecarui sistem juridic national, desi, normele comun itare tind a fi realizate n plan national cu un ?continut identic si cu o egala e ficacitate? . Curtile de la Strasbourg si Luxemburg, prin numeroase hotarri, au constatat, pe b aza compararii sistemelor interne, relative la contestarea impozitelor nationale sau la recuperarea celor achitate nedatorat, ca normele interne nu pot fi consi derate ca incompatibile cu art. 9, 12, 13, 92, 93 si 95 din Tratatul CEE. 3.3.2. Asadar, jurisprudenta consacra, cu elocventa, ca unitatea dreptului europ ean este compatibila cu un anumit pluralism social si cultural; legislatiile nat ionale urmaresc un scop justificat n privinta dreptului comunitar, fiind de compe tenta Statelor membre n a alege mijloacele cele mai adecvate si n respectul exigen telor decurgnd din dreptul comunitar, n special ale principiului proportionalitati i. Subsectiunea a 4-a Configuratia ?puterii judiciare europene? Fenomenul puterii judiciare europene a fost remarcat n doctrina si, apoi, aprofun dat , iar aceasta emergenta a puterii judiciare n Europa a fost, chiar, supusa un ui examen critic. M. Cappelletti, citat viguros de O.J. Guillarmot, releva, analitic, perspectiva fenomenului prin raportare la trei dezvoltari paralele: -noul constitutionalism, ilustrat de ntarirea, n unele tari europene, a formelor j urisdictiei constitutionale, la nivel de stat, -un nou transnationalism, prin ntarirea si largirea cooperarii internationale jud iciare, si -un nou regionalism, n special n Consiliul Europei si u Uniunea Europeana, n care cr esc reiscurile potentiale ale conflictelor ntre normele nationale si cele europen e. Acesti factori esentiali au contribuit la accentuarea necesitatii unui control j udiciar eficace, ca fiind singurul mijloc de sanctionare a conflictelor dintre n orme si de a restabili, la nivel national si, la cel supranational, echilibrul nt re puterile legislativa si executiva. Consecinta a fost o expansiune considerabi la a controlului judiciar n Europa, att la nivel national, ct si la cel internation al. Legitimitatea acestei expansiuni a puterii judiciare este data, pe de o parte, d e ntarirea garantiilor jurisdictionale oferite individului n plan national, dar, m ai ales, supranational, ceea ce a ?mobilizat pe judecatorul national? si l-a per sonificat, substantial, pe cel european (Strasbourg si Luxemburg). Pe de alta parte, cooperarea care s-a instalat sicare este ?cheia de bolta? a su ccesului jurisdictiilor nationale, dintre judecatorul national si cel european, reduce riscurile jurisprudentiale care pot surveni n interpretarea si aplicarea d reptului european. Autoritatea hotarrilor adoptate de cele doua jurisdictii europene si forta lor de penetrare n sistemele juridice nationale, ale Statelor membre, constituie, totod ata, factori de importanta majora n aplicarea dreptului european, dar si n integra rea juridica europeana. Efectul direct produs n planul normativ, national, n pract icile administrative si n jurisprudenta interna, dar si n mediul valorilor etice s i culturale nationale, atesta finalitatea expansiunii puterii judiciare europene n ultimii ani.

SECTIUNEA A II-A JUDECATORUL ROMN N FATA ORDINII JURIDICE COMUNITARE. ROLUL SI FUNCTIILE JUDECATOR ULUI NATIONAL N FAZA DE PREADERARE LA U.E. Subsectiunea 2 Un sistem judiciar functional prima cerinta a aderarii la UE

1.1. Coordonatele functionale ale sistemului judiciar. Delimitari de principiu 1.1.1. Autonomia institutionala a statelor membre Dreptul comunitar se aplica descentralizat, n limita generala a efectului sau uti l si n limitele specifice ale principiilor procedurale nationale. Curtea de Justitie a afirmat constant principiul autonomiei institutionale a Sta telor membre n materie de organizare judiciara si de drept procedural: ?n absenta reglementarii comunitare, apartine ordinii juridice interne a fiecarui Stat memb ru de a stabili jurisdictiile competente, modalitatile de actiune n justitie si p rocedurile destinate sa asigure protectia drepturilor justitiabililor, ca efect direct al dreptului comunitar? . Judecatorul national, se afla, deci, n centrul autonomiei organizarii judiciare a Statelor membre si n limitele aplicarii dreptului comunitar ; incidentele acestu ia asupra organizarii functiilor jurisdictionale interne sunt ?din ce n ce mai di recte precise si imperative? . Limitele aplicarii principiului autonomiei institutionale a Statelor membre sunt : a. conservarea efectului util al dreptului comunitar, b. nediscriminarea procedurala si, c. respectarea exigentelor sau regulilor procedurale comunitare. a. Prima limita a