Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, Facultatea de Drept

2

Izvoarele dreptului internațional privat

Tema numărul 3

- 22 octombrie 2015 -

Drept internațional privat

Capitolul I. Izvoarele dreptului internațional privat reprezintă formele sub

care se prezintă normele DIP, acestea fiind întocmai cele ale altor ramuri de drept, cum ar fi cele

ale dreptului civil, dreptului muncii sau dreptului de procedură1.

Izvoarele dreptului internațional privat pot fi clasificate în:

a) izvoare interne;

b) izvoare internaționale;

c) izvoare convenționale;

d) izvoare doctrinare;

e) dreptul natural, după cum consideră unii autori2.1 Dariescu Cosmin, Fundamentele dreptului internațional privat, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Univerjul

Juridic, București, 2014, p. 28.

2 Nota 31 din Haroldo Valladão, Développement et intégration du droit international privé, notamment dans les

rapports de famille : cours général de droit international privé, în Recueil des Cours de L’Académie de droit

3

Capitolul II. Izvoarele interne și izvoarele internaționale

ale dreptului internațional privat

În dreptul internațional privat se regăsesc atât izvoare interne, cât și internaționale.

Dualismul acestora este explicat prin faptul ca obiectul dreptului internațional privat, spre

deosebire de cel al dreptului internațional public, este format din raporturile juridice cu element

de extraneitate care se stabilesc între persoane fizice sau/și persoane juridice. Faptul că un raport

juridic cu element de extraneitate este susceptibil de a fi reglementat de legile a două sau mai

multor state explică apariția izvoarelor internaționale, acestea fiind numite generic convenții

internaționale, bilateratele sau multilaterale3.

Secțiunea I. Izvoarele interne

În epoca contemporană, reglementările la nivel intern a dreptului internațional privat au

sporit în volum și sistematizare. Așadar, atât la nivel național, în dreptul românesc, cât și

internațional, în dreptul belgian, de la un număr redus de principii generale stabilite de doctrină

pe baza unor reglementări pozitive destul de concise, s-a ajuns în prezent la elaborarea unui Cod

de drept internațional privat belgian și a Cărții a VII-a a Codului Civil român, ce a fost

completată cu Cartea a VII-a a Codului de Procedură civilă și cu Titlul al III-lea al Legii nr.

85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, ce reprezintă Codul

insolvenței.

În ce priveşte izvoarele interne, distingem între izvoarele materiale ale dreptului în

general şi ale dreptului internaţional privat în special, determinate de condiţiile materiale de

international de Haye, Tome 133 (1971), pp. 444 și 449.3 Sergiu Davidescu, Izvoarele dreptului internațional privat

4

existenţă sociale şi izvoarele formale, reprezentând formele specifice în care se exprimă normele

dreptului internaţional privat.

Subsecțiunea 1. Legile în sens restrâns4

Constituţia României (1991) reglementează principiile fundamentale ale politicii

internaţionale a statului român şi cuprinde norme care interesează dreptul internaţional privat 5.

Legile ordinare, care sunt legi adoptate de Parlamentul României şi promulgate de

preşedintele României. Cu excepţia Legii nr. 105/1992 celelalte legi interesează alte materii, dar

conţin şi norme de drept internaţional privat.

Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat

(M. Of. nr. 241/1.10.1992);

Codul civil;

Codul de procedură civilă (Cartea IV, capitolul X privind arbitrajul internaţional şi

capitolul XI privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine);

Codul de procedură penală (art. 522 care se referă la executarea dispoziţiilor civile din

hotărârile penale străine);

Codul aerian (O.G. nr.29/1997 privind Codul aerian, modificată prin Legea nr.130/2000

şi prin Legea nr.399/2005).

Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale (republicată);

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor comerciale de stat în regii autonome şi

societăţi comerciale;

Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, cu modificările şi completările ulterioare;

Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar cu modificările şi completările ulterioare

(republicată)

4 Termenul „lege” are şi un sens larg, care desemnează orice act normativ: lege, Decret-lege, Hotărâre a Guvernului

ş.a.

5 De exemplu, art. 5 din Constituţie (Cetăţenia), art. 7 (Românii din străinătate), art. 17 (Cetăţenii români

înstrăinătate), art. 18 (Cetăţenii străini şi apatrizi), art. 25 (Libera circulaţie), art. 44 (Protecţia proprietăţii private),

art. 53 (Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi), art. 135 (Economia), art. 136 (Proprietatea).

5

Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română, cu modificările ulterioare (republicată);

Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere în România (republicată);

Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, modificată succesiv;

Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, modificată.

