Cuprins 1.Introducere…………………………………………………………….2

1.1. Primele notiuni de asigurare……………………………..…….2

2. Evolutia asigurarilor in Republica Moldova………....................…… 4

2.1. Prezentare generală a cadrului de reglementare…................... 4

2.2 Dinamica primelor de asigurare…………………………….… 10

Concluzii…………………….

……………………………………………………12 Bibliografie…………...

…………………..……………………………………… 13

1

Introducere

1.1. Primele notiuni de asigurare

Dezvoltarea societatii este marcata de efortul si stradania oamenilor pentru propria lor propasire si pentru

propria lor aparare in fata unor evenimente care le pot periclita existenta si devenirea.

Viata oamenilor nu este intotdeauna senina. Indiferent cata grija se acorda evitarii problemelor sau protejarii

bunurilor niciodata, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele evenimente negative (calamitati ale naturii,

accidente, pierderea sau micsorarea capacitatii de munca in urma unor boli sau a batranetii) implica traume

psihice sau pierderi financiare semnificative.

Cu toate acestea, oamenii doresc sa se bucure de propriile lor locuinte, sa-si conduca autoturismele, sa

zboare cu avionul, sa navigheze fara sa se teama de potentialele probleme care pot aparea. Asigurarea a aparut

din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru gasirea solutiilor adecvate de inlaturare a lor.

Cele mai vechi forme de asigurare sunt intalnite inca in antichitate si dateaza de circa 6500 de ani.

Mestesugarii taietori de piatra din Egiptul de jos au constituit un fond de intrajutorare, format anticipat, prin

contributia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii

colectivitatii.

Prin anul 650 inainte de Christos, in Grecia antica inteleptul legislator Solon a obligat societatile politice

si mestesugaresti sa constituie un fond comun alimentat prin cotizatii lunare, destinat sa repare prejudiciile

survenite in interiorul grupului. Este cea dintai asigurare obligatorie care se cunoaste.

In Roma antica s-a constituit o asociatie de inmormantare pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din

Lavinium care functiona pe baza unor cotizatii de inscriere si a unor plati periodice. Membrii asociatiei aveau

astfel asigurate, la deces un rug si un mormant.

Unele forme ale asigurarii de bunuri sunt cunoscute inca din oranduirea sclavagista, sub diferite forme. Astfel,

pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a incarcaturii pentru salvarea expeditiei aflata in pericol

( cauzat de naufragiu, furtuna, esuare, etc.) erau repartizate in mod proportional, fiind suportate de toti

participantii la expeditie, pe principiul avariei comune. Aceste principii au fost cuprinse in legislatia maritima

a insulei Rhodos inca din anul 916 inainte de Christos si se mentin pana in zilele noastre. Au fost codificate in

colectia de reguli York-Anvers elaborata in anul 1890 si a fost modificata in anii 1924 si 1950. 

Alte surse documentare ne ofera si alte aspecte din istoria asigurarilor, astfel cele mai vechi asociatii

mutuale au fost semnalate in secolul al XII-lea in Islanda, cate una la 20 de gospodarii care acopereau, pe

principiul reciprocitatii, daunele din pierderile de animale. Primele operatiuni de asigurare maritima au aparut

in porturile italiene in sec al XIV.

O forma de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine aparut in

Franta in sec al XVII-lea si raspandit apoi in Olanda, Anglia si Germania. Sistemul era bazat pe principiul

asigurarilor de viata dar participantii primeau in locul sumelor asigurate rente viagere.

In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare impotriva riscurilor de

foc si apa a carei functionare se baza pe plata unor cotizatii anuale. Asigurarea impotriva riscului de grindina a

2

fost introdusa pentru prima data in Scotia la finele secolului al XVIII-lea.

In anul 1832, Albert Masius a intemeiat la Leipzig, prima mare societate germana de asigurari pentru vite,

bazata pe principiul mutualitatii.

Dezvoltarea traficului de calatori pe calea ferata a condus la aparitia in Anglia a primei societati de asigurare

specializata in acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea.

