ODISEU

ColecŃie coordonată de Ion Bogdan Lefter Editor: Călin Vlasie Redactor: Mugur Butuza Tehnoredactor: Adriana Vlădescu Coperta colecŃiei: IonuŃ Broştianu Prepress: Marius Badea Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României IONESCU, ION TOMA

Dosarul „Albaştrii” : fenomenul Piteşti 1971 / Ion Toma Ionescu. - Piteşti : Paralela 45, 2011

ISBN 978-973-47-1034-8 821.135.1-94

Copyright © Editura Paralela 45, 2011, pentru prezenta ediŃie

Ion Toma Ionescu

Dosarul „Albaştrii” Fenomenul Piteşti 1971

Privesc pe fereastră. Pot să fiu sigur de cadrul care se întinde

în faŃa mea şi să-l descriu cu puterile meşteşugului nestăpânit de-plin, dar cu rigoarea celui dornic să restabilească un adevăr valabil. Dacă aş fi pictor aş începe probabil din stânga mea, unde printre frunzele unei plante ornamentale, se strecoară în balcon cărămi-ziul, întrerupt de verdele pomilor din parc ce obturează întru câtva înălŃimea blocului cu nouă etaje. Coroana unui stejar cu nuanŃe găl-bui-ruginii, încarcă dominant centrul imaginii, iar în cealaltă latură, o porŃiune verde-închis decupată dintr-un brad, se înalŃă mult peste terasa etajului patru, ultimul, unde mă aflu acum, desluşind aceste incomplete aserŃiuni.

Rămâne deasupra cerul, mărginit de acoperişul balconului, ca o ramă de ochelari fumurii, prin care un albastru estompat de o umbră de nori, abia de mă îngăduie să pătrund în memoria tulbure, rezis-tând oarecum efortului de a-mi impune să uit, să şterg de pe scoarŃă scenariul trăit şi să-l rescriu ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Numai că, la fel cum ai ridica o casă din cărămizile scoase de sub dărâmături, după ce a izbit-o valul unui tsunami, ea nu se mai înalŃă la fel de spectaculos. Cu cărămizile sparte, imaginarul nu mai e atât de sigur şi-Ńi bălteşte deja în minte valul următor. Recunosc, efortul personal de a şterge din memorie acele vremi m-a afectat, mode-lându-mă întru câtva defensiv. Am devenit circumspect chiar şi cu mine însumi.

Deseori am trecut, în drumul către locuinŃa lui Ică, pe lângă zidurile puşcăriei de la Piteşti, faimoasa puşcărie. Ne întrerupeam instinctiv conversaŃia, grăbind pasul, până ce depăşeam zona aceea rămasă ca o cangrenă lângă blocurile noi ale Cartierului Nord. Ni se inoculase ideea (familia, zvonurile) că acolo sunt deŃinuŃi crimi-nali periculoşi, în maximă siguranŃă. Nici măcar santinelele înar-mate din posturile de pază nu mă puteau asigura că înălŃimea de trei metri a zidurilor era suficientă. Îmi era teamă de ce poate fi dincolo. Dacă s-ar fi deschis porŃile şi m-ar fi tras cineva înăuntru?, gândeam instinctiv.

DOSARUL ALBAŞTRII

6

Târziu aveam să aflu despre „fenomenul Piteşti”. Prin anii cincizeci acea închisoare era rezervată tineretului, mai precis stu-denŃilor. Erau printre ei şi legionari, dar mulŃi din alte partide. Generalul Nikolski, comandantul SecurităŃii în acei ani crunŃi, a pus la punct un plan pentru lichidarea rezistenŃei morale a tinerilor deŃi-nuŃi politici, slujindu-se de ideile „pedagogice” ale „geniului rău”, Makarenko, fiind ajutat, pentru punere în operă, de un nucleu restrâns, recrutat tot din rândul deŃinuŃilor.

Patimile pe care torŃionarii-studenŃi (gen łurcanu) le-au in-ventat şi administrat (punând bazele „experimentului Piteşti”) foştilor colegi de facultate sau de celulă, în speranŃa diminuării pedepselor sau obŃinerii unor privilegii mărunte, oferite mărinimos de gardienii şi securiştii anchetatori, le-am descoperit după 1990 în cărŃile lui Paul Goma şi Virgil Ierunca. Între noiembrie 1949 şi august 1952, în la-boratoarele groazei şi trădării aduse la rang de artă, în numele aşa-zisei reeducări, prin bătaie, schingiuiri şi torturi inimaginabile, mulŃi stu-denŃi anticomunişti deŃinuŃi care n-au punctat în planul de spălare a creierelor, au căzut la „seminariile” procomuniste, organizate meto-dic de colegii de celulă în frunte cu acel łurcanu. Înscriindu-şi numele pe lista celor morŃi, mulŃi n-au mai avut dreptul la reexaminare.

ViolenŃa, sadismul şi prăbuşirea sufletească îi aduceau, par-curgând etape bine delimitate, până în stadiul „autodemascării”. Declarând în scris ce nu făptuiseră, erau aduşi în stare, împinşi de agresori, să inventeze orgii sexuale adeseori incestuoase: „AduceŃi-o pe mama, f… în c… de curvă, să o jupoi eu cu mâna mea. Adu-ceŃi-l pe imbecilul de tata, pe curva de soru-mea pe care o regulam de la 14 ani. ToŃi erau nişte făŃarnici. MulŃumesc reeducării că mi-a dat posibilitatea să mă trezesc şi să văd realitatea. Am fost crescut în promiscuitatea familiei burgheze şi am fost imbecilizat de edu-caŃia naŃional-creştin-legionară, vreau să lupt şi să ajut şi pe alŃi bandiŃi să se trezească la realitate”. Sunt cuvintele lui Popovici, unul din cei care din victimă a ajuns agresor, împlinind corolarul experimentului.

„Suntem un grup de tineri (ăştia suntem noi), care în loc să ne vedem de treabă, am început să jucăm un joc periculos. Privind în urmă acum, după ce am fost treziŃi din această stare de dezo-rientare, îmi pare rău, regret şi cred că fiecare dintre noi regretă faptele săvârşite. Nouă ni s-a dat şansa de a ne reabilita ([Vezi

ION TOMA IONESCU

7

prelungirea Fenomenului Piteşti în 1971! – aceleaşi premise ca în 1949, dar muiate bine], zice editorul… El poate zice orice, are drepturile…) şi pregătindu-ne pentru a deveni oameni întregi, din punct de vedere profesional şi moral, putem folosi din plin această şansă.”

Şi în ’50, şi în ’71 aceeaşi trezire bruscă la realitate, ca o reve-laŃie… desigur alta, „maturizată politic” la o vârstă fragedă, în cazul nostru. Eram beneficiarii „profundelor transformări petrecute în anii de după eliberare, ai victoriei revoluŃiei socialiste şi uriaşei acti-vităŃi politico-ideologice desfăşurate de partid”. Aveam şansa, că Tezele din iulie ale acelui an, îi luminase măcar pe securişti, înar-mându-le braŃul, braŃul cu care ne-au ameninŃat, bătut şi împins mai apoi pe o scenă, unde trebuia să jucăm un spectacol de pantomimă. Improvizam, mai de voie, mai de nevoie, fără să comunicăm, pe rând, experimentul acesta, nou pentru noi, însuşit, mai mult sau mai puŃin, de fiecare în parte, cu ajutorul nemijlocit al ofiŃerilor anchetatori. (Unu la unu – fiecare cu ofiŃerul lui.) N-a existat coerenŃă în viziu-nea regizorală, scenele nu prea s-au legat, n-am ieşit mulŃumiŃi de noi înşine din această experienŃă.

Mi s-a părut un pic forŃată sugestia editorului meu de a alătura în titlul cărŃii sintagma Fenomenul Piteşti, lângă Dosarul „Albaştrii”. În fond, dacă stai să judeci, ce-am pătimit noi e nesemnificativ şi irelevant, nu pot fi termeni de comparaŃie (n-avem cum să fim eroii unei cărŃi importante). Atunci în 1971, anul începutului con-solidării dictaturii şi cultului personalităŃii lui Ceauşescu, se concepea altfel „reeducarea”. Securiştii evoluaseră, erau mai mult scenarişti de ocazie, altele erau metodele represiunii, iar noi, „aleşi” fiind, chiar „privilegiaŃi” în rolurile noastre, prin interesul pe care l-il stârni-serăm, când ne-au apropiat de poarta închisorii, speriaŃi de pers-pectiva sumbră ce ni se pregătea, n-am înŃeles deplin în ce jucam, n-am fost la înălŃimea auspiciilor, decepŃionându-ne partenerii.

Ne-am prezentat în continuare la reexaminările vieŃii lipsiŃi de certitudini, eliminând imaginile terifiante cu pistoalele aŃintite spre noi, în recycle bin, ca pe-un folder cu viruşi. Ce simplu ar fi fost, numai că pe-atunci recycle bin nu se inventase, nu puteai da delete şi să-Ńi ştergi din memorie spaimele.

DOSARUL ALBAŞTRII

8

Şi nici reconstituirea mea de-acum nu are cum reproduce exact faptele, despre trăiri nu poate fi vorba şi amintirile după patruzeci de ani au pierdut prospeŃimea de carne vie din momentul produ-cerii acelei răni. Sunt perfect conştient că povestiŃi acum, oricât talent aş avea, „Albaştrii” de care vorbesc nu vor mai arde la in-tensitate deplină.

*

F. 1 / Dosar de urmărire informativă (DUI), Nr. 1594 /

4 octombrie 1971 / „Albaştrii” / Cotă CNSAS: I 204366 / „La 04.10.1971 s-a deschis dosar de urmărire informativă asupra grupului „Albaştrii”, ai căror membrii se întâlneau sub masca aşa ziselor „ceaiuri”, comentau duşmănos, audiau postul de radio „Europa Liberă”, scriau o proză sau o poezie pesimistă, absurdă, elogiau modul de viaŃă occidental, aveau un întreg ritual de primire în grup. (Extras din Acordul DirecŃiei I a SecurităŃii pentru închiderea do-sarului de urmărire informativă „Albaştrii”, urmare a adresei Inspectoratului JudeŃean Argeş Securitate nr. 002229 din 26.01.1974) / Semnează: Şef DirecŃie General Maior Borşan Dumitru / Şef Serviciu Lt. Col. Wagner Ioan”.

*

Ninge. Fulgi mari, aşezaŃi, acoperă deja caldarâmul bulevar-

dului ce duce spre gară. Parcă ieşiŃi din ritm, paşii mei suspendaŃi încurcă oarecum scurgerea fluentă a umbrelelor. Probabil sunt sin-gurul pieton fără Ńintă. În stradă, maşinile mici şi autobuzele se zbat scrâşnind inutil în mâzga ce fierbe sub pneuri. De la un timp evit plimbările de după-amiază prin centrul oraşului. Imediat după proces, cu Claudia şi Gicu pe Strada Mare, am surprins într-un grup de liceeni, o elevă, privind îngrozită spre noi identificându-ne:

— Ăştia sunt „Albaştrii”!, de parcă am fi fost vopsiŃi de-ade-văratelea în albastru.

Lentilele ochelarilor acoperite de fulgii de nea îmi dau liberta-tea să micşorez câmpul vederii. Pot trece liniştit pe lângă prieteni, sau cunoştinŃe.

ION TOMA IONESCU

9

Dialogul cu gândurile(?)… Am renunŃat demult, parcă s-a pus o negură. Zac într-o stare letargică şi doar din când în când, mă mai sâcâie flash-ul vreunei întrebări fără răspuns. În faŃa gării mă opresc, preŃ de câteva clipe. Clădire ştearsă, veche, poarta de intrare (sau de ieşire, după unghiul din care priveşti) a oraşului, gara mă nedu-mereşte de fiecare dată când o zăresc. Oare de ce Piteştiul nu poate avea o gară mai acătării?

Urc fără noimă treptele largi coborâte până în trotuar şi tra-versez sala destul de înaltă a caselor de bilete. Forfota peronului la intrarea trenului pentru Curtea de Argeş mă dezmeticeşte întru câtva şi caut să găsesc o figură cunoscută. N-ar putea fi decât cineva care face naveta. O practicasem şi eu o bucată de vreme, până să obŃin locuinŃa din Cartierul Trivale.

Precipitarea spre scările vagoanelor şi perspectiva nepotrivită, din spatele celor ce se îngrămădeau să găsească un loc în compar-timentele de clasa a II-a, nu-mi sunt de ajutor. Rămân însă cele două-trei minute dinaintea plecării. O iau la pas spre locomotivă, perdeaua ninsorii e tot mai deasă şi renunŃ, întorcându-mă către ceasul mare, rotund, ce indică fără tăgadă plecarea trenului. Descopăr nedumerit, ochii de un albastru spălăcit, fixaŃi asupra mea de o bună bucată de vreme. Ard intens, sub o căciulă îndesată pe frunte… Instantaneu, primul gând e să încerc să-i rătăcesc în mulŃime.

Tot timpul zilei, în faŃa bufetului gării, navetiştii se-nghesuie direct pe peron, de-ncălzire, la „una mică”. Ştiu asta şi mă îndrept într-acolo brusc, dar ochii perseverenŃi rămân lipiŃi în ceafa mea. Intru în panică. Să fie nebun?… Pe nebuni îi adunase cu grijă „tovarăşul”, şi nu doar pe ei… O iau la fugă, fuge şi el… După bufet e o ieşire în bulevard. Imediat, staŃia de autobuz. Am noroc, tocmai pleacă un 2B plin, venit de la Petrochimie. Alerg şi prind scara. Mă uit în spate. Mă liniştesc, trebuie să mă liniştesc. Nu mai sunt ochii. A doua staŃie cobor. Am ajuns. Unde am ajuns?… Tot mai ninge.

ION TOMA IONESCU

11

I. Rădăcinile răului

F. 165 / 21 septembrie 1971. Sus, lateral stânga, cu pastă roşie, o rezoluŃie scrisă de mână. (Scris îngrijit): „Tov. col. Mincu, problema prezintă multă importanŃă. Şi eu consider că în afară de măsurile ce le veŃi dispune, unul dintre cei doi ofiŃeri să o recruteze pe această tânără Pletosu.” (Care Pletosu? Poate mă dumiresc mai târziu…) / Notă Raport, din 21 sept. 1971, către Inspectorul Şef al IMJ Argeş, tov. colonel Gavrilă Gheorghe / Raportează Lt. maj. Bîlă Eugen, inspector principal din cadrul IMJ Argeş.

În urmă cu opt zile, numitul Pletosu Anghel, muncitor la o întreprindere de foraj petrol, a reclamat la organul de miliŃie muni-cipal dispariŃia fiicei sale, Pletosu Viorica, născută la 24 sept. 1954, în municipiul Piteşti, cu domiciliul în Piteşti, Str. Bănănăi, nr. 99, elevă în anul II, Liceul Economic.

Această dispariŃie s-a datorat faptului că sus-numita nu a reuşit la examenul de corijenŃă.

Fiind găsită şi invitată la sediul IMJ Argeş, brigada judiciară, pentru a da relaŃii în legătură cu activitatea ei în perioada dispari-Ńiei, cea în cauză ne-a relatat, printre altele, următoarele:

În municipiul Piteşti există un grup de tineri, aproximativ 9-10 elevi, studenŃi sau muncitori, care frecventează cenaclul literar de la Şcoala Populară de Artă. (Aici ofiŃerul sau sursa se înşală, cenaclul fiinŃa la Casa Tineretului, lângă Şcoala Populară de Artă.) Se întâlnesc şi în locuinŃele lor, unde, sub pretextul unor zile onomastice sau di-verse ceaiuri, cu scop de confruntări pe domeniul literaturii, poartă discuŃii cu caracter duşmănos la adresa orânduirii sociale şi de stat şi audiază frecvent postul de radio „Europa Liberă”.

DOSARUL ALBAŞTRII

12

Eleva ne-a relatat că tinerii fac afirmaŃii cu caracter duşmă-nos, cu referinŃă în special la recentele documente adoptate de partid, privind intensificarea măsurilor de educare a tineretului.

A mai relatat că grupul poartă denumirea de „Albaştrii”, au un statut, au depus jurământ şi fiecare membru plăteşte cotizaŃie o anumită sumă de bani, după posibilităŃi.

O parte din tineri corespondează cu postul de radio „Europa Liberă”, folosind mijloace abile pentru plasarea corespondenŃei, res-pectiv tinerii redactează textul, îl semnează cu o iniŃială, iar apoi plicul îl dau unui cetăŃean străin pentru a fi pus la poştă, dincolo de graniŃă.

După cele relatate de elevă, din grup fac parte Ionescu Toma Ion, Iordache Vasile, student la IATC, originar din Piteşti, Badea Gheorghe, muncitor la UAP, Ică… (Ică?… îl ştiam Ică, doar pe Iordache, celălalt nume e indescifrabil.), tehnician la Consiliul popular judeŃean, o elevă, Voicu Aglaia, de la Liceul nr. 2 Piteşti, Duminică Claudia, absolventă de liceu şi un tânăr, Radu Nicolae, vecin cu cea în cauză.

La discuŃiile purtate au participat subsemnatul şi Lt. Bucurel Ilie din cadrul Inspectoratului de Securitate Argeş, ce lucrează cu probleme de tineret.

I s-a atras atenŃia elevei pentru a păstra secretul discuŃiei purtate, referitoare la existenŃa grupului de tineri.

FaŃă de cele raportate rog dispuneŃi. Lt. major Bîlă Eugen / (În dosar nu se dă nici o relaŃie, „în legătură cu activitatea elevei în

perioada dispariŃiei”; plecau multe fete de-acasă, unele se-ntorceau cu burta la gură, altele nu se mai întorceau deloc. Silitoare într-ale vieŃii, după ce apucau să guste din plăcerile ei, se măritau sau în cel mai rău caz, când le sosea sorocul, intrau pe porŃile unei mari întreprinderi industriale socialiste. O pâine de mâncat pentru vaşnicii miliŃieni, anchetatorii, ce se-nmuiau cumsecade dacă nurii fetelor promiteau plăcute compensaŃii, dar cazul în speŃă căpătând anvergură, Bîlă miliŃianul îl invitase şi pe Bucurel, responsabilul cu problemele tineretului de la Securitate.

Şi mai trebuie făcută o precizare. Este vorba de numele celor care vor apărea iminent în carte. Nu am reuşit să stau de vorbă cu toŃi „albaştrii”, ca să le cer acordul publicării numelui lor întreg şi am recurs la prescurtări. În sfârşit, am ajuns unde şi-au dorit securiştii. Vom avem nume conspirative.

ION TOMA IONESCU

13

Cât despre cele ale securiştilor, nu văd de ce mi-aş face probleme, ei aşa apar în dosar şi apoi, când ne-au urcat pe scenă în mascarada publică şi ne-au făcut trădători de Ńară şi duşmani ai poporului, ne-au protejat cumva numele? Erau sosiile noastre cei arătaŃi cu degetul, supuşi oprobriului public, cei excluşi dintr-o viaŃă normală? Cu referire la ei, la securişti, voi descrie doar cât de vaşnici apărători ai libertăŃii erau în exerciŃiul funcŃiunii. Ce e rău în asta? Îşi făceau datoria!… Promit că n-am să ies din cadrul dosarului.)

*

F. 170 / ISJ Argeş / Sursa: Penescu Veronica / Notă / Pri-

meşte Lt. Bucurel Ilie / 24 septembrie 1971. (Autorul găseşte cu cale a-şi cere scuze pentru repetiŃia aspectelor ce se vor relata mai jos, în declaraŃia celei care urma să devină informatoarea principală în dosar. Trecuseră trei zile de la raportul ofiŃerului, o creştinaseră-recrutaseră, primind sfânta taină a bote-zului, deja nu mai era Pletosu… Sunt nevoit să repet, doar pentru autenticitate, nicidecum nu doresc subminarea relevanŃei raportului locotenentului major Bîlă. Să trecem la Penescu…)

Sursa vă informează următoarele: În oraşul Piteşti, există un grup de tineri cărora le place litera-

tura, care, sub masca unor „ceaiuri” sau „onomastici”, organizează diferite întruniri la care participă unii elevi din oraşul Piteşti, stu-denŃi originali (Sic) din oraşul Piteşti, cu care ocazie recită şi expun lucrări proprii, audiază în comun posturi de radio capitaliste, fac comentarii duşmănoase referitoare la noile măsuri privind educaŃia ideologică a tineretului, vorbesc tendenŃios la adresa conducerii de partid şi de stat, propovăduiesc modul de viaŃă din Occident, poartă corespondenŃă cu postul de radio „Europa Liberă” şi în special cu comentatorul emisiunii „Metronom”, Cornel Chiriac.

Sursa cunoaşte că acest grup a luat fiinŃă în anul 1968, iniŃia-torii constituirii grupului fiind Iordache Vasile, în prezent student la Facultatea de Teatru şi Regie din Bucureşti, şi Duminică Claudia, absolventă de liceu. Din grupul respectiv, sursa cunoaşte că la iniŃiere mai făceau parte următorii: Ionescu Toma Ion, în vârstă de 23 de ani, Badea Nicolae, lucrează la UAP, Jugănaru Gheorghe, elev la seral la Bălcescu. (Foarte multe inadvertenŃe, Geo terminase liceul şi l-a scăpat din vedere pe Nae, tocmai pe el!)

DOSARUL ALBAŞTRII

14

Sursa cunoaşte că aceştia frecventau şi şedinŃele cenaclului literar „Liviu Rebreanu”. Sursa menŃionează că grupul respectiv căuta să atragă noi membri, invitându-i să participe la „ceaiuri”, cu care ocazie ofereau noilor „veniŃi” lucrări personale (poezii, schiŃe, nuvele), apoi le explicau caracterul şedinŃelor şi intenŃiile lor şi, ca criterii, le impuneau pentru viitoarele şedinŃe să compună o poezie sau o lucrare personală, care să aibă un caracter sceptic, pesimist şi în care să trateze „probleme” referitoare la viaŃa tinerilor din socie-tatea socialistă, sau capitalistă şi în care „să condamne ideile comu-niste” ale tinerilor din Ńara noastră, şi referitor la tinerii din Occident, să proslăvească prin ideile lor concepŃiile „hippy-lor” din străinătate.

Sursa cunoaşte că grupul respectiv şi-a dat denumirea de „albaştrii”. Încă de la constituire fiecare membru depunea un jură-mânt, au creat un statut al grupului, au hotărât să contribuie cu cotizaŃii.

În cursul anului 1970, sursa a fost invitată de Badea Gheorghe să participe la şedinŃe. La una dintre acestea, sursa a fost obligată să depună şi ea „jurământul” prin care se obligă:

„Jur să fiu alături de voi, să răspândesc ideile voastre, să sufăr alături de voi, la bine şi la rău.”

Sursa a fost pusă în genunchi în mijlocul participanŃilor la şedinŃă, a fost supusă la întrebări-test din partea fiecărui membru al grupului, după care a fost sărutată pe frunte de toŃi membrii gru-pului (un ritual al grupului). Sursei i s-a impus, după depunerea jurământului, să participe în orice moment la şedinŃele grupului, chiar dacă era angrenată în alte activităŃi.

Programul unei şedinŃe consta în: lecturarea ultimelor lucrări personale, comentarii asupra evenimentelor interne şi internaŃio-nale, audierea postului de radio „Europa Liberă”, apoi se trecea la redactarea scrisorilor către Cornel Chiriac. (Se pare că ofiŃerul sau sursa, cu siguranŃă unul dintre ei, era sub puternica impresie a lecturii cine ştie cărui roman poliŃist de duzină, pentru că secvenŃele respective nu au nimic de-a face cu realitatea.)

Sursa menŃionează că la una dintre şedinŃele la care a participat, membrii grupului erau îndemnaŃi de Cornel Chiriac, într-o scrisoare primită, să plece din Ńară, relatându-le un exemplu cum alŃi doi tineri

ION TOMA IONESCU

15

români au reuşit să plece. Îndemnându-i în acelaşi timp să ajute material, cât sunt în Ńară, pe membrii familiilor celor plecaŃi.

Sursa cunoaşte că grupul folosea pentru expedierea scrisorilor către Cornel Chiriac intermediul unui specialist vest-german (pe care sursa îl cunoaşte fizic !?… şi ştie că lucrează la Platforma chi-mică). Acesta depunea scrisorile în cutia poştală, după ce trecea graniŃa într-o Ńară străină. În conŃinutul scrisorilor, grupul respectiv expunea aspecte din viaŃa tinerilor, arătând că o duc greu, nu le convine sistemul în care trăiesc, sunt privaŃi de libertăŃi şi drepturi şi ar dori să trăiască precum cei din Occident. Membrii grupului semnau scrisoarea cu iniŃiale, după care cel care (îmi cer scuze pentru exprimare, dar nu pot interveni pe document!) se cunoştea cu specialistul binevoitor, urma s-o predea acestuia. Legăturile erau Iordache Vasile şi Duminică Claudia.

Sursa, participând la una din şedinŃele grupului ce a avut loc în cursul acestei veri, a auzit comentându-se noile măsuri privind educaŃia ideologică a tineretului din Ńara noastră, grupul nefiind de acord cu aceste măsuri, chiar făcând comentarii duşmănoase la adresa conducătorului statului care a elaborat aceste Teze. „Ei menŃionau că se vor conduce după propriile lor idei şi convingeri, chiar dacă ar fi pedepsiŃi pentru asta, motivând că şi în închisoare vor fi împreună şi foarte uniŃi.” (Este evidentă contribuŃia în text a ofiŃerului, nemaifiind atât de clar la un moment dat cine relatează!)

Sursa cunoaşte că din grupul respectiv fac parte următorii: Iordache Vasile (Ică), Duminică Claudia (ClauD), Pia Alexandra (Sanda), elevă la Liceul Economic Piteşti, fugită la Bucureşti, care în prezent locuiesc la Bucureşti, Str. Berzei, nr. 12, Badea Gheorghe (?!…cine o fi, Nicolae sau Gheorghe), Radu Nicolae (Nae) (elev la cursul ff, domiciliat în Prundu), Voicu Aglaia (Anca) (fostă elevă la Liceul nr. 2), Jugănaru Gheorghe (Geo), Ştefan Mariana (MarianaS) (elevă la Liceul nr. 2), Bădescu Georgeta (GessB sau simplu, Gess), elevă la Liceul chimic, Cătălin (sursa îl cunoaşte ca persoană, dar nu ştie unde lucrează) (nici eu nu-mi aduc aminte de vreun Cătălin, cred că totuşi e vorba de Călin, nu Cătălin, Călin Vlasie ne frecventa uneori) şi încă alŃii, cărora sursa nu le cunoaşte numele. (Primele două cititoare ale manus-crisului meu, Ana şi Fleur, cărora le mulŃumesc cu acest prilej pentru exerciŃiul de

DOSARUL ALBAŞTRII

16

supliciu asumat, m-au avertizat asupra necesităŃii de a da personajelor mele nume conspirative, să evit neplăcerile… nu pot să fiu prea ascultător, documentul nu mă lasă!)

Sursa mai cunoaşte că grupul respectiv intenŃionează să Ńină o nouă şedinŃă (grupul de la Bucureşti cu cel de la Piteşti), după care intenŃionează să meargă la Arad pentru a lua legătura cu un grup „prieten”, cu care grupul din Piteşti este demult în relaŃii, prin corespondenŃă. (Interesantă tentativa de a extinde aria geografică şi de a da amploare acestui tip de activitate „subversivă”!)

Sursa mai cunoaşte că grupul respectiv intenŃiona să-şi facă rost de o cameră pe care s-o mobileze foarte sumar şi unde membrii grupului urmează să se întâlnească în continuare, după „regulile stabilite cu ocazia şedinŃelor anterioare.”(Tot mai greoaie limba română şi plină de „care”!…)

Sursa menŃionează că şedinŃele au loc „în întuneric”, tinerii respectivi stau de-a valma, astfel audiază muzică clasică şi postul de radio „Europa Liberă”.

Sursa, discutând la începutul acestui nou an şcolar cu una din membrele grupului, Pia Alexandra, a aflat despre „asta” că în pre-zent este gravidă şi intenŃionează să nu se mai întoarcă acasă, la fel ca şi Duminică Claudia, şi ea fugită, bizuindu-se pe ajutorul material al grupului. ss. Penescu Veronica.

[După opinia mea (a editorului Călin Vlasie), aici trebuie să nuanŃezi mult mai explicit! – pentru că declaraŃia sursei devine sursa „răului” care va urma, iar ceea ce „declară” iniŃial, este mistificat de către securişti, mărit de o mie de ori. Astfel se fabrică pretextul şi legitimitatea viitoarelor acŃiuni ale securiştilor, marea mistificare… punerea în scena de tip represiv-comunist, dar într-un alt timp, cu alte mijloace, cu alte scopuri etc.

Totul e falsificat! ] Să reŃinem: cele două documente, Raportul şi Nota infor-

mativă, stau la baza mistificării şi punerii ulterioare în scenă. Ele sunt seminŃele cultivate şi udate din belşug, din care rădăcini ale răului şi-au tras sevă mincinoasă, fabricând pretextul.

*

ION TOMA IONESCU

17

Se zice că şcoala pune structura de rezistenŃă în devenirea personalităŃii fiecăruia dintre noi. Trebuie să recunosc, şcolile vieŃii mele nu aveau cum să edifice o construcŃie, nici prea solidă şi nici spectaculoasă.

După ce tata s-a stins, a trebuit să plecăm din Merişani, orbe-căind doi ani la lumina lămpii aprinse în casa bunicii din Malu Vânăt, unde mama, la douăzeci şi şapte de ani, cu un copil de opt, se sim-Ńea ocrotită, cu toate că trebuia să parcurgă zilnic pe jos trei-patru kilometri, din viul nopŃii, singură pe Dealul Dobrii, ca să ajungă la servici.

Depăşind aşezarea rudarilor, izolată de vatra satului, un pâlc de case şi bordeie ce se întindeau pe o porŃiune destul de scurtă, drumul continua în câmp deschis, până sus pe fostul islaz unde se înşirau câteva sonde, unele în funcŃiune, altele părăsite, ce scoteau zgomote nefireşti din adâncul pământului, sau stârnite de viscol, la suprafaŃă. Şi faptul că pădurea se lăsa într-o zonă până-n marginea drumului, toate însumate, sunt sigur că nu ofereau periplului zilnic niciun confort. Dar mama era un om puternic, copilărise acolo, o cunoşteau rudarii, nu de ei se temea. („De lupul cu două picioare să te fereşti! zicea mama-mare Păuna.”)

Când o zăreau venind pe drumul ce şerpuia în coasta dealului, urcând sau coborând, rudarii se-apropiau de gardurile lor împletite din nuiele, totdeauna gata să se dărâme în Vâlcea şi o salutau cu respect. Nu numai gardurile, ci şi casele părăginite sau bordeiele, stăteau agăŃate într-o rână, provizorii ca nişte cuiburi de ciori. Am zis ciori, nu cu intenŃia peiorativă a apelativului, şi oricum trebuie făcută distincŃia între Ńigani şi rudari. Am avut ocazia să constat că această diferenŃă există.

N-am trecut pe-acolo de 50 de ani, dar am văzut de curând la Biblioteca JudeŃeană o expoziŃie de fotografii sub patronajul UNESCO. Fotografiile şi comentariile realizate de copiii rudarilor, în cadrul unui proiect de dotare a satului cu un laborator foto şi iniŃierea copiilor în tainele artei fotografice, mi-au stârnit amintiri. Fotografiile nu-şi au rostul aici în cartea mea, poate nici comenta-riile, dar eu voi reda câteva. Prin limbajul simplu, proaspăt al acelor copii, sunt sigur că se vor întrezări şi imaginile.

DOSARUL ALBAŞTRII

18

*

„În Malu Vânăt, cum treci dealul Dobrii trăiesc rudari.” (Frust

textul ce te întâmpină la intrarea în expoziŃie.) Fotografiile extrase parcă din bezna istoriei, descoperite în lumina obiectivului şi expuse pe pereŃi înrămate, aveau dedesubtul imaginilor, ca un strigăt al dez-nădejdii, scrisul de mână nesigur, dar îngrijit al copiilor de rudari.

„Este cumnata mea, FrăguŃa, curăŃă urzici, am vrut să arăt că noi, rudarii, consumăm urzici frecvent primăvara. Ne place şi pari-zerul şi salamul…” Sorina, 16 ani.

„În această fotografie e un puŃ din Malu Vânăt cu gunoaie şi reziduuri petroliere. Am vrut să arăt lipsa de apă potabilă. Mesajul meu către autorităŃi şi către comunitate este să curăŃăm puŃul.” GuŃă, 17 ani.

„Un copil din Malu Vânăt. Este fratele meu, Alin, peste două luni face doi ani. Eu am grijă de el când mama are treabă. Plânge. Mesajul meu pentru toată lumea este să nu mai lăsăm copiii să plângă.” Floarea, 13 ani.

Lucrurile sunt neschimbate. Imaginile încremenite sunt cele cunoscute mie şi totuşi, pe vremea aceea n-am întâlnit la şcoala primară niciun copil de rudar.

*

Mama era telefonistă la oficiul poştal din Merişani. Slujba i-o

găsise tata, înainte să plece brusc din viaŃa noastră desfăşurată fără griji importante până atunci, după mintea mea de copil. Ba dim-potrivă, lucrurile păreau să se aşeze în matcă. Doctorul Galibin, la căsătoria mamei, când să-i elibereze certificatul medical, a preve-nit-o limpede, sfătuind-o să nu facă pasul acesta. Tata purta la piept, prin interior, o mulŃime de decoraŃii ale războiului sub formă de schije.

Şi-a asumat riscul. Se iubeau dinainte şi s-au căsătorit. În acel an tata dărâmase cele două odăi micuŃe de sub pătulul

în care locuisem până atunci şi, după operaŃie, urma să-şi ridice casă

ION TOMA IONESCU

19

adevărată, lângă cea bătrânească a lui tata-mare. Ne mutasem tem-porar la „ŃaŃa”, sora lui mai mare, stăteam într-o odaie şi visam palatul ce avea să fie ridicat până la toamnă.

Spre sfârşitul acelei ierni, tata s-a hotărât să plece la Bucureşti să-şi rezolve problema înainte să se apuce de treabă. Mai avea patru schije, ultimele, ce trebuiau extrase din plămânii lui ciuruiŃi. Abia aşteptam să-l văd pe tata fără bandaj. De câte ori îi schimba mama pansamentul mă dădeau afară din cameră, dar tot i-am văzut o dată craterul rozaliu, adânc, sub ghemotocul de vată din care curgea puroiul sub braŃ.

Veştile erau bune, prima operaŃie reuşise şi rămâneau de scos ultimele două schije. Mi-a scris numai mie o carte poştală, între operaŃii, la începutul lui mai, cu două zile înainte să moară, eram în clasa a doua, deh!, şi-mi zicea să mă străduiesc să învăŃ bine şi să am grijă de mama. Asta cu grija, sincer, mi-am tradus-o mai greu, dar am gândit că probabil nu trebuie s-o supăr pe mama până vine el.

Am păstrat ca pe un trofeu, mult timp cartea poştală cu scri-sul acela caligrafic, înclinat spre stânga. łaŃa mi-a zis că scrisul pe stânga s-ar fi datorat schijelor ce-l deranjau când stătea aplecat pe coala de hârtie. Mai târziu am avut ocazia să-i citesc şi câteva poezii, dar manuscrisele s-au pierdut, le ştiam în podul casei lui tata-mare, el însă n-a mai apucat să mi le încredinŃeze.

łin minte într-o vacanŃă, eram la liceu, tata-mare cu ziarul România Liberă în mână, să fi avut 80 de ani, m-a chemat în odaia lui şi m-a plimbat prin istorie, chestionându-mă despre Brătieni, Marghilomani, cuzişti. Am fost se pare o mare decepŃie! I-am înşelat aşteptările. M-a dat afară cu ciudă, înjurând de cristoşi, printre dinŃi, sistemul cu învăŃământul lui cu tot.

Pe tata-mare l-au îngropat când eram militar, nu mi-au dat voie la înmormântare. Întors din armată, dărâmaseră şi casa bătrâ-nească şi n-am mai dat de urmele „terfeloagelor lui tac-tu”, cum zicea Veroana, cea mai mică dintre cei şapte copii ai bunicului.

*

Pornisem în excursul acesta lung, de la şcoli. Clasa a treia şi a

patra le-am făcut la Brăteasca, cel mai apropiat sat de Malu Vânăt

DOSARUL ALBAŞTRII

20

cu şcoală primară. Într-o singură clasă, în bănci, cinsprezece-şaispre-zece elevi. Cum am spus, pe-atunci copiii rudarilor nu veneau să înveŃe carte, am fi fost mai mulŃi. Eram, de la a-ntâia până la a patra, grupaŃi pe rânduri. ÎnvăŃătorul, un om minunat, reuşea să parcurgă materia specifică fiecărui an de studiu, în linişte şi cu multă price-pere. Aveam şi ore comune când lucram cu toŃii aceeaşi materie: muzică, desen, lucru manual. Nu înŃeleg cum i-am putut uita numele!

În schimb, mi-am adus aminte de una dintre problemele care mi-au marcat copilăria, provocându-mi multe bătăi de cap. Dom-nul învăŃător ne-a scris pe tablă enunŃul cu creta, după care s-a uitat lung la noi, măsurându-ne cu privirea lui împovărată de vreme.

— Dragii mei, ŃineŃi minte că sunt multe momente care se petrec o singură dată în viaŃă. PuteŃi afla unul dintre acestea, găsind soluŃia corectă a problemei pentru acasă.

După ani, când fiica mea cea mică avea deja la rândul ei nouă primăveri şi aceeaşi dilemă şcolară, s-a apropiat de mine plângând:

— Tată, cum aflu când împlineşti tu dublul vârstei mele?… Nu i s-ar fi întâmplat niciodată asta cu siguranŃă Cristinei, fiica cea mare, geniul matematic al familiei. Am răspuns mecanic, amintin-du-mi privirea pierdută a învăŃătorului:

— Scade din anii mei, vârsta ta şi înmulŃeşte-o cu doi. — Nu-nŃeleg! Vârsta nu scade, se-adaugă întotdeauna! Nici eu nu prea înŃelesesem la timpul meu. — Atunci, adună anii unul câte unul în două şiruri ca de măr-

gele şi măsoară din când în când cele două fire. Săptămâna trecută, Ramona a rezolvat de-adevăratelea pro-

blema mărgelelor, înscriind pe tortul ei aniversar jumătatea vârstei mele. Se întâmplă în viaŃă o singură dată. Fiul ei, Toma, numără pe degetele de la o mână, deocamdată doar până la 4, dar ne-a spus foarte ferm aseară, că duminică de ziua lui, pe tort, ar vrea lumâ-nări multe-multe, pentru degetele de la ambele mâini şi se gândeşte c-ar putea lua în calcul chiar şi degetele de la picioare.

La 4 ani, te grăbeşti să treacă timpul, la 62 vrei să dai timpul înapoi!

*

ION TOMA IONESCU

21

(Raportului Lt. major Bîlă Eugen şi nota informativă a acelei Penescu, sau Pletosu cum o fi chemând-o, mai sus redate, li s-au adăugat nota informa-torului Giony din 14 septembrie 1971, şi încă o notă din 24 septembrie 1971, primită de la aceeaşi sursă Penescu Veronica. Acestea sunt singurele elemente care generează o acŃiune amplă a SecurităŃii, de urmărire şi demas-care ce se întinde pe parcursul a patru ani, cunoscută sub titulatura de „Dosarul Albaştrii”. Figurile duşmănoase au fost păstrate în arhivele SecurităŃii prin bună-voinŃa unui aparat de fotografiat marca Vilia, funcŃional şi azi, şi prin grija riguroasă a organelor de a produce şi conserva dovezi, care (m-am con-taminat de care…) să ateste vigilenŃă şi determinare în apărarea cauzei. Poza tipărită pe copertă stă mărturie. Mai există însă, inexplicabil, o notă-extras dată de sursa Bulgaru în 28.05.1971 căpitanului Balea Gheorghe, rezultată dintr-o discuŃie a acestuia cu Pia Alexandra (Sanda), în care se vorbeşte în prin-cipal despre Gess, numai că cea mai mare parte din text lipseşte din dosar – şi încă o notă dată de Bădescu Georgeta (Gess) din 03 iunie 1971, despre activitatea cenaclului „Ion Minulescu”, cu mult înainte cred de a se naşte ideea punerii noastre sub urmărire. Vom ajunge şi la acelea, la timpul lor. Ca o concluzie de început, necunoscutele s-ar numi: Sanda şi Gess, pe care le ştim, şi Badea Gheorghe, neştiut de nimeni care tot apare în notele informatoarei. Să reproducem acum câteva fragmente din nota lui Giony.)

*

Ff. 168-169 / Sursa: Giony / Primeşte Lt. Mincu Emil / Notă /

Întâlnirea din 14 septembrie 1971. Sursa informează următoarele: în ziua de 10 septembrie 1971,

în discuŃiile purtate cu numitul Costea Aurel, student la Politehnică, anul I, acesta a afirmat: „Într-un bloc din preajma complexului Papuceşti am participat la un ceai la care a fost şi Duminică Claudia, absolventă a liceului „Zinca Golescu”… (În continuare textul e şters probabil de cercetătorii CNSAS.)

La întrebările sursei privind preocupările şi discuŃiile purtate în cadrul întâlnirilor, sus-numitul confirmă că se abordează subiecte de filozofie, artă, literatură etc. Întrebat fiind dacă se pricep la filo-zofie, respectivul a răspuns că: „Dacă e îmbinată cu puŃină politică, ne descurcăm noi.” A mai afirmat că ar fi făcut rost de o revistă de

DOSARUL ALBAŞTRII

22

filozofie, veche, folosind-o ca mijloc de orientare în discuŃiile lor. A mai rezultat că îl cunoaşte pe un individ, Ionescu Toma Ion, ce locuieşte într-un apartament cu două camere, într-un bloc lângă complex.

De reŃinut faptul că acest Costea Aurel intenŃionează a intra în legătură cu Ionescu Toma Ion pentru locuinŃă, în perioada când sus-numitul va fi detaşat în Moldova.

(„Detaşat?”… Au avut loc ceva discuŃii într-adevăr pe vară cu prietenii,

în preajma examenului de admitere pentru facultate, despre o eventuală cedare a apartamentului în cazul reuşitei, ca să fac rost de bani pentru a rezista în Bucureşti. Nu aveam cum pretinde mamei să mă întreŃină, îşi avea greutăŃile ei. Chiar şi la eşec, se ivise posibilitatea mutării în Moldova, unde era o lipsă acută de cadre, ca suplinitor în învăŃământ. Voiam să plec cu tot dinadinsul din oraş, simŃind că mă pândeşte animalul de pradă, blazarea. Nu ştiam eu ce mă pândea, cu adevărat!)

Când cartea era deja finalizată, în iulie 2011, am făcut o

ultimă vizită la CNSAS să frunzăresc dosarul, în speranŃa că mai descopăr ceva ce era posibil să-mi fi scăpat în perierile anterioare. Am avut surpriza să mai găsesc o notă din perioada de început. Ea se adaugă activităŃii laborioase de documentare a SecurităŃii şi cu siguranŃă a fost lipită la dosar, din alt fond, probabil bogat, pe care încă nu l-am descoperit, ce avea în vizor activitatea cenaclului „Liviu Rebreanu”. Am să o transcriu integral.

F. 52 / Primeşte Cpt. Barbu Nicolae/ Informator Avram Ion/ Notă.

„În legătură cu activitatea cenaclului literar «Liviu Rebreanu» Piteşti, vă informez că în ultima perioadă, ca aspecte mai deosebite, a fost prezentarea unei bucăŃi de proză de către Claudia Duminică şi discuŃiile ce au fost purtate pe marginea acestui material. Iată despre ce este vorba:

În conŃinutul lucrării de proză se făceau afirmaŃii la general, care aveau în conŃinutul lor unele idei de critică socială, de deni-grare a unor oameni din conducerea societăŃii, pe care îi aprecia ca insuficient dotaŃi pentru exercitarea actului respectiv. Nu putem

ION TOMA IONESCU

23

preciza din ce sursă s-a inspirat tânăra Claudia Duminică, însă cu ocazia discuŃiilor pe marginea acestei proze, au fost şi păreri care au susŃinut-o, şi păreri care au combătut-o cu vehemenŃă. De exemplu, Maiorul Vulpoiu de la Şcoala de ofiŃeri Piteşti a criticat aspru concepŃia unei tinere care poate să scrie asemenea inepŃii. „Astfel de interpretări bolnave, n-au ce căuta în literatura noastră!” A fost susŃinut de profesorul Jean Voiculescu, de Ghilencea şi alte persoane.

S-au ridicat însă şi păreri care au elogiat lucrarea, arătând că cei care au combătut-o sunt inculŃi, fără puterea de interpretare a noului, că tânăra e curajoasă şi dacă vor să se convingă unde este dreptatea, le-a indicat celor care au vorbit împotriva Claudiei Duminică, să citească din ultimele producŃii apărute în literatura franceză. Sunt aprecierile numitului Ciobotea, care în prezent este pictor-scenograf la teatrul «Al. Davila», Piteşti. InfluenŃaŃi de el, au luat cuvântul, vorbind pozitiv, şi alŃi tineri pe care nu-i reŃinem (ăştia eram noi, dar nu numai).

După această discuŃie, cazul a fost adus la cunoştinŃa orga-nelor de partid. (Tot el l-o fi adus?)

Ulterior Claudia Duminică a prezentat materialul revistei Argeş, care a încurajat-o, apreciindu-l ca fiind bun, redactorul-şef, Tomozei Gheorghe, asumându-şi tipărirea lui în numărul următor. Întâm-plător, la revistă, unde s-a prezentat Claudia Duminică, se afla şi Floru Mihăiescu, fost legionar şi membru al biroului cenaclului literar, care în faŃa celor de la redacŃie a felicitat-o pentru lucrarea prezen-tată în cenaclu, sărutând-o pe frunte cu satisfacŃie.

La această scenă au asistat: Tomozei Gheorghe, Cezar Ivănescu, Dan Rotaru şi alŃii. Semnătură/ I. Avram

Notă: Materialul se verifică prin nota furnizată de colabora-

torul Vladimir al organului C.I. Se anexează nota în copie/ Cpt. Barbu N.

II. Povestea noastră şi alte câteva istorii

Piteştiul anilor ’70-’80, nu era aşa un sătuc cultural. VieŃuiau oameni, creatori, mulŃi fără operă, Floru Mihăiescu, Octav Pârvulescu, Jean Voiculescu… Avea o revistă, Argeş, unde câŃiva corifei, Florin Mugur, Gheorghe Tomozei, Cezar Ivănescu, Al. Cerna-Rădulescu, reuşiseră să impună un anumit standard de calitate, fie şi cu preŃul asumat al nepublicării decât sporadic a bar-zilor locului… Avea pictori: Gh. VrăneamŃu, Lucian Cioată, fraŃii Pantelie, Mariana Şenilă, proaspăt aşezată în urbe… Avea… nu ştiu ce mai avea, nu am pretenŃia, nu e rolul meu să recreez efer-vescenŃa unui oraş provincial, pitit sub dealuri, nu departe de…

(Se mai ştersese câte ceva din faima proastă pe care oraşul şi-o dobândise, atunci când autorităŃile comuniste au hotărât să trans-forme închisoarea de pe malul drept al Argeşului într-un teritoriu al reeducării şi spălării creierelor prin violenŃă, presiuni psiholo-gice, distrugere a sentimentelor de loialitate şi ataşament faŃă de semeni. Chiar dacă lucrurile acestea erau bine protejate, nu erau puŃini cei care ştiau ce s-a petrecut dincolo de zidurile puşcăriei. Din fericire experimentul a fost oprit şi, în procesul din 1954–1955, 16 din cei 22 de deŃinuŃi condamnaŃi, printre care şi łurcanu, au primit pedeapsa capitală.)

Şi era ziua de joi, joi după-amiaza, orele 18, zi de cenaclu la „Liviu Rebreanu”, în incinta Palatului de Cultură. (Numele cena-clului, nu era ales întâmplător: Liviu Rebreanu avea o casă la Ştefaneşti-Valea Mare – Vila Florica –, era deci legat de zonă, trăise aici cândva, scrisese romanele sale esenŃiale aici. Tot de zonă sunt

ION TOMA IONESCU

25

legaŃi Ion Minulescu, Ion Barbu, Ion Pillat, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu… cândva, înainte de comunişti.)

Cenaclul era o insulă unde puneam pe masă frământările, an-goasele noastre cărora le ziceam versuri sau proze, ori epigrame (Nic. Petrescu), aşteptând cu înfrigurare verdictul fiarelor ce se repezeau înfometate, devorându-le ca pe nişte hălci de carne proaspăt răsturnate direct din măcelării.

Primele versuri comise de mine la „Liviu Rebreanu”, mi-au fost rupte în faŃă, în plină dezbatere „mustind de spirit”, de o domnişoară bătrână, uşor schizofrenică, după înfierarea conster-nată că poeziile mele sunt prea „albe”, n-au nici măcar titlu, de parcă fără identitate ai putea pătrunde undeva, fie ea literatură, sau societate etc. Câtă dreptate avea, pentru mine titlurile poeziilor au rămas până azi o mare problemă, poate de aceea în toată viaŃa n-am reuşit să scriu mai mult de două cărŃi…, iar de intrat în societate, ce să mai vorbim!

Frumoase erau acele seri, cu toate conflictele ce se năşteau, cu suspiciunile de parteneriat cu Securitatea al multora dintre membrii (nu dau nume pentru că bănuielile nu sunt certificate de docu-mente CNSAS), dar peste toate, acolo a prins contur legătura de suflet cu literatura. Acolo i-am cunoscut în perioade diferite: pe Aurel Sibiceanu, Virgil Diaconu, Călin Vlasie, Ion Lică Vulpeşti, Elisaveta NiŃă Novac, Marin IoniŃă, Miron Cordun, Otilia Nicolescu, Ion Popa Argeşanu, Sergiu I. Nicolaescu, Floru Mihăiescu, Octav Pârvulescu şi pe mulŃi alŃii.

Pentru noi, cei mai tineri, ieşirile organizate de cenaclu în cluburile întreprinderilor sau căminele culturale, alături de nume mari ale literaturii, Nichita Stănescu, Marin Preda, Dinu Săraru (nu bănuiam atunci cât de perisabile sunt valorile), pentru noi cei mai tineri, care ne citeam reciproc „opera”, nereuşind să publicăm decât foarte rar, acele ieşiri însemnau cumva, dialogul cu publicul (ne hră-neam cu iluzii).

Totodată, începusem să dorim mai mult. Eram nemulŃumiŃi. Nu neapărat din spirit de frondă, ori din conştientizarea pro-

priei valori, mai degrabă doar din nerăbdarea de a ne găsi un drum nou, s-a născut ideea părăsirii Cenaclului „Liviu Rebreanu”.

DOSARUL ALBAŞTRII

26

Ne înscriam, firesc şi comod, în datul lăsat de Dumnezeu al conflictului între generaŃii. N-aveam de unde să ştim, dar am aflat-o cu prisosinŃă mai târziu, că „datul lăsat de Dumnezeu” îi mânia pe comunişti.

Aruncam cu candoare peste bord sacii de balast ce păreau să ne îngreuneze corabia. Ne săturasem aşadar, de ticurile şi tipicurile venerabilului profesor Jean Voiculescu (altminteri un solid spirit critic, tributar însă conservatorismului), de asperităŃile de limbaj ale basarabencei Ludmila GhiŃescu (suflet mare), de exhibiŃionis-mul lui Ecovoiu, de anostităŃile prozei maiorului Gheorghe Vulpoiu (sigur gradul i-a mers mai departe decât opera), de aservirile unora, de umorile altora şi de multe alte păcate.

„Liviu Rebreanu” a fost pentru noi o şcoală, dar realizasem că din lungul şir de nume perindate prin cenaclu şi-au găsit consa-crarea doar cei care au avut puterea să-şi ia zborul.

După plecarea din palatul de cultură a rebelilor tineri: Nicolae Radu, cu veleităŃi de dramaturg şi prozator, Vasile Iordache, critic, Claudia Duminică, prozator şi poet, subsemnatul, Ion Toma Ionescu, poet, şi încă mulŃi alŃii, neimplicaŃi major în evenimente, ne-am găsit un nou sediu la Casa Tineretului, condusă în acea vreme de Dorel Ştefănescu (o mai trăi Chiflă?) şi am înfiinŃat Cenaclul „Ion Minulescu”. łinteam editarea unei reviste proprii, îi găsisem şi numele (nume de cod – „Albastru”) şi am purces cu zel la strângerea materialelor pentru primele cinci numere.

Revista Argeş ne adoptase ca pe un grup promiŃător şi prin purtătorul ei de cuvânt, Dan Rotaru, ne-a dat girul de la primele şedinŃe, oferindu-ne chiar spaŃiu editorial. Au fost publicate atunci, ca semnal al existenŃei noului cenaclu, câteva poezii şi o proză a Claudiei, intitulată, se pare prea sugestiv, „IntoxicaŃie cu muncă”. („Şi sunt proşti, proşti, nici nu-Ńi închipui cât sunt de proşti”!… Despre cine zicea?…).

Notorietatea revistei Argeş pe atunci era mare, iar comen-tariile elogioase ale Monicăi Lovinescu într-o emisiune culturală a „Europei Libere” cu privire la proza Claudiei, au turnat gaz peste focul mocnit.

DistanŃa dintre, să zicem, „trăim în miezul unui ev aprins” şi „intoxicaŃie cu muncă” a fost măsurată, am aflat mai târziu, de

ION TOMA IONESCU

27

Securitate, de mai multe ori, pe bandă magnetică (audio), în faŃa primului secretar al judeŃului, „prealuminatul” Gheorghe Năstase. Astfel s-a hotărât ca banda de derbedei să fie eliminată, iar rana, cauterizată, pentru a nu fi întinate idealurile socialiste ale tinerei generaŃii.

*

E foarte important contextul, care a dat o relevanŃă sporită

„măruntelor” noastre întâmplări. Cadrul îl stabilesc acum, la distanŃă de 40 de ani, beneficiind de studiile aprofundate ale unor istorici şi analişti ce s-au aplecat asupra perioadei, punând în lumină anul 1971, ca un an al unei crispări ideologice şi al unor acŃiuni politice ce au instaurat revenirea la dogmatism. Nicolae Ceauşescu a simŃit nevoia să se implice direct în domeniul culturii. În special în cazul literaturii, beneficiind după 1965 de o largă deschidere, fusese sesi-zat riscul de a fi scăpată de sub control. Cu mare abilitate, organi-zează pe parcursul întregului an „multiple întâlniri cu scriitorii, forme democratice de dialog, consfătuiri şi dezbateri de idei”, cum le pre-zenta propaganda de partid. Îmi pot închipui, că în mintea lui de luptător şiret, copil plecat de la Ńară să se descurce în hăŃişurile oraşu-lui, provoacă la trântă, undeva pe izlaz, pe fiul moşierului trimis la şcoli, o trântă românească, o încleştare fără reguli, sau cu reguli numai de el ştiute, cu piedici şi şmecherii pe care n-o putea pierde.

„Auzim uneori că poezia patriotică ar fi demodată, că ea ar fi corespuns epocii lui Vasile Alecsandri, a lui Bolintineanu sau – hai să zic – perioadei de după 23 August, când, printre alŃii, scriau Frunză, Beniuc, Deşliu. Oare aşa să fie, tovarăşi? Oare sunt demo-daŃi scriitorii şi artiştii patrioŃi, care prin arta lor au militat pentru dezvoltarea naŃiunii noastre?” (În acea vreme, eram în tabăra celor care îi considerau demodaŃi, recunosc.)

La consfătuirea de lucru cu oamenii de artă şi cultură din 10 februarie 1971, Ceauşescu strecoară deja ideile care vor deveni curând direcŃii: „Sursa principală de creaŃie trebuie să fie viaŃa şi munca eroică a poporului nostru, sarcina artei este de a face educaŃia patriotică”. (În afară de Nicolae Radu, nimeni dintre noi nu se omora cu latura patriotardă.). Avertismentele, nemascate, erau tot mai clare:

DOSARUL ALBAŞTRII

28

„Desigur au apărut noi generaŃii de artişti şi scriitori, dar tineretul trebuie să înŃeleagă că tot ceea ce îi oferă astăzi societatea noastră nu a căzut din cer. Suntem pentru o largă libertate de creaŃie (şi noi eram!), dorim să avem o literatură şi o artă diversificate din punct de vedere al formei, al stilului (şi noi de asemeni!), ne pronunŃăm hotărât împotriva uniformizării şi şablonismului, a rigidităŃii şi dogmatis-mului. (Cât de bine gândea tovarăşul!…) A le accepta, înseamnă a sărăci viaŃa spirituală a poporului nostru. În acelaşi timp, trebuie să spun răspicat că suntem adversarii neîmpăcaŃi ai concepŃiilor reacŃionare, retrograde, mistice, ai concepŃiilor perimate…” (Ce să zic, aici combătea parcă special pentru noi!? Vers alb, poezie pesimistă… Sau mai degrabă pentru securişti, să înŃeleagă bine!?…)

„Lovitura de partid ideologică” (expresia îi aparŃine lui Mircea Iorgulescu) s-a desăvârşit la Plenara din 07-09 iulie 1971, după întoarcerea din vizita oficială din Coreea de Nord şi China. Discursul rostit cu acest prilej propune în 17 puncte, un program de restali-nizare a României, un „manifest declarat împotriva liberalizării, a competenŃei profesionale, a intelectualilor”. Este adevărat că în întâl-nirile ulterioare din 4 august 1971 de la vila Uniunii Scriitorilor de la Neptun, sau cea din septembrie 1971, precum şi la Plenara din 3-5 noiembrie, tonul se mai îmblânzeşte, fluxurile şi refluxurile se mai temperează, apele învolburate se mai aşază în matcă, taberele for-mate deja, murmură, dar nu şi-au scos armele din teacă. Se potrivise reglajul fin, pentru ca tonul ConferinŃei Uniunii Scriitorilor planifi-cate în mai 1972 să nu fie prea aspru. Ceauşescu obŃinuse deja, dacă nu acordul, măcar acceptarea tacită a cenzurii.

Trecând în revistă calendarul (bine structurat în paginile de analiză Ceauşescu, critic literar ale lui Liviu MaliŃa şi alte materiale ale vremii, din care m-am documentat), acum, după 40 de ani, am rămas, recunosc, surprins să constat decalajul nesemnificativ între datele parcurse la vârf, în bătălia politico-ideologică şi, în registru minor, ecourile ajunse la nivel local, trânta jalnică a organelor cu noi, nişte puşti, la maxim două săptămâni după ce se primea de la centru imboldul.

În prima fază, JudeŃeana de partid ne-a blagoslovit cu un in-

structor, o biată profesoară cu catedră la fără frecvenŃă, al cărei nume îmi scapă (Iancu Agafia, am descoperit în dosar), ce trebuia să super-

ION TOMA IONESCU

29

vizeze activitatea cenaclului şi să o dirijeze cu osârdie spre zonele realismului socialist, cum era indicaŃia. A urmat şedinŃa de alegeri a conducerii Cenaclului „Ion Minulescu”, pentru că fiinŃasem câteva săptămâni, de necrezut, fără o structură ierarhică, haotic. Dan Rotaru m-a propus pe mine pentru funcŃia de preşedinte, fiind remarcat probabil ca singurul purtător de lentile groase şi deci, fără îndoială, un clarvăzător…

Concomitent cu instaurarea cenzurii ideologice (cuvinte mari!), după câteva şedinŃe, revista Argeş, orgolioasă, a considerat prin vocea Rotarului Dan, că dacă nu e suficient girul ei, prezenŃa acolo devenea inoportună şi a bătut în retragere.

Prima reuniune de după alegeri a fost una cu cântec, aş spune chiar un cântec de lebădă… În acea seară, pe panoul de afişaj al celor programaŃi să citească am întâlnit un nume de poet pe care nimeni dintre noi, „proaspăta conducere”, nu-l recomandase. Obi-ceiul era ca lucrările să fie prezentate dinainte şi să fie acceptate dacă aveau valoare. Am considerat (inflamaŃi), că e decizia proba-bil unilaterală a instructoarei.

În sala în care de obicei ne desfăşuram dezbaterile, am fost surprinşi să întâlnim multe figuri noi (să fi fost „organele”?), în timp ce obişnuiŃii îi număram pe degete. Surpriza a continuat, poetul prezentându-ne de fapt o proză de calitate îndoielnică, cu un subiect tabu, despre colectivizarea forŃată a agriculturii.

Mult mai târziu ne-am dumirit (ni s-a confirmat!) că am fost martorii şi actorii unei puneri în scenă cu largul concurs al „orga-nelor”. Era o provocare, cine o fi montat-o?…

Cu acel „prozator” aveam să mă reintersectez, nu după mult timp, la câteva săptămâni de fapt, în noaptea când am făcut cunoş-tinŃă cu beciurile SecurităŃii. (Exagerez, noi n-am ajuns în beciuri.) Bătut şi legat de mâini, profesorul suplinitor dintr-un sat argeşean a trecut ca o umbră prin faŃa ochilor noştri înspăimântaŃi. Era anche-tat pentru un manifest lipit pe un stâlp de telegraf, în mijlocul unui lan de porumb… Ce scria pe acel bilet?…Cine-l găsise?…

(Beciurile SecurităŃii!… Nici măcar în noaptea aceea nu le-am

zărit cu adevărat. Când am trecut târşindu-mi picioarele pe coridor,

DOSARUL ALBAŞTRII

30

cu cătuşe la mâini, m-a izbit în imaginarul de spaime, printre gra-tiile cu zăbrele din fier forjat, un iz de umezeală şi frig, lăsând în urmă, la început ca un fum ce-mi intra în ochi, un întuneric tot mai dens, consistent, în care înotam fără să zăresc malul, mă răsuceam pe spate un timp şi pluteam ca într-o apă bolnavă ce nu se grăbea să mă acopere.)

Idealuri „albastre” După acea şedinŃă am hotărât să ne retragem, desfiinŃând

practic Cenaclul „Ion Minulescu”. La „Union”, barul din faŃa tea-trului, unde serile sorbeam cinzano sau votcă cu mult tutun, conti-nuam visul propriei reviste, încropind chiar un program al grupului şi un statut. „Statutul” cuprindea de fapt câteva reguli pe care le con-venisem, cu privire la ziua, ora şi locurile de întâlnire săptămânale. Convenisem şi asupra unei sume infime de bani cu care să cotizăm. Nu era o sumă fixă, fiecare contribuind, după posibilităŃi, pentru asigurarea cafelei şi eventualei licori rusofile, adjuvant benefic ascuŃirii spiritelor.

Alteori ne întâlneam acasă la mine. Am locuit o vreme, singur, într-un apartament confort trei undeva în Cartierul Trivale (aşa cum precizase la un moment dat, o sursă). Ar fi interesantă descrierea tehnică, să zic aşa, a confortului într-un bloc-tip, fără balcoane şi fără uşi în interior. Doar baia (căreia îi lipsea cada) beneficiind dis-creŃionar de respectiva facilitate. Apartamentele acestea probabil erau gândite de către regim pentru nefamilişti. În realitate, în majo-ritatea apartamentelor locuiau familii sărace cu mulŃi copii. Eu, fiind o fericită excepŃie, n-aveam decât prieteni.

AudienŃele nenumărate la JudeŃeana de partid reclamând lipsa uşilor au generat la un moment dat o adevărată manifestare spon-tană şi originală a locatarilor, mândri şi mulŃumiŃi că omul era, s-a dovedit atunci, o constantă în centrul preocupărilor regimului. Pentru încă o victorie a socialismului, m-am înscris şi eu în rândurile fericiŃilor locatari ai blocului 42 şi am traversat la un moment dat întreg cartierul, mărşăluind cu uşile în spate, din marginea pădurii Trivale, acolo unde câteva maşini descărcaseră trofeele şi până în

ION TOMA IONESCU

31

piaŃă, în spatele complexului alimentar, unde restul membrilor fa-miliilor, nevestele şi copiii sărbătoreau la mustăria din colŃ sosirea maratoniştilor, storşi de vlagă, dar atinşi de fericire.

Să continui; aveam vârsta tuturor posibilităŃilor. DiscuŃiile despre literatură, teatru, film, chiar şi puŃină filosofie, ne ocupau tot timpul. Niciodată nu-mi aduc aminte să fi abordat (frustrant) realităŃile poli-tice. Ne-am fi putut împăuna după ’89 cu astfel de fapte. Securitatea ne-a suflat în ceafă o vreme, dar adevărul este că n-am fost vizionari.

Eram un grup de prieteni, neturbulenŃi, cu aplecare exclusivă către preocupări literare şi artistice. Când aveam bani de-o votcă, era deja chef. Citeam şi comentam Secolul XX şi alte reviste literare se tradusese Sartre, Camus, pleiada scriitorilor americani, literatura rusă de mare valoare, Eugen Ionescu se întorsese acasă şi ocupase locul pe scenele teatrelor şi în librării, noul roman francez era con-temporan cu noi şi în sfârşit puteam citi în traduceri, autori de referinŃă din gândirea filosofică (Kant, Hegel, Platon, Aristotel, Leibniz, Croce), aproape că era de necrezut deschiderea spre cultură după o perioadă lungă de oprelişti.