autonomiei institutionale consta n aceea ca dreptul procedural national nu trebuie sa anihileze efectul util al dreptului comunitar. El trebuie sa permita si sa garanteze deplin efectul intern al obligatiilor comunitare si, n general, al angajamentelor internationale, caci ?executarea interna a tratatel or internationale este de o importanta capitala? . Curtea de Justitie a decis, repetat, ca dreptul procedural national trebuie sa i mplice efectul direct al regulii comunitare si a definit acest efect direct ?ca o recunoastere a drepturilor individuale pe care jurisdictiile interne trebuie s a le apere? . Instanta comunitara, recent, a afirmat si mai expresiv aceasta limita n hotarrea Z uckerfabrik, subliniind ca ?Judecatorul national nsarcinat sa aplice, n cadrul com petentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura efec tul deplin al drepului comunitar? . b. Dreptul procedural national nu trebuie sa discrimineze mijloacele si actiunil e fondate pe dreptul comunitar, n raport cu cele fondate de dreptul national. Potrivit jurisprudentei constante a CJCE, dreptul recunoscut n ordinea juridica i nterna a fiecarui Stat membru (n lipsa unei reglementari comunitare) de a stabili modalitatile procedurale de actiune n justitie, destinate a asigura protectia dr epturilor pe care justitiabilii le invoca n temeiul dreptului comunitar, exista n umai daca nu produce aceasta discriminare: ?sistemul de protectie juridica pus n practica prin Tratat, asa cum este exprimat n art. 177 (TCE), presupune ca orice tip de actiune, prevazuta n dreptul national, trebuie sa aiba puterea de a fi uti lizata pentru a asigura respectarea regulilor comunitare si a efectului direct, n aceleasi conditii de admisibilitate si de procedura, ca cele pentru a asigura r espectul dreptului national? . c. Prin actele comunitare originare (primare) sau/si cele secundare (derivate) s -a limitat, de asmenea, autonomia institutionala a Statelor membre n materie proc

edurala, relevante fiind dispozitiile art. 5 CEE (principiul cooperarii), art. 7 (interdictia discriminarii pe motiv de nationalitate), art. 189 care defineste regulamentele, directivele si deciziile n relatia cu exercitiul functiei jurisdic tionale la nivel intern. Acestea contureaza ?ncadrarea n marja discretionara lasata statelor membre? , iar exemplele de acte comunitare, date de doctrina de specialitate , n anumite materi i, sunt elocvente. Asa, de exemplu, toate directivele impun Statelor membre un sistem de protectie jurisdictionala care sa permita beneficiarilor sa obtina executarea directivelor n justitie, iar obligatia interpretatii conforme constit uie o alta exigenta procesuala a dreptului comunitar, impusa judecatorului natio nal. ?Este adevarat ca aceasta dispozitie (art. 189 al. 3 TCE) rezerva Statelor membr e libertatea de a alege si caile si mijloacele destinate sa asigure aplicarea ef ectiva a directivelor, dar aceasta libertate, implica, totusi, ntrega obligatie, pentru fiecare Stat destinatar, de a lua, n cadrul ordinei juridice nationale, to ate masurile necesare n scopul de a asigura deplin efect directivelor, conform ob iectivelor pe care le urmaresc? ? 1.2.1.Transparenta dreptului procedural national si garantarea protectiei judici are eficace a drepturilor individuale conferite n dreptul comunitar a. Principiile prioritatii si efectului direct al dreptului comunitar articuleaz a, substantial, dreptul national de cel al UE, element subliniat, constant, n jur isprudenta CJCE: -?Primatul si efectul direct al dispozitiilor dreptului comunitar nu dispenseaza Statele membre de obligatia de a elimina din ordinea lor juridica interna dispo zitiile incompatibile cu dreptul comunitar? ? -? n cazul n care hotarrea Curtii constata incompatibilitatea cu Tratatul a anumitor dispozitii legislative dintr-un Stat membru, ea implica, pentru autoritatile ca re exercita puterea legislativa, obligatia de a modifica dispozitiile respective , ntr-o maniera conforma cu exigentele dreptului comunitar? , ceea ce releva clar si caracterul obligatoriu al jurisprudentei comunitare. Asadar, legislatorul national trebuie sa puna n armonie dreptul procedural cu dre ptul european si este dator sa se supuna deciziilor CJCE, care a statuat ca, n pr incipiu, ?conditiile procedurale impuse n dreptul intern nu vor trebui sa faca pr actic imposibila exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridica comunit ara? . Doctrina a accentuat, nsa, ca ?aceste exigente procedurale comunitare trebuie sa fie apreciate n functie de exigentele Conventiei Europene a Drepturilor Omului? , n mod special cele de ?echitate?, ?celeritate?, ?impartialitate?, si de ?legalit ate?, implicate de notiunea unei ?proceduri echitabile? definita n art. 6 al Conv entiei. De altfel, n jurisprudenta CEDO s-a decis ca exigenta de ?legalitate? inc lude ?preeminenta dreptului?, trasatura inerenta a unui proces echitabil si o co mponenta esentiala a notiunii ?prevazuta de lege? definita n art. 8 al. 2, 9, 10 si 11 ale aceleiasi Conventii. b. Garantarea protectiei judiciare eficace a drepturilor individuale, conferite de dreptul comunitar particularilor, constituie misiunea fundamentala a autorita tilor Statelor membre, judecatorul national fiind acela care aplica norma comuni tara, eliminnd-o, cnd e cazul, pe cea interna, incompatibila. O astfel de autoritate conferita judecatorului national ?constituie, n realitate, o consacrare a plenitudinii sale de competente ca judecator comunitar? . Principiile jurisprudentiale care ilustreaza complementaritatea n alegerea masuri lor eficace, ntre legislator si judecator, ct si ntre dreptul comunitar si Conventi a Europeana a drepturilor Omului (CEDO), constituie ?borne precise? pentru ?ilum inarea? dreptului procedural intern si, inerent, a judecatorului national, care exercita controlul deplin si efectiv al aplicarii si respectarii dreptului comun itar. 1.1.3. Elemente cadru de compozabilitate a puterii judiciare interne cu exigent ele comunitare Unele coordonate generale ale sistemului judiciar intern de compatibilitate cu c

el european: a. O putere judiciara independenta si un corp de magistrati de cariera apt sa pr eia si sa aplice acquis-ul comunitar; b. O putere judiciara aflata ntr-o adevarata cursa de pregatire si de nsusire a dr eptului comunitar si a celui european al drepturilor omului; c. O organizare judiciara moderna si compatibila cu standardele europene; d. Un mecanism de competente si proceduri judiciare simplificate, transparente, eficace si operative si mai putin costisitoare; e. O puternica autoguvernare administrativa a puterii judecatoresti, care sa gar anteze independenta si functionalitatea acesteia n deplin acord cu principiile si exigentele europene, asigurnd ncrederea a cetatenilor n judecatorul national si n r esponsabilitatea sa de judecator comunitar. 1.2. Responsabilitatea judecatorului national factor primordial n asigurarea efic acitatii puterii judiciare. Consideratii principale n calitatea sa de judecator comunitar, judecatorul national este, fara ndoiala, li antul ntre principiul autonomiei institutionale a Statelor membre, pe de o parte, si limitele acestui principiu cuprinse n notiunea efectului util al dreptului co munitar, n nediscriminarea procedurala, n respectul exigentelor sau regulilor proc edurale comunitare, pe de alta parte. Pe acest fond, se contureaza responsabilit atile specifice ce-i revin judecatorului national. 1.2.1. Cooperarea loiala cu institutiile comunitare Cooperarea loiala cu institutiile comunitatii constituie, conform art. 5 TCE, un a din supremele obligatii ale judecatorului national, caci ea consta n ?legatura directa si speciala a institutiilor comunitare cu autoritatile judiciare ale Sta telor membre, nsarcinate sa vegheze la aplicarea si respectarea dreptului comunit ar n ordinea juridica nationala? . 1.2.2. Interpretarea dreptului procedural national conform cu dreptul european Principiul interpretarii dreptului procedural national conform dreptului comunit ar constituie corolarul obligatiilor judecatorului national, n aplicarea normei c omunitare. ? Jurisdictia nationala este tinuta sa interpreteze dreptul sau nation al n lumina textului si finalitatii directivei pentru a atinge rezultatul vizat d e art. 189 par. 3 al Tratatului CEE? . Aplicnd consecintele concrete ale acestui principiu, ntr-o cauza mai delicata, Cur tea de Justitie a relevat , n replica la hotarrea judecatorului de prima instanta si a celui spaniol de instructie, ca ?acesta din urma rebuia sa lase neaplicata o lege spaniola din 1951 relativa la regimul juridic al societatilor anonime, ca re era incompatibila cu directiva nr. 68/1951 a Consliului, n materie de drept al societatilor?. 1.2.3. Excluderea regulilor procedurale nationale contrare dreptului comunitar Obligatia imperativa a judecatorului national de a nu aplica regula procedurala nationala contrara dreptului comunitar, este una din responsabilitatile specific e ale judecatorului, ilustrata la nivel de principiu, n hotarrea Simmenthal din 9. 