Asigurarea maritima si asigurarea impotriva riscului de incendiu a fost marcata de infiintarea la Trieste, in anul

1822, a societatii Assienda Assiguratrice, societate care a functionat si pe teritoriul Romaniei dupa anul 1830.

Asigurarea de raspundere civila a fost instituita si practicata pentru prima data in Franta si se referea la

acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai si trasuri. Asigurarea s-a extins si la raspunderea

proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajatilor ori tertelor persoane.

In Statele Unite ale Americii sectorul asigurarilor a fost dominat de societatile de asigurare engleze. In anul

1852, din initiativa lui Benjamin Franklin a luat fiinta Societatea pentru asigurarea caselor impotriva riscurilor

cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship. Elizur Wright a creat mai multe intreprinderi de asigurari

americane si a sustinut legiferarea controlului statului asupra societatilor de asigurari; a contribuit la elaborarea

unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la asigurarile de viata si a unor tabele corespunzatoare,

necesare in practica asigurarilor de viata.

La inceputul secolului trecut existau in lume 30 de societati de asigurari, respectiv 14 in Anglia, 5 in Statele

Unite, 3 in Germania, 3 in Danemarca, 2 in Franta si cate una in Olanda, Elvetia si Austro-Ungaria. In anul

1900 erau in jur de 1272 de societati de asigurare iar in anul 1969 activau in jur de 9700 de case si societati de

asigurare in 71 de tari. Aceste societati de asigurare activau 2676 in domeniul asigurarilor de viata, 6036 in

domeniul asigurarilor de bunuri iar 962 de societati practicau tot felul de asigurari.

Asigurarea este un sistem de relaţii economice care implică aportul unui mare număr de

persoane fizice sau juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care fiind ameninţate de

pericolul, concep şi recunosc oportunitatea prevenirii şi înlăturării pe baze mutuale a prejudiciilor

generate de evenimente viitoare posibile, dar nesigure.

Într-o lume în care evenimentele nefavorabile imprevizibile sunt un dat, cea mai bună soluţie

este să transferi riscurile altcuiva. De aceea s-au inventat serviciile sau mai bine zis produsele de

asigurări, oferite de societăţile specializate, prin care acestea preiau diferite riscuri, bineînţeles contra

unei sume de bani.

În etapa actuală de dezvoltare a economiei naţionale, un rol important revine relaţiilor de

asigurări care prezintă un tip de afacere particular. O trăsătură importantă a economiei moderne o

reprezintă necesitatea asigurării bunurilor împotriva consecinţelor economice ale pierderii sau

distrugerii lor. Pe de altă parte, societăţile de asigurare participă activ pe piaţa financiară, joacă un

important rol în concentrarea ofertei de capital.

3

Economia de tranziţie impune şi studierea pieţei de asigurări, care devine un sector major al

economiei naţionale. Acest lucru este demonstrat prin faptul că dezvoltarea pieţei asigurărilor, atât în

ţările cu economie de piaţă dezvoltată, cît şi în cele în curs de dezvoltare precum este Republica

Moldova, presupune o analiză detaliată a tuturor factorilor de influenţă

Problematica asigurărilor atât la nivel macroeconomic, cît şi la nivelul întreprinderilor de

asigurare a fost studiată profund în literatura de specialitate din străinătate, neputîndu-se spune

acelaşi lucru despre cercetările efectuate în Republica Moldova. Prin urmare, ţinând cont de

condiţiile economiei de tranziţie, de situaţia pieţelor de asigurări, care sunt în curs de dezvoltare, se

poate spune că această temă este actuală şi necesită o cercetare ştiinţifică amănunţită.

Scopul si obiectivele acestui referat consta in studierea istoriei dezvoltarii asigurarilor in Republica

Moldova

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării îl constituie lucrările ştiinţifice ale

economiilor din ţară şi din străinătate în domeniul asigurărilor. De asemenea, a fost studiată legislaţia

Republicii Moldova care reglementează activitatea de asigurare. Metodele principale de cercetare

sunt: comparaţia, deducţia, inducţia, metodele analitice, grupările statistice calculul indicatorilor

sintetici financiari.