Subsecțiunea a 2-a. Hotărârile Guvernului şi Ordonanţele Guvernului

H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în

străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, modificată;

H.G. nr. 288/1993 privind şcolarizarea în România a cetăţenilor din alte ţări, modificată;

O.G. nr. 194/1992 privind regimul străinilor în România, aprobată cu modificări prin

Legea nr.357/2003 şi modificată succesiv;

O.G. nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea numelui pe cale administrativă,

succesiv modificată.

Secțiunea II. Izvoarele internaționale

În epoca contemporană, izvoarele internaționale au suportat o dezvoltare însemnată, deși

conțin un număr limitat de norme fundamentale generale. S-a mărit semnificativ numărul

tratatelor și actelor normative internaționale a căror forță juridică derivă din alte tratate (de

exemplu regulamentele de DIP adoptate în Uniunea Europeană).

Subsecțiunea 1. Convenţiile internaţionale6

6 Cu privire la rolul tratatelor internaţionale, a se vedea P. Mayer, Droit international privé, 6e edition,

Montchrestien, Paris, 1998, p. 19

6

Din această categorie fac parte convenţiile internaţionale bilaterale sau multilaterale prin

care se reglementează probleme de drept internaţional privat şi la care ţara noastră este parte. În

sens larg, referindu-ne la convenţii internaţionale, vom avea în vedere tratatele, protocoalele,

pactele şi acordurile internaţionale care includ norme de drept internaţional privat7. S-a arătat

în literatura de specialitate că, din punct de vedere al dreptului internaţional privat, aceste izvoare

se clasifică în două categorii: a) convenţii care conţin norme conflictuale şi b) tratate care conţin

norme materiale uniforme.

a) Convenţii internaţionale care conţin norme conflictuale.

Această categorie cunoaşte două sudiviziuni: convenţii care conţin exclusiv norme

conflictuale şi convenţii care conţin numai în secundar norme conflictuale, întrucât includ, în

principal, norme materiale, în respectivul domeniu de reglementare.

Reţinem, dintre convenţiile semnificative, care conţin exclusiv norme conflictuale,

Convenţia care reglementează conflictul de lege în materie de căsătorie şi Convenţia care

reglementează conflictul de lege în materie de despărţenie şi separaţiune de corp , ratificată de

România prin Decretul-Lege nr. 873/1994; Convenţia cu privire la conflictele de legi relative la

efectele căsătoriei asupra drepturilor şi datoriilor soţiilor în raporturile lor personale şi asupra

averilor soţiilor, ratificată de România prin Decretul-Lege nr. 1007/28 februarie 19128. Din cea

de-a doua subcategorie, menţionăm Convenţia Naţiunilor Unite asupra contractelor de vânzare

internaţională de mărfuri (Viena, 1980), la care ţara noastră a aderat prin Legea nr.24/1991.

b) Convenţii internaţionale care conţin norme materiale uniforme

Normele uniforme cuprinse în aceste tratate nu aparţin, în principiu, dreptului

internaţional privat, ci ramurilor de drept de care sunt legate prin conţinutul lor (drept civil,

dreptul familiei, dreptul muncii ş.a.). Prin excepţie, pot constitui izvoare ale dreptului

internaţional privat convenţiile internaţionale care reglementează instituţii juridice cum sunt

procesul civil internaţional sau condiţia juridică a străinului sau a cetăţeanului român în dreptul

internaţional privat. Cu titlu exemplificativ, enumerăm câteva asemenea convenţii: Convenţia

pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi protocoalele adiţionale la

7 B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat, Editura Universitaria, Craiova, 2002, p. 115

8 Monitorul Oficial al României nr. 261/1912

7

această convenţie (semnată la Roma în 1950, ratificată de România prin Legea nr.30/1994);

Convenţia de la Haga din 1 martie 1954 privind procedura civilă, ratificată de România prin

Decretul nr. 81/1971; Convenţia cu privire la drepturile copilului (Legea nr.18/1990 pentru

ratificare).

Subsecțiunea a 2-a. Cutuma internaţională şi uzanţele internaţionale

În literatura de specialitate română se face diferenţă între cutuma internaţională şi uzanţa

internaţională. Cutuma este o „regulă de conduită stabilită în practica vieţii sociale şi respectată

un timp îndelungat în virtutea deprinderii, ca o normă socotită obligatorie”9. Spre deosebire de

cutumă, arată acelaşi autor, care reuneşte cumulativ două elemente – cel obiectiv (conduita ca

deprindere) şi cel subiectiv (convingerea că respectiva conduită este obligatorie) – uzanţa

internaţională presupune doar elementul obiectiv10.

