Izvoarele dreptului procesual penal În general prin izvor al dreptului se întelege forma juridică pe care o îmbracă o normă pentru a deveni obligatorie. Având în vedere ca prin normele de drept penal trebuie combătut fenomenul periculos al infracţionalităţii, pentru apărarea valorilor sociale esenţiale, prin prevederea celei mai grele răspunderi juridice: răspunderea penală pentru infracţiuni comise, izvoarele dreptului penal sub raportul formei prezintă particularitatea că pot fi exprimate numai prin legi. Sensul noţiunii de lege ca izvor al dreptului penal este acela, de act cu caracter normativ adoptat de Parlament, după o procedură specifică, care cuprinde norme prin care sunt reglementate cu o forţă juridică superioară relaţiile sociale din diferite domenii. Teoria generală a dreptului împarte izvoarele în izvoare materiale şi izvoare formale. Izvoare materiale, care reprezintă condiţiile materiale de existenţă a societaţii, baza sa determinând conţinutul voinţei poporului, voinţă care se exprimă, prin intermediul Parlamentului, în norme juridice. Formele specifice ale normelor procesuale penale constituie izvoare formale ale dreptului; normele procesuale penale sunt edictate prin lege (rezultă că pentru dreptul procesual penal legea este singurul izvor de drept). Izvoarele formale ale dreptului procesual penal sunt următoarele: Constituţia RM, Codul de procedură penală, Codul penal, Codul de procedură civilă, Codul civil, Legile de organizare a organelor judiciare, Decizii ale Curţii Constituţionale, acte normative care conţin dispoziţii procesual penale. Constituţia este izvor al dreptului procesual penal pentru că stabileşte numeroase reguli cu caracter general şi care îşi găsesc aplicarea directă în procesul penal, cum ar fi: cetăţenii sunt egali în faţa legii fără privilegii şi discriminări; libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile; Constituția cuprinde reglementări amănunţite privind reţinerea, arestarea, ca măsuri procesuale; Constituţia consacră inviolabilitatea domiciliului, nimeni nu poate pătrunde în locuinţa unei persoane fără învoirea acesteia, afară doar când se poate deroga de la această dispoziţie. Codul de Procedură Penală este principalul izvor al dreptului procesual penal. Codul civil conţine numeroase dispoziţii cu aplicare în rezolvarea cauzelor penale. Legile de organizare a organelor judiciare sunt, de asemenea, izvoare ale dreptului procesual penal. Legea penală poate fi definită în două moduri: în sens larg şi în sens restrâns. În sens larg, prin lege penală se întelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete. În sens restrâns, prin lege penală se înţelege actul normativ emis de Parlament, adică prin lege organică. Aceasta este accepţiunea recunoscută şi acceptată, pentru ca numai printr-o asemenea lege se pot incrimina faptele ce constituie infracţiuni, se pot prevedea pedepsele şi regimul executării acestora. Tratatele şi convenţiile internaţionale conţin norme de drept procesual penal prin care statele îşi acordă asistenţă juridică. Pentru ca dispoziţiile din tratate sau convenţii să devină obligatorii este nevoie ca acestea să fie ratificate de Parlament, din momentul ratificării ele căpătând putere de lege.