2. Evolutia asigurarilor in Republica Moldova

2.1. Prezentare generală a cadrului de reglementare

Domeniul asigurărilor este reglementat de o serie de acte legislati ve şi normati ve. Principalul act

legislati v în domeniul asigurărilor este Legea cu privire la asigurări.

Acest act legislativ reglementeazămodul de organizare şi funcţionare a asigurărilor, reasigurărilor şi

a intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări, precum şi supravegherea acti vităţii acestora. Nu sunt

acoperite asigurările sociale de stat, asigurările obligatorii de asistenţă medicală, asigurările

obligatorii pentru unele categorii de persoane şi fondurile nestatale de pensii.

Acti vitatea de asigurare în Republica Moldova se împarte în trei categorii mari:

a) asigurări generale,

b) asigurări de viaţă,

c) reasigurare exclusivă.

4

Piata asigurarilor reprezinta un cadru unde se desfasoara operatiunile de asigurare realizate pe

baze contractuale, cit si locul unde se intilnesc cererea si oferta de asigurari. Prezintă o totalitate a

relaţiilor economice vânzare – cumpărare a serviciului de asigurare ce se exprimă în apărarea

intereselor atât a persoanelor fizice, cît şi a celor juridice.

În particular, piaţa de asigurări din Republica Moldova are drept scop să permită asigurătorilor să-

şi conducă operaţiunile comerciale parţial degajaţi de consecinţele unei eventuale pierderi, respectiv

avarieri ale mijloacelor de transport sau ale bunurilor transportate.

Asigurările pe teritoriul actual al Republicii Moldova încep din anul 1871, prin prezenţa în

Basarabia a filialelor societăţilor de asigurare ruseşti. Mai putem menţiona crearea în anul 1923 a

societăţii cooperatiste de asigurare “Vulturul”, care însă a existat destul de puţin, trecînd cu sediul la

Bucureşti. După instalarea regimului sovietic asigurările s-au aflat în sistemul Gosstrah-ului, un

sistem unic de asigurări de stat – sistem rigid de asigurare, care de cele mai multe ori a dus la

tipizarea raporturilor de asigurare şi limitarea cadrului acestuia, pe prim plan fiind puse interesele

statului. Este evident faptul ca Republica Moldova este mult rămasă în urmă din toate punctele de

vedere în raport cu fostele ţări socialiste din Europa Centrală cu care se află în concurenţă pentru

investiţii străine directe, accesul la finanţări internaţionale pentru dezvoltarea infrastructurii.Piaţa de

asigurări din Republica Moldova a apărut în anul 1991 în baza cârmuirii Asigurării de Stat de pe

lîngă Ministerul Finanţelor, formând apoi Compania comercială „QBE ASITO”. La începutul anului

1997 pe piaţa de asigurări activau mai mult de 50 de companii. Apoi după înregistrarea companiilor

au rămas să activeze 33 de companii de asigurări care îndeplinesc mai mult de 80 genuri de servicii

de asigurări.

O caracterizare, din perspectiva internă, a sectorului asigurărilor în Republica Moldova nu poate

ignora evoluţia câtorva indici, unele mutaţii organizaţionale cu implicaţii pe piaţa asigurărilor,

fiscalitatea şi concurenţa în asigurări.

Pe parcursul anilor 1993 - 2002 s-au produs un sir de modificari ireversibile capatind un aspect de

piata concurentiala. Toate evenimentele desfăşurate pe arena economică a ţării au influenţat şi

productivitatea "acestei industrii specifice", industrie ce produce, promovează şi realizează o gamă

largă de produse deosebite, care asigură populaţiei încredere în ziua de mâine, o senzaţie de

stabilitate atât de importantă în condiţiile generate de regulile dure dar obiective ale economiei de

piaţă.