03.1978 a Curtii de Justitie: ?n virtutea principiului prioritatii dreptului com unitar, dispozitiile Tratatului, ale actelor institutiilor direct aplicabile au ca efect, n raporturile cu dreptul intern al Statelor membre, nu numai de a face inaplicabile de plin drept orice dispozitie contrara din legislatia nationala ex istenta, dar si de a determina ca aceste dispozitii si acte comunitare sa faca p arte integranta, cu rang de prioritate, din ordinea juridica aplicabila pe terit oriul fiecaruia din Statele membre si de a mpiedica formarea valida de noi acte l egislative nationale n masura n care ele vor fi incompatibile cu normele comunitar e?. Asadar, de principiu, orice judecator national sesizat n cadrul competentei sale, are obligatia de a aplica integral dispozitiile dreptului comunitar si de a pro teja drepturile pe care acesta le confera particularilor, lasnd inaplicabile toat e dispozitiile, eventual contrare, ale legii nationale, fie anterioare sau poste

rioare regulii comunitare. n final, Curtea a decis ferm (n speta Simmenthal, citata mai sus) ca ?judecatorul national, nsarcinat sa aplice, n cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului c omunitar, are obligatia de a asigura deplin efect acestor norme lasnd la nevoie n eaplicata, prin propria sa autoritate, orice dispozitie contrara din legislatia nationala, chiar posterioara, fara a fi legat de eliminarea ei prealabila pe cal e legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional?. 1.2.4. Facilitatea accesului liber al individului la drepturile garantate n drep tul comunitar Facilitarea accesului individului la drepturile garantate n dreptul comunitar, co nstituie o alta responsabilitate specifica a judecatorului national. n raport cu dreptul national, regulile dreptului comunitar au un caracter de ordi ne publica, astfel ca, n cercetarea si judecarea unei cauze, judecatorul national este tinut sa examineze din oficiu incidenta lor. Asa de exemplu, n caz de exami narea validitatii unui contract, judecatorul national are obligatia sa verifice daca dreptul comunitar al concurentei, aplicabil raporturilor dintre particulari a fost respectat. El va verifica, de asemenea, din oficiu, respectarea principiului nediscriminari i fondat pe nationalitate, precum si legalitatea comunitara a unui contract de m unca s.a. ?Accesul individului la drepturile garantate de dreptul comunitar, care are un r ol decisiv n constructia comunitara, ramne platonica daca revendicarile individual e nu au fost efectiv si concret solutionate de judecator? ? 1.2.5 ndeplinirea de catre judecator national, a obligatiilor ce-i revin din efec tul util al dreptului comunitar Efectul util al dreptului comunitar creeaza si impune si alte obligatii n sarcina judecatorului national, n calitatea sa de judecator comunitar, sistematizate, cu maiestrie, de doctrina dreptului comunitar : -obligatia de a face tot ceea ce este necesar, pentru eliminarea dispozitiilor n ormative nationale care se opun eficacitatii depline a normelor comunitare; -obligatia de a aplica principiul, inerent sistemului Tratatului CEE, dupa care Statele membre sunt obligate sa repare pabugele cauzate particularilor prin ncalc arile imputabile ale dreptului comunitar; -obligatia de a recunoaste, n anumite circumstante, efectul direct al directivelo r, netranspuse n dreptul national; -obligatia de a ordona masuri provizorii, chiar si contrare dreptului national, n vederea protectiei eficace a drepturilor individuale fondate pe dreptul comunit ar s.a. n mod evident, configuratia principala a responsabilitatilor specifice ce revin j udecatorului national si redefinirea jurisdictiei nationale n cadrul exigentelor dreptului comunitar, ne nfatiseaza clar concluzia recunosterii unei plenitudini d e competenta si de jurisdictie a judecatorului national n calitatea sa de judecat or comunitar. De asemenea, observam ca, paralel cu aceasta progresiva ?comunitarizare?, care f ondeaza competentele jurisdictionale ale judecatorului national, asistam si la u n proces de interactiune ntre jurisdictiile nationale si jurisdictia comunitara, fenomen care, n ultimii ani, a dobndit noi dimensiuni, n special n domeniul drepturi lor noului, generate, mai ales, de ?fecundarea reciproca a dreptului comunitar s i a Conventiei europene a drepturilor Omului? . Subsectiunea a 2-a Eurocompatibilitatea normativa si jurisprudentiala a sistemului judiciar romn Rolul judecatorului comunitar, ntr-un sistem caracterizat, nca, prin multiple care nte legislative, este de a pune n valoare regulile generale si principiile care p ermit, n orice caz, de a mentine o ordine elementara si de a asigura protectia va lorilor esentiale, ca libera circulatie a marfurilor, eliminarea discriminarilor de nationalitate si respectarea conditiei loiale a concurentei .