Secțiunea III. Raportul dintre izvoarele internaționale și cele interne

Textele din tratate, convenții și acorduri de drept internațional privat au menirea să

stabilească, în scris, norme pentru situațiile conflictuale. Scopul este de a se asigura mai multă

precizie și stabilitate, însă, uneori, prin dispozițiile convenționale se poate crea un regim

privilegiat, în anumite domenii, pentru cetățenii din țările între care a intervenit acordul.

Edificatoare, sub acest aspect, sunt tratatele și convențiile de asistență juridică bilaterale.

Deși prin dispozițiile convenționale se urmărește elaborarea unor soluții uniforme pentru

toate situațiile conflictuale din domeniile avute în vedere, nu întotdeauna rezultatul este atins.

9 I.P Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat , ediţie revăzută şi adăugită, Editura Universul

Juridic, Bucureşti, 2005, p. 59.

10 Cutuma internaţională şi uzanţa internaţională interesează dreptul internaţional privat în măsura în care

completează sau interpretează normele juridice de drept internaţional privat, constituind izvoare distincte în această

situaţie.

M.N. Costin, S.I. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, I, Partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

1997, p. 97-105.

8

Pentru exemplificare pot fi invocate convențiile încheiate de țara noastră cu Franța, Turcia,

Austria.

Pentru completarea lacunelor din izvoarele internaționale exista urmatoarele soluții :

dacă s-a evitat in mod internționat o anumită situație, înseamnă că parțile nu au ajuns la un

acord și soluția va fi dată de normele conflictuale interne ale fiecareia din ele;

daca există în tratat soluții pentru situațiile conflictuale dintr-un domeniu, dar pentru speța

concreta lipsește soluția, lacuna se completează cu principiile generale aplicate de tratat;

în cazul unor situații noi, apărute în practica internațională ulterior încheierii tratatului, soluția

va fi aceea din dreptul internațional privat intern, ținând seama, însă, de obiectul și scopul

tratatului la fel ca și de interesele părților la momentul dat.

Izvoarele internaționale pot servi la acoperirea lacunelor din izvoarele interne, existența

acestora în legislația internă fiind inevitabilă datorită dinamicii relațiilor internaționale.

Secțiunea IV. Izvoarele convenționale

Izvoarele convenționale ale dreptului internațional privat reprezintă adevărate legi

particulare sau private ce exprimă dreptul voluntar. Acestea își au proveniența în autonomia de

voință, concretizarea lor având loc prin realizarea de acorduri internaționale ale statelor (prin

tratate și convenții), indivizilor, asociațiilor, întreprinderilor sau în acorduri interne, la nivel de

stat.

Formă voluntară expresă, exprimată prin intermediul acordurilor, sau tacită, prin

intermediul cutumelor și uzului, cuprind o producție juridică spontană și directă a celor interesați,

dincolo și deasupra statului, a dreptului internațional și a celui intern11. În vederea unei bune

11 Dariescu Cosmin, Fundamentele dreptului internațional privat, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura

Univerjul Juridic, București, 2014, p. 30-31.

9

organizări a sistemului de drept, orice stat trebuie sa aplice acest tip de drept dat fiind faptul că

prin intermediul acestor acorduri s-au creat și dezvoltat norme juridice bilaterale și multilaterale,

care și-au găsit aplicabilitatea cotidiană și care guvernează multe dintre activitățile de mare

însemnătate națională și internațională, cum sunt chestiunile religioase, științifice, literare,

economice, etc.

Secțiunea V. Izvoarele doctrinare și jurisprudența

Datorită existenței numărului redus de norme pozitive de DIP, doctrina şi precedentul

judiciar şi chiar dreptul natural (în opinia unor specialişti) joacă un rol foarte important în

evoluţia acestei ramuri de drept.

Sursele doctrinare oferă baza ştiinţifică a dreptului internaţional privat, acestea dând o

formă concretă idealurilor juridice și dreptului viitor, fiind reprezentate de lucrări specializate,

individuale, cursuri, articole, consultaţii, pledoarii, lucrări ale profesorilor, ale jurisconsulţilor, ale

avocaţilor sau colective (studii, dezbateri, rezoluţii ale unor asociaţii şi congrese, ale conferinţelor

juriştilor specializaţi în materie).