Rezultatele înregistrate în anul 2002 au fost determinate de o uşoară creştere a economiei în general,

în special a volumului PIB, a venitului mediu al populaţiei, cât şi de o stabilitate relativă pe piaţa

5

valutară. În pofida sporirii semnificative a volumului de prime încasate în total în anul 2000,

contribuţia serviciilor de asigurări la formarea PIB s-a redus cu 0,04%, ceea ce reprezintă 0,83% din

valoarea acestui indicator. În acelaşi an au crescut uşor cheltuielile suportate pentru serviciile de

asigurare pe locuitor în valoare medie de 44,16 lei faţă de 36,5 lei în anul 2000. Este de menţionat că

valoarea maximă a acestui indicator a fost înregistrată în anul 1997, când a ajuns la 37,5 lei (8,05

USD) pe locuitor. În dinamica acestui indicator se observă dependenţa lui directă de PIB pe locuitor

exprimat în monedă naţională (Tabelul nr.1).

Sursa: Datele Departamentului de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova

* PIB în preţuri curente

** Numărul mediu anual al populaţiei

Locul companiei "ASITO-TRAFIC" S.A. (reorganizată prin asociere cu "QBE ASITO" S. A.), care

în anul 1999 ocupa poziţia a doua a clasamentului, a fost luat în anul 2000 de societatea "GALAS"

S.A. - companie recent lansată pe piaţă, care în scurt timp a reuşit să cucerească o cotă în mărime de

10,4%.

Pe locul trei s-a situat "MOLDOVA-ASTROVAZ" S.R.L. cu 7,2% din piaţă, substituind compania

"AFES" S.R.L. care a fost nevoită să coboare pe treapta a 5-a a topului cu 5,06%. Este de menţionat

că locul patru a fost ocupat de compania "MOLDAGRO" S.R.L.

Societatea "CARAT" S.A., datorită creşterii volumului de prime încasate cu 32,6% faţă de anul 1999,

a reuşit să-şi menţină ferm poziţia a 6-a a clasamentului, cumulând 4,2% din volumul primelor

încasate. Creşterea de 2,4 ori a volumului de prime încasate faţă de anul trecut i-a permis companiei

"DONARIS GROUP" S.A. să ajungă de pe locul 13 pe locul 7.

Cu două trepte mai sus s-a ridicat compania "EXIM-ASINT" S.A. care a ocupat locul 8. Societatea

"GARANŢIE" S.A.„ mărindu-şi volumul de prime încasate de aproape 18 ori faţă de anul 1999, s-a 6

situat pe locul 9, cota de piaţă fiind egală cu 2,5%. "GARDENIE" S.A., înregistrând o descreştere

semnificativă a volumului de prime cumulate cu 21% faţă de anul 1999, a coborât de pe poziţia a 5-a

pe ultimul loc al topului primelor zece companii ce operează pe piaţa de asigurări a Republicii

Moldova.

Rezultatele înregistrate de primele zece companii reflectă dominaţia evidentă a acestora pe piaţa de

asigurări, însumând o pondere de 82% din volumul primelor cumulate pe asigurarea directă în total.

Tabel nr. 2 Asigurătorii principali conform rezultatelor anului 2002

Compania de

asigurare

Primele primite din

asigurarea directă

Primele primite din

reasigurare

Capitalul statutar

achitat

Rezervele şi

fondurile de

asigurare

QBE ASITO 71983,5 164,9 46515,3 29523,5

AFES-M 18052,9 1949,9 4105,0 6570,4

Donaris-Group 15799,5 5688,5 6685,5 2094,1

Moldova-Astrovaz 11628,1 274,2 1000,0 12273,0

Galas 11488,5 1101,1 2010,0 2837,6

MoldCargo 9874,4 915,6 2200,0 5780,1

Artas 8975,6 0,0 2646,9 5307,1

Carat 6505,1 913,4 1000,0 4847,4

Garanţie 6104,3 217,4 895,2 1527,8

Exim-Asint 5259,9 0,0 1924,0 2372,9

Piaţa asigurărilor constituie un concept dinamic, cu valenţe practice pe plan economic, financiar şi

legislativ, o generaţie nouă a industriei financiare şi de sine stătător în condiţiile economiei de

tranziţie. Cadrul organizatoric şi metodologic în care se realizează activitatea de asigurare constituie

piaţa asigurărilor, unde elementele specifice sunt asigurătorul, asiguratul şi riscurile care-i însoţesc.

