30 de ani de Petromidia

Partea întâi – O istorie

Începând cu acest număr al revistei Premium şi până în luna iunie 2009 inclusiv, vom oferi cititorilor noştri un supliment special dedicat în întregime aniversării a 30 de ani de existenţă a Platformei Petromidia. Paginile suplimentului vor găzdui un scurt istoric al platformei, testimoniale ale angajaţilor care au petrecut 30 de ani în cadrul platformei, interviuri cu persoane din conducerea Petromidia, dar şi o privire către viitor, către paşii care trebuie urmaţi pentru ca Platforma să intre în Topul 25 al rafinăriilor europene. Începem seria de suplimente, cu un scurt istoric al platformei, povestit de Alexandru Nicolcioiu, Preşedintele Consiliului de Administraţie a Rompetrol Rafinare.

A fost odată combinatul…

Pentru îndeplinirea programului de dezvoltare a României, stabilit de statul socialist pentru perioada anilor ’70-’75, s-a luat decizia de a se construi, la malul mării, Combinatul Petrochimic Midia cu o capacitate de prelucrare de 3,5 milioane tone ţiţei/an şi care să fie integrat într-un sector petrochimic care va asigura materii prime pentru ramurile diferitelor industrii. „Bornele” cele mai importante din istoria platformei, pot fi sintetizate după cum urmează:

1975 – Se semnează decretul de înfiinţare a Întreprinderii Socialiste de Stat Combinatul Petrochimic Năvodari.1976 – Au început lucrările de consolidare a terenului. Putem considera deci că au început lucrările de construcţie a Combinatului.1979 – În luna iunie, s-a pornit prima instalaţie „Distilarea atmosferică” împreună cu facilităţile din fluxul tehnologic, parcul de ţiţei, de benzină, motorină, păcură. Produsele rezultate se vindeau pe piaţa internă şi la export prin terminalul din Constanţa, condiţiile de calitate din acea perioadă permiţând acest lucru.1982 – S-au finalizat lucrările şi s-au pornit instalaţiile hidrofinare benzină, reformare catalitică şi fracţionare gaze.1982 – 1983 – S-au pornit instalaţiile de extracţie şi separare aromate. În acest an, s-a pornit şi instalaţia de recuperare sulf.1984 – În primăvară s-a pornit instalaţia de cracare catalitică.

1985 – Au intrat în funcţiune instalaţiile de izomerizare xileni şi separare paraxileni, etil benzen şi ortoxileni. În acelaşi an, s-a pornit instalaţia de cocsare, iar în sectorul petrochimic s-a pornit instalaţia DMT.1988 – S-a inaugurat instalaţia de piroliză, instalaţiile PP, HDPE, LDPE şi etil benzen.1989 – A fost pornită instalaţia de oxidare hidrocarburi.

Un nou început

După decembrie 1989 odată cu schimbarea regimului politic, întreprinderea socialistă s-a transformat în societate comercială şi şi-a schimbat denumirea din Combinatul Petrochimic Midia în SC Petromidia SA.Etapizat, odată cu descentralizarea activităţii din acest domeniu de prelucrare a ţiţeiului, compania a intrat în concurenţă cu celelalte companii de profil din ţară şi din străinătate. Perioada de după 1990 poate fi împărţită în două etape: 1990 - 2001, când statul deţinea o participaţie de aproximativ 70% în acţionariatul companiei şi etapa dintre anii 2001 - prezent, perioadă în care acţionariatul a fost 100% privat, iar Rompetrol a preluat acţiunile de la stat. În perioada anilor 1990 - 2000, pieţele s-au restructurat radical atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, iar necesarul de materii prime pentru industria de fire şi fibre sintetice a scăzut foarte mult, ceea ce a avut ca efect redirecţionarea activităţii platformei pe producţia de carburanţi şi polimeri şi oprirea complexului de aromate şi dimetiltereftalat. În această perioadă, cantitatea de ţiţei prelucrată în rafinărie s-a aflat într-o scădere dramatică, deşi în anul 1995 a existat o oarecare creştere. A urmat, însă, o cădere importantă in perioada 1999-2001. Perioada 2001 - 2008 este perioada în care acţionarul majoritar a devenit Grupul Rompetrol şi s-au abordat strategii noi de dezvoltare a activităţilor, bazate pe următoarele obiective pe termen lung şi anume:

- Rafinăria Petromidia, în Topul 25 al rafinăriilor europene;- Petrochimia, cel mai important distribuitor de polimeri din Europa de Sud-

Est;- Grupul Rompetrol, între primele 10 din Europa;- Grupul Rompetrol, între primele 50 din lume.