Făceam poze artistice, cu cadre îndelung căutate. Printre noi, Geo Jugănaru, mai aplicat (singurul devenit profesionist, fotograf cu firmă), ne iniŃia în tainele meseriei. Absolvisem majoritatea un curs de regie cu Mihai Radoslavescu (şi parcă Nae Cosmescu) la Şcoala Populară de Artă. Visam să facem teatru şi film.

La un moment dat, pictorul Lucian Cioată şi-a adus uneltele, vrând să picteze pereŃii faimosului meu apartament.

*

F. 62 / Serviciul 1 / Extras din nota de informare a lui Păvălache

Victor / 11 decembrie 1971. „În vara acestui an, Ionescu Toma Ion prezintă unele ciudăŃenii,

prin faptul că, spre exemplu, căută în jurul uzinei sârmă ghimpată, pe care cu ajutorul unei prietene şi a unui pictor s-o folosească la amenajarea unei camere ce urma să fie decorată în tempera de cul-oare albastră, cu draperii din catifea albastră, în scopul de a-i da denumirea de « camera albastră ».”

DOSARUL ALBAŞTRII

32

* Liceul l-am făcut la Vedea. Pe-atunci Vedea era reşedinŃă de

raion, în vechea organizare administrativă a Argeşului. Ce căutam acolo? Mama se mutase cu serviciul, de fapt fusese mutată. Se pare că o femeie văduvă, dacă e tânără şi frumoasă trebuie să suporte astfel de consecinŃe, când nu rezonează pe măsura aşteptărilor.

Am toată consideraŃia pentru mama mea. Când am împlinit 18 ani, mi-a cerut îngăduinŃa să-şi refacă viaŃa. Aşa s-a inclus ală-turi de noi, nu între noi, fratele meu Dan, drag mie, care într-un fel, mai târziu, dar foarte devreme spre deosebire de mine, a reuşit să-şi împlinească aspiraŃiile. Din păcate Virgil (ofiŃer de miliŃie), noul partener al mamei a rămas, între noi, impetuos în orgolii. Era ceva mai tânăr decât mama. Nu valoram nici două parale în ochii lui. Pur şi simplu mă ignora.

Stăteam la un moment dat toŃi patru cu chirie într-o casă mică, la etaj, într-o singură cameră, chiar la răspântia principală, pe stânga unde opreau autobuzele IRTA ce veneau dinspre Piteşti şi conti-nuau drumul spre Drăgăşani. Constat că oarecum mi-am pierdut coe-renŃa. Aceşti „toŃi patru”, trebuie să precizez, eram în conjunctura de-atunci, când încă Dan nu se născuse; Virgil, mama, eu şi sora mai mică a lui Virgil, colegă cu mine de liceu şi an de studiu, pe care fratele ei o Ńinea la şcoală.

Noaptea dormeam în acelaşi pat cu Silvia, la capete diferite, şi nu ştiam să aleg în gândirea mea bulversată, dacă îmi este mătuşă, sau mai repede colegă de liceu. Erau nopŃi lungi, stăteam nemişcat să nu creez suspiciuni în patul alăturat. SimŃeam tremurul corpului şi dogoarea tinereŃii ei cuminŃi. Ne atingeam uneori, ca şi cum ar fi fost întâmplări ale visului. Ziua vorbeam puŃin, ne închideam ca într-o carapace. Nici la şcoală nu ne cunoşteam. Am rămas în cara-pace până când drumurile ne-au rezolvat incertitudinile. Şi pe ea o respect, pentru că am suferit împreună.

În liceu aveam câŃiva prieteni, mi-i păstrasem din şcoala ele-mentară. Mama mă transferase aici încă din clasa a şasea. Nicu Tomescu şi fraŃii Gherghescu (Mitu şi Gheorghe), copiii primului secretar al raionului, locuiau în „colonie”. Colonia era o alcătuire

ION TOMA IONESCU

33

de case-tip, de fapt nişte vile în care se instalaseră activiştii raionului de partid cu familiile lor. Miron Tomescu, cel de-al patrulea amic, stătea şi el cu casă, o casă mare, lângă vile, în faŃa oficiului poştal unde lucra mama tot ca telefonistă, dar la o centrală mare cu multe chei şi fişete (peste sută), de mă minunam cum de Ńinea minte atâtea posturi telefonice, fără să le-ncurce când făcea legăturile.

Până spre seară băteam mingea pe terenurile amenajate din colonie. Nicu Tomescu avea un defect la piciorul drept din cauza unei operaŃii, nu-l putea arcui. Îl trăgea după el, dar avea un şut cu piciorul stâng de dărâma poarta. Fiind cel mai matur, pierduse un an sau doi când a avut accidentul, el alegea:

— Azi jucăm fotbal!… volei, tenis de masă sau tenis de câmp… Domnul Lupu era omul cu materialele sportive. Intendent,

activist, nu ştiu ce rol avea în colonie. Ne-a adus la fiecare de la VaŃa, un sat vecin unde funcŃiona un atelier de tâmplărie, nişte cărpătoare ce copiau forma rachetelor de tenis, din lemn, cu striaŃii. Adevărate erau doar paletele, fileul şi masa de ping-pong, la „clubul” ame-najat în beciul casei lui. Ne-a fost instructor pentru tenisul de masă şi cel de câmp.

ÎnvăŃam dimineaŃa. Mai răsăriŃi printre colegii noştri veniŃi de la Ńară, nu se prea simŃea că eram cu lecŃiile insuficient pregătite. În primul an de liceu s-a lipit de grup DănuŃ, fiul profesorului de istorie. Al cincilea. Se pare că de-atunci aveam deja slăbiciune la „gru-puri”!… A venit din Albeşti (spre Drăgăşani), când tatălui său i s-a oferit catedră. L-am avut diriginte pe domnul Tudor, un om cum-secade cu care la BAC am traversat o emoŃie puternică. Locuiau într-un apartament de bloc. Se construiseră câteva în centru, nu departe de liceu. De fapt, liceul era mai nou. Blocurile se ridicaseră odată cu sediul raionului de partid. În interiorul sărăcăcios mobilat, DănuŃ avea camera lui, ceea ce mie, lipsit mai tot timpul de spaŃiu, mi se părea formidabil. Domnul Tudor, un om sever, lăsase ca viaŃa să-i sape chipul, cu urme adânci. Nici fiul nu-i oferea cine ştie ce satisfacŃii, nu strălucea, nu-i semăna tatălui.

Lipsa cadrelor didactice în liceul nou înfiinŃat, la care noi eram a doua sau a treia serie, l-a obligat pe profesorul de istorie să ne predea şi latina. De-acolo mi s-a tras. În toŃi cei patru ani de liceu, n-am fost ascultat niciodată la limba latină. În fiecare trimestru

DOSARUL ALBAŞTRII

34

catalogul consemna invariabil media şapte. Din ce se trăgea nota? Probabil dirigintele meu evaluase bine, îmi citise latinitatea pe faŃă şi mă aprecia ca atare. În schimb pe DănuŃ îl freca ca pe o ridiche şi nimic nu trecea dincolo prin răzătoare.

Publicând la Luceafărul o poezie, începusem să cred sincer în talentul meu literar şi am optat pentru secŃia umanistă când am trecut într-a X-a. Ce-o fi fost în capul meu? Eram bun la mate-matică, fizică, chimie. Pe cealaltă parte, rusa nu-mi plăcea, la franceză nu prea am avut profesori, la ce să dai BAC-ul? Nu m-am gândit!… La BAC soluŃia a venit de la domnul diriginte, nu putea să ne lase-n mizerie, ne-a asigurat că este în comisia de limbă latină.

Am optat pentru Cicero, eu şi DănuŃ, latiniştii de forŃă. La proba scrisă, şaptele meu garantat în decursul celor patru ani de liceu, s-a aşezat cuminte într-un scaun şubred, unde-i era de fapt locul conform ştiinŃei. Lovitura a fost desăvârşită oral, când s-au făcut câteva redistribuiri în comisii şi domnul Tudor a intrat doar la specialitatea de bază, istoria. Trebuia obligatoriu să-mpuşc un opt, dar cum? Zburase puiul cu aŃa!… Degeaba obŃinusem numai note de nouă şi zece la celelalte materii.

În bancă, după ce-am tras biletul, m-am uitat pierit la prie-tenul meu. Copia de zor dintr-un caiet Ńinut sub bancă. A terminat şi mi l-a dat şi mie. Erau toate traducerile. Preşedintele comisiei, un conferenŃiar universitar de la Craiova, Eugen Dreşcă, stătea de vorbă cu domnul Tudor, intrat în sală „întâmplător” în acel moment din postura de diriginte, să-l întrebe, se cunoscuseră, cum i se comportă elevii.

Era momentul să trag tare, şi-am depus tot zelul. Mi-a revenit inima, scăpasem şi de caiet! (…) Am mers în prima

bancă pentru a susŃine examenul şi am început să traduc. A fost prea mult zel!

L-am văzut pe domnul Tudor schimbându-se la faŃă. Nu înŃe-legeam, încerca să-mi facă semne. Am continuat să traduc. M-a oprit Dreşcă:

— Tinere, nu te mai opreşti? Era doar un fragment pe bilet. Eu tradusesem, cât mi-a dat

caietul… adică, textul întreg. A căzut tavanul. Tot dirigintele m-a scos de sub moloz:

ION TOMA IONESCU

35

— Am bătut multă monedă la clasă pe textul lui Cicero, am exersat scandarea… probabil… l-a memorat în întregime, e un elev bun.

— Ştiu, l-am ascultat cu plăcere şi la română, şi la istorie, dar nu pot să-i dau mai mult de opt.

Opt?… Nici „Magna cum laudae” nu valora cât optul acela! Sanda Tarabele din piaŃă aliniate ca nişte bărci de pescari se trag spre

liman. Doar câŃiva cumpărători se mai vântură întârziind căderea serii. La mustăria din colŃ, obişnuiŃii beŃivi strâng mesele în spe-ranŃa că şefa le va oferi cana victorioasă cu vin, ultima, cea sortită a le da curajul înfruntării vicleniilor nopŃii. De altfel şi curajul meu e în bună stare, dacă mă gândesc la sacoşa de plastic, în care lângă sticla de votcă şi şuncă (şuncă ce nu-mi făcuse degeaba cu ochiul din galantar), odihnea ultima pâine din raft pe care reuşisem s-o cumpăr înainte de închidere. O zi norocoasă.

Mă despărŃisem de Ică la teatru în staŃie, el luând 2-ul (auto-buzul) spre nord, iar eu, 8-ul urcând spre Papuceşti. În coastă, realizasem că mă încearcă foamea şi ştiam că nu era nimic în casă dinspre partea mâncării şi având ceva bani, am intrat în complex. Pe scara blocului, semiobscuritate. Natural, iar s-au ars becurile. Bastilia noastră confort trei nu prea făcea risipă de lumină. Până la etajul doi e deja beznă, nimeresc totuşi broasca uşii cu cheia.

Înăuntru, nu sunt probleme cu uşile, dacă nu le ai, nu mai scârŃâie, nu se mai strică nici clanŃele. „A gândit bine constructorul!” Traversez sufrageria şi aprind lumina în dormitor, de acolo ea se propagă misterios în toată casa. Nu mă deranjează nici măcar lipsa uşii de la bucătărie, oricum nu gătesc, nu intră mirosul! Şi dacă e să vorbim serios, cum s-ar deschide uşa în bucătăria de doar un metru pe unu şi jumătate, cât arată dimensiunile. MăsuŃa, două taburele şi un reşou pe gaze cu două ochiuri, pentru prepararea cafelei. Inti-mitate, nu glumă!

Sufrageria e destul de mare. Aici constructorul nu are nicio vină, e doar contribuŃia mea. Am renunŃat la mobilă pentru spaŃiu.

DOSARUL ALBAŞTRII

36

Voiam să mă simt cât mai liber. Doar pereŃii sufrageriei trebuiau să suporte oarece constrângeri în imaginaŃia mea. O numisem cu prietenii „camera albastră”. O şi vedeam pictată în tempera cu mult albastru în diferite nuanŃe; găsisem şi pictorul, de fapt Claudia cu relaŃiile ei artistice. Lucian Cioată tocmai depăşise perioada de griuri. Am fost cu Claudia la expoziŃia lui la muzeu; încerca să-mi explice sensuri, lumină, linii, nu pricepeam nimic, nici măcar de ce tablourile lui se vindeau „pe sub mână” la preŃ bun în Germania.

Artistul şi-a adus vopseluri şi nenumărate pensule, a pipăit tencuiala nemulŃumit, a trasat cu un fel de cărbune conturul unei caracatiŃe uriaşe pe tavan şi pereŃi, a mai băut o votcă, şi încă una, după care a cerut o cheie şi dus a fost. Două săptămâni mai târziu îşi retrăgea inexplicabil ambasada, vopselele şi toate sculele lui atinse de geniu. După mai multă vreme am aflat că-i şoptise un amic, securist, să-şi vadă de alte treburi.

Ne-am reunit în conclav, Ică, Nae, Claudia, Gess şi cu mine, doar nu se lasă la greu prietenii, şi am decis să umplem conturul caracatiŃei cu un colaj imens, din articole decupate din ziar, poze, suprarealism, contraste, Auschwitz şi sârmă ghimpată. Libertate totală cu petice de catifea albastră şi tot tacâmul. N-am găsit sârmă. Ne-au prins evenimentele, voi povesti mai târziu.

Dormeza mea uriaşă, acoperită cu o husă înflorată, roşie, cusută de mama cu volănaşe încreŃite, abia de lăsa loc în dormitor măsuŃei joase şi raftului cu cărŃi.

O zi norocoasă gândeam, desfăcând dopul sticlei şi tăind felii groase de şuncă. O bătaie discretă în uşă mă opri din îndeletnicire, ca să-mi pună cireaşa pe tort. Ce-Ńi poŃi dori, tânăr fiind, mai mult, într-o seară cu votcă şi slană pe masă, decât o fată tânără să-Ńi de-săvârşească visele!?…

Era Sanda. Niciodată nu-mi călcase singură pragul. Mi s-a părut cam palidă, dar presupuneam că din cauza luminii difuze. Nu se nu-măra printre fetele care să-mi dea vreodată a înŃelege că doar o scânteie ne-ar putea aprinde. Firea ei pisicoasă şi sensibilitatea afişată, privirea languroasă ce se despletea larg în prezenŃa unor masculi, uita-rea teatrală de sine când Ică îşi apropia degetele răsfirate, într-un gest de fachir, urmărindu-i profilul feŃei şi continuându-şi lunecarea în jos peste sâni şi coapse fără ca atingerea să se producă în realitate,

ION TOMA IONESCU

37

topirea ei umedă şi instantanee, dizgraŃioasă… toate aceste lucruri dispăruseră undeva departe.

Era destinul! S-a oprit în dormitor direct la şuncă, cu mâinile uşor tremurânde, şi numai după câteva înghiŃituri bune şi o sorbitură de votcă se linişti dintr-odată şi-mi spuse:

— În noaptea asta am să dorm la tine. Ca un boxer cu garda jos am încasat upercutul, însoŃit de un

pahar din licoarea tradiŃională rusească, pe nerăsuflate ca să-mi ofer o şansă.

Mi-a cerut în vorbe puŃine o pijama sau un tricou, venea de pe drum din Bucureşti şi voia să se schimbe. I-am dat o cămaşă nouă, nefolosită. Ar fi voit să facă un duş, dar n-aveam apă caldă la acea oră. S-a dezbrăcat fără jenă, descoperindu-şi sânii rotunzi un pic mari, după aprecierea mea, dacă eu vedeam atunci bine. La mine clipele deveniseră lungi ca degetele ei încremenite pe nasturii cămăşii ce parcă nu doreau să se încheie. Şi-a pus capul pe pernă şi mi-a şoptit că e bătrână şi obosită. Am privit-o atent cum adoarme în câteva clipe şi parcă tindeam să-i dau dreptate. A apucat să-mi promită că-mi va povesti.

S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă, neştiind să înoate. Am luat-o cu grijă în braŃe şi am împins-o către perete. N-am rezistat tentaŃiei şi i-am descheiat doi nasturi de la piept. Am privit în voie lumina cum se strecoară tot mai adânc şi am prins în căuşul palmei unul dintre sâni. Am aşteptat vreo reacŃie preŃ de câteva minute după care m-am retras. Căldura trupului ei degaja o mireasmă uşor neplăcută pe care până atunci n-o remarcasem. Bunul meu simŃ înregistra încă o victorie dureroasă. Aveam să aflu după un timp că fuga ei de-acasă şi nopŃile la Bucureşti o procopsiseră cu o boală…

Sanda este până la urmă cea pe care eu am considerat-o a fi la originea întâlnirilor nedorite ale grupului nostru cu Securitatea. Labi-litatea psihică, fugile repetate de acasă, tentativele de suicid şi impli-citele chemări la MiliŃie, m-au făcut să mă îndoiesc de probitatea ei morală, să-i intuiesc slăbiciunile şi s-o cred capabilă de unele decla-raŃii în consecinŃă. Poate că am greşit. Sigur, nu în totalitate!

*

DOSARUL ALBAŞTRII

38

(Dar mai e un fapt, în dosar nu există nicăieri olograf scrisul Sandei, nici într-o notă, nici într-o declaraŃie oarecare, numele ei este amintit doar în câteva referiri ale noastre sau ale ciripitorilor. Mai mult, cu toate că apare în faza de pregătire a întâlnirii de la Nae, „flagrantul”, ea nu ajunge acolo. Şi atunci de ce ajunge totuşi cu noi pe scenă, la „procesul de demascare publică?!” E prea devreme, încurc cititorul…)

III. 9 octombrie 1971

Ff. 151-152 / Consiliul SecurităŃii Statului. Strict secret/ Inspectoratul JudeŃean de Securitate Argeş / Se aprobă / Inspector-Şef Lt. Colonel Mincu Gheorghe / 9 octombrie 1971 / ss indesci-frabil / Plan de operaŃii / în acŃiunea „Albatroşii”. (De fapt, „Albaştrii”, e o greşeală de dactilografiere.)

Cu acordul tovarăşului Prim-Secretar al Comitetului JudeŃean Argeş al PCR şi conform aprobării date de conducerea DirecŃiei I-a din CSS în seara zilei de 9 octombrie 1971, se va trece la finalizarea cazului „Albatroşii” prin realizarea prinderii în flagrant. / SituaŃia operativă.

Se deŃin date pe trei linii informative din care rezultă că în oraşul Piteşti, mai mulŃi tineri, în majoritate cunoscuŃi ca elemente descompuse moral şi care duc o viaŃă parazitară, s-au constituit într-o grupare cu caracter duşmănos, pe care au intitulat-o „Albaştrii”. (Acum e corect! dar „descompuse moral”…) Gruparea respectivă şi-a sta-bilit un program de activităŃi pe baza unui „statut”, care este ostil regimului socialist din Ńara noastră.

La intrarea în grupare, fiecare nou recrutat depune un jură-mânt de credinŃă după un anumit ritual stabilit de conducătorul grupării. (În după-amiezile plicticoase probabil organul citea literatură de specialitate…) În cadrul adunărilor, membri grupării sus-menŃionate audiază emisiunile transmise în limba română de postul de radio „Europa Liberă”, pe care le comentează şi le interpretează conform poziŃiei lor ostile; fac comentarii duşmănoase privind politica internă şi externă a statului nostru, recită şi citesc creaŃii literare proprii cu conŃinut decadent.

DOSARUL ALBAŞTRII

40

Din datele pe care le deŃinem, rezultă că această grupare a intrat în relaŃii cu un cetăŃean străin, prin intermediul căruia au trimis unele materiale, al căror conŃinut nu se cunoaşte, postului de radio „Europa Liberă”.

Informativ şi prin TO, s-a stabilit că în seara zilei de 9 octom-brie 1971, elementele din gruparea respectivă se vor întâlni în locuinŃa numitului Radu Nicolae din Piteşti, Şoseaua Giurgiului nr. 122, unde ar urma să vină şi alte persoane din Bucureşti şi Arad, membri ai altor grupări similare din aceste localităŃi.

Din datele prezentate mai sus rezultă clar pericolul pe care îl prezintă activitatea desfăşurată de membrii acestei grupări, capabili chiar de acŃiuni violente, fapt pentru care, la realizarea prinderii în flagrant, trebuie acŃionat cu curaj şi rapiditate, folosindu-se elemen-tul surpriză şi forŃa fizică. (Rugămintea autorului este să mai priviŃi o dată fotografia de pe copertă, fotografia originală a „Albaştrilor” pentru a descoperi câtă forŃă, violenŃă şi ameninŃare degajă chipurile celor din imagine. Măsurile extreme preconizate, aveau desigur o deplină justificare…)

Pentru realizarea misiunii, se constituie două grupe operative după cum urmează:

I. Lt. Col. Dima Vasile; Cpt. Balea Gheorghe; Cpt. Dumitrache Ion; Lt. maj. Bîlă Eugen; Lt. Berechet Nicolae; Lt. maj. Mincu Emil şi Lt. Bucurel Ilie.

Această grupare va realiza încercuirea casei şi va avea misiu-nea să reŃină pe cei care ar încerca să fugă din casă, iar la nevoie să sprijine pe cei care realizează pătrunderea.

II. Lt. Col. Ploscaru Emil; Lt. Col. Micutelu Constantin; Maior Stancu Ion; Cpt. Stoica Ion; Maior Cotenescu Ion şi Plt. adj. Păvălache Victor.

Această grupă va realiza pătrunderea în obiectiv, reŃinerea persoanelor găsite, întocmirea documentelor legale de prindere în flagrant şi percheziŃie, aducerea la unitate în vederea anchetării.

Ancheta cu cei în cauză se va face sub conducerea Lt. Col. Ştefan Traian şi Maior Lazăr Marin. Deplasarea la obiectiv se va realiza cu maşinile unităŃii. / Adjunct Inspector Şef / Lt. Col. Ştefan Traian.

(Planul de operaŃii a fost pus în aplicare cu multă rigoare. „Pătrunderea în obiectiv” cu pistoalele în mâini s-a executat cu „forŃă fizică”, prin smulgerea

ION TOMA IONESCU

41

uşii din balamale. Nu pricep nici acum de ce au smuls uşa când puteau s-o deschidă pur şi simplu. IniŃial am crezut că a fost ivărul tras, dar Nae, gazda, susŃine că nu. După uluiala indusă, a urmat tentativa de a regiza cadrul des-făşurării în interior a unui joc de poker, pe mulŃi bani, scoşi cu grijă dintr-o servietă oficială, aruncaŃi apoi pe jos lângă inofensivele noastre beŃe de chibrit. Noi chiar jucam poker. „BeŃele de chibrit”, corpul delict, arsenalul forte, nu s-au gândit, putea fi miza adevărată cu care noi „albaştrii” ne antrenam să dăm foc sistemului…

Ceva le-a înmuiat braŃul, înarmat la propriu când, după percheziŃie, au descoperit în toate buzunarele „duşmanilor poporului”, inestimabila sumă de 5 lei şi 35 de bani, în monezi de metal, sumă menŃionată surprinzător cu maximă acurateŃe de procesul verbal. Ulterior, cineva care cunoştea sistemul din interior, mi-a spus că aceia care au întocmit procesul verbal erau miliŃieni nu securişti, mult mai fricoşi, mai riguroşi, mai legişti în consecinŃă…

Un reproş am de făcut aici CNSAS-ului, sau un imbold spre cercetare mai amănunŃită. Au fost realizate atunci multe fotografii, blitzul aparatului profesional dându-ne oarece frisoane, noi neştiind bine cum sună percutoarele unor pistoale adevărate. (…) Nu apar în dosar acele poze, ele ar fi scos în evi-denŃă forŃa disproporŃionată dintre un grup de copii, care sigur nu se jucau de-a hoŃii şi vardiştii, dar „scriau literatură cu caracter decadent”, şi nişte securişti maturi… ce s-au jucat de-adevăratelea cu puşcoacele şi destinele noastre.)

N-aş vrea să plictisesc, dar înaintea acestui „Ordin de front”

deja parcurs, a mai existat un Plan de măsuri aprobat în 4 octom-brie 1971. Cititorului căruia nu-i plac repetiŃiile îi recomand să treacă peste descrierea motivaŃiei (cadrul general) şi să lectureze doar măsu-rile concrete. Dar ca la şcoală, sfatul meu este: nu ocoliŃi lecturile suplimentare. Promit pe mai departe că n-o să abuzez de îngăduinŃă.

Ff. 153-157 / Plan de măsuri în dosarul de urmărire informa-

tivă „Albaştrii” Informatorul Giony, pe data de 14 septembrie 1971, ne sem-

nalează că a participat la un ceai organizat de numitul Jugănaru Ghe. zis Geo într-un apartament cu două camere pus la dispoziŃia acestuia în cartierul Trivale de către tatăl său care este director al Întreprinderii de ConstrucŃii Montaj Piteşti (Eroare: apartamentul era al meu, iar Geo locuia acolo pentru că îi oferisem temporar această posibilitate,

DOSARUL ALBAŞTRII

42

iar tatăl său, mecanic, decedase de mult.) Informatorul Giony ne mai sem-nalează că din discuŃiile purtate cu numitul Geo Jugănaru, acesta i-a confirmat că în conversaŃiile anterioare care aveau loc în astfel de întâlniri s-au abordat subiecte de filozofie, artă şi literatură. Trecându-se la verificarea acestei informaŃii, a fost recrutată infor-matoarea Penescu Veronica care încă în procesul recrutării, la data de 24 septembrie 1971, ne-a furnizat o notă informativă din care rezultă că în oraşul Piteşti există constituit încă din anul 1968, un grup de tineri cu înclinaŃii spre literatură, care sub masca unor ceaiuri sau onomastici, organizează diferite întâlniri în care se recită versuri sau se citesc lucrări literare, creaŃii proprii, audiază în colectiv emi-siunile transmise în limba română de postul de radio „Europa Liberă”, fac comentarii duşmănoase referitoare la măsurile privind educaŃia ideologică a tineretului, elogiază modul de viaŃă occiden-tal, fac discuŃii tendenŃioase la adresa conducerii de partid şi de stat şi caută să intre în contact cu specialişti străini de pe raza munici-piului Piteşti, pentru ca prin intermediul acestora să expedieze în mod clandestin fugarului Cornel Chiriac, comentator al postului de radio „Europa Liberă”, originar din oraşul Piteşti, scrisori.

Informatoarea ne relatează că acest grup a luat fiinŃă la iniŃia-tiva numitului Iordache Vasile zis Teo (greşit) cu domiciliul stabil în Piteşti, strada Negru Vodă, bl. E7, sc. B, ap. 2, parter, în prezent student în anul I la IATC, secŃia regie film, şi din acest grup mai fac parte Radu Nicolae, funcŃionar la I.T.A. Piteşti, domiciliul Piteşti, strada Şoseaua Giurgiului, nr. 220, Voicu Aglaia, fostă elevă la Liceul nr. 2 Piteşti, Duminică Claudia, fostă elevă la liceu, cu domiciliul stabil în Piteşti, strada 9 Mai, nr. 17, în prezent fugită de acasă în Bucureşti, strada Berzei, nr. 12, Pletosu Viorica, elevă la Liceul eco-nomic Piteşti anul II cu domiciliul stabil în Piteşti strada Bănănăi nr. 99 (sic!), Jugănaru Gheorghe, tânăr cu vârsta 20-22, fără ocupaŃie, domiciliul Piteşti.

Informatoarea ne mai precizează că toate aceste elemente au frecventat, o scurtă durată de timp, şedinŃele cenaclului „Liviu Rebreanu”, de unde căutau să atragă noi membri prin invitaŃii făcute acestora la diverse ceaiuri unde li se prezentau lucrări literare per-sonale şi urmăreau să-i influenŃeze, să creeze la rândul lor lucrări în versuri sau proză care să aibă caracter pesimist, să abordeze pro-

ION TOMA IONESCU

43

bleme legate de modul de viaŃă al tinerilor, printr-o tratare în paralel a tineretului din societatea socialistă şi cea capitalistă, să condamne ideile comuniste ale tinerilor din Ńara noastră, promovând conco-mitent ideile decadente ale societăŃii capitaliste de genul hippy.

Aceeaşi sursă ne informează că grupul respectiv şi-a luat denu-mirea de „Albaştrii” sau „Zgomotoşii” şi că în cursul anului 1970, fiind invitată să participe la o astfel de şedinŃă i s-a pretins să depună jurământ.

Aceeaşi informatoare, la data de 7 octombrie (se pune întrebarea logică atunci, cum de acest plan a fost aprobat în data de 04 octombrie!?…) ne furnizează o notă din care rezultă că în seara de 4 octombrie a fost invitată de către numitul Badea Gheorghe să participe la o întâlnire a grupului ce a avut loc la locuinŃa numitului Radu Nicolae din Şoseaua Giurgiului, unde au mai fost în afară de cei doi, Voicu Aglaia şi HerŃoiu Doru, student la Facultatea de Drept din Bucureşti. La această întâlnire s-a audiat muzică, s-a jucat poker, s-a ascultat emisiunea în limba română a postului de radio „Europa Liberă” şi au fixat o nouă întâlnire pentru seara zilei de 9 octombrie, când sunt aşteptaŃi să sosească „prietenii din Bucureşti” şi cu încă doi tineri dintr-o grupare care există în oraşul Arad. De asemenea, s-a stabilit ca membrii grupului din Piteşti să-l caute prin baruri pe un specialist vest-german pe care să-l invite la această întâlnire. S-a mai stabilit cu prilejul viitoarei întâlniri să se schimbe denumirea grupului şi o parte din membrii lui să aducă pentru sâmbătă alimente şi băutură. (Cine o fi sabotat, mă gândesc acum, organizarea evenimentului, astfel că la flagrant n-a mai ajuns nici neamŃul, nici bucureştenii şi nici cei din Arad? Ce să zic despre mâncare şi băutură, nu s-or fi aprobat fondurile, ba dacă stau şi analizez, fonduri erau în geanta adusă de securişti, dar poate n-au avut timp, sau n-a venit informatoarea, era treaba ei să cumpere… Cititorul, trebuie să înŃeleagă că în paranteze sunt gândurile mele, restul îl va înŃelege mai târziu.)

FaŃă de situaŃia operativă existentă şi în scopul verificării infor-maŃiilor furnizate de informatoarea Penescu Veronica, se impun a fi luate următoarele măsuri:

1. Identificarea şi verificarea tuturor membrilor grupului. Termen 09.10.71 ora 12 Răspunde: Lt. col. Dima Vasile Lt. maj. Mincu Emil

DOSARUL ALBAŞTRII

44

2. Studierea posibilităŃilor de încadrare informativă a tuturor membrilor grupului, după împrejurări, la domiciliu sau la locul de muncă, folosindu-se şi reŃeaua SecŃiei a XII-a.

Termen 09.10.71 ora 13 Răspunde: Lt. col. Dima Vasile Lt. col. Ploscaru Emil 3. Efectuarea unei întâlniri pentru instruirea informatoarei

Penescu Veronica în vederea participării acesteia la întâlnirea din seara zilei de sâmbătă 09.10.71.

Termen 09.10.71 ora 12. Răspunde: Lt. col. Ştefan Traian Lt. Bucurel Ilie 4. Punerea în filaj a informatoarei Penescu Veronica în ziua

de 9 octombrie din momentul în care a terminat întâlnirea, până la ora la care se va stabili în mod cert că informatoarea s-a culcat.

Termen 09.10.71. Răspunde: Lt. col. Ştefan Traian Cpt. Barbu Nicolae 5. Studierea posibilităŃii de verificare prin mijloace speciale a

informatoarei Penescu Veronica. Termen 09.10.71. Răspunde: Lt. col. Ştefan Traian Mai. Kaitar Iosif 6. Identificarea şi verificarea imobilelor din adresele Şoseaua

Giurgiului nr. 220 şi apartamentul din Cartierul Trivale în vederea studierii pătrunderii cu mijloace speciale.

Termen 09.10.71. ora 10 Răspunde: Lt. col. Ploscaru Emil Lt. maj. Mincu Emil 7. Punerea în filaj pe termen de două sau trei zile, după îm-

prejurări (dacă întâlnirea are sau nu loc sâmbătă), a numitului Radu Nicolae.

Termen 08.10.71. Răspunde: Lt. col. Dima Vasile Lt. Bucurel Ilie

ION TOMA IONESCU

45

8. Identificarea specialistului vest-german care apare ca legă-tură a grupului urmărit şi punerea lui în filaj.

Termen 09.10.71. ora 13 Răspunde: Lt. col. Ştefan Traian OfiŃerii serviciului III. 9. Cenzura corespondenŃei tuturor elementelor componente

ale grupului. Termen 08.10.71. ora 16 Răspunde: Cpt. Barbu Nicolae În funcŃie de rezultatele obŃinute se vor stabili măsuri. Şef Birou / Lt. Col. Ploscaru Emil / De acord / Şef Serviciu /

Maior Stancu Ion. Gess Band (GessB) F.160 / Colaborator: Georgescu Viorel / Notă / Primeşte Cpt.

Barbu Nicolae / 9 octombrie 1971. „Sursa vă informează că în oraşul Piteşti a cunoscut un grup

de tineri care mergeau de multe ori la cenaclul literar de la Casa Tineretului.

Despre Iordache Vasile vă informez că se ocupă cu poezii participând activ la cenaclul sus amintit. Din câte reŃin am înŃeles că poezia lui şi a celorlalŃi este o poezie tristă, sinistră, pesimistă. I-am văzut de câteva ori, pe el şi pe Bădescu Georgeta (o cunosc perso-nal), Duminică Claudia (nu bănuia atunci „colaboratorul” că îi va deveni soŃie şi nici ea nu-l bănuise că ar fi fost „colaborator”), un tânăr care arăta a fi muncitor (sigur eu! nu mă ştia după nume; terminase institutul de teatru ca şef de promoŃie, avea notorietate, nu doar talent. A fost o mare surpriză când l-am descoperit în dosar, e drept cu o singură notă sub proprie semnătură, dar vai, semnătura era precedată de cuvântul colaborator), Băjenaru Lucian, ce s-a mutat de pe str. Vasile Lupu în Ştefăneşti, şi un oarecare Voicu Şerbănescu ce lucra la Consiliul Popular Piteşti.

I-am văzut pe toŃi stând la masă în barul „Union” şi citindu-şi în grup poeziile. Îmi amintesc când Voicu citea o poezie în care se vorbea de morŃi, morminte etc. După citirea poeziilor făceau discuŃii în grupul lor. (Ideea de grup şi repetarea cu obstinaŃie a cuvântului i-a fost

DOSARUL ALBAŞTRII

46

indusă probabil de cel ce conducea discuŃia, cât despre Voicu Lucian, el ni l-a prezentat, îl ştia translator la Petrochimie, se pare că venise din puşcărie unde împărŃise, după vorbele lui, o celulă cu Ivasiuc. Avea o voce corodată de umezeala celulei şi de fumul Ńigărilor în exces. Personal nu mi-a convenit, nu mi-a plăcut tipul, mi s-a părut că minte mult şi n-am căutat să-l descifrez. După un an a dispărut dintre noi, fără explicaŃii, brusc, cum a şi apărut, poate că iarăşi l-au pitit tovarăşii).

În general, toŃi aderenŃii acestui grup, sunt nişte tineri foarte slabi, galbeni la faŃă, unii dintre ei poartă părul mare, care le cade mereu pe frunte, lăsând impresia unor oameni nebuni. De exemplu Iordache Vasile, atunci când vorbeşte, îi curg balele din gură, ştiu că el a fost la o şcoală tehnică de arhitectură în Bucureşti, iar anul acesta a reuşit la IATC.

Sursa vă informează că ar putea intra în relaŃii atât cu Iordache Vasile, Bădescu Georgeta, cât şi cu ceilalŃi tineri din grup. 09.10.1971 / Georgescu Viorel /

Notă: Colaboratorul o cunoaşte pe Bădescu Georgeta pe care a invitat-o la el acasă, dar n-a avut relaŃii cu ea (nota bene!) / Cpt. Barbu Nicolae”

(Cu Viorel m-am întâlnit când cartea era finalizată. Era într-un turneu la Piteşti cu Mălăele, în spectacolul Dineu cu proşti. Când a zărit nota, a rămas perplex, n-avea cu ea, susŃine, nici o relaŃie. Cu nota.)

*

„N-a avut relaŃii cu ea.” Era şi greu, GessB era o copilă. Elevă

de liceu, nici scundă, nici înaltă, picioare fine, subŃiri, dar puternice, două mere micuŃe în loc de sâni, nu purta sutien sub helăncile mulate pe corp, o zvârlugă brunetă care, ar fi dansat toată ziua, aruncân-du-şi braŃele pe umerii oricui ar fi acceptat să o sprijine, sfidând imponderabilitatea în acordurile oricărui tip de muzică. În dans se abandona sieşi, nu s-ar fi abandonat nicicum partenerului, pe care-l îndepărta uşor, dar ferm, dacă acesta ar fi călcat consemnele.

Cocheta cu teatrul, vocea ei graseiată, de fumător înrăit (înrăit e mult spus, de unde bani de Ńigări?), uşor răguşită, încălzindu-se la prima sorbitură de votcă, se tensiona căpătând inflexiuni expresive când recita Minulescu. Nu ştiu să fi scris vreodată un rând (cu excepŃia

ION TOMA IONESCU

47

rândurilor de la Securitate, în două împrejurări!?…), dar prezenŃa ei în mij-locul nostru, literaŃi aspiranŃi, nu comitea sacrilegii, dimpotrivă, era de-a noastră. (Recitind pasajul mi-am dat seama că am alocat cumva în pro-prietate, personajului Gess vicii pe care nu le merită. Acele mici sorbituri din paharele noastre, nu-şi lua niciodată propriul pahar, aveau darul să-i înflorească zâmbetul, iar fumul de Ńigară tras adânc în piept, mărturisea structura ei pasională, altfel bine strunită.)

Am avut ocazia să percep şi alte faŃete ale caracterului ei; dură cu părinŃii (de fapt cu mama, pe tată chiar nu l-am întâlnit niciodată), pro-babil că aceştia aveau păcatele lor. Erau în divorŃ la acea vreme. Pe mamă o lăsa deseori fără replică, în rarele lor înfruntări de faŃă cu noi, printr-o înjurătură strecurată printre dinŃi, greu de acceptat într-un alt mediu. Biata femeie părăsea spăşită confruntarea. Se sim-Ńeau în relaŃia lor reproşuri vechi de comportament pe care Gess nu ni le-a dezvăluit niciodată şi asupra cărora nu m-am aplecat să le găsesc înŃelesul.

Am văzut-o şi salutându-se, sau aruncându-şi vorbe deocheate peste umăr, în barul „Union”, cu fel de fel de vagabonzi din fauna locului, dintr-o altfel de viaŃă probabil de care noi nu aveam ştire. (Aici notasem în faza de început a construcŃiei cărŃii, să citez şi din caracte-rizarea dirigintei lui Gess existentă la dosar, pe 10 pagini, dar e anostă, plictisitoare şi irelevantă pentru subiect. GessB apare în descrierea dirigintei cu potenŃial mare, dar crasă lipsă de interes pentru preocupările şcolare. Faptul că a intrat în vizorul poliŃiei deja, îi confirma nişte dubii, poate aşteptări, dirigintei Cosma E.)

Şi am mai văzut-o, surprinzător, tutuindu-se cu Bucurel, tână-rul locotenent de Securitate, în noaptea anchetei, singurul care ni s-a părut atunci înŃelegător şi uman. De fapt, el ştia de ce suntem acolo şi încerca să ne liniştească. Mai târziu, am descoperit că Bucurel par-ticipase activ la toate mistificările din dosarul fabricat de Securitate la ordinul comandantului Mincu, ahtiat să se remarce şi să vâneze eventuale distincŃii şi favoruri. A murit Bucurel mi se pare, dar nu sunt sigur.

Pe Viilor, unde locuia într-o căsuŃă mică şi galbenă din mahalaua Ńiganilor, Gess avea o cămăruŃă modestă numai a ei, cu multe poze înrămate atârnând pe pereŃi, cu macaturi Ńesute în casă aşezate peste

DOSARUL ALBAŞTRII

48

podeaua din blăni lungi prost îmbinate, scârŃâind la fiecare pas. Domnea în cameră o curăŃenie desăvârşită, fapt ce nu se putea atribui restului locuinŃei.

Cum a intrat, aşa a ieşit din viaŃa mea, ca o cometă. Nu am mai văzut-o din după-amiaza procesului nostru public când, purtată pe braŃe în leşin (printre cei care au dus-o la maşină, parcă l-am zărit şi pe Bucurel, ofiŃerul de Securitate), a părăsit scena misterioasă. Ce-o fi cu Gess?…

*

Ff. 168-169 / Notă / 3 iunie 1971. „Vă informez următoarele în legătură cu funcŃionarea Cenaclului

literar (fost) «Ion Minulescu»: Membrii acestui cenaclu erau: Iordache Vasile, proiectant, absolvent al Şc. Tehnice de Arhi-

tectură Bucureşti, necăsătorit, domiciliază în Piteşti. Pasiunea predo-minantă fiind versurile şi regia.

Pia Alexandra, elevă Lic. Economic Piteşti, clasa X-a – versuri. S-a retras în ultima vreme deoarece tatăl său a menŃionat că cercul literar are un caracter antisocial. A rămas repetentă un an, domici-liază pe Calea Bucureşti, la bloc. Sus-numita a relatat că de anul nou la onomastica lui Iordache Vasile i-a fost rău. MenŃionează că are un caracter deosebit faŃă de ceilalŃi, fiind extrem de sensibilă, plângând uneori fără motiv aparent.

Duminică Claudia, absolventă de liceu, domiciliază pe Str. 9 Mai, nr. 17. Pasiunile ei fiind pictura, poezia şi teatrul.

Ionescu Toma Ion, controlor tehnic de calitate la IAP, scrie mai mult versuri, domiciliază în Piteşti, cartierul Papuceşti.

Radu Nicolae, elev la fără frecvenŃă, cl. XI, Liceul N. Bălcescu. Scrie proză şi teatru, domiciliază în Piteşti.

Bădescu Georgeta, elevă la Lic. Ind. Chimic, anul 4. Se ocupă de partea interpretativă.

Ştefan Mariana, elevă la Şc. Tehnică de Arhitectură Bucureşti, frecventează cenaclul numai în vacanŃă. Domiciliază în Piteşti, str. Calea Bucureşti, la bloc, în perioada vacanŃelor, fiind mai mult un critic.

ION TOMA IONESCU

49

De obicei şedinŃele cenaclului erau anunŃate punându-se afişe atât la „Casa Elevilor şi StudenŃilor”, cât şi prin oraş în diverse locuri. ŞedinŃele cenaclului erau organizate marŃea şi uneori chiar zilnic. (Unii dintre membrii cenaclului ne întâlneam aproape zilnic la repetiŃii, pentru că aveam în pregătire spectacole cu public în cadrul organizat al Casei Tineretului.) ss Bădescu Georgeta, 03 iun. 1971.

(Se cuvine ca autorul să completeze cu încă măcar câteva nume lista

incompletă oferită SecurităŃii, chiar dacă nu toŃi aceştia au fost implicaŃi în evenimente: Lucia Turcea, sora lui Daniel Turcea poetul, Dumnezeu să-l odihnească, Lucian Băjenaru, Mirela Cioabă actriŃa, surorile Mazilu – Viorica şi Mihaela – şi mulŃi alŃi tineri piteşteni de care acum nu-mi mai aduc aminte. Nedumerire cu N mare, asupra ocaziei şi datei când a fost făcută această declaraŃie, cu luni bune înaintea evenimentului. N-o ştiu pe Gess să fi fugit de-acasă, sau să fi avut vreo încercare de suicid, precum Sanda… şi-atunci cum a ajuns la MiliŃie să dea notă?… Nu apare scris acolo nici numele ofiŃerului… Cui a dat nota? Îl cunoştea deja pe Bucurel?…)

(Am aflat, în perioada de documentare a cărŃii, că şi Gess a luat cel

puŃin o dată pastile. Nu ştiu nici acum motivul, neînŃelegerile cu părinŃii, sau vreo complicaŃie sentimentală?… Au dus-o la spital Lucian Băjenaru şi mama Vioricăi Mazilu, nu am amănunte. Mi-a confirmat Lucian, Fouchê cum îi ziceam noi, pentru că le ştia şi atunci ca şi acum pe toate: „Era deja prietenă cu Bucurel.”

Într-o altă discuŃie, de data asta cu Ică şi Nae, ultimul şi-a amintit încă un amănunt important.)

*

LocuinŃa Mihaelei Mazilu era foarte aproape de Casa Tineretului,

unde ne făceam veacul. Camerele mari şi înalte, primeau fără opre-lişti lumina, mângâind pianul când storurile nu erau lăsate şi draperiile grele de catifea verde nu erau trase. Numai că speŃa boierească fusese vizibil ciuntită în anii democraŃiei. Păliseră, pe figurile încer-cate ale părinŃilor, zâmbetul deschis şi etalarea mândră a originii. Rar pătrundeau înăuntrul casei razele soarelui. Cu atât mai mare

DOSARUL ALBAŞTRII

50

mirarea când surorile Mazilu, Viorica şi Miki ne-au lansat invitaŃia pentru revelion. Aşa că iată-ne prezenŃi cu toŃii în curtea din faŃă, întâmpinaŃi într-o Ńinută impecabilă de doamna Mazilu.

— Vă rog intraŃi. SunteŃi bineveniŃi. Cu tine, Gess, vreau să stau de vorbă o clipă.

Şi Gess n-a mai intrat în seara aceea. S-a plimbat, exclusă în noapte, plătind pentru gestul acela necugetat. PierduŃi în animaŃia declanşată cu prezentările, noi am observat prea târziu.

— Scorpia, putea să mă prevină! Eu unde mă duc acum!? gân-dea rătăcind Gess.

Răspunsul a venit mai repede decât ar fi crezut. Văzând-o singură pe străzi, o patrulă binevoitoare de la MiliŃie, a ridicat-o, smulgând-o gândurilor ei negre. Poate că atunci…

*

F. 170 / Sursa: Bulgaru / Notă extras / Primeşte Cpt. Badea

Gheorghe / 28 mai 1971. „În timpul vacanŃei de primăvară am cunoscut pe numita Pia

Alexandra, fiica administratorului Şcolii Profesionale din Colibaşi, elevă anul II, Liceul Economic Piteşti.

Cu această ocazie mi-a povestit că a făcut parte dintr-un club literar împreună cu următorii: Radu Nicolae, salariat la Argeşana, Cârstea Gheorghe (Gicu), elev, Şc. prof. Colibaşi, Ionescu Toma Ion, nu ştiu unde lucrează, Voicu Aglaia, elevă, Şc. medie nr. 2, prietenă cu Bădescu Georgeta, despre care am arătat mai sus (la dosar e doar un extras, ar fi interesant ce „a arătat mai sus” acel Bulgaru. Textul exclus cuprinde justificarea probabil, mă rog, explică circumstanŃele declaraŃiei făcută de GessB care m-a nedumerit câteva rânduri mai sus. Sunt cinci zile între datările celor două documente, cu siguranŃă îmi scapă un fir.), Ştefan Mariana, elevă STACO Bucureşti şi Voicu (sau Voica) Vasile (iarăşi Voicu, nu mi-l amintesc, cine eşti Voicul(escule)?!), tehnician „Casa Albă” (Consiliul Popular).

Cei menŃionaŃi făceau ceaiuri împreună cu Bădescu Georgeta, unde se recitau poezii în întuneric. La întâlniri veneau cu cărŃi din care citeau sau recitau poezii: Eminescu, Minulescu etc. şi versuri proprii, denumite versuri albe.”

ION TOMA IONESCU

51

Notă (în josul paginii): „Bădescu Georgeta la Şc. tehnică Petrol Chimie. Tatăl lucrează la cinema Melodia, iar mama muncitoare la Textila. În aprilie a vorbit cu o chelneriŃă de la Muntenia care i-a prezentat un cetăŃean străin, înalt, 40 ani. Este elevă anul 2, Petrol Chimie. / Cpt. Balea Gheorghe”

Ică De Sfântul Vasile, cu oboseala în noi după noaptea revelio-

nului petrecută în apartamentul meu din Papuceşti (reuşită petre-cere cu poezie, chitară, dans şi aperitive muiate din belşug în alcooluri), coborâm pe Trivale. Aerul reconfortant, sub arcadele baroce ale pădurii de brazi încărcate cu zăpadă, ne limpezea privi-rile uşor buimace, iar paşii ne purtau tot mai vioi, cu cât ne apro-piam de gura Trivăii.

Am ajuns în Nord, cartierul de lângă faimoasa puşcărie, după ce am încins o straşnică bătaie cu zăpadă, tocmai către seară. Numai buni să luăm distracŃia de la capăt. Mama lui Ică ne-a întâm-pinat în uşa apartamentului de la parter, cu un zâmbet cald, părin-tesc. A schimbat câteva vorbe cu fetele, MarianaS, Anca şi GessB; le cunoscuse cu alte ocazii, după care, discret, împreună cu domnul Iordache tatăl, au plecat în vizită la nişte rude. Doi bătrânei cum-secade, ce oferiseră întotdeauna totul fiului lor.

Scurt timp, fetele apărură din bucătăria sărbătoritului cu pla-touri încărcate de bunătăŃi. Noi, băieŃii, degustasem deja oarece licori din ofertă.

Eram obişnuiŃii: adică Nae, Anca, Gicu, Gess, MarianaS, (Claudia nu-şi aminteşte c-ar fi fost şi ea înclin să-i dau dreptate), Lucian Băjenaru şi, prospăturile, TitiT cu viitoarea soŃie, Ńinută continuu de mână de parcă s-ar fi temut să n-o scape. N-a scăpat-o tânărul, fiind uns în scurt timp şef de şantier de către tatăl LuminiŃei, mare mahăr în construcŃii. Avea s-o ducă la altar, inginereşte, curând. În plus, şi-a amintit Iordache, era cu noi şi Doru HerŃoiu care, la sfârşit, civilizat, a spălat vasele.

Ică ne-a surprins prezentându-ne protocolar din casă, o verişoară uşor stingherită de glumiŃele noastre. N-o s-o punem la

DOSARUL ALBAŞTRII

52

socoteală. Nae lansă trăsnita idee că doamna Iordache ar pregăti-o să-i fie noră, că altfel sigur i-ar rămâne feciorul neînsurat. Biata fată nu s-a simŃit deloc în largul ei şi curând a plecat, fără să ne distragă atenŃia.

Tentativei lui Ică, sărbătoritul Vasile, de a provoca o discuŃie cât de cât culturală i s-a opus Gicu, cel mai necopt dintre noi. Meşte-rind un magnetofon, aruncă în ambientul cu lumânări aprinse o muzică de ritual de împerechere, fapt ce ne ridică în picioare care de pe unde ne aflam, de parcă dansul era singura vrajă unanim admisă. În afara lui TitiT şi a viitoarei consoarte, ceilalŃi ne susŃineam unii pe alŃii fără alegeri prestabilite. Ne simŃeam bine împreună.

Sentimentele răscolite de fiorul iubirii printre noi ni s-ar fi părut o eşuare în van pe un teren lunecos… (Nu-l punem la soco-teală pe Nae, el oricum nu şi-ar fi putut Ńine-n frâu pornirile.) Şi Ică, mai matur, îşi plimba uneori pofticios privirile. Fetele fiind toate sensibile şi deosebit de frumoase, explicabilă ne-ar fi fost rătăcirea, dar erau şi inteligente, ceea ce mai tăia din elan. Conveni-sem fiecare în sinea lui că astfel de legături ar putea ştirbi unitatea de grup, murdărind oarecum puritatea relaŃiilor şi încrederea. În singurătate, noaptea, uneori nu puteam reprima visele… Constat până la urmă, unilateral, că eram poate singurul care-şi făcea astfel de probleme.

Soneria de la intrare ne despleti oarecum şi, în îmbulzeala creată, intră Sanda, eliberându-se în hol de paltonul cu guler îm-blănit şi eşarfa lungă. Se aruncă în braŃele lui Ică, îl sărută prelung, schiŃă în dansul reluat câteva mişcări lascive, după care izbucni într-un hohot de plâns isteric tremurând din tot corpul. (S-a dus dracului toată disertaŃia mea cu lipsa sentimentelor dintre noi, de mai-nainte!)

Reapărură din dormitor, ei doi, liniştiŃi, după aproximativ treizeci de minute lungi. Dar seara îşi pierduse din farmec. Nimeni nu a cerut explicaŃii. S-au întors şi părinŃii, iar noi, obosiŃi, resim-Ńind noaptea revelionului ne-am retras devreme.

*

Ff. 172-173 / SecŃia XII / Nr. 41764 / Notă investigaŃii /

Strict secret / 9 octombrie 1971.

ION TOMA IONESCU

53

„Din verificările întreprinse asupra numitului Iordache Vasile, fiul lui Ştefan şi Maria, născut la 2.09.1945, în Piteşti, cu domiciliul stabil în strada Negru Vodă, bloc E7, scara B, ap. 2, parter, au reieşit următoarele:

După absolvirea liceului, obiectivul s-a înscris la Facultatea de Chimie din cadrul Institutului Politehnic unde a urmat numai un trimestru, fiind exmatriculat după afirmaŃiile mamei sale „pentru absenŃe nemotivate pe care le făcea în mod intenŃionat, deoarece nu-i plăcea această facultate”. În anul următor, la insistenŃele părin-Ńilor s-a înscris la Facultatea de Metalurgie, dar şi pe aceasta a abandonat-o după scurt timp sub acelaşi motiv.

Caracterizându-i firea, ca visătoare şi modul de a privi viaŃa, ca superficial, constat că în toată această perioadă a speculat mo-destele posibilităŃi materiale ale părinŃilor, de care a beneficiat din plin, creându-şi o viaŃă după bunul său plac în anturajul tinerilor cu preocupări asemănătoare.

Scrie versuri, s-a organizat într-un cenaclu literar şi, după cum afirmă mama sa, a apărut în câteva publicaŃii. A susŃinut examen de admitere la Facultatea de Filologie şi respectiv ziaristică, în trei sesiuni succesive, dar numai pentru câteva sutimi a avut insucces. Paralel cu aşa-zisa activitate literară şi-a descoperit şi vocaŃia pentru teatru, scop în care a urmat o perioadă la secŃia teatru din cadrul Şcolii Populare de Artă. În anul 1970 a absolvit cursurile şcolii de specializare postliceală de arhitectură şi sistematizare (STACO) Bucureşti, cu durata de doi ani, pe diploma de absolvire fiind înscrisă nota 9.

A fost repartizat să lucreze la Şantierul Palatului Adminis-trativ din localitate avându-l ca şef pe un anume… (aici numele e şters de cercetătorii CNSAS), despre care se spune că era foarte mul-Ńumit de felul cum obiectivul a înŃeles să-şi îndeplinească sarcinile de servici. Cu câteva zile înainte de începerea examenului de admi-tere la facultăŃi din vara anului curent şi-a luat concediu de odihnă spunând părinŃilor că merge la Bucureşti să vadă cum stau lucru-rile şi ce posibilităŃi sunt de a intra la facultate. A revenit după terminarea sesiunii foarte bucuros de reuşita admiterii la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică – secŃia regie. În prezent ur-mează cursurile acestei facultăŃi fiind cazat la cămin.

DOSARUL ALBAŞTRII

54

În concluzie, obiectivul a dispus de un potenŃial intelectual rămas nefructificat ani în şir, din cauza modului parazitar de viaŃă pe care şi l-a ales în compania altor tineri şi a uşurinŃei cu care a privit perspectiva viitorului.

Tatăl său, de profesie croitor, având o pensie modestă, este nevoit să lucreze particular la domiciliu, croitorie.

Mama sa este casnică şi împuternicită a blocului în care lo-cuieşte. Din anul 1961 sprijină organele de Securitate, fiind cola-boratoare. (Intra în fişa postului, toŃi împuterniciŃii dădeau relaŃii)

La întâlnirea recent avută, colaboratoarea a fost găsită îm-pletind un pulovăr pentru fiul ei. Urma să fie dus sâmbăta viitoare de către tatăl său la Bucureşti, aşa cum stabilise cu fiul prin corespondenŃă. Nu era nici vorbă ca acesta să vină astăzi în Piteşti.” („Astăzi” e chiar ziua de 9 octombrie 1971, ziua planificatului flagrant, pentru care se pare lucrau intens organele…)

IV. ClauD

Nu pot vorbi despre ClauD, ca despre GessB, Sanda ori MarianaS. Ea era oarecum liantul; în rang doar Ică ar fi putut s-o concureze. Aici e treaba Claudiei să contribuie cu text. Doar am convenit să scriem cartea împreună.

Şi totuşi trebuie să povestesc un moment. Doamna Duminică, mama, îngrijorată de timpul pierdut pe

străzi în discuŃii sterile cu noi, se temea să nu-i aiurim odraslei sale gândurile, ea fiind deja prea independentă şi uşor irascibilă, dinainte de a ne acorda atenŃie. Prin cunoştinŃe, i-a găsit servici la Banca NaŃională. A doua zi, undeva în spatele ghişeelor i s-a pus în faŃă un metru cub de bani. Să-i numere! Descumpănită s-a uitat în jur. Un fâşâit şi un prelung şoptit de buze se pornise dinspre cele zece-douăsprezece fete care, cu dexteritate, începuseră numărătoarea ca nişte devoratoare de bancnote. Şi dintr-odată, cu vocea ei cristalină, rar, apăsat ca un metronom, se porni Claudia: „Unu, doi, trei…” clar, să se-audă din fundul sălii, cum învăŃase ea pe scenă. Ca la comandă fetele s-au oprit întorcându-şi privirile nedumerite şi urmărind sincron mingea de ping-pong: „Şapte, opt…” după care se surpă zăgazul unui şuvoi de râs gâlgâit din toate baierele ini-milor lor nevinovate ce uitaseră pentru o clipă de griji. Aşa a sfârşit ClauD, după prima zi, cariera bancară.

Şi încă un moment. La o lansare de carte a Ludmilei GhiŃescu, cu poetul Ion BănuŃă invitat special. BănuŃă ocupa atunci cred o funcŃie la Uniunea Scriitorilor fiind şi director al Editurii pentru Literatură. Evenimentul se întâmpla la librăria Eminescu, în centru.

DOSARUL ALBAŞTRII

56

Ploaie, vânt, frig. Săracul BănuŃă adăstase şi el, mai mult de nevoie, la restaurantul Argeş, „locaş cultural” de neocolit în acele vremuri.

ClauD a apărut complet cheală, se tunsese zero pretextând o problemă de sănătate. Ar fi putut folosi meşă, broboadă, ceva… Era îmbrăcată într-o fustă înflorată, lungă şi cu brizbrizuri. Şi alte elemente ale Ńinutei frizau normalul. Ce apariŃie! Bietul BănuŃă, cu părul lui vâlvoi, alb, răvăşit, pierduse prim-planul.

Ştefan Afrimescu, ziaristul de la Atac la persoană şi poetul de mai târziu, ne sufoca de o vreme încercând să ne intre în voie, să se lipească de grup. Venise şi el cu o gagică s-o impresioneze, pe noi n-avea cum. Interesant: punctul stabilit pentru prima lor întâl-nire, ştiu sigur, a fost staŃia de autobuz din faŃa WC-ului din gră-dina publică. Se simŃea obligat să repare cumva şi, la a doua, a ales librăria şi lansarea de carte. Ne-a prezentat-o. Biata fată venea de la Ńară şi, copleşită, ajungând în faŃa Claudiei ce-şi trăsese un aer sever de regină, i-a pupat mâna.

BănuŃă, afumat, deschise cartea Ludmilei la întâmplare şi citi grav: „Râde fluierul pe deal”, părul lui flutura zmucit… „râde casa, râd copacii”…

— Râde lumea, tovarăşi!… Eram normali pot să zic şi râdeam de-a dreptul! Search Piteşti, 14 septembrie 2009. Bună ClauD, mă bucur că Ńi-am

găsit pe net nişte urme, olandeze bag seamă. Asta pentru că Ńi-ai păstrat desculŃ (cum alergai în ploaia verii pe asfaltul încins…), după căsătorie, şi numele tău de duminică – Claudia Keuterman Duminică. (N-am înŃeles de ce la un moment dat semnai în reviste, Ńi-aduci aminte, cu pseudonimul Constantin Doru Fâlfani, asta nu are legătură cu Keuterman…) După mulŃi ani, ai reapărut în prim-planul memoriei mele îmburuienate. Băsescu-i de vină!… şi CNSAS-ul. Am recuperat dosarul nostru de Securitate. El există şi e genial. Se numeşte Dosarul „Albaştrii”. Am un blog pe care vei găsi câte ceva despre asta. Adresa este: http://pasareacetii.blogspot.com.

ION TOMA IONESCU

57

* Zwolle, 14 septembrie 2009. Bună Ioane. Noi ne-am aciuat în

Zwolle, olandezi… între bariere. Casa în care locuim este într-ade-văr între bariere, într-o porŃiune interzisă traficului, fiindcă suntem vecini cu o fundaŃie pentru handicapaŃi mintal. În general linişte, Linişte cu L mare! Doar din când în când, într-un balcon mic apare un tânăr care cântă la un microfon un cântec doar de el înŃeles, dar, dacă sunt în grădină, îmi permit să-l aplaud cu toate că mereu mă ignoră… Nu mă ignoră supraveghetorul ce se chiombeşte la mine fumând…

M-am transformat într-o „piftoritză” de… duminică. Zwollens-Nolens. La început, pentru că am avut nevoie de bani câştigaŃi fără cuvinte… adică fără a şti limba olandeză. Apoi, nu mi-au mai plă-cut banii marcaŃi prin compromisul de a „pifta” la cerere şi mi s-a urcat la cap că pot „pifta” serios… mă rog. Mă rog, n-am „piftat” nimic de câteva luni… nu m-a lăsat vara cu căldurile ei, dar am stat la umbră şi m-am delectat citind, încercând să înŃeleg literatura din jurul meu…

*

Piteşti, 16 septembrie 2009. Dragă Claudia, nu ştiu cum e în

olandeză, dar eu trebuie să-Ńi spun că am păstrat sentimentele acelor zile când căutam cu emoŃie, pe strada 9 Mai, casa cu două chepenguri la poartă şi scrutam peste gard să nu apară domnul Duminică – tatăl. Acum, între două bariere stă domnul Keuterman – soŃul.

Şi totuşi îmi fac puŃin curaj pentru că mi-ai scris că ai aproape un spital de nebuni. De ce nu aş ocupa acolo şi eu o fereastră? Nu trag nădejde la oarece aplauze, pentru că le-ai cheltuit, înŃeleg, mult mai bine la tine-n grădină. (Auzi, grădină… toată viaŃa mi-am dorit un măr, un prun şi-un nuc, dar n-a fost să fie!)

De „piftură”, cum îi spui tu, nu mă mir, te-a atras întotdeauna prospeŃimea culorilor, adâncimea şi conturul neclar al liniilor unui Lucian Cioată spre exemplu, în perioada noastră albastră (el era atunci, deja în gri), pe care mărturisesc mă străduiam să le descifrez.

DOSARUL ALBAŞTRII

58

M-am gândit, îŃi spun direct, ce-ar fi să scoatem amândoi o carte din acest dosar albastru…?

*

„Am întâlnit în discuŃiile lor cuvântul – albastru – care nu ştiu

ce înseamnă. Nu i-am întrebat niciodată să nu-i fac cumva să creadă că nu înŃeleg. M-aş fi simŃit probabil jenat dacă ei mi-ar fi răspuns că sunt incult”(…) ! – extras din declaraŃia lui Gicu Cârstea la Securitate. (Prietenul Gicu, genial, recunoşti!…)

*

„MenŃionez că în vara acestui an (1971, o tempora!), Ionescu

Toma Ion prezenta unele ciudăŃenii prin faptul că (respect acurateŃea scriiturii), căuta în jurul Uzinei (de automobile) sârmă ghimpată, pe care cu ajutorul unei prietene decoratoare (te recunoşti?), s-o folo-sească la unele aranjamente în cameră, pe care vroia s-o decoreze în tempera de culoare albastră, cu catifea albastră, cu scopul de a-i da denumirea de camera albastră.” – Tot extras, dintr-un raport al unuia, Victor Păvălache, cine o fi fiind?