2.1. Dreptul european implica revizuirea substantiala a organizarii judiciare 2.1.1. Unele argumente pentru reexaminarea dreptului procedural Cum s-a aratat, n materie de drept procedural si organizare judiciara, Statele me mbre sunt n principiu libere sa legifereze, ceea ce constituie principiul autonom iei institutionale. Totusi, acest principiu are limitele sale, impuse de dreptul comunitar si care c onstau n: -responsabilitatea legislatorului national de a garanta protectia judiciara efic ace a drepturilor individuale conferite de dreptul comunitar, -transparenta dreptului procedural national, -cerinta ca judecatorul national sa asigure, prin toate mijloacele, efectul util al dreptului comunitar, -realizarea postulatului nediscriminarii procedurale si -respectarea exigentelor si regulilor procedurale comunitare impuse prin jurispr udenta Curtii de Justitie. Asadar, numai printr-un efort legislativ se poate realiza direct integrarea proc edurala armonioasa a ordinii juridice interne n ordinea juridica comunitara, caci numai Constituanta si legislatorul national pot transpune aceste obiective si, deci, asigura ca judecatorul national sa-si exercite noile responsabilitati spec ifice de judecator comunitar. Aceste principii si obiective constituie ?balize procedurale? care trebuie sa o rienteze ameliorarea dreptului procedural national si sa-l faca direct compatibi l cu cel european, astfel nct acesta din urma sa poata fi invocat si aplicat prin caile judiciare nationale. 2.1.2. Unele directii de reforma a dreptului judiciar si procedural national a. Individualizarea si ameliorarea statutului procedural al dreptului european Este evident ca dreptul procedural romn este marcat de o vadita lipsa de transpar enta si unitate a reglementarii relative la mijloacele procesuale de drept inter national, cu referire speciala la caile de atac. Aceasta implica, obligatoriu, ca n procedura judiciara interna sa-si gaseasca loc ul, n mod explicit si uniform mijloacele dreptului european ori caile de atac ord inare si extraordinare, n deplina concordanta cu statutul constitutional al drept ului international. Ct timp, prin art. 11 al. 2 din Constitutia Romniei, dreptul international (ratifi cat conform legii nationale) face parte din dreptul intern, iar prin art. 20 al. 2 se consacra si garanteaza primatul dreptului international al drepturilor omu lui, nu se poate admite lipsa mijloacelor procedurale, explicite si unitare, de aplicare, egala cu dreptul national. Pe de alta parte, principiile prioritatii dreptului comunitar si efectului direc t si util al acestuia n dreptul intern, consacrate, de asemenea n Constitutia revi zuita, impun aceeasi obligatie din partea legislatorului romn. Interesanta si utila ni se pare experienta Elvetiei, amplu ilustrata de prof. O. Jacot Guillermod, judecator federal (n lucrarea citata frecvent n acest studiu), care, fara a fi membra al UE sau n proces de preaderare, nca din anii 1990, a trec ut la o revizuire constitutionala si a dreptului procedural intern, totala, pent ru compatibilizarea cu dreptul european si pentru asigurarea deplina a calitatii judecatorului national de judecator comunitar. Romnia, ca si Elvetia, a ratificat la 20.06.1994, CEDO, iar jurisprudenta Curtii de la Strasbourg a devenit astfel obligatorie, impunnd, deci, armonizarea constit utionala si legislativa a dreptului romn, inclusiv a celui procedural (sau n primu l rnd). Dispozitiile art. 13 din CEDO si jurisprudenta recenta a Curtii obliga Statele membre sa-si instituie un mijloc procedural national specific de remediere a ncal carilor irevocabile ale drepturilor fundamentale, adica a unui recurs eficace, d e natura a nlatura violarea dreptului si a preveni sesizarea Curtii de la Strasbo urg. De la decizia Kudla (2000) au fost pronuntate numeroase alte decizii ale CE DO contra Greciei, Sloveniei, Slovaciei, Irlandei s.a., obligndu-le la daune si l