Jurisprudenţa instanţelor superioare, regulile juridice proclamate în hotărâri repetate,

constituie, mai ales în ţările de limbă engleză, un izvor juridic formal expres. În celelalte state, ea

reprezintă doar un izvor teoretic, deşi în fapt, jurisprudenţa se constituie şi acolo ca sursă pozitivă

de drept. Jurisprudența tribunalelor furnizează juriștilor soluțiile neprevăzute sau incomplete ori

mai puțin avute în vedere de legiuitor, iar această jurisprudență cu rol de izvor de drept este strict

necesară. Astfel, alături de lege, se naște un drept jurisprudențial mai flexibil, mai particularizat,

susceptibil de a fi modificat de către instanțe.

Secțiunea VI. Dreptul natural

10

În concepţia unui reputat specialist12, ultimul izvor juridic formal al dreptului internaţional

privat îl reprezintă dreptul natural.

Acesta reprezintă o doctrină juridică bazată pe credinţa că există o lege naturală

universală, care rezultă din ordinea divină sau din natura raţională şi socială a umanităţii. Dreptul

natural este un drept ideal, imuabil şi universal, suprastatal – adică nu a fost conferit de nicio

autoritate umană și ca atare nu poate fi restrâs de vreuna. Manifestarea acestuia are loc în

momentul în care toate celelalte izvoare juridice formale dau greș, dreptul natural având rolul de

a soluționa situația, însă nu în aceeași manieră pentru toate subiectele de drept.

Dreptul natural precede sistemului de drept pozitiv, adică totalității normelor de conduită

obligatorie, susceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin puterea de stat, care sunt în vigoare la un

moment dat („legile”). Prin urmare, manifestarea acestuia are loc în momentul în care toate

celelalte izvoare juridice formale dau greș, dreptul natural având rolul de a soluționa cauza, într-o

manieră particularizată pentru toate subiectele de drept. Cu toate acestea, nu poate fi negată

necesitatea sa într-o societate moderna căci, dupa afirma Gustav Radbruch, "Există principii

care sunt mai puternice decât orice altă dispoziţie legală. Dacă o lege vine să contrazică aceste

principii, ea este considerată invalidă. Aceste principii poartă numele de drepturi naturale sau

drepturi raţionale. Cu siguranţă că şi în jurul lor planează unele îndoieli, totuşi secolele care au

trecut peste ele au conturat o componentă stabilă, reunindu-le în aşa-numitele Declaraţii ale

Drepturilor Omului şi Cetăţenilor".

În anumite situații, cele două pot veni în contradicţie. Cazul dreptului la viață al copilului

nenăscut, pe care mișcarea pro-vita îl afirmă fără rezerve, este unul din cele mai relevante: acesta

face parte din drepturile naturale, dar nu mai este recunoscut de dreptul pozitiv în unele țări,

precum România.

Secțiunea VII. Conflictul între izvoarele dreptului internațional

privat

12 Haroldo Valladão, Développement et intégration du droit international privé, nottamment dans les rapports de

famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de

la Haye”, Tome 133 (1971), p. 449

11

Între diferitele izvoare ale dreptului internațional privat se pot ivi conflicte, care trebuie

soluționate în mod logic. Astfel, în cazul conflictelor între izvoarele formale internaționale,

normele fundamentale generale prevalează asupra tratatelor, convențiilor și regulilor ce le încalcă

și care devin astfel acte lipsite de validitate. În cazul conflictelor dintre izvoarele formale interne

de drept internațional privat, dispozițiile constituționale prevalează asupra celor legale și ambele

asupra celor date în aplicarea legii (regulementare). Cutumele prevalează asupra textelor scrise

care nu sunt respectate în practică. În cazul izvoarelor convenționale, dispozițiile lor nu pot fi

înlăturate decât in fața normelor internaționale sau interne imperative în vigoare. Jurisprudența

instanțelor are prioritate în fața dispozițiilor legii.

Secțiunea VIII. Conflictul între izvoarele internaționale și izvoarele

interne

Atunci când reglementarile internaționale sunt divergente de cele interne, în domeniu

apare un conflict între legea internă și tratatul sau convenția internațională.

Practica și doctrina au stabilit că rezolvarea acestor conflicte se face potrivit principiilor

de rezolvare a conflictelor între legile interne, ținând cont și de interesele colaborării

internaționale și cooperării juridice între state. Art. 10 al Legii nr. 105/1992 soluționează această

problemă hotărând că prevalează convențiile internaționale la care România este parte. Aceasta

prevedere este în strictă concordanță cu dispozițiile constituționale și are caracter de principiu,

prin urmare se aplica în raportul dintre convențiile internaționale și orice alte reglementări interne

de drept internațional privat. Soluția nu se întemeiază pe superioritatea tratatului internațional

asupra legii interne, ci pe principiul constituțional al strictei respectări a convențiilor

internaționale încheiate de țara noastră13.