*

Dragă ClauD. Hai să vorbim. E tare grea meseria de scriitor

şi recunosc, nu prea mă prinde. Cum văd eu? Întreg demersul cărŃii îl văd ca pe o înşiruire de secvenŃe alcă-

tuite din scene trăite atunci; unele povestite retrospectiv, altele descoperite în paginile dosarului, iar altele cât se poate de vii, în care să ne transpunem la acea vârstă ca şi cum ni s-ar întâmpla…

Scriind la două mâini (sau patru, cum o fi corect, folosind tastatura?…), nu mai e nevoie de unitate stilistică, bla, bla. ÎŃi tri-mit câteva pagini ca să-Ńi faci o idee. Mie deocamdată nu-mi ies scenele trăite cu percepŃia vârstei acelea. Aici te invit pe tine, pose-soare a unei tehnici mult mai experimentate decât a mea. Nu e nevoie să cauŃi momente deosebite. Axează-te pe un personaj

ION TOMA IONESCU

59

(important e să fie „albastru”) şi fă-i un studiu ca la „piftură”, aşa cum îl percepeai atunci, sau cu privirea de-acum… cum îŃi convine.

Cum legăm secvenŃele? Asta e mult mai simplu. Cinemato-grafic. Numai să avem ce lega…

Nu trebuie să iasă un roman, nici un demers jurnalistic, nici o carte-document. Ce am trăit e important pentru noi, nu-i de mare interes public. E nespectaculos să ne axăm pe documentaŃia strictă, cred că nu ar da bine. Ar trebui să fie câte ceva din toate.

(Sunt 191 de pagini în dosar; pe copertă cineva, desigur organ

de decizie, scrisese realist – „de mică importanŃă”, iar o altă mână, suprarealist – „se microfilmează”… probabil că există şi un microfilm…)

*

À propos, ai vreo bănuială cine e această Pletosu Viorica

(Penescu Veronica), informatoarea de bază din dosar, către care eu nu găsesc nici o străluminare? Se înŃelege din dosar că te cunoaşte bine şi e de ştiut dacă nu cumva a ajuns ulterior să scrie romane proaste, pentru poliŃiştii cărora le fabula de atunci scenarii.

Azi am fost la revista Cafeneaua Literară a lui Virgil Diaconu să iau ultimul număr în care publică şi fratele meu o proză. (E o fractură de timp, recunosc. Ar trebui să-l ştii, el Ńi-a adus la prima carte Pasărea ceŃii manuscrisul meu, pentru Tomozei – un gând bun lui Tom, acolo unde o fi fiind! Fratele meu e acum istoric, pro-fesor universitar şi decan la ŞtiinŃe Politice – Universitatea din Bucureşti. A făcut ceva studii prin FranŃa, a scris câteva cărŃi de istorie, dar are şi mână de prozator…)

Ce voiam să-Ńi zic e că Virgil Diaconu vrea ceva de la tine, proză, poezie, un portret, orice, să-şi albăstrească puŃin revista. Caută pe Google „Centrul Cultural Piteşti” şi ai acolo ambele reviste argeşene. În ultimul număr din Argeş am şi eu câteva poezele.

Mă întrerup, s-a sfârşit coniacul, mi-e şi puŃin foame… A murit Nicu Constantin actorul, s-a anunŃat acum la radio!… Când mai auzim şi de bine?

DOSARUL ALBAŞTRII

60

ConversaŃie pe Mess 6 noiembrie 2009 Claudia Keuterman Duminică: Ce faci Ioane? Ion Toma Ionescu: Nu vreau să ies din casă. Persist în a-mi

consuma tinereŃea… închis. CKD: Au mai fost tentative de acest gen, ale altora asupra ta,

păstrezi sechelele? Au vrut şi alŃii să te închidă… ITI: Păi şi închişi albaştrii rămâneau liberi, aşa că… Rămân

albastru! (Constat cât de uşor se pot debita inepŃiile pe net.) CKD: Ştii cum s-a oprit dosarul Albaştrilor? ITI: Nuuu !!! …Ştiu doar că tu azi trebuia să mergi la o mani-

festare culturală. CKD: Da, voi merge la o Galerie de artă, pentru a desena în

grup, galeria Art of Life. Mai târziu. ITI: Hai că m-ai făcut curios, cum s-a oprit dosarul? (Aveam şi

eu ceva bănuieli că dosarul nostru s-a oprit cumva nefiresc…) CKD: Nichita Stănescu, Gheorghe Tomozei şi alŃi scriitori au

avut întâlnire cu Ceauşescu. Cei doi au protestat împotriva arestării Albaştrilor şi Ceauşescu personal a oprit totul, ca fiind un exemplu prost pentru tineret, ar fi putut şi alŃii să aibă cine ştie ce idei.

ITI: Tu cum ai aflat? CKD: De la Nichita şi Tom. (Ştiam că se învârtise mult timp în

cercul lor de prieteni, poate o lămuresc să dezvăluie şi în carte ceva picanterii din anturaj. La un moment dat pe Mess, scăpase ceva despre Mona Muscă şi relaŃia ei. Se pare că Mona a avut legături „sentimentale” nu doar cu Securitatea, ci şi cu marea literatură. De ce sunt rău, i-am citit dosarul, zona ei de umbră nu-i prea întunecată, cât despre femeie, nu şi-a pierdut niciodată distincŃia, putea fi muză pentru marele blond.)

CKD: Tu nu ai deschis atunci, după procesul public uşa ziaris-tului de la Scânteia Tineretului, dar eu da şi acum suntem buni prieteni, de la el ştiu multe. (Cum să deschid, prin ce trecusem, vedeam pericole oriunde!) Bebe Ravescu e numele lui. Trăieşte.

ITI: Dar ei nu mai sunt… nici Tom, nici Nichita… CKD: A fost şi Cezar Ivănescu atunci la întâlnire la Bucureşti

şi mi-a confirmat şi el că Nichita şi Tom au pus această problemă tovarăşului Ceauşescu.

ION TOMA IONESCU

61

ITI: Şi Cezar s-a dus!… Eram fără servici în acea perioadă. Mă speriasem rău, de-aia nu am dat drumul ziaristului în casă. (Degetele alergau pe tastatură mai sprinŃar ca oricând, iar ochii, urmărind tastele, abia de reuşeau să prindă scriitura Claudiei de pe monitor.) Ai reuşit să citeşti „Pro memoria”?… e pe blog. În Cafeneaua Literară, sub acest titlu am încercat, la insistenŃa lui Virgil Diaconu, să descriu evenimentele. M-am suspectat întotdeauna că nu sunt în stare să redau ce am trăit… (Deja, alergam tastatura nu numai pe culoare diferite, ci şi în sensuri diferite. Parcă nu era dialog. Fiecare pe poteca lui. Sesizând că deveneau mai interesante cuvintele Claudiei, m-am oprit din scris ca să le prind înŃelesul, instantaneu cu insinuarea lor pe ecranul calculatorului.)

CKD: Bebe Ravescu mi-a povestit că maiorul Mincu, coman-dantul SecurităŃii Argeş a organizat un briefing (nu ştiu dacă aşa se numea şi atunci, nu pătrunseseră toate englezismele…). Au fost mai mulŃi ziarişti, printre care şi unul negru dintr-o Ńară din Africa pe care o vizitase de curând tovarăşul şi acel ziarist l-a întrebat pe Mincu, ce arme au avut contrarevoluŃionarii albaştrii (contrarevoluŃie… aşa înŃelesese el). Mincu a răspuns, după o pauză mai lungă: „CuŃite!…” (Trebuie să intervin în deplină cunoştinŃă de cauză în privinŃa cuŃitelor, susŃinând că aceasta este o mare minciună, pentru că mi-am adus aminte, GessB a cerut atunci când am fost la Nae un cuŃit să cureŃe gutuia, el i-a dat o custură anemică, singura din casă şi GessB s-a lăsat păgubaşă, n-a mai curăŃat-o)… Ziaristul i-a replicat că nu e serios, că nu se poate face o contrarevoluŃie cu cuŃite, drept care ceilalŃi ziarişti au râs şi Mincu, furios, a anulat întâlnirea.

ITI: Îmi dai nişte amănunte care mă tulbură şi la care nu am avut acces.

CKD: Pentru că nu ai deschis uşa lui Ravescu. ITI: Casa mea atunci, păstra urmele vizibile ale trecerii SecurităŃii.

Lipseau cărŃi, manuscrise etc. (Parcă văd hârtiile şi fotografiile aruncate pe jos şi cărŃile împrăştiate, cele neinteresante, luaseră câteva – când în sfârşit am ajuns acasă, după noaptea petrecută în compania organelor, în draga mea cameră albastră ce din păcate niciodată nu a ajuns să fie cu adevărat albastră.)

CKD: Dacă Ceuşescu nu ar fi oprit totul, nici materialul pe care îl pregătise Bebe Ravescu nu s-ar mai fi publicat, am fi fost cu toŃii în puşcărie, nu ne-am fi putut dovedi nevinovăŃia.

ITI: Am bănuit că a fost ceva care a oprit totul în acel stadiu, dar mă temeam că poate continua în altă instanŃă. Nu puteam uita

DOSARUL ALBAŞTRII

62

pistoalele ameninŃându-ne. Gestul ar fi trebuit să aibă acoperire. Eram sigur că vor încerca să fabrice argumente.

CKD: Mie mi-au luat într-un sac tot ce scrisesem până atunci, şi desenele pentru icoane, sub pretextul că răspândeam religia în socialism şi de asemenea fotografiile cu „albaştrii”.

ITI: Unde or fi acele fotografii că nu sunt în dosar? CKD: Erau fotografii cu sărbătoarea Sfintelor Paşti, garnisite

cu lumânări şi ouă roşii. De fapt se bănuiau a fi roşii, fiind alb-negru, nu distingeai culoarea. Fotografiile au constituit de fapt probele împotriva noastră.

ITI: Claudia, vreau să te întreb, noi am fost a doua zi, după „demascarea publică”, eu şi cu tine, la prim-secretarul în audienŃă, sau am visat? (Întrebarea poate deveni suspicioasă, dar chiar nu mai Ńin minte, mi-este teamă deja să nu fabulez, să n-o iau razna. Târziu după eve-nimente, am fost sub tratament la LSM – Laboratorul de Sănătate Mintală –, căpătasem o agitaŃie, mi se părea tot timpul că sunt urmărit, nu mai puteam dormi, doream să uit, uneori am reuşit, alteori nu…)

CKD: Gheorghe Năstase? ITI: Da. CKD: Nu l-am găsit atunci, sau poate n-a vrut să ne primească.

Ştiu că m-am plimbat pe Trivale cu el, l-am întâlnit în ziua urmă-toare. Încercam să-i vorbesc despre noi, ocolea subiectul relatân-du-mi despre ce păŃise el. Era bineînŃeles informat, nu se făcea nimic fără să ştie prim-secretarul. Îmi amintesc că m-a sfătuit să nu bag în seamă Europa Liberă, fiindcă ăştia au râs şi de el că se plimbă pe Trivale în tenişi. Nu-i ia nimeni în seamă. Era frig, era singur, neputincios. N-avea tenişi… M-am lăsat păgubaşă. Ce nu ştii tu, pentru că nu am semnat declaraŃia la Securitate aşa cum au vrut ei, deşi m-au ameninŃat cu bătaia, am fost aşteptată într-o seară pe stradă, atrasă în Hotelul Partidului şi bătută între viaŃă şi moarte.

ITI: Vreau să te mai întreb ceva. În dosar se spunea la un moment dat că tu şi cu Ică aveaŃi legături cu un cetăŃean vest german, prin care trimiteam scrisori.

CKD: Nu este adevărat. ITI: Mai vorbeau de un alt grup la Bucureşti şi altul la Arad…

Au vrut să extindă…

ION TOMA IONESCU

63

CKD: Într-adevăr cei de la Europa Liberă au comentat proza mea, dar asta nu mi se datora mie. Revista Argeş circula atunci. Ştiu că tata a fost foarte speriat după ce a auzit de la alŃii despre comentariile Monicăi Lovinescu în emisiunea „Orizont cultural” şi mi-a sugerat să susŃin că nu ştiu nimic. Dar eu chiar nu ştiam nimic, pentru că în acel timp nu eram fan „Europa Liberă”.

ITI: Eu am prins acel comentariu întâmplător în direct, vocea Monicăi Lovinescu răzbătea…

CKD: Noi nu aveam un radio… capabil. Abia mai târziu, la Bucureşti am început să ascult.

ITI: La mine în apartament, era un radio. Nu-Ńi aduci aminte că îl manevra Gicu, el neparticipând în general la discuŃii, ne cam deranja. Pe vremea aia, politicul pentru noi nu era important.

CKD: Ioane, am primit telefon, e pe drum o doamnă care vine să mă ia cu maşina să mă ducă la galerie. Proprietarul insistă să desenez acolo şi să deschid şi o expoziŃie personală, dar eu nu sunt decisă. ÎŃi doresc numai bine! Mai vorbim. Pa.

ITI: Mai eşti?… La Securitate în noaptea anchetei aveau o bandă de magnetofon înregistrată la mine în casă, când într-adevăr Ică sau eu, nu se-nŃelegea bine, vocile fiind contorsionate, am zis că Ceauşescu nu-şi scrie singur cuvântările…

CKD: ???!! Dar ce preşedinte din lume, sau monarh îşi face singur cuvântările?…

ITI: Hai, mai vorbim !… să nu întârzii, pa. CKD: Şi culmea, cuvântările lui Ceauşescu erau făcute la Piteşti,

în unitatea militară, sus lângă cimitir, sub pământ, iar unul dintre istoricii care participau era Doru, vărul meu, azi secretar de stat în Ministerul Culturii, Ńi-l aduci aminte? Când Ceauşescu nu avea întâl-niri importante sau alte evenimente ce necesitau fabricarea cuvân-tărilor pe bandă rulantă, ei se plictiseau. Stăteau închişi acolo, puneau un coş la mijlocul încăperii şi aruncau toată ziua cu cocoloaşele de hârtii… Baschet de nebuni… Pa!

V. Flagrantul

Episodul următor se petrece într-o zi obişnuită de octombrie. În băierile acelei zile, echipa de tenis a României alcătuită din łiriac şi Năstase susŃinea pe pământ american, pentru a doua oară, finala Cupei Davis. Nu ştiam că pentru noi, 9 octombrie va căpăta o altfel de referinŃă.

Întâlnirile grupului se răriseră. Anul şcolar începuse şi studenŃii reveneau din Bucureşti doar sâmbăta. Coborâsem din tren şi înainte să mă îndrept spre casă am făcut o tură pe centru, cum era obi-ceiul. La un moment, dat Sanda, una din figurile pasagere ale gru-pului, mi-a sărit de gât în plină stradă şi mi-a propus exuberantă să mergem la Nae, pentru un chef de casă nouă. Se căsătorise de curând cu Anca şi se mutase cu chirie, undeva la bariera spre Prundu. În autobuz am mai întâlnit doi prieteni şi pe Gess. Tot Sanda îi informase asupra respectivei oportunităŃi. Ea a coborât din auto-buz la gară, zicând că ajunge mai târziu. N-a mai ajuns.

*

F. 161 / Notă / Penescu Veronica / „Sursa informează ur-

mătoarele: „În seara zilei de 4 octombrie 1971 am fost invitată să particip la întrunirea grupului «Albaştrii», invitaŃie făcută de Badea Gheorghe (întotdeauna sursa îl introduce în notele sale pe acest Badea Gheorghe, transcris – botezat – Nicolae şi în procesul verbal şi pe care niciunul dintre noi nu-l ştim), unul din membrii grupului. Această întrunire a avut loc la domiciliul lui Radu Nicolae din Şoseaua Giurgiului, nr. 220. La şedinŃă, sursa a întâlnit pe următorii membri din grup: Radu

ION TOMA IONESCU

65

Nicolae, Badea Gheorghe, Radu Aglaia, Pia Alexandra, Cornel… (nume indescifrabil) şi HerŃoiu Doru (student la Facultatea de Drept din Bucureşti). (Ce fel de „şedinŃă” o fi avut în vedere această fabuloasă sursă? De spiritism? Conspirativă? ÎnŃeleg că ea a făcut procesul verbal, adică „Nota”, dar nu ne spune cine era la prezidiu, să vedem mai jos…)

S-a audiat muzică, s-a jucat poker şi s-a ascultat postul de radio „Europa Liberă”. Sursa discutând cu cei prezenŃi a aflat că în seara de 9, sâmbătă, va avea loc o nouă întâlnire la care sunt aş-teptaŃi musafiri importanŃi de la Bucureşti şi Arad.” (Aici nota se întrerupe, intervenind tehnica specifică de înregistrare… Până s-au făcut mane-vrele, a fost suficient timp pentru o Ńigară, cred.)

*

Ff. 162-164 / SecŃia VIII / Strict secret / Redactat de Lt. major.

Stoian Gheorghe (Transcris după bandă magnetică.) Lt. Col. Ştefan: — În afară de cei care sunt din oraş aŃi cunoscut pe vreunul

din Bucureşti sau din Arad? Informatoarea: — Eu n-am cunoscut, dar am corespondat cu ei. Sunt din

Piteşti, dar stau acolo. — Pe cei din Arad îi cunoşti? — Nu, nu. — Nici nu aŃi purtat corespondenŃă cu ei? — Ba da, am purtat corespondenŃă cu ei, dar nu m-am întâl-

nit niciodată. Acum vrem să ne întâlnim tot grupul, că sunt mai mulŃi acolo, nu e numai unul…

— ŞtiŃi numele unora dintre ei? (Aici probabil fata îşi pierduse memoria sau tehnica operativă abilităŃile, pentru că nici un nume nu e transcris.)

— CorespondenŃa asta cine a purtat-o cu ei? — Mai mult iniŃiatorii… Badea Gheorghe, Radu Nicolae. Cam

ăştia poartă corespondenŃa… Cei de la Bucureşti sunt: Iordache Vasile, Pia Alexandra, Duminică Claudia şi mai e o fată din Botoşani cu care stau împreună la adresa Strada Berzei, nr. 12. (Se pare că i-a revenit memoria, dacă ştie şi adresa …)

DOSARUL ALBAŞTRII

66

(Suntem în plină conspiraŃie, probabil ăla din strada Berzei era un „cuib”…

Întâmplător am fost acolo o dată cu ClauD, când amândoi ne încercam şansele la examen, eu la teatrologie-filmologie, iar ea la actorie. Era atelierul Getei Caragiu, artist plastic, sora lui Toma Caragiu, căsătorită cu GheorghiŃă, sculptor, ce stătea mai tot timpul în atelier, mi-a specificat ulterior Claudia, cea care-i cunoştea nu ştiu prin ce împrejurări. N-am văzut paturi suprapuse, arme pentru instrucŃie sau vreo bucătărie de campanie. Poate, neiniŃiatul de mine ce nu mai călcase în atelierul vreunui artist, n-a ştiut cum să privească lucrurile…

În general buşteni, piatră şi statui cioplite, finisate sau nu, împrăştiate în toate părŃile. Arme?… doar ceva toporişti de diferite „calibre”. Nu mi-a rămas în minte numele sculptorului, soŃul Getei; stăpânul acelui atelier de sculptură, Alexandru, l-am găsit pe net, doar figura cu barbă şi vigoarea strân-gerii mâinii lui aspre, de Ńăran sadea, adus la oraş. De curând, citind descrierea mea, ClauD mi-a zis că nu i-am prins bine crochiul, era un om deosebit de fin, bucureştean get-beget, mă opresc la prima impresie de romantic. Ică îi dă dreptate, cum altfel, ei. Rămâne totuşi nelămurirea, de unde ştia „scenarista” acea adresă, poate mă lămuresc parcurgând dosarul…)

— Claudia Duminică asta a voastră, e plecată şi ea din Piteşti? — Da. — Tot studentă? — Nu cred că a luat examenul, doar Iordache Vasile a intrat

la regie teatru. Mai e un băiat pe care nu ştiu cum îl cheamă. De la Bucureşti vin cei care sunt piteşteni. Se întâlnesc acolo cu cei din Botoşani şi vin împreună.

(Ce poate fi cu Botoşanii ăştia? Ne-am deplasat o dată la Botoşani

pentru un concurs de recitatori când eram la Casa Tineretului cu grupul, aveam un montaj literar bine făcut, nu mai ştiu precis dacă am ajuns toŃi acolo, parcă să zic îmi aduc aminte de GessB, Gicu, Geo, eu şi Claudia desigur, Ńin minte că m-am minunat ce cunoscută era Claudia, nu numai printre concurenŃi, dar şi de cei din juriu. Să fi fost şi scenarista cu noi? Nu ştiu, dar precis a fost Mihaela, una dintre surorile Mazilu. La o repetiŃie la Casa Tineretului, furios pe Ică, nu-mi plăcea cum recita Mihaela, am slobozit întrebarea, frontal: „Cine dracului a mai adus-o şi pe proasta asta?”, el era responsabil cu fetele, el le aducea. Şi

ION TOMA IONESCU

67

din culise apare leoaica, nu ştiam că e acolo, Mihaela. Eu ca o floare reparând: „Scuză-mă, Mihaela! Nu ştiam că eşti aici!”)

— Când aŃi stat de vorbă ultima oară cu Radu Nicolae la

Prundu? — Alaltăieri. — Ce v-a spus? — Mi-a spus că sâmbătă seara trebuie să vin şi eu neapărat la

şedinŃă şi trebuie să pregătim ceva deosebit pentru cei din Arad şi Bucureşti. Urmează să aduc ceapă, usturoi, cartofi, carne şi să vin înainte de ora 19, ca să putem face pregătirile. (Ce vremuri! Pe-atunci usturoiul nu era „drog de categoria treia”, aud că acum se va putea vinde doar cu reŃetă în farmacii, dar nu reŃin să-l fi avut vreodată în meniul obişnuit… Ştiu eu ce-o fi vrut să facă cu el!?…)

— La gară se duce careva să-i aştepte? — Probabil Badea Gheorghe (tot el), cel de la uzină, dar pot

veni şi singuri că „bucureştenii” au mai fost pe aici. — VorbeaŃi de nişte poze, ce poze aveŃi cu ei? — Da, într-o cameră, la şedinŃă, cu nişte lumânări aprinse.

(Proştii de noi, la Învierea aia de pomină când am făcut poze artistice, nu ştiam că vom rămâne cu pozele alea în istorie, ne-am fi străduit mai mult!…) Facem poze şi în sâmbăta asta, vine Geo Jugănaru cu aparatul lui cu blitz. (N-a venit Geo în seara flagrantului… El spune că a fost cu ceva probleme la Timişoara. Şi Aradul e lângă Timişoara…el o fi fost să vină de la Arad?)

— Ce intenŃionaŃi să le duceŃi diseară? — Am zis că le duc usturoi şi carne, atât a cumpărat tata şi

mi-a dat. (E ceva cu usturoiul acesta, o fi bun la spiritism, contra vam-pirilor, mă gândesc…)

— Tatăl dumitale ştie că mergi la un ceai? — I-am spus că merg la nişte prieteni în Prundu. Radu Nicolae

şi Radu Aglaia locuiesc într-o cameră, sunt căsătoriŃi de curând legitim, au un reşeu pe care se găteşte mâncare, o bibliotecă unde îşi Ńin cărŃile, scrisorile, lucrurile lor… Au şi nişte picturi, iar pe jos preşuri şi o bucată de PFL. (Important PFL-ul ăla, pe el se făceau jocu-rile…)

— Cam până la ce oră durează?

DOSARUL ALBAŞTRII

68

— O, poate să Ńină şi două zile, dorm toŃi acolo. — Ultima oară când v-aŃi întâlnit? — Alaltăieri, v-am spus. — Cine a mai fost? — N-am fost prea mulŃi; eu, unul Cornel care zicea că e critic

muzicolog, nu-l cunoşteam (mai repede cred că e vorba de pictură, Cornel Ratcu mai venea cu Gess, mi-a confirmat şi Nae mai târziu), solid, înalt, gras, cu faŃa mare, rotundă, şaten, se îmbracă cu un costum gri, are vreo 24 de ani.

— Vine şi ăsta acolo diseară? — Da, şi Sandu Ion. Pe ăsta nu l-am mai prins că plecase cu

vreo două minute înainte de a veni eu, nu ştiu de ce, trebuia să se întâlnească cu alŃii ca să vină noaptea acolo. (Cornel, Sandu Ion, fauna asta nu o cunosc… pe 9 octombrie în ce mă priveşte intram prima şi ultima oară în acea casă.) Au un aparat de radio. Televizor nu. Se pune muzică, se ascultă „Europa Liberă” şi când primesc scrisori de la Cornel Chiriac, le citesc şi le comentează. (Nae susŃine că nu exista radio.)

— Cine poartă corespondenŃa cu Cornel Chiriac? — Mai mult Iordache Vasile şi Duminică Claudia. — Îşi scriu prin poştă? — Nu, prin intermediul unui neamŃ, l-am văzut prin Piteşti

acum două luni. Avea maşina oprită la Muntenia. Nu ştiu ce număr are la maşină. (…) L-am văzut şi trecând spre rafinărie, poate lucrează acolo.

— NeamŃul nu a venit niciodată la chestiile astea ale voastre?… — Nu, când aveam cenaclul la Şcoala Populară de Artă venea

pe acolo, era în sală când recitam. Ştia foarte puŃin româneşte, dar ne înŃelegeam. Duminică Claudia şi Iordache Vasile vorbeau ger-mana. (I-am întrebat pe amândoi, acum, eram nelămurit: nemŃeşte nici o boabă! Or fi uitat-o, vârsta…)

— Alaltăieri, practic, ce aŃi făcut acolo? AŃi fost doar tu, Radu Nicolae…

— Radu Aglaia, Pia Alexandra, care venise din Bucureşti înainte, să ne spună când să-i aşteptăm pe ceilalŃi, Badea Gheorghe, Cornel ce urma să revină mai târziu cu alŃii, dar eu am plecat… (parcă Sandu, nu Cornel urma să vină…)

ION TOMA IONESCU

69

— Astă-seară vin toŃi? — Vin foarte mulŃi, la nouăsprezece treizeci opreşte trenul şi

pe la douăzeci ajung… — Totuşi, alaltăieri ce aŃi făcut? — Am ascultat muzică şi am vorbit ca astă-seară să ne întâl-

nim la 19. Camera e cam de trei-patru metri pătraŃi. Unii stau pe pat şi dacă n-au loc, stau pe jos. Au un singur taburet, n-au scaune. Astă-seară vor să schimbe numele grupului.

— AŃi vorbit şi de un statut? — A, da. — L-aŃi văzut?… — Nu l-am văzut… — Cine v-a vorbit de statut? — Acolo toŃi… (Un nume indescifrabil care începe cu V… de la

Voicu?, o fi Anca.) Mai mult cu ea am vorbit în orele libere că eram colege de clasă, discutam şi despre asta. Au statut, dar nu ştiu la cine este. Ori la Radu Nicolae, sau mai degrabă la Claudia, acolo la Bucureşti, că ei sunt iniŃiatorii şi s-au preocupat.

— Spune cum ai depus jurământul!… — Când?… Eu eram la un cerc de muzică, la canto, ei m-au

cunoscut şi le-a plăcut de mine într-un fel, aşa… Jurământul mi l-am luat acum un an şi jumătate. M-am dus la Radu Nicolae, nu aici în Prundu, stătea în Ceair pe scară cu părinŃii, la patru (părinŃii erau la parter). În camera lui… nimic pe jos. Era camera liberă fiindcă lor nu le plăcea camera aglomerată…

(E locul unei paranteze mai lungi, lui Ică i-a căzut fisa. Temporal, nu

se potriveşte de loc. Nae a stat într-o vreme la etajul patru în Ceair, dar mult mai târziu. Dacă luăm de bune ce zice scenarista, ar însemna că aşa-zisul jurământ l-a făcut prin ’69. Dar Nae s-a mutat pe scară cu părinŃii, după ceva vreme… prin ’73; se căsătorise deja, iar Anca născuse – ba cred că atunci când stătea acolo şi divorŃase, vânduse apartamentul cumpărat în Papuceşti.

Ce să înŃeleg din asta? Primul gând ar fi acela că acest document a fost fabricat mult după evenimente, la distanŃă de ani. Constataseră şi organele irelevanŃa faptelor şi au vrut să dea greutate unui dosar ale cărui file aveau consistenŃa pufului de păpădie ce s-ar fi putut spulbera la cea mai slabă adiere

DOSARUL ALBAŞTRII

70

de vânt. Le-a scăpat din vedere amănuntul timpului, în procesul de mistificare, cum probabil şi scenaristei, s-o lăsăm să plutească în continuare pe aripile fanteziei ei bolnave.)

— De fapt erau vreo cinşpe-şaişpe inşi, când am depus eu

jurământul. Mi-l amintesc, dar nu-l ştiu complet. Am stat în genun-chi şi unul a spus un cuvânt, altul alt cuvânt, apoi cu toŃi în cor.

— Nu-l ştia unul pe de rost? — Îl ştiau, dar aşa se obişnuia. Cum recitau şi „Luceafărul”,

unul o strofă, altul o strofă… Până mi-au spus conŃinutul, am stat în picioare în mijlocul lor şi ei în cerc. Au stins lumina aprinzând lumânări. ToŃi aveam câte o lumânare în mână. Am respectat jură-mântul. Pia Alexandra, colega mea, a fost cu mine, dar acum e gravidă şi a plecat la Bucureşti. Acte imorale nu s-au întâmplat până acum. Am uitat să vă spun de Bădescu Georgeta, este elevă în anul cinci, şi ea vine în seara asta. A mai fost şi Ştefan Mariana şi Bădescu Marian. De anul nou am făcut revelionul la … (indescifrabil) şi am luat noi făină, ouă şi le-am dus Marianei pentru cozonaci, atunci am văzut-o pe maică-sa. Eram eu, Radu Nicolae, Jugănaru Gheorghe, Bădescu Marian. Nu ştiu dacă Bădescu Marian e invitat diseară. (Aici m-am încurcat şi eu, am crezut că era vorba, la prima lectură a dosarului, de revelionul făcut la mine, dar mi-a amintit Iordache că era cel întâmplat la „prietena” mea Miky Mazilu, cu un an înainte, ea era indescifrabilul… Ar fi loc şi de o escapadă a craiului, Paşadia al nostru, n-o mai zic, bag seama de-aia a Ńinut minte.)

— El a mai participat? (E vorba de Marian Bădescu, parantezele astea lungi… „verişorul” MarianeiS, să fiu atent ce spun, a terminat dreptul, să nu mă cheme-n instanŃă…)

— A mai participat cum să nu, la Bădescu Georgeta… nu venea mereu.

— Elevi de liceu din oraş nu au fost? — Nu. Fete au fost, băieŃi nu. — Magnetofoane nu au apărut până acum? — A fost odată unul, al lui Cârstea Gheorghe, nu ştiu de pe

unde l-a luat. — Dacă Ńi-am da noi o poşetă cu un magnetofon, te caută

ăştia în poşetă?

ION TOMA IONESCU

71

— Cum să nu, mă întreabă, vai de mine… — Mi-au zis să aduc Ńigări Mărăşeşti, fumează şi fetele. — În camera din faŃă nu stă nimeni, precis. De câte ori am

fost acolo, uşa era încu-iată. (Probabil schiŃa cu creionul, pe hârtie cum se ajunge la Nae…). Aici stau ei. Scara din pantă duce direct la camera lor. Camerele nu comunică, între ele nu e nici o uşă. Aici stau două fete, una e la şcoală şi una lucrează la Argeşana.

— Vin şi „fete”… la zaiafetul ăsta? (Cuvântul căpăta nuanŃe, prin inflexiunile vocii cred, fete adică „fetiŃe”…)

— Eu nu ştiu… aici e o grădină, aici e dealul care urcă şi aici e calea ferată.

— Proprietarul casei cine e? — E o femeie de 58 de ani. Stă la Bascov. Maică-mea o

cunoaşte. / Semnătura.”

* Nae era acasă cu soŃia şi vreo doi cunoscuŃi, dar nu aveau

nimic pregătit. (Nici carnea, nici usturoiul nu ajunsese şi nici sce-narista…) I-am luat prin surprindere. Ne-am bucurat de revedere şi atât. ToŃi banii adunaŃi de prin buzunare nu ne-au ajuns să cum-părăm clasica noastră vodcă rusească. Au mai venit încă doi prieteni. Ce puteam face!… GessB (nu mai ştiu nimic despre ea) a găsit o gutuie şi, către mine:

— O mănânc şi plecăm. A cerut un cuŃit. — Hai să facem un poker sau n-ai nici beŃe de chibrit? Zis şi făcut!… Făcut doar pe jumătate, căci după un timp

foarte scurt, dintr-o dată, uşa casei (de ce încuiată?) se smulge din toc izbită cu zgomot. Apare în prim-plan o figură congestionată şi o mână tremurândă prelungind un pistol.

Filmul se derulează prost, cadrul se strânge, iar camera mică se umple cu zece, poate doisprezece securişti şi miliŃieni, nu se mai isprăveau intrând. MuŃi, ne ridicaserăm în picioare, căutând, în spaima privirii întinsă ca o culme de rufe (de fapt noi, cred, atârnam de priviri ca nişte rufe), Ńevile de oŃel ale pistoalelor. Coborâseră Ńinta.

DOSARUL ALBAŞTRII

72

Se fereau ascunzându-le sub haine în îmbulzeala creată. Singurul pistol, ameninŃător încă, rămăsese suspendat între privirea mea înŃe-penită şi gura tunătoare, spumegând şi duhnind a alcool, a coman-dantului.

— Nu vă mişcaŃi! RămâneŃi pe locurile în care-aŃi fost! Mama voastră de derbedei!

Şi cu tocul pistolului l-a plesnit peste frunte pe Nae, ca să-l ajute să se reaşeze.

— Să vină cu aparatul! Un aparat foto cu blitz. Nici ochiul lui magic nu reuşea să

cuprindă cadrul devălmăşit… — AduceŃi un scaun!… de unde? Au continuat înjurăturile. — Nemernicii dracului!… „Europa liberă”, jocuri de noroc,

ai!?… — Banii, unde sunt banii?… şi cineva, un ofiŃer, aruncând pe

bucata de PFL întinsă pe podea – printre cărŃile de joc şi chibrituri – un muşuroi de bacnote, scos dintr-o servietă, să mărească potul.

— Pozează Vasile! — Stai, mă, nu poza! strig eu cu disperare depăşind absurdul

situaŃiei şi strângând banii din fişicuri, la piept cu prezenŃă de spirit, nici nu realizasem acel „mă”, nefiresc… Socotisem, adunând de pe jos, ne-ar fi ajuns tot anul pentru votcă…

— Vă împuşc pe toŃi, mă, vă împuşc!… zise comandantul intro-ducându-şi tacticos arma în tocul de piele. FaceŃi procesul-verbal!

— Domnule comandant, ne-ar trebui doi martori!… Au adus după un timp, două babe din vecini. Comandantul

ieşise să se răcorească. Ne mai liniştisem şi noi, dictând pe rând celui care scria, datele personale. Când au intrat babele, Anca plân-gea. Între timp apăruse şi Vlasie cu un prieten, i-au luat de la poartă şi i-au împins în casă nedumeriŃi. Dracu’ i-a pus să nu-şi continue drumul în sus pe uliŃă.

— Maică, Doamne păzeşte!… Făcându-şi cruci mari amândouă… — Ce furară copii ăştia?… — Poporul, maică, pe dumneata, Ńara, socialismul. S-au vândut

capitaliştilor!

ION TOMA IONESCU

73

AmuŃiră, dar continuau să se închine. — Gata procesul-verbal!… — Semnează maică!… şi dumneata! — Nu ştiu să scriu. — Pune degetul!… — Hai la maşini! — Voi, în dubă, mă, albăstroşilor!

* F. 138 / Proces-verbal / Întocmit: Cpt. Stoica Ion, Lt. maj.

Bîlă Eugen şi Lt. Berechet Nicolae. (Acum general la pensie, fost înalt demnitar al statului după ’89. Câte întâmplări de genul celor povestite o fi trăit în cariera lui? Şi totuşi, pentru noi, s-a dovedit, n-a fost rău că el a scris procesul-verbal) / Piteşti, 9 octombrie 1971.

„Astăzi, data de mai sus, fiind sesizaŃi din oficiu că în Şoseaua Giurgiului, nr. 122 în imobilul numitei Lazăr Tudora se practică jocuri de noroc, ne-am deplasat la adresa mai sus menŃionată unde, în prezenŃa martorilor asistenŃi: 1. Jaravete Rada, fiica lui Marin şi Ştefana, născută la 20 iulie 1924 în municipiul Piteşti, cu domiciliul în Şoseaua Giurgiului, nr. 120; 2. Ştefana Floarea, fiica lui Marin şi Ana, născută la 18 august 1901, în com. Albota, cu domiciliul în Piteşti, Şoseaua Giurgiului, nr. 120, am constatat următoarele:

În acest imobil, în a doua cameră (privit dinspre stradă în curte) am deschis uşa şi am găsit un grup de tineri care aveau cărŃi în mână, iar jos bani în bancnote de metal (sic!), de asemenea, în cameră mai se afla un aparat pick-up la care se audia muzică de jazz.

(Simt nevoia să păstrez pe cât posibil exprimarea şi ortografia originală,

de fapt locotenentul Berechet era un tip citit, dar vreau să aduc unele comple-tări pentru înŃelegerea exactă a poveştii. Spre exemplu sintagma: „am deschis uşa” se traduce adevărat după cum v-am mai spus – am smuls uşa din bala-male, iar cu privire la: „în cameră mai se afla un pick-up” – fac menŃiunea că acel pick-up a îngheŃat şi acordurile Rapsodiei albastre s-au frânt, sub ameninŃarea pistoalelor, după pătrunderea în interior a organelor, în scopul unei mai bune comunicări cu noi, a veşnicilor apărători ai democraŃiei socialiste.)

DOSARUL ALBAŞTRII

74

Trecând la identificarea tinerilor, am stabilit că aceştia se numesc: Bădescu Georgeta, fiica lui Gheorghe şi Maria, născută la

9 noiembrie 1952 în municipiul Piteşti, str. Viilor nr. 14. (19 ani) Radu Aglaia, fiica lui Ilie şi Aglaia născută la 27 septembrie

1953 în com. Zvoriştea, judeŃul Suceava, cu domiciliul în Piteşti, Şoseaua Giurgiului, nr. 122. (18 ani)

Radu Nicolae, fiul lui Constantin şi Virginia, născut la 3 sep-tembrie 1951, în municipiul GalaŃi, cu domiciliul în municipiul Piteşti, Şoseaua Giurgiului, nr. 122. (20 ani)

Badea Nicolae, fiul lui Petre şi Elena, născut la 3 martie 1952, în comuna Băiculeşti, jud. Argeş, cu domiciliul în Bulevardul Nicolae Bălcescu, nr. 20. (19 ani)

Costea Aurel, fiul lui Teodor şi al Anei, născut la 10 iunie 1950, în comuna Tulca, jud. Bihor, domiciliat în Bucureşti la căminul Complex Regie, Bloc E, camera 022. (21 ani)

Ionescu Toma Ion, fiul lui Toma şi al Aureliei, născut la 2 noiembrie 1948, în comuna Merişani, domiciliat în municipiul Piteşti, cartier Trivale, bloc 42, scara C, apartament 14. (23 ani)

Cârstea Gheorghe, fiul lui Gheorghe şi al Filofteiei, născut la 7 mai 1952 în comuna BoŃeşti, judeŃul Argeş, cu domiciliul în comuna Colibaşi. (19 ani)

ToŃi cei de mai sus în momentul când am intrat, adică la orele 20:15, stăteau pe duşumea, cu excepŃia celor două fete, având cărŃile în mână, iar banii se aflau tot pe duşumea în mijlocul lor. (Eu nu aveam cărŃi în mână, nu jucam în acel moment, dar nu e important!)

La intrarea în cameră, după ce ne-am declinat competenŃa, s-au executat fotografii.

După circa 20 de minute, în imobilul mai înainte citat, au mai venit 2 tineri, care fiind întrebaŃi asupra identităŃii lor, am stabilit că se numesc:

Bărbulescu Constantin, fiul lui Nicolae şi Constantina, născut la 28 noiembrie 1953 în municipiul Braşov, cu domiciliul în muni-cipiul Piteşti, Calea Bucureşti, bl. 27, scara B, ap. 1. (18 ani)

Vlasie Călin, fiul lui Hristache şi Profira, născut la 2 mai 1953, în municipiul Buzău, jud. Buzău cu domiciliul în Piteşti str. Hamangiu, nr. 6. (18 ani)

ION TOMA IONESCU

75

Din camera unde au fost găsiŃi toŃi cei mai sus menŃionaŃi, s-au ridicat fotografii, mai multe acte şi înscrisuri.

Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în 2 exem-plare. Semnături: Organ de cercetare. Martori. Făptuitori.

În continuarea procesului-verbal, menŃionăm că la jocul de cărŃi a mai participat şi Stancu Constantin, fiul lui Constantin şi Aurelia, născut 15 ianuarie 1951, în comuna Schitu Goleşti, cu domi-ciliul în municipiul Piteşti, str. 1 Mai, nr. 42. (20 ani)

S-au ridicat cărŃile de joc şi suma de 5 lei, în bacnote de metal. Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în 2 exemplare. Organ de cercetare. Martori. Făptuitori. Semnături”.

*

Mai târziu, simt că voi reveni în text, să reaşez taberele, poate

chiar se impun şi nişte consideraŃii asupra eficacităŃii punerii în scenă.

* (Ar trebui să fiu cârcotaş să nu recunosc faptul că procesul-verbal e realist,

dintr-un punct de vedere. La percheziŃia corporală s-au găsit asupra noastră în total suma de 5 lei şi 35 de bani, consemnată de altfel surprinzător de corect, renunŃându-se la aranjamentele regizorale cu teancul de bani din dotare, miliŃienii, cei care au scris procesul-verbal, fiind se pare corecŃi.

ReacŃia celor două babe, martorii flagrantului, speriate şi ele de amploarea descinderii, a fost pe măsura evenimentului. „…Cine veniră maică la copiii ăştia, americanii? Apără-ne doamne de duşmani!… sau furară ceva?” … „Au furat, ŃaŃă Floareo, încrederea partidului, pe noi toŃi ne furară, ei sunt duşmanii poporului,” „…Copii ăştia?… vezi, RădiŃo, Ńi-am spus eu să închizi bine seara găinile în coteŃ…”)

ArestaŃi de Securitate În clădirea rece a SecurităŃii ne-au repartizat în birouri diferite,

dându-ne în primire câte unui ofiŃer. Eu am avut un locotenent

DOSARUL ALBAŞTRII

76

cumsecade. Mi-a povestit ce se întâmplă. Când a venit maiorul aflasem deja câte ceva.

— A recunoscut, tovarăşe locotenent? Dumnezeii mă-tii! Trădător de Ńară, albaştrii ai?… Vă satur eu de albaştrii!

Mi-a luat ochelarii de la ochi şi mi-a tras o palmă, cu sete, cu ură. Ce i-oi fi făcut? A mai înjurat o dată şi a plecat. În timp, m-am liniştit. Obosisem. Era trecut de miezul nopŃii. Nici nu mi-am dat seama. Scriam de câteva ore, cu bună credinŃă, declaraŃia, încercând să explic de unde putea să devină confuzia. Către orele unu din noapte i-au adus din Bucureşti pe ClauD şi pe Ică. (Greşesc, au adus-o doar pe Claudia. Lui Ică i-au luat declaraŃia la Bucureşti. M-a corectat el mai târziu în discuŃiile de clarificare. La nebunia de-a-tunci…) Ei erau greii, se pare. Pe la trei-patru, ne-au reunit într-o cameră. Un locotenent din cei tineri, Bucurel, se cunoştea cu Gess, a adus câteva pâini calde şi Ńigări; era o brutărie prin apropiere în trei schimburi.

Devenisem prieteni, după o noapte, ce noapte!, ne simpati-zam. Claudia ne-a zis să nu vorbim că sunt microfoane.

— Şi ce dacă sunt microfoane, sunt peste tot, să nu mai vor-bim?…

— Tovarăşe locotenent, cât e scorul în Cupa Davis? — Ne-au bătut, dă-i dracu’ dă americani. Spre dimineaŃă, mergând la toaletă l-am zărit pe cel cu colecti-

vizarea legat la mâini. Se pare că filmul lor a avut o regie proastă, nu trebuia să-l vedem (sau poate că aşa trebuia – să fie văzut). S-o fi trezit comandantul?…

Duminică pe la doisprezece, ne-au urcat într-o maşină, un Gaz prăpădit, lăsându-ne pe fiecare la casa lui. Dar nu se terminase. Am găsit casa răvăşită. Lipseau cărŃi şi manuscrise.

Am aflat mai târziu că în acea noapte s-a mai chinuit cineva pentru noi: Augustin Z.N. Pop, criticul, el a citit toate manuscrisele noastre şi a dat verdictul la telefon dimineaŃa:

— Cel mult ăştia pot să strice limba, aici e tot pericolul! (…) Finalul trebuia să fie apoteotic. Era nevoie de un exemplu.

Tezele din iulie îl cereau. [Cred că trebuie să dai fragmente din cele-brele Teze – pentru că totul e legat de aceste Teze, în sensul că Secu

ION TOMA IONESCU

77

se arăta vigilentă, dar de fapt pentru ca tovarăşii comandanŃi să ia nişte grade pe seama noastră folosindu-se de aceste Teze… nota editorului.

*

„O atenŃie deosebită va trebui acordată activităŃilor cultural-

educative şi distractive în rândurile tineretului şi în special ale elevi-lor şi studenŃilor, combătând manifestările de cosmopolitism, dife-ritele mode artistice împrumutate din lumea capitalistă […]. Va fi lărgită şi intensificată propaganda ateistă, organizarea acŃiunilor de masă pentru combaterea misticismului, a concepŃiilor retrograde, pentru educarea întregului tineret în spiritul filozofiei noastre mate-rialist-dialectice.”

*

Claudia m-a sunat a doua zi, luni, să mergem împreună la JudeŃeana de partid să reclamăm, naivi ce eram!… Nu ne-au pri-mit. Cu prim-secretarul a vorbit singură mai târziu. O cunoştea, reprezentase judeŃul la „Cântarea României” de mai multe ori, câş-tigase o grămadă de premii, era şi frumoasă, doar cu „IntoxicaŃia cu muncă” o cam zbârcise.

La Securitate am fost sfătuiŃi să stăm liniştiŃi: — Se repară totul! Şi să nu vorbim cu presa. Nu era nevoie de sfat, pistoalele ne

înspăimântaseră. (…) Ce să se repare, cum să se repare şi cum să uiŃi? Dar comandantul?… Uită el că a scos pistolul beat în faŃa unor copii? El, săracu’, oare cum se justifică? Nu vom fi oare eliminaŃi, şterşi din evidenŃa populaŃiei?…

— AtenŃie la maşini şi ieşiŃi puŃin pe stradă! sunau avertis-mentele în creierele noastre devălmăşite.

*

DOSARUL ALBAŞTRII

78

Ff. 92-93 / (scris deosebit de caligrafic) / DeclaraŃie / „Subsemnatul Iordache Vasile, născut în anul 1945, luna

septembrie, ziua 2, în oraşul Piteşti, judeŃul Argeş, fiul lui Ştefan şi al Mariei, student în anul întâi al FacultăŃii de regie teatru, cu domiciliul stabil în oraşul Piteşti, Str. Negru Vodă, Bl. E7, Sc. B, Ap. 2, parter, iar domiciliul flotant în Bucureşti, cămin studenŃesc nr. 3, Calea GriviŃei, nr. 130, sector 8, declar următoarele:

(DeclaraŃia i-a fost luată după ce, chemat la poarta căminului de pe GriviŃei, unde locuia, a fost dus peste stradă într-o cameră mică la facultatea de la Polizu. L-au intimidat vorbindu-i despre ascultarea „Europei Libere” şi despre bancurile politice spuse de noi. Ziceau că au înregistrări. I-au citit fragmente din declaraŃiile pe care le dăduserăm în noaptea de pomină de la Piteşti, unii dintre noi.)

Fiind elev la STACO, în perioada anilor 1968 până în vara anului 1970, am participat pe timpul vacanŃelor de iarnă şi primă-vară la cenaclul literar „Ion Minulescu” ce funcŃiona în oraşul Piteşti, pe lângă Casa Tineretului (actualmente Casa Elevilor şi StudenŃilor). Cu această ocazie am cunoscut şi m-am împrietenit cu: Ion Toma Ionescu, Radu Nicolae, Băjenaru Lucian (ultimii doi cunoscuŃi cu câŃiva ani în urmă ca piteşteni şi colegi de cenaclu la „Liviu Rebreanu”, de pe lângă Palatul Culturii) Claudia Duminică, Pia Alexandra, Mariana Ştefan, Bădescu Georgeta, Jugănaru Gheorghe, Demetriade Răzvan.

ŞedinŃele Cenaclului „Ion Minulescu”, au continuat la inter-vale mai rare până în toamna anului 1970, când practic cenaclul res-pectiv şi-a încetat activitatea, mai precis la începutul lunii decembrie.

Motivul principal, după aprecierea mea, fiind refuzul de a mai participa al subsemnatului, Iordache Vasile, Claudiei Duminică şi al lui Radu Nicolae care ne-am considerat jigniŃi în cadrul Casei Tineretului, contribuind la aceasta, în mare măsură, şi neputinŃa noastră de a pregăti la timp punerea în scenă a spectacolului la care ne anga-jasem.

La iniŃiativa mea, am hotărât să ne continuăm întâlnirile la Ionescu Toma Ion, unde ne mai reunisem şi cu alte prilejuri. Veneam frecvent: Iordache Vasile, Radu Nicolae, Cârstea Gheorghe, Duminică Claudia, Ionescu Toma Ion şi Vlasie Călin. În vara anului 1971, în

ION TOMA IONESCU

79

mod deosebit ne-am întâlnit cu diverse ocazii şi în alte case (precum la mine, Duminică Claudia, Bădescu Georgeta sau Radu Nicolae, şi înainte, şi după căsătoria acestuia cu Voicu Aglaia).

Ulterior au mai venit în cadrul grupului alte persoane: Ştefan Mariana, Bădescu Georgeta, Jugănaru Gheorghe, Pia Alexandra şi Voicu Aglaia. Desigur, pasager au mai trecut şi alŃii.

Cu ocazia acestor întâlniri în locuinŃa numitului Ionescu Toma Ion din cartierul Papuceşti, la iniŃiativa mea şi a lui Ionescu Toma Ion, am hotărât ca grupul nostru să poarte denumirea de „Albastru”. De asemenea, am hotărât să redactăm o revistă cu aceeaşi denu-mire în care voiam să publicăm creaŃiile noastre literare precum şi unele traduceri din diverşi scriitori şi poeŃi străini. (Ca să fim riguroşi, numele de „Albastru” a fost dat doar revistei, securiştii l-au transferat grupului!)

Am mai hotărât să creştem numeric prin primirea de noi membri şi totodată să fim sinceri şi legaŃi frăŃeşte, să ne ajutăm între noi atunci când cineva din grup are nevoie de ajutor, într-un fel sau altul.

Pentru a avea un „capital” necesar cheltuielilor mărunte, am hotărât să contribuim fiecare, lunar, după posibilităŃi, cu anumite sume de bani ce se ridicau până la maxim 20 lei.

Cu ocazia întâlnirilor pe care le-am organizat, mai întâi mem-brii grupului expuneau lucrări proprii, se citeau versuri ale autorilor români (printre alŃii Ion Gheorghe, Marin Sorescu), după care se făceau comentarii pe marginea lucrărilor citite.

Uneori, atunci când era şi ora potrivită, se asculta postul de radio „Europa Liberă”, emisiunea în limba română, iar la termi-nare se făceau comentarii pe marginea emisiunii transmise.

În afară de cele declarate mai sus, arăt că am făcut comentarii pe marginea documentelor de partid privind îmbunătăŃirea muncii politico-ideologice şi de educare în spirit marxist-leninist a poporu-lui, comentarii conform cărora am apreciat că unii factori au sărit peste cal în interpretarea acestor documente. ([Se vede că i s-a dictat lui Ică, iar referirea la Teze apare din nou, dar nu explicit – trebuia ca „efortul” lor să fie apreciat de superiori!… ] asta nu e paranteza mea e tot a editorului.)

DOSARUL ALBAŞTRII

80

Discutam de asemenea despre filmele văzute, despre cele ce ne plăceau şi despre cele ce nu ne plăceau.

Discutam uneori şi despre curentul „hippy”, fără a împărtăşi intenŃiile acestora. Personal, eu am încercat să explic esenŃa curen-tului, referindu-mă la faptul că acesta este un produs de dezorien-tare şi nu poate fi propriu decât americanilor.

Referitor la emisiunile postului „Europa Liberă”, am spus că aceştia transmit în general ştiri care nu pot fi controlate.

Am susŃinut de asemenea că pletele (şi minijupa la fete) fac un ins condamnabil sau nu, dar nu i-am susŃinut niciodată pe cei cu plete, mai ales pe aceia care voiau să imite, numai ca să-şi dea importanŃă.”

(Nu ştiu ce comentarii s-ar putea face în afară că atunci când a dat

declaraŃia, a treia oară, pentru că primele două i-au fost rupte în faŃă, Ică purta plete. Din construcŃia declaraŃiei, se disting uşor pasajele unde organul a folosit presiunea şi dictarea, ca modalitate de lucru, mai ales spre partea finală. Ică mi-a povestit că atunci când a fost procesul, l-au ridicat direct, tot din camera de cămin, într-un trening de casă ponosit, fără a-i da posibilitatea să-şi schimbe măcar Ńinuta. Pe unul dintre ofiŃeri îl cunoştea din liceu, fiindu-i coleg, aşa s-a nimerit. Acesta l-a sfătuit în maşină, în drum spre Piteşti, să recunoască tot ce vor anchetatorii, dacă vrea să mai vadă căminul.

Securiştii erau relaxaŃi şi mulŃumiŃi, văzuseră şi meciul la stadion. Bătuse naŃionala cu Dobrin în formaŃie, marcase şi el; 2-1 cu Cehoslovacia. Nu putea să se-ntâmple nimic rău, doar să aibă grijă la ce şi cum spune.)

*

Spre deosebire de declaraŃia lui Ică – IATC-ul fiind special, el

avea ceva mai mult de pierdut –, cea a Claudiei, adusă în noaptea „flagrantului” din Bucureşti de altă echipă, este mult mai abruptă.

VI. DeclaraŃii

Ff. 118-127 / DeclaraŃie Claudia Duminică / „De la început precizez că nu este vorba despre niciun grup, nu se poate numi «grup» prietenia fugară dintre subsemnata şi Radu Anca, Ştefan Mariana, Bădescu Georgeta, Radu Nicolae, Ionescu Toma Ion, Iordache Vasile, Cârstea Gheorghe. Nefiind vorba de niciun grup, nu există o denumire generală a acestei prietenii. Avem o prietenie normală (inconştientă) (ăsta e cuvântul folosit în paranteză, nu comentez) aşa cum orice cetăŃean se întâlneşte cu alŃii şi beau o cafea împreună, petrec nişte clipe împreună, există o nevoie de societate, de prietenie, nimeni nu poate trăi izolat.

În prezenŃa mea, prietenii mei n-au greşit, n-au vorbit ten-denŃios la adresa patriei, din contră, erau nişte tineri convinşi şi însufleŃiŃi de realizările socialismului.

Dacă se creeau şi poezii pesimiste, ele se refereau la sufletul omului, la nefericirile din dragoste care nu vor fi vindecate niciodată.

Nu i-am mai văzut din aprilie 1971, adică, vreau să zic, nu am stat mult împreună. De vizitat, l-am vizitat ultima oară acum o lună pe Ionescu Toma Ion, eram cu vărul meu Doru şi cu Costea Aurel. Ne-am întâlnit pe stradă. Nu s-a discutat despre îngrădirea scriitorilor sau despre impunerea de teme în literatură. Din contră, creaŃia este un act liber consimŃit.

Nu s-a ascultat «Europa Liberă», nu s-a ascultat programul lui Cornel Chiriac, nu s-au făcut referiri tendenŃioase la adresa tova-răşului Nicolae Ceauşescu, a partidului şi guvernului, la vreo hotărâre luată de statul nostru, sau la viaŃa tineretului român. Nu s-a vorbit

DOSARUL ALBAŞTRII

82

despre modul de viaŃă capitalist…” (În declaraŃie urmează o meandră sentimentală de care, se pare, Securitatea avea cunoştinŃă, un incident cu Ilie Purcaru la revista Argeş, o fumigenă care nu are relevanŃă pentru subiect, dar a cărei rană securiştii au Ńinut s-o scorocească cu vătraiul. Este de latitudinea Claudiei dacă face public momentul.)

*

Ff. 97-103 / DeclaraŃie / „Subsemnatul Ionescu Toma Ion (De

fapt, eu am la dosar două declaraŃii, una înainte şi cealaltă după palma oferită cu multă generozitate şi deferenŃă de maiorul despre care am mai pomenit. Stă mărturie pentru deferenŃă gestul de a-mi fi luat mai întâi ochelarii de la ochi.)

În ziua de 9 octombrie 1971, sosit din Bucureşti, aflasem de la Cârstea Gheorghe că la Radu Nicolae se va organiza dans cu ocazia mutării cu chirie în casă nouă. Am luat-o de acasă pe Bădescu Georgeta şi am plecat spre domiciliul lui Radu Nicolae. În oraş l-am întâlnit şi pe Costea Aurel, acesta a mers cu noi până la ultima sta-Ńie de autobuz de la depou, unde a întâlnit o cunoştinŃă cu numele Nicoleta şi a rămas să vorbească cu ea. (Poate că nu interesează toate aceste amănunte, numai că eu caut să înŃeleg faptele descrise atunci, proaspăt, poate mă vor ajuta să mă luminez asupra celor care ne-au pus pe tavă, pentru micul dejun sau cina uşoară, securiştilor. Observ că pe Gess am luat-o de acasă, nu ne-am întâlnit pe stradă cum am scris undeva. În încercările mele, de mai târziu, de a reconstitui faptele, Sanda era cea care mă invitase prima la Nae, nu Gicu. Poate că m-am întâlnit cu amândoi… Costea a ajuns mai târziu, l-a oprit Nicoleta. Cine e Nicoleta?… Cu ea mai era o fată, în Capcanele te pot face să greşeşti.)

Ajunşi la Radu Nicolae, acesta juca poker pe beŃe de chibrit (jos, pe un placaj, nu aveau scaune) cu Cârstea Gheorghe, Stancu Doru şi un prieten al acestuia, student la subingineri, Bărbulescu. (Voi afla mai târziu ce e şi cu băieŃii ăştia, dar sigur Bărbulescu a venit mai târziu cu Vlasie) M-am dezbrăcat de haină şi am muşcat dintr-o gutuie. Radu Aglaia şi Bădescu Georgeta flecăreau şi în acel moment (rapid) au apărut organele de MiliŃie. Precizez că pokerul se juca pe beŃe de chibrit şi menŃionez că am mai jucat poker şi cu alte prilejuri, pe mărunŃiş sau beŃe, pentru distracŃie, iar la sfârşit, dacă erau bani, cumpăram ceva de băut sau îi păstram pentru cafeaua următoare.

ION TOMA IONESCU

83

(După enumerarea persoanelor care se perindaseră prin apartamentul meu

cu diferite ocazii, să împrumute vreo carte, să citească vreo poezie sau să poarte vreo discuŃie, prima mea declaraŃie se întrerupe brusc. Este momentul palmei încasate şi invitaŃiei de a-mi băga minŃile în cap şi a intra în „cuprinsul de substanŃă al faptelor”.

Şi pentru că tânărul meu anchetator, cumva complice, după plecarea maiorului, îmi sugerase să povestesc despre desfiinŃarea Cenaclului „Ion Minulescu”, de bună-credinŃă am încercat să aştern ce „ne-a mânat în luptă” şi să-mi explic cum s-ar fi putut crea o falsă impresie.)

La Cenaclul «Ion Minulescu», noi, adică Radu Nicolae, Claudia

Duminică, Iordache Vasile, eu şi ceilalŃi am vrut să edităm o revistă ce urma să fiinŃeze pe lângă Casa Tineretului. Ne gândeam ca fondu-rile necesare să le obŃinem prin montarea unor spectacole, cenaclul nostru literar extinzându-şi activitatea şi în domeniul artistico-dra-matic. Aveam modelul trupei lui Mitică Lupu, viitorul compozitor de muzică uşoară, care organizase deja concerte şi seri de dans cu intrare, ce rotunjeau frumuşel bugetul casei. (Casei Tineretului)

Cezar Ivănescu tocmai realizase un experiment, BAAD, muzi-cal-poetic, de asemenea de succes, colaborând cu trupa lui Mitică. Speram să o facem şi noi, eram prieteni cu el, ne-ar fi sprijinit sub oblăduirea directorului Dorel Ştefănescu, dar acesta nu a marşat încercând să ne lămurească asupra fantezismului (?!) financiar al demersului şi cât de greu se obŃineau aprobările. De aici au început disensiunile cu conducerea. Faptul că directorul Casei Tineretului nu a dorit să se implice ne-a lăsat un gust amar.

Radu Nicolae împreună cu, metodistul pe atunci, Mircea Marandici au tatonat Bucureştiul, venind cu vestea că, dacă se fac primele cinci numere din revistă, Uniunea Scriitorilor ne-ar putea acorda aprobarea. (De fapt, ne-a precizat acum Nae, după 40 de ani, că nu la Uniunea Scriitorilor au fost să vorbească, ci la Casa Presei)

Am pornit să lucrăm la proiect. S-a început cu numele revistei. S-au propus mai multe: Juventus şi altele, printre care şi Albastru. Cel care a propus numele am fost eu. M-am gândit la puritatea culorii, la adâncimea şi claritatea simbolului. De altfel, pe prima pagină în

DOSARUL ALBAŞTRII

84

primul număr, după un motto din Rilke, hotărâsem să publicăm o poezie de-a mea… «noaptea, olarii cei mari jefuiesc cerului lut, apoi bulgărele pe roată se alungeşte în palme, ca un lujer albastru…» (Este declaraŃia mea, aşa scrie acolo cu bună-credinŃă, nu modific nimic…)

Adunând materialele, am constatat că sunt insuficiente şi scepticismul, ezitările, ne-au cuprins. Claudia Duminică, precizez, nu ne-a dat concursul în acea perioadă. (După desfiinŃarea cenaclului, ce va fi fost bine argumentată în declaraŃia Claudiei, întâlnirile noastre în apartamentul meu îşi pierduseră din consistenŃă, devenind doar un prilej de bârfă, în cel mai fericit caz, asupra unui film sau unei cărŃi, când nu jucam pur şi simplu makao, mimă sau alte jocuri de societate)

Uneori, căutând muzică la aparat, nimeream şi «Europa Liberă», dar pentru muzică, nu baliverne.

Am omis să spun, în legătură cu revista, la un moment dat, într-o seară la «Union» Iordache Vasile a provocat un sondaj cu întrebări pregătite de-acasă, la care noi am răspuns fără prea mult timp de gândire. Răspunsurile sunt stenografiate undeva, ar trebui să existe. (Nu le-am găsit când am citit dosarul. La dosar am găsit un test, penibil, pe care nu-l recunosc, dintre cele care circulau în liceu, despre formaŃii rock, probabil al informatoarei Penescu, sau poate al Ancăi…)

Disensiunile dintre noi s-au acutizat poate şi din cauza acestor întrebări, căci ne situam pe poziŃii diferite. Pe când Iordache Vasile nu concepea o revistă literară fără nişte articole bune de estetică, sociologie şi critică, eu şi alŃii eram mai simplişti şi cred mai realişti, cunoscând resursele, susŃineam că o revistă poate să trăiască şi numai cu producŃii exclusiv literare. Eram de acord cu el că sociologia este puŃin abordată, relaŃiile spectator-act de cultură, cititor-poet nefiind clarificate îndeajuns, dar ştiam că nu aveam între noi per-sonalităŃi să susŃină documentat asemenea disertaŃii.

În ultimul an, toŃi, acasă la mine, ne-am întâlnit mai rar. O dată la Revelion, cu un an înainte îl făcusem la Mihaela, de Sfântul Ion, altă dată de Paşti, când am făcut şi multe poze, şi cam atât. În vară, după ce am revenit de la examenul de admitere la Facultatea de Teatru, am găsit casa răvăşită, în mare dezordine. Se mai potri-veau chei pe uşa mea şi, supărat oarecum, i-am rugat pe prieteni să-şi rărească vizitele, ceea ce s-a şi întâmplat. Radu Nicolae şi Radu Anca, după căsătorie, au mai trecut doar o dată, împreună, să-şi recupereze

ION TOMA IONESCU

85

nişte lucruri. Iordache Vasile, după reuşita lui la facultate, m-a vizi-tat de două sau de trei ori, pentru vreo carte sau pur şi simplu din curtoazie. Precizez că în anii trecuŃi discuŃiile cu Radu Nicolae, Iordache Vasile şi uneori Duminică Claudia se prelungeau mult dincolo de miezul nopŃii. Practic, în această toamnă relaŃiile se destrămaseră de la sine. (Cu atât mai mare nedumerirea!… Trebuie să recunosc, Securitatea a depus ceva eforturi ca să reunească, parte din grup, în acea după-amiază la Nae.)