a mbunatatirea dreptului procedural national; cu toate acestea, si n pofida unor s emnale ale doctrinei , legislatorul romn este, nca ?imun? la aceste reforme care s a asigure un tratament procedural national nediscriminatoriu pentru dreptul euro pean n raport cu cel intern. a.1. Preeminenta principiului susidiaritatii. Noi semnificatii n jurisprudenta CE DO Jurisprudenta CEDO a statuat, n mod constant, ca principiul subsidiaritatii este strns legat de epuizarea prealabila a cailor interne de atac, conform art. 35-1 d in Conventie, precum si de existenta unei cai de atac efective n fata unei instan te nationale, potrivit art. 13. De fiecare data Curtea a reafirmat aceasta preem inenta, iar n cauza Kudla contra Poloniei ea a dat noi semnificatii aplicarii art . 13 din Conventie, n sensul ca ?autoritatile nationale au, n primul rnd, competent a de punere n valoare si de sanctionare a ncalcarii drepturilor si libertatilor ga rantate?. Asadar, mecanismul plngerii n fata Curtii are, n mod necesar, un caracter subsidiar n raport de sistemele nationale de protectie a drepturilor omului, principiu exp res consacrat prin art. 13 si 35 al. 1 din Conventie. Jurisprudenta CEDO n anii 2001-2004 a pus n lumina o alta latura a preeminentei su bsidiaritatii, care priveste ?luarea n considerare a realitatilor vietii internat ionale si a multiplelor sale implicatii, viznd un sistem de protectie eficace, ca re se nscrie pe deplin n contextul cooperarii ntre state? . Un alt exemplu al preeminentei subsidiaritatii, n scopul de a putea circumscrie s emnificatia exacta a angajamentelor asumate de state n virtutea Conventiei, este acela al sistemului imunitatilor recunoscute n dreptul international, a carui apl icare poate sa se rasfrnga asupra continutului unui drept garantat, cum ar fi dre ptul la accesul efectiv la justitie. ?Acordarea imunitatii suverane n favoarea un ui stat n cadrul unei proceduri civile urmareste un scop legitim, care tine de dr eptul international si are drept ratiune favorizarea curtoaziei si bunelor relat ii ntre State, gratie respectului fata de suveranitatea altui Stat? . a.2. Noua jurisprudenta n aplicarea art. 13 din Conventie. Dreptul la un recurs e fectiv national Conform articolului 13 al CEDO, ?Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta Conventie au fost ncalcate, are dreptul sa se adreseze e fectiv unei instante nationale, chiar si atunci cnd ncalcarea s-ar datora unor per soane care au actionat n exercitarea atributiilor lor oficiale?. ?Potrivit obiectului si scopului conventiei, asa cum se desprind din art. 1 al acesteia, fiecare stat contractant ?trebuie sa asigure, n cadrul ordinii sale int erne, exercitiul drepturilor si libertatilor garantate. Este fundamental pentru mecanismul de protectie stabilit prin conventie, ca nsesi sistemele nationale, sa permita corectarea violarilor comise, Curtea exercitnd controlul sau, cu rspecta rea principiului subsidiaritatii? ?? Curtea a accentuat acest principiu, instituit de art. 13 si a decis ca obligatia Statelor de a oferi o cale de atac acopera si problemele legate de durata proce selor prevazute n art. 6 din Conventie. Ea a statuat ca obiectul art. 13 consta n furnizarea unui mijloc prin care justit iabilii sa poata obtine, la nivel national, ndreptarea violarilor drepturilor gar antate de Conventie, nainte de a pune n miscare mecanismul international al plngeri i CEDO . ?Chiar daca, pentru moment, nu exista nca, n ordinele juridice ale Statelor contra ctante un sistem predominant n materia recursului ??menit sa denunte durata exces iva a procedurilor, putem gasi n jurisprudenta Curtii, privitoare la epuizarea ca ilor interne de atac, exemple care sa demonstreze ca nu este imposibila crearea unei asemenea cai de atac, precum si de a le face sa functioneze de o maniera ef ectiva? . Obiectivul fundamental al sistemului Conventiei este de ?a face astfel nct cetaten ii europeni, n ntreaga comunitate conventionala, sa poata sa-si valorifice, n mod d eplin, n cadrul propriei lor ordini juridice interne, drepturile recunoscute de C onventie? . Aceste principii jurisprudentiale au servit drept fundament pentru deciziile Cur tii n anii 2001-2004 n care se releva ca exista, totusi, n anumite sisteme juridice

, cai de atac interne care permit justitiabilului sa se plnga, de exemplu, de dur ata excesiva a unei proceduri n fata instantelor nationale, apreciind ca un recla mant ar trebui sa se prevaleze de aceste cai de atac, nainte de a se adresa Curti i. n acest sens este edificatoare hotarrea din 10 aprilie 2003 a Curtii, n aplicarea a rt. 13, n cauza Konti, Arvanti contra Greciei, n care se arata ca: ?Procesul a dur at, practic, 15 ani. Curtea a decis, n unanimitate, ca a fost violat art. 13, n ma sura n care, nici un recurs efectiv nu era disponibil n dreptul intern elen pentru a denunta durata excesiva a unei proceduri judiciare?. (Hot. din 10.04.2003, n d osarul 53401/1999, Sectiunea