Studiile efectuate demonstrează că relaţiile de asigurări prezintă un gen de activitate particular, care

poate proteja populaţia din punct de vedere economic şi îi poate acorda susţinere socială pe termen

lung.

Parametrii asigurărilor sunt oferta de asigurare. Astfel, asigurătorul lansează oferta de asigurare în

temeiul unei legi, în cazul asigurărilor obligatorii sau în virtutea unui contract, în cazul asigurărilor

facultative. Asiguratul îşi manifestă cererea de asigurare în funcţiile de propriile interese, putere

financiară sau chiar în virtutea legii, în cazul asigurărilor obligatorii. Prin urmare, elaborarea şi

implementarea proiectelor noi de asigurare presupun timp şi eforturi din partea tuturor celor

implicaţi. Spre exemplu, compania "QBE ASITO" a ajuns la concluzia că s-au creat condiţiile

favorabile pentru implementarea unui produs de asigurare nou, care după toţi parametrii s-ar deosebi

7

de produsele existente. Astfel, în urma colaborării fructuoase a specialiştilor companiei "QBE

ASITO" şi companiei de reasigurări "Munich RE", care şi-au asumat protejarea completă a riscurilor,

a rezultat o societate mixtă de asigurări de viată.Oferta de asigurare este susţinută de societăţile

comerciale de asigurare, persoane juridice autorizate legal să funcţioneze pe piaţa asigurărilor şi care

au capacitatea financiară corespunzătoare. Lipsa ofertei de asigurare, indiferent de cauze, generează

alternative de autoprotecţie, autoasigurare sau acţiuni de economisire.

Societăţile comerciale care activează pe piaţa asigurărilor pot fi societăţi cu capital integral de stat,

privat sau mixt sau alte categorii instituţionale.In Republica Moldova în anul 2000 erau înregistrate

43 de companii de asigurare.

Evoluţia numărului şi structurii participanţilor pieţei de asigurări diferă de la ţară la ţară şi depinde

de politi cele şi reglementările în domeniul asigurărilor, de capacitatea sistemului politi c, nivelul de

dezvoltare economică şi socială, gradul de capitalizare şi, în unele cazuri, de factorii mediului extern

apropiat al ţării.

Pînă la intrarea în vigoare a prevederilor Legii cu privire la asigurări, nr. 407-XVI din

21.12.2006 noţiunea de participanţi ai pieţei de asigurări nu putea fi defi nită, deoarece, în calitate de

componentă structurală a pieţei, majoritatea categoriilor de parti cipanţi, în special cei profesionişti ,

lipseau (cu excepţia asigurătorilor şi asiguraţilor). Interesul autorităţilor de conformare a prevederilor

legale la standardele europene, au determinat ca Legea actuală să prevadă reglementarea acti vităţii

tuturor parti cipanţilor pieţei de asigurări. Parti cipanţi ai pieţei de asigurări sunt reprezentaţi de

persoanele fi zice şi juridice, precum şi de organismele fără personalitate juridică, care desfăşoară acti

vităţi, încheie tranzacţii sau efectuează operaţiuni pe piaţa de asigurări, exercitî nd drepturi şi executî

nd obligaţii rezultate din lege, contract sau alte temeiuri de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor civile.

Din cele menţionate, rezultă că, parti cipanţii pe piaţa asigurărilor includ atit participanţii

profesionişti , stabiliţi prin legislaţie, cît şi alte categorii, şi anume:

• asigurătorii/reasigurătorii sau companiile de asigurări/reasigurări;

• intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări;

• asiguraţii sau persoanele asigurate;

• actuarul.