S-ar putea să fi trecut peste unele amănunte, pe care eu le-am considerat fără însemnătate, dar nu cu intenŃia de a ascunde ceva. (Aici, ofiŃerul care citea peste umărul meu mi-a precizat că pe banda de magne-tofon înregistrată, pe care dânşii o posedă, sunt câteva referiri la tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi n-ar strica…)

Nu ştiu precis cine a rostit acea frază şi cu ce prilej. Poate chiar eu, dar sigur am fost de acord cu afirmaŃia că «preşedintele Ńării nu-şi scrie singur cuvântările» şi că trebuie să fie o comisie care să structureze un material atât de vast.

Despre Iordache Vasile, ajuns la un anumit grad ridicat de cultură, el fiind conştient de acest lucru, consider că n-a găsit un făgaş care să-l poată pună în valoare. De aici, ca o rezultantă, nevoia permanentă de a-şi impune punctul de vedere. De aici, imaginea pe care şi-o construieşte şi o cultivă, de om superior. De altfel, când eu am venit în cenaclu, în joacă, Radu Nicolae îi zicea Dumnezeu sau Napoleon. Pare veşnic nemulŃumit de ceva, impresia mea spusă fără răutate; cred că el e nemulŃumit de sine.

După o întrunire organizată la Palatul Culturii, prezidată de Gheorghe Tomozei, având ca subiect «socialul în literatură», am abor-dat şi noi, eu, Iordache Vasile şi Radu Nicolae, subiectul, taxându-l pe Radu Nicolae, care în scrierile lui mai aluneca pe panta absur-dului gratuit, argumentându-i că o proză sau o piesă de teatru fără un subiect solid, ancorat în acŃiune, nu este viabilă.” (Nu Ńin minte dacă afirmaŃia am făcut-o din convingere sau concesiv securistului care-şi pier-duse noaptea cu mine.)

*

DOSARUL ALBAŞTRII

86

Ff. 118-127 / DeclaraŃie / Claudia Duminică /(Revin la declaraŃia Claudiei. CNSAS-ul poate da, conform legii, dintr-un dosar doar copii la filele unde-Ńi apare numele sau se vorbeşte despre tine. De aceea nu am avut de la început toată declaraŃia ei. A trebuit să ajung de mai multe ori la sala de lectură, ca să transcriu şi celelalte pagini care mă interesau fără a atrage atenŃia.)

„Nu ne-a legat niciun jurământ de credinŃă. De fapt, cunoş-tinŃa noastră la Cenaclul tineretului «Ion Minulescu» a fost întâm-plătoare. Era locul unde ne prezentam creaŃiile (personal, eu am citit în două seri poezie şi o dată proză) şi schimbam opinii colegiale despre calitatea textelor.

La început cenaclul număra mulŃi membri, cred că aproape şaizeci, majoritatea elevi şi studenŃi. Cu timpul, mulŃi dintre ei au renunŃat, rămânând de bază doar persoanele mai sus menŃionate. Metodista din partea Casei Tineretului care răspundea de cenaclu era tovarăşa Iancu. Dânsa a organizat chiar nişte schimburi de ex-perienŃă interesante la Costeşti şi Curtea de Argeş cu cenaclurile oraşelor respective.

Brusc şi oarecum inexplicabil, atmosfera la Casa Tineretului s-a schimbat pe motivul că devenisem puŃin mai gălăgioşi. Astfel au început să se reverse cuvinte injurioase la adresa noastră.

Într-o seară am hotărât să plecăm. Am mers în biroul directo-rului Casei Tineretului, Dorel Ştefănescu, unde se afla şi tovarăşa Iancu, precum şi Dan Rotaru, responsabilul din partea revistei Argeş ce ne gira oarecum şi i-am informat că nu mai putem accepta să fim înjosiŃi. Trebuia să o facem, cu părere de rău, pentru demni-tatea noastră.

Un timp, am revenit la «Liviu Rebreanu», celălalt cenaclu de la Palatul Culturii, dar acolo atmosfera era ostilă tinerilor. Doar Ludmila GhiŃescu şi Floru Mihăiescu depuneau eforturi ca şedinŃele să se desfăşoare în deplină înŃelegere. La una din şedinŃele la care am citit, au fost întrebuinŃate epitete gen «cretină», «zăpăcită» şi altele ce nu pot fi reproduse. Nu a lipsit mult să fiu pălmuită de către un bătrân care s-a repezit să-mi smulgă din mână manuscrisele. Nu ştiu a cui a fost ideea de a renunŃa şi la Rebreanu, să ne întâlnim pe la casele noastre. Aveam nevoie de sfaturi şi oameni competenŃi ne lipsiseră de ele.

ION TOMA IONESCU

87

S-a vorbit şi de «grup», dar la maniera de a ne face cunoscuŃi Casei CreaŃiei, ca să putem fi folosiŃi ca potenŃiali recitatori, pre-zentatori, echipă de teatru şi implicit creatori. Ne afirmasem pe mai multe planuri şi eram deja cunoscuŃi. Ideea i-a aparŃinut lui Radu Nicolae, dar Iordache Vasile a avut obiecŃii, dovadă caietul lui Radu de însemnări pe care Iordache subliniase obligaŃiile ce ar sta în faŃa unui grup şi imposibilitatea creării lui. Nu ne puteam angaja la lucruri pe care să nu le putem duce la capăt, mulŃi dintre noi urmând a da examene de admitere în facultăŃi, plecând din lo-calitate. (Nu se află la dosar acel caiet al lui Nae şi nici manuscrisele care ne-au fost luate.)

Radu Nicolae nu a renunŃat nici la ideea revistei, dar până la urmă şi-a consumat singur entuziasmul. Voia să facă un fel de cu-legere din creaŃiile noastre, cu desene de mână pe pagina tipărită şi urma să o numească Albastru, datorită curentului din literatura română în care abundau culorile, obsesia pură a albastrului. CeilalŃi au râs de Radu Nicolae ce refuza să vadă greutăŃile de paginaŃie, şi apoi timpul ar fi fost mai bine chivernisit dacă ne concentram pe creaŃie.

Ne întâlneam să dansăm, să cântăm, să recităm, normal, şi din versurile noastre. Şi Eminescu recita prietenilor, trecătorilor din versurile sale, şi poeŃii actuali spun oricui din propriile creaŃii, în casele care intră poate pentru prima dată. Nu ne întâlneam organizat sau cu un scop anume decât pentru a sărbătorii zile de naştere, sau la petreceri ad-hoc, cu geamurile deschise şi mult zgomot.

Ieşeam împreună în oraş sau stam în casă să jucăm diferite jocuri. Radu Nicolae a adus din URSS un excepŃional joc de hochei şi un altul de volei, jucam table, alte jocuri de copii gen «Grăbeşte-te», «Nu te supăra, frate», ascultam muzică simfonică, de toate genurile. Ne strângeam mai mulŃi. Dacă la mine se afla Radu Nicolae şi Anca, îi invitam şi pe ceilalŃi la telefon. PărinŃii mei au început să fie de-ranjaŃi de vizite. Pe Ionescu nu-l certa nimeni când mergeam la el.

Când ne întâlneam, nu se compuneau poezii, activitatea de creaŃie fiind un act serios, necesitând muncă, niciunul dintre prie-tenii mei şi nici eu n-am creat poezii sau alte lucrări care să contravină legilor.”

DOSARUL ALBAŞTRII

88

* F. 159 / ISL Argeş – Serv. II / Sursa: Păduraru Ion / Notă

informativă / Primeşte Lt. Col. Micutelu Constantin / 19 octombrie 1971.

„Sursa vă informează următoarele: conform indicaŃiei, sursa a luat legătura cu numitul Jugănaru Gheorghe ce lucrează la lotul Prundu, ca pictor-vopsitor, şi din discuŃie a reieşit că până la înce-putul acestui an, sau poate chiar până în primăvară, a activat în timpul liber la Casa de Cultură a Tineretului, unde funcŃiona şi un cenaclu literar… În cadrul acestui cenaclu a participat cu recitări şi în mai multe rânduri a primit premii la diferite concursuri şi a fost evi-denŃiat în presa locală.

La un anumit moment, a venit la CT (Casa Tineretului) o îndru-mătoare culturală cu care unii participanŃi au avut discuŃii contra-dictorii pe teme literare, pentru care s-a ajuns cu reclamaŃia până la nivelul Comitetului JudeŃean de Partid. Nu am înŃeles bine pentru ce motiv, dar a reieşit că în urma acestor discuŃii s-a desfiinŃat cenaclul literar din cadrul Casei Tineretului.

În virtutea obişnuinŃei, o parte din membri au continuat aproape cu regularitate, săptămânal, să se întâlnească la locuinŃa unuia dintre ei, în Papuceşti (Ionescu Toma Ion). (ÎmpărŃeam locuinŃa în acea vreme cu Geo Jugănaru. El transformase „imensa” baie în atelier foto, de fapt acolo developa filmele, restul instrumentelor fiind împrăştiate prin toată casa.) Aici recitau poezii, discutau asupra unei cărŃi citite, dansau sau jucau rummy şi cărŃi.

Am reŃinut că la un anumit moment se hotărâse ca acest «cenaclu literar» să scoată o revistă căreia plănuiseră să-i dea titlul Albastru şi urma ca în această revistă să fie publicate încercările de creaŃii lite-rare (proză şi poezie) ale participanŃilor.

Revista nu a mai apărut şi proiectul a fost abandonat din lipsă de fonduri. IniŃial, se preconizase ca membrii cenaclului să participe cu cotizaŃii pentru crearea de fonduri, dar nu s-a reuşit punerea în aplicare a acestui proiect.

A mai rezultat că numitul Jugănaru nu a mai participat de mai multă vreme la întâlnirile săptămânale ale cenaclului, dar avea cunoş-tinŃă că o parte din foştii lui prieteni au fost reŃinuŃi şi cercetaŃi de către organele statului.

ION TOMA IONESCU

89

După felul cum a purtat sursa discuŃiile şi din răspunsurile date, a rezultat că numitul Jugănaru Gheorghe nu a avut impresia că ceea ce făceau în cadrul cenaclului literar ar fi putut avea caracter antisocial şi chiar a făcut afirmaŃia că, atunci când se întâlneau în Papuceşti, niciodată nu încuiau uşa, deoarece considerau posibilă vizita unor organe de MiliŃie. Petrecerile lor erau destul de zgomo-toase şi au întrevăzut că s-ar putea ca cineva din locatarii deranjaŃi să anunŃe MiliŃia şi au gândit ei că, la un eventual control al MiliŃiei, dacă uşa ar fi încuiată, puteau fi bănuiŃi de alte lucruri, decât de o petrecere zgomotoasă. 19.10.1971 / SS Păduraru Ion”

Notă: „Cele relatate de informatorul «Păduraru» corespund adevărului. În cadrul acestui cenaclu s-au purtat şi discuŃii ostile la adresa regimului socialist din Ńara noastră. Faptele fiind confirmate, cei în cauză urmează să fie prelucraŃi în cadrul unei adunări de influenŃare obştească. Am indicat informatorului ca prin discuŃii să stabilească intenŃiile celor din grupul denumit «Albaştrii» şi să-şi noteze comentariile negative pe care le făceau. (cu privire la ce!?…) Nota în copie la Serv. I pt. exploatare, originalul la dosarul infor-matorului. / Lt. Colonel Micutelu Constantin”

(Acea „adunare de influenŃare obştească” a avut loc în data de 15 noiembrie

1971, după o lună de la „prinderea asupra faptului”, dar cu siguranŃă că dosarul era subŃire, pentru demersul şi amploarea acŃiunilor întreprinse de securişti, sau poate ClauD are dreptate susŃinând intervenŃia personală a lui Ceauşescu în oprirea lui.

Se mai căutau încă fapte justificative, existau probabil temeri. Se făceau lipituri, se fabricau argumente. Noi înşine eram cuprinşi de panică gândindu-ne că securiştii pot fi traşi la răspundere, dar până va veni clipa când vor fi între-baŃi de ce au ameninŃat cu pistoalele nişte copii vinovaŃi sau nu, până atunci nouă ne era teamă să nu fim şterşi din evidenŃa civilă. Străzile nepopulate deveni-seră periculoase, maşinile păreau bolizi fioroşi gata să escaladeze trotuarul, în mintea noastră orice era posibil.

Ieşeam rar din casă, dar şi acasă ce siguranŃă puteam avea, cotrobăiseră în voie printre manuscrise şi cărŃi în noaptea reŃinerii noastre. La câteva zile mi-au bătut în uşă doi indivizi, prezentându-se ca fiind ziarişti la Scânteia Tineretului, i-am zărit prin vizor, nu le-am deschis, ce le puteam spune. Filmul

DOSARUL ALBAŞTRII

90

nostru era interzis, majorilor de data asta, nu celor minori (…). Putea fi un test; în semiobscuritatea scării, culoarea ochilor putea fi înşelătoare, dacă erau albaştri. Avertismentul de a nu lua legătura cu presa, de a sta liniştiŃi a funcŃionat în ce mă priveşte. Nu le-am deschis.)

* Ff. 89-90 / Consiliul SecurităŃii Statului / DirecŃia I-a / Strict

secret / Exemplar nr. 1 / Nr. 00134848 / 150 / NM / 11 octombrie 1971. În dreapta, sus, sub DirecŃia I-a, avizul: De acord / Semnă-tura olografă / I. Stănescu / Nota-raport / (Stănescu pare să fi fost ministrul, ia să dau un search pe Google!… „Sâmbătă, 5 iunie 2010, a încetat din viaŃă Ion Stănescu, fost ministru de interne, lovit de tren în localitatea Periş, Ilfov. Va fi înmormântat mâine, 8 iunie, la Cimitirul Ghencea Militar.”)

„În cursul lunii septembrie a.c. ISJ Argeş a intrat în posesia unei informaŃii din care rezultă că mai mulŃi tineri, printre care elevi, studenŃi şi fără ocupaŃie, se adunau într-un apartament din cartierul Trivale.

La aceste adunări, în afară de formele distractive, abordau şi probleme cu caracter duşmănos; despre artă, literatură şi filozofie.

InformaŃia a fost pusă în lucru prin dosar de urmărire, la data de 4 octombrie 1971, până în prezent rezultând că într-adevăr au loc adunări ale unui grup ce s-a intitulat «Albaştrii», şi-au stabilit jurământ, conducător, comentând unele probleme politice în mod tendenŃios şi duşmănos, jucau poker, audiind totodată şi postul de radio «Europa Liberă». Din grup făceau parte un număr de nouă tineri.

Stabilindu-se că cei de mai sus urmau să se întrunească în seara zilei de 9 octombrie 1971, sub acoperirea organelor de MiliŃie, s-a organizat prinderea în flagrant, ocazie cu care au fost găsite 10 persoane la domiciliul numitului Radu Nicolae.

Din cele relatate de cel în cauză şi soŃia sa Radu Aglaia, Bădescu Georgeta, Ionescu Toma Ion şi alŃii, rezultă că, la iniŃiativa lui Iordache Vasile, s-au constituit într-un grup pe care l-au denumit «Albaştrii». ParticipanŃii plăteau o cotizaŃie lunară (până la 20 lei), cu scopul de a acoperi cheltuielile ocazionate de întâlniri.

ION TOMA IONESCU

91

În cadrul întâlnirilor ce au avut loc la locuinŃa lui Ionescu Toma Ion şi a lui Radu Nicolae, tinerii amintiŃi au purtat discuŃii sporadice cu privire la concepŃiile despre literatură şi artă, au audiat postul de radio «Europa Liberă», comentau ştirile şi jucau poker. În cursul lunii iulie a.c., în discuŃii au făcut aprecieri negative asupra măsu-rilor luate de conducerea partidului pentru îmbunătăŃirea activităŃii ideologice şi cultural-educative.

Unii dintre ei au făcut şi aprecieri în sensul că libertăŃile tine-retului vor fi îngrădite, că în viitor se va scrie numai «literatură de partid» care nu exprimă ideile şi convingerile celor care le scriu.

De asemenea, membrii grupului au avut intenŃia să redacteze o revistă a grupului, în care să-şi publice propriile poezii, fapt ce nu l-au realizat.

Având în vedere cele de mai sus, în scopul destrămării acestui grup şi a prevenirii şi a altora similare, suntem de acord cu propu-nerea ISJ Argeş de a se aproba punerea în discuŃie publică a celor care au făcut parte din grup.

Prin reŃeaua informativă, se va urmări poziŃia tinerilor respectivi şi efectele măsurii luate. / Şeful DirecŃiei I-a, General-maior Borşan Dumitru” / 2 exempl. NM / BO

(De menŃionat lipsa greşelilor gramaticale, stilul şi stelele generalului de

Securitate sclipind reci printre rândurile desenate cu grijă, cu atâta grijă concen-trată, încât pierdeau pe drum simŃul realităŃii. Împotriva cui îşi antrena statul instrumentul lui represiv?… Search Dumitru Borşan – „Decedat. Dumitru Borşan – în 1973 era gen.-mr., Şeful DirecŃiei I. La 8 septembrie 1973 semnează o notă-raport cu informaŃii despre relaŃiile lui Paul Goma cu Dumitru łepeneag şi Virgil Tănase.”)

VII. Flash-uri

Au venit din nou, era în 15 noiembrie, ne-au urcat în maşini. De data asta am ajuns într-un loc cunoscut, public. Casa Tineretului. Lume multă, forfotă, spectacol mare. Ne-au urcat pe scenă. Gess a leşinat înainte de a intra în sală.

Erau din şcoli, facultăŃi, întreprinderi. De la Argeşeana, Combinatul de cauciuc, Petrochimie. Au fost aduşi cu autobuzele. Se uitau la noi ca la pensionarii unei grădini zoologice.

*

Ff. 76-80 / Consiliul SecurităŃii Statului / Inspectoratul de

Securitate jud. Argeş / Strict secret / Către Consiliul SecurităŃii Statului /

„Conform aprobării dumneavoastră, în ziua de 15 noiembrie 1971 a fost pus în discuŃia publică grupul de tineri denumit «Albaştrii» din oraşul Piteşti – Iordache Vasile, Radu Nicolae, Voicu Aglaia, Ionescu Toma Ion, Cârstea Gheorghe, Duminică Claudia, Bădescu Georgeta, Pia Alexandra.”

Câteva precizări: I. Există şi o ciornă ataşată în dosar, la F. 134, o listă cu 7 persoane

în care se regăsesc şi cei trei nou-veniŃi. Ce spune lista: 1. Iordache Vasile – student la Regie, anul I, domiciliul în Piteşti 2. Claudia Duminică – în prezent plecată la Bucureşti (fugită de acasă) 3. Mariana Ştefan – studentă la STACO, Bucureşti

ION TOMA IONESCU

93

4. Virgil Diaconu – domiciliază în Piteşti, se pregăteşte pentru Filozofie, nu se cunoaşte adresa

5. Sanda Pia – în prezent fugită de acasă la Bucureşti 6. Tache Constantin – student la ConstrucŃii, anul III, Bucureşti 7. HerŃoiu Doru – student la Facultatea de Drept, Bucureşti. NegăsiŃi probabil în acea noapte, Virgil Diaconu (poetul), Titi Tache,

HerŃoiu Doru şi Mariana Ştefan se pot considera norocoşi de-a dreptul. II. Cealaltă precizare. La dosar, sunt de fapt două rapoarte identice

făcute de Colonelul Mincu. Din cel de-al doilea, este scoasă doar sintagma „cei de mai sus au fost lucraŃi în dosar de urmărire informativă”, după care se continuă în amândouă, „iar în seara zilei de 9 octombrie 1971, sub acoperirea organelor de MiliŃie au fost surprinşi în flagrant la domiciliul numitului Radu Nicolae…”

De ce s-au ruşinat organele să amintească „urmărirea informativă”?… Să nu se facă de râs? Au primit dispoziŃie, dată fiind subŃirimea argumenta-Ńiei?… Ce le-a diminuat avântul?… Oare desfăşurarea de forŃe din „Planul de operaŃiuni” militare, etalate la flagrant, nu era justificată?…)

Să continuăm să parcurgem raportul Ff. 76-80. „Din materialele obŃinute cu ocazia cercetării, s-a stabilit că cei

în cauză organizau şedinŃe clandestine, expuneau lucrări de cameră (?!) în care denigrau politica partidului, statului şi literatura română, audiau emisiunile transmise la postul de radio «Europa Liberă», redactau unele înscrisuri în vederea trimiterii lor sub formă de scrisori trădătorului de patrie Cornel Chiriac. Cei în cauză au adus calomnii la adresa partidului şi statului şi au comentat negativ măsurile luate pentru îmbunătăŃirea activităŃii ideologice şi cultural-educative a tineretului.”

*

„Huooo!”, auzeam strigându-se. În sală circulau poze, regi-

zate desigur artistic: „Aceşti tineri în loc să-şi vadă de carte, în loc să-şi vadă de viaŃă când noi muncim ca să le fie lor bine, aceşti tineri…”

*

DOSARUL ALBAŞTRII

94

Ff. 76-80/ „Cu această ocazie a fost pus în discuŃie publică şi numitul Geantă Ion, în vârstă de 27 de ani, profesor de limba română, în prezent fără ocupaŃie – refuzând să se prezinte la postul ce i-a fost repartizat – autorul unei fiŃuici anonime, cu un conŃinut profund duşmănos intitulată «FraŃi Ńărani», care cuprinde calomnii şi afirmaŃii duşmănoase la adresa regimului socialist din Ńara noastră şi a comuniştilor, precum şi îndemnul ca Ńăranii să treacă la acŃiuni violente, în vederea schimbării orânduirii sociale şi de stat, asigu-rându-i că în lupta lor nu vor fi singuri, fiŃuică difuzată în anul 1967 în comuna Ştefăneşti. (1967!?… Eram în 1971, Dumnezeule, patru ani de investigaŃii pentru un bileŃel lipit pe un stâlp, adică „difuzat” în mijlocul unui lan cu porumb. Cât l-or fi bătut, unde l-au ascuns şi cine l-a iertat de păcate până acum.)

În scopul punerii lui în discuŃie publică s-a obŃinut în prealabil aprobarea tovarăşului preşedinte al Consiliului SecurităŃii Statului.

Organizarea adunării a fost făcută de către Comitetul JudeŃean Argeş al PCR şi UTC la Casa Elevilor şi StudenŃilor din oraşul Piteşti, unde au participat un număr mare de elevi, studenŃi, tineri mun-citori şi profesori.

După expunerea faptelor s-au înscris la cuvânt un număr de 20 de persoane, dintre care au vorbit 13.

ToŃi vorbitorii au luat o atitudine hotărâtă, de dezaprobare şi au criticat aspru persoanele puse în dezbatere, înfierând faptele lor.”

*

Ff. 76-80/ „Aş vrea să-mi exprim dezaprobarea pe care o am

faŃă de faptele reprobabile de care s-au făcut vinovaŃi aceşti tineri. E adevărat că noi, azi, nu ştim prea multe despre trecut, decât din auzite, din cărŃi şi din filme. Nu este posibil să desconsiderăm reali-tatea contemporană nouă, această viaŃă unde tineretul are un câmp atât de larg de afirmare.

Cu ce aŃi rămas în minte din istoria patriei? Cu odioasa perioadă a Gărzii de Fier, a fascismului? A trădării de patrie? V-aŃi transfor-mat în nişte fiinŃe mârşave, gata să vindeŃi totul pentru nimic, aŃi afirmat sus şi tare superioritatea culturii străine faŃă de propria noastră

ION TOMA IONESCU

95

cultură, dar trecând peste toate acestea aŃi demonstrat un lucru cert: că nu cunoaşteŃi profund nici pe una, nici pe cealaltă.

V-aŃi întrebat vreodată dacă faptele voastre murdare, lipsite de cea mai măruntă dovadă de demnitate umană, pe care le-aŃi făcut, vă descalifică pe voi înşivă? ConştiinŃa voastră este mai departe adormită şi nici măcar nu v-aŃi pus problema existenŃei ei. AŃi decăzut în ochii oamenilor şi ar trebui ca voi să vă priviŃi ca atare. Cum suportaŃi acest rechizitoriu public?…

AveŃi însă posibilitatea pe care v-o oferă societatea noastră socialistă, să vă regăsiŃi de pe drumul pe care aŃi apucat greşit, pentru a vă integra în efortul general al celor care produc bunuri materiale şi spirituale, cei care asigură zi de zi, prin munca lor, o viaŃă tot mai plină de satisfacŃii.” (Din cuvântul elevei Elena Pudzaru de la Liceul de fete „Zinca Golescu” din Piteşti.)

*

10 şi 4 minute fix. Ieşit din somn. În faŃa mea, laptopul deschis

ca o fereastră. Ridic privirea. În faŃa ei ziua deschisă larg ca un laptop. Altă fereastră şi acelaşi laptop… în sfârşit discern imaginea nudă, în toată splendoarea, mângâiată de soare pe coapse, pe sâni, zâmbind deşănŃat, aşteptată, dorită, visată. După patruzeci de ani…

E plaja mea. Sunt unicul proprietar al acestei minuni, unde păşesc desculŃ vara!

Sunt pensionar. Liber. ViaŃa mea se schimbă din mers. Grijile sunt plăcute. Scriu. Trebuie să cern nisipul, să lansez invitaŃii, să cioplesc beŃele de alun cu care turiştii vor desena pe nisip clipele fericirii.

Numai că trebuie să fiu cumpătat. Cum… pătat?… Iarăşi pătat?

Gându-mi alunecă în real. Televizorul porneşte singur. Vre-muri de criză, buget, echilibru, revoluŃie, iar revoluŃie, şomaj, edu-caŃie, doctori, justiŃie…

*

DOSARUL ALBAŞTRII

96

Ff. 76-80/ „Stau şi mă uit la aceşti tineri şi nu ştiu, îmi vine să explodez aşa ca un vulcan. Noi muncitorii nu prea avem cuvinte să ne exprimăm mâhnirea în cuvinte radicale, dar ne-o exprimăm prin ură şi dispreŃ. Vor să facă literatură? Cum să facă literatură dacă nu ştiu munca de jos, nu ştiu cum se creează în societatea asta?… Mă întreb, ar fi în stare să se jertfească ei pentru aşa ceva? Pentru ce să se jertfească!? Pentru grupa lor «albastră»?… Îşi mai dau şi denumiri de culori, al căror simbol nu-l înŃeleg. De ce nu şi-au spus «smoală», sau «cenuşă»?” (Din cuvântul tânărului muncitor Vasile Stancu de la Uzina de Autoturisme Piteşti.)

*

Mi-am pus de nenumărate ori problema, dar răspunsul, oricât

pare de ciudat, nu a putut căpăta niciodată notă de trecere. Vocea diavolului ar trebui să fie pe cât de mieroasă, pe atât de vicleană, şi este. Ochiul mă poartă fără putinŃa vreunei sclipiri de îndoială, din pagină, către zâmbetul de gumilastic imberb, întins pe faŃa de copil bucălat a Oanei Stancu, moderatorul emisiunii, reflectându-se flasc, din când în când, pe Ńeasta lucioasă a ursului, în rostogolire către popicele care stau să cadă, una câte una sufocate de spaimă, şi acoperind apoi tot ecranul televizorului cu un nor de cenuşă, ridicat dintre Ńăndările ce se crezuseră cristale Swarovski.

Dar ce mă fac mai departe, căci imaginea Satanei, conform perceptelor iadului, trebuie să capete forma unei tinere dezbrăcate, dansând senzual, încolŃită de ochii în flăcări, pofticioşi, din jurul mesei rotunde… Şi, din păcate, imaginea moderatoarei se obturează, jucându-mi feste.

Există şi versiunea cealaltă, oribilă, animalică, a unei capre şchioape, care behăie chinuit vrajbă, şi este din plin postulată mai degrabă aceasta, prin glasul vânăt al ursului în „Ora de foc”.

Mărturisesc, (o fi înŃeleasă virgula?…) ca la spovedanie, că şi eu acum păcătuiesc în faŃa cerului albastru al lui Dumnezeu, răstin-du-mă la apostaŃi, dar Realitatea colcăie, şi cazanele de ură turate la maxim s-ar putea răsturna periculos ca şi altădată. Mi-e frică tare că autostrăzile lui Băsescu nu pot să primească atâta smoală!

ION TOMA IONESCU

97

Să nu ne trezim, Doamne fereşte, mâine cu Ńara acoperită de un deşert de asfalt!

*

Ff. 76-80/ „Sunt impresionat pentru că am posibilitatea să

vorbesc în faŃa unui public atât de numeros şi în acelaşi timp sunt profund indignat că aceşti tineri au putut concepe isprăvi incompa-tibile cu morala şi etica societăŃii noastre socialiste. Sunt complet uluit, cum de au putut să se organizeze într-o organizaŃie şi să-i dea o ase-menea denumire. Scriu postului de radio «Europa Liberă»!? Cu ce drept şi în numele cui?

Condamn total faptele lor şi cer şi eu, ca ceilalŃi antevorbitori, să li se aplice pedepse aspre şi să fie încadraŃi în lege.” (Din cuvântul studentului Petre IoniŃă de la Institutul de Subingineri Piteşti.)

*

ClauD, familiarizată cu microfonul, îl trage din stativ şi nu-i

mai dă drumul: „Totul e o minciună, e o intoxicaŃie!” (cu şi despre muncă?…). Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte!… Nu vorbeşte prea mult!… I se smulge microfonul din mână. Soldatul cu arma automată din spatele cortinei o îndreaptă spre noi. Se ridică în sală Ion Popa Argeşanu, poetul încercând nedumerit să pună o întrebare lămuri-toare. Ne ştia. Nu era pe lista vorbitorilor, este forŃat să stea pe scaun, nu mai încăpeau lămuriri.

*

Ff. 76-80/„CeilalŃi vorbitori au reliefat că atât profesorul Geantă

Ion, cât şi «Albaştrii» sunt elemente parazitare, imorale, lipsite de educaŃie şi cunoştinŃe politice, tineri care şi-au găsit refugiul în afara colectivităŃii şi prin faptele lor au provocat indignarea celor prezenŃi, cerându-se să fie sancŃionaŃi, scoşi din facultăŃi, acolo unde e cazul, încadraŃi în muncă şi supravegheaŃi îndeaproape de colectivele din care vor face parte.”

DOSARUL ALBAŞTRII

98

* Se dă cuvântul în continuare, organizat de data asta (controlat

aş putea spune), conform scenariului, unui membru din grup, lui Ică, „Maurul”, cum îi mai ziceam noi.

Maurul şi MarianaD Ovalul prelung al feŃei, palid de culoarea untului parcă era

decupat dintr-o icoană. Galbenul înspicat ce tivea castaniul mustă-Ńilor se datora desigur fumului de Ńigară proastă, Mărăşeşti, ce-i modificase pigmentul.

Întâi, era gestul de a-şi scoate din buzunar pachetul, după care oficierea sacră a extragerii unei Ńigări şi evaluarea scurtă din ochi a suficienŃei celor rămase, aprinderea şi aşezarea cu grijă pe masă a celor două obiecte inseparabile: pachetul de Ńigări şi bricheta. Apoi, starea captivă a picioarelor în segmentele lor lungi, incomod arti-culate pe lângă masa prea scundă. „Unionul”, barul nostru de zi cultivând stilul.

Maurul avea o voce uşor nazală şi o privire deschisă, caldă, ce îŃi învăluia întotdeauna atenŃia. De formaŃie filosofică, îi plăcea să vorbească tot timpul şi avea ce spune, dar o spunea ocolit până ce ideile se pierdeau într-un limbaj stufos, încărcat de detalii şi fum de Ńigară. Rar simŃeam nevoia să intervin şi în puŃine cuvinte extră-geam esenŃa, limpezindu-mi parcă propriile gânduri. Fruntea înaltă i se lumina atunci, încântat că eram pe aceeaşi lungime de undă.

Ică, dar şi Nae (avântat şi naiv) drămuiau tainul celorlalŃi la masa discuŃiilor, luându-şi porŃie dublă. Diversele subiecte abor-date se întrerupeau doar când grupului i se alătura vreo cunoştinŃă unanim acceptată, obligatoriu de sex opus. În astfel de situaŃii mustăŃile lui Ică funcŃionau ca un sonar şi instantaneu braŃele îi înfloreau deasupra capului, umplându-se cu tandreŃe, ca un periscop cu imagini.

— Atena, dragostea mea !… sau — Mariana, iubito!…

ION TOMA IONESCU

99

* Murmurul sălii se domoli dintr-odată. Ff. 76-80/ „Suntem un grup de tineri, care în loc să ne ve-

dem de treabă am început să jucăm un joc periculos. Privind în urmă, acum, după ce am fost treziŃi din această stare de dezorien-tare, îmi pare rău, regret şi cred că fiecare dintre noi regretă faptele săvârşite. Nouă ni s-a dat şansa de a ne reabilita (se vorbise cu el înainte, îl păcăliseră) şi pregătindu-ne pentru a deveni oameni întregi, din punct de vedere profesional şi moral, putem folosi din plin această şansă. (îl scoseseră la un moment dat din scenă şi-i dictaseră textul. Ică nu bănuia probabil atunci că nu se vor Ńine de cuvânt şi va urma excluderea din facultate.)

*

— Mariana, iubito! De data asta nu MarianaS ci MarianaD, o pălugă de care

auzisem, dar încă nu reuşisem să o cunosc. Mi se povestise de mai multe ori escapada la Ńară, în Valea Mărului, la 15 kilometri de Piteşti într-un sătuc pe malul stâng al Argeşului, cunoscut mie, satul meu natal Merişani aşezându-se pe trei văi, Valea Pribei, Valea łigăncii şi Valea Boierească pe celălalt mal, dar asta e altă poveste.

O adunătură de nebuni descinşi din buricul târgului direct în ograda ŃaŃei Florica, mama Marianei, speriind orătăniile şi vecinii. Noaptea şi-au petrecut-o în fânar, sub dogoarea ce stăruia încă în întuneric. Cântând, recitând şi descoperind-o vrăjiŃi ca pe-o regină a nopŃii pe Lady Mara, sora mai mică a Marianei ce parcă tocmai atunci înflorise.

Pupăturile şi comanda pentru toată masa a unui rând de Cinzano, din partea casei de bani ce era MarianaD, ne-au uns pe suflet, de-clanşând un fior general de voioşie. „Calul”, cum o botezase Nae cu gura lui slobodă (gura şi nasul mobilau bogat patrimoniul lui de mândrie), era nevastă de vaporean, ne privea condescendent de la altitudine. De vârsta lui Ică, poate cu vreo trei ani peste mine, la rându-mi aveam cel puŃin trei ani deasupra celorlalŃi din jurul celor două mese lipite cu respectivul prilej.

S-a aşezat clar lângă Ică, pierdut nu cu firea, mai mult cu mâinile,

DOSARUL ALBAŞTRII

100

fluturând expresiv în aura Marianei. Un joc pentru amuzamentul nostru, dar cine ştie…

La nouă, am plecat din barul ce închidea de drept peste o oră, despărŃindu-ne. Doar eu, Nae, Ică şi MarianaD am depăşit clădirea teatrului şi în staŃia de autobuz ne-am urcat în 8B, către destinaŃia Papuceşti, la mine acasă.

Pe la doisprezece, băieŃii s-au retras, navigând după o sticlă de Wiborova către casele lor. „Calul” a rămas. Eram de încredere şi-apoi, unde să pleci în creierii nopŃii. DimineaŃa a prăjit nişte ouă, mi-a cerut un cearşaf şi un prosop, intrând în baie pentru un duş. A ieşit înfăşurată în cearşaful legat cu nod între sâni. Top-model curat!… Etala un firesc deplin.

ExperienŃa mea în domeniu era nulă. M-a simŃit şi, binevoitoare, m-a tras pe dormeză să-i fiu sprijin, sau drept recompensă pentru cuminŃenia de peste noapte. Corpu-i longilin, parcă fără sfârşit, îmi curenta mâinile tremurânde, iar buzele descifrau un limbaj pe care n-aş fi crezut că-l pot stăpâni. Cearşaful a căzut de la sine amintin-du-mi o scenă dintr-o secvenŃă de film a lui Fellini, cu o femeie goală etalându-şi publicitar pe o pânză la marginea autostrăzii per-fecŃiunea sânilor. Ore în şir, decopertând rotunjimea fructelor în pârg, ne-am căutat disperaŃi fără să ne putem întâlni cu adevărat vreodată. Ne linişteam şi o luam de la capăt. Cu degetele răsfirate, ca să nu pierd nimic, îi măsuram suprafaŃa corpului devălmăşit, lăsat în voia mâinilor şi buzelor mele flămânde.

A rămas şi următoarea noapte, probabil să nu mă rănească. Nu bănuiam că există atâta delicateŃe.

— Ioane, ne-am dorit amândoi prea mult, se mai întâmplă. I-am dat dreptate. Mi-a convenit să-i dau dreptate…

*

Ff. 76-80/ „În încheierea şedinŃei a luat cuvântul tovarăşul

secretar al Comitetului JudeŃean de Partid Argeş, Comartin Grigore (Năstase n-a venit la proces), care a trecut în revistă realizările tinerilor din judeŃul nostru, arătând că aceştia au preocupări majore în toate domeniile de activitate, vârsta medie a clasei muncitoare din judeŃ

ION TOMA IONESCU

101

fiind de 22 de ani. După expunerea aspectelor referitoare la tine-retul argeşean, s-a adresat celor puşi în discuŃie, concluzionând că din lipsa unei pregătiri culturale, educative, politice, ideologice, au apucat pe un drum greşit inspirându-se din ideologia burgheză, co-miŃând versuri pesimiste şi de inspiraŃie mistică, acte imorale, fiind predispuşi chiar să-şi trădeze «Ńara şi părinŃii» pentru o bandă de magnetofon (adâncă expunerea!). A recomandat colectivelor de muncă, organizaŃiilor de tineret şi şcolilor unde aceştia îşi vor desfăşura activitatea în viitor să-i aibă în atenŃie pentru a fi recuperaŃi şi redaŃi societăŃii.

A arătat apoi despre adevăratele libertăŃi democratice din Ńara noastră şi le-a explicat celor în cauză drepturile şi obligaŃiile cetă-Ńeneşti ale tuturor tinerilor şi despre traducerea în viaŃă a politicii PCR. A subliniat învăŃămintele ce trebuie trase de către întreaga asistenŃă şi în special de cei care sunt predispuşi să comită asemenea fapte, recomandându-le să se încadreze în procesul de învăŃământ, în producŃie şi să acorde atenŃia cuvenită măsurilor luate de orga-nele de partid pentru îmbunătăŃirea activităŃii ideologice şi politice, pentru a deveni cadre utile societăŃii. ”

*

„Regimul comunist (zicea Comartin în rol de procuror (sau ce Doamne

iartă-mă o fi fost – cu solemnitate) are puterea de a reeduca, are tăria să le ofere acestor tineri şansa de a înŃelege că au greşit, şansa de a regândi viitorul prin muncă…” (Aşa să fi ajuns „Fenomenul Piteşti” în ’71 doar năluca celui adevărat?… [Se dovedea doar năluca celui iniŃial. C.V.])

*

Aşa a şi fost, mult timp am regândit viitorul. Biroul UTC pe

municipiu ne-a facilitat o excludere, tot în grup ca să gândim mai bine.

— Fără grijă, dacă sunteŃi băieŃi cumsecade, după un an sta-tutul vă dă voie să fiŃi reprimiŃi cu toate drepturile! Unele facultăŃi

DOSARUL ALBAŞTRII

102

mai liberale în convingeri n-au făcut careul pentru excludere, altele l-au făcut!.

Ne-au găsit şi locuri de muncă: — Ionescule, tu eşti bun la Uzină, avem noi grijă să te dăm

unui colectiv bun, o să ai banul tău, o să treci peste asta, o să uiŃi! Am trecut, m-am reinventat, am fost util, după atâŃia ani

învăŃ să scriu. (aprinse cărŃile, ca nişte gratii, inexorabile trasoare înfipte în inima mea, sub cupolă muguri de brad, fum înecăcios… aş putea să mă ascund ceasuri întregi de istorie, rămân cu spaima-ntre-bării, ca o bârnă carbonizată… dirijabil suspendat în cer de scântei)

VIII. „Păianjenii îşi Ńes pânza peste memoria mea…”

Ff. 25-27 / Ministerul de Interne / DGI I-a / Strict secret / Notă privind analiza dosarului de urmărire informativă „Albaştrii” lucrat de Inspectoratul JudeŃean Argeş /

„Analiza cazului scoate în evidenŃă, ca fapt pozitiv, conti-nuarea urmăririi prin dosar a acestui grup, după luarea măsurii de punere în dezbatere publică. De asemenea, se apreciază măsura de Ńinere în contact pentru influenŃare a unor persoane, componenŃi ai grupului.”

(Parcurgeam paginile dosarului cu o febrilitate care probabil îmi răvăşise

chipul. Aş fi dorit, dacă ar fi fost cu putinŃă, să cuprind înŃelesul paginii dintr-o singură privire. Mult mai detaşat îl simŃeam lângă umăr pe fratele meu, cel cu care traversasem de dimineaŃă un Bucureşti cenuşiu, înŃesat de maşini nervoase. În holul CNSAS-ului, doi dintre cercetătorii tineri ieşiŃi la Ńigară, recunoscându-şi fostul profesor s-au apropiat să-şi manifeste surpriza şi poate să-şi ofere ajutorul.

— AveŃi dosar la noi dom’ profesor? — N-am avut timp, dar n-aş zice că nu-i cunosc… Fratele meu are!

zice el prezentându-mă… Îi cunoscuse şi el, pe fugă, pe securişti… În decembrie ’89, zile în şir îl

căutase Virgil. Împreună cu Diana, prietena de atunci a lui Dan, cutreiera-seră pe la toate spitalele înspăimântaŃi, găsindu-l într-un final bătut, dar plin de speranŃe, la Jilava. Fusese luat de pe stradă pe 21 decembrie!

Ne-au condus în sala de lectură. Înainte, portarul ne înscrisese pe amândoi într-un registru, Dan hotărându-se şi el să rămână ca să citim împreună

DOSARUL ALBAŞTRII

104

dosarul, dacă n-aveam nimic împotrivă. DeformaŃie şi curiozitate de istoric, numai că aici era istoria mea trăită. Era istorie?… Ce să am împotrivă? Plonjam în necunoscut.)

Ff. 25-27/ „Din urmărirea informativă rezultă că unii din

membrii grupului s-au încadrat în câmpul muncii, iar unii (alŃii) din ei: Radu Nicolae, Duminică Claudia şi Pia Alexandra s-au căsă-torit, schimbându-şi regimul de viaŃă, în acest fel nemaiexistând relaŃii de natura celor anterioare.

În activitatea de urmărire a acestor persoane se constată şi unele minusuri, printre care:

– reŃeaua care s-a organizat are o slabă putere de pătrundere; – nu s-a avut în vedere întotdeauna verificarea cu operativi-

tate a unor informaŃii obŃinute în acest caz; – deşi se impunea utilizarea mijloacelor speciale, mai ales că

aveam de-a face cu activitatea unui grup, nu a existat preocupare pe această linie;

– nu s-a acŃionat suficient pentru stabilirea activităŃii, compor-tării şi poziŃiei actuale a tuturor membrilor. (recunosc, cei de la centru aveau dreptate, era şi opinia mea în mare parte. Altfel cum să-Ńi alegi nişte puşti, să-i cocoŃezi la înălŃimea de contestatari ai regimului, către care ei – puştii – nu intenŃionau să aspire.)

Pregnant iese în evidenŃă faptul că singura care informează că unii membri sunt preocupaŃi de continuarea activităŃii în grup, este informatoarea «Penescu». Cu toate acestea cu ea s-a lucrat în mod nesatisfăcător. Relatările ei, până la proba contrarie destul de im-portante, nu sunt verificate şi aprofundate. Nu există continuitate în munca sa, mulŃumindu-se în a ne relata împrejurări izolate şi ezitând să le clarifice. Spre exemplu, în nota din 01.04.1972, rela-tează că urmează să se întâlnească cu Radu Nicolae pentru a merge la «noul loc de întâlnire» – informaŃiile ulterioare nu clarifică aspectul.

În altă împrejurare este invitată la Bucureşti de către Duminică Claudia, motivând că nu a putut şi nu are nici adresa să-i scrie. (cam eliptică exprimarea, dar inteligibilă, nu intervin.)

Din nota din 12.12.1972 şi respectiv 01.02.1973 rezultă ten-dinŃa de reluare a activităŃii de către gruparea «Albaştrii», la invi-taŃia lui Cornel Chiriac. Lacunele din notă şi felul cum se explică

ION TOMA IONESCU

105

informatoarea în unele relatări ridică semne de întrebare asupra sincerităŃii ei, lucru ce trebuie avut în vedere cu prilejul verificării informaŃiei. (Asupra sincerităŃii acestei informatoare şi eu am mari dubii, dar din cu totul altă perspectivă.)

Pentru elucidarea cazului considerăm că este necesar a se lua următoarele măsuri:

– continuarea contactării numiŃilor Radu Nicolae şi Iordache Vasile, în vederea influenŃării şi eventual atragerii la colaborare a unuia dintre ei (sic!). În cadrul contactelor, vom orienta discuŃiile spre probleme ce nu vizează direct informaŃiile ce le deŃinem, mer-gând pe linia stabilirii a noi date, prin ei. În niciun caz nu se vor discuta problemele rezultate din nota furnizată la 12.12.72, cu pri-vire la crainicul «Europei Libere». (Nota respectivă se găseşte probabil în alt dosar, mult mai greu şi cu siguranŃă mai spectaculos…)

– se vor continua verificările prin toate mijloacele la dispo-ziŃie, în scopul identificării cetăŃeanului vest-german (şi a legăturilor sale), cel care a contactat cu ocazia venirii în Ńară şi pe informa-torul «Penescu».

– se vor efectua verificări complexe asupra numitei Duminică Claudia şi familiei acesteia, cât şi despre rudele ce le are în Bucureşti, măsură ce va fi executată de Maior Ciupercă Mihai.

Identificarea numitului Ion N. Ion din cadrul Liceului Peda-gogic Câmpulung, care, după relatările informatorului «Penescu», întreŃine legături suspecte cu Duminică Claudia. În cazul când nu se va identifica această persoană după numele respectiv, se va stabili şi se vor face clarificări, prin investigaŃii şi reŃea cu elevi din liceul amintit şi cunoscuŃi cu astfel de preocupări.

Pentru verificarea informaŃiilor, cât şi a informatorului «Penescu», se vor instala mijloace speciale de ascultare la domiciliul numitului Radu Nicolae. În acest scop vom exploata şi faptul că acesta este în contactul nostru.

Informatorul «Penescu» va fi dirijată să-i scrie numitei Duminică Claudia din Bucureşti, în felul acesta urmând să stabilim natura relaŃiilor dintre ele şi sinceritatea ei, exploatând mijloacele specifice ale DirecŃiei a VI-a. Datele şi informaŃiile ce se vor obŃine, cât şi alte măsuri ce se vor lua în acest caz, se vor raporta la DirecŃia I, fiind în control. / Şeful SecŃiei / Mr. Wagner Ioan.”

DOSARUL ALBAŞTRII

106

Nae În sala de lectură a CNSAS, patru rânduri de mese aşezate ca

două litere „U” lipite la mijloc asigură posibilitatea studierii dosa-relor, concomitent pentru maxim 25-30 de „obiective”. Concen-trarea figurilor, interesul captiv, exclude prezenŃa rătăcită în mijlocul nostru şi a vreunei „surse”. Sursele, cred, ocolesc locul ca dracu’ tămâia.

Mă aşezasem strategic cu Dan, în colŃul din dreapta, pe latura peretelui de la intrare şi devoram cu precipitare cele aproape 200 de pagini oferite cu generozitate de autorii scenariului. Parcurgeam filele amândoi, eu rămânând întotdeauna în urmă, nedumerit, cu toate că mi-aş fi dorit să fiu primul care-şi cunoaşte viaŃa transcrisă, evident dintr-un punct de vedere exterior sieşi. Fără îndoială era punctul de vedere al specialistului, el, securistul responsabil, aşezând filele într-o anumită ordine care să argumenteze eficient demon-straŃia faptelor noastre odioase.

Mi-a trebuit un timp să înŃeleg că filele sunt aşezate retrospectiv, cumva de la coadă la cap. Adică, de la acordul scoaterii de sub urmărire (26.01.1974) către justificarea punerii sub observaŃie şi acuzaŃia în sine (s-a deschis pe 04.10.1971), başca analizele şi con-cluziile în diversele etape, pe care le puncta dosarul. Numai că, uneori, simŃeam nevoia să recitesc pasaje întregi, să înŃeleg cum pot reface legăturile cu realitatea pe care eu crezusem că am trăit-o. Era imposibil.

Alteori, lipiturile grosolane mă lăsau perplex, nici nu erau mascate; spre exemplu, declaraŃia unei femei de moravuri uşoare, Emilia, povestind pe 15 pagini despre relaŃiile ei liberale, prin natura profesiei, cu străinii. Ce căuta în dosar lângă noi, cine era această Emanuelle în versiune piteşteană?

ExperienŃa lecturilor pe diagonală îi permitea fratelui meu să înŃeleagă mult mai repede sensurile unor fragmente pe care eu abia de le puteam lega. Cred că îi rămânea timp să îmi studieze reacŃiile, concentrarea. Mă aştepta să mă dumiresc, ghicea din priviri şi în-torcea fila. Uneori arunca un cuvânt sau două, „defectare totală” spre exemplu, când am ajuns la declaraŃia lui Nae din noaptea de pomină.

ION TOMA IONESCU

107

* Ff. 107-110 / Lt. maj. Bîlă Eugen / IMJ Argeş / DeclaraŃie /

„Subsemnatul Radu Nicolae, fiul lui Constantin şi al Virginiei, născut la 03 septembrie 1951, în municipiul GalaŃi, domiciliat în Piteşti, strada Livezilor, bloc 13, scara C, ap. 3, posesor BI seria L, nr. 878661, eliberat de MiliŃia municipiului Piteşti, în anul 1965, asupra celor întrebate declar următoarele:

– în luna ianuarie 1970, după desfiinŃarea cenaclului literar «Ion Minulescu», o parte din membri am hotărât să ne întâlnim într-un alt loc şi mediu.

– iniŃial ne-am întâlnit tot în scopul unor confruntări literare, însă pe parcurs, din vorbă în vorbă, am început să facem comen-tarii politice care în prezent vizează politica statului nostru şi sunt la adresa tovarăşului Nicolae Ceauşescu.

– aceste comentarii se referă mai ales la documentele de partid privind munca politico-ideologică şi educarea marxist-leni-nistă a membrilor de partid şi a celorlalŃi oameni ai muncii.

– am reŃinut din aceste comentarii duşmănoase următoarele expresii: «recentele documente de partid ne îngrădesc drepturile şi libertăŃile şi îi fac pe tineri să fie nedreptăŃiŃi».

– am audiat împreună cu: Ionescu Toma Ion, Stancu Constantin, Bădescu Georgeta, Iordache Vasile, Duminică Claudia, Cârstea Gheorghe, Ştefan Mariana, Vlasie Călin, Radu Aglaia, Jugănaru Gheorghe, postul de radio «Europa Liberă», la care ascultam mai întâi muzică uşoară în cadrul emisiunii «Metronom», prezentată de Cornel Chiriac, iar apoi audiam emisiunea de comentarii politice intitulată «Din presa străină» a aceluiaşi redactor.

– mai arăt că dintre cei care audiau emisiunile menŃionate mai sus era şi numitul Diaconu (probabil Virgil, el apare şi pe tabelul supli-mentar al celor ce trebuiau să mai fie aduşi în noaptea de pomină. Vorbeam cu Virgil în acea vreme, se retrăsese şi el de la «Rebreanu», dar nu s-a nimerit cu noi în echipă. Într-un alt loc, Nae spune despre Virgil că se ocupă cu grafica, precizând că el este autorul planşei ce înfăŃişează svastica germană, spune bancuri politice cu un pronunŃat caracter duşmănos, e un admirator al comentariilor făcute de Cornel Chiriac, despre care apreciază că e un tip deştept cu

DOSARUL ALBAŞTRII

108

vederi largi din punct de vedere muzical şi politic. Probabil, organul, prin dicteul respectiv, Ńesea încă o plasă).

– menŃionez că grupul avea ca obiectiv constituirea unei for-maŃii de teatru şi realizarea unei «reviste de cameră» (un concept nou) cu scopul de a publica şi comenta creaŃiile literare ale grupului.

– în vederea lărgirii grupului, membrii iniŃiali (cei numiŃi mai sus) şi-au propus să elaboreze un plan de perspectivă în vederea atragerii de noi membri «albaştri». Se planificase la început ca fiecare membru să plătească o cotizaŃie lunară de 10 lei.

– ne-am propus să fim foarte sinceri între noi şi când se va ivi o ocazie să stăm toŃi laolaltă 2-3 zile.

– revista trebuia să se numească «Albastru», redactată de mână, artistic, într-un exemplar unic, ea însă nu a apărut niciodată.

– în acelaşi timp membrii grupului trebuiau să fie foarte receptivi la ceea ce se întâmpla în afară, în jurul nostru, la problemele sociale, vizând mai ales apariŃia unor decrete sau acte normative. (Aici dosarului îi lipseşte o pagină cu toate că numerotarea făcută probabil mai târziu nu sesizează incoerenŃa sau nu vrea să sesizeze, cine ştie ce o mai fi fost scris şi acolo. Sunt mai multe serii de numerotări. Pagina următoare începe cu sfârşitul unei idei)

…începe cu roşu, galben, albastru spunând că albastru e de pe biserica VoroneŃ. (În continuare, Nae face evaluări personale, simt nevoia să concentrez.)

– Cârstea Gheorghe – poezie şi proză pesimistă cu imagini despre moarte, cimitire, biserici, Dumnezeu.

– Ionescu Toma Ion – poezie pesimistă influenŃată de Bacovia, în majoritatea creaŃiilor vorbeşte de olari, circari, Dumnezeu apă-rând ca un mit.

– Stancu Constantin – proză în care propagă ideea neputinŃei oamenilor de a se înŃelege cu semenii lor, eroul sfârşind prin a se sinucide. Exemplu: Moartea unui nebun trata această idee, un tânăr al zilelor noastre neînŃelegând societatea în care drepturile şi liber-tăŃile sunt îngrădite. AcŃiunea era plasată la Paris.

– Ştefan Mariana – poezie, predomină blazarea, decepŃia, pesimismul, neîncrederea.

– Duminică Claudia – poezie, alternează pesimismul cu o poezie socială optimistă, la fel şi în proză.

ION TOMA IONESCU

109

– Vlasie Călin – poezie pesimistă cu puternice implicaŃii so-ciale, în plus, comentează defavorabil documentele de partid, libertăŃile îngrădite ale tineretului.

– Costea Teodor are în general o poezie optimistă. (Din nou lipseşte o pagină, probabil importantă. Reproduc întocmai rândurile de final fortuit subŃiate de conŃinut.)

…retras şi aceştia, mai precis Iordache Vasile, Cârstea Gheorghe, Ionescu Toma Ion nu mai aveau încredere în mine fiind mai pru-denŃi şi mai discreŃi.

Cu toate acestea, din discuŃiile purtate cu Cârstea Gheorghe, Ńinând cont că îl aprecia foarte mult pe Cornel Chiriac, crainic la postul de radio «Europa Liberă» şi făcea comentarii duşmănoase la adresa statului, ori spunea bancuri cu un pronunŃat caracter îm-potriva orânduirii sociale şi de stat din Ńara noastră, mi-am dat seama, având în vedere şi legătura lui cu specialistul german, că acest individ, Cârstea, corespondează cu postul respectiv de radio prin interme-diul neamŃului. Aceasta e declaraŃia… ss Radu Nicolae / contra-semnătură organ de cercetare Lt.-maj. Bîlă Eugen.”

*

Nae?… Un personaj pozitiv în mintea mea. Un sac de oase

cum îi zicea mama. Suficient timp, copil fiind, şi pentru minte, şi pentru carne să se împlinească. Entuziast, când urmărea o idee se rostogolea pe ea ca pe pantă. Citind o carte, o devora pur şi simplu. Se-mbăta cu Gershwin („Rapsodia albastră” sau cu „Preludiu la după-amiaza unui faun”), iubind, se-arunca în râpă pur şi simplu. Numele şi poeziile lui colindau prin licee şi multe fete frumoase îi stăteau alături. Uneori mă îmbolnăveam de invidie. Glumesc, cu adevărat mi-a plăcut doar Aloma dintre prietenele sale. (Ică mi-a povestit că după divorŃ, târziu, când trecuse de 50 de ani, Nae i-a făcut o vizită însoŃit de o puştoaică… de vârsta fetei lui, ciudată vizită. Cum să poŃi crede cu experienŃele avute că poŃi Ńine în loc timpul, după ce el te trădase şi la timpul lui.)

Avea talent. Brut, necizelat, dar cu multă sevă. Vorbea tare, râdea mult, sincer, deborda optimismul. În Secera şi Ciocanul, ziarul

DOSARUL ALBAŞTRII

110

local, era la întrecere cu Ion Popa Argeşanu în zona patriotardă a poeziei. Acceptase şi îl acceptase „cetatea” .

Ca prozator părea mai adânc. Nicolae Velea, printre alŃii, avea despre el cuvinte frumoase, Florin Mugur la fel. Revista Argeş i-a pu-blicat o piesă de teatru: Unde fugi Corina sau Fata din baracă, aş dori s-o recitesc. Mi se părea atunci cu monologuri prea lungi, aşteptam şi puŃină acŃiune, nu doar mişcare a gândurilor. Ne hotărâsem s-o punem în scenă. Aşa am descoperit-o pe Kaga, fata din baracă, personajul din piesă, adică Anca, viitoarea soŃie a lui Nae, zglobie, blondă, în uniformă albastră. (Cred că am făcut o confuzie, fata din baracă se numea Corina; Kaga e un alt personaj din SoldăŃelul de plumb, piesa pusă în scenă cu noi de Mihai Radoslavescu la Şcoala Populară de Artă, tot zglobie, tot blondă, mă mai încurc!)

Din piesa lui Nae, un roman poliŃist al lui Leonida NeamŃu şi alte câteva texte, realizasem un colaj deosebit, cu idei regizorale în-drăzneŃe. Claudia şi Iordache dădeau măsura talentului lor. S-a scris despre noi atunci în presa centrală, eram tot un grup, un grup de teatru, nealbăstrit şi doar promiŃător.

După evenimentele noastre din noiembrie, Nae a cutreierat un timp şantierele patriei locuind în barăci pe la diverse hidrocen-trale. Cum ar fi rescris el Fata din baracă? A defectat total, a clacat!… Dar nu atunci, în declaraŃia din acea noapte de pomină! Spaima, bătaia, soŃia gravidă ar putea justifica slăbiciunea, era un copil… Inexplicabilul urmează!

*

F. 34 / Informare / 30 decembrie 1972 / „În ziua de 14 decembrie am participat la şedinŃa de lucru a

Cenaclului «Liviu Rebreanu» în care a citit proză Cioran Lucian, bucata Blestemul pământului.

Încerc pe scurt să redau subiectul povestirii. În 1962, primarul unei comune argeşene vrea să convingă obştea să intre în colectiv. łăranii se opun, vin înarmaŃi cu furci şi ciomege ca să-i alunge pe conducători. Primarul cheamă armata şi consideră că singurul lucru bun ce l-ar putea face, ca să potolească mulŃimea, e să tragă în Ńărani.

ION TOMA IONESCU

111

Armata trage prima salvă în aer, apoi în mulŃime, omorând un tânăr. În proză apare şi un personaj nebun care fură în fiecare noapte cruci din cimitir.

Lucrarea este de slabă factură literară, încâlcită şi urât scrisă. Opinia generală a membrilor cenaclului şi a mea personală a fost de protest. (Reiese şi din procesul-verbal al cenaclului). A fost criticată aspru şi autorul catalogat ca un element antisocial. S-a pus problema vinovăŃiei, considerându-se principali vinovaŃi cei care selectează materialele şi dau aviz lecturării în cenaclu. Nu ştiu cine sunt, pro-babil metodista Palatului de Cultură.

O singură persoană a luat apărarea celui care a citit: Buga. El a considerat lucrarea realistă, afirmând că acele fapte s-au întâm-plat întocmai şi că le-a trăit direct, fiind miliŃian în perioada res-pectivă. (Cine era acel Buga, oare nu Taf, personajul cu lipici la fete… până acum niciunul dintre „albaştrii” cu care am reluat legăturile nu şi-l amintesc suficient, eu nici atât, ca să-l pot creiona cum se cade.)

MenŃionez că la şedinŃa următoare, nu cunosc din ce motive, Cioran Lucian nu a mai participat. Palatul Culturii nu cred că a luat vreo măsură în legătură cu şedinŃa din 14 decembrie 1972. ss. Radu Nicolae”

(Să fie doar o informare nevinovată? Cerută insistent de organ… Spune ceva faptul că e semnată cu numele adevărat?).

*

Nae e punctul nevralgic al cărŃii mele. Ar merita un studiu de

caz. Dosarul aruncă suficiente umbre. Încerc să înŃeleg, poate că sunt nedrept, poate că el a suferit mai mult decât noi. De ce s-a speriat Nae? Întâmplător, Gicu şi-a adus aminte un text. Cât con-tează memoria actorului! Trec patruzeci de ani şi pe scoarŃă îŃi rămâne înscrisul. E dintr-un colaj cu care ne-am prezentat la Botoşani într-un concurs artistic. (Botoşani apare în dosar, într-o fantezie a informatoarei… Sigur n-a fost cu noi atunci, ce frământări, ce legături bolnave!)

„Sunt întemniŃat. Păianjenii îşi Ńes pânza peste memoria mea, în răni puiesc şobolanii, iar pământul creşte peste mine cu arbori şi elefanŃi. N-am dreptul decât să te chem la vorbitor. Pune-Ńi pe cap

DOSARUL ALBAŞTRII

112

o basma proastă şi mergi sfiit cu capul în podele. Lasă-i pe tem-niceri să-Ńi pipăie coapsa şi adu-mi un castron cu zeamă şi un coş cu pâine neagră. Mai adu cu tine mâinile mici, dinŃii de zahăr şi ochii totdeauna uimiŃi… Şi aşa, despărŃiŃi de gratii şi de gardianul cumpărat cu o pungă de tutun, spune-mi că mă aştepŃi, că în patul tău e un loc gol pe care-l ocoleşti şi că n-ai să mă schimbi decât cu unul care-mi seamănă. Vorbeşte-mi cu puŃine cuvinte, gâfâite, gâtuite, ca-n nopŃile lungi de dragoste, gândindu-te că nu e timp pentru mai mult. Între noi – veşnic şirul de gratii, între noi pietrele roase, între noi – gerul! Dă-mi cuvântul cu care mâine, în burta temniŃei, voi astupa găurile mirosind a rachiu ale pistoalelor… Dă-mi-l şi cară-te”.

*

L-a cuprins spaima. L-au părăsit pe rând soŃia, prietenii, mai

nou şi părinŃii. În încercarea de a stabili o legătură înainte de publi-carea cărŃii şi a-i oferi şansa de a se apăra cumva, dacă ar fi simŃit nevoia, sau de ce nu, de a pune o lumină nouă asupra faptelor deru-late în dosar, care să-i explice slăbiciunea şi dispariŃia lui aproape totală din decorul atât de pestriŃ dar compact al lumii literare argeşene, am convenit cu Gicu să-l caute acasă. Aveam semnale că e în oraş. A sunat la uşă lung, insistent. Într-un târziu a ieşit tatăl lui Nae, îmbătrânit, cătrănit, un personaj ieşit parcă dintr-o carte necâştigătoare.

Se pare că ascensiunea carierei sale a fost oprită de tinicheaua pe care i-o legaseră fiului colegii săi de clan, securiştii, în acea pe-rioadă el fiind Şeful Biroului 2 la Combinatul de Prelucrare a Lemnului. Îi şoptiseră desigur informaŃiile. A venit acasă şi a ars, preventiv, toate manuscrisele lui Nae. Le-a ars degeaba. În Ceair, n-au mai venit amicii. Le-au ajuns, se pare, probele din Prundu. (Care probe, nimic în dosar, n-aveau ei nevoie de probe).

N-a fost în sală la demascarea publică! N-a avut încredere-n el, nu l-a apărat! AlŃi părinŃi au făcut-o. Nae lucra atunci la IRTA, de puŃin timp. Un şofer mai curajos, ce s-a aflat în improvizata sală de judecată, îl cunoştea, i-a cerut lui Micutelu, care învârtea pe scenă

ION TOMA IONESCU

113

chipurile un dosar voluminos, să arate sălii probele. Micutelu a bâi-guit că aşa ceva nu se poate, că sunt suficiente pozele şi s-a aşezat pe scaun.

— Nici nu vreau s-aud de el, nu mai e de mult copilul meu, a vândut două apartamente cumpărate din banii mei. (Cele două apar-tamente erau probabil cel din Trivale, unul şi cel de la etajul patru, în Ceair, deasupra părinŃilor) Nu mă interesează.