I). n acelasi mod s-a pronuntat Curtea si n alte cauze, precum decizia din 29.04.2003 n cauza Zavoloka contra Letoniei (hot. nr. 58447/2000), hot. din 8.04.2003 privin d cauza Slovak contra Slovaciei (dosar nr. 57983/2000) s.a. b. Unificarea cailor de atac ordinare si asigurarea simplificarii dreptului proc edural national, a transparentei sale si a celeritatii procedurilor judiciare, c onstituie o alta exigenta a dreptului european. c. Valorizarea cailor de atac procedurale si asigurarea manifestarii depline a d reptului european n orice tip de contencios national, sunt de natura a evita disc riminarile procedurale si de a respecta regulile procedurale comunitare . Aceasta contribuie la realizarea protectiei judiciare eficace a drepturilor indi viduale conferite n dreptul comunitar si la ntarirea caracterului subsidiar al ace stuia, deci, la afirmarea ?recursului de drept public?, aplicarea sa fiind o pro blema evidenta de ordine publica. d. Necesitatea reexaminarii principiului publicitatii procedurii si al publicita tii pronuntarii hotarrii, consacrat de art. 6 din CEDO, ridica unele probleme ser ioase n practica. Problema pronuntarii hotarrii n sedinta publica nu lasa loc unor interpretari lite rale, CEDO punnd accentul pe elementul substantial al protectiei eficace a dreptu lui la un proces echitabil . Dar, chstiunea publicitatii procedurii, adica a dez baterilor si, deci, obligativitatea sedintelor publice, indiferent de gradul de jurisdictie (prima instanta, apel, recurs sau alte cai extraordinare de atac) ge nereaza serioase dificultati de ordin practic si, mai ales, nu ?produce? celerit atea procedurilor. Totusi CEDO a decis ca la ?regula publicitatii sedintelor poate sa se renunte pr in vointa partilor? , desi, Curtea ntr-o alta decizie, mai veche , arata ca ?fara ndoiala natura anumitor drepturi garantate de Conventie exclude posibilitatea de a se abandona exercitarea lor ? e. Dreptul european si necesitatea revizuirii constitutiei si a legilor judiciar e Conventia Europeana a drepturilor omului si Constitutia UE (iunie 2004) constitu ie cele doua acte fundamentale ale dreptului european care trebuie sa ghideze ri guros strategia Statelor membre n opera de revizuire constitutionala si legislati va nationala, n general. Dar, aceste ?centre de iradiere? normativa supranationala ?ating? substantial si constitutiile celorlalte state europene, si, mai ales, a celor care se afla n pl in proces de preaderare la UE. De altfel, unele dispozitii introduse n Constitutia Romniei prin recenta lege de r evizuire, aprobata prin referendum, anunta viitoarea interventie a legislatorulu i constituant, care, nsa, va trebui sa urmeze, neabatut, ?traseul? nou fixat de C onstitutia UE, adoptata deja, a carei ratificare, timp de 2 ani, dupa semnare (2 0.11.2004-20.11.2006) se va finaliza naintea datei aderarii depline a Romniei (01. 01.2007). Unificarea procedurilor judiciare, accentuarea eficacitatii garantarii accesului liber la justitie, a dreptului la un proces n timp rezonabil si a dreptului proc edural transparent, sunt, nca, nerezolvate deplin, pentru a se pune n practica efe ctiv art. 6 al CEDO care are scopul de a ?proteja drepturile nu numai teoretice sau iluzorii, dar, mai ales, concrete si efective? . 2.2. Eurocompatibilitatea jurisprudentiala prima urgenta a judecatorului

national Jurisprudenta curtilor de la Strasbourg si Luxemburg este obligatorie pentru Sta tele membre. ?Curtea de Justitie este singura competenta sa determine masura obl igatorie a efectului dreptului comunitar?, iar n constitutiile statelor s-a preva zut, n corcondanta cu primatul dreptului comunitar si cu efectul util si direct a l acestuia, obligativitatea jurisprudentei sale. De altfel, relativ la jurisprudenta CEDO, forta obligatorie a hotarrilor acestei curti rezulta, att din textul Conventiei, precum si din efectele lor n plan consti tutional, legislativ si jurisprudential national, impuse si acceptate de statele supuse jurisdictiei CEDO. De aceea, prima urgenta a jurisdictiilor interne este compatibilizarea jurisprud entei lor cu cea a jurisdictiilor europene, un rol decisiv avndu-l curtile suprem e din Statele membre, a caror deschidere catre asimilarea marilor tendinte juris prudentiale europene trebuie sa stimuleze pe toti judecatorii nationali. Din pacate, cum s-a mai aratat , judecatorul romn nu poate beneficia de accesul s istematic si profesional