Secțiunea IX. Interpretarea normelor cuprinse î n izvoarele intern aț ionale ale

dreptului internațional privat

13 Art. 11 (2) din Constituția României.

12

În masura în care normele conflictuale convenționale prezintă aceeași importanță ca și

normele din dreptul intern, instanțele trebuie sa le aplice în situațiile concrete pentru a le rezolva.

Aceasta pune problema interpretării. Este admis că dispozițiile convenționale se interpretează cu

bună credință și după sensul obișnuit care se acordă cuvintelor în context.

În mod obișnuit, pentru a stabili conținutul, sensul și sfera de aplicare a unei norme,

judecatorul folosește metodele de interpretare cunoscute: literală, logică și stabilirea scopului

urmărit. Totodata el ține seama și de conținutul socio-politic și de interesul, în plan general, pe

care-l prezintă speța concretă. Aceasta este interpretarea internă pentru normele ce constituie

dreptul comun.

În interpretarea normelor convenționale trebuie să se țină seama de scopul și interesele –

norme uniforme care să asigure stabilitatea raporturilor juridice, siguranța tranzacțiilor etc. –

statelor participante.

Astfel, în cazul normelor convenționale putem vorbi de:

interpretarea internă - care revine organelor interne abilitate în acest scop. Aceasta

interpretare este obligatorie pentru instanțe, de aceea judecătorul, într-o speță concretă, ce cade

sub incidența unui tratat, convenție sau acord, trebuie să aibă în vedere, în primul rând, scopul și

intenția comună a părților , așa cum rezultă din actul de ratificare sau aderare;

interpretarea internațională - s-a impus și capată o importanță din ce în ce mai mare,

chiar daca aceasta diferă de interpretarea internă

interpretarea internațională este necesară pentru prevenirea interpretării divergente și

asigurarea aplicării uniforme a normelor convenționale, potrivit scopului urmarit de parți.

Dat fiind dinamismul relațiilor internaționale, pentru a asigura aplicarea uniformă a

dispozițiilor din tratate și prin aceasta siguranța tranzacțiilor, statele interesate utilizează schimbul

de note între guverne, prin care se convine asupra sensului și conținutului unor termeni sau

expresii din tratat. Adesea, acest mod de interpretare se impune, într-un anumit context, când

circumstanțele în care s-a incheiat tratatul nu mai sunt aceleași.

Capitolul III. Reglementarea în sistemele de drept străine

13

Secțiunea I. Dreptul spaniol14

În sistemul de drept spaniol coexistă normele de origine statală, internațională și

comunitară pentru a reglementa aceeași materie, acest fapt ducând la necesitatea judecătorilor și

celorlalți aplicanți ai dreptului de a selecta în fiecare caz norma aplicabilă.

A) Izvoare interne

Constituția Spaniolă din 1978 ocupă poziția principală în comparație cu restul ordinii

juridice a țării.

Un principiu juridic esențial pentru DIP este reprezentat de către deschiderea sistemului

spaniol la altele de natură juridică15. În acest mod este recunoscută virtutea unui sistem străin

pentru reglementarea vieții juridice în aceeași măsură cum o face cel național. În general, se poate

spune că acest princiu exclude interpretările naționaliste sau favorabile în aplicarea preferențială a

dreptului spaniol sau competenței Tribunalului spaniol în detrimentul normelor si Tribunalelor

străine.

Legea – Sistemul general de izvoare stabilit în articolul 1(1) din Constituția

Spaniolă: ,,izvoarele ordinii juridice spaniole sunt legea, cutuma si principiile generale ale

dreptului”, operează în toate sectoarele ordinii juridice.

Cutuma – Conform articolului 13 din Constituție, cutuma operează doar în lipsa unei legi

aplicabile, ceea ce limitează relevanța acesteia ca izvor de drept, dată fiind amplitudinea normelor

cu valoare de lege.

Jurisprudența – Ordinea juridică spaniolă se încadrează în modelul continentat ce face ca

legea să fie principalul izvor de drept16, în contra-poziție cu modelul Common Law ce se bazează

pe crearea judiciară a dreptului.