La insistenŃele lui Gicu i-a spus că din câte ştie e în Piteşti, are servici la o fabrică de pâine, la vechea lui şefă (Se pare că doar ea nu l-a părăsit) şi locuieşte undeva într-un cămin de nefamilişti, nu ştia adresa.

Ciudat mod de a despărŃi apele aruncând bolovani de pe pod. Las o pagină albă, dacă dăm de Nae până se termină cartea, e dreptul lui, cu siguranŃă Dosarul „Albaştrii” e în primul rând do-sarul lui.

IX. Şcoala de partid

Aşadar, ne-am convertit în informatori, ca Nae. Unii. Or mai fi?… AlŃii ne-am ascuns, ne-am izolat, ca mine, ne-am chinuit să uităm, am întors filele, dar n-am putut, nu puteai să scrii ce voiai, paginile nu mai erau libere.

Personal am crezut că mă pot reinventa la uzină. M-am topit în mase. Masele, oameni cumsecade cu grijile şi necazurile lor. În locul versurilor, curând am început să scriu dări de seamă. Mai întâi la UTC. Într-adevăr, UTC-ul mă reprimise ca membru, nesta-tutar, după şase luni de la excludere. La un an, colegii m-au ales secretar UTC pe o secŃie cu peste 700 de salariaŃi.

AspiraŃiile înalte le-am şters din memorie. În locul spectaco-lelor de teatru visate, mi-am făcut o brigadă artistică la secŃie cu care am colindat apoi toată Ńara în concursurile „Cântării României”.

Mă învârteam într-o lume mică, cu satisfacŃii şi împliniri pe măsură. Am fost primit în partid, apoi ales secretar al unei organi-zaŃii de bază. Mi-am întemeiat familie. Munceam conştiincios, toŃi mă apreciau. Uitam cu sârg lucrurile mari, implicându-mă în cele mărunte. Îmi aduceam aportul la împlinirea „tipologiei” omului nou. Pierdusem aspiraŃiile universitare, păstram ascuns doar visul unui Ştefan Gheorghiu, existând posibilitatea practicării ulterioare a ziaristicii şi redeschiderea porŃilor literaturii. Dar mi-au respins dosarul. Zona aceea tulbure ştearsă din minte se întinsese ca o pată de cerneală albastră vărsată pe foile dosarului meu. „Ionescule, intră în rând! TrageŃi capul!”

Mult mai târziu, prea târziu se pare, s-a vrut totuşi să se facă dovada spălării „păcatelor de tinereŃe” şi am fost trimis la Şcoala

ION TOMA IONESCU

115

de partid de un an de la Craiova. Mi se promisese că la întoarcere voi avea un apartament nou, cu trei camere, crescuse familia, rangul, pretenŃiile.

Un bun amic, Ion Bulearcă, mi-a zis la plecare, eu cumva mândru nevoie mare că prind ultimul tren:

— La cât de ghinionist eşti, ai grijă să nu sară trenul de pe şină! E autentic. Era toamna lui ’89. Câtă dreptate avea, a sărit…

poate revin! Nu, nu revin, mai bine acum, să descriu măcar sec-venŃa…

*

Şcoala de partid de pe strada Brestei era bine organizată. Ca o

cetate înconjurată de ziduri, separată de colcăiala obişnuită a mahalalei. Îşi umplea curtea interioară, din două în două ore în pauzele dintre cursuri, cu oameni în general maturi, îmbrăcaŃi în costume cu cravată aferentă, fără pretenŃia de a fi şi asortată. Erau acolo primari de comune, secretari de comitete de partid sau organizaŃii de bază din mari întreprinderi. Nu-i obliga nimeni să poarte uniformă. Era doar respectul…

Norocul pentru a se destinde atmosfera, altfel destul de sobră, şi a mai deschide culorile, erau apariŃiile celor câteva tinere fete de la Şcoala UTC cu aceeaşi locaŃie, în jurul cărora se organizau grămezile spontane.

Pauzele scurte măturau curtea disciplinat, nu atât de dificil ca într-o şcoală cu elevi normali, uitaŃi ici şi colo pe terenurile de joacă sau sportive. Nu era cazul.

Aveam de toate în teritoriul privilegiat înconjurat de ziduri. Sală de mese cu cantină proprie, bine aprovizionată, bufet cu pro-duse alimentare la preŃuri rezonabile, de unde sâmbăta, când plecam acasă, cumpăram alimente pentru familie, altfel de negăsit în galan-tarele mai mult goale ale vremurilor. Era epoca „adidaşilor” şi tacâmurilor de pui, dar şi acestea sub semnul cozilor nesfârşite.

După-amiezele le petreceam în aceleaşi săli de studiu, pregă-tindu-ne temele pentru ziua următoare. Rămâneai în cameră doar cu învoire specială, dacă erai bolnav. Seara, în mod organizat

DOSARUL ALBAŞTRII

116

vizionam un spectacol la teatru sau la operetă, instituŃii cu care şcoala avea contract. (Frumoase seri, dincolo de culturalizarea intensivă!)

Camerele, cu două sau trei paturi, ofereau condiŃii întru totul decente. Despre programa de studiu, neinteresant, nu are relevanŃă pentru subiect, în orice caz, trebuie spus, nu toŃi profesorii erau dogmatici.

Practic, am făcut toată divagaŃia doar pentru săptămâna timişo-reană a revoluŃiei. Nimic nu a pătruns atunci, nicio informaŃie, sur-prinzător, peste zidurile cetăŃii. Ne aflam într-un teritoriu interzis. Zvonurile parcă au fost restricŃionate în cabina portarului, speriat şi el de pistolul de la şold primit de puŃin timp în dotare. Craiovenii externi ce plecau acasă după orele de predare, nu mai veniseră de câteva zile. Desigur, sub imperiul evenimentelor, restricŃionaŃi să comunice.

Imposibil să nu se fi aflat şi în interior ce se întâmpla la Timişoara, dar cursanŃilor, cred, le era frică să discute între ei, erau la mijloc vieŃi omeneşti, sistemul avea desigur ochii şi urechile larg deschise.

Cu o seară înaintea mitingului din 21 decembrie, în curtea şcolii s-au petrecut lucruri greu de explicat. Directoarea, o persoană respectabilă cu haina cernită de puŃin timp pentru soŃul ei, jovială cum nu se arătase până atunci, etala în mijlocul cursanŃilor un album de poze din timpul studenŃiei sale la Moscova, unde era fotografiată alături de Gorbaciov şi de Ion Iliescu, despre care avea numai cuvinte de apreciere. Nu a pomenit nimic despre timişo-renii împuşcaŃi în stradă, doar a făcut aluzii limpezi la faptul că Ion Iliescu era pregătit oricând, merituos, pentru viitoare funcŃii de conducere în partid.

Mărturisesc, recunoscându-mi infirmitatea politică, auzeam acel nume pentru prima oară. Contextul l-am reevaluat mai târziu, atunci când preşedintele Iliescu susŃinea cu tărie la televizor că nu l-a cunoscut niciodată personal pe Gorbaciov. Directoarea al cărui nume îmi scapă, pe care n-o mai văzusem la taifas cu aşa un număr imens de cursanŃi, strânşi ciorchine în jurul ei, ne-a anunŃat că a doua zi îl vom avea musafir pe Traian Ştefănescu, prim-secretarul judeŃului ce urma să Ńină o prelegere în amfiteatru.

ION TOMA IONESCU

117

Ajunşi în cameră, deja realitatea ne prinsese din urmă. Răbufnise. Făcusem legăturile şi, în plus, circula zvonul că Traian Ştefănescu vine cu arme, noi, fiind cei mai legitimi apărători ai regimului şi valorilor sale, urma să fim trimişi la Timişoara. Noaptea a defilat agitată ca şi altă dată, într-o totală dependenŃă de nesomn.

DimineaŃa, majoritatea profesorilor nu s-au prezentat la ore şi nici Traian Ştefănescu nu şi-a mai făcut apariŃia. În fiecare sală de curs a fost adus un televizor pentru vizionare organizată şi cu toŃii aşteptam, tensionaŃi, începerea mitingului anunŃat al lui Ceauşescu. De la primele semne de panică în mulŃimea din piaŃă, am ştiut. Deraiase trenul. Am vorbit cu Georgică Mănescu, un coleg din uzină, să escaladăm gardul, zărisem dimineaŃă, porŃile încuiate cu lacăt. Am riscat. Fără geamantanele cu lucrurile personale, care desigur ar fi bătut la ochi.

Am sărit. Portarul s-a uitat la noi, n-a avut reacŃie. Alergam pe străzile ce începuseră să freamăte în Craiova. La geamul unei vitrine, în ecranul televizorului, aproape de gară, l-am zărit pe Dinescu. Orice s-ar spune, Dinescu şi-a asumat un risc adevărat atunci, n-a sărit gardul ca noi, de frică. Aş vrea să nuanŃez totuşi acea frică. Ea era generată de imaginea pistoalelor, îmi rămăsese în memorie pistolul tremurat al comandantului îndreptat spre mine. Cum ar fi fost să-l simt rece, în mâna mea…

La gară, trenul spre Bucureşti a plecat normal. Am cumpărat bilete în ultima clipă. În tren au fost oarece probleme. Într-un com-partiment de alături, un aparat de radio portabil deborda panică. Locomotiva s-a oprit de nenumărate ori, claxonând în neştire pe parcurs, în afara opririlor din gări. Pe coridor nu mai trecea niciun conductor, pe cine să întrebi ce se întâmplă. Georgică a venit cu o idee la urechea mea, să aruncăm pe geam legitimaŃiile de la şcoală, erau roşii. Dacă vin revoluŃionarii şi ne controlează. Nu le-am arun-cat. Păstrez legitimaŃia şi acum, dacă nu mă înşel mai am chiar şi carnetul de partid. E întâmplarea mea până la urmă.

Să mai povestesc cum după două luni cu soŃia, de gura ei, am revenit în Craiova pentru a-mi recupera geamantanul cu haine şi că eu, neavând curaj să mă apropii, am aşteptat-o în capătul străzii, necrezând că dispăruse portarul cu pistolul lui din poarta cetăŃii?!…

DOSARUL ALBAŞTRII

118

* Pensionarul, ce fiinŃă ciudată!… Fojgăie ca furnica prin iarbă,

la rădăcina timpului, cărându-şi în sacoşa lui goală, tot mai greu umbra. Toate-i sunt potrivnice! Azi-noapte, banditul de păianjen şi-a Ńesut pânza în urechile lui clăpăuge. Spre dimineaŃă, ceasului din perete i-a fost jefuit tic-tacul şi ajuns târziu la farmacia din colŃ, s-a trezit că jandarmii puseseră lacătul, eliberând zona pentru o ame-ninŃare iminentă cu bombe. Taman azi, când trebuia să sosească un transport de ceaiuri din fructe de pădure.

* Mărturisesc, am ajuns într-un punct unde nu ştiu cum să con-

tinui demersul. Am să fac un opis şi-o să încerc să pun puŃină ordine.

* F. 70 / Serv. I - Biroul 2 / Notă / Sursa: Şoimu Ion / Pri-

meşte Lt. maj. Mincu Emil / 17 noiembrie 1971. „În urma demascării din ziua de 15 noiembrie 1971 a tinerilor

din grupul «Albaştrii» care au săvârşit fapte antisociale, studenŃii Institutului de Subingineri Piteşti discută pozitiv faptul că organele de Securitate, UTC şi PCR au luat măsuri împotriva lor la timp.

Studentul Enescu Ion a afirmat că, pentru faptele săvârşite, întregul grup trebuia arestat, dar li s-a dat posibilitatea să se îndrepte şi să muncească cinstit. În general, toŃi studenŃii dezaprobă faptele grupului demascat şi cred că le-a pierit pofta de a discuta duşmă-nos. Cu siguranŃă Securitatea va fi permanent pe urmele lor.” [Din nou Fenomenul. C.V.]

*

Mi-a povestit Gicu de Liviu Luca, student tot acolo. L-a abordat

în bar, la două-trei săptămâni după acel simulacru de proces. Când

ION TOMA IONESCU

119

avea bani, rar, Gicu servea dimineaŃa un ceai cu ouă prăjite. Erau ieftine la Muntenia.

S-a mirat oarecum – ne cam ocolea toată lumea, parcă eram ciumaŃi – când s-a aşezat Liviu la masa lui. Din vorbă-n vorbă, a înŃeles cum stă treaba. Ştia ce ni se-ntâmplase şi căuta să ne-ntâl-nească. Ne invidia, pentru aură. O vedea el aura, noi percepeam doar pericolul ce nu credeam că trecuse.

Personal, aş fi devenit circumspect, mai ales după ce Liviu Luca i s-a confesat că nu foloseşte în vocabular niciodată cuvântul tovarăş. Se adresa numai cu domnule. Faptul nu prea era de crezut în acele timpuri, era sfidare pe faŃă.

Locuia în Craiovei la blocul 39, în apartamentul unchiului său, Ovidiu Lenghel, inginer la hidrocentrale. Venea pe-acasă Lenghel doar când se făcea timpul să plătească oalele sparte, daunele, admi-nistraŃia etc. Trei ani a locuit Gicu la prietenul Liviu, chiar şi atunci când acesta îşi găsise un post de profesor de engleză la liceul din Costeşti, printr-o cunoştinŃă a unchiului său.

Şi acestuia, unchiului, Liviu îi zicea tot domnule, domnule Colonel…

S-a dovedit de toată isprava, un om deosebit, sensibil, nu aşa cum televiziunea, mai târziu, mult mai târziu, i-a vopsit masca de lider sindical al Petromului şi patron de media. (Spusele lui Gicu.)

A avut noroc cu Luca. Sigur, nici Luca nu s-a dat de-o parte din calea norocului, ajungând între domni până la urmă, cu perse-verenŃa lui. I-a salvat viaŃa lui Gicu, mi-a povestit, plătindu-i o operaŃie grea pe cord deschis şi îngrijindu-se să aibă un serviciu potrivit şi să-i fie bine. (Toate aprecierile vizavi de Luca îi aparŃin, eu nu am nicio contribuŃie, doar trag nădejde de o sponsorizare pentru editură…)

*

Să continui opisul: F. 71 / Notă / Sursa: Leca Ion / Primeşte Lt. maj. Mincu

Emil / Ecouri „Liceul Al. Odobescu” / 16 noiembrie 1971. F. 66 / Notă / Sursa: Walhal / Primeşte Cpt. Petrescu

Gheorghe / Cenaclul „Liviu Rebreanu” – Lectură poezie Ion Toma

DOSARUL ALBAŞTRII

120

Ionescu / 18 noiembrie 1971. (Pare inexplicabil, la trei zile după proces, probabil programat fiind, eu am citit la „Rebreanu”. E im-posibil, timorat cum eram. Nu-mi amintesc nimic. Revin. Reanali-zând documentele, am constatat că se relata în notă despre şedinŃa de cenaclu din 11 noiembrie. Ce cumsecade au fost, m-au lăsat să citesc.)

F. 65 / Notă / Sursa: Walhal / Despre Doru Stancu / 22 no-iembrie 1971.

F. 68 / Notă / Sursa: Penescu Veronica / Despre Pia Alexandra / 28 noiembrie 1971.

F. 67 / Notă / Sursa: Penescu Veronica / Despre Gheorghe Cârstea şi Claudia Duminică / 28 noiembrie 1971.

F. 64 / Notă / Sursa: Bătrânul Dan / Despre reacŃia lui Gheorghe Cârstea şi Călin Vlasie după demascarea de la CT / 9 decem-brie 1971.

F. 60 / Notă / Sursa: Walhal / Primeşte Cpt. Petrescu Gheorghe / 23 decembrie 1971 / Sursa informează:

„Ducându-mă acasă la Ionescu Toma Ion, l-am auzit spu-nând în legătură cu evenimentele din 15 noiembrie – demascarea publică: «Am fost calomniaŃi (ce cuvânt blând!), am nevoie de bani să merg la Bucureşti şi voi da în judecată Securitatea». După cât am înŃeles, hotărârea nu-i aparŃine numai lui, ci mai multora dintre cei demascaŃi în public.”

(Nu-mi aduc aminte să ne fi trecut prin gând la vreunul atunci să dăm în judecată Securitatea. În ce mă priveşte cel puŃin, nu eram într-atât de naiv să mă arunc în vâltoare, cu capul înainte. Ce să se judece, cine să ne judece? Eram timorat, pur şi simplu înfrânt într-o luptă pe care nu o purtasem. Nu făcusem parte din tabăra aceea de care se temea Securitatea, sau poate tocmai de tabăra mută se temea ea, încerc să pricep rostul unor fapte fără nicio noimă. Rămăsesem în minte cu pistoalele cât se poate de reale, pe care le revedeam, ră-tăcit, în nopŃile mele din ce în ce mai lungi. Îmi sondam ascunzişurile, căutând zelos sâmburii duşmănoşi, crima. Eram orb. Impotent. Nu discerneam nimic, în zadar căutam zonele înceŃoşate ce puteau genera confuzia.)

*

ION TOMA IONESCU

121

E aici şi locul unei note căreia nu i-am dat importanŃă la prima lectură. Ultima oară când am vizitat CNSAS-ul, prin iulie 2011, recitind părŃi din dosar, mi-am dat seama că îmi scăpase strălucirea rară pe care o emană acest document. Acum regăsit, îl consider o adevărată perlă. Mergând pe fir, ar trebui să le atribui securiştilor lui Ceauşescu, printre altele, şi calitatea meritorie de căutători de perle. Numai că, în loc să se scufunde în adâncuri, în mijlocul oceanului în căutarea adevărului, plonjând dintr-o barcă tremurând pe valuri şi înălŃându-se apoi temători la suprafaŃă, neştiind niciodată sigur dacă barca n-a fost între timp purtată de valuri ca o coajă de nucă, departe de locul scufundării, ei strângând zadarnic în mâini pre-Ńioasele scoici, constat că trebuie să despart nobleŃea culegătorului de sadismul rece al securiştilor, calculat, instrumentând imensa pânză de păianjen, diabolic Ńesută, întinsă peste sufletele noastre captive din care ei scoteau la suprafaŃă doar adevărurile ce le slujeau.

Mie mi se pare că această notă informativă, dincolo de subiectul neverosimil, poartă în ea un umor teribil, absurd, înşelător ca stră-lucirea unei perle neşlefuite. Poate mă înşel.

F. 58/ 13 ianuarie 1972 / Inspectoratul JudeŃean de Secu-

ritate / SecŃia XII / Notă / Barbu Cornel. „Sursa informează că în oraşul Piteşti desfăşoară activitate

clandestină o organizaŃie formată din elevi şi eleve ai liceelor din oraş şi unii tineri care au terminat liceul. OrganizaŃia clandestină se numeşte «AsociaŃia Albastră», sau «Săgeata Albastră». Membrii ei duc muncă de atragere a tineretului din liceele din oraş la acŃiunea de nesupunere faŃă de legile statului, la strângerea legăturilor cu elementele duşmănoase din străinătate, cu posturile de radio străine, cărora să le trimită informaŃii pentru a denigra orânduirea socia-listă din România.

Din organizaŃie fac parte, printre alŃii, o elevă de la Liceul Industrial de Chimie, Cârstea Gheorghe, zis Gicu, fost elev la Liceul Industrial de ConstrucŃii de Maşini Ştefăneşti, în prezent eliminat din liceu, şi alŃii. Aceste date au fost ascultate de sursă în după-amiaza de 11 ianuarie 1972 la Librăria «Eminescu», din discuŃia purtată de eleva Barac Zoica, Liceului Chimic, anul I, fostă elevă în clasa a VIII-a la Şcoala Generală nr. 4, Piteşti, domiciliată la blocurile Petrolului din strada Traian, cu un elev de la Liceul Economic.

DOSARUL ALBAŞTRII

122

I-a povestit acestuia, printre altele, că acest Cârstea Gheorghe pe care l-a întâlnit cu câteva zile în urmă, a vrut să o atragă şi pe ea (pe Zoica) în organizaŃie, dar ea fiind fără tată, a refuzat fugind acasă. Spre casă, îi relata, că a fost urmărită de cineva, fie de poliŃie, fie de cineva din OrganizaŃia „AsociaŃia Albastră”.

Când cea în cauză, discuta cu elevul de la economic cele de mai sus, sursa răsfoia o carte în librărie, cu spatele la cei doi tineri, înregistrând convorbirea fără ca ei să sesizeze, discutând încet.

Pe elevă sursa o cunoaşte din vedere. / Semnătură / Barbu Cornel /

(Şi Gicu o cunoaşte pe elevă. La blocurile Petrolului sub locuinŃa ei, a aflat mai târziu, nu-şi aminteşte în ce context, Securitatea avea o „casă conspirativă” unde ofiŃerii se întâlneau cu informatorii, dar nu e adevărat că n-ar fi avut tată Zoica.)

Iti Simt cum se instalează în piept ghemul fricii. Se deşiră urcân-

du-se ca un rug sub frunte şi-n ochi. Pulsul îşi accelerează bătăile. Mă smulg din somn hăituit. Snopi de raze stăruie să străpungă strânsura pleoapelor. Sigur, s-ar putea rostogoli risipindu-se pulsul în întunericul nopŃii. Mă dor toŃi muşchii, pisaŃi centimetru cu centimetru în interiorul infernului.

Gândesc simplu. Dacă ocolesc barajul instalat provizoriu în dreptul şcolii, în locul unde se-adună cele trei văi pe care se-ntinde satul, ca să se verse liniştit spre şoseaua naŃională, înseamnă că îmi rămâne timp. De ce sunt aici, ce-am sperat? Oricum vor trece la următorul pas, răscolind din casă în casă, aşteptau doar ordinul.

Mă târăsc să aprind lumina, mă liniştesc puŃin şi scriu preci-pitat pe un colŃ de pagină, poate reuşesc să prind şi să-nnod firele. Cunosc odaia. În patul vecin, un personaj feminin, cu ascendent asupra mea şi drag, stăpâneşte mult mai bine situaŃia. łaŃa, mătu-şă-mea, murise de mult. Silueta ei de femeie tânără cum n-o apu-casem, povestită doar, era mult mai înaltă îmbrăcată în negru.

Se scurse afară pe uşă şi ascultă un timp freamătul pădurii, în marginea gardului.

ION TOMA IONESCU

123

Doar o părere! Cercetasem, nu era nimeni. Trecuse primejdia, pieri şi nelegiuirea crimei, trădării sau ce-o fi fost. Imaginile de groază dispăruseră, doar golul acelor clipe apăsa mut. Oare ce să-vârşisem? Memoria surescitată nu mă ajută. Se-ntâmplă la fel. Voiam să uit. Pastilele recomandate de medicul de la LSM, după săptă-mâni de nesomn, parcă mă trăgeau într-un loc mâlos din care mă zbăteam să ies, simŃind că mă acoperă.

Când şi când, şobolanul acela mare, alb mă fixa mustrător de pe chiuveta din baie, dincolo de pragul realităŃii, alergat şi omorât din fericire de vecinul meu cumsecade cu o coadă de mătură, însângerând colŃul peretelui lângă Ńeava caloriferului.

Scurtez drumul. O iau direct peste Priba pe lângă pădure. Pe şosea ar trebui să treacă autobuzul. Stau pe margine şi-l pot închi-pui plin de securişti, cu pistoale pregătite, gata să şteargă urmele. Mă trezesc fixând o bucată de hârtie împăturită, scăpată pe jos, cât o carte de vizită, pe care sunt scrise nume, şi al meu… Ce să în-semne? O pun în geantă. Dar dacă îmi verifică geanta, ce e cu nu-mele meu. O strâng în pumn ghemotoc şi o arunc, departe, la coş.

Se vede autobuzul. Dacă nu opreşte? Nici nu e staŃie!… Sau e plin cu hăitaşi… Urc. Doar câŃiva călători pentru schimbul de noapte, obosiŃi. Mă aşez pe bancă. Adorm.

*

F. 61 / Serviciul I / Păvălache Victor / 11 decembrie 1971 /

Adnotare în dreapta / B2 / „Ionescu Ion să fie încadrat infor-mativ la locul de muncă. – În acest sens luat legătura cu Lt. maj. Măceşanu” (a fi încadrat informativ însemna a fi pus sub observaŃie, a se raporta despre tine) Informare:

„Recent, în urmă cu o săptămână, am stat de vorbă cu Ionescu Ion, salariat la Cutii de Viteză, despre faptul că el împreună cu alŃi tineri au fost judecaŃi public la Casa Tineretului din Piteşti. Cu această ocazie, el mi-a spus că nu este adevărată versiunea din şedinŃă şi că el împreună cu o fată (Gess) ajunseseră de puŃin timp la un prieten de-al lor, care locuieşte lângă gară şi acolo mai erau câŃiva amici ce jucau poker. Uşa era închisă inexplicabil cu zăvorul prin interior. La scurt timp a venit o maşină cu vreo 20 de securişti (mai multe maşini) ce au forŃat uşa şi au intrat cu pistoalele îndreptate spre ei.

DOSARUL ALBAŞTRII

124

La sediul SecurităŃii, unde au fost duşi, soŃia prietenului la care se aflaseră în vizită şi fata cu care venise el, fiind mai tinere, au dat, de frică probabil, declaraŃii incriminatoare după dictare. (Aşa credeam în acel moment.)

Întrebându-l de unde vine denumirea de grup «Albaştrii», mi-a răspuns că ei aveau de gând să lanseze o revistă cu această denu-mire, aşa cum şi alte reviste se numesc «Femeia», «Săteanca», «Lumea» etc.

Ştiind, din discuŃiile purtate de colegi, că la proces s-au arătat ca probe fotografii, la întrebarea pe care i-am pus-o despre acestea mi-a răspuns că sunt fotografii făcute în genunchi şi cu lumânări aprinse într-o noapte de Înviere, cărora li s-a dat o interpretare ero-nată, tendenŃioasă, ca şi cum imaginile făceau parte dintr-un ritual. Mi-a mai spus că pe lista celor găsiŃi acolo au fost mai mulŃi, dar până la urmă au rămas doar cinci, ceilalŃi fiind copii de ştabi…

MenŃionez că în vara acestui an, Ionescu Toma Ion prezenta unele ciudăŃenii prin faptul că căuta (e exprimarea lui, nu comentez) în jurul Uzinei sârmă ghimpată, pe care, cu ajutorul unei prietene deco-ratoare, s-o folosească la unele aranjamente în camera pe care voia s-o decoreze în tempera de culoare albastră, cu catifea albastră, cu scopul de a-i da denumirea de «camera albastră».”

*

Ff. 128-130 / DeclaraŃie / În dreapta sus, o rezoluŃie scrisă

pe diagonală: „Să fie recrutat informator urgent” şi o semnătură, probabil Mincu /

„Subsemnatul Stancu Constantin, născut la 15 ianuarie 1951, în comuna Schitu Goleşti, fiul lui Constantin şi al Aureliei, în prezent student în anul I, Institutul de Subingineri Piteşti, secŃia Automo-bile, domiciliat în Piteşti, str. 1 Mai, nr. 42, declar următoarele:

Venind în oraşul Piteşti în luna noiembrie 1968 şi având pa-siune pentru literatură, m-am înscris la Cenaclul «Ion Minulescu», unde am cunoscut pe Radu Nicolae, Voiculescu Gabriel, Ionescu Toma Ion, Băjenaru Lucian, Ştefan Mariana, Cârstea Gheorghe, Vlasie Călin etc. În cadrul acestui cenaclu, genurile literare abor-date erau poezia şi proza, având ca teme principale fie erotismul,

ION TOMA IONESCU

125

fie obişnuite întâmplări cotidiene, fie câte o idee filozofică. Uneori discuŃiile asupra calităŃii lucrărilor citite se continuau la o cafea, la un bar, la un restaurant. Majoritatea poeziilor erau în versuri albe.

În afara întâlnirilor de la Casa Tineretului, când cenaclul nu-şi Ńinea şedinŃele, mergeam uneori la unul dintre noi acasă, unde se putea dansa şi în afară de dans se mai citeau versuri originale, se asculta muzică clasică sau modernă de pe discurile ce le aducea de obicei Radu. În anul curent am participat la două ceaiuri, unul acasă la Ionescu Toma Ion, de Paşte, iar celălalt pe 9 octombrie 1971, la Radu Nicolae. În intervalul dintre cele două date m-am pregătit pentru examenul de la Politehnică în Bucureşti. La aceste ceaiuri la care am participat nu s-au abordat subiecte politice şi de asemenea nu s-a organizat ascultarea în grup a posturilor străine în limba română.

Cu ocazia sărbătorii Paştelui am făcut şi fotografii din care unele cu lumânări aprinse, acestea neavând niciun scop religios. ci doar pentru ineditul situaŃiei.”

*

Ff. 131-132/ DeclaraŃie / În dreapta sus, rezoluŃie scrisă pe diagonală cu semnătură: „Să fie anunŃat părintele f. urgent” (?)/ DeclaraŃie /

„Subsemnatul Bărbulescu Constantin, născut la 28 noiembrie 1953, în oraşul Braşov, fiul lui Nicolae şi al Constantinei, în prezent elev în clasa a XII-a a Liceului «Nicolae Bălcescu», domiciliat în Piteşti, Calea Bucureşti, bl. 27, scara B, ap. 1, declar următoarele:

Preşedinte fiind al Cenaclului literar «Ion Barbu» din liceu, am fost chemat, mai bine zis îndrumat de colegul meu Vlasie să particip şi la alte cenacluri la care el participă, în felul ăsta să câştig experienŃă. L-am ascultat şi am participat la o şedinŃă sau două, la Cenaclul «Ion Minulescu» al Casei Tineretului, cum se numea atunci. Odată cu schimbarea denumirii (Casa Elevilor şi StudenŃilor) cenaclul s-a destrămat. În cenaclu nu m-am făcut remarcat, parte datorită reduselor mele prezenŃe, parte faptului că mă mărgineam în a-i ob-serva pe ceilalŃi. Mi s-a părut şocantă supraevaluarea personală ce domnea aici şi nu m-am prea apropiat de grup.

DOSARUL ALBAŞTRII

126

Când cenaclul s-a desfiinŃat, am primit un alt apel de la Vlasie: «Hai să reînfiinŃăm unul, doar cu elevi şi studenŃi!» Tentativa a eşuat şi colegul meu s-a alăturat vechiului grup care forma acum tânăra generaŃie, de la Cenaclul «Liviu Rebreanu».

Din nou am fost îndemnat să particip la şedinŃă. După a doua şedinŃă însă, în urma unei adevărate furtuni de bârfă, în care critica nu se aplica la subiect (recte domnul Voiculescu, cu nedespărŃitul apelativ de schizofrenic…) am renunŃat definitiv la cenacluri.

Despre vechiul grup de la «Minulescu» aveam încă destule informaŃii prin Vlasie, care nu pierduse contactul cu ei. Astfel am aflat că se întâlneau aproape săptămânal în casa lui Ion I (T) Ionescu unde ascultau muzică, dansau – aşa-zisele «ceaiuri». Personal n-am ajuns niciodată la el deoarece mă ocupam şi de sport, şi de carte, pe deasupra toŃi mă Ńineau din scurt, aşa că am avut informaŃii despre ei printr-o sursă indirectă, colegul meu de clasă Vlasie.

În seara zilei de 9 octombrie m-am întâlnit cu Vlasie (mai bine zis, l-am căutat să-i cer un dicŃionar latin-român pentru un amic comun). Întâlnindu-mă cu Călin, mi-a spus ultima veste, despre care am aflat că era destul de învechită, dar că uitase să mi-o spună. Una din fostele mele colege, Voicu Aglaia devenise Radu Aglaia, căsă-torindu-se cu Radu Nicolae, pe care îl remarcasem (deşi se pare că el nu mă remarcase) în grupul de la «Minulescu». Evident m-am mirat. Călin, spunându-mi că mai am până la ora 8.30, oră la care promisesem să ajung acasă, mi-a propus să merg cu el să-i văd unde stau şi ce mai fac, el având treabă acolo să ia o carte, mi se pare Blaga. Şi astfel am ajuns în seara de 9 octombrie în casa lui Radu Nicolae.

În ceea ce priveşte literatura creată în cadrul acestui grup, mărturisesc că la primul contact m-a depăşit, eu fiind un adept al formei şi fondului clasic. Am avut chiar impresia că am de-a face cu un nou mod de a gândi literar, de un nou drum în literatură. Părerea mea ultimă însă, cristalizată mai ales după participarea la dezbaterile neprincipiale din cele două şedinŃe de cenaclu de la «Minulescu» şi «Rebreanu», este că acest drum nou pe care-l între-vedeam nu este nici măcar găsit de ei înşişi. Literatura lor se măr-gineşte în fond la speculaŃie spusă sonor şi muzical.” (Lipseşte din dosar pagina 133, tocmai când consideraŃiile deveniseră interesante.)

X. Cafeaua

M-am întâlnit cu Ică. De zece-cinsprezece ani nu ne mai văzu-sem. Surprinzător, îşi păstrase podoaba capilară, ca o aură bogată, acum complet albă. Îşi plimba câinele, o lupă destul de mare lăsată liberă din lesă.

— łine-Ńi, te rog, animalul, simte că mi-e frică! Ochii mustrători ai femeii şi mâinile agăŃându-se de braŃul

celui care o însoŃea, exprimau atitudine. — Nu muşcă. Ela, vino aici! Ascultătoare, Ela îşi potrivi pasul cu noi. — E mai puŃin rea decât unii oameni. Am stabilit o întâlnire adevărată pentru a doua zi, să parcurgem

împreună pagini din dosar. A venit. A preferat să citească ce aveam transcris pe laptop.

Îşi uitase ochelarii acasă. Se oprea doar să comenteze vreo secvenŃă halucinantă, sau să întrebe ce mai ştiu despre persoana ce se insi-nua printre rânduri.

Cu Nae păstrase legăturile o vreme, dar sunt câŃiva ani buni de când acesta îl vizitase. Ultima oară îi lăsase o impresie ciudată. Voia să plece în Cipru să-şi găsească de lucru, Isabela, fata lui, sta-bilindu-se acolo prin căsătoria cu un grec.

— Grecul era ca un zeu de frumos, am înŃeles-o pe Isabela, dar el…

DivorŃase de Anca. Plecase ea, se pare. Avea pirueta în sânge, lunecând frenetic pe gheaŃa subŃire, încă de când ne-o prezentase ca viitoare soŃie.

DOSARUL ALBAŞTRII

128

— Bine ar fi fost dacă în noaptea aceea din Expo Parc, când ne-a spus că o iubeşte şi se însoară, i-aş fi tras o mamă de bătaie. Sau să-l fi pus pe El Gicu, gigolo, să-i stea în cale…(Mi-a povestit Gicu că atunci când s-a întors în permisie din armată erau deja căsătoriŃi, Nae plecase la muncă pe un şantier, neştiind, a trecut pe la ei, îşi cumpăraseră apar-tament în Trivale, plăteau rate. Anca, din vorbă-n vorbă, l-a învăluit la man-tinelă, a tras de el. Abia de a reuşit să se smulgă.)

— Venise însoŃit de o puştoaică de vârsta Isabelei, cu care voia probabil să întoarcă timpul. Mi s-a părut cam ciudat.

Am convenit amândoi că-şi risipise talentul de prozator, în aceeaşi măsură cum s-a risipit el însuşi femeilor ce-i dădeau târcoale. A rămas doar speranŃă.

(În jurul nostru roiau mulŃi tineri, mie unii mi se păreau de-a dreptul naivi, ca să fiu generos. Majoritatea îl urmau pe Nae, el simŃind tot timpul nevoia de a fi în centrul atenŃiei, ascultat. Ar fi trebuit să fim mai circumspecŃi.

Cu fetele altfel se punea problema. Aduceau inefabilul. Şi totuşi, de la fete cred că ni s-a tras până la urmă. Ele şi complicaŃiile lor sentimentale! Şi Sanda, şi Gess, poate şi Anca, erau la o vârstă când probabil le-ar fi convenit să nu ne cenzurăm dorinŃele, noi ne păstram în sferele înalte… Ne însoŃeau un timp şi-apoi cădeau, iar în cădere liberă din izbitură le prindea leşinul, ori luau pastile şi fugind de-acasă, ajungeau întâmplător să scrie declaraŃii la MiliŃie.

Sunt simple supoziŃii, încerc să-mi explic… [Nu se înŃelege prea bine ce înseamnă complicaŃii sentimentale, trebuie

să redai sensul exact – cum mi-ai povestit tu mie. C.V.] (Ce să zic, poate că ele au căutat în altă parte ceea ce noi nu le-am

dăruit decât poate în gând. Trezirea lor la realitate s-a dovedit cât se poate de brutală.)

*

— łi-aduci aminte, Ioane, noaptea aia când am băut cafea cu

leşie?… — Cu leşie, nu. Eu doar când am fost protagonistul cafelei cu

sare mi-aduc aminte. Se înfiripa o idilă, printre puŃinele în ce mă priveşte, am înghiŃit sănătos din cafeaua în care singur pusesem sare sorbind-o din ochi pe Eli, în acelaşi timp. (O minionă suficient de

ION TOMA IONESCU

129

frumoasă cât să-mi pierd capul.) Biata mama! M-a găsit mai târziu în casă cu evreica, după ce îi pusese pirostriile tipului ăla gelos. Nu prea se-nŃelegeau şi mă căuta uneori să-mi plângă pe umeri. Câtă morală mi-a tras mie, dar şi ei, ca între femei cu experienŃă. „Ce ai tu mă cu femeia omului!” Ce i-a zis ei n-am aflat niciodată că m-a dat afară să poată conversa în linişte, amândouă. Eli nu mi-a mai călcat pragul de atunci.

*

Pe nesimŃite, prin geamul întredeschis se strecurase întune-

ricul. Am aprins lumina. Instantaneu, în bara de jos a monitorului, am zărit o fereastră prin care se insinua online ClauD. Se logase pe Messenger şi l-am întrebat pe Ică dacă voia să vorbim cu ea. Fără sens întrebarea, i se luminase deja faŃa la propriu:

— Sunt ani mulŃi, cel puŃin 20, de când n-am mai vorbit. Am dat drumul webcam-ului. Surpriza totală a fost a ei. — Mă bucur că v-aŃi întâlnit şi mă bucur imens că ne vedem

împreună. După schimbul de vorbe de convenienŃă, am atacat frontal

cum mi-e felul. — Claudia, tu ce ştii de cafeaua cu leşie? — Care leşie!?… Mi-a fost greu să cred că a fost o întâmplare.

Am bănuit la un moment dat că cineva, apropiat Ńie, ce îŃi cunoş-tea bine casa, a încercat să ne spulbere pe toŃi. (Târziu mi-am dat seama că probabil Securitatea intra la mine, ca la ea acasă.)

— Gicu a spălat ceştile cu un „praf de spălat” ce s-a dovedit a fi probabil sodă caustică, dar Gicu nu e vinovat, ci altcineva, cel ce a pus pe chiuvetă praful respectiv. Nu ai recunoscut acel praf, nu ştiai că există. (Nu putea fi vorba de sodă caustică, înghiŃită ar fi produs dureri groaznice.)

Mama şi sora ei ne-au găsit într-un somn adânc şi a durat până au reuşit să ne trezească.

— Cine le-a deschis uşa? — Am adormit cu uşa descuiată, ciudat. Picasem care pe unde

am apucat. Mama, Dumnezeu să-i odihnească sufletul bun, a zis că

DOSARUL ALBAŞTRII

130

intrând parcă s-a simŃit pe altă planetă, era ca într-un cadru de film. Dacă nu ne-ar fi trezit poate am fi dormit pentru totdeauna. Ştiu că tu te-ai mirat cum a apărut praful acela împachetat în hârtie, pe chiuvetă. I-ai zis lui Gicu glumind: „Ai vrut să ne otrăveşti!?…” iar Gicu (Eu l-am privit, avea ochii sinceri) Ńi-a răspuns zâmbind: „A fost pe chiuvetă, am crezut că e praf de curăŃat. Sigur, praf de cură-Ńat…” Tu te-ai trezit mai greu. Mama a udat un prosop şi te-a spălat pe faŃă. Până la urmă am luat eu iniŃiativa şi te-am plesnit niŃel.

— Poftim cultură, deci m-ai şi bătut la viaŃa ta! Am să-Ńi cer daune…

— Era cred după Paşte, nu-mi e prea limpede. Oricum, pe-rioada de glorie când cu toŃii ne simŃeam bine împreună. Cu puŃin înainte de a fi „arestaŃi”. Mama a vrut să cheme salvarea.

— Dacă eu m-am trezit ultimul, înseamnă că ceaşca mea a avut o concentraŃie mai mare, o fi fost vreun drog.

— Nu tu te-ai trezit ultimul, cred că Ică a fost ultimul. — Nu-mi aduc aminte, aveam senzaŃia că eu am plecat mai

devreme, nu ştiu când a venit mama ta… (A precizat Ică.) — În tot cazul am dormit două zile. Probabil, dacă nu ne tre-

zeam, ar fi scris ziarele despre noi ca despre vreo sectă sinucigaşă. — Dacă a fost de Paşte să zic, şi faimoasa informatoare

declară undeva că a fost cu noi acolo. — Nu, ce ştiu sigur e că Gicu a spălat ceştile atunci, dar i s-ar fi

putut întâmpla oricui. Cineva a ştiut că ai sodă caustică în casă, pe vremea aia toŃi aveam, făceam cu ea săpun pe aragaz. O fi fost sodă caustică sau alte ingrediente în hârtia aia?… Ceva a fost…

— Nu, nu era de Paşte! — De Paşte au fost şi TitiT cu Aura, amândoi simpatici, au

cântat la chitară cu Vlasie şi de asemenea băiatul unui colonel, un tip scund, grăsuŃ, Stancu. Când am fost arestaŃi era şi el la Securi-tate, dar a venit tat-su şi l-a luat acasă. Eu chiar mi-am manifestat nemulŃumirea că participarea lui se muşamalizează atât de uşor şi Bărbulescu…

*

ION TOMA IONESCU

131

Mă opresc. Nu vreau să adaug povestirii conotaŃii de care nu sunt sigur. Şi apoi, ce-ar fi câştigat cei de la Securitate dacă ne-ar fi suprimat astfel!?… Pe când o urmărire cu demascare într-un dosar putea procura câteva stele de toată isprava, drept recompensă pentru vigilenŃă, comandantului.

*

Mă las tot mai greu, rob scrisului. Nu mi-au plăcut niciodată

scriiturile lungi. Nu am vocaŃie, deci proza românească n-a pierdut în mine un potenŃial salahor. Îmi pare că mă repet, faptele nu sunt spectaculoase să le pot descrie pur şi simplu. Mă exprim mai liber între paranteze. Nu poŃi lucra o carte între paranteze. Mă bate gândul să renunŃ.

*

E un an de când am urcat ultima oară scările CNSAS. O fac

din nou cu oarecare speranŃă. Am bănuit când am găsit recipisa în cutia poştală că am scăpat scrisoarea mult aşteptată. Lipsisem două săptămâni din Piteşti. La poştă mi-au confirmat, recomandata mea se returnase. Nu Ńineau evidenŃa, nu ştiau cine era expeditorul.

La telefon, o voce amabilă de la CNSAS mi-a răspuns că sunt ceva date transmise către expediŃie la sfârşitul lui mai, dar nu era sigur dacă au fost bani pentru expediere. Oricum, dacă ajung la sediu, îmi pot elibera documentul în copie.

Mă învăŃase cineva, Aurel Sibiceanu, poetul, un vechi şi bun amic, expert în dosare de urmărire individuală, al cărui nume nu s-a albăstrit pentru simplu motiv că încă nu se mutase în Piteşti când noi inventasem „Minulescu”. A ajuns după, la câŃiva ani, şi consecvent n-a părăsit niciodată cenaclul „Liviu Rebreanu”, prefe-rând să rămână în declarată tandreŃe cu organele, acolo pe zonă liberă. Aşadar, Aurel mi-a zis să las o cerere, dacă vreau să cunosc numele real al informatorilor. Deconspirarea, de fapt cercetarea în teritoriu, nu e atât de simplă şi durează ani, unii informatori încă mai sunt activi.

DOSARUL ALBAŞTRII

132

Aştept la poartă după înscriere să vină cineva de la RelaŃii cu publicul. Apare destul de repede o doamnă. Îmi cere buletinul şi mă roagă să aştept să consulte câteva fişiere din calculator. Pare că drăcia aia joacă cu mine în echipă. Doamna mă conduce docu-mentată la alt birou.

— Mai aşteptaŃi o clipă, va veni o colegă să vă preia. Vine şi colega, e blondă, strălucitoare. N-a prins patina

arhivelor. Cu un zâmbet larg îmi aduce chiar scrisoarea returnată. Semnez de primire pe recipisă şi o rog mulŃumit să aştepte să-i dau ceva „şpagă”, mai aveam în geantă un GlonŃ de argint, o carte recentă cu poemele mele. Savurez momentul şi cobor pe scările largi. Desfac scrisoarea şi citesc. Trei nume; mai citesc o dată. Destinul face ca această carte la care lucrez să se scrie singură. Trei nume din alt roman.

Mărturisesc, în asemenea momente te aştepŃi la surprize. Când am rupt marginea plicului, îmi analizam reacŃiile, mă forŃam să mă comport normal. Soarele arzător în miezul zilei alungase oamenii de pe străzi, aşa că toate sforŃările mele nu aveau obiect, nu mă vedea nimeni.

După impactul primei lecturi, am parcurs textul sec şi dra-matic a doua oară.

*

Consiliul NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii /

Nr. P 4198 / 08 / 27 mai 2010 „Domnului Ion Toma Ionescu, Stimate domn, Având în vedere Nota DirecŃiei InvestigaŃii nr. S / DI / I /

1169 / 28.04.2010, Colegiul Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii, întrunit în şedinŃa din data de 18.05.2010 în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 7 din OUG nr. 24 / 2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea SecurităŃii, apro-bată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293 / 2008, coroborat cu art. 28 din Regulamentul de organizare şi funcŃionare al Consiliului NaŃional pentru Studierea Arhivelor SecurităŃii, adoptat prin Hotă-rârea nr. 1 / 2008, pe baza documentelor din arhiva proprie a stabilit:

ION TOMA IONESCU

133

• identitatea informatorului cu nume conspirativ „Walhal” în persoana numitului…

• identitatea informatorului cu nume conspirativ „Popescu Ion” în persoana numitului…

• identitatea informatorului cu nume conspirativ „Bătrânul / Brătianu Dan” în persoana numitului…

În privinŃa celorlalŃi informatori a căror deconspirare aŃi soli-citat-o, vă comunicăm faptul că investigaŃiile noastre vor continua şi vă vom anunŃa pe măsură ce avem rezultate. Preşedinte Dr. Dragoş Petrescu.” [Ciudat! Cred că cei care au dat relaŃii atunci, cum au vrut ei securiştii, au fost şterşi din scripte! Ăştia trei, cred, au rămas în scripte pentru că nu au colaborat cum ar fi vrut securiştii, ca să poată legitima mai coerent acŃiunea. Eu aş rescrie tot pasajul. – nota editorului, C.V.]

*

Ajuns acasă, am citit din dosar, direcŃionat, însemnările date

de cei trei. Irelevante, neutre, răspunsuri la întrebări, relatări diverse, nimic ostentativ rău, în fond ce-ar fi putut spune. Dar ceilalŃi, cei care au colaborat cu adevărat la scenariu să fi fost şterşi din scripte?

„În privinŃa celorlalŃi informatori a căror deconspirare aŃi solicitat-o…” Mă obsedează acest „celorlalŃi”. Unde e „scenarista”, ea a fabulat legitimând acŃiunea, nici măcar acum n-are dreptul la glorie? Sau poate nu e scenariul ei, sigur nu e scenariul ei, l-au scris securiştii, l-ar fi putut face mai bun, au avut profesori. Puteau plagia, nu-i întreba nimeni. În ’49-’50 se petrecuseră lucruri adevă-rate, cu securişti şi torŃionari „integri”, originali. Cum deveniseră în ’71 nişte caricaturi? Cât despre informatori, poate doar scena-rista să se califice, cei trei deconspiraŃi, strânşi cu uşa, nu-mi spun nimic.

Nu ştiu ce am sperat, poate în subconştientul meu tot aştept revelaŃia răului, care să răstoarne situaŃia. Ce e cu Sanda, unde-a dispărut Gess? Pe Nae, Gicu, Geo i-am întors pe toate feŃele, oare răul nu e în mine?

DOSARUL ALBAŞTRII

134

[În locul tău aş rescrie pasajul ăsta. Sunt de părere că trebuie să insişti asupra ideii că „informatorii” au fost strânşi cu uşa şi în fond nu au turnat nimic care să producă rău altora, cum s-a şi văzut în cele scrise înainte. AdevăraŃii informatori sunt cele două fete, Penescu şi cealaltă (E o singură fată, „cealaltă” nu apare.), ai scris mai sus. Dar „scenariul” securiştilor trebuia să fie complet, cu fapte, urmăriri, declaraŃii, informări, demascare etc. De fapt, cum Ńi-am spus, fenomenul Piteşti 1971 e o caricatură a Fenomenului Piteşti iniŃial, cel crunt! În 1971 nu au fost nici securişti adevăraŃi, nici victime adevărate, dacă ar fi să comparăm cu anii ’49-’50 (Este comentariul lui Vlasie şi îi dau dreptate.)]

XI. Ei şi Noi

Am recitit câteva pagini înapoi din carte. Mi se pare că nu se alcătuieşte aşa cum doream şi cum ar fi potrivit. Personajele „al-bastre” – adică Noi – sunt încărcate cu o doză destul de mare de ceaŃă şi suspiciune, le-am analizat pe toate feŃele şi o anumită ten-siune negativă se insinuează printre rânduri, ca un perete bătut insistent de ploi ce înfloreşte pe la colŃuri, în interior, igrasia.

Iar tabăra cealaltă, a SecurităŃii, Ei – către care normal ar fi trebuit să fie focalizată o lumină mai rece, mai dură – e prezentată ca o masă amorfă, e drept cenuşie, lipsită de acuitatea privirii chi-rurgului ce străpunge pielea, cu fracŃiuni de secundă înaintea bistu-riului, trasând cu siguranŃă imaginara hartă a inciziei. Poate că din cauza repulsiei pe care am avut-o dintotdeauna pentru morŃi – tata a murit când eram copil – nu am putut privi, nici într-un film real şi cu atât mai puŃin în carte, o disecŃie pe cadavre.

Noi. Unde au dispărut zâmbetele, feŃele senine, deschise, pre-dispuse să nu piardă scăpărarea unei idei, străfulgerarea unei metafore, represiunea unui sentiment ce te-ar fi putut trăda, dacă partenerul sau partenera ar fi analizat dincolo de vorbe.

Unde a dispărut încrederea? MarianaS obişnuia să-şi sprijine, culcată pe umărul meu, învăl-

măşeala gândurilor şi dintr-odată, parcă, prin părului ei bogat, vălurit, apele se rostogoleau în ochiuri liniştite sub muselina uşoară, printre coline molcome frumos conturate, până-n prundişul pulpelor albe, lungi, abandonate mângâierii din vis. Tăcea aşa de frumos! Se cui-bărea în tăcere dăruindu-se probabil iubiŃilor ei secreŃi.

DOSARUL ALBAŞTRII

136

Ei. În dimineaŃa zilei de luni, după Crăciunul însângerat din decembrie ’89, ofiŃerul de serviciu de la poarta sediului SecurităŃii, descheiat la veston, nu a ieşit să-l întâmpine cum făcea de fiecare dată pe colonelul Mincu. Relaxat, a rămas pe scaun întru câtva răsucit într-o parte în încăperea lui, cu reşoul scos la vedere:

— Ia mai dă-l în mă-sa!… că prea a fost al dracului, i-o venit rândul!

L-a ghicit comandantul; deja trecuse câŃiva paşi, s-a-ntors din drum. A intrat în încăperea portarului, acesta s-a ridicat surprins şi Mincu i-a trântit un pumn în figură. Le-avea cu pumnul. Bietul, s-a adunat de pe jos înghiŃindu-şi cuvintele şi ştergându-se de sânge. Ştia că în birou aştepta procurorul cu câŃiva militari să-l aresteze, putea să-l prevină în batjocură, n-a făcut-o, a-njurat doar în gând, printre dinŃi. Nu-l iubea nimeni pe colonel.

Noi. Nae, impetuos şi naiv. Ică, lunecos ca lumina unui opaiŃ, licărind doar atât cât să întreŃină magia. Gess, ca o flacără vie arzând lângă staŃia de benzină, avea sub 18 ani. Şi fără-ndoială Claudia, fata cu două chepenguri la poartă. Pe de-a-ntregul miste-rioasă. Ce să-nŃelegi mai întâi?… Nu aveam curajul şi nici discer-nământul să privim în adânc. PotenŃa ca un sunet de flaut acordul divin al viorilor, sau se alinta ca o păpădie părând că se lasă în bă-taia vântului, dar controlându-şi aleanul, din sud, din nord, după cum îi dicta sensibilitatea scheletului ei de femeie din care zăpăcise Dumnezeu o coastă, când fu să fie.

*

łin totdeauna în porthart o bucată de cer rulată fin, covora-

şul meu fermecat, albastru senin. Mi l-a dat zâna, odată cu creta. (Creta aia fermecată prindea culoare după gând.) Pe covoraşul întins înşirase şotronul şi fără griji Ńopăia urzind razele.

M-a învăŃat să desenez. În jurul gleznelor am trasat conturul unui lac – apele s-au ridicat în genunchi. Atunci am desenat o in-sulă – insula s-a rotit împrejur risipindu-se într-un norişor verde. Ne-am înlănŃuit în iarbă umbrele. M-a prins de încheietura mâinii şi cu degetele mele răsfirate ca nişte petale a nisipit praful de cretă, curcubeu între sâni.

ION TOMA IONESCU

137

Râdea tot timpul. M-a pus să închid ochii şi mi-a desluşit înve-lişul de taină al culorilor. N-am mai deschis porthartul. Nu mai ştiu dacă funcŃionează vraja.

*

„Aşa m-am născut fără o coastă! Scheletul meu, e neisprăvit.”

Mă aiurea cea mai mare mincinoasă a pământului în drumul către casa ei de pe strada 9 Mai, lângă piaŃa mare, cu castani şi două chepenguri în poartă, pe dreapta când mergi spre Viilor, repetân-du-şi în prezenŃa mea exerciŃiile stilistice. N-am ştiut şi nu ştiu nici acum adevărul adevărat, gol-goluŃ.

Altădată mi-a povestit că a fost „căsătorită” cu un scriitor cunoscut, în vacanŃele petrecute la Cluj la nişte rude, şi că părinŃii au oprit-o, intervenind şi aducând-o acasă… Eu, cu cerul căzut pe frunte, ascultam buimac neputând înŃelege, abia terminase liceul, era absurd, continuam să cred că exersează discuŃii.

Târziu, pe internet, adică în viaŃa de-acum, mi-a povestit că scrisorile de la Radu Mareş au rămas la Securitate. El i le-a cerut, erau scrise frumos, puteau fi prinse-ntr-o carte. Ce să-i mai dea, s-au pierdut!

*

Pe scenă Claudia uita de sine; putea fi aerul pe care-l respi-

ram, sau o flacără vie mistuitoare, valul izbit de Ńărm, sau susurul unui izvor de munte, se descătuşa în dans sau se neclintea într-o stâncă, căznit, smuls, mângâiat cu duioşie, firesc, după cum o cerea înălŃimea simŃului ei artistic.

N-am putut înŃelege de ce n-a reuşit să convingă comisia de admitere la Institutul de Teatru. Era deja şlefuit diamantul, ce să mai adauge profesorii?

Mi-aduc aminte de spectacolul total pe care l-a făcut, inter-pretând într-un concurs MioriŃa; şi sunt sigur că nici într-o sută de ani nu va mai putea fi atins într-o sală un asemenea nivel de uimire cât a putut să scoată ea, din acea întâmplare în care cânta, dansa şi

DOSARUL ALBAŞTRII

138

recita dumnezeieşte. Pe Margareta Pogonat, cu care a prestat alături, într-un alt concurs la Sibiu, a făcut-o să plângă luându-i premiul cel mare, din clipa când a păşit în scenă.

Ei. Am aflat tot de la Claudia că Mincu n-a stat mult internat în puşcărie şi nici la nebuni, unde se ceruse la un moment dat ca să scape. Societatea democratică, mai mult pârâtă capitalismului, căreia i s-a opus înainte de ’89, i-a oferit alternativă demnă de un fost dem-nitar comunist. Samsar de maşini se pare că a fost meseria de bază, căreia i s-a dedicat o vreme, acomodându-se repede schimbărilor climatice şi deschiderii geostrategice. L-a întâlnit în Olanda în exerciŃiul noului său job, într-un restaurant unde ClauD era împreună cu soŃul ei olandez şi nişte prieteni ce vroiau să cumpere o maşină, prin intermediul unor români. Olandezii îi luaseră pe Martin şi Claudia ca translatori.

— Am stat la aceeaşi masă cu duşmanul, având surpriza să constat cât de mult îşi folosea expertiza primului job, cel de bază, din „vremuri apuse” trăgeam nădejde, căci am uitat să precizez că tranzacŃia se punea la cale într-o perfectă clandestinitate. Nişte coŃcării dintr-o reŃea ce-şi întinsese tentacule româneşti în mai toată Europa. Îmi venea să sar peste masă la el, să-l strâng de gât! Nu m-a cunoscut. Mă foiam pe scaun şi Martin mă strângea de mână şi-mi făcea semn cu piciorul pe dedesubt, să mă potolesc.

Uite cine era veşnicul apărător al valorilor morale, al princi-piilor!…

Gicu Dacă mă-ntorc în carte şi o fac, de câte ori mă aşez să con-

tinui, constat ce puŃine lucruri am spus despre Gicu. Şi e nedrept. El a fost cu noi întotdeauna, inclusiv la proces, copil de trupă. Când trebuia să cumpărăm ceva, ce să cumpărăm? Cafea, votcă, Ńigări, el mergea, Gicu „muşteriul”.

Ne asculta atent când dezbăteam un subiect şi încerca să priceapă, se mai plictisea, e drept, şi atunci spăla… ceştile de cafea, curăŃa scrumierele, iar apoi „sportist” alerga în tenişi muzică pe

ION TOMA IONESCU

139

undele radioului, încet, încercând să nu ne irite. Nu reuşea tot timpul. Cu fetele, timiditatea îşi pierdea obiectul. Aici presta Gicu la

turaŃie maximă, dar discret, fără largă expunere. Sunt sigur că ar avea ce povesti, lucruri colaterale, colorate, cancanuri cărora în spe-cial eu nu le făceam faŃă. Nu mi-a dat voie să scriu, dar mă risc, mi-a povestit ce i s-a-ntâmplat odată la mine în apartament. Avea şi el cheie, mi-a mărturisit abia acum. Eu eram la serviciu.

— Era ceva trafic în lipsă, acasă la tine. Tocmai agăŃase o prospătură. N-a mai avut răbdare. S-a oprit

cu trofeul în prima cameră, pe jos, la caracatiŃă, şi când să se-nalŃe cu el în glorie, în loc de imnul campionilor şi de ovaŃii, dezacordată, scârŃâi prelung uşa dinspre dormitor, deschizându-se larg (nu era montată de mult).

— Instinctiv, aş fi vrut măcar să acopăr partenera cu corpul, dar am simŃit cum mă răstoarnă tipa, împingându-mă şi ridicându-se goală cum o stabilise în principal natura, dar şi eu pe moment, ca o adevărată învingătoare, cu pieptul liber şi mintea fără ascunzişuri, sărind peste mine sportivă ca peste o râmă rătăcită pe linoleum. Gla-surile li s-au contopit în uimire celor două colege de profesie, sau cunoştinŃe ce-or fi fost, înainte ca mâinile să se cuprindă şi să-şi desă-vârşească îmbrăŃişarea şi pupăturile. Nu se mai văzuseră de mult. Noi, băieŃii, uşor excluşi, stingheriŃi de privelişte ne-am dat mâna şi de-atunci am rămas oarecum prieten cu văr’tu Dorel. Venise să-Ńi repare chiuveta…

L-am bănuit mult timp pe Gicu – chiar îl credeam în stare să scrie „Europei Libere” – că faptele şi acŃiunile sale au contat în în-tâmplarea de la Securitate. Dosarul mi-a infirmat supoziŃiile. MenŃio-nez, exclusiv în ce ne priveşte.

Ulterior, mai precis în zilele când am căutat să reiau legătura cu el, după ce am primit dosarul, pentru a-mi clarifica nişte lucruri (Uhh, sperasem că el o va recunoaşte pe acea Pletosu – Penescu, informatoarea), mi-a povestit că-l mai vizitaseră securiştii.

— RelaŃionasem, ce dracu’! Eram ditamai obiectivele în vede-rile lor!

Pe vremea când prin anii ’80 avea contract de colaborare, ca actor neprofesionist (Mihai Radoslavescu îl distribuia mereu în

DOSARUL ALBAŞTRII

140

spectacole, îl ştia bine, avea talent, nu l-a dezamăgit) la Teatrul „Alexandru Davila” – vreo cinci ani – „amicii” i-au mai cerut unele detalii, ca-n teatru, le-a mai şi dat, dar nu ne priveşte.

Tot pe atunci s-a împrietenit cu unul dintre securişti, Relu Oprescu. Prietenie adevărată, greu de crezut, fără „interese de ser-viciu”. Ştia bine povestea, l-a protejat cât a putut. (Ar fi locul aici să inserez întâmplarea cu profesorul de germană de la „Zinca Golescu”, gândesc. M-a rugat Gicu să nu dau numele profeso-rului. N-am înŃeles de ce. Prietenul lui, ofiŃerul, îi întocmise neam-Ńului dosarul cu referinŃe bune, ca să poată pleca în Germania „acasă”, într-o excursie.)

— L-am întâlnit pe stradă, era cătrănit. — Hai cu mine Gicule! — Unde? Şi ne-am dus. La un bloc în Trivale, etajul patru. A

sunat la o uşă, a răspuns o doamnă dintre cele adevărate, îmbră-cată decent, parfum discret. S-a legitimat prietenul meu securistul. A explicat pe scurt situaŃia.

Le-a deschis balconul. Era unul comun, lung, pentru două apartamente, despărŃit de un geam, gros, mat, înclinat ca o latură a literei V, către acoperiş. A sărit dincolo. Profesorul lăsase un geam întredeschis. A intrat. Eu după el. Casa era goală cum bănuise. Pro-fesorul vânduse şi mobila. Zvonul i se confirmase. Era limpede, nu avea de gând să se mai întoarcă. AgăŃat de uşă pe un umeraş, domina cadrul, singurul lucru rămas, un costum de scenă cu frac de la corul bărbătesc „D.G. Chiriac” al Palatului de Cultură, unde cânta profesorul.

Am mers apoi să ne-mbătăm într-o cârciumă. Ce-o fi o fi!… Nu mai ştiu ce-a fost, dacă a avut de tras din asta.

*

Gicu în schimb a avut de tras mai multe. Exmatriculat din

Liceul Industrial în anul patru, după procesul de la Casa Tineretului, i-au scris în foaia matricolă „retras la cerere”.

„Ajutat” să se angajeze ca muncitor în Uzină, la Hala 7, după excluderea din UTC de la municipiu, unde-am fost toŃi – i s-a

ION TOMA IONESCU

141

făcut onoarea organizării unei retrageri pe cinste, cu vuvuzele şi individual – la serviciu. Pe atunci vuvuzelele nu fuseseră încă in-troduse în dicŃionarul limbii române, dar erau folosite mai ceva decât pe stadioanele de fotbal sud-africane de azi.

S-a oprit lucrul două ore şi muncitorii au fost strânşi în mij-locul secŃiei. Secretarul de partid pe întreprindere, Cincu, cu voce tunătoare l-a prezentat pe „duşmanul poporului, Gicu” în culori sinelii (albastrul ăla murdar). Din milă pentru el, biata Nataşa, o fată din public ce-l cunoştea, simŃind că nu merita acele invective a izbucnit în hohot de plâns.

Îi dăruiseră un stigmat. Tot ce era mai greu, mai umilitor de făcut în secŃie, lui i se cuvenea de drept. A fost un calvar. N-a rezistat prea mult în Uzină.

S-a angajat la Vinalcool, sub deal la Ştefăneşti. În budanele uriaşe aliniate pe sute de metri pătraŃi odihneau de 40-50 de ani licorile bahice. L-a adus odată şi pe Gigi Ionescu, actorul, simbolul boemei piteştene cu care era prieten. S-a temut că n-o să-l mai poată ridica de pe jos. Când i-a deschis robinetul, surprinzător, ti-morat în faŃa probabil unui vis împlinit, Gigi n-a putut nici să guste. I-a dat acasă vin într-un bidon de doi litri.

Întâmplător i-a observat Bîlă, miliŃianul. Venise să-şi ia raŃia gratuită. ToŃi veneau. S-a apropiat.