la jurisprudenta celor doua instante europene; de altfe l, nici hotarrile CEDO contra Romniei nu au format obiectul unui mecanism de comun icare si dezbatere, institutionalizat n sistemul judiciar romn. Subsectiunea a 3-a Coordonate majore ale dreptului european n raport cu judecatorul national. Conclu zii 3.1. Accesul individului la judecatorul national si la dreptul european Accesul individului la judecatorul national si la dreptul european constituie ca racteristicile fundamentale si scopul primordial al actiunii conjugate a jurisdi ctiilor nationale si a celor europene. Pentru Curtea de Justitie a UE ?caracteristica esentiala a ordinii juridice comu nitare implica prin definitia efectului direct dreptul particularilor de a invoc a dreptul comunitar n fata judecatorului national? - care constituie, totodata, ? expresia unui principiu general al dreptului izvort din traditiile constitutional e comune ale Statelor membre? si care este, de asemenea, consacrat n art. 6 si 1 3 din CEDO. Curtea de la Strasbourg a subliniat, constant, importanta capitala a recunoaster ii dreptului indiviului la o buna administrare a justitiei ntr-o societate democr atica, garantarea dreptului la un proces echitabil figurnd ?printre principiile f undamentale ale oricarei societati democratice, n sensul Conventiei? . Apelul la jurisprudenta celor doua instante europene nu pune n pericol identitate a nationala si democratia Statelor membre, caci ele, dimpotriva, ?stimuleaza pri ncipiul sunsidiaritatii n protectia materiala si procedurala, solicita judecatoru lui national rol activ, ntr-un cadru procedural national adaptat exigentelor drep tului european, n scopul protectiei drepturilor omului care fac parte din identit atea culturala si democratica a Europenilor? . 3.2. Contributia dreptului european la formarea judecatorului national Dreptul european, n mod evident, contribuie la ?mbogatirea? culturala si juridica a judecatorului national. ?Dreptul comunitar nu este un drept strain, nici un dr ept exterior. Acest drept este propriu fiecaruia din Statele noastre, ca dreptul sau national; dar el are si aceasta particularitate de a fi, n acelasi timp, o v aloare comuna pentru noi toti? . n aplicarea dreptului european, prin executia sa interna, n special de catre judec atorul national, prima responsabilitate a acestuia este de a executa cu buna cre dinta regulile sale (?pacta sunt servanda? - art. 26 din Conventia de la Viena a supra dreptului tratatelor). Pe de alta parte, primatul dreptului european si ef ectul sau util impun aplicarea directa de o maniera prezumata. Dreptul european solicita, nsa, si rolul creator al judecatorului, caci, n fata un ei lacune eventuale, judecatorul national trebuie sa procedeze conform art. 31-3 3 ale Conventiei de la Viena si sa se inspire din solutiile consacrate de ?doctr

ina? dreptului european si din ?jurisprudenta? curtilor de la Strasbourg si Luxe mburg. Asadar, astazi, judecatorul national, permanent n contact cu jurisprudenta europe ana, reprezentata direct n plan intern, se afla ntr-o conditie interactiva creativ a cu colegii sai europeni. Pentru judecatorul romn nsa, noutatea dreptului european, n special a celui comunit ar constituie un serios ?obstacol tehnic al schimburilor jurisprudentiale? cu ce le doua curti europene si, mai ales, al aplicarii efective a principiului subsid iaritatii, care constituie corolarul efectului util al dreptului european n ordin ea juridica interna. 3.3. Dreptul european este un mijloc esential de echilibrare a puterilor Doctrina a subliniat clar ca interpretarea europeana invita juristii, si n specia l judecatorii, sa aprofundeze raporturile dintre principiul primatului dreptului european si cel al separatiei puterilor n stat, ccea ce poate constitui punctul nevralgic al problematicii judecatorului national n fata dreptului european . Raportat la angajamentele internationale ale Statului, cele trei puteri (legisla tiva, executiva si judiciara) sunt ntr-o relatie noua (consimtita sau fortata), c are le obliga sa adopte comportamente neconcurente, dar solidare, daca vor sa ev ite n interesul inclusiv al fiecareia dintre ele, incidenta, n cauza, a responsabi litatii internationale a statului . Ocupnd un loc central n aplicarea dreptului, judecatorul national este, nsa, garant ul principal al executiei interne a tratatelor care leaga Romnia, iar principiul prioritatii dreptului international nt