14 El sistema espanol de Derecho Internacional Privado

http://derecho.isipedia.com/cuarto/derecho-internacional-privado/parte-1-las-garantias-jurisdiccionales-de-los-

derechos-privados-en-el-ambito-internacional/02-el-sistema-espanol-de-derecho-internacional-privado-formacion-

historica-y-fuentes 15 A se vedea art. 16 (3), 93, 94 și 95 din Constituția Spaniolă.

14

B) Izvoare internaționale

Dreptul internațional public – operează ca o limită la competența normativă a

legiuitorului național. În ambitul relativ al privilegiilor și imunităților de jurisdicție de care se

bucură statele și organele sale reprezentative în exterior, există norme de drept internațional pe

care autoritățile trebuie să le respecte.

Dreptul internațional privat convențional – Numărul tratatelor și convențiilor care

formează ordinea sistemul spaniol a crescut mai ales după promulgarea Constituției din 1978.

După ce încep să facă parte din sistemul spaniol, tratatele ocupă o poziție ierarhică inferioară

Constituției, insă superiorioară legii si celorlalte dispoziții interne. Cu toate acestea, pentru că fac

parte din sistemul juridic, normele de DIP convențional trebuie să fie aplicate din oficiu de către

judecători si autoritățile espaniole.

Dreptul internațional privat al Uniunii Europene – Actele instituțiilor comunitare care

conțin norme de DIP sunt adoptate în conformitate cu prevederile Tratatului Constitutiv al

Constituției Spaniole. Principiile cu efect direct și întâietate trebuie să ghideze interpretarea și

aplicarea normelor sistemului spaniol. Principiile cu efect direct se vor aplica nu doar în legătură

cu Tratatele Constitutive, ci și cu Regulamentele.

Secțiunea II. Dreptul francez17 18

În sistemul de drept francez, izvoarele normelor în vigoare sunt constituite din:

A) Izvoare interne

Având în vedere că dreptul internaţional privat francez nu a fost codificat încă, normele

privind conflictul de legi se regăsesc în diferite coduri (Codul civil, Codul comercial, Codul

16 Fuentes del Derecho internacional privado

http://cursos.aiu.edu/Derecho%20Internacional%20Privado%20I/PDF/Tema%202.pdf

17 http://ec.europa.eu/civiljustice/applicable_law/applicable_law_fra_ro.htm

18 http://www.cours-de-droit.net/droit-international-prive/droit-international-prive,r1542903.html

15

consumatorului), dar, în esenţă, ele rezultă din jurisprudenţă. Unele apar în instrumentele

comunitare din legislaţia secundară.

Jurisprudența – reprezintă cel mai important izvor al dreptului internațional privat francez:

sunt hotărâri ale Curții de Casație care răspund pozitiv la soluțiile și raționamentele solicitate.

B) Izvoare internaționale

Izvoare internaționale statale

* Convenţii bilaterale în vigoare

Convenţiile bilaterale utilizate cel mai frecvent de către instanţele franceze se referă la

statutul personal. Cele mai importante sunt:

Acordul dintre Franţa şi Maroc, încheiat la data de 10 august 1981, privind statutul

persoanelor, familia şi cooperarea judiciară.

Acordul dintre Franţa şi Polonia, încheiat la data de 5 aprilie 1967, privind legea aplicabilă,

competenţa şi exequatur în legislaţia privind persoanele şi familia.

Un număr semnificativ de norme privind conflictul de legi provin din convenţiile

internaţionale multilaterale semnate de Franţa. Majoritatea acestor convenţii au fost dezvoltate în

cadrul Conferinţei de drept internaţional privat de la Haga, acoperind o gamă largă de domenii19.

Convenția din 5 octombrie 1951 privind protecția minerilor.

Convenția din 4 mai 1971 privind legea aplicabilă accidentelor de circulație.

Alte convenții:

Convenția de la Bruxelles din 29 februarie 1968 privind recunoașterea societăților.

Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competența judiciară și executarea

hotărârilor în materie civilă și comercială, astfel cum a fost modificată prin convențiile de

aderare în urma extinderilor succesive ale Uniunii Europene;

Convenția de la Lugano din 16 septembrie 1988 privind competența judiciară și executarea

hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, care extinde aplicarea regulilor

Convenției de la Bruxelles din 1968 la anumite state membre ale Asociației Europene a

Liberului Schimb.