— Tu lucrezi aici? N-a mai durat nici trei săptămâni şi a primit ordinul de con-

centrare pentru armată. Şase luni nesfârşite n-a avut voie s-o vadă pe Nina şi nici copilul, nu încheiaseră legal căsătoria. A spart piatră în mina de steril, la Vîja, deasupra Peştişanilor, lângă HobiŃa, cu târnăcopul. Muncă grea. Nu ştiu cum se făcuse, dar erau concen-traŃi doar dintre cei cumva certaŃi cu legea, hoŃi, borfaşi, puşcăriaşi, violatori, ostili, duşmănoşi. Se pârau între ei, trebuia să fii atent cum vorbeşti. O singură dată, într-o sâmbătă, a ieşit din unitate reuşind să viziteze singur Casa Memorială de la HobiŃa a lui Brâncuşi, era aproape. Pe ceilalŃi doi din „echipă”, se supravegheau reciproc, i-a pierdut într-o cârciumă.

Altădată, înainte de cutremurul din ’77, la „Tehnic-Club” (pre-găteam un recital de poezie, Ńin minte, am fost şi eu acolo) l-a întâlnit în barul de la subsol pe Bucurel. Au intrat în vorbă:

DOSARUL ALBAŞTRII

142

— Lucrezi la ICRM? Bun serviciu! De la gară, unde descărcam trenurile cu marfă,

până la depozit nu rămânea nimic. Biciclete, televizoare, tot ce se căuta atunci le plasam pe drum. Ajungeau în mâna gestionarului doar facturile şi banii. Ne rămâneau şi nouă mărunŃei, nu prestam degeaba.

A doua zi la serviciul personal, nici Bucurel nu venise de-geaba. Le-a cerut funcŃionarelor să-i consemneze lui Gicu lichida-rea în cartea de muncă. Era se pare încă un element periculos.

— Despre Bucurel, ştiu c-a decedat (s-a dovedit că nu), pe Bîlă l-am descoperit la televizor când cu arestarea lui Ceauşescu de la Târgovişte. Era pe-acolo.

Am insistat să-l descos ce l-a afectat mai mult în viaŃa de după proces.

— NesiguranŃa. Autoizolarea, tocmai eu care socializam cu toată lumea. Nu mai puteam să mă apropii de nimeni, pentru că ştiam că-i pot face rău respectivului. Îl puteam trage în cerc. Re-laŃiile mele cu fetele, dacă erau, se consumau pe fugă, iar căsătoria a venit nedorită, ca un accident, după ce Nina născuse, mult mai târziu. Nu era neapărat o frumuseŃe de top, dar era un om fan-tastic de drept şi de bun, de o sclipitoare inteligenŃă, învăŃătoare la RacoviŃa. A rămas gravidă, o respectam, ce-i puteam oferi, ten-siuni permanente, urmăriri ca-n filme, măcar ea avea nevoie de siguranŃa serviciului. M-a înŃeles, i-am povestit tot. Doar băiatul, când s-a făcut mare m-a întrebat de ce pe certificatul lui de naştere sunt trecute două nume, şi al meu, şi numele de fată al mamei. Dificil de răspuns, nu ştiu ce a priceput din argumentaŃia mea, mai târziu.

Am vorbit cu Relu omeneşte, m-a ajutat, mi-a găsit serviciu bun, şef la administraŃia locativă în Mioveni, am încheiat şi căsă-toria, lucrurile începuseră să se aşeze până când un nebun şi-a adus aminte de mine, de proces, de dosar, mi-a făcut reclamaŃie şi nu s-a lăsat până ce n-am plecat de-acolo.

ION TOMA IONESCU

143

Călin Simt nevoia să-l fotografiez şi pe Călin Vlasie, doar în sepia şi

mai mult cu gândul că ne va înlesni prin editura lui importantă apariŃia cărŃii. (Îmi fac iluzii?… S-a dovedit că n-au fost iluzii şi că judecăŃile sunt aproape întotdeauna subiective.) Era elev de liceu în ultimul an când l-am cunoscut, nu i-am dat importanŃă atunci. Aducea preŃiozităŃi în limbaj şi trimiteri la legende şi mituri. Epata, cu tot dinadinsul! Fetele, în uniformele lor albastre, de-o seamă cu el mă incitau mai mult, aveau sub uniformă, în genă, misterul. El, doar o sete de cunoaştere ce depăşea cadrul în care îi permitea vârsta să se învârtească şi o precipitare de a arde etapele formării.

Cu atât mai mare surpriza când mi-a cerut ca pe ceva obişnuit cheia de la locuinŃă, nu mi-o mai ceruse nimeni până atunci. Voia să se întâlnească cu o fată, tot liceancă, pe care o plăcusem şi eu în tăcere, nu-i dezvălui numele, ulterior a devenit actriŃă.

Dacă s-au întâlnit sau nu, cred că este o altă poveste, lucrurile erau poate fireşti, mie mi s-a părut nefirească cererea lui şi, luat recunosc prin surprindere, i-am dat cheia cu strângere de inimă, dovadă că n-am uitat.

Drumurile ni s-au mai intersectat în timp, după evenimentele de la Securitate. Era într-o vreme psiholog (terminase facultatea la Bucureşti) în cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală, unde mă internasem ambulatoriu o perioadă pentru tratament, nu mai pu-team dormi, aveam coşmaruri, sechele, mi se părea tot timpul că sunt urmărit.

Prin anii ’90 mi-a publicat un grupaj de versuri în revista Calende pe care o înfiinŃase. Ca mare proprietar de editură, în 2008 a acceptat să-mi editeze cel de-al doilea volum de poezii (în ’95 a apă-rut primul la Editura Tip-Naste) în numele prieteniei, la un preŃ mult mai mare decât pe piaŃa de carte. Nu conta, merita editura. Erau banii sponsorului, numai că n-a dorit să participe la lansare. Ar fi putut, dar probabil nu punea preŃ pe creaŃiile mele; sau poate, în loc de susŃinere, mi-a întors atitudinea mea din tinereŃe.

*

DOSARUL ALBAŞTRII

144

F. 114 / Lt. Berechet Nicolae / IMJ Argeş / DeclaraŃie / „Subsemnatul Vlasie Călin, fiul lui Hristache şi al Profirei, născut la 21 mai 1953, în Buzău, domiciliat în Piteşti, Str. Hamangiu 6, posesorul B.I. seria N, nr. 008820, eliberat de MiliŃia oraşului Piteşti, asupra celor întrebate declar următoarele:

În seara zilei de 9 octombrie 1971, am fost surprins de orga-nele de miliŃie în imobilul din strada Giurgiului, nr. 122, la Nicolae Radu. Venisem aici cu scopul de a-i cere o carte de Blaga, fiindu-mi necesară pentru orele de limba română. Pe la orele 16-17 am primit un telefon de la Stancu Constantin, un telefon obişnuit după o absenŃă mai lungă, şi printre altele aflasem că se duce la Nicolae Radu acasă, spre seară. Nu i-am promis nimic. (E important de ştiut cine a provocat gândul de a merge la Nae.)

Pe Nicolae Radu l-am cunoscut, ca de altfel şi pe Iordache şi pe Claudia Duminică, Cârstea Gheorghe, Stancu Constantin, Bădescu Georgeta, la şedinŃele Cenaclului literar «Ion Minulescu», la care am activat începând cu luna noiembrie a anului trecut, 1970. Mult timp, mai bine de o lună şi jumătate, relaŃiile mele cu sus-nu-miŃii au rămas reci, în sensul că schimbam opinii doar în cadrul cenaclului. Ne mai vedeam şi pe stradă, destul de rar, dar erau foarte distanŃi, neprietenoşi. Am venit la acest cenaclu cu gândul unor experienŃe literare, activasem până atunci numai pe lângă Cenaclul Liceului «Nicolae Bălcescu».

Înspre Revelion ne-am întâlnit acasă la Ionescu Toma. Ei fuseseră cei care hotărâseră apropierea şi mi-au dat adresa. Nu-i cunoşteam decât din discuŃiile din cenaclu şi mi se păruseră mai dezgheŃaŃi în problemele legate de literatură, situându-se cu mult deasupra altora din cenaclu.

Revelionul l-am petrecut împreună, tot la Ionescu, şi abia după Revelion am început să intru în nişte relaŃii mai apropiate. În acea perioadă era proverbială expresia «mergem diseară la Ionescu». N-am încercat să-mi explic sensul acestei expresii, am considerat că sunt nişte întâlniri fireşti, între vechi prieteni. Vizitele mele acolo nu erau prea dese, chiar rare aş putea zice, părinŃii mă certau când veneam seara târziu, încât am renunŃat, mă duceam doar din simplă curio-zitate.

ION TOMA IONESCU

145

Mi-am dat însă seama că aici, pe lângă discuŃiile literare nelip-site, se spuneau şi fleacuri. Se bârfeau între ei tot timpul, trebuia să stai cu atenŃia încordată să nu te ia vreunul peste picior.

Se practica uneori şi jocul de cărŃi, pe bani sau fără bani, cum nu mă interesa, nici nu mă pricepeam, n-am reuşit să reŃin sumele de bani de pe jos. Şi nu prea aveau bani, încât nu cred ca sumele puse în joc să fi fost mari.

MenŃionez însă, la şedinŃele cenaclului «Liviu Rebreanu» care se Ńin la «Palatul Culturii», lucrările Claudiei Duminică şi ale lui Nicolae Radu erau prost primite.

Nici la Claudia Duminică acasă, nu-mi amintesc să fi fost de multe ori, totdeauna împrumutam cărŃi, avea o bibliotecă bogată care mă fascina.

De remarcat predilecŃia către literatura nouă, absurdul în spe-cial. Era vorba de snobism?… Cert este faptul că reieşea din dis-cuŃii că aveau cunoştinŃele necesare.

În privinŃa unui eventual nume pe care să-l poarte grupul, susŃin că nu cunosc. Îşi manifestau rezervă faŃă de mine, Iordache în special mă băga la mijloc, persiflau, mai cu seamă că de multe ori nu eram de acord cu poeziile lor. Acest lucru a constituit de fapt şi motivul pentru care m-am depărtat de ei. (Sau ei s-au depărtat de tine, nu mai contează!)

Radu Nicolae mi-a spus într-o seară cu ploaie «Tu nu Ńi-ai dat seama până acum că n-ai ce căuta în grupul nostru?» Aveam rezerve pentru Radu Nicolae şi în privinŃa scrisului, mi se părea prea rupt de viaŃă, ilogic în ce scria, nu în tot, nu vreau să generalizez.

La locuinŃa părinŃilor mei, singurii care m-au vizitat au fost Radu şi Ionescu, (o singură dată, Radu n-a intrat nici în casă), apoi Costea Teodor (tot o dată) şi de mai multe ori Stancu Constantin, căruia obişnuiam să-i citesc lucrări de-ale mele.

Se mai duceau câteodată şi pe la Bădescu Georgeta unde, ca şi la Ionescu se mai şi dansa. Acest lucru l-am aflat de la ei, eu în-sumi am fost într-o seară acolo, dar nu am stat mai mult de ora 20.

Într-un timp, îmi amintesc (pe vremea când era cenaclul «Ion Minulescu») veneau în grup şi surorile Mazilu, cu care aflasem de la ei că au petrecut împreună Revelionul din 1969/1970, la acestea acasă.

Atât declar şi susŃin/ Călin Vlasie”

DOSARUL ALBAŞTRII

146

*

F. 24. / Insp. jud. Argeş / Sursa: „Bătrânul Dan”/ Primit Bucurel Ilie/ 16.03.1973/ Nota/

„Sursa vă informează despre Vlasie Călin, cu care a avut prilejul să vorbească în ziua de 16 martie 1973. Sursa a aflat că de curând în revista Luceafărul i-au apărut trei poezii şi că în ultimul timp de la Comisariatul militar i-a sosit o propunere de a participa la concursul de admitere într-un institut superior din cadrul MFA şi el a acceptat. În prezent sursa cunoaşte că Vlasie Călin nu mai are serviciu şi că majoritatea timpului se ocupă cu pregătirea şi frec-ventează, destul de rar, cenaclul «Rebreanu» / «Bătrânul Dan»”.

XI. Uzina

„Ionescule, tu mergi la uzină.” Acea expresie mi-a conturat mult mai ferm viitorul decât am crezut. Un viitor cu orizontul li-mitat. Uneori timpul se rostogoleşte lent, poate că nici nu se rosto-goleşte cu adevărat, e ca o linie dreaptă desfăşurându-se pe un arc de cerc şi descriind o altă curbă specifică, din perspectivă diferită, cu alte înŃelesuri, dar cu aceeaşi origine, punctul de la care s-a pornit.

Raza cercului meu de bază se întindea pe 15 km, între Cartierul Trivale şi Colibaşi-Poarta 1, într-o lume pe care aveam să o cunosc bine, ce nu m-a copleşit cu micile ei probleme, ci mai degrabă mi-a conferit doar o anumită valoare de întrebuinŃare. N-am să descriu mecanismul, însă intrasem fără voia mea şi mă angrenasem în el cu convingerea fermă că poate fi îmbunătăŃit, cu fiecare înfăşurare pe partea activă a profilului în care o roată dinŃată trage pe flancuri, mersul credeam eu, înainte.

Lucram la calitate şi încercam cu echipa să-i conving pe cei peste 800 de muncitori direct productivi, cei care contau cu adevărat la secŃia „Cutii de viteze”. (AserŃiunea „cei care contau”, întru totul activistă, era aruncată în oponenŃă mereu în faŃa celor din serviciile auxiliare, inginerilor şi tehnicienilor, „cei care contau mai puŃin”, ori de câte ori se ivea prilejul şi, slavă Domnului, de şedinŃe nu duceam lipsă.) Încercam aşadar, cum ziceam, să-i conving pe ope-ratori cât de dezastruoasă este o abatere de elice sau profil, pentru roŃile dinŃate, fie ea de ordinul, aparent nesemnificativ, zecimilor de microni, în războiul pe care îl aveam de purtat cu industria auto a Vestului, cu adevărat sălbatic. Îmi plăcea jocul de-a şoarecele cu elefantul.

DOSARUL ALBAŞTRII

148

Fidelitatea şi justeŃea aparatelor de măsură şi control din dotare am învăŃat să o măsor cu timpul, nu mi-ar fi dat dreptul la certitu-dini şi elocinŃă, dar s-a dovedit mai târziu că insistenŃa mea a lucrat bine, creând deprinderi. Am fost printre cei dintâi practicieni ai controlul statistic în uzină, aducând la posturile de lucru formula-rele fişelor de relevare, uşor modificate de mine pentru o vizuali-zare mai clară, mai expresivă a graficului dispersiei valorilor, cu limitele de toleranŃă prestabilite, iar ulterior cu limitele calculate ale capabilităŃii proceselor. Clopotul lui Gauss căpăta înălŃime în detri-mentul împrăştierii (dispersia) cu fiecare săptămână de experienŃă şi asta era bine. La început, graficele erau completate de controlorii din echipa mea. Ei treceau din oră în oră, luau o piesă direct din utilaj, o măsurau şi înscriau rezultatul obŃinut la măsurătoare, haşurând un pătrăŃel în coloana care corespundea valorii cotei realizate. (Ce m-o fi apucat să descriu bazaconiile astea care sigur nu interesează pe nimeni?! …)

Nu a fost deloc uşor să-i determinăm pe muncitori să înŃe-leagă rostul acelor hârtii. La început, le murdăreau precum nişte copii, demonstrativ, cu uleiul ce se scurgea pe mâini din măruntaiele uti-lajelor (mănuşile de protecŃie obligatorii au ajuns cu francezii, mai târziu), parcă în ciudă, susŃinând că e sclifoseală de birocrat şi pier-dere de vreme.

Mai târziu au învăŃat să-şi completeze singuri fişele corect, înŃele-gând importanŃa acurateŃii demersului şi intervenind la reglajul uti-lajelor, atunci când valorile nu erau centrate către linia lui 0. Şi-au confecŃionat singuri panouri de afişaj, au găsit locuri potrivite de amplasare, vizibile. Era munca lor şi o scoteau în faŃă cu mândrie.

Am fost privit cu multă circumspecŃie iniŃial pentru că nu eram de-al lor, prea exigent, şi puneam în pericol sloganul „merge şi-aşa”. N-o făceam cu plăcere, dar simŃeam că e necesar. Nu iertam rebuturile de orice fel, dar mai ales intenŃia de a păcăli cu tot dina-dinsul a unora, profitând întotdeauna de situaŃiile ivite ca să dau exemple. Unii reglori organizau adevărate comandouri secrete în clipele de neatenŃie, introducând în montaj containere cu piese ne-conforme. Piese cu abateri mici, nu se putea vorbi de ceva care să pună în pericol funcŃionarea produsului final. Se punea în pericol

ION TOMA IONESCU

149

doar rigoarea şi o disciplină tehnologică prestabilită, un mod de lucru care trebuia învăŃat, dacă ne doream performanŃă. Normalul situaŃiei după analiza tehnică era întocmirea derogărilor şi urmărirea spe-cială a comportării acelor piese în exploatare.

Mult mai târziu, când Renaultul a revenit şi ne-a aşezat pe o nouă treaptă de dezvoltare, nimeni dintre operatorii din secŃia „Cutii de viteze” nu s-a mirat şi n-a rămas surprins când autoturisme în-tregi, finalizate, erau aruncate la rampa de rebuturi pentru o simplă zgârietură sau viciu de vopsire. O doză studiată desigur, voit exage-rată, a managementului calităŃii. Doreau să ne impresioneze şi să ne responsabilizeze totodată. Politica îmbrăŃişată de mine instinctiv, cu consecvenŃă la timpul potrivit, îşi dovedise utilitatea.

Ideile puse în practică de echipa de calitate pe care am con-dus-o mult timp sub aripa şefului meu, Miu Petre, izvorau din discuŃiile îndelungi pe care le aveam cu o serie de ingineri tineri şi capabili, veniŃi direct de pe băncile facultăŃilor, al căror nume îl aştern cu multă consideraŃie în pagină: Constantin Ivan, Gheorghe Voinescu, Sergiu Vasilescu, Oliviu Păun şi mai încoace Grigore Masgras. ToŃi, de altfel, au ajuns manageri de societăŃi în diverse momente şi pe toŃi îi salut cu respect pe unde or mai fi.

Mi-a venit în minte o întâmplare şi, culmea, numele ministrului în faŃa căruia am comis-o. Tocmai eu, care făceam vorbire totdeauna de corectitudine şi principii. Într-o după-amiază la schimbul doi, l-am zărit pe directorul general Nicolae Matea, însoŃind, mi-am dat seama după atitudine, un demnitar de rang înalt al regimului, surprinzător îmbrăcat în Ńinută lejeră, fără cravată şi costum aferent. Directorul m-a chemat cu un semn şi a făcut prezentările:

— Tovarăşul ministru Aurel Costea şi şeful de schimb de la calitate. Hai să mergem pe linia de arbori ambreiaj! am fost îndem-nat după strângerea protocolară a mâinilor. M-am conformat şi ne-am oprit la utilajul care, după cum mi se ceruse, aleza un diametru de ф5,5. Se întâmplase în reŃea un incident din cauza unui ştift ce se desprinsese din alezajul respectiv. Cutia de viteze a unei Dacii s-a blocat în plin mers, dar din fericire accidentul n-a avut urmări tragice.

Mi-am dat seama că ministrul nu era venit cu pluta şi avea habar de industria prelucrătoare, după cum îmi punea întrebările.

DOSARUL ALBAŞTRII

150

Am prins o piesă din flux pe dispozitivul de control şi, ceasul rău, (nu ceasul comparator care indica acea poziŃie neconformă, celă-lalt, de sub tâmplă) a declanşat deja alarma. Ce puteam face? Am simŃit privirile panicate ale directorului general şi am preluat întreaga responsabilitate. Cu voce sigură i-am explicat ministrului de ce este nevoie întâi de etalonarea dispozitivului de control, intrând pe teri-toriul special al fidelităŃii şi justeŃii măsurătorii. Mi-am spus zelos poezia până l-am plictisit, în timp ce, rapid, am potrivit ceasul com-parator în aşa fel încât piesa să apară conformă cu documentaŃia. Mi-a ieşit. Putea să iasă şi prost. N-am fost mândru de mine când am ridicat o primă directorială de la casierie în săptămâna urmă-toare, dar nu mi-a căzut rău.

Şi altă întâmplare. Înainte să cumpere, francezii au făcut în uzină o serie de audituri. Printre altele ne-au solicitat înregistrări (date statistice) privind controlul danturilor. Directorul de atunci al ECMA, una din cele şapte societăŃi în care se divizase uzina imediat după „revoluŃie”, Oliviu Păun, mi i-a adus mie pe cap.

— Ioane, … ’ute-i! (cu puternic accent pe litera f de la francezi şi a continuat cu o sintagmă scurtă gen „pe ei, pe ei, pe mama lor!”)

— Şefu’, eu înŃeleg cât de cât franceza, dar nu ştiu să leg două boabe…

— Cu atât mai bine, că-i dai în bărci şi eşti sigur că nu-Ńi scapă nici vreo perlă pe gură. Responsabil cu perlele era taman dânsul. Unul dintre francezi ştia româneşte, iar directorul Oliviu Păun n-a rezistat mult după ce ne-au luat în primire.

— Şi ai de grijă să nu oboseşti prea tare, diseară vii la mine acasă şi mergem la curve!… Curvele (aşa le mângâia el) erau voleibalis-tele de la Clubul Dacia pe care ECMA le sponsoriza, cum se obiş-nuia pe-atunci, iar Oliviu Păun era tatăl lor aproape la propriu. O să revin desigur.

Cât priveşte auditul roŃilor dinŃate, tocmai finalizasem un stu-diu pe o perioadă mai lungă, urmăream deformaŃiile elicei şi profi-lului după tratamentul termic. Ar trebui să explic cumva, pentru cititorii care nu au avut de-a face cu industria, că, după ce se pre-lucrează o roată dinŃată, ea trebuie trecută prin foc în cuptoare cu temperaturi înalte de peste 1 000 de grade Celsius, mărindu-se astfel

ION TOMA IONESCU

151

rezistenŃa materialului. E un principiu pe care l-au descoperit pro-babil marii gânditori de-a lungul vremurilor, nu ştiu dacă printre ei se afla şi gânditorul nostru de la Hamangia, dar cu siguranŃă con-tribuŃia protocronistă a strămoşilor geto-daci trebuie să se fi aflat pe undeva şi în acest domeniu. (Desigur, cititorul e mult mai edi-ficat acum asupra procesului tehnologic al roŃilor dinŃate şi putem comunica în continuare, de la egal la egal, în cunoştinŃă de cauză.)

Dacă eram specialist în ceva, nu în danturi eram, ci în grafice. Le concepusem de aşa manieră încât vorbeau singure. Nu ne-a tre-buit translator. Aplicam împreună cu tehnologii corecŃii la ascu-Ńirea şevărelor (şevărul e o sculă de tăiat danturi) dacă observam o anumită tendinŃă cât de cât constantă de deformare în tratamentul termic.

Francezilor le-am făcut o impresie bună. Nu ştiu dacă am grăbit cumva decizia cumpărării platformei industriale, dar sigur i-am lă-murit nu numai că nu eram coborâŃi din copaci, tehnic vorbind, ci că noi chiar puteam urca în copaci… cu liftul.

Seara, m-am dus într-adevăr la sala de sport cu Oliviu să vedem o partidă de volei şi să-i povestesc cum îi lăsasem mască pe franŃuji. E aici loc să explic şi de ce-l iubeau fetele pe „Papy”. O poveste fru-moasă, aproape neverosimilă.

Într-o iarnă aspră, în Ńinuturile Vasluiului, a organizat răpirea celor cinci moldovence, o echipă întreagă, încă eleve de liceu, cu antrenorul lor cu tot, Văraru, cel care le formase.

În sărăcia de-acolo, pe lângă asigurările aiuritoare că fetele, dacă merg la Clubul Dacia, vor deveni campioane mondiale, bieŃilor părinŃi le-au prins bine grămăjoarele de bancnote rătăcite printre cănile cu vin, din care se gustase pe îndelete. Au ajuns campioane naŃionale, nu mondiale cum promisese Oliviu Păun.

La un moment dat, în viaŃa reală de neimaginat, a trebuit ca fetele să fie înfiate, un matrapazlâc, pentru ca Ministerul ÎnvăŃă-mântului să se lase păcălit şi să aprobe transferul în grup al elevelor vo-leibaliste în cursul anului şcolar. Era singura portiŃă în legea de-a-tunci. Astfel că la nivel de directori, cinci la număr din cei mulŃi aflaŃi pe platformă, fiecare şi-a trecut în actele de înfiere câte un vlăstar (de fapt, vlăstarele erau ditamai prăjinile ca înălŃime), dar tot Oliviu era tatăl lor adevărat, că doar el avea „mălaiul”…

DOSARUL ALBAŞTRII

152

*

A venit şi septembrie. Şi deja 2010. Rescriu de peste un an de zile în carte paginile Dosarului. Şi-am avut totul de-a gata, pe tavă. Acum înŃeleg de ce le-au trebuit securiştilor mai mult de trei ani… Ei, săracii, n-au avut nimic.

*

AgăŃat de televizor, subjugat pur şi simplu de imaginea hiper-

bolizantă a amazoanelor, moderatoarele „RealităŃii” şi „Antenelor”, de-a-ncălare pe remaniere, cravaşând armăsarii portocalii aduşi din dârlogi la stadiul de gloabe, am pierdut vremea schimbării la faŃă şi intrării în miracol a toamnei. DezmăŃul televizat al crizei m-a subjugat cu totul. Am descoperit într-o dimineaŃă în stradă frunzele ruginii aşternute pe jos, simŃind pe pielea bronzată în puŃinele locuri expuse înŃepăturile vântului scăpat bezmetic din hergheliile nordului depăr-tat şi rece. (A scăpat şi Vântu din arest! Nu-i nimic, mai revine!…) Sintagma nu are legătură cu percepŃia simŃului realităŃii despre care vorbeam…

Dinspre Cotroceni, în PDL a şuierat de-adevăratelea crivăŃul, gata-gata să-l ia pe sus pe puŃinul la trup premier cu guvern cu tot, în spaima mută a opoziŃiei. Bietul Boc! Ce ghinion mare cu criza asta, la cât e de mic! Singur Mazăre de la ConstanŃa întrezărea ceva soluŃii serioase de combatere a crizei. El a pregătit la şcoala de vară a TSD câteva brazilience şnur; acestea alături de thailandeza lui Ponta, urmau să atragă ceva investitori străini în SPA-urile lui Vântu (Părăsite după păŃania lui Goană, săracu’) şi, relaxaŃi, magnaŃii să-şi dezlege baierele pungii în buzunarele românilor.

După mine, dacă Ponta-l ascultă pe pontosul de Mazăre, face o mare greşeală prin omisie, eliminând din competiŃie resursele naŃionale de frumuseŃe de pe centură şi stimulând în continuare munca la negru. (Doamne’ ce-ntortocheată-i politica!) Cât dinspre Crin, liberal cum îl ştim, şi-a adus aminte ca de-un parfum de fe-meie tot de Klaus Johannis.

ION TOMA IONESCU

153

În rezumat, erau singurele oferte concrete de programe anticriză ale opoziŃiei în bătălia lor concertată cu puterea Băsescului. S-a făcut remanierea! A plecat Berceanu, Blaga, Videanu… Şi cine-a pier-dut?… După mine au pierdut amazoanele „RealităŃii”! Altul era orgasmul să-i pui zăbala unui armăsar precum Videanu!… (Ce mai e şi asta? Textul ăsta era pentru blog, nu de pus în carte. Lasă că-l şterg mai târziu!… A venit şi târziul, suntem în aprilie 2011, s-a mai schimbat şi Realitatea, şi moderatoarele, doar premierul nu s-a schimbat. Nu mai schimb nici eu textul, îl las în carte.)

Geo Am vorbit cu Geo Jugănaru. Mi-a promis că vine într-o

după-amiază să desluşim părŃi din dosar şi fragmente de amintiri. Sub arcadele de la intrarea Teatrului „Alexandru Davila”, afacerea studioului său foto îi asigură liniştea existenŃei şi încă ceva pe dea-supra. Geo a ştiut totdeauna să se plaseze sub diferite umbrele care să-i garanteze oareşce protecŃie. N-a fost la Nae în seara flagran-tului. (Am rămas la „flagrant”, concesiv efortului organelor de a justifica amploarea desfăşurărilor de trupe ce transcend din dosar. Ce preŃios pot fi!…) Plecase la Timişoara, iar la câteva săptămâni când s-a întâlnit pe stradă cu Nae şi a vrut să-l oprească acesta şi-a băgat capu-ntre umeri refuzând în mare grabă să stea de vorbă, susŃinând că e urmărit.

L-a dumirit securistul şantierului cu care se afla în relaŃii destul de bune, când a intrat în atelierul lui de pictură. Ca încadrare în cartea de muncă, inspectorul de personal de la ACH îl trecuse pe Geo pictor, picta diferite panouri pentru afişaj, lozinci sau indica-toare pentru incinta întreprinderii, pentru baraj sau în alte zone. Tot pictor se numea.

— Prietenii tăi au fost arestaŃi! (A vrut să-l sperie.) L-a pus apoi în temă.

Nu-l vorbeşte de rău nici acum, după patruzeci de ani, pe Dumitru Cocorel, cu ce l-ar încălzi să ştie că pasaje întregi din dis-cuŃiile lor au stat la baza unor rapoarte către superiori?

— A murit de curând Cocorel. Dumnezeu să-l ierte! Ce-aş câştiga dacă stric imaginea acelui om. Pe mine m-a ajutat, nu aveam

DOSARUL ALBAŞTRII

154

susŃinere din nicio parte. Cum aş fi rezistat fără sprijinul lui într-un loc ce-mi oferea libertatea deplină de a folosi timpul aşa cum doream, pictând sau făcând fotografii? (Şi aici ar fi locul unei paranteze!…)

— După ce m-am mutat de la tine din Trivale, am locuit în barăcile ACH-ului printre oameni necăjiŃi, bătuŃi de soartă. Baraca mea era confortabilă, o oază. O umplusem cu tablouri şi cioplituri artistice din lemn. Aparatele şi instrumentele mele – le procurasem pe rând pentru fotografiat, developat şi tot tacâmul, cu ajutorul cărora reuşisem să mă chivernisesc şi să ies din anonimat, deve-nind curând pentru toată lumea „Domnul Geo” – mă plasau într-o zonă fără griji. Nu-mi mai lipsea decât nevasta ca să mă îmburghe-zesc cu adevărat şi să devin periculos… łi-aduci aminte, chiar tu ai avut o tentativă să mă însori.

— Petra, da, prietena neveste-mii; de fapt, cred că era mai mult prietenă cu mine.

— De-asta m-am temut, să nu fie prietena ta!… — Păcat, era şi ea un pic zgârcită, vă potriveaŃi de-adevăra-

telea, iar financiar puteaŃi ajunge departe! — Lasă că bogăŃia prea mare te strică şi bate la ochi. — Nu mi-ai spus niciodată de ce nu v-aŃi înŃeles. — N-a fost să fie. Povestea prea mult despre voi. Vă plimba-

serăŃi împreună în excursii în Bulgaria, prin Ńară, apoi numai cu tine la ruşi. Îi străluceau ochii intens, lăudându-te ce băiat bun eşti tu şi ce noroc a avut Ionela. N-am crezut-o când mi-a spus că n-a avut nimic cu tine.

— Ai fost un prost, chiar n-a avut nimic. Stau şi mă gândesc uneori c-ar fi putut să se-ntâmple. Cel puŃin

la ruşi, două săptămâni. Nu neg poate vreun gând tendenŃios, nu-mai că ştii cum e, nu trebuia să pornească de la mine şi-apoi, cum să înşel încrederea soŃiei. Pe deasupra mai era şi Gabi, coleg cu noi, fluşturatic, fără complexe. Pe mine parcă mă sorbea din ochi, dar pe Gabi îl strângea în braŃe. Uneori. Rar.

Seara picam de somn după alergătura suplimentară de peste zi ca să ne vindem marfa din genŃile umplute la plecarea din Ńară. Ea se retrăgea în camera fetelor, eu într-a mea. Poate asta a făcut-o să vorbească totdeauna frumos despre mine, ce-o fi fost în sufletul ei…

ION TOMA IONESCU

155

În avionul de la Leningrad la Moscova, stăteam pe scaune ală-turate, m-a căutat şi m-a strâns de mână. Nu mi-a mai dat drumul până la aterizare. Am pus gestul pe seama fricii de zbor şi am tăcut tot timpul. Oricum nu prea eram vorbăreŃ din fire, mai ales în situaŃia dată, sub puternica impresie a extremelor pe care le trăiam intens. Excursia era una oficială, se desfăşura sub forma unui „tren al priete-nei”. Cred c-a fost prima de acest fel. Doar Leningrad – Moscova, din cauza distanŃei mari, am parcurs-o cu un Aeroflot, nu în tren.

În gări, când opream, organizatorii ruşi ne primeau cu fanfară, iar tururile oraşelor în autobuze bine încălzite, palatele şi muzeele extraordinare ale căror porŃi se deschideau larg pentru noi, ghizii extrem de documentaŃi ce ne copleşeau cu informaŃii, restauran-tele grandioase în care pentru prima oară în viaŃa mea am servit icre negre, totul era făcut să ne impresioneze.

La unul dintre restaurante, în Kiev, într-o sală alături de noi, se desfăşura o nuntă de fiŃe cum s-ar zice azi. Se mărita fata unui general de armată. Păreau secvenŃe de film. Nuntaşii, mulŃi în uni-forme militare, cu pieptul plin de decoraŃii, se clătinau pe picioare şi doar câŃiva mai jucau îndrăcit dansurile lor tradiŃionale. Şi femeile, unele dintre ele, depăşiseră se pare măsura lui Bachus, sau cum s-o fi numind zeul votcii lor.

Cei câŃiva tineri ce se mai Ńineau încă pe picioare s-au repezit la fetele noastre ca nişte ulii să le invite la dans. Către masa noastră a venit împleticindu-se un ucrainean mai în vârstă, căruia îi zornăiau la veston Ordinul Suvorov şi nenumărate alte decoraŃii militare. Artilerist. Se stropşea boscorodind la Petra, clătinându-se, zărind parcă Ńinta mişcătoare departe, dincolo de ceaŃa de peste Prut.

Altă secvenŃă, în contrast cu strălucirea Ermitajului, Palatului Peterhof, łarscoe Selo, Kremlinului, văzute la lumina zilei. Am avut parte de ea într-o noapte, când din cauza zăpezii probabil se întâm-plase pe căile ferate un carambol şi a trebuit să rămânem în aştep-tare, blocaŃi într-o gară uriaşă câteva ore bune după miezul nopŃii. În timp ce organizatorii se chinuiau să elibereze pentru noi o sală de aşteptare, am putut vedea trupurile murdare, inerte ale ruşilor tolă-niŃi pe bănci sau pe jos, cu boccele sub cap, opunând o slabă rezis-tenŃă când au fost scoşi afară în ger. Nu era în program să vedem asta.

DOSARUL ALBAŞTRII

156

Nu am fost ocoliŃi nici de clasica păcăleală a turiştilor naivi, pe care am primit-o, cum era şi normal, atunci când cu bună ştiinŃă eram lăsaŃi câteva ore liberi să desfăşurăm micul nostru comerŃ cu mărfuri. Eu făceam echipă cu Petra. Gabi, ca un expert în pro-bleme, ştiind şi puŃină engleză (mai ştiau şi ruşii), nu ne lua cu el. Două momâi numai bune de pradă. Ne-au făcut semn doi inşi, unul rupea româneşte, să mergem cu ei. Ne-au explicat că e periculos să facem tranzacŃia în plină stradă şi ne-au condus într-un gang.

Pe drum, cel care rupea româneşte ne-a sfătuit să nu dăm marfa din mână până nu primim banii. Sunt mulŃi vagabonzi.

— E periculos, strigă „MiliŃia!…” – vezi Doamne ca şi cum ar veni MiliŃia – şi-o iau la fugă cu marfă cu tot. Am primit în mână 250 de ruble, ca să-şi aleagă marfă de suma respectivă. Au luat o pereche de blugi de la mine şi încă una, plus câteva tricouri de la Petra. Ne-au rugat să mai aşteptăm în gang cinci minute, să revină cu bani ca să cumpere tot ce aveam. Am aşteptat 15 minute. N-au mai venit. M-a străfulgerat un gând şi am alergat peste stradă, unde era un chioşc cu vederi şi ziare. Am scos o bancnotă şi vânză-toarea a râs explicându-mi prin gesturi că nu era valabilă. Cu puŃina mea rusă învăŃată la şcoală, am înŃeles că bancnota era de pe vre-mea Ńaristă.

În ziua următoare, Gabi s-a îndurat de noi şi ne-a însoŃit, pentru că el vânduse tot. A intrat în vorbă cu un tânăr decent îm-brăcat, într-un palton ce-i sublinia o siluetă longilină, cu figură plă-cută, deschisă, ce inspira încredere. Acesta ne-a invitat acasă. Pe drum ne-a arătat un afiş, concerta în după-amiaza aceea la Palatul Culturii din Leningrad, era pianist, câştigase un concurs naŃional. Ne-am aşteptat să aibă o locuinŃă mare. Nu. Avea un apartament deosebit de modest, cu mobilă puŃină şi tabureŃi în jurul unei mese unde ne-a invitat să luăm loc. Vorbeau în engleză. Gabi ne mai traducea şi nouă din când în când.

Locuia cu el o mătuşă mută. L-a certat în limbajul ei pe pianist, cu gesturi largi, când a văzut că trece pragul casei împreună cu noi. Tânărul îşi asumase probabil un risc, neluând în seamă ochii şi urechile KGB-iste. Până la urmă a liniştit-o. A deschis un frigider mic, mai mult gol pe dinăuntru şi a scos o sticlă cu vin. Foarte bun vinul! După etichetă am văzut că provenea din podgoriile moldove-

ION TOMA IONESCU

157

neşti. L-am băut din nişte căni desperecheate, surprinzător lipseau paharele şi mă gândeam că acasă aveam de tot soiul, şi mici, şi mari, şi cu picior, şi cupe. Ne-a plătit corect toate lucrurile de pe fundul gen-Ńilor, astfel că pentru Moscova n-a mai rămas nimic de vânzare.

*

Aştept în continuare să vină Geo acasă la mine, să mai vor-

bim. L-am întrebat la plecare, când ne-am despărŃit în oraş, dacă mai are veşti despre Nae.

— Ultima oară l-am văzut în oraş trecând prin faŃa teatrului, cu două trei luni în urmă, tot grăbit cum îl ştii, cu capu-ntre umeri. Venea din Ceair. Poate stă tot acolo.

— Şi de Anca? — După divorŃ, cred că s-a mutat la Bucureşti. — De ce-au divorŃat, ştii? — Păi de la-nceput era ea cu curu-n mai multe luntrii, de ce

te miri? (Nu mă mir! Mi-a fost greu să consemnez direct, poste-riorul din luntre… dar aşa a spus Geo şi, din câte mi-aduc aminte, la viaŃa lui n-a prea făcut niciodată excese de limbaj. PoŃi să ştii cum a evoluat omul?… Încă vreo două-trei expresii de-astea în gura per-sonajelor mele şi devin prozator autentic.)

Anca Ică mi-a povestit într-o discuŃie că, încă dinaintea divorŃului –

Nae plecase din oraş şi se angajase la Petrimanu, pe un şantier hi-drotehnic –, Anca deja începuse să recurgă la metodele clasice ale femeilor nesatisfăcute de un statut, care nu aduceau deloc cu roma-nele de dragoste siropoasă devorate în liceu.

— Nu se îngrijeşte, duhneşte a tutun şi a băutură. Nu pot să-l mai suport. M-a obligat să citesc tâmpeniile alea de cărŃi pe care le citiŃi voi, a fost răspunsul ei la întrebarea mea privind motivele ne-înŃelegerilor. Mă încolŃise pe canapea, îmi făcea ochi dulci, nu m-am pierdut.

— Bine, dar aveŃi copilul! i-am zis. Ce faceŃi cu el?

DOSARUL ALBAŞTRII

158

Într-o altă zi, trecând pe acolo, uşa descuiată, am găsit-o pe Izabela singură, dormind în pătuŃ. Anca a venit după vreo oră. Inimă zburdalnică, îşi adusese aminte de lecturile din liceu pe Trivale cu Paul, băiat fin, cultivat.

— Cu el a plecat la Bucureşti? l-am descusut pe Ică. — Nu cu el, altul a fost, dar nici cu ăsta se pare n-a mers. La

divorŃ, după câteva scandaluri, m-am trezit cu ea la uşa apartamen-tului meu, isterică, Ńipând că am făcut cu toŃii complot să-i luăm copilul. Nae ne trecuse ca martori, iar judecător era prietenul nostru, Vunvulea. IsteŃ, acesta s-a autorecuzat, nedorind complicaŃii. Nu noi i-am luat copilul, ea l-a părăsit.

*

Ff. 111-113 / DeclaraŃie / 09 octombrie 1971 / Lt. maj. Bîlă

Eugen / Subsemnata Radu I Aglaia, născută la 27 septembrie 1953, în comuna Zvoriştea, judeŃul Suceava, domiciliată în Piteşti, strada 1 Mai, nr. 36, asupra celor întrebate declar următoarele:

Sunt căsătorită de circa două luni şi împreună cu soŃul meu Radu I. Nicolae locuiesc, de fapt, fără a avea însă mutaŃie ori viză de flotant, în Şoseaua Giurgiului, nr. 122, în gazdă la o femeie ce se numeşte Teodora şi locuieşte în comuna Bascov.

În luna septembrie 1970, la Şcoala populară de artă din Piteşti (studia pianul) am cunoscut mai mulŃi tineri care frecventau Cenaclul literar „Ion Minulescu”. Cu această ocazie am cunoscut pe actualul meu soŃ Radu Nicolae, Cârstea Gheorghe, Ion Toma Ionescu, Iordache Vasile. La început, în cadrul preocupărilor noastre erau prevăzute ore pentru teatru.

În luna noiembrie 1970, fiind invitată la ziua onomastică a lui Bădescu Georgeta am mers la ea, cu care ocazie m-am întâlnit cu mai mulŃi prieteni ce-i cunoşteam şi de la casa de cultură şi îmi amin-tesc că din acel grup făceau parte următorii: Iordache Vasile, Radu Nicolae, Bădescu Georgeta, Ion Toma Ionescu, Cârstea Gheorghe, Duminică Claudia, Vlasie Călin. După onomastică, am început să ne întâlnim mai des în cadrul unor seri organizate la locuinŃele lui

ION TOMA IONESCU

159

Ion Toma Ionescu şi Bădescu Georgeta. Aici i-am mai cunoscut şi pe numiŃii Stancu Constantin şi Mariana Ştefan.

IniŃial la întrunirile noastre se discutau probleme de literatură, preferând următorii autori: Minulescu, Blaga, Bacovia, Petre Popescu, Nicolae Breban, Marin Sorescu, Nicolae Labiş, Eminescu şi alŃi autori români, cât şi unii autori străini ca Baudelaire, Eugen Ionescu, Camus, Samuel Beckett, Paul Villard, Verlaine etc.

Preferam aceşti autori întrucât mare parte din ei erau pesimişti, consideram că detestau viaŃa, fac parte din curentul simbolist, sau autori străini, adepŃi ai curentului absurdului. O parte dintre ei (s-a exclus, a zis bine, pentru că ea nu avea opinii), respectiv Iordache Vasile, Claudia Duminică, Cârstea Gheorghe, Toma Ionescu, pornind de la această literatură se declarau nemulŃumiŃi de modul de viaŃă al tineretului din Ńara noastră, afirmând că drepturile şi libertăŃile tine-retului sunt îngrădite, că tinerii nu se pot distra, că nu au o libertate de exprimare a concepŃiilor şi ideilor. Îmi amintesc că tot Iordache, dar şi Claudia, afirmau că la noi în Ńară vin numai filme de duzină (filme proaste), nu mai sunt aduse filme bune, mai ales din Occident.

Precizez că iniŃial, când s-a constituit şi grupul, stabilisem să dăm fiecare câte o cotizaŃie, după posibilităŃile fiecăruia. Nu am respectat aceasta, însă când luam salariul dădeam fiecare în casă la Toma Ionescu câte 15-20 de lei, pentru cafea şi mâncare.

Atât din discuŃiile cu soŃul meu Radu Nicolae, dar şi din dis-cuŃiile cu ceilalŃi membri ai grupului – eu am intrat în grup în sep-tembrie / octombrie – mi-am dat seama că grupul se numea „Albastrul”. În intenŃiile grupului a fost şi elaborarea unui plan cu scopul de a atrage noi membri cu idei înaintate, ca ale noastre.

Aceasta îmi este declaraŃia pe care o dau, susŃin şi semnez fiind scrisă de mine / Semnături / Organ de cercetare / Radu I. Aglaia /

*

Simt nevoia să pun alături un fragment şi din conŃinutul de-

claraŃiei lui Gess. Ff. 95-96 / DeclaraŃie / 09 octombrie 1971 / Lt. maj. Bîlă Eugen.

DOSARUL ALBAŞTRII

160

„…Majoritatea întâlnirilor au avut loc la locuinŃa numitului Ion Toma Ionescu, cu care ocazie discutam critic asupra unor lucrări în proză şi poezie. Dintre autorii români preferam pe: Minulescu, Lucian Blaga, Eminescu, Bacovia, Marin Sorescu, LaurenŃiu Fulga, Fănuş Neagu, Eugen Barbu, precum şi unii autori străini cum ar fi; Paul Verlaine, Baudelaire, Eugen Ionescu. Preferam aceşti autori, deoarece la fel ca şi noi aveau unele creaŃii care exprimau pesimism. (Nu vi se pare că seamănă izbitor cu declaraŃia Ancăi? Să fie vorba de aceleaşi gusturi sau o fi de vină fiŃuica anchetatorului care cu totul întâmplător era acelaşi Eugen Bîlă, am zis fiŃuica, nu pot crede că-şi încărcase organul memoria cu numele ilustre, special pentru exerciŃiul dictării.)

Cu timpul, discuŃiile despre literatură au degenerat în comen-tarii politice, duşmănoase, la adresa statului. Se spunea printre altele că în Ńara noastră muzica este oribilă, filmele de duzină şi literatura este foarte îngrădită, pentru că scriitorii, poeŃii, nu mai puteau scrie liber. Se vorbea de asemeni despre libertatea limitată a presei şi despre influenŃa Orientului (China) asupra unor probleme de stat. Aceste afirmaŃii se făceau în special de Iordache, iar noi ni le însu-şeam şi le comentam. Cunosc faptul că de câteva ori când am fost la Ionescu în casă, băieŃii jucau poker pe chibrite şi pe câte 5 bani…” (DeclaraŃia se termină brusc, de fapt nu se termină, lipseşte o pagină/pagini, ca totdeauna Gess se păstrează misterioasă.)

XIII. Informatorii

F. 66 / Sursa: Walhal / Primeşte Cpt. Petrescu Gheorghe / 22 noiembrie 1971.

„Sursa informează: joi, 11 noiembrie 1971, în cadrul Cena-clului literar «Liviu Rebreanu» a citit poezie Ion Toma Ionescu. Poezia a fost primită relativ bine. Îndeosebi Simescu a fost cel care a lăudat poezia. CeilalŃi vorbitori (Ion Cincă, de exemplu) a obser-vat lipsa de coerenŃă, pesimismul poeziilor (Pesimismul poeziilor era subliniat cu dungă groasă probabil de organul vigilent care citise înaintea mea! Şi probabil Cincă avea sarcini să evidenŃieze pesimismul.) Poeziile nu au fost pesimiste.” (zice Walhal!) / 18 noiembrie 1971 / „Walhal”. Notă: „Informatorul a fost instruit ca şi la şedinŃele viitoare ale cenaclului să fie atent la discuŃiile purtate şi modul cum sunt primite lucrările citite, valoarea lor.” / Nota va fi fost dată în copie Cpt. Barbu Nicolae şi Cpt. Petrescu Gheorghe (Lectura în cenaclul „Rebreanu” a fost făcută cu 4 zile înaintea procesului public, iar asupra notei sunt de făcut câteva observaŃii. Data întâlnirii cu căpitanul Petrescu este consemnată ca fiind 22 noiembrie, iar dedesubt, lângă semnătura Walhal, apare 18 noiembrie. De menŃionat, acum când eu ştiu asta, că nici scrisul nu e al sursei.)

*

F. 40 / Insp. Jud. Argeş / Sursa: Rudolf / Primeşte Lt. Bucurel

Ilie / Notă / 25 septembrie 1972. „Sursa informează următoarele: în perioada 6 / 19 august

1972 am fost într-o tabără a Comitetului Central la Nucşoara cu

DOSARUL ALBAŞTRII

162

elevi de la diverse licee din Jud. Argeş, printre care şi Grupul şcolar chimie (Gess). Într-o discuŃie amicală pe care sursa a avut-o cu eleva Nicolescu Nicoleta, din ultimul an al şcolii respective, a aflat că ea a făcut parte din grupul de tineri cu „activitate politică dubioasă”, adică grupul „Albaştrii”.

Regretă foarte mult grupul acesta, afirmând că a fost de faŃă în camera unde s-au făcut fotografiile arătate la procesul de la Casa Elevilor şi StudenŃilor, ca probe. Ea chiar apare în unele fotografii care dovedeau, în ochii autorităŃilor, că atunci au depus jurămân-tul, dar precizează că sensul acesta a fost dat cu multă fantezie de cei care au condus ancheta, cadrele erau nevinovat alese de cel care poza, ca să-şi pună în valoare talentul artistic „şi noi am marşat in-trând în joc.”

A mai precizat că în cadrul acestui grup a petrecut clipe minu-nate, de neuitat. A fost bucuroasă că nu a fost implicată la proces.”

*

F. 39 / MI – Insp. Jud. Argeş / Sursa: Brătianu Dan / Pri-

meşte Lt. Bucurel Ilie / Notă / 1 noiembrie 1972. „Sursa vă informează următoarele: referitor la tinerii care au

făcut parte din grupul „Albaştrii”, sursa a avut prilejul să afle următoarele noutăŃi.

Tânărul Radu Nicolae cu care sursa a avut discuŃii în ziua de 01.11.1972, i-a relatat că în prezent duce o viaŃă liniştită, de familie, soŃia sa Anca a născut şi locuiesc acum la bloc, în Papuceşti, având casă nouă. I-a mai relatat sursei că frecventează cu ceilalŃi prieteni (Iordache Vasile, Ionescu Toma Ion, Vlasie Călin) Cenaclul literar „Liviu Rebreanu” la Palatul Culturii.

Despre Iordache Vasile, sursa a aflat că a pierdut anul la Facultatea de Regie Teatru şi în prezent este în oraş la părinŃii săi.

Despre Vlasie Călin, prieten cu tinerii din acest grup, sursa a aflat că este angajat la TananŃi, ratând în sesiunea din vară exa-menul de admitere la Facultatea de Filozofie – Psihologie din Iaşi. Şi el frecventează cenaclul şi continuă preocupările literare.

Despre Bădescu Georgeta sursa a aflat că este studentă la Facultatea de Chimie industrială Bucureşti.”

ION TOMA IONESCU

163

* F. 17 / MI – IJ Argeş / Serviciul I / Lt. Bucurel Ilie / Notă

raport / 10 august 1973. „Cu ocazia participării la sărbătoarea căsătoriei numitei Nicolescu

Gena, cu numitul Băjenaru Lucian. (Doamne, cum l-am putut pierde pe Lucian, paginile dosarului sunt suspect de tăcute în ceea ce îl priveşte, dar practic prin el am făcut eu cunoştinŃă cu grupul şi primele întâlniri, la el acasă în Ştefăneşti, au fost la originea prieteniei noastre, descoperindu-ne atunci preo-cupări comune. N-am ce face, e deja târziu, îl las pierdut.)

Ceremonia a avut loc în saloanele complexului hotelier „Muntenia”, iar printre invitaŃi se aflau şi o parte din tinerii ce au făcut parte din gruparea „Albaştrii”. Astfel, la o masă comună, de peste 12 persoane se aflau următorii: Radu Nicolae cu soŃia, Iordache Vasile, în prezent angajat la UAP, serviciul proiectări, cu o amică, Ionescu Toma Ion, cu o amică, Cârstea Gheorghe, venit din armată şi mai erau alŃi trei tineri însoŃiŃi de fete, cărora nu le-am solicitat identitatea.”

*

Lucruri normale, lucruri fireşti în aparenŃă, viaŃa curgea liniştită

ca o apă bolnavă, tulbure, reintrodusă în matcă de sacii cu nisip aşezaŃi de-a lungul malurilor fragile. Din când în când, organul verifica în trecere dacă rezistă digul. Se asigura şi pleca mai departe.

Inutil. Albia se stricase şi la o nouă revărsare de ape, ei ştiau că niciun dig de suprafaŃă nu va rezista. Trebuia în continuare săpat canalul, pe dedesubt.

*

(Pornind de la canal, m-a bătut gândul o vreme că ar fi locul potrivit

dezvoltării unei disertaŃii. Nicio lucrare în proză ce se respectă nu ratează cele câteva consideraŃii estetico-filosofice obligatorii, care să redea anvergura gândirii autorului. Hidrocentralele, drumurile, viaductele, toate obiectivele grandioase erau în fond în comunism nişte diguri în care apele să poată fi strunite. Cu

DOSARUL ALBAŞTRII

164

apele odată, se potenŃa spiritul turmei, erau desigur şi câini pentru ca nicio oaie rătăcită… Mă opresc aici. Ce bine că nu sunt veleitar!)

*

F. 16 / MI – IJ Argeş / Serviciul I / Informator: Ion Avram /

Primeşte Maior Barbu Nicolae (fusese avansat căpitanul) / Notă / Copie, extras / 25 noiembrie 1973.

„…la ultima şedinŃă a cenaclului literar au citit printre alŃii: Cincă Ion – poezie, Ionescu Toma Ion – poezie, Ene Marin Radu – poezie pentru copii, Radu Nicolae – proză scurtă. (Cam multe nume şi prea mare diversitatea de genuri, pentru o singură şedinŃă. S-o luăm sub semnul îndoielii şi s-o legăm de faptul că e o copie extras, poate sunt mai multe şedinŃe şi mai multe note, mă rog, ăsta o fi un rezumat!)

Lucrările prezentate nu au pus probleme care să facă obiectul unor comentarii sau interpretări demne de luat în seamă.

Pe 15 noiembrie a citit Radu Nicolae şi au fost prezenŃi scriitorii din Bucureşti, Ion BănuŃă şi Nicolae Velea. Scriitorul Nicolae Velea a apreciat ca promiŃătoare proza lui Radu Nicolae, făcându-i invita-Ńia de a trece pe la revista „Luceafărul” în vederea selectării şi publicării…”

Un schimb de experienŃă cu membrii cenaclului literar din Curtea de Argeş, când oaspeŃii au lecturat din creaŃiile proprii.

(E clar, sursa a făcut o trecere în revistă a mai multor şedinŃe.)

* F. 23 / Sursa: Penescu Veronica / Primeşte Lt. Bucurel Ilie /

Notă / 16 aprilie 1973. „Sursa vă informează următoarele: în jurul orei 17 (15 aprilie

1973) împreună cu numita Atena, am mers acasă la familia Radu Nicolae. Acolo am cunoscut alte persoane care îl vizitează: Oncescu, Ionescu Viorel şi poetul Matei. (Nu recunosc niciun nume, nici măcar poetul Matei nu-mi spune nimic. De fapt, în ’73 cred că se răciseră relaŃiile, suspiciunile mă dominau şi personal renunŃasem la vizite.)

Printre alte discuŃii s-a vorbit despre o sinucidere, o fată Mimi

ION TOMA IONESCU

165

(fostă elevă la Liceul Pedagogic) spânzurată în oraşul Câmpulung (subiectul de bârfă al zilei, probabil).

Radu Nicolae era îngrijorat, bănuia că implicat şi răspunzător cel puŃin moral ar putea fi numitul Horia în vârstă de circa 40-50 de ani, poet în oraşul Câmpulung ce trăise cu această fată. (Să fie vorba de Zilieru?… El a locuit o vreme… nu ştiu, n-aş putea preciza…) Horia îl vizitase la Piteşti pe Radu şi acesta îi întorsese vizita. Avea lucrări literare în casa lui Horia, ale lui şi ale prietenilor. Primea de la el sfaturi utile şi se temea ca nu cumva MiliŃia, la anchetă, să găsească manuscrisele şi să facă cine ştie ce legături periculoase… (Absur-ditatea raŃionamentului întrece limitele. Cel mai înrăit criminal poate avea gusturi estetice, putea să-i placă versurile lui Nae, ce relevanŃă avea asta în cauza menŃionată?… Doar n-o să cerem sursei discernământ şi profunzime!)

ÎntreŃinându-se apoi cu domnul Matei (poetul), sursa a fost întrebată dacă îi mai place să se ocupe de literatură, „dacă am mai scris ceva şi de ce nu vin mai des pe la Radu”. (E singura referire din dosar ce evidenŃiază talentul incontestabil de „scenarist” al principalei surse… De menŃionat şi trecerea permanentă în text de la neutralitatea „sursei”, la per-soana întâi.)

Apoi, am fost întrebată dacă am făcut cunoştinŃă cu neamŃul lor, cel cu corespondenŃa. Tocmai se primise o scrisoare, o Ńineau într-o carte în bibliotecă. I-a arătat-o Anca şi sursa a citit-o. Era scrisă în româneşte, pe plicul „par avion” trei timbre şi niciun nume la expeditor. NeamŃul îl anunŃa pe Radu că a vizitat nişte prieteni în Botoşani şi n-a putut trece prin Piteşti. În continuare îl întreabă cum se mai descurcă în general şi dacă poate trage o fugă la Botoşani, unde prietenii lui îi puteau spune lucruri interesante. Probabil va reveni în decembrie şi desigur va ajunge şi la Piteşti.

Între timp a mai sosit Stanciu Viorel, elev la Şcoala tehnică de construcŃii din Războieni. S-au recitat versuri, s-a ascultat muzică şi s-au purtat discuŃii banale.

La plecare sursa a fost invitată să vină şi marŃi.”

*

DOSARUL ALBAŞTRII

166

Îmi închipui privirea lungă, plictisită şi Ńigara în colŃul gurii, la fereastra deschisă larg, undeva în spatele clădirii SecurităŃii. Biroul lui Bucurel era plasat în fundul palierului de la etajul trei. Ştia că nimic nu este adevărat în Ńesătura încâlcită de flecăreli inutile pe care sursa, stimulată de întrebările lui, le îngrămădea pe hârtie. A citit-o din prima clipă, dar era singura, la o adică, pe care te puteai baza. Structura ei imaginativă umplea uşor spaŃiile albe din puzzle-ul ce trebuia construit. „Scenarista”, aşa o alinta în sinea lui provo-când-o, răspundea cu o întorsătură de frază, cu o secvenŃă de film prost, furată de subiectul pe care voia să-l dezvolte. Intrase în rol şi crea evenimente. În sfârşit, cineva o plasase în centrul atenŃiei şi se străduia să corespundă aşteptărilor. (Personal, o percep ca pe o fiinŃă ştearsă, neînzestrată de natură, fără vino-ncoa’ – explicabil de ce sub nicio formă nu mi-o aduc aminte.)

Numai că lipsa de argumente, cusătura cu aŃă albă a întregului demers bătuse deja la ochi. Ce bine ar fi fost dacă dosarul „Albaştrii” nu ar fi fost cerut pentru expoziŃie la Bucureşti!…

*

F. 28 / Republica Socialistă România / Ministerul de Interne /

DGI I-a / 150 / Către Inspectoratul JudeŃean Argeş – Securitate / CM – 00117777 / 10 martie 1973.

„La raportul dumneavoastră nr. 0016271 din 31 august 1972 prin care aŃi înaintat dosarul de urmărire informativă „Albaştrii”, ce ne-a fost util în organizarea expoziŃiei, alăturat vi-l restituim, cu menŃiunea de a vă conforma celor stabilite cu ocazia analizei.”/ Adjunct Şef DirecŃie: Colonel Tăbăcaru Dumitru / Şef SecŃie: Mr. Wagner Ion.

(Se pare că dosarul nostru a ajuns să fie exponat ca o operă de artă sau

ca un obiect de studiu la o expoziŃie a realizărilor socialismului sau la o ex-poziŃie într-un muzeu de ştiinŃe ale naturii, etalând diverse specii de păsări, insecte rare, ori un studiu de caz la Academia militară, cum trebuie făcută o anchetă sau cum nu trebuie făcută o anchetă, cum trebuie întocmit un dosar sau cum nu trebuie făcut un dosar. Ce-or fi-nŃeles din el? că eu nu-nŃeleg nici acum, dup-atâtea eforturi. L-o fi citit şi tovarăşul?…)

ION TOMA IONESCU

167

Ff. 25-27 / Ministerul de Interne / DGI I-a / Strict secret / Notă privind analiza dosarului de urmărire informativă „Albaştrii”, lucrat de Inspectoratul JudeŃean Argeş / Semnătură / Maior Wagner Ion

„Pregnant, iese în evidenŃă faptul că singura care informează că unii membri sunt preocupaŃi de continuarea activităŃii în grup este informatoarea „Penescu”. Cu toate acestea, cu ea s-a lucrat în mod nesatisfăcător. Relatările ei, până la proba contrarie destul de importante, nu sunt verificate şi aprofundate. Nu există continui-tate în munca sa, mulŃumindu-se în a descrie împrejurări izolate şi ezitând să le clarifice. Spre exemplu, în nota din 1 aprilie 1972, relatează că urmează să se întâlnească cu Radu Nicolae pentru a merge la „noul loc de întâlnire” – informaŃiile ulterioare nu clari-fică aspectul.

În altă împrejurare este invitată la Bucureşti de către Claudia Duminică, nu se duce, motivând că nu a putut şi nu are nici adresa să-i scrie.

Din notele din 12 decembrie 1972 şi respectiv 1 februarie 1973, rezultă tendinŃa de reluare a activităŃii de către gruparea „Albaştrii”, la invitaŃia lui Cornel Chiriac. Lacunele din notă şi felul cum se explică informatoarea în unele relatări ridică semne de întrebare asupra sincerităŃii ei, lucru ce trebuie avut în vedere cu prilejul verificării informaŃiei.”

(Recitind pasajul, mi-am dat seama că lipsesc din dosar notele din 1 aprilie 1972 şi 1 februarie 1973, la care se face referire în acest raport. Doar nota din 12 decembrie 1972 am găsit-o!)

*

Ff. 37-38 / M.I./ Insp. Jud. Argeş/ Sursa: Penescu Veronica /

Primeşte Lt. Bucurel Ilie / Notă / 12 decembrie 1972. „Sursa informează următoarele: fiind acasă într-o după-amiază

am fost strigată de o vecină, Dicu Aurora, să ies afară pentru o discuŃie cu un străin ce parcase maşina în apropierea casei mele. M-am îmbrăcat şi m-am îndreptat către bariera CFR, unde am vă-zut un autoturism lângă care se afla un cetăŃean şi o tânără.

DOSARUL ALBAŞTRII

168

S-a recomandat, nu-i reŃin numele, după care a spus că este trimis de Duminică Claudia. Avea în mână o hârtie pe care era scrisă adresa mea, iar despre tânăra care îl însoŃea a menŃionat că a luat-o pentru a-i arăta cartierul. O cunoşteam. DiscuŃia s-a purtat în limba franceză şi română, cetăŃeanul fiind de origine germană. (Şi auto-turismul era înmatriculat în Germania.)

A declarat că ştie de existenŃa grupului „Albaştrii”, că este un mesager al lui Cornel Chiriac şi acesta este îngrijorat că nu mai pri-mise veşti de la ei. După cum spunea turistul străin, Cornel Chiriac îi îndeamnă să se reorganizeze şi să atragă cât mai mulŃi tineri în grup, recomandându-le multă prudenŃă în selectarea şi racolarea noilor membri, dar îi roagă să nu uzeze de pronunŃarea numelui său. Dacă sunt mulŃi în grup, e puŃin probabil să mai suporte consecinŃe din partea autorităŃilor, scandalul luând amploare.

Turistul i-a lăsat la plecare două reviste în limba germană şi a rugat-o să-i povestească lui Radu Nicolae şi prietenilor lui despre ce au discutat. I-a spus că este cazat la Hotelul Muntenia şi că ar dori să se întâlnească a doua zi, dacă se poate, cu mai mulŃi, la ora 19, în faŃa Poştei.

Nu s-au mai întâlnit, pentru că părinŃii i-au interzis să plece în oraş auzind că a stat de vorbă cu un străin. Fata cu care a venit străinul se numeşte LuminiŃa, sursa o cunoaşte că-şi petrece tot timpul prin baruri. Tot din discuŃiile cu străinul, sursa a aflat că va reveni în România în preajma sărbătorilor de iarnă, când, aşa cum a stabilit cu Duminică Claudia, ar vrea să participe la o întâlnire cu toŃi membrii grupului. Ulterior, confirmarea evenimentului a venit şi de la Iordache Vasile, el fiind pus în temă încă de la Bucureşti. Acesta părea foarte preocupat de vizită şi căuta o modalitate de organizare într-un loc mai adecvat, pentru a nu putea fi descoperiŃi. Se gândea cum să-l îmbrace pe neamŃ pentru a-i acoperi identitatea.”