Ştiaţi că?

Amplasamentul pe care s-a construit Platforma Petromidia a fost ales la malul Mării Negre din considerente de logistică, în ceea ce priveşte prelucrarea în România a ţiţeiului iranian.

Proiectul de bază al Rafinăriei a fost axat pe randamentele şi calităţile ţiţeiului in amestec 50% iranian uşor şi 50% iranian greu.

Legăturile logistice cu portul Constanţa erau realizate prin trei conducte subterane: una pentru transportul ţiţeiului din Constanţa la Rafinăria Petromidia, una pentru benzină şi una pentru motorină de la Rafinăria Petromidia la Oil Terminal Constanţa.

Conceptul platformei industriale de la Midia a fost gândit pe principiul unui “complex petrochimic integrat” în sensul că o mare parte a produselor de rafinărie constituie materii prime pentru petrochimie cu scopul de obţinere de polimeri de bază (polipropilenă, polietilenă).

Capacitatea iniţială a rafinăriei a fost de 3,5 milioane de tone/an, iar în petrochimie, fluxul avea la bază o prelucrare de 200.000 de tone de etilenă şi 100.000 de tone de propilenă de piroliză.

În fluxul tehnologic al platformei s-au proiectat şi realizat 16 instalaţii in rafinărie şi şapte în petrochimie.

La realizarea şi consolidarea terenului aferent platformei, au fost recuperate 40 de hectare de teren din Marea Neagră.

Petromidia are legătură cu Canalul Dunăre – Marea Neagră, putând livra produse pe barje.

Platforma este înconjurată de un zid subteran, lat de 80-100 centimetri şi cu o înălţime de 4,5 metri care are rolul de a reţine urmele de produse petroliere care, accidental, se pot înfiltra în sol, evitându-se migrarea în mare sau lac.

Pentru menţinerea nivelului constant al pânzei de apă freatică de sub platformă, există un sistem special de reţele de drenuri şi staţii de drenare special construite.

Necesarul de apă al platformei este pompat din canalul Dunăre – Marea Neagră cu ajutorul unei staţii de pompare, amplasată la 30 de kilometri de platformă.

Între 1975 – 1980 s-a construit o centrală termoelectrică de 150 MW pentru a produce abur şi energie electrică necesară funcţionarii platformei. În prezent, centrala produce doar energie termică pentru platformă şi pentru Năvodari.

Există interconectări între parcul de ţiţei al rafinăriei şi terminalul de ţiţei extras din Marea Neagră deoarece în perioada 1990 – 2000 s-a prelucrat în rafinărie şi ţiţei marin.

La început, o aşezare de pescari şi crescători de animale cu o populaţie de circa 500 de locuitori, oraşul Năvodari a avut o evoluţie demografică impresionantă: 1975 – 7.000 de locuitori, 1983 – 26.000 de locuitori, 2002 – 32.400 de locuitori.

Pentru a se asigura forţa de muncă la început, au fost transferaţi la Constanţa salariaţi din complexe similare din România.

În 1989, numărul angajaţilor de pe platformă a fost de 7.800 salariaţi. Astăzi, pe platformă sunt 2.900 de angajaţi.

Există 214 persoane care au fost angajate în perioada 1976-1979 şi care încă mai lucrează pe platformă.

65% dintre salariaţi locuiesc în oraşul Năvodari, circa 30% locuiesc în municipiul Constanţa, iar restul în comunele limitrofe platformei: Corbu, Lumina, Săcele, Istria.

De-a lungul timpului, Petromidia s-a implicat în activitatea cultural-sportivă a oraşului Năvodari, sprijinind echipa de fotbal, echipa de volei, boxul local, formaţia de dansuri populare.

Petromidia, o lungă perioadă de timp, a avut în administrare, creşe şi grădiniţe pentru copiii salariaţilor.