19 În total sunt 198 de conventii de la Haga (site internet: HCCH: Convention de la Haye)

16

Secțiunea III. Dreptul elvețian20

A) Izvoarele interne

Legislația națională

Dreptul internațional privat elvețian a fost un “corp” de jurisprudență pentru mai mult de

o sută de ani. Principiile sale au fost elaborate de Tribunalul Federal prin analogie cu un statut

vechi, adoptat înainte de Codul civil și în primul rând proiectat pentru a guverna conflictele inter-

cantonale de drept.

De la 1 ianuarie 1989, dreptul internațional privat elvețian este guvernat de Legea federală

de drept internațional privat din 18 dec. 1987 (PIL). Dreptul internațional privat elvețian

reglementează, în cele 200 de articole, toate aspectele privitore la aplicarea dreptului internațional

privat. Reglementează nu doar legea aplicabilă (conflictelor de drept), dar, de asemenea,

competența instanțelor și a autorităților elvețiene în materie internațională și recunoașterea

hotărârilor și deciziilor străine. Aceste trei aspecte, precum și definirea de domiciliu și

naționalitatea sunt tratate într-un prim capitol. Ele sunt luate din nou, dar într-o formă specifică,

în fiecare din celelalte zece capitole care tratează competența, legea aplicabila și executarea.

Aceste capitole urmează structura Codului civil și a Codului de obligații.

Noua lege a codificat în parte principiile dezvoltate de Tribunal Federal și a introdus

parțial soluții noi. Cu toate acestea, fundamentele nu au fost modificate.

B) Izvoarele internaționale

Convențiile internaționale

Convențiile internaționale se aplică în Elveția, fără transformari. În domeniul dreptului

internațional privat acestea pot fi invocate direct în fața instanțelor și primează în fața dreptului

intern. Elveția este parte la numeroase convenții multilaterale, acestea includ următoarele

instrumente:

20 Francois Dessemontet, Walter Stoffel, Private International Law

http://www.unil.ch/files/live//sites/cedidac/files/shared/Articles/Intro%20Sw%20Law.pdf

17

Convenția de la Lugano privind competența judiciară și executarea hotărârilor în materie

civilă și comercială din 1988; Convențiile de la Haga privind procedura civilă din

1905/1954;

Convenția de la Haga suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine din 1961 ;

Convenția europeană referitoare la Informații privind Legea străină din 1968 ;

Convenția europeană privind Imunitatea statelor din 1972 .

Convenția ONU cu privire la statutul juridic al refugiaților din 1951 și Protocolul din 1967

(RS 0.142.30 / 301); Convenția ONU cu privire la statutul juridic al apatrizilor din 1954.

Convenția de la Haga privind legea aplicabilă formei dispozițiilor testamentare din 1961.

Convenția de la Haga privind legea aplicabilă contractelor de vânzare a bunurilor mobile din

1955 (RS 0.221.211.4);

Convenția de la Haga privind legea aplicabilă accidentelor rutiere din 1971.

În plus, Elveția a încheiat tratate bilaterale privind legislația aplicabilă, jurisdicția și

executarea cu următoarele țări: Austria, Belgia, Cehoslovacia, Republica Federală Germană,

Grecia, Iran, Italia, Liechtenstein, Spania, Suedia și Statele Unite ale Americii.

Secțiunea IV. Dreptul ecuadorian21

Izvoarele Dreptului Internațional Privat sunt mediile prin intermediul cărora dreptul

internațional se manifestă, de aici născându-se norma juridică internațională.

În cadrul dreptului din Ecuador, izvoarele DIP sunt următoarele:

A) Izvoare interne

Legislația internă a statului – Legea pozitivă ca izvor al dreptului internațional privat se

regăsește în legislația internă a statului, prin normele care vin să rezolve problemele de DIP22. 21 Carlos Estarellas Velasquez,  Concepto, Principios y Fuentes del Derecho Internacional Privado en el Ecuador,

http://www.revistajuridicaonline.com/index.php?option=com_content&task=view&id=51722 Articolul 13 din Constituția Ecuadorului: ,,Străinii se vor bucura de aceleași drepturi ca și ecuadorienii, cu limitele

stabilite prin constituție și lege”.

18

În Codul Civil, articolele 14-17 consacra principiile Dreptului Internațional Privat care

privesc personalitatea legilor care conduc statul, capacitatea și dreptul familiei ș.a.

Codul Penal, în art. 5 stabilește regulile fundamentale referitoare la extrateritorialitatea

legii penale care reprezintă o excepție.

Jurisprudența

Cutuma – repetiția constantă și uniformă a anumitor acte cu semnificație juridică în câmpul

relațiilor internaționale de ordine privată a fost considerată ca fiind un izvor pentru aplicarea

Dreptului Internațional Privat.