În prezent, la domiciliul lui Radu Nicolae din Cartierul Trivale, Bl. 88, Etaj 6, îndeosebi sâmbăta, acesta este vizitat de Ică şi alŃi vechi prieteni din grup ce se găsesc în oraş. Se pare că la Radu mai vin şi prieteni noi (la Radu sau deja la Anca), cărora sursa nu a putut să le stabilească numele. Ei continuă să participe şi la şedinŃele cenaclului.

După semnătură, sunt trei adnotări pe care le reproduc.

ION TOMA IONESCU

169

„12 decembrie 1972 N.B. Cei semnalaŃi au făcut parte din grupul „Albaştrii”, asupra

cărora organele noastre au acŃionat prelucrându-i public în cursul anului trecut.

Sarcini: – Informatoarea a fost instruită s-o identifice pe tânăra LuminiŃa. – Informatoarea a fost instruită s-o viziteze pe Anca, soŃia lui

Radu, la noua adresă în Trivale, Bl. 88, Etaj 6, pentru a stabilii „noii prieteni” şi cum decurg întâlnirile.

– Cine este străinul? – Dacă LuminiŃa este informatoarea MiliŃiei.” „13 decembrie 1972 N.L. Tânăra LuminiŃa se identifică în persoana numită Dănilă

LuminiŃa, fiica lui Natural şi Florica, născută 20.03.1952 în Piteşti, cu domiciliu Str. Doamna Bălaşa, Nr. 13, Sc. D, Ap. 14. Are angajare la Textila.”

„20 decembrie 1972. Din discuŃiile purtate cu tânăra Dănilă LuminiŃa reiese faptul

că un vest-german a rugat-o să-i arate cartierul de la bariera Prundu, adresa sursei, şi a mers cu el la domiciliul acesteia. DiscuŃia purtată cu Dănilă a fost înregistrată… Bucurel Ilie”

*

Şi totuşi ceva nu se leagă în mintea lui Bucurel. Puteau fi repro-

şurile de la Bucureşti: „Ridică semne de întrebare asupra sincerităŃii ei, lucru ce trebuie avut în vedere cu prilejul verificării informaŃiei”. Oare să fi fost verificată de la centru? Şi implicit verificaŃi şi noi?… Ce să caute neamŃul direct la informatoare, care e amestecul Claudiei, de ce nu a luat legătura neamŃul direct cu unul dintre „albaştrii”? De ce cu ea? Fumul gros de Ńigară se scurge în rotocoale pe geam. Grea munca de securist!

DOSARUL ALBAŞTRII

170

(Întrebările mi le pun şi eu citind în dosar, numai că lipsesc pagini, oricum lipitura cu neamŃul… NeamŃul joacă în altă echipă, cum tot aşa şi această Dănilă, despre care totuşi am să vorbesc mai departe.)

XIV. Emanuelle

Ff. 29-32 / DeclaraŃie / Dănilă Emilia / nedatată / „În anul 1972 în perioada septembrie şi până în momentul de

faŃă, adică ianuarie 1973, am cunoscut următorii cetăŃeni străini: (Nu are legătură probabil declaraŃia, dacă e din ianuarie, cu cea înregistrată cu mijloace specifice la data de 20 decembrie, despre care consemna Lt. Bucurel pe nota „scenaristei”, când relata vizita neamŃului în Prundu. Şi pentru că în continuare secvenŃele se vor aglomera oarecum, simt nevoia unei ordonări a expozeului acestei LuminiŃe, Emanuelle de Piteşti, cum i-am mai zis parcă într-un loc!)

(SecvenŃa I) În perioada septembrie / octombrie, am cunoscut un cetăŃean de origine germană cu numele de Libert Amarel cu care am avut relaŃii de prietenie, mai puŃin intime. (Nu e clar dacă expresia vrea să scoată din context doar sentimentul iubirii sau şi partea fizică.) Eram în barul „Muntenia” cu un grup de români din care îl ştiam doar pe Rex, unul cu barbă cu care lucra sau se cunoştea acest Amarel. După o săptămână am terminat relaŃiile cu el. (E clar, pe Amarel îl scoatem şi din lista noastră!)

(SecvenŃa II) După o săptămână am cunoscut un alt cetăŃean de origine germană pe care îl ştiu sub numele de HainŃ. Nu i-am acceptat unele lucruri pe care el ar fi vrut să le facă în raporturile sexuale şi am terminat imediat relaŃiile cu el. (Să-l scoatem şi pe el din listă, nu putem accepta compromisurile deviante…)

(SecvenŃa III) Am mai cunoscut şi alŃi străini, dar fără să ajun-gem la intimităŃi, printre care un iranian stabilit în RFG – MihăiŃă Bădârcea şi Mioara Pacialoiu, concubini, mi-au făcut lipeala; îl ştiau din vară când i-a plimbat la mare. Ne-a invitat la „Cornul Vânătorului”,

DOSARUL ALBAŞTRII

172

dar am găsit închis şi întorcându-ne cu maşina lui în oraş, l-am rugat să mă lase la Banca NaŃională să pot ajunge uşor acasă. Urma să mă întâlnesc cu Aly a doua zi. M-am trezit târziu şi am ratat o plim-bare în capitală. Nu l-am mai văzut de atunci pe Aly.

(SecvenŃa IV) Tot în perioada asta, cu vreo cinci zile înainte de Crăciun, mergând pe stradă am fost acostată de un cetăŃean de ori-gine germană, cunoscut din vedere, dar cu care nu avusesem nicio conversaŃie. Cu chiu, cu vai am înŃeles că şi el mă ştie, mă văzuse în compania unei colege de servici, Achim Nora, cu care el avusese relaŃii intime mai demult. M-a rugat să-l duc la ea acasă, dar i-am spus că nu ştiu unde stă în Prundu. Ştia adresa, voia doar să-l însoŃesc. Am acceptat fără să ştiu ce relaŃii mai sunt între ei doi. Am oprit la poartă şi Nora a ieşit din curte şi a intrat lângă el la volan. Nu ştiu ce au vorbit că nu pricep limba germană. (sic!) I-am rugat pe amân-doi să mă conducă până în oraş pentru că întârziam la servici. M-au condus şi au rămas împreună că aveau multe să-şi spună. După cum am înŃeles, voiau să meargă la Braşov sau la Bucureşti, cu încă o fată şi un coleg de-al lui. De fapt, Nora m-a rugat pe mine să merg cu ei, dar după cum v-am mai spus, eu mă Ńin de lucru. (Aduce cumva cu personajul din filmul nostru, dar Nora e un nume nou. Să fie tot scena-rista cu pseudonim? Mister deplin.) Nu cunosc nici pe fata cu care tre-buia să se întâlnească, nici pe colegul acestui neamŃ.

(SecvenŃa V) Prin toamnă, nu mai reŃin bine când, am avut un concediu medical de patru zile pentru amigdalite inflamate (?!…) şi am stat acasă. A patra zi din concediu-medical am ieşit în oraş să iau puŃin aer. Mergând pe stradă m-am întâlnit cu o fată pe care nu o cunosc prea bine, nu ştiu cum o cheamă de familie, dar ştiu că îşi zice Mariana şi este de prin Costeşti. Avea foarte mulŃi bani şi voia neapărat să meargă la Bucureşti. Am fost, aşa dintr-odată invitata ei. Dornică de o petrecere am fost de acord s-o acompaniez. Am luat o maşină de ocazie, şi ajunse în Bucureşti ne-am luat o cameră la Hotel Dunărea, pe care am plătit-o şi am rămas acolo vreo două, trei ore să ne odihnim. Am ieşit apoi la o cafea şi să mâncăm. Ea voia neapărat să meargă la o discotecă la restaurantul Nord. Eu nu am acceptat şi am revenit la hotel, ea rămânând acolo. Pe la vreo două noaptea a venit în cameră şi a desfăcut o plasă în care erau două cartoane cu Ńigări şi o pereche de sandale aurite, pe care la

ION TOMA IONESCU

173

întrebarea mea de unde le are, a spus că a cunoscut un neamŃ care i le-ar fi cumpărat din magazinul valutar. După ce am mai discutat puŃin mi-a spus adevărul. Prin vară, cunoscuse un italian, care la plecarea din Ńară i-a dat 20 de dolari. Ei i-a fost penibil să cumpere ceva din Piteşti de la valută, aşa că a cumpărat acum din Bucureşti. Întorcându-ne la Piteşti, m-a rugat să vorbesc cu cineva care ar fi dorit să cumpere sandalele şi cartoanele cu Ńigări. Am vorbit cu MihăiŃă Bădârcea care a cumpărat Ńigările şi sandalele şi le-a vândut unui băiat numit Dodel ce le-a luat pentru soŃia lui.

(SecvenŃa finală) De curând, mai precis de o lună de zile, am cunoscut un francez pe numele Cozolino Gerard, venit la noi în Ńară ca specialist sudor (O tempora, azi românii sunt cei care se depla-sează în alte Ńări, altfel de vremuri, altfel de specialişti…) împreună cu fratele lui. Amândoi sunt foarte tineri şi necăsătoriŃi. Cozolino mi-a pro-pus căsătorie, drept pentru care i-am făcut cunoştinŃă cu mama mea. Eu am întrerupt orice relaŃie cu alŃi străini sau români, deoarece el nu-mi permite. Pentru că în perioada asta mi s-a furat geanta cu toate actele în ea, nu am putut încă să ne împlinim visele. Gerard e de origine italian şi este stabilit în FranŃa de 11 ani. Nu am primit de la el niciun ajutor material. Este foarte simpatic. Ceea ce fac pentru el, îi gătesc, îi fac curăŃenie, îi spăl, îi fac totul din plăcere, deoarece el mă iubeşte şi eu îl iubesc. Ne înŃelegem foarte bine, suntem foarte sinceri unul cu celălalt şi din acest motiv am căzut de acord să-i fiu soŃie.

Eu atâta am avut de declarat cu privire la relaŃiile mele cu străinii de diverse naŃionalităŃi. (Nu puteam să ratez finalul apoteotic. Cu siguranŃă declaraŃia a fost dată la MiliŃie.)

*

Tot n-a ajuns Geo. Nu vreau ceva special de la el, dar poate

îşi aminteşte lucruri, fapte ce pot să m-ajute. Cred că am să-i pre-gătesc un chestionar… A ajuns spre seară. Mi-a adus un pachet de cafea Tchibo, la jumătate de kilogram.

Nimic spectaculos. Mai mult i-am citit din carte, voia părŃi cu referiri la el. Aveam misterios de puŃine. Nu înŃeleg de ce l-au ocolit cu atâta sârg securiştii. Se pare că nici el nu prea înŃelege. Toate

DOSARUL ALBAŞTRII

174

pozele, el le făcuse şi erau fără număr, probele de la dosar care azi nu mai sunt. L-am întrebat, mi-a spus că nu mai găseşte nici urmă de poză sau film din acele vremuri. (Trebuie să nu uit să clarific de ce se afla la Timişoara în noaptea flagrantului şi dacă a stat cineva de la Securitate de vorbă cu el în luna de dinaintea procesului.)

L-am întrebat mai întâi ce-şi aminteşte de cafeaua cu sodă. Nimic. El, personal, ştie că a băut fixator pentru poze.

— Acele nopŃi, după Paşti, parcă intrasem în transă. Făceam fotografii pe bandă rulantă. Transformasem la tine baia în cameră obscură, iar în bucătărie aveam soluŃiile pentru fixare şi restul apa-ratelor. La un moment dat am băut fixator, râdeam ca proştii tot timpul, parcă eram drogaŃi.

— Vrei să zici că nu cafeaua ar fi fost de vină, ci fixatorul tău? Cum să bem fixator cu toŃii, am fi simŃit gustul. ÎnŃeleg, puteai să bei din greşeală de unul singur tu, dar noi ceilalŃi?

— Nu-mi aduc bine aminte. — Claudia zice că era un praf, sodă caustică sau drog. — Poate altă dată, când n-am fost eu. — Şi Gicu a recunoscut, a folosit praful crezând că e tix pentru

vase când a spălat ceştile de cafea. — Poate, pentru că nu curgea apa, o fi folosit fixator de la mine,

aveam sticlele împrăştiate dedesubtul chiuvetei şi atunci se explică. Ce ştiu eu e că toŃi râdeam de nu ne mai puteam opri şi brusc am adormit, care pe unde.

— Dar când a venit mama Claudiei cu sora ei a doua sau a treia zi şi ne-a găsit dormind pe toŃi şi a vrut să cheme salvarea?…

— Nu ştiu, nu-mi amintesc, poate că eu plecasem, poate seara mea a fost altă dată, nu mi-e deloc limpede. Dar rămân la ideea cu fixatorul.

A intrat Claudia pe „mess”. Îi promisesem lui Geo că dacă intră vorbim cu ea. Nu era priceput într-ale netului, de parcă eu aş fi fost… Am deschis camera Web greu, îmi „downloadaseră” copii o versiune mai nouă de „messenger”, cu comenzi necunoscute mie. Până la urmă am nimerit. Nu se văzuseră de mult el şi Claudia.

S-au pus la zi cu informaŃiile şi cam atât. A sunat mobilul, era nevastă-sa, şi Geo ascultător trebuia să plece.

ION TOMA IONESCU

175

— Ne mai căutăm. I-am promis că-i dau scris un chestionar să-şi amintească în voie. I-a convenit. Rămâne să formulez între-bările.

*

Era să mor cu Geo de-adevăratelea, acasă, după revelionul de

pomină din ’70. O nebunie de revelion cu chitară, dans şi atmosferă plăcută. Cred că MarianaS. împodobise casa cu confetti, panglicuŃe colorate, lumânări plantate prin diverse colŃuri şi deasupra, la fasun-gul fără bec din sufragerie, legase un ceas de masă uriaş CFR, să marcheze pragul dintre ani. Cei mai vârstnici sigur şi-aduc aminte tipul. În noaptea de după Sfântul Vasile, venisem de la Iordache, Geo n-a fost cu noi. Avea de lucru, un ciubuc de-al lui.

Frânt de oboseală, eu m-am întins pe dormeză. Nu ştiu când a venit lângă mine. N-aveam nici apă şi nici căldură. O avarie în cartier, taman de sărbători, concentrase tirul înjurăturilor. În dor-mitor, pe două cărămizi, dogorea plăcut un reşou cu rezistenŃă groasă, dreptunghiular, făcut în uzină. La un moment dat dimineaŃa, ne-am trezit buimaci în zgomotul ciudat al unor bătăi cu pumni şi picioare în uşa de la intrare. Am sărit din pat în apa până sus de glezne în care pluteau confettiile Marianei.

Am realizat amploarea dezastrului. Blocul era se pare înclinat, spre uşă apa urcase până la genunchi. Izvora bogat prin robinetul uitat deschis la bucătărie. Încă un centimetru ar fi fost suficient să ajungă la nivelul rezistenŃei reşoului din dormitor. Când am deschis uşa, vecinul de la etajul unu, cel din faŃă cum cobori scara, Ńipa la noi în pijama pe sub mustăŃile lui furioase… parcă voia să oprească cu mâinile goale şuvoiul şi tocmai atunci din fasung ceasul deştep-tător s-a pornit să sune. Prilej de închinat pentru vecina de dedesubt ce intrase gospodăreşte, cu ochii ficşi la caracatiŃa desenată pe pereŃi şi cu ligheanul în mână, să dea o mână de ajutor.

— Casă de nebuni, ăştia e pericol public! boscorodea în gura mare mustăciosul, alergând în jos pe scări să-şi închidă uşa. Era cel dintâi ce realizase că am fi cu adevărat un pericol public!

DOSARUL ALBAŞTRII

176

* — ITI, vii la Centrul Cultural la 13,00? E o dare de „zeamă”,

o manifestare, sunt 150 de ani de la înfiinŃarea liceului „Dinicu Golescu”, Ńi-am zis aseară.

— N-aş merge, Aurele! (Aurel Sibiceanu, convorbirea e recentă, secolul în curs!) E prea urât afară, timp pentru scris, că bani de unde să-i poŃi număra…

— Eu mă duc să-mi dau demisia de la revistă! (Revista Argeş unde era redactor la poezie!) Ai citit ultimul număr?

— Da, te-am citit… — Ai văzut cine scrie de Goma? Silişteanu… Au ajuns infor-

matorii să-i închine ode! Nu mai rezist! În loc să-şi ceară scuze publice!…

— Şi tu aştepŃi scuze de la Silişteanu?… Nu-i ceri prea mult? — Nu, scuze aştept de la Jean Dumitraşcu. (Directorul revistei

abia revenit pe scaun, din când în când el tot revine!) Ştia. Îl pusesem în temă şi a acceptat măgăria.

— Nu faci bine să te retragi, rămâi măcar tu cu Virgil, dacă ne retragem toŃi (De ce „ne retragem”, că eu n-am fost niciodată, slavă Domnului, la vreo revistă să mă retrag…)… Asta se-aşteaptă!

— Halal de vremuri! — Care dintre ele?

* M-a sunat Gicu la telefon. A întrebat cum mai stau cu cartea.

Ultima oară când ne-am văzut mi-a adus un drog (Tot droguri…) optsprezece ani, puştoaică de n-ar fi fost Ńuică bătrână veritabilă de prună, din tezaurul lui folcloric de la BoŃeşti. El nu mai bea de mult, după operaŃie n-a mai putut. A precizat că e contribuŃia lui la carte şi-mi mai aduce din recolta nouă, doar să nu-i cer să scrie. (Mi-a adus totuşi şi un text scris, scurt, dens, o să-l redau mai încolo.)

Mi-a zis că a discutat cu prietenul lui, securistul. A stabilit să bem o bere împreună. Tentantă ideea. Mi-ar trebui ceva de înregis-trat, o sculă discretă, dar n-am şi apoi cum mi-ar sta să folosesc şi eu tehnică operativă. Să vedem, mai vorbim.

ION TOMA IONESCU

177

*

F. 11 / Ministerul de Interne / IJ Argeş / Serviciul I / Lt. maj.

Relu Oprescu / Notă-raport / 12 decembrie 1973. „În ziua de 11 decembrie 1973 am cunoscut şi am avut o amplă

discuŃie cu Toma Ionescu, membru al grupării „Albaştrii”. Mi-a făcut impresia unui om modest, corect şi sincer în discuŃii. Mi-a relatat că s-a angajat în calitate de controlor tehnic la UAP, iar în ultimul timp a fost ales secretar al organizaŃiei UTC pe secŃia „Cutii de viteze”. Continuă să scrie lucrări literare, dar face asta doar pentru sine, nepublicând nimic, sau neîncercând să publice (Ni se sugerase să ocolim redacŃiile revistelor, un timp…) şi nici nu citeşte prea mult la cenaclul „Liviu Rebreanu”, pe care-l mai frecventează uneori. Se întâlneşte destul de rar cu Iordache Vasile şi Radu Nicolae, neavând mult timp liber la dispoziŃie. Citeşte mult şi e tot timpul în criză de bani, din salariul său trebuind să plătească chirie, întreŃinere, să mănânce, să se îmbrace etc.

Este în general o persoană închisă, puŃin volubilă, mereu preo-cupată de problemele sale, agreabilă în discuŃii, matură şi inteli-gentă. Despre ceilalŃi membri ai grupului (în afara celor din Piteşti) nu mai ştie decât vagi date şi acelea din spusele altora. La locul de muncă e bine apreciat, toŃi n-au decât vorbe de laudă la adresa lui, dovadă fiind recenta alegere în calitate de secretar UTC pe secŃie.”

*

Şi ceilalŃi membri ai grupului sunt caracterizaŃi cam în acelaşi

fel în rapoartele lui Relu Oprescu, de te-ai putea minuna ce trans-formare extraordinară avusese loc în comportamentul duşmanilor poporului, adică al nostru. Cât poate să însemne puterea regenera-tivă, forŃa educativă a colectivelor de oameni ai muncii care ne-au avut sub oblăduire…

Să mai dăm o notă-raport, întocmită cu simŃ de răspundere. F. 9 / Ministerul de Interne / I.J.M.I. Argeş / Lt. Maj. Relu

Oprescu / Notă raport / 11 decembrie 1973.

DOSARUL ALBAŞTRII

178

„În ziua de 10 decembrie m-am întâlnit cu Georgescu Gheorghe (Viorel) şi soŃia sa Claudia Georgescu, fostă Duminică şi fostă membră a grupului de tineri ce s-au auto-intitulat „Albaştrii”. Men-Ńionez că Georgescu Gheorghe mi-a fost coleg de liceu şi, după reuşita lui la IATC, ne-am mai întâlnit în câteva rânduri. Mi-a povestit acum că e absolvent (Auzisem că a fost şeful promoŃiei sale.) şi e angajat al Teatrului NaŃional din Bucureşti, în clădirea căruia locu-ieşte în condiŃii nu tocmai confortabile. Se descurcă, după spusele sale, destul de greu, pentru început fiind obligaŃi ca soŃia sa şi copilul de 3-4 luni să stea mai mult în Piteşti unde au alte condiŃii de creştere. Speră să nu dureze mult situaŃia aceasta şi să obŃină o locuinŃă în Bucureşti, iar el e hotărât să facă totul pentru consacrarea sa ca actor. SoŃia sa, după două eşecuri la examenul de admitere la IATC e puŃin dezamăgită, dezorientată şi nu ştie ce va face în viitor. În prezent s-a dedicat cu totul creşterii şi educaŃiei copilului, spunând că nu iese din casă decât la piaŃă.

Mi-a făcut impresia unei schimbări mari, în sensul unei ma-turizări, nemaifiind persoana trufaşă, semeaŃă pe care o cunoşteam de când era elevă. Spunea că încă mai studiază (acum cu soŃul), în limitele timpului disponibil, dar nu ştie dacă va mai încerca la teatru sau nu.

Îi este foarte greu să se împartă între Bucureşti şi Piteşti, între soŃ şi copil.” / Lt. maj. Relu Oprescu

XV. Securistul

Întâlnire de gradul trei cu securistul. Sunt trei luni de când Gicu mă ameninŃă că îmi mijloceşte o întâlnire cu unul dintre secu-riştii ce au lucrat la dosar. E drept, el nu apare decât în perioada de încheiere a dosarului, când dispoziŃiile erau ca povestea să nu mai continue. Străluceau deja pe umeri stelele, iar primele grase obŃinute de către ofiŃerii direct implicaŃi, drept recompensă pentru activita-tea lor laborioasă, erau de mult cheltuite.

Probabil inconsistenŃa dosarului risca să devină o posibilă ameninŃare sau un prilej de glumiŃe printre colegi, mai ales că se schimbaseră cadrele şi tot mai mulŃi securişti inteligenŃi, şcoliŃi, au intrat în sistem. PuŃini din cei vechi, „fenomenali adevăraŃi”, de prin anii cincizeci rezistaseră.

Documentele atestă că în anul 1969 au fost angajaŃi peste 2000 de titraŃi, ceea ce a însemnat o adevărată infuzie de tineri intelec-tuali, acŃiunea continuând şi în anii următori. Printre ei şi securistul nostru de bine, licenŃiat în drept (Şcoala de Securitate de la Băneasa fusese ridicată la rang de secŃie a FacultăŃii de Drept, printr-un protocol semnat între şeful CSS, Ion Stănescu, şi Mircea MaliŃa, ministrul ÎnvăŃământului de-atunci). Cu examene strălucite, absolvent al unor cursuri de pregătire şi perfecŃionare a ofiŃerilor de specia-litate pe lângă DIE sau SIE, cum s-o fi numit, cunoscător al limbii franceze, avea perspectiva de a fi ataşat pe lângă vreo ambasadă în străinătate. Şi cu toate că rezultatele examenelor îl poziŃionau în cap de listă, i s-a oferit un post doar undeva prin Africa, o Ńară bana-nieră, în timp ce locotenentului Bucurel, o altă cunoştinŃă de-a

DOSARUL ALBAŞTRII

180

noastră, plasat în coada listei, i-a revenit consulatul de la Atena. FuncŃiona PR-ul din plin, de fapt o variantă public relations românească, pile şi relaŃii.

A renunŃat la Externe, rămânând în Piteşti la JudeŃeana de Securitate, ocupând la un moment dat chiar locul Bucurelului – bine gestionat şi menŃinut la foc de veghe de promovatul ataşat consular, la câŃiva ani după evenimentele noastre. (Într-o discuŃie ulterioară cu Virgil, tatăl fratelui meu, acesta mi-a spus că nu crede că ar fi putut ajunge consul un fost fotbalist la Dinamo Piteşti, cum fusese IliuŃă, ci un slujbaş pe-acolo… Lucian Băjenaru – Fouche – ulte-rior mi-a confirmat că a fost de-adevăratelea consul.) Postul de la judeŃ era acela de responsabil cu problemele tineretului.

Am primit apel telefonic de la Gicu pentru ora unsprezece, să ne întâlnim la „Doi cocoşi”, o cârciumă cu dever mare în cartierul Ceair, pe vremea ailaltă. L-am sunat pe Iordache, cum convenisem cu o seară înainte. Îşi manifestase dorinŃa să participe şi el la întâl-nire. Era numai bine; suspectam, cu memoria mea afectată, să nu scap amănunte cumva din discuŃie şi în trei mă gândeam că e mai uşor să reconstituim conversaŃia, la o adică. Un moment îmi tre-cuse prin cap ideea să folosesc şi eu tehnică operativă, ca aparatcik-ul SecurităŃii pe vremuri, numai că n-am găsit reportofon şi n-aveam nici măcar telefon mobil la îndemână să-mi ofere facilitatea respectivă. Pe deasupra, riscam ca securistul, ajuns „sereist”, expert în metode specifice, să-şi ia măsuri de precauŃie şi să mă deconspire.

Ică, aflat într-o stare gripală, n-a mai dorit să ne însoŃească. L-am înŃeles. Am coborât coasta străzii Craiovei încercând să-mi siste-matizez cumva setul de întrebări, nu speram să obŃin cine ştie ce informaŃii, dar măcar câteva străluminări, puteam încerca la starea de ceaŃă pe care o căpătasem din dosar şi de aiurea. Treaba cu aiurea provenea mai mult din incapacitatea mea de a-mi lega clar secven-Ńele trăite şi de a le desprinde de cele fabricate de scenarişti.

Nici nu ştiu când a trecut vremea, m-am trezit lângă biserica Sfântul Gheorghe, uimit de rezonanŃa, înălŃimea şi frumuseŃea gla-surilor soliştilor din corul bisericii. Era duminica de după Sfântul Ion şi asistenŃa se prelungea până afară, pe trepte. Câtă stare de bine pentru biserică! Nu mai spera, nu cu mult timp în urmă, să redevină

ION TOMA IONESCU

181

vreodată instituŃia cea mai credibilă din stat, e adevărat într-o lume fără prea multe puncte de sprijin.

În faŃă la „Doi cocoşi”, aştepta Gicu. L-am văzut de departe cu geanta pe umăr, avea cu siguranŃă în ea şi cadoul incendiar pentru mine. Îi intrase în obicei să-mi aducă de fiecare dată într-o sticlă, când ne întâlneam, o Ńuică veche de optsprezece ani, pe care o păstra la Ńară într-un butoi numai de el ştiut, v-am mai spus.

— E ca în amor, nu-Ńi încurci prietenii adevăraŃi cu fetişcane minore!

Ne-am uitat prin geam, localul devenise jalnic. Şase mese şi cinci clienŃi într-un spaŃiu destul de mic şi neprimitor, nici a zecea parte din restaurantul în care se desfăşurau altădată tot felul de sindrofii. PreŃ de un sfert de oră, până să apară omul nostru, am schimbat câteva vorbe cu Gicu întrebându-l, cum era şi firesc, dacă mai ştie ceva de amicul Nae. El locuise pe vremuri chiar în spatele com-plexului, într-un bloc cu patru etaje, la parter cu părinŃii, dar şi la etajul patru un timp, după ce se însurase. Zona ne era amândurora foarte bine cunoscută.

Am aruncat o privire către farmacie, la debit, acolo unde doamna Radu, mama lui Nae, a vândut o viaŃă întreagă Ńigări. SpaŃiul era acum folosit în alte scopuri, ca şi restul clădirii, inclusiv cea mai mare parte din fostul restaurant. PereŃii de rigips, invenŃia vremu-rilor de tranziŃie de după ’89, au dat iluzia multora că pot să-şi pără-sească meseriile de bază şi se pot îmbogăŃi rapid cu micile afaceri. Ce simplu e să fii patron! Numai că pereŃii de rigips n-aveau cum să devină peste noapte structuri de rezistenŃă.

Încercam să-mi aduc aminte dacă ghena de gunoi, trântită cumva anapoda chiar în faŃa stabilimentului, către Calea Bucureşti, îşi afla locul de pe vremuri tot acolo. Numai că un tip, uşor cocârjat, ne studia atent sub pretextul aprinderii unei Ńigări.

— Ăsta e Nae! zise Gicu făcându-i un semn de apropiere. Am constatat în fugă că Nae era acelaşi, fizic vorbind, dar era altul în realitate. Nu mai eram prieteni! Ne-a întors rapid spatele pierzân-du-se printre blocuri. Gicu mi-a spus că a mai încercat să stea de vorbă cu el, dar fără rezultat. Mărturisesc că, dacă s-ar fi apropiat de noi, n-aş fi ştiut de unde să-l iau, ce să-l întreb? Lucruri

DOSARUL ALBAŞTRII

182

convenŃionale? Concrete?… Desigur, la el este cheia întâmplărilor noastre, dar, având-o, nu cumva putea să dispară interesul meu pentru a isprăvi cartea? Căpătasem pentru Nae o răceală străină mie, pe care lucrul la „Albaştrii” mi-o conturase. Personajul mi se înfăŃişase în tuşe groase, nenuanŃate, pe măsură ce progresam în dosar. Oare nu devenisem intransigent, oare nu cumva forŃând de-monstraŃia de dragul personajului am adus atingere sau voi aduce nemeritat omului care tocmai se pierdea printre blocuri? M-am gân-dit, după ce termin de scris cartea, să-l caut şi să vorbim. Să-l rog să scrie, să mai dea o notă sau o declaraŃie despre el, ce-a suferit, prin ce a trecut – cu mintea de-acum. Doar el ar putea nuanŃa. De fapt, tuturor albaştrilor ar trebui să le cer. Să ne facem dosarul nou, ca un rechizitoriu întârziat.

Apare şi securistul, înalt, atletic, n-ai cum să-i dai şaizeci de ani. Intrăm şi ne aşezăm la o masă. ToŃi cei din jur, clienŃi, vânzători, îl salută cu respect. Mă uit mai bine, numai pensionari. MulŃi „foşti activişti de partid” şi cel puŃin unul, coleg de breaslă cu securistul. Acesta îi aruncă peste masă câteva vorbe slugarnice. Nu le reproduc.

— Putem vorbi? — Nicio problemă, mi-a fost subaltern, dar acum nu mă mai

feresc de nimeni. Doar că n-aş dori să-mi folosiŃi în carte numele, nu vreau unul şi altul dintre colegi să-mi arate mai târziu obrazul: „Bine, mă Vasile, tocmai tu să-i dai ăluia informaŃii?”

Au sosit şi cafelele, eu şi securistul cu lapte, a lui Gicu fără in-grediente.

Inteligent, amabil, a ocolit abil răspunsurile. Şcoala profesiei a parat întrebările mele cu disertaŃii colaterale, astfel că majoritatea timpului a trebuit să-i povestesc eu părŃi întregi din dosar, după care sec, trăgea te miri ce concluzii gen: „Da, se făceau abuzuri!”

Excesul de zel, a recunoscut, era răsplătit de superiori şi era sigur că atunci, după procesul public (Nu ştiu de ce totdeauna mi se pare mai nimerit să-i zic aşa şi nu „demascare publică”, cum m-a corectat partenerul meu de discuŃie.), o constelaŃie întreagă de stele a coborât din cer pe umerii celor care au adunat filă cu filă, hrană pentru indignare şi mânie proletară.

ION TOMA IONESCU

183

Mi-a mărturisit că a fost la proces, dar n-a lucrat la dosar decât în partea finală, când s-a întâlnit cu fiecare dintre noi şi a stat de vorbă, cum era procedura închiderii oricărei operaŃiuni de urmărire informativă. (Cu adevărat, de la el în dosar numai referinŃe bune.) Nu l-a citit întreg niciodată şi nu-şi aminteşte mare lucru. M-a în-credinŃat însă că există microfilm şi că erau multe fotografii cu tentă mistică între paginile sale. S-a mirat că nu le-am găsit.

Am încercat să-i smulg o părere: dacă faptele noastre justificau în vreun fel mascarada flagrantului şi ameninŃarea cu pistoalele a unor copii, în fond. L-am făcut să citească acel adevărat ordin de front, „Planul de operaŃiuni” – îl adusesem cu mine. N-am obŃinut prea mult, în opinia lui era doar un abuz ca oricare altul ce n-ar fi putut genera în niciun caz repercursiuni asupra securiştilor, pentru că aveau aprobările cuvenite. „Se mai sărea calul!”

BieŃii de noi, ni s-a schimbat cursul vieŃii pentru că un coman-dant, ca să nu se plictisească, „sărea calul uneori” degustând din fişetul lui diversele sortimente de whisky, până i se umezeau ochii şi nu mai distingea limpede calul de călăreŃ.

Nu mi-a împărtăşit convingerea mea că s-a vrut de la început arestarea noastră şi nici implicarea lui Ceauşescu la oprirea eveni-mentelor nu i se pare credibilă.

— M-am învârtit mult prin cercul celor de la revista Argeş, iar cu Tomozei (Cel care împreună cu Nichita i-ar fi prezentat situaŃia noastră preşedintelui, îi relatasem secvenŃa ştiută de la ClauD), lega-sem oarecum o prietenie, schimbând deseori impresii, mi-ar fi spus despre demersul lor. Nu susŃin că e imposibil, dar nu cred că toate lucrurile ajungeau la ăl mare.

Mi-a demontat şi întâmplarea de la revoluŃie cu comporta-mentul lui Mincu, făcându-l groggy pe portar:

— E definitorie pentru caracterul lui, recunosc, şi fără îndoială o puteŃi folosi în carte, însă sunt sigur că la acea vreme el nu mai era comandant, altul era în funcŃie…

Iar despre întâlnirea Claudiei în Olanda cu el în calitate de traficant de maşini după revoluŃie:

— S-ar putea să fie o confuzie de nume. Vărul său, Emil Mincu (prezent la punerea în scenă a flagrantului), mai avea un frate George,

DOSARUL ALBAŞTRII

184

sau Gheorghe Mincu, după revoluŃie ajuns consul în Danemarca (RevoluŃie suna ciudat în gura securistului, să fi fost şi revoluŃia lui?), având zona de activitate şi în Olanda. Cu el probabil l-a con-fundat Claudia, purtând acelaşi nume.

Am rediscutat ulterior aspectul cu Claudia pe „mess”. Ea sus-Ńine că aşa s-a prezentat acel personaj, ca fost comandant la Argeş, îmbătrânit şi ramolit cum era, ea n-avea cum să-l recunoască, însă sentimentul reprimat de a sări peste masă să-l strângă de gât l-a trăit cu acuitate, cât timp au stat fată-n faŃă cu măştile puse. L-am întrebat pe Virgil, uite că Virgil a ajuns consilierul meu pe probleme de Securitate, el fiind doar în MiliŃie, mi-a confirmat că Mincu ăl bătrân ar mai fi avut un frate, agent diplomatic. „Poştaşul” îşi purta diplo-matul cu documente legat cu cătuşe de mână prin ambasadele noastre în Europa, poate acesta să fi fost cel ce s-a prezentat fost coman-dant la Argeş. Prea mulŃi Minci, nu e important!

Mai util mi-a fost securistul nostru când i-a trecut în revistă pe toŃi cei care apar în dosar în tabăra ochilor albaştri, din care, oricât de băiat bun ar fi fost (S-a străduit), a făcut şi el parte. De fapt nu s-a străduit prea mult, păstra mândria profesiei, doar că s-a delimi-tat oarecum de abuzurile şi încrâncenările unor colegi.

L-am întrebat la un moment dat, dacă regretă ceva din activi-tatea de-atunci şi mi-a răspuns că aşa erau timpurile, şi-a iubit me-seria, şi aceasta i-a oferit multe satisfacŃii atât înainte, cât şi după revoluŃie. Ulterior în SRI, sub Măgureanu, când trebuia să fie numit într-o funcŃie importantă, i s-au dat în presă nişte documente dintr-un dosar, fabricat sau nu, fără relevanŃă! Nu era sigur că dom’ pro-fesor era străin. Tehnicile se testau cu siguranŃă şi în interior, nu numai în afara sistemului.

— De fapt şi Mincu, comandantul, a fost forŃat să plece din funcŃie din cauza unor neînŃelegeri cu generalul Suceavă. Ion Stancu, şef serviciu informaŃii interne (şi el prezent la flagrant), s-a pensio-nat din cauza conflictului cu Mincu. Şi tot aşa un şir de alte exemple pe care respectivul le avea depozitate riguros pe rafturi, în mintea sa bine mobilată. Şi-atunci puteam eu să cred că nu-şi mai aduce aminte nimic despre dosarul nostru, unic în felul lui, cum recunoscuse?

ION TOMA IONESCU

185

I-am luat pe rând pe ofiŃerii din cele două grupe operative constituite, cu „Planul de operaŃiuni”, despre care am mai făcut vorbire mai devreme, în faŃă: „…în vederea eliminării pericolului pe care îl prezintă activitatea desfăşurată de membrii acestei gru-pări, capabili chiar de acŃiuni violente, fapt pentru care la realizarea prinderii în flagrant trebuie acŃionat cu curaj şi rapiditate, folosin-du-se elementul-surpriză şi forŃa fizică…”

Iată-i pe cei care au acŃionat „cu curaj şi rapiditate, folosind din plin elementul, surpriză şi forŃa fizică”, în viziunea partene-rului de discuŃie. Din primul grup operativ, cel ce trebuia să reali-zeze încercuirea casei şi avea misiunea să reŃină pe cei care ar încerca să fugă, făceau parte:

Lt. col. Vasile Dima, şef serviciu investigaŃii, decedat ca pen-sionar la vârsta de peste şaptezeci de ani, cauza morŃii – infarct.

Cpt. Gheorghe Badea, contrainformaŃii, trăieşte, pensionar. (L-a corectat Virgil, mai târziu, „ăla cu mustaŃa oală, ca a lui łiriac, ce-i acoperea din părŃi gura, nu mai putea vorbi la un moment dat, a murit şi el prin martie anul ăsta.”)

Cpt. Ion Dumitrache, şef corespondenŃă (El ar fi trebuit să ştie dacă, totuşi, vreunul dintre noi a scris vreodată un rând la „Europa Liberă”.), decedat, cauza morŃii – infarct.

Lt. maj. Cornel Bîlă, „caracter 0”. (Aprecierea îi aparŃine, ca şi restul explicaŃiilor.) În zilele revoluŃiei era locŃiitor la Târgovişte, a apărut la televizor în secvenŃele arestării lui Ceauşescu, ulterior a ajuns la Piteşti, pensionat militar; a fost şi şeful gardienilor publici, mult timp după ce legea nu-i mai permitea acest lucru.

Lt. maj. Emil Mincu, văr cu comandantul, i se spunea „profe-sorul”, poate după nevasta lui care era profesoară de istorie. Trăieşte, pensionar la Bucureşti; pentru el, timpurile bune n-au fost colorate politic, au fost un bun permanent.

Lt. Nicolae Berechet, pe atunci răspundea de tineret în cadrul MiliŃiei şi el era dintre cei şcoliŃi. Despre generalul Berechet, fostul şef al PoliŃiei Române în perioada 1997-2001, implicat într-o serie de scandaluri răsunătoare, nu facem vorbire. (Din punctul meu de vedere, dacă în procesul-verbal de la „flagrant” – el l-a scris – ar fi trecut cu ocazia percheziŃiei suma adusă în servietă de „scenarişti” şi nu cea reală, de 5 lei şi 25 de bani, cât s-a găsit în buzunarele marilor

DOSARUL ALBAŞTRII

186

pokerişti ai lumii care jucau mizând destinului României socialiste, altfel s-ar fi numit „demascarea noastră publică”.)

Ultimul din grupă, lt. Ilie Bucurel, cel care a întocmit dosarul; tânăr, şarmant, nu e exclus să se fi folosit de unele fete din grup pentru a forŃa, delicat, firul poveştii şi propria-i avansare. A obŃi-nut-o rapid ajungând consul la Atena. Un pas uriaş de la fotbalistul Argeşului, coleg cu Ioachim Popescu şi Ilie Stelian, până la funcŃio-narul diplomatic, chiar nu are importanŃă dacă a ajuns sau nu la rangul de consul. (PuŃin probabil, aşa cum am mai spus în viziunea lui Virgil şi sigur, cum mi-a confirmat Lucian.)

— A fost bine şi pe vremea tătucului Iliescu. — Auzisem că a decedat. — Nici pomeneală! Şi urmează „greii” (cuvântul îi aparŃine); cei care aveau ca sar-

cini „realizarea pătrunderii în obiectiv”. Lt. col. Emil Ploscaru. — Când şi când, îi sărea mâna din umăr. De la Arsenescu i se

trage.

*

(Ştiam despre Ploscaru de la Virgil, „consilierul meu” cum v-am mai povestit, soŃul mamei, cu care am relaŃii destul de bune acum, după ce biata de ea a trecut dincolo.

Într-o plimbare animată de câteva pahare cu Ńuică, coborând pe MăŃău deasupra Câmpulungului, întorşi de la cabana de vacanŃă pe care o construise mai mult de gura fratelui meu, mi-a arătat o casă destul de mare, solidă, unde o armată întreagă de securişti l-a prins prin anii ’60 pe Arsenescu.

Locuiseră acolo trei surori nemăritate, Ileana, Victoria şi VeruŃa, fetele lui Apostol Poştoacă, cele care îl ascundeau. Ieşea afară numai noaptea. Se pare că Arsenescu trăise sigur cu două dintre ele, dacă nu cu toate trei, gura lumii slobodă, cu una având şi o fată. Numai Ileana s-a măritat mai târziu. Mai avea un ascunziş la Nicolae Bivol, într-o casă din cealaltă parte de sat, şi încă unul la Nicolae Aldea. Îşi schimba tot timpul locul.

ION TOMA IONESCU

187

ToŃi au făcut puşcărie după ce l-au prins. L-a trădat unul Croitoru, ginerele lui Nicolae Aldea. Ăsta primise o condamnare la 18 ani pentru delapidare. Fiind în detenŃie la penitenciarul Vâlcea, făcea curăŃenie la raionul de MiliŃie ca om de serviciu, a ieşit la raport, comandant era unul Despa, şi a oferit informaŃia despre ascun-zişurile lui Arsenescu în speranŃa că va fi eliberat. Cum poate avea libertatea asemenea preŃ?!

Despa a luat legătura prin telefon cu comandantul Stanciu de la Argeş şi ultimul l-a informat pe ministru. La rândul său, acesta a întocmit actele de graŃiere pentru trădător.

Potera a fost organizată în februarie 1960, chemaseră în ajutor şi efective de la DâmboviŃa. Au înconjurat toate casele suspecte, „reali-zând pătrunderea în obiectiv” şi l-au prins. Printre cei care au exe-cutat operaŃiunea s-a numărat şi ofiŃerul Ploscaru, nu ştiu ce grad avea atunci. De altfel, el a participat în munŃi şi la arestarea ArnăuŃoilor. Aceia, da, erau „capabili de acŃiuni violente”!… albaştrii de noi…

Satul, părăsit pe trei sferturi, cobora de pe munte de o parte şi de alta a unui drumeag de Ńară, rupt din loc în loc de viitură. Nicăieri glasuri de copii. Casele înseşi, îngenuncheate, păreau fantome, cu zidurile şi acoperişurile lor sparte. Doar ploaia şi vântul îşi mai gă-seau refugiu sub mormanul de cărămizi. De mirare cum totuşi au rămas în picioare casele, după ce sufletele s-au băjenit, urnindu-se la deal – greu, către cimitir – cu numele încrustate pe răbojul cru-cilor, şi la vale – de-a rostogolul, către oraş sau altă zare deschisă – cu numele încrustate nicăieri.

„După ce l-au prins şi judecat, în actul de condamnare, am avut ocazia să-l citesc, s-a reŃinut doar deŃinerea ilegală de armament. Într-o noapte, Arsenescu a fost scos din beciurile SecurităŃii de la Piteşti şi împuşcat.” Atât ştiusem de la Virgil. Oficial, Arsenescu a fost împuşcat la Jilava.)

*

Securistul m-a ascultat răbdător, aducând completări despre

mâna cu pricina a lui Ploscaru.

DOSARUL ALBAŞTRII

188

— Dislocarea braŃului i se trage de la Arsenescu. Tot într-o noapte, stârnit de alcool, colonelul (Nu era colonel atunci.) a găsit o ulucă ruptă dintr-un gard în curte şi a coborât în beci să-şi vizi-teze preŃioasa captură. Arsenescu dormea. Printre gratii l-a înŃepat, hârâindu-l ca pe un câine, iar acesta a prins fulgerător braŃul colo-nelului, cu ulucă cu tot, într-un moment de neatenŃie şi nu i-a mai dat drumul decât după ce i l-a smuls din umăr.

Lt. col. Constantin Micutelu, un alt dur; şeful serviciului anchete penale, cu multe păcate. A decedat într-un accident groaznic pe autostradă. Blestemele! S-a aşezat în faŃa unui tir, sigur pe el, cu gând să-l oprească, dar tirul sau turcul din tir n-a ascultat comanda şi n-a oprit. (În noaptea anchetei mi-a dat o palmă, apăsat, să-mi scoată pe nas sângele albastru. Virgil îmi spusese că dimineaŃa avea traseu, întâi intra la restaurantul Argeşul, bea două coniace legate şi pleca la serviciu. La şapte şi cincizeci intra pe poartă.)

Maior Ion Stancu, şef serviciu informaŃii interne, trăieşte, s-a pensionat mai devreme din cauza unui conflict cu Mincu.

Cpt. Ion Stoica; din păcate, pe acesta omul nostru nu şi-l mai aminteşte. (De întrebat Virgil! …Nu l-am mai întrebat.)

Maiorul Ion Cotenescu; era pozarul. El făcea poze, nu lua de-cizii. (Mă gândesc ce poze avea în panoplie de ajunsese maior, dar nu am dreptate, aşteptai anii şi veneau gradele.)

Plt. adj. Victor Păvălache, un băiat răsărit, sensibil, cu liceu, nu i-a găsit rostul acolo la descindere, avea un scris ortografic, era secre-tarul, uşierul lui Mincu, se ocupa de dosare, mai târziu l-au pasionat timbrele filatelice, expoziŃiile. ViaŃa cu căile ei.

Iar despre ultimii doi, sub conducerea cărora urma să se des-făşoare ancheta după aducerea la sediul SecurităŃii:

Lt. col. Traian Ştefan, locŃiitorul comandantului, eminenŃa ce-nuşie fără de care nu se mişca nimic în unitate. El era prieten cu Augustin Z.N. Pop, universitarul pe care îl foloseau uneori ca să desluşească în manuscrisele unor scriitori suspectaŃi tenta duşmănoasă.

Şi maiorul Marin Lazăr, ce fusese locŃiitorul comandantului MiliŃiei, avea să ajungă la revoluŃie nu mai puŃin decât general de brigadă, iar după, în conducerea gardienilor publici împreună cu şeful acestora, nimeni altul decât Cornel Eugen Bîlă.

ION TOMA IONESCU

189

Asta a fost tot. Omul nostru ne prevenise că nu mai e sub arme, dar primea dispoziŃii precise de la soŃie.

A sunat într-adevăr telefonul şi ni l-a răpit. Amabil, mi-a dat un număr de telefon, dar m-a prevenit că nu răspunde decât foarte rar numerelor necunoscute. Se pare că telefonia actuală nu-i inspiră încredere.

*

S-au scurs câteva zile. Am recitit adnotările de la „Doi cocoşi”.

Mă gândesc şi la parcursul general al întâmplării. Lucrurile nu se potrivesc într-o logică normală. Securitatea şi numai ea, protejând un sistem, ne-a scos în afara lui vopsindu-ne într-o culoare de un albastru potrivnic. CopleşiŃi de albastrul acela, legaŃi ca de un lanŃ, n-am mai putut zbura.

Metafore inutile, nici măcar nu ştiu cât adevăr poartă în ele. Poate că n-am mai avut curajul să încercăm zborul, unii dintre noi, alŃii poate ne-am zis că e mai sigur să ne târâm pe pământ printre cei mulŃi, amorfi. Cert e că decembrie ’89 ne-a prins derutaŃi.

Unde suntem acum? Dacă parcurgem tabelul încropit la fla-grant, răstălmăcit apoi în proces şi-l punem alături de cel al secu-riştilor din „Planul de operaŃiuni”… Dacă am compara curba des-tinelor după dărâmarea sistemului, pe care ei l-au apărat de noi, nişte copii – sensul ar fi trebuit să se inverseze, cei de deasupra să coboare, iar cei doborâŃi ar fi trebuit să urce. Dar s-a întâmplat pre-cum într-o clepsidră, oricum ai întoarce-o, nisipul se cerne la fel.

Scrie cu litere albastre în dosar că am întinat (mult prea de-vreme) idealurile comuniste, dăm la o parte adevărul cum l-au dat şi ei. Cine a continuat să urce, unii devenind generali, mulŃi în noul sistem apărându-l tot pe cel vechi?!

Unde suntem noi? Vasile Iordache, extras ca o măsea stricată de la regie teatru

din dispoziŃia organelor, domeniul artistic fiind deosebit de sensibil şi periculos, reuşeşte să termine fără entuziasm ASE-ul, acostând pe un Ńărm obscur, economist la Vinalcool. Nu şi-a atins niciodată

DOSARUL ALBAŞTRII

190

potenŃialul rafinat pe care-l arăta în tinereŃe, în domeniul criticii literare, esteticii, sociologiei. Nu şi-a împlinit nici vocaŃia de regizor.

Gheorghe Cârstea, după ce a trecut prin teatru ca actor ne-profesionist (a jucat vreo cinci ani la Teatrul Davila cu contract de colaborare), s-a orientat către siguranŃa zilei de mâine, interpretând o meserie de muncitor petrolist, vândută azi cu petrol cu tot austriecilor.

Anca Voicu, divorŃată de Nae, a lăsat în urmă un copil pără-sindu-l şi n-avem cunoştinŃă, alunecând unde s-a oprit pe gheaŃa subŃire.

Pia Alexandra, un destin agitat încă de-atunci, cu tentative de suicid şi scandaluri, după căsătorie i-am pierdut urma.

Gess Bădescu se pare că a terminat Facultatea de Chimie. De patruzeci de ani n-am mai auzit nimic despre ea. O păstrez ca o rază de speranŃă, în ceaŃă.

Claudia Duminică nu s-a împlinit pe măsura talentului artistic uriaş de care dispunea. A mistuit-o viaŃa cu nedreptăŃile ei.

Ion Toma Ionescu n-a dus niciodată nimic până la capăt şi nici această carte.

Nicolae Radu…*

* Aici s-ar fi putut opri cartea mea. Prima versiune a

„Albaştrilor”.

XVI. Frica de „Albaştrii”

Azi am încheiat prima versiune a „Albaştrilor”. E ca şi cum m-aş fi curăŃat de straturile de zgură, ajungând în miezul memo-riei. Subiectul şi excursul lui n-au fost simple, Ńinând seama că viaŃa mea în raport cu dosarul propus a fost încercuită de scena-rişti. Filele dosarului, cele o sută nouăzeci, s-au dovedit nişte frunze devălmăşite de clorofilă. Presate între coperte de carton şi păstrate într-o arhivă sub umbra zidului, au strâmbat în consecinŃă trun-chiurile firave. Nimeni dintre noi n-a ajuns cu crengile în albastrul cerului.

*

Există microfilm! Iarăşi am urcat scările CNSAS. O doamnă

amabilă de la DirecŃia comunicare mi-a dat această veste şi m-a programat pentru luni, 7 februarie. Oare găsesc ceva în plus, măcar paginile lipsă din dosar.

Să am răbdare că nu mai e mult.

*

E deja luni. M-am înscris în registru la intrare şi aştept în faŃa unui „Canon Micro-film Scanner 800” să mi se aducă microfilmul. În sala de lectură e un aflux mai mare ca de obicei. Treizeci-patru-zeci de persoane, majoritatea în vârstă. Sunt şi câŃiva cercetători acreditaŃi, tineri. Odată cu mine a intrat o faŃă bisericească, un

DOSARUL ALBAŞTRII

192

zdrahon de doi metri, vânjos, a cărui barbă falnică nu reuşea să ascundă pomeŃii obrajilor rumeni, plesnind de trai sănătos binecu-vântat de Dumnezeu. Condus cu politeŃe, i s-a pus un scaun solid lângă fratele lui Antonie Plămădeală, mitropolitul ortodox al Ardealului, decedat în 2005, un domn fără haină monahală aşezat în faŃa vrafului de dosare încă de la primele ore ale dimineŃii. Au schimbat doar câteva vorbe, civilul interesându-se de convenienŃă unde avea parohia prelatul. Undeva în Ardeal, nu am înŃeles prea bine, după care cu pixul în mână şi-a continuat cercetarea, capti-vantă desigur, cunoscusem starea.

Marele preot, la propriu, şi-a mai fluturat un timp sutana prin sală, slobozindu-şi vocea limpede peste capetele cufundate în apele tulburi ale enoriaşilor de conjunctură. Fiecare cu viaŃa şi dosarul lui. Nu prea l-au luat în seamă. L-am pierdut şi eu. Venise cel care mă preluase de la bun început cu o cutie de carton în mână, cât o carte ceva mai mică, neagră. Iacătă că se înnegrise acea parte albastră a vieŃii mele! Am reuşit să citesc după ce a deschis-o, pe etichetă: Ag FI 563

În timp ce scotea din cutie rola pe care era înfăşurat micro-filmul, mi-a spus ceva, izbindu-mă neplăcut cu o voce mărunŃită, pe care iniŃial mi s-a părut că n-o înŃeleg prea bine.

— ŞtiŃi, am derulat-o mai devreme şi nu am găsit dosarul dum-neavoastră. Să mai încercăm, poate nu m-am uitat bine. De unde cu puŃine minute în urmă, aşezat pe scaun, gândeam admirând cumva cât de bine se organizase Securitatea, precum şi profesionalismul cu care aceasta a avut grijă de documente, fie ele şi fabricate, am constatat uitându-mă pe ecran calitatea îndoielnică a imaginilor. Punând la socoteală derularea foarte rapidă imprimată de cel care voia să mă convingă de buna lui intenŃie – mărturisesc, în câteva zeci de secunde am fost stăpânit de dubiu. Încercam să găsesc un unghi favorabil privind la ecran, dar era imposibil să mă descurc.

— În fond, căutaŃi numele dosarului? Un număr, după ce vă uitaŃi?… Dosarul se numeşte „Albaştrii” şi ca titular e trecut Nicolae Radu.

— Eu caut o cotă a deŃinătorului, SRI, judeŃ Argeş, cota 85085. Nu are legătură cu cota CNSAS sau numărul dosarului. În mod

ION TOMA IONESCU

193

normal, microfilmele sunt aşezate în ordine, dar în această rolă nu se întâmplă aşa, poate nu e microfilmat dosarul dumneavoastră

— Dar în banca de date există!… Cel puŃin aşa mi s-a spus vinerea trecută. Şi în plus este scris şi pe dosar, am citit cu ochii mei: „Se microfilmează!”

S-a terminat derularea. — Am să aduc şi rola cealaltă, 562. Nu-mi convine. Deja fabric

la rândul meu scenarii. Am rămas, după nefericitele mele expe-rienŃe, cu neîncrederea în sânge. Dacă au şters atunci microfilmul, de ce n-au dispărut şi filele scrise? Multe. 190. E drept că s-au mai şi pierdut. Dacă l-au şters acum? După. Sau, pur şi simplu, cineva i-a sugerat funcŃionarului CNSAS să facă într-un fel să nu ajungă mi-crofilmul la mine. Exclus, e prea mare riscul!

Ar trebui să constat o oarecare agitaŃie în jurul meu; a venit şi cea care mi-a oferit vineri informaŃia şi m-a programat pentru azi, a venit şi supraveghetorul, cel care mă cunoştea destul de bine din vizitele anterioare, acesta ştia că doresc să scot o carte pornind de la dosar, m-a sfătuit să mai las o cerere în baza căreia să poată soli-cita SRI Argeş precizările necesare… Nici în a doua rolă nu a găsit nimic.

— Sincer îmi pare rău! N-am întâlnit până acum o situaŃie similară.

*

Nu mai am răbdare să aştept. Au rămas o mulŃime de cuiburi

în Ńesătură, fire rupte în urzeală, unele dintre ele, altele grosolan înnodate, urme de scame, defecte de imprimare, astfel că întregul poate nu s-a alcătuit conform proiectului. Nici cu patruzeci de ani în urmă şi nici acum n-am reuşit să umplu burta şi braŃele caraca-tiŃei, să isprăvesc colajul. Se pare că simbolurile la care ne-am oprit atunci nu s-au întâlnit sub o zodie bună. Poate că sistemul cu ten-taculele lui lungi s-a recunoscut în braŃele caracatiŃei desenate pe peretele meu. Poate noi înşine ne-am speriat şi n-am insistat să găsim atunci sârma ghimpată, fără de care nu ne puteam isprăvi lucrarea.

DOSARUL ALBAŞTRII

194

Frica de albastru, atavică, i-a făcut să împroaşte, precum diha-nia adevărată de pe fundul mării, cu o pată de cerneală neagră, acoperindu-ne orizontul în care abia de întrezăream un firav petic de cer.

Şi aici, acum, în carte, am amestecat simbolurile: albastrul, sârma ghimpată, caracatiŃa, într-un malaxor al memoriei cu securişti, in-formatori şi cu noi de-a valma. Ce relevanŃă mai au numele infor-matorilor în pasta cenuşie care se scurge îmbibând dedesubtul pa-ginii?… M-am hotărât. Până la urmă n-am să transcriu niciun nume. Dacă cititorul nu vrea să rămână cu mine, poate decide singur cău-tând în documentele facsimil de la sfârşit sau direct în arhivă. Cartea mea se opreşte aici. Sunt de acord, ar putea continua.

Aşa cum spuneau şi primele două cititoare ale manuscrisului meu, Ana şi Fleur, personajele încă nu sunt îndeajuns conturate. Sub pielea lor transparentă, carnea nu e îndeajuns de albastră, oricum e puŃină, rar se văd visele şi uneori lipseşte coloana vertebrală sau doar o coastă. Se mişcă în pagini ca nişte umbre. Nu doresc mai mult.

Voi deschide la sfârşit, aşa cum am promis, „Celălalt dosar al albaştrilor”. Orice personaj implicat poate să contribuie pe măsura lui cu un text scris, se poate împlini după cum doreşte. De astăzi, 4 martie 2011, l-am deschis. InvitaŃiile au fost lansate mai demult şi aştept să numerotez filele.

XVII. Celălalt dosar al „Albaştrilor” (După 40 de ani)

*

F. 1 / 1 aprilie 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” / „Sursa”/ Ion Toma Ionescu

Condacul 10. Venit-a la tine, părinte, femeia cea păcătoasă şi dându-Ńi hârtia cea pecetluită în care erau scrise păcatele sale, pe care se ruşina a le mărturisi, tu degrab’, alergând la rugăciune către Dumnezeu, ai făcut prin minune a se şterge păcatele ei.

(Acatistul Sfântului Vasile cel Mare) În mintea mea rândurile ce se vor aşterne în continuare n-au

cum să fie ale unui acatist. Nici Dumnezeu nu ne-a învrednicit cu harul iertării şi nici suferinŃa nu ne-a putut curăŃi îndeajuns de înti-năciunea gândului, ca să fim mântuiŃi. Îi dau dreptate Claudiei că mărturisirea poate să fie o terapie, dar rostirea ei trădează alchimia vieŃii, cuvântul fiind doar un pom desfrunzit.

Am cerut tuturor înscrisuri (note, păreri, opinii), contribuŃii pentru dosar, „celălalt dosar al albaştrilor”, să încropim o imagine de azi, fără mari pretenŃii, pentru că nici rândurile mele dincolo nu s-au însăilat mai bine. N-am împărŃit taberele, le las amestecate. Nu suntem mulŃi în carte. Constat, cu securişti cu tot, c-am încă-pea uşor într-o biserică. Dar nu vreau slujbe, spovedanii şi solem-nităŃi, încolonaŃi şi singuri, mărşăluind, mi-aş dori să ne oprim sub cerul liber, ŃintuiŃi într-o livadă de cireşi înfloriŃi.

Eu sunt deja, am ajuns. Caut lumina cuvântului de înviere, numai că bestialele flori de cireş mi-au străpuns toate simŃurile.

DOSARUL ALBAŞTRII

196

Ciuruite, organele au căpătat simŃ olfactiv. Nu mai disting literele, s-au risipit parc-ar fi nişte jerbe de fluturi. Şi un pian dement tocmai acum şi-a găsit să-şi dezintegreze sunetul clapelor în cerul îngerilor. Mă iertaŃi de neputinŃă, iar eu voi alege să tac aici.

F. 2 / 4 martie 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa”/ Gheorghe Cârstea / Primeşte Ion Toma Ionescu. „N-am avut voie să iau din viaŃă decât frânturi atent suprave-

gheate după nişte reguli numai de Ei stabilite, care într-un fel sau altul se aplică într-o formă democratică şi astăzi. MulŃi ani, cineva din umbră a avut grijă să nu fiu implicat în activităŃi care să mă scoată în evidenŃă sau să frecventez locuri în care m-aş fi putut manifesta periculos pentru siguranŃa naŃională.

Preocuparea mea principală era să inventez cât mai subtile metode să scap nesupravegheat şi să-mi protejez astfel cei câŃiva prieteni pe care îi aveam.

Puteam astfel săruta o femeie, fără ca Ei să-i ia amprenta albastră de pe buze.

În rest, o viaŃă fără speranŃe, o Ńară cu plaiuri mioritice, în care m-am născut şi eternul regret că aici o să mor.

Am 59 de ani şi câŃiva prieteni pe care îi respect. Pe cel care m-a iubit cel mai mult, un ciobănesc german, l-am

lăsat să plece. Să nu creadă despre mine că nu am să înŃeleg nicio-dată ce înseamnă libertatea.”

*

F. 3 / 18 martie 2011/ Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa”/ Geo Jugănaru / Primeşte Ion Toma Ionescu / înregis-trare TO, adică un fel de copy-paste de pe Messenger.

„Geo, încearcă să răspunzi, te rog, sincer, la setul ăsta de în-

trebări. Ele vor apărea împreună cu celelalte „depoziŃii” ale perso-najelor despre care povestesc, la sfârşitul cărŃii. Nu te gândi la un stil literaturizat. Răspunde pe loc, cum îŃi vine. Prelucrăm dacă e cazul după, împreună. (N-a fost cazul!)

ION TOMA IONESCU

197

1. Întrebare: Cocorel Dumitru, securistul şantierului sau altci-neva te-a întrebat vreodată despre prietenii tăi, înainte de flagrantul din casa lui Nae şi demascarea publică de la Casa Tineretului, Ńi-au cerut poze?

Răspuns: Au fost întrebări. La vremea aia eu le-am considerat nevinovate. Nu mi-a trecut prin cap că pot fi folosite împotriva noastră. Nu, poze nu mi-a cerut nimeni.

2. Întrebare: În ce context ai plecat la Timişoara în săptă-mâna flagrantului. Te-a sfătuit cumva Cocorel să lipseşti din oraş?

Răspuns: Nu. Noi eram prieteni. Într-un fel, era şeful meu şi ştia că plec la sora mea la Bulgăruş, în judeŃul Timiş.

3. Întrebare: Cum explici faptul că tu, care ne-ai făcut pozele, nu ai fost chemat să dai nicio declaraŃie asupra contextului în care le-ai făcut?

Răspuns: Nu-mi dau seama. M-am întrebat şi eu de multe ori. Cred că am un protector foarte puternic şi este deasupra tuturor. Nu cred că aş fi rezistat la interogatorii şi altele.

4. Întrebare: Te-ai temut vreodată că noi puteam gândi că ai colaborat cu ei dându-le pozele pe care le-au folosit apoi ca probe în dosar? Ai fost sfătuit să ne ocoleşti după demascare?

Răspuns: M-am gândit. Dar mă ştiam fără vină. Nu m-a sfă-tuit nimeni.

5. Întrebare: Te-ai bucurat aflând acum că dosarul nu aruncă nicio lumină defavorabilă asupra ta?

Răspuns: Da. Adevărul e că fiecare mai spuneam prostii. Şi mama îmi zicea: „Mai taci din gură că aud ăştia şi te leagă”.