În Republica Moldova, dinamica numărului de participanţi a fost determinată de maturizarea şi

consolidarea pieţei prin modifi carea cadrului legislati v, în special, cel aferent capitalizării

companiilor de asigurare. În conformitate cu prevederile Legii, asigurătorii trebuie să desfăşoare acti

vităţi specializate: fi e numai de asigurări generale, fi e numai de asigurări de viaţă. Excepţiile de la

aceste norme se referă numai la asigurătorii

8

care au fost autorizaţi pînă la intrarea în vigoare a Legii. Conform datelor stati sti ce, la moment pe

piaţa locală de asigurări acti vează 24 de asigurători, din care 22 de companii sau 92% sunt

specializate pe segmentul de asigurări generale (de accidente, bunuri, auto, etc.) şi numai 2 companii

licenţiate („Grawe Carat Asigurări” S.A. şi „Sigur-Asigur” S.A.), desfăşoară activităţi

simultane/combinate de asigurări generale şi de viaţă.Compania „Asito”S.A. nu deţine licenţă pentru

desfăşurarea acti vităţii în categoria „asigurare de viaţă”, însă continuă să administreze contractele pe

asigurările de viaţă contractate pînă la data intrării în vigoare a Legii cu privire la asigurări, în

condiţiile în care legislaţia nu interzice aceste acti vităţi. Companiile de asigurări generale practică

toate formele de asigurare. Poliţele unit-linked nu sunt populare, astfel că produsele asigurătorilor de

viaţă sunt de natură clasică, cu parti cipare la investi ţie. Nu există asigurători care practi că exclusiv

asigurări de viaţă. Această situaţie se datorează unui şir de factori. În special, datorită interesului

redus al populaţiei faţă de asigurările de viaţă specifi cat, pe de o parte, prin nivelul redus al

veniturilor disponibile ale populaţiei, or aceste asigurări necesită dispunerea,permanentă şi pe termen

lung de resurse fi nanciare peste nivelul mediu pe ţară, iar pe de altă parte, cerinţele mari de

capitalizare a asigurătorilor care practi că asigurări de viaţă exclusive. Absenţa reasigurătorilor care

desfăşoară acti vitate exclusivă de reasigurare este determinată de lipsa necesităţii unor astfel de

companii, deoarece asigurătorii pot desfăşura şi acti vitate de reasigurare, adicăde primire a riscurilor

în reasigurare sau de asigurare a asigurătorului direct. De asemenea, ţinînd cont de faptul că nu există

restricţii referitoare la transmiterea riscurilor în reasigurare peste hotare, în scopul creşterii încrederii

în produsele administrate, precum şi în vederea asigurării unei prudenţialităţi elevate,

companiile locale de asigurări, aproape în totalitate transmit riscurile asigurate în reasigurare către

reasigurătoriieuropeni recunoscuţi.

Din datele stati sti ce, se observă o creştere anuală cu peste 13 companii de brokeraj. Dacă în anul

2008 pe piaţa internă acti vau 32 brokeri, atunci la sfî rşitul lunii septembrie, anul 2010, acti vau 59

companii.Totuşi, comparînd nivelul de dezvoltare şi importanţa

participanţilor la piaţa de asigurări în economia. Indicatorul statistic care poate reprezenta cel mai

pertinent numărul asiguraţilor este „numărul de poliţe de asigurare”. Creşterea în fiecare an de

analiză a numărului de poliţe în vigoare, denotă faptul că interesul pentru acoperirea riscurilor specifi

ce fi ecărei persoane creşte permanent. Astfel în numai 2 ani, numărul poliţelor în vigoare a crescut

cu peste 114 mii poliţe de asigurare, înregistrînd o creştere medie anuală de aproape 12% şi cuanti fi

cînd circa 723,6 mii asiguraţi la sfî rşitul anului 2009. Conform estimărilor, la sfîrşitul anului 2010,

numărul asiguraţilor ar putea creşte şi mai consistent, fiind reprezentaţi de circa 900 mii poliţe, cu o

creştere faţă de perioada similară precedentă de peste 24%.Tendinţa descendentă a numărului de

9

asigurători este determinată, în cea mai mare parte, de creşterea periodică a cerinţelor de capitalizare

şi de conformare la sistemului complex de reglementare al activităţii de asigurare. Prin urmare, aceste

reglementări au redus numărul de asigurători atît după anul 2002, cît şi după 2007.