Doctrina – nu este doar un izvor certificat sau de creație al Dreptului Internațional Privat, ci

și un izvor pentru aplicarea în acele cazuri în care legea îi ordonă judecătorului să fie de acord

cu principiile generale ale dreptului23.

B) Izvoare internaționale

Tratatele internaționale – un exemplu în acest sens este reprezentat de Codul

Bustamante care a fost ratificat de Ecuador.

Cutuma internațională

Jurisprudența internațională24

Doctrina

Dispozițiile organismelor internaționale

Capitolul IV. Concluzii

De asemenea, este evident că în ceea ce privește drepturile politice diverența va viza funcțiile publice, dreptul de

sufragiu și alte drepturi politice. Articolul 2 (2) din Codul Sanchez de Bustamante.23 Fernando Albonico Velenzuela, Manual de Derecho Internacional Privado.24 J. P. Niboyet, Principios de Derecho Internacional Privado: ,,nu există, în realitate, o adevărată jurisprudență internațională”.

19

Diversitatea normelor de drept internaţional privat se datorează faptului că, în această

materie, izvoarele interne sunt preponderente faţă de cele internaţionale. Aşa fiind, dreptul

internaţional privat nu este acelaşi pentru toate ţările.

Spre deosebire de dreptul internaţional public, nerespectarea oricărei norme de drept

internaţional privat poate să fie sancţionată de către instanţele de judecată, în timp ce afirmarea de

către un stat a dreptului său poate rămâne fără consecinţe juridice, dacă ţara respectivă este

izolată pe plan internaţional25.

Capitolul V. Bibliografie

Constituția României

Constituția Spaniei

Constituția Ecuadorului

Monitorul Oficial al României nr. 261/1912

Dariescu Cosmin, Fundamentele dreptului internațional privat, Ediția a III-a revăzută și

adăugită, Editura Univerjul Juridic, București, 2014

Sergiu DELEANU, Drept internaţional privat. Partea generală, Ed. Universul Juridic,

București, 2013

Haroldo Valladão, Développement et intégration du droit international privé, notamment

dans les rapports de famille : cours général de droit international privé, în Recueil des

Cours de L’Académie de droit international de Haye, Tome 133 (1971)

25 H. Batiffol, P. Lagarde, Traité de droit internaţional privé, tome I, L.G.D.J., Paris, 1993, p. 13.

20

Sergiu Davidescu, Izvoarele dreptului internațional privat

P. Mayer, Droit international privé, 6e edition, Montchrestien, Paris, 1998

B.M.C. Predescu, Drept internaţional privat, Editura Universitaria, Craiova, 2002

I.P Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de drept internaţional privat , ediţie revăzută şi

adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005

M.N. Costin, S.I. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, I, Partea generală, Editura

Lumina Lex, Bucureşti, 1997

Codul Sanchez de Bustamante.

Fernando Albonico Velenzuela, Manual de Derecho Internacional Privado.

J. P. Niboyet, Principios de Derecho Internacional Privado: ,,nu există, în realitate, o

adevărată jurisprudență internațională”.

H. Batiffol, P. Lagarde, Traité de droit internaţional privé, tome I, L.G.D.J., Paris, 1993

El sistema espanol de Derecho Internacional Privado

http://derecho.isipedia.com/cuarto/derecho-internacional-privado/parte-1-las-garantias-

jurisdiccionales-de-los-derechos-privados-en-el-ambito-internacional/02-el-sistema-

espanol-de-derecho-internacional-privado-formacion-historica-y-fuentes

Fuentes del Derecho internacional privado http://cursos.aiu.edu/Derecho

%20Internacional%20Privado%20I/PDF/Tema%202.pdf

Legea aplicabilă – Franța

http://ec.europa.eu/civiljustice/applicable_law/applicable_law_fra_ro.htm

http://www.cours-de-droit.net/droit-international-prive/droit-international-

prive,r1542903.html

Francois Dessemontet, Walter Stoffel, Private International Law

http://www.unil.ch/files/live//sites/cedidac/files/shared/Articles/Intro%20Sw%20Law.pdf

Carlos Estarellas Velasquez,  Concepto, Principios y Fuentes del Derecho Internacional

Privado en el Ecuador, http://www.revistajuridicaonline.com/index.php?

option=com_content&task=view&id=517

Fundamento Del Derecho Internacional Privado, https://www.clubensayos.com/Temas-

Variados/Fundamento-Del-Derecho-Internacional-Privado/95463.html

21

22