La finele anului 2002 pe piaţa serviciilor de asigurare activau 49 companii de asigurare, 14 din

acestea fiind cu participare străină în capitalul social. Urmare a modifi cării Legii nr. 1508-XII din

15.06.1993 cu privire la asigurări, la capitolul ce ţine de majorarea capitalului social al companiilor

de asigurare de la 300 mii pînă la minimum 2 mil. lei, numărul operatorilor pe piaţă scade, ajungînd

la sfî rşitul anului 2005 pînă la numai 32 companii de asigurare, care deţin în total pe piaţă un capital

social stabilit in mărime 207,7 milioane lei. Noile prevederi ale Legii, intrate în vigoare la 06 aprilie

2007, care prevăd majorarea periodică a capitalului social minim şi reorganizarea asigurătorilor cu

formă organizatorico-juridică de „societate cu răspundere limitată” în „societate pe acţiuni” au

accelerat repetat reducerea numărului de asigurători şi, respectiv, la consolidarea pieţei de asigurări,

de la 33 companii în 2007 la numai 24 la sfî rşitul lunii septembrie 2010.

2.2 Dinamica primelor de asigurare

Piaţa asigurărilor din Republica Moldova este, după volum, cea mai mică din regiunea Europei

Centrale şi de Est. De altfel, avînd în vedere numărul scăzut de locuitori (3,56 milioane), precum şi

dimensiunile reduse ale ţării, piaţa de asigurări nu se va ridica niciodată la mărimea statelor europene

cu tradiţie în domeniul economic per ansamblu.

În ciuda condiţiilor social-economice dificile, în perioada anilor 2000 – primele 9 luni ale anului

2010, industria asigurărilor a înregistrat o tendinţă de creştere, cu excepţia anului 2009, afectat de

criza financiară mondială (tabelul 3). Sectorul asigurărilor tinde să devină unul competitiv, deşi nu a

atins cote performante. Este şi firesc, întrucît asigurările în spaţiul nostru nu cunosc tradiţii

remarcabile în sensul celora din ţările europene.

Potrivit datelor oficiale, după creşteri permanente anuale, pînă în anul 2008, cînd a fost atins

momentul maxim de prime brute subscrise (837.2 mil. lei echivalentul a circa 54,4 mil. euro), piaţa

de asigurări a raportat o uşoară diminuare a volumului de afaceri în anul 2009 cu 2,5%, pentru ca în

primele 9 luni ale anului 2010, raporturile companiilor de asigurări să indice din nou o creştere cu

circa 14,6%, faţă de perioada similară a anului precedent.Ajustî nd evoluţiile înregistrate la valoarea

infl aţiei, constatăm

o nivelare a tendinţei de creştere. Astfel, în primele 9 luni ale anului 2010, puterea de cumpărare a

primelor brute subscrise (ritmul de dinamică în termeni reali) a crescut cu numai 9,7%, dacă

comparăm cu creşterea nominală de 14,6%.

10

Tabelul 3.Evolutia primelor brute subscrise (PBS) pe sectoare (categorii) de asigurari

Nota: * comparatia este fata de 9 luni, anul 2009

Sursa: Calcule pe baza datelor CNPF (www.cnpf.md)

În ceea ce priveşte structura pieţei asigurărilor, în contextul separării companiilor de profi l în

funcţie de sectorul de acti vitate (asigurări de viaţă sau generale), de remarcat este ascensiunea conti

nuă după anul 2002 a sectorului de asigurări de viaţă, ritmul de dinamică al căruia, cu mici excepţii,

în perioada anilor 2002-2009 prevalează comparativ cu sectorul de asigurări generale sau non-viaţă.

Totuşi, creşterea numărului investitorilor străini, consolidarea pieţei de asigurări, sporirea numărului

de intermediari specializaţi în vînzarea poliţelor de viaţă nu au făcut încă din asigurările de viaţă, per

ansamblu, un produs solicitat de către cetăţenii Republicii Moldova.Printre principalele probleme

care au condus la un astfel de rezultat modest sunt, în primul rînd, nivelul de trai scăzut al populaţiei,

deoarece aceste asigurări sunt considerate scumpe şi necesită existenţa siguranţei privind

disponibilitatea veniturilor sufi ciente pe termen lung (10-20 ani), iar în al doilea rînd, conform

opiniei unor experți din domeniu, ar putea fi încrederea redusă a potenţialilor asiguraţi în asigurările

de viaţă.

Efectele crizei economice se resimt în special în afacerile sectorului asigurărilor de viaţă, unde

dependenţa de veniturile populaţiei este una semnificativă. Astf el, raportat la primele nouă luni ale

anului 2009, s-a consemnat o încetinire a creşterii PBS pe acest sector (3,9%), comparati v cu

dinamica asigurărilor generale.în sectorul asigurărilor de viaţă dispun de licenţa doar 2 companii,

GRAWE Asigurari de viaţă – liderul sectorului viaţă şi Sigur-Asigur, în ti mp ce unele conti nuă să

administreze poliţele contractate anterior (ASITO, Astera Grup), fără a deţine licenţă. Întrucît legea

cu privire la asigurări a modificat modalitatea de licenţiere a acti vităţii de asigurări, stabilind cerinţe

privind licenţierea separată pentru acti vităţi de asigurare de viaţă şi asigurări generale, iar înainte de

adoptarea acesteia întreprinderile de asigurări au putut încheia contracte de asigurări de viaţă şi

asigurări generale, pentru a nu se prejudicia interesele clienţilor care au încheiat contracte de

11

asigurări de viaţă, s-a permis cu titlu de excepţie existenţa acestor contracte de asigurări de viaţă şi

după intrarea în vigoare a legii cu privire la asigurări.

Dintre toate clasele de asigurări generale, ponderea cea mai mare, în toată perioada de după 2001

au deţinut-o cele auto (CASCO şi răspunderi civile auto), acestea reprezentî nd în anul 2009, mai

bine de 66% din totalul pieţei (circa 500 milioane lei) (fi gura 3). De altfel, clasele de asigurare care

aparţin segmentului auto ocupă primele trei poziţii într-un top al “celor mai bine vîndute poliţe de

asigurare”, pe primul loc regăsindu-se asigurările obligatorii de răspundere civilă auto internă- RCA

(24% din totalul pieţei), acestea fi ind urmate de poliţele de cea externă - Carte Verde (19%),

respectiv cele CASCO (23%). Celelalte clase de asigurări generale, de bunuri, sănătate, accidente şi

răspundere civilă generală, au înregistrat ponderi reduse şi extrem de reduse, de 12%, 5%, 4% şi

respectiv 1%.

Concluzii

In urma analizei efectuate in referat as putea afirma cu certitudine ca asigurarile in Republica

Moldova sunt o ramura creatoare de valoare adaugata,creatoare de noi locuri de munca, sunt o

ramura participanta la oferta de capital de imprumut pe piata financiara, sunt un factor de reducere a

incertitudinii economice si un mijloc de reluare a activitatii intrerupte temporar. Piaţa de asigurări a

Republicii Moldova îşi desfăşoară o activitate eficientă obţinând un profit considerabil companiile de

asigurări cu rezerve de asigurări până la 10 milioane de lei.

Organizarea şi dezvoltarea sectorului asigurărilor în Republica Moldova, lărgirea sferei de

activitate a pieţei de asigurări presupun atragerea investiţiilor autohtone şi străine pe termen mediu şi

lung. Pentru aceasta este nevoie de relansarea economiei naţionale.

12

Bibliografiehttp://www.soros.md/files/publications/documents/Raport_Soros%20asigurari.pdf

L E G E cu privire la asigurări nr. 407-XVI  din  21.12.2006

www.statistica.md

www.cnpf.md

www.asigurare.md

13