6. Întrebare: Ce gândeşti despre acea perioadă? De ce crezi că noi, „Albaştrii”, eram periculoşi în ochii lor atunci?

Răspuns: Trebuia găsit un Ńap ispăşitor. Treaba mergea prost în Ńară (ca şi acum) şi trebuia dat un exemplu. Şi au găsit nişte puşti care puneau la cale „o lovitură de stat”.

*

F. 4 / 19 martie 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa”/ Călin Vlasie / Primeşte Ion Toma Ionescu.

DOSARUL ALBAŞTRII

198

„Au trecut 40 de ani? Mi se pare o veşnicie. Jumătate din aceşti ani i-am trăit pe Lumea Ailaltă, jumătate pe Lumea Asta. Două Lumi care împart viaŃa unui om. O împart oare? Dacă aş fi râmă şi cineva m-ar secŃiona în două, fiecare parte ar lua-o în altă direcŃie. În afară de cei născuŃi începând cu decembrie 1989, toŃi ceilalŃi sunt râme? Întregul secŃionat atunci o apucă o parte în trecut şi o parte în viitor, sau ce este trecut se varsă cu totul în viitor? Pot constata uşor însă că SecŃionatorii şi SecŃionaŃii convieŃuiesc. SecŃionatorii sunt în continuare SecŃionatori, SecŃionaŃii se autosecŃionează – asta a şi prevăzut programul SecŃionatorilor, ca SecŃionaŃii să se autosecŃio-neze fără încetare.

Acest program infernal se va încheia când şi unii, şi alŃii vor fi la doi metri sub pământ, ca să-l parafrazez pe Toader ŞteŃca, pri-marul comunei SăpânŃa din anii ’90 care a trebuit să fugă din Ńară pentru a scăpa de glonŃul SecŃionatorilor lui Iliescu. Cine şi când vor fi următorii SecŃionatori şi SecŃionabili, Dumnezeu ştie.

Chiar şi această carte copleşitoare, scrisă de cel mai taciturn om pe care l-am cunoscut, de ITI, face parte din Marele Program al SecŃionatorilor. Au învins până la capăt! Ne-au resuscitat me-moria ca în acest fel să ne mai autosecŃionăm încă o dată – a câta oară? Pentru că, sunt convins, nimeni nu va învăŃa nimic din în-tâmplările de acum 40 de ani, nu se va imprima adică nimic în gena noastră naŃională, nu se va dezvolta antidotul care să ne ferească de ticăloşie, trădare, fudulie, cruzime, bigotism şi prostie – trăsă-turi remarcate de toŃi călătorii străini prin łările Române după 1500 până la Dimitrie Cantemir şi după… până în zilele noastre.

Nu am dorit niciodată şi nici nu-mi doresc să-mi citesc dosa-rul de urmărire informativă, deschis, sunt sigur acum, în 1971, când Programul SecŃionatorilor a fabricat Dosarul „Albaştrilor”. Am aflat întâmplător de DUI-ul personal acum doi ani, graŃie fostului meu coleg de armată şi facultate, Nicolae Iuga, care, dorind să candideze ca europarlamentar, şi-a cerut propriul dosar la CNSAS. Mi-a expediat copia electronic, adică imaterial, ca o ironie a exis-tenŃei materiale. Aşa am aflat cine ne-a turnat, erau acolo nişte nume ale unor foşti colegi de cămin şi de facultate de care nu-mi mai aduceam aminte pur şi simplu. Pentru că aceia nu-mi erau prieteni de idei aşa cum îmi fusese Nicu Iuga. Nici Nicu nu m-a turnat pe

ION TOMA IONESCU

199

mine, nici eu pe el. Pe Stelian Tănase, alt coleg de facultate de-al nostru, l-a turnat cel mai bun prieten al lui din studenŃie, unul Oprescu, pe care atunci îl admiram pentru că lua întotdeauna cuvântul într-un mod extrem de expus, spre deliciul nostru. Stelian s-a şocat când a aflat cine a fost SecŃionatorul lui direct.

Eu cred că am fost tot timpul în şi cu mine şi nu în softul lor infernal. Aşa cred că s-a întâmplat cu toŃi, cu ITI, cu Gess, cu Claudia, cu Nae, cu Iordache, cu Gicu şi toŃi ceilalŃi albăstriŃi de soft. Ce şi cât am realizat fiecare după, a depins exclusiv de forŃa personală, de cât de mult am trăit în şi cu sine. Pentru că în şi cu sine sunt ne-secŃionabile. Nu suntem râme, întru totul”.

*

F. 5 / 15 aprilie 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa”/ Dorel Ştefănescu / Primeşte Ion Toma Ionescu. „Între 1965 şi 1990, cât timp am condus consecutiv, la Piteşti,

Casa Tineretului, actuala Casă a StudenŃilor (12 ani), Casa Sindica-telor şi fostul Palat al Culturii, a trebuit să suport cu stoicism amestecul tendenŃios al fostei SecurităŃi în treburile instituŃiilor. Aproape zilnic mi se cereau note explicative, fel de fel de tabele cu membrii unor grupări artistico-literare, fiind interogat despre anume probleme – cele mai multe imaginate de foştii ofiŃeri ai acestui or-ganism feroce de reprimare – sau despre activitatea persoanelor vizate de ei.

Îndeosebi erau în colimator creatorii de literatură, plasticienii sau componenŃii unor formaŃii artistice.

Primul şoc adevărat şi unul foarte puternic l-am avut atunci când o serie de tineri, dedaŃi într-ale literaturii, s-au rupt din Cenaclul literar „Liviu Rebreanu” de la Palatul Culturii şi au constituit, în 1970, Cenaclul „Ion Minulescu” la Casa Tineretului. În majoritate erau elevi şi studenŃi, nonconformişti toŃi, pe care eu, apropiat ca vârstă, i-am înŃeles şi poate chiar încurajat. Cum aveam să fac ulterior şi la Cenaclul „Liviu Rebreanu”, acolo unde eram interpelat de ofiŃeri, suspectat că-i acopăr pe cei bănuiŃi că ar scrie împotriva regimului. Mi-au deschis atunci şi mie dosar de urmărire.

DOSARUL ALBAŞTRII

200

S-a întâmplat în perioada respectivă să-mi fie impusă ca me-todistă, după desfiinŃarea Centrului de radioficare, o oarecare Agafia Iancu, realizatoarea emisiunilor locale, care, dacă n-a mai putut să emită pe unde radiofonice, a emis pe unde putea şi mai ales la partid şi Securitate. Lucru pe care eu l-am aflat mult mai târziu, cum tot târziu aveam să aflu despre informatorii nenumăraŃi de la „Liviu Rebreanu”, pe care-i vedeam călcându-se pe bombeuri în antica-merele SecurităŃii, unde eram chemat uneori.

În respectiva conjunctură, membri ai noului cenaclu, precum Nicolae Radu, Claudia Duminică, Iordache Vasile, Ion Toma Ionescu sau Lucian Băjenaru (ce-şi doreau să scoată o revistă pe care o botezaseră Albastru), creatori de poezie sau proză ceva mai „spe-ciali” – versuri albe, fraze mai incifrate –, au devenit indezirabili. Când s-a aflat că după întâlnirile de la Casa Tineretului ei se mutau cu discuŃiile la unul sau la altul acasă, Securitatea locală parcă a luat foc, tratând întâlnirile lor ca pe unele conspirative. Astfel au ajuns să fie vânaŃi de MiliŃie. Odată, îmi aduc aminte vag, câŃiva dintre ei au fost ridicaŃi chiar din biroul meu, de unde urmăreau din curio-zitate – nemaigăsind locuri în sala mare – un memorabil proces public al unui criminal (asemenea manifestări erau considerate edu-cative). Am mers la tov. Ilie şi la Petre Popa de la Comitetul Municipal de Partid, ca să intervină să li se dea drumul. Atunci li s-a dat. Era acea faimoasă perioadă a Tezelor din iulie 1971 când tovarăşul Nicolae Ceauşescu trasase noi direcŃii în ideologia şi educaŃia tine-retului. Dosarul „Albaştrii”, la Piteşti, putea deveni o oportunitate, un bun exemplu pentru întreaga Ńară.

Cert este că cei în cauză au fost la un pas de a fi închişi şi poate este chiar o minune că nu s-a întâmplat acest lucru.

Cât despre I.T. Ionescu, el n-a apucat să fie preşedintele Ce-naclului „Ion Minulescu” decât două săptămâni, fiind de domeniul evidenŃei că acel cenaclu nu putea avea viaŃă lungă într-un aseme-nea context de ostracizare, nu numai de intimidare.

*

ION TOMA IONESCU

201

F. 6-7 / 17 aprilie 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” / „Sursa” / Nicolae Radu / Primeşte Ion Toma Ionescu /

„După patruzeci de ani de la noaptea care multora dintre noi

le-a marcat existenŃa, prima impresie ar fi că totul s-a întâmplat datorită sistemului. (Oare sistemul nu are şi el oamenii lui?) Asta ar în-semna că eram nişte persoane incapabile de a ne adapta timpurilor. Principalii vinovaŃi au fost slujitorii zeloşi, care interpretau cum doreau, cum credeau ei de cuviinŃă, deciziile venite de sus (avea şi oameni constat). Lozinca sistemului era, dovadă că stalinismul nu murise: „Cine nu e cu noi e împotriva noastră, cine nu gândeşte ca noi, ne este duşman.”

Prietenii mei de atunci şi eu eram, din punct de vedere ideo-logic, nuli. Nici în cenaclul „Ion Minulescu”, nici în casa mea sau a lui Ion Toma Ionescu nu s-a discutat politică. Aveam probleme mult mai importante, o carte, un film, un disc, lucrările unora dintre noi deveneau subiect de dezbatere în consecinŃă. Ce făcea Ceauşescu, ce vorbea ne interesa prea puŃin. Nici articole din cotidianele vremii, emisiunile radio sau TV nu se comentau. Revistele pe care le citeam noi, erau România Literară, Luceafărul, Secolul XX sau La lettre française, dintre cele occidentale. Radio şi televizor nu aveam. În camera închiriată după bariera de la Prundu, singurul aparat care funcŃiona şi ne aducea muzica dorită, era un pick-up cumpărat din Republica Moldova prin anii ’68, când mi-am vizitat rudele din partea mamei. Discurile erau de vinil cu muzică clasică, jazz sau formaŃii şi cân-tăreŃi în vogă în acei ani, primite, unele din FranŃa, de la nişte prie-teni cu care corespondam.

Grupul a fost numit „Albaştrii” de către Securitate. Noi nu-i dădusem un nume. Păzitorii ordinii şi ideologiei de atunci l-au numit aşa după numele Albastru al revistei pe care doream s-o edităm. (La discuŃia pe care am avut-o cu metodistul Casei Tineretului, Mircea Marandici, cu privire la intenŃia noastră de a scoate o revistă lite-rară, acesta s-a arătat neîncrezător: „Dacă ar fi o revistă umoristică s-ar vinde, dar o revistă literară nu are şanse…”)

Revista nu a apărut. Macheta ei şi articole din primul număr, au fost găsite de Securitate în casa mea şi interpretate cum s-a vrut.

DOSARUL ALBAŞTRII

202

Nu mi-au fost date înapoi nici fotografiile, nici manuscrisele, nici scrisorile primite din Ńară sau străinătate. După RevoluŃie am dorit să le am. Mi s-a spus că arhiva nu mai există. Adevărul e că nu am insistat să le caut.

Citind din declaraŃiile sau notele (aduse de Iti de la CNSAS) unor persoane (de unele nu-mi amintesc să le fi văzut vreodată), este limpede pentru cei care cunosc faptele sau procedurile că dosarul e o mare minciună. Sunt multe neconcordanŃe de spaŃiu şi timp.

Poate că unii dintre noi au scris în declaraŃiile lor ce le-a impus anchetatorul. Au semnat după dictare, fără a bănui consecinŃele. Nu pot condamna pe nimeni, nici nu mă absolv de vreo vină. Eram nişte tineri, pe care au reuşit să ne sperie cu ameninŃări şi cu bătaia. Încă de la descindere în camera mea, au indus frica. Un grup de oameni înarmaŃi intrând cu forŃa (deşi uşa nu era închisă, au reuşit să o scoată din balamale din izbitură) peste nişte tineri care ascul-tau muzică sau jucau cărŃi. Anca, soŃia mea pe atunci, era gravidă. A urmat aşteptarea în anticamera SecurităŃii. Eram chemaŃi pe rând, purtaŃi de la un anchetator la altul, aruncându-ni-se în faŃă acuzaŃii aberante. (Ascultam Europa Liberă într-o cameră care nu avea radio…) Chinul întrebărilor – ce-i face celui care a intrat înaintea ta, ce îl întreabă, cine va urma –, în timp ce păzitorii noştri dădeau telefoane în miez de noapte şi făceau glumiŃe unele deocheate cu „fetiŃele” de la capătul firului („Să uitaŃi ceea ce aŃi auzit!…”)

Pe unii dintre anchetatori nu-i pot uita şi nici ierta (CâŃiva s-au dus să facă anchete pe lumea cealaltă, Micutelu a murit în acci-dent… Mincu a fost dat afară din MiliŃie. AlŃii trăiesc şi acum la fel de bine ca atunci sau chiar mai bine.) Se poate spune că şi-au făcut meseria. Faptul că mult timp după aceea nu am mai putut publica, nu am putut evolua pe plan profesional, nu mă lasă să iert. După procesul public am fost lăsaŃi în pace. (În ce mă priveşte sunt sigur.) Procesul cu public nu a avut efectul scontat. Oamenii care ne vedeau pe stradă, în special tinerii îşi dădeau coate şi şopteau fără urme de blamare: „Uite-i pe albaştri!”

Nu-i uit nici pe cei care au fost obligaŃi să ne blameze în timpul procesului. Mă refer la doamna Corbu, fosta mea profesoară de limba română, Dorel Ştefănescu, directorul Casei Tineretului. Îmi

ION TOMA IONESCU

203

pare rău că nu Ńin minte numele şoferului care, la acuzaŃiile colo-nelului Micutelu: „Avem dovezile aici, tovarăşi!” arătând dosarele de pe masă, l-a întrebat pe colonel: „Putem să le vedem şi noi, tovarăşe?…” Nu s-a putut.

Ce a fost a trecut. ViaŃa şi-a urmat cursul, la unii mai bine, la alŃii mai rău. Merită oare să ştergem praful de pe dosarul acelor ani?

Înclin să cred că da. În vremurile tulburi în care trăim, când multora le este greu,

cei în vârstă povestesc copiilor sau nepoŃilor cât de bine era pe timpul lui Ceauşescu, toŃi aveam serviciu şi casă. Poate paginile cărŃii lui Iti, vor dezvălui din adevărul acelor ani.

*

F. 8 / 17 iunie 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa”/ Alexandru Georgescu / Primeşte Ion Toma Ionescu / „În ziua de 13 iunie 2011, am avut spectacol cu Teatrul NaŃional

la Casa de Cultură din Piteşti. Aici mă aştepta un prieten (Gicu), care mi-a înmânat câteva file din cartea lui Ion Toma Ionescu despre „Albaştri”. Perplexitate ar fi prea puŃin pentru a defini uimirea mea de a mă vedea numit informator (colaborator, nu informator) de un căpi-tan, Nicolae Barbu, ce anchetase cazul acestor copii.

Cine era – pentru mine – Nicolae Barbu? Acesta locuia la bloc şi maşina din dotare (sau personală) o parca într-un garaj închiriat în curtea viitorului meu socru, Aurel Duminică. Aici, în vreme ce noi, tinerii – Claudia, eu, fraŃii Gorgoi, verii ei şi alŃi amici –, jucam până dimineaŃa remi, venind să-şi parcheze sau să-şi ia maşina, l-am cunos-cut pe bravul căpitan Barbu, sau maior după avansare. Amabil, afabil, aferat, prietenos, bonom… deh! de-ale meseriei…

Rămânea cu noi câteva ceasuri la o bere sau un şpriŃ, destăi-nuindu-ne acŃiuni de prindere a duşmanilor poporului, în care binele (Securitatea) câştiga mereu. Nu am avut cu el alte întâlniri sau discuŃii. În ziua la care e datată „turnătoria mea”, 09.10.1971, înce-pusem de mai bine de o săptămână repetiŃiile în doi timpi la Cassandra, lucrând pentru producŃia de sfârşit de facultate. N-aveam cum fi la Piteşti pentru a-i da lui ajutor în complicatul caz de prindere a

DOSARUL ALBAŞTRII

204

unor elemente juvenile, duşmănoase şi declasate, (…) pentru că eram la Bucureşti, la IATC.

Securitatea vremii, prin cadrele ei de nădejde, umfla (inventa) rapoarte din burtă, semnând cu pseudonime sau nume; INEXACTE. Viorel mi se spunea în familie sau printre prieteni, dar în toate actele mele iscăleam numai Alexandru Georgescu. Săracul de el, mă ştia de Viorel şi aşa m-a semnat într-o hârtie ce nu-mi aparŃine şi de care nu ştiam nimic. Până acum.

Îi asigur pe cei care au avut de suferit în acele momente că nu mă fac vinovat de nimic ce le-ar fi adus, ce le-a adus, prejudicii. Acela nu e vocabularul meu. Aşa se lucra, cu nume fictive şi persoane ubicue.

(L-am mai rugat pe Viorel să-mi răspundă, dacă-şi aminteşte,

cum a fost întâlnirea lui cu Oprescu, fostul coleg de liceu, cel din urmă căutându-l în teatru şi făcând un raport pozitiv în favoarea închiderii dosarului în ’74. A avut un caracter oficial sau întâm-plător, i-a spus că venise în misiune sau juca şi el un rol?)

Mi-amintesc de un tip, fost coleg de liceu, dacă nu mă înşel,

Oprescu sau cam aşa ceva. În anul terminal de liceu am fost che-maŃi patru elevi de un ofiŃer civil de Securitate care ne-a invitat stăruitor să urmăm, după terminarea liceului, şcolile lor. Au mers doi, acest Oprescu şi un altul, pe care nu mi-l mai amintesc.

Eu am avut o frică organică la vederea uniformelor MiliŃiei şi a altor arme, pentru că la vârsta de cinci ani, primăvara, puŃin după moartea lui Stalin, bunicului meu i-au fost arse în curte vreo şase pereŃi din opt plini cu cărŃi. A fost un rug uriaş, flăcările arzând ore în şir – m-au marcat imaginile pentru că am fost siliŃi să asistăm, îm-preună cu oameni din sat, ca martori. Erau cărŃi de istorie, de geo-grafie, de literatură, adunate într-o viaŃă de bunicul meu, învăŃător, şi tatăl lui, preot. Pe ele învăŃasem să citesc de la vârsta de patru ani.

Acel Oprescu a venit „întâmplător” să mă vadă şi să-mi spună ce bine-i merge lui. Am auzit că a fost împuşcat în timpul răzme-riŃei din ’89, în Piteşti. Cu regret, alte contacte n-am mai avut. Spun asta pentru că nu trebuiau să vină ei, personal, ca să afle ce-i interesa.”

ION TOMA IONESCU

205

*

Ff. 9-12 / 25 aprilie 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa”/ Aurel Sibiceanu / Primeşte Ion Toma Ionescu „Pe Ion Toma Ionescu l-am cunoscut prin 1975 ori ’76…

Greu de precizat, cum greu îmi este să fixez în timp şi momentul când poetul Ion Cincă mi-a oferit mai multe date despre el şi păŃania „Albaştrilor”, despre care se încearcă o reconstituire acum, în cartea de faŃă. Ştiu doar că, într-o zi, poetul Ion Cincă, care mi-a fost profesor la şcoală şi mentor literar, după ce m-a văzut vorbind cu Ion Toma Ionescu, căruia noi, prietenii, îi zicem ITI de la iniŃia-lele numelui şi prenumelor, cu prilejul şedinŃelor cenaclului „Liviu Rebreanu”, m-a chemat la el acasă să-mi spună, îl citez, „ceva im-portant”. Am mers la profesor, m-a îmbiat cu o ceaşcă de cafea, a fumat mai multe Ńigări, una după alta, mohorât, uitând de cafeaua lui, după care mi-a spus următoarele lucruri pe care încerc să le redau cât mai exact: „Aurele, sunt foarte mâhnit. Trebuie să-Ńi spun ceva important şi foarte delicat… Dar cel mai greu îmi va fi să-Ńi sugerez ce atitudine să adopŃi faŃă de situaŃia nouă în care vei fi pus, după cele ce Ńi le voi spune… Ei bine, te-am văzut stând de vorbă, în repetate rânduri, cu Ion Toma Ionescu… Află că el şi alŃi tineri, de seama lui sau mai mici, au fost protagoniştii unor întâm-plări cu urmări nefericite…”

După alte multe minute de tăcere, Profesorul mi-a povestit despre ceea ce Dumneavoastră, dragi cititori, aflaŃi din paginile acestei cărŃi – „Cazul Albaştrii”. Altă pauză, alte Ńigări fumate de profesor cu obidă, acelaşi aer mohorât pe faŃa lui… După care îmi spune: „Cum vezi, Aurele, ceea ce părea revolut este tot mai actual. Politrucii se tem de oamenii spiritului şi instrumentele lor veghează să nu le fie încurcate ploile. Eu am trăit ani grei, ca şi tine provin dintr-o familie care a simŃit din plin teroarea istoriei. Tu eşti tânăr, puŃin trecut de 20 de ani. TomiŃă sunt sigur că este încă urmărit. Eşti pe cale să te împrieteneşti cu el, ori chiar te-ai împrietenit. Vremu-rile devin periculoase, pe zi ce trece… Eu am o mare responsabili-tate faŃă de tine. Te-am luat să te formez pentru literatură şi viaŃă.

DOSARUL ALBAŞTRII

206

A-Ńi spune să rupi relaŃiile cu TomiŃă, pentru a nu avea şi tu de tras belele, mă descalifică în ochii tăi; adesea Ńi-am spus că trebuie să fii curajos în viaŃă şi să fii de partea adevărului. Acum, că ai înŃeles ce îmi era greu să-Ńi spun, după cum te-am „crescut” şi te cunosc, cred că ştiu şi ceea vei face – vei rămâne prieten cu TomiŃă!

Singurul lucru care vă rămâne de făcut este să aveŃi grijă cu cine vorbiŃi, să fiŃi cu luare aminte la cei care vă sunt în preajmă – pentru ăştia – comunişti, n.m. – veŃi fi duşmanul de clasă!” Am înŃeles ce voia să-mi spună Profesorul, precum şi de ce îi era aşa de greu să-şi găsească cele mai potrivite cuvinte…

Am continuat să discut cu ITI ori de câte ori aveam prilejul –

mai mereu la şedinŃele cenaclului. Nu-mi amintesc să-i fi spus, înainte de 1989, că ştiu de păŃania lui şi a celorlalŃi prieteni ai lui, pe care îi cunoşteam – pe unii mai bine, pe alŃii mai puŃin… Dialo-gurile noastre erau strict pe teme literare şi doar arareori am discutat despre viaŃa şi familiile noastre. Cu toate astea, între noi plutea o empatie discretă, aveam senzaŃia că subconştientul unuia vorbeşte cu al celuilalt. Despre situaŃia din cenaclu, din ceea ce se petrecea în literatura acelor ani, se pare că am discutat de vreo câteva ori. Cine a deschis discuŃia pe tema amintită mai sus nu mai ştiu, reŃin doar că amândoi eram de acord că viaŃa cenaclului piteştean se dog-matizează politic, precum şi că emulaŃia, libertatea sprinŃară, exis-tente la un moment dat în rândul aspiranŃilor la gloria literelor, au dispărut.

Prin anul 1980, bunul prieten Gicu Cârstea, nu mai ştiu cu

care prilej, mi-a povestit deschis şi ceva mai amplu despre cum s-a trezit, în prima juneŃe, protagonist al unor întâmplări cu caracter politic, în mijlocul „albaştrilor”, adică… La un moment dat, să fi fost spre finele lui 1980, în cenaclul literar au apărut Vasile Iordache, Nae Radu şi foarte rar Lucică Băjenaru… M-au simŃit ca fiind „de-al lor” şi mi-au acordat şi ceva atenŃie. Am vorbit cu ei în repetate rânduri; erau oameni admirabili, cu toate că sufletele lor păreau ferecate… Prin 1981 l-am cunoscut mai bine pe Călin Vlasie, şi el protagonist al „Grupării Albaştrii”. Ne-am întâlnit în librăria

ION TOMA IONESCU

207

„Nicolae Bălcescu”, care funcŃiona pe terasa din capătul magazi-nelor „Fortuna”, înspre Casa Sindicatelor. Vreun ceas am discutat despre cărŃi şi despre reducerea posibilităŃilor de a mai publica fără a face rabat politic, adică fără a scrie poezie de serviciu, patriotică şi îndeosebi encomiastică. Acolo am stabilit să ne vedem la ştran-dul de vară al Bazinului Olimpic, ceea ce s-a şi petrecut. Spre sur-prinderea mea, Călin parcă a simŃit nevoia să povestească despre verile copilăriei lui, petrecute la FăgeŃel, un frumos sat argeşean destul de aproape de satul meu, despre anii lui de liceu, dar mai ales despre întâlnirea „Albaştrilor” cu Securitatea, precum şi despre acea judecată publică, despre oprobriul la care au fost supuşi nişte tineri imberbi… Am gândit de multe ori la cele ce mi-a povestit Călin. Mi se părea de neimaginat cum nişte oameni în toată firea, cum păreau a fi securiştii, se transformau în sperietori de adolescenŃi. Mă întrebam, mai ales, cum privesc ei bancnotele primite în ziua de sala-riu – soldă la ei – când ştiau că munca lor nu este decât o jalnică aflare în treabă, o neserioasă mimare a luptei cu vajnici conspiratori.

Peste puŃin timp, cum-necum, aveam să intru şi eu în atenŃia SecurităŃii şi mi-am dat seama că, de fapt, ceea ce făceau securiştii era o treabă foarte serioasă. Pentru regimul politic de atunci, ideile unora, diferite de cele oficiale, erau chiar mai periculoase decât dacă ai fi luptat cu arma în mână împotriva lor. Dacă pe un om îl omori uşor, nu la fel se petrec lucrurile cu ideile. Repetate, împrăş-tiate, ele îşi găsesc adepŃi. În romanul său magistral, Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda subliniază acest lucru. În mai multe rân-duri, Victor Petrini, personajul central, un fel de alter ego al deŃi-nutului politic generic, era abordat de un gardian care-l supunea unui regim de teroare, de parcă i-ar fi purtat lui Petrini o ranchiună personală în mina de plumb, unde muncea silnic. Acesta îi zicea lui Petrini, sacadat, apăsându-l violent cu arătătorul pe tâmplă: „Aici am să te lovesc, într-o bună zi, aici am să te lovesc…” Altfel spus, bruta descoperise locul unde se nasc ideile şi era conştientă că acestea sunt diferite de ale lui şi, deci, sunt periculoase.

În anul 1971, anul mascaradei ordinare, în urma căreia au fost

distruse destinele unor tineri, unii chiar adolescenŃi ori proaspăt ieşiŃi

DOSARUL ALBAŞTRII

208

din adolescenŃă, „reeducarea” de tip „Fenomenul Piteşti”, nu mai era. Se cade să prezentăm succint ce a însemnat acest fenomen, pentru ştiinŃa generaŃiilor noi şi viitoare. Reeducarea avea mai multe nive-luri. Primul era tortura şi umilirea fizică, altul era legat de valorile morale, etice şi religioase – „reeducaŃii” erau puşi să întineze cu urină şi fecale Biblia, crucea, cărŃi de filosofie etc. După această sarabandă de nemernicii, „reeducaŃii” trebuiau să nege şi renege, într-un cadru de pretinsă solemnitate, tot ceea ce crezuseră până atunci că sunt valori sociale, politice, religioase, familie şi să-şi declare credinŃa în superioritatea comunismului, precum şi că este necesară reedu-carea în spiritul său. Era necesar să-i denunŃe pe apropiaŃii lor, să declare orice eveniment, chiar dacă nu era semnificativ, ori, dacă nu aveau nimic de spus, erau forŃaŃi să inventeze. La finalul „reeducării” trebuiau să-şi exprime dorinŃa de a participa la „reeducarea” altor colegi, deŃinuŃi ca şi ei.

După discursul lui Ceauşescu din balconul Comitetului Central

cu prilejul invadării Cehoslovaciei de către ruşi, în august 1968, aproape toată lumea credea că avem de-a face cu un lider cu o altă mentalitate, că trecutul stalinist şi dejist este cu totul revolut. MulŃi intelectuali au căzut în plasa acelui moment! Goma, Breban, łuŃea, sunt doar câŃiva dintre cei înşelaŃi de cel care, de fapt, era în starea lui incipientă de viitor dictator. Eroare! Peste doar trei ani, în 1971, la Mangalia, într-un cadru estival, după o vizită în China, Ceauşescu îşi face cunoscute vestitele lui teze, „Tezele din Iulie”. Ceea ce se voia a fi o nouă şi radicală reorientare dată culturii şi artelor, nu era de fapt decât un nomenclator cu măsuri care trebuiau luate pentru restrângerea libertăŃii actului de creaŃie. Securitatea, la cererea Parti-dului, a lui Ceauşescu, de fapt, îşi găseşte iarăşi de lucru.

Sunt recrutaŃi elevi din clasele şcolilor generale, din licee, stu-denŃi ai tuturor facultăŃilor. Sunt depistate întrunirile private ale ele-vilor şi studenŃilor, precum şi ale tinerilor muncitori, neprinşi în organizaŃiile de partid ori UTC. Aceştia sunt intimidaŃi, li se aplică şi oarece corecŃii fizice, sunt supuşi oprobriului public după modelul prezentat în cartea de faŃă. Urmarea? Elevii sunt lăsaŃi să-şi termine şcolile generale, unii liceeni, consideraŃi mai periculoşi, sunt trans-

ION TOMA IONESCU

209

feraŃi din licee în şcoli profesionale, apoi sunt „deversaŃi” în fabrici şi uzine, în mediile muncitoreşti, pentru a fi supravegheaŃi şi „reedu-caŃi”! StudenŃii sunt exmatriculaŃi din facultăŃi şi au aceeaşi soartă ca a elevilor. Unii studenŃi sunt reînscrişi în facultăŃi, după ce li se smulg angajamente de colaborare cu Securitatea. AlŃii, cu ceva noroc, dau de câte un ins cumsecade şi cu putere de decizie şi sunt repri-miŃi în facultăŃi, fără a fi nevoiŃi să facă vreo servitute dezonorantă.

Ce a însemnat viaŃa tinerilor din această carte, care şi-au iden-

tificat zorii vieŃii cu albastrul cerului, după ziua aceea, în care au fost arătaŃi cu degetul, apostrofaŃi cu vorba şi umiliŃi public? Cum au purtat ei povara acelor momente vreme de 40 de ani? Ca unul care îi cunoaşte pe mulŃi dintre ei, pot spune că tinerii de atunci au îmbă-trânit brusc, că făpturile lor au devenit efigia şoaptei şi singurătăŃii, că bucuriile simple, ale vieŃii, au fost mereu însoŃite de umbra tre-cutului şi de un nod de lacrimi reprimate cu greu…

Securiştii, cei care mai trăiesc, implicaŃi în viaŃa acestor tineri,

acum, după 21 de ani de libertate a gândului şi a faptei, vor fi fiind conştienŃi că au fost instrumentele care au mutilat, pentru tot restul vieŃii, sufletele şi destinul unor tineri abia ieşiŃi din adolescenŃă? De bună-seamă că nu… Dacă ar fi avut sufletele apăsate fie şi de o umbră de vinovăŃie, l-ar fi căutat măcar pe unul dintre foştii tineri şi i-ar fi cerut iertare… Ori, poate ştiindu-se pe ei nemiloşi, inca-pabili să ierte, vor fi gândind că aşa este toată lumea…

Nu-i aşa, aceşti oameni, albaştrii chinuiŃi, acum aflaŃi în pragul

serii vieŃii lor, sunt cei mai bogaŃi oameni de pe pământ, deşi viaŃa le-a fost sărăcită! Spun acest lucru cu gândul la Maica Tereza, un om exemplar, care considera iertarea cel mai valoros dar pe care îl poŃi oferi cuiva…”

*

F. 13 / 23 mai 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa”/ Lucian Băjenaru / Primeşte Ion Toma Ionescu (Fouche

DOSARUL ALBAŞTRII

210

nu s-a dezminŃit. Şi-a dovedit abilităŃile pentru care l-am dăruit în tinereŃe cu porecla şi mi-a adus un document declasificat. Nu degeaba au insistat securiştii la un moment dat să-l trimită la şcoala de ofiŃeri activi, i-a refuzat se pare. Sunt aproape două pagini din revista trimestrială Securitatea nr. 4/1970, publi-caŃie cu circulaŃie strict internă, unde se descrie o copie la indigo a cazului nostru. De fapt, noi am fost copia. Nici măcar originali n-au fost în demersurile lor idioate cei de sub comanda lui Mincu, au plagiat pur şi simplu.)

„Semnificativ este şi cazul unui grup de tineri cu preocupări

literare din Târgu-Mureş care, la sfârşitul anului 1969 şi începutul anului 1970, au preconizat înfiinŃarea unui cenaclu literar şi a unei reviste, scoase de sub controlul organelor competente. Scopul ur-mărit – după propriile afirmaŃii – era acela de a se exprima în mod „liber”, întrucât în cenaclurile oficiale „nu puteau realiza acest lucru”.

Din datele pe care le deŃineam se contura faptul că aceşti tineri organizau întâlniri la diferite cafenele, unde, pe lângă problemele de literatură, purtau şi discuŃii cu caracter naŃionalist-duşmănos. Mai preconizau că, pe adresa unei cofetării izolate, unde se întâlneau frecvent, să se aboneze la diferite publicaŃii din străinătate, pentru a se inspira din ele în activitatea lor.

În urma acestei semnalări, am apreciat necesară întreprinderea unor măsuri pentru a nu permite tinerilor în cauză să-şi pună în aplicare planul. Având drept scop controlarea permanentă a acestei grupări, am acŃionat în direcŃia infiltrării unor informatori, care dă-duseră dovadă de sinceritate în colaborare cu organele noastre şi care se bucurau de încredere din partea tinerilor ce constituiau acel grup.

Prin aceşti informatori, am stabilit apariŃia unor neînŃelegeri între membrii cenaclului în ce privea problemele de ordin organi-zatoric, concepŃional şi personal. Astfel, nu reuşiseră să cadă de acord asupra formei de organizare a cenaclului, a conducerii, iar uneori se acuzau reciproc chiar de incompetenŃă în materie de lite-ratură. Cu toate acestea nu renunŃaseră la ideea lor.

Analizând personalitatea fiecărui element în parte şi Ńinând seama de faptul că activitatea lor era într-o fază incipientă, am urmărit recuperarea acestor tineri şi destrămarea grupului. Am apreciat ca nefiind eficientă şi necesară măsura arestării sau demascării lor.

ION TOMA IONESCU

211

Aşa că, prin reŃeaua informativă infiltrată, am acŃionat în pri-mul rând în direcŃia amplificării divergenŃelor create, lucru care a dus – cu toate discuŃiile repetate purtate între ei – la imposibilitatea stabilirii unui punct de vedere comun în privinŃa creării cenaclului. Cu toate acestea, unii membri se depuneau în continuare eforturi pentru realizarea scopului propus. Atunci, ca măsură de estompare a activităŃii lor, am trecut la avertizarea elementelor mai active, atât pentru manifestările naŃionalist-duşmănoase, cât şi pentru intenŃia creării cenaclului ilegal. În procesul avertizării, în funcŃie de posibi-lităŃile pe care le aveau, unii dintre ei au fost recrutaŃi, fiind ŃinuŃi astfel în continuare sub influenŃa noastră şi determinându-i să renunŃe la intenŃiile lor. AlŃii, cu sprijinul organelor de partid, au fost orien-taŃi şi daŃi sub îndrumarea unor scriitori de prestigiu, cunoscuŃi cu concepŃii sănătoase, care activau în cenaclurile oficiale. Din informa-Ńiile obŃinute ulterior, a reieşit că măsurile iniŃiate şi-au atins scopul, întrucât cei în cauză au renunŃat la vechea lor idee, încadrându-se în cenaclurile oficiale.”

*

Ff. 14-19 / 10 iulie 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa”: Vasile Iordache / Primeşte Ion Toma Ionescu/ Ion Toma Ionescu: „Iordache, scrie şi tu câteva rânduri despre

ce a fost atunci, sau ce îŃi aminteşti, sau ce vrei…” Ce îmi amintesc? Am fost ultima generaŃie care, în clasa întâi l-am mai găsit pe

Stalin atârnând zâmbitor pe peretele cu tabla. Spre primăvară, într-o bună zi, directorul, portarul şi învăŃătoarea, intrând în clasă au pus doliu la tabloul tătucului. ToŃi erau trişti şi gravi, declarând cum că trebuie să fim cuminŃi, mai ales în recreaŃie. Apoi, peste câteva zile, eram încolonaŃi şi duşi, undeva aproape de piaŃa din centru, să ascultăm ceremonia de înmormântare, transmisă direct de la Moscova în reŃeaua de difuzoare instalate pe străzi şi să ascultăm, de asemenea, cuvântările afectate ale mai-marilor oraşului. Nu mai Ńin minte dacă au fost şi salve de tun, dar îmi amintesc dangătul clopotelor pornit dinspre toate bisericile.

DOSARUL ALBAŞTRII

212

În şcoala primară am avut un coleg, Crinu P. Stătea într-o casă lângă biserica Sf. Gheorghe din centru, casă naŃionalizată cu mobilă şi cu tot ce rămăsese într-ânsa după plecarea precipitată a stăpânilor. Şifonierele erau înŃesate cu haine, iar cele de blană dă-deau măsura eleganŃei rafinate a proprietarei. Tatăl lui Crinu, Ńigan, era mare securist; avansase – aveam să aflu mai târziu – dând cu pumnii şi picioarele în stânga şi-n dreapta la arestul SecurităŃii din Bucureşti, dar şi strângând în dosare „chestii” mai delicate despre colegi şi superiori din Securitate, sau despre cei din aparatul de partid. Nu s-a sfiit să adune cu japca de la coetnici cocoşei şi salbe, în numele democraŃiei populare, punând deoparte şi pentru sine, suficient cât să-şi asigure un viitor liniştit.

La serbarea de sfârşit de an (la clasa întâi), Crinu cel mic şi negricios era nominalizat la categoria „menŃiune”. Maică-sa, o femeie voinică şi tot negricioasă, se răstea la biata doamnă învăŃătoare SepeŃeanu, cum adică fiul său – băiatul tovarăşului de la Securitate, care se tot luptă cu duşmanii de clasă – nu este trecut printre pre-mianŃi!? Ce, este mai deştept fiul unui croitor particular, neîncadrat în muncă (taică-meu)?… Scandalul avea loc în spatele scenei pe care se desfăşura festivitatea, în prezenŃa noastră, a copiilor, care priveam miraŃi dezlănŃuirea de forŃă a cucoanei şi s-a rezolvat abia prin implicarea directă a directorului. Şi uite aşa s-a decis pe loc redistribuirea, cel cu sporul de risc a luat premiul şi eu menŃiunea.

După întâmplarea asta, tata şi-a călcat pe suflet şi s-a „înscris în câmpul muncii”, adică în Cooperativa de producŃie meşteşugă-rească, unde avea să facă pufoaice pentru ruşi, adică contribuia la „cimentarea relaŃiilor dintre cele două popoare”. În sfârşit, aveam şi eu o „origine sănătoasă”.

La şedinŃele cu părinŃii, d-na P. se tot grozăvea în hainele ei de blană pe care le schimba mereu: „Artist îl fac pe CrinuleŃ al meu!”. Şi poate aşa s-ar fi întâmplat dacă taică-său nu ar fi fost arestat pentru un matrapazlâc, pe când Crinu era încă în liceu. Ieşit din arest, to-varăşii l-au numit director la PECO, nu se pierd aşa uşor cadrele de nădejde, terminase facultatea muncitorească la „fără frecvenŃă”, deşi nu cred că avea mai mult de patru clase primare, era pregătit.

ION TOMA IONESCU

213

Într-o zi, tovarăşul director avea să-şi omoare în bătaie şoferul (dând cu pumnii şi picioarele, ca în vremurile eroice de la Securi-tate). Ancheta a stabilit că a fost vorba de pierderea judecăŃii, adică de un puseu de nebunie, provocat de stresul de la serviciu şi anii de luptă cu duşmanii comunismului, deşi a circulat zvonul că cearta dintre cei doi a plecat de la nişte afaceri cu benzină, şoferul încer-când să îşi păcălească şeful cu nişte bani. Oricum, tovarăşul a fost internat la boli nervoase şi peste un an a fost pensionat pe caz de boală, cu o pensie bunicică.

CrinuleŃ nu a ajuns artist, a ajuns paznic la spital şi poet amator de factură romantică (avea să-mi dea ulterior să citesc nişte producŃii de-ale sale – genul de epigon al lui VlahuŃă).

*

Îmi amintesc despre discuŃiile în şoaptă ale părinŃilor cu prie-

tenii lor, dispăruse un tânăr, băiatul unor cunoştinŃe, student la Moscova. Cu două zile înainte să plece la şcoală s-a dus cu prie-tenii la o cafea, sau la un rom. Ce au discutat nu se ştie, probabil vorbăria obişnuită de vacanŃă, glume despre fete şi bancuri. Cert e că a doua zi a venit o maşină cu nişte tovarăşi în ea, l-au luat să mai completeze nişte formulare pentru paşaport şi de atunci n-au mai ştiut nimic despre el părinŃii. S-a aflat după zece ani că a fost omorât în arestul SecurităŃii. Eram în liceu, mi-am dat seama că în-tâmplarea i-a speriat tare pe părinŃii mei, care îmi tot repetau: „Ai grijă ce vorbeşti, că nu se ştie cine şi ce interpretează”.

Tot despre turnătorie aveam să aflu ceva înainte de intrarea la liceu. Maică-mea, grijulie ca orice părinte, a vrut să vadă, ignorând asigurările mele, dacă mă descurc la matematică pentru examen, am sau nu şanse să intru. M-a luat de o aripă şi hai la un profesor vestit, vecin cu noi, pe aceeaşi stradă. Probabil vorbise înainte cu acesta, dar, când am ajuns, profesorul nu era acasă. Se scuzase lă-sând vorbă soŃiei. Când să plecăm, o vecină din curte o invită pe mama la ea: „Doamnă, feriŃi-vă de omul acesta (adică de profesor). Pe bărbatu-meu el la turnat la Securitate.” Din discuŃie am înŃeles că cel turnat era şi el profesor, profesor de istorie la acelaşi liceu (fostul liceu de fete). Şi, într-o seară, vine în vizită la istoric prietenul

DOSARUL ALBAŞTRII

214

său, Al. Stănescu, aşa îl chema pe cel cu matematica, dar elevii îl porecleau „Piele”, de la stilul de tunsoare pe care o pretindea ele-vilor prinşi greşind („Mâine să vii cu taică-tu tuns la şcoală, la piele bă!”). Şi, din discuŃie în discuŃie, proful de istorie Matei V. – nume de apostol – îi citeşte colegului nişte notiŃe ale sale privind perioada de ocupaŃie sovietică şi apoi cea de cooperare economică reciproc avantajoasă cu vecinul de la răsărit (noi le dădeam grâul şi ei ne luau petrolul). La câteva zile, într-o noapte a descins Securitatea, făcând percheziŃie, au mers la sigur în bibliotecă, la locul unde era ascuns carnetul cu respectivele notiŃe. L-au băgat în maşină şi dus a fost. După aproape un an, are loc un proces public, cu „asesori populari” (un fel de curte cu juri, dar mult mai vigilenŃi), în care profesorul este demascat ca element reacŃionar, vândut imperialis-mului american şi condamnat la 20 de ani de închisoare. A fost eliberat în 1965, opt ani de „canal” şi nu a mai trăit după decât un an şi ceva. Proful de matematică a ajuns în scurt timp directorul-adjunct al liceului. Bun profesor, om cu nervii tari, a trebuit să trăiască ani la rând în aceeaşi curte cu soŃia celui trădat. Dreptu-i, matematicianul simpatizase în tinereŃe cu legionarii, dar nu intrase în „mişcare”. Ăia de la Securitate ştiau de asta (l-o fi turnat şi pe el cineva) şi-l făcuseră informator.

Proful de istorie era la rândul său membru de partid, aşa că, ce şi-a zis viitorul director: „Dacă l-au pus pe ăsta ăia de la Secu-ritate să mă încerce, să mă verifice? Mai bine le povestesc eu, de bunăvoie, nu bătut, ce conŃine carnetul. Şi chiar dacă nu e de-al lor, ăia tot află că el, Matei, nu-şi poate Ńine gura”. Şi altă amintire.

O şedinŃă cu toŃi elevii în biblioteca liceului „Nicolae Bălcescu”. Atmosfera era ciudată. Pe de o parte noi, elevii – întrebându-ne curioşi „ce vor ăştia de la noi”, zgomotoşi şi nu foarte impre-sionaŃi de prezenŃa conducerii şcolii şi a unor indivizi despre care unii şopteau că sunt de la partid sau de la UTC. De cealaltă parte diriginŃii noştri şi directorii, unii cam încurcaŃi şi jenaŃi (aveam să înŃelegem pe urmă de ce). Au fost strigaŃi şi scoşi în faŃă ceva mai mult de zece elevi (dintre care, doi colegi de clasă). Nu făcuseră vreo prostie care să-i propulseze în prim-planul atenŃiei noastre. Ei nu, ci părinŃii lor provocaseră evenimentul. Nu se înscriseseră în CAP.

ION TOMA IONESCU

215

Elevii, înfieraŃi ca instrumente ale chiaburimii, n-au mai fost primiŃi la ore, iar dacă în termen de două săptămâni nu îşi convin-geau familiile să înŃeleagă rosturile agriculturii socialiste, aveau să fie exmatriculaŃi. Trebuia să dispară din liceu astfel de elemente, un fel de coloana a V-a a duşmanului de clasă şi a imperialismului capitalist. InsinuaŃi printre noi, deveneau periculoşi, puteau ajunge ingineri sau profesori şi să saboteze din acele poziŃii societatea noastră socialistă. Desigur, o vină importantă o avea conducerea liceului şi mai ales diriginŃii elevilor respectivi (diriginŃii ascultau gârboviŃi şi transpiraŃi, de vină sau de frică), pentru că nu au făcut totul pentru educarea elevilor în spiritul socialismului, nu au pus un accent mai mare pe pregătirea ideologică a tineretului.

Un tip scund, vânjos şi cam prea brunet întreba, desigur retoric, „cum au reuşit aceşti tineri să intre în rândurile UTC-iştilor?”. La întrebarea acestuia, rămasă fără răspuns, Cruceanu, secretarul UTC pe liceu, care bietul şi aşa transpira abundent, se făcuse din ce în ce mai mic şi mai roşu la faŃă, de parcă el insistase ca aceste vlăstare ale chiaburimii să fie primite în organizaŃie.

Desigur, ulterior părinŃii copiilor au cedat şantajului şi s-au înscris, „de bunăvoie”, în cooperativele agricole din satele lor.

Altă dată, am participat la o şedinŃă în Casa Tineretului, de fapt nu o şedinŃă, ci un proces. Lume multă, chiar înghesuială. Noi, elevii de la „Bălcescu”, am fost aduşi încolonaŃi, mai târziu decât ceilalŃi muncitori, am presupus, ce umpluseră sala. ŞedinŃa era în toi. Aerul era încins şi sufocant din cauza căldurii şi a fumului de Ńigară. Pe scenă, o masă acoperită cu obişnuitul postav roşu. La masă, nişte inşi sobri şi încruntaŃi, convinşi de importanŃa prezenŃei lor acolo, în prezidiu. Luau pe rând cuvântul la microfon, înfierând cu curaj infamia. Am înŃeles, în cele din urmă, că aveau să fie excluşi din partid sau din UTC nişte tineri profesori care ascultaseră în grup organizat „Europa Liberă”, îndoctrinând cu „lăturile” postului, elevii unei şcoli de meserii. Se întâmplase la o serată organizată în şcoală, într-o zi din Săptămâna Mare a Paştelui (programată special ca elevii să nu ajungă la denie), doi tineri, ingineri la fabrica „Căprioara” şi profesori la acea şcoală, în timp ce puneau muzică românească de dans la staŃia de amplificare a şcolii, ca să le treacă plictisul,

DOSARUL ALBAŞTRII

216

ascultau şi ei în particular tot muzică, dar de la „Europa Liberă”. Din greşeală au comutat cumva pe staŃie emisiunea postului inter-zis, tocmai când începea programul de ştiri. Norocul lor că unul dintre ingineri avea un frate şef la MiliŃie, iar celălalt, o rudă în CC la Bucureşti şi aşa au scăpat doar cu acest proces public, n-au făcut puşcărie.

Întâmplări ale vieŃii, care m-au marcat poate mai mult decât mi-am dat seama. După 1964, a venit un fel de destindere. Au fost eliberaŃi o parte din deŃinuŃii politici. Se publicau cărŃi şi rulau filme, despre care mai înainte nu puteai şti decât de la posturile de radio străine, ascultate în clandestinitate. Era un fel de primăvară, ceva mai timidă decât cea de la Praga, ce avea să vină în 1968. Dar n-a Ńinut mult. Până prin 1970, după vizita lui Ceauşescu în Coreea şi Tezele din iulie. Apoi…

*

Biroul comandantului SecurităŃii argeşene. Cameră, nu prea

mare, zugrăvită în culori de humă. Pe peretele din stânga uşii, ne-lipsitul tablou cu tovarăşul şi mai jos lozinca scrisă cu litere albastre pe fond alb: „Argeşul, judeŃul cinstei şi onoarei socialiste!”. La fe-reastră, şeful SecurităŃii stă cam supărat, privind în gol spre cerul albastru al dimineŃii de iulie.

Ieri, primise o informaŃie preŃioasă, foarte preŃioasă şi toată seara, ba chiar şi o parte din noapte se gândise cum să folosească mai bine oportunitatea. În cele din urmă adormi (somnul raŃiunii) şi dimineaŃa avea deja planul făcut. A intrat în sediu binedispus şi chiar a răspuns salutului respectuos dat de ofiŃerul de serviciu de la intrare. Pe birou îl aştepta însă un plic mare, maroniu. „Tovarăşului comandant. Personal. Strict secret.” Citind, se făcu deodată roşu-vineŃiu. „Cum mă, îndrăzneau să mă înşele cioflingarii ăia? Nişte ciobani să mă înşele pe mine? Şi câte n-am făcut eu pentru ei! Să-mi fure mie din miei şi din brânză, ce credeau, că nu aflu, că sunt la Piteşti prea departe şi sunt ocupat cu alte treburi?”

Puse mâna pe telefon, îl sună pe comandantul de la Câmpulung şi îi dădu ordinele necesare. Avea să-i scuture bine, să-i închidă

ION TOMA IONESCU

217

câteva zile pe ciobani, să dea cu subsemnatul, să-şi ia angajamente. „Ce dacă sunt ceva rude (mai pe departe) cu vicele de la Cultură? Nu mai pot eu de asta. Şi ce dacă vicele este pe bune cu prim-se-cretarul, de-i organizează «poetului» ăstuia (Ghe. Năstase), serbări mioritice cu actori ciobani recitând balade, de pe un deal pe altul? N-au ei curajul să se pună cu mine!”

În încăpere intrară tăcuŃi ofiŃerii chemaŃi urgent la şedinŃă. Nu ştiau ce să creadă. Aflaseră ba că şeful e vesel, ba că e supărat astăzi, aşa că stăteau atenŃi, gata să îi intre în voie, cu agendele des-chise, pregătiŃi să-şi noteze eventualele indicaŃii şi ordine…

— Măi tovarăşi, de mult n-aŃi mai prins voi niciun spion străin. Pauză să-şi aprindă o Ńigară… Niciun trădător, niciun contra-

revoluŃionar acolo… — Nimic, măi, nimic! Colonelul Ştefan, adjunctul, îndrăzni să se justifice: — Păi, imperialiştii acum ne spionează cu sateliŃii, nu mai au

nevoie de spioni. — Zău, mă Ştefane!? Pauză de scuturat, cu grijă, Ńigara în scrumiera deja plină de

mucuri. — Dar tezele tovarăşului de la şedinŃa CC-ului le-aŃi citit băi,

că v-am dat broşurile?… Pauză. — Ce putem noi raporta, ai? Nu mai există niciun intelectual

de ăsta, cu devieri ideologice. Gata, s-au cuminŃit toŃi, ai? ToŃi ajută la formarea omului nou, de tip socialist? Bă, dacă nu raportăm nimic, nimic nu primim. La revedere avansări şi grade!

Tăcere prelungă. Altă Ńigară aprinsă… — Surse din cenaclul de la Palatul Culturii şi de la Casa

Tineretului, continuă vocea firavă a colonelului Ştefan, informează despre nişte tineri cam obraznici, care apreciază doar cultura occi-dentală, aia decadentă, nu aia serioasă, luând în derâdere poeŃii noştri naŃionali, pe Alecsandri, pe Coşbuc… Şi vor să scoată şi o revistă, „de literatură adevărată” zic ei. Ştie despre caz, Bucurel.

— Da? Păi asta ar fi ceva dacă ştiŃi cum să acŃionaŃi, cum să-i demascaŃi ca duşmani ideologici. Ia chemaŃi-l aici pe Bucurelul ăsta, să ne bucure şi pe noi.

DOSARUL ALBAŞTRII

218

După un timp intră tânărul şi cam rubicondul locotenent. — La ordin, să trăiŃi ! — Băi tovărăşele, ia să te ocupi de derbedeii ăia de la cenaclu.

Vezi ce mai ştiu şi fufele alea ale tale despre ei. Lucrezi cu tova-răşul colonel Ştefan. Şi-mi raportaŃi mie direct. VedeŃi să iasă o chestie tare, solidă, să putem ieşi cu ea la raport la ministru. Ai înŃeles bă, că în asta stă avansarea ta, nu în diploma aia de la Băneasa.

Şi aşa a început marea operaŃiune a băieŃilor cu ochi albaştri, ce avea să ducă, peste câteva luni, la demascarea noastră în pro-cesul public de la CT. Expuşi în faŃa tinerilor aflaŃi în plină meta-morfozare către tipul omului nou, socialist, aveam să fim arătaŃi în nimicnicia noastră, aşa cum eram, nişte bieŃi „albaştri”!

A urmat tăcerea… Neîncrederea… Mai ales în prieteni.

* Şi acum, după patruzeci de ani, vine prietenul Ion Toma Ionescu,

de la CNSAS, cu dosarul şi ne spune ce a fost cu adevărat… Şi ne întreabă ce părere avem.

Cum cred că m-a afectat pe mine şi pe ceilalŃi procesul „albaştrilor”?…

Care „albaştrii”? N-am ştiut despre acest nume (ori poate concept, ştiu eu?) până la proces. Oricum, denumirea de „grupul albaştrilor” sună ca dracu’. Cum puteam să ne numim noi astfel?

Cum m-a afectat? Mi-ar plăcea să zic şi eu ca băiatul acela din Reconstituirea lui Pintilie:

— Te doare mă? — Mă doare mă, mă doare… în cot! Dar nu ştiu dacă e adevărul curat. Cel puŃin sunt sigur că pe alŃii

i-a durut. Pe Iti, pe Gicu, pe Nae, pe părinŃii mei… Cred că dintre noi toŃi, Gicu a pătimit cel mai mult.

Claudia tot s-ar fi măritat cu Georgescu, iar Nae tot ar fi di-vorŃat de Anca. Gess ar fi ajuns tot inginer chimist, Geo tot negustor fotograf ar fi devenit (şi asta e o laudă pentru el). Şi Ion, Iti, ar fi rămas tot poet.

Şi eu?… Mi-ar plăcea să arunc vina pe ei, pe securişti, dar… Dacă tot aşa ar fi fost drumul meu!?… Dar, dacă… De unde să ştiu?

ION TOMA IONESCU

219

* Ff. 20-21 / 25 mai 2011 / Celălalt dosar al „Albaştrilor” /

„Sursa” / Claudia Duminică Keuterman / Primeşte Ion Toma Ionescu

(Şi am primit. I-am dat să citească manuscrisul cărŃii într-o versiune încă neterminată, după care, un timp, n-a mai vrut să vorbească cu mine. Am crezut că e supărată.)

Relatez frânturi de pe internet. — De ce să fiu supărată pe tine, ai făcut ceva greşit?… Hai-hai,

eşti adult, nu te juca de-a adolescentul. — Voiam să te întreb ce te-a deranjat din carte, te simt, vreau

să ştiu, pentru că, se pare, în septembrie va fi publicată de Vlasie, mai pot repara.

— Am să-Ńi răspund în stil judo. Nu pot fi deranjată de nimic. Fiecare are dreptul de a scrie ce-i trece prin cap. Am fost invitată, acum câŃiva ani, la Annen pentru a avea împreună cu Henk Boerwinkel şi un fotograf de renume un workshop, au venit zece trupe. Fiind în juriu, pentru nouă dintre ele am fost critică. M-au întrebat la discuŃia publică de ce sunt aşa de rea. Le-am răspuns că dacă nu le-aş spune adevărul le-aş face un deserviciu. (pauză)

…A fost vorba între noi doi să-Ńi spun părerea mea. ÎŃi sunt datoare părerea mea.

…Felicitări! Ce mai contează părerea mea. În caz că ai avea nevoie de ea, să nu pui nimic sub semnul geloziei, eu nu pot fi ge-loasă. Apreciez ce ai făcut, te-ai dus şi te-ai interesat de documente, ai scris, dar deja i-ai dat cartea lui Călin şi e aranjată publicarea, la ce Ńi-ar mai folosi acum o părere… (pauză)

…În psihologia modernă, cât şi în psihiatria modernă este o metodă. Pacientul scrie un fel de autobiografie, referindu-se la întâmplări care l-au marcat în trecut. După ce predă manuscrisul doctorului, ca prin farmec depresia scade considerabil.

— Este, zici tu, terapia mea, doar că eu pacientul sunt şi doctor…

— Tu poŃi fi doctor, dar cartea nu e a unui scriitor care poate să facă din acele întâmplări o carte mare. (Mă copiază, am zis-o şi eu, că nu pot face o carte mare…) Călin, cu Fenomenul Piteşti, te trimite într-o

DOSARUL ALBAŞTRII

220

direcŃie şi mai tehnică. Nu zic, el poate are dreptate. Combină, nu ştiu dacă instinctiv sau practic, elementul uman cu istoria, vrea mai multe declaraŃii de la cei care au trăit evenimentele, indiferent, şi cu atât mai interesant, de care parte a taberelor. Lucrul ăsta, recu-noşti, ne-a trecut şi nouă prin minte, dar gândindu-ne la o carte importantă. (pauză)

…Ioane, ai expus, nu ai gândit trecând printr-un filtru, este vorba de un unghi de vedere, de o experienŃă. Mie textul mi se pare prea „tehnic” şi anost pe alocuri, ca să fiu bună cu tine. CâŃi vor lăsa din mână cartea? Vor fi doar câŃiva interesaŃi să citească până la sfârşit. Ceea ce ai scris până acum, cred că este buba coaptă care a spart. Dacă tu eşti mulŃumit, treaba ta. Călin te duce într-o direcŃie modernă, acum în România, probabil cerută de piaŃă. Dar peste timp?

— ClauD, corecŃia ta (numai judo nu s-a numit) de până acum, am să-Ńi cer voie s-o folosesc în Celălalt dosar al Albaştrilor, ca depoziŃie. (Nu m-a ascultat, era tare pornită. A intrat peste mine.)

— Vreau atât să mai adaug; diferenŃa dintre poetul bun care eşti şi această carte este colosală. De ce ai lăsat să doarmă poetul?

— Pentru că el nu este acolo. — Cred în continuare şi în poetul şi în prozatorul NopŃii

Alexandrei, oricât ai fi de supărat. Voiai să te laud, să-Ńi spun că e perfect, tu faci separare între poetul Tu şi prozatorul Tu, nu Eu.

— UiŃi că undeva am o frază în care spun că nu am avut puterea în viaŃă să termin niciodată nimic şi nici această carte…

— Nu a fost poetul ITI arestat? Luptă! Cercetează! Ce ar fi trebuit să termini în viaŃă şi nu ai terminat? Şi acum te grăbeşti… pentru ce?

— Ceri prea mult, nu mai am răbdare. — Cer de la cine are de dat, ai fost întotdeauna mai puternic

decât crezi, sau decât te prefaci să crezi. — M-am liniştit, credeam că te-am supărat altfel, dacă e doar

fără valoarea cărŃii, mi-o asum, nu sunt un veleitar. — Pe mine nu mă interesează valoarea sau nonvaloarea, mă

interesează direcŃia, eşti şocat acum, dar ştiu că îŃi vei lua tot tim-pul să gândeşti direcŃia bună.

— Nu mai e timp. Vorbim.

DOSARUL ALBAŞTRII

222

Dosar „Albaştrii”

Opis

Nr. pg. Data Descriere conŃinut

190 Fără

dată

Tabel cu numele şi câteva date personale ale celor implicaŃi

189 F d Fişă evidenŃă operativă – Iordache Vasile 188 F d Fişă evidenŃă operativă – Claudia Duminică 187 F d Fişă evidenŃă operativă – Voicu Aglaia 186 F d Fişă evidenŃă operativă – Radu Nicolae 185 F d Fişă evidenŃă operativă – Badea Gheorghe 184 F d Fişă evidenŃă operativă – Ştefan Mariana

182-183 F d Un set de întrebări – Vă pasionează muzica – (Viorica) 181 F d Fişă evidenŃă operativă – Iordache Vasile 180 F d Fişă evidenŃă operativă – Claudia Duminică 179 F d Fişă evidenŃă operativă – Voicu Aglaia 178 F d Fişă evidenŃă operativă – Radu Nicolae 177 F d Fişă evidenŃă operativă – Badea Gheorghe 176 F d Fişă evidenŃă operativă – Ştefan Mariana 170 28.05.71 Notă extras Pia Alexandra – sursa Bulgaru – Cpt. Balea

168-169 03.06.71 Notă Bădescu Georgeta – despre activitatea Cenaclului Ion Minulescu

166-167 14.09.71 Notă sursă Giony – despre discuŃiile din Bl. 42 de la Toma Ionescu

162-164 24.09.71 Notă sursă Penescu despre activitatea grupului 165 24.09.71 Notă raport Lt. major Bîlă Eugen către Insp. Şef Gavrilă

(Gh Pletosu) 153-157 04.10.71 Plan măsuri în dosarul de urmărire informativă

161 07.10.71 Notă Penescu despre o întâlnire la Radu Nicolae 175 09.10.71 Notă investigaŃie Claudia Duminică – Căpitan Moise

Nicolae 174 09.10.71 Notă investigaŃie Ştefan Mariana Lt. major Florea Ioana

172-173 09.10.71 Notă investigaŃie Iordache Vasile Lt. major Florea Ioana 171 09.10.71 Notă investigaŃie Voicu Aglaia – Căpitan Moise Nicolae 160 09.10.71 Notă Viorel Georgescu – despre grupul „Albaştrii”

151-152 09.10.71 Plan operaŃiuni în acŃiunea „Albaştrii” aprobat Col. Mincu Gheorghe

138-140 09.10.71 Proces verbal la descinderea la locul faptei 136-137 F d Fotografii

135 09.10.71 Tabel cu datele celor prezenŃi – verso nr. telef. Ionescu 134 09.10.71 Tabel alte nume: Claudia D., Iordache V., Mariana S.,

Diaconu V., Tache C., HerŃoiu D.

ION TOMA IONESCU

223

131-133 10.10.71 DeclaraŃie – Bărbulescu C-tin – adnotare – scos din cauză 128-130 10.10.71 DeclaraŃie – Stancu C-tin – adnotare – scos din cauză 118-127 10.10.71 DeclaraŃie – Claudia Duminică

117 10.10.71 DeclaraŃie – Badea Nicolae 114-116 10.10.71 DeclaraŃie – Călin Vlasie 111-113 10.10.71 DeclaraŃie – Radu Aglaia 107-110 10.10.71 DeclaraŃie – Radu Nicolae – defectare totală 104-106 10.10.71 DeclaraŃie – Cârstea Ghe. 97-103 10.10.71 DeclaraŃie – Ion Toma Ionescu 95-96 10.10.71 DeclaraŃie – Bădescu Georgeta 92-94 10.10.71 DeclaraŃie – Iordache Vasile 89-90 11.10.71 Notă raport privind acord DirecŃia I de punere în discuŃie

pub: Gen D-truBorşan 88 20.10,71 Adresă pentru punerea în discuŃie publică – Maior

Nicolae Mihai – DirecŃia I 85-87 F d Vocea publicului la eveniment 81-84 16.11.71 Caracterizare Bădescu Georgeta – Prof. Cosma Elena 76-80 F d Raport către Consiliul SecurităŃii Statului – Lt. col.

Mincu Gheorghe 72-75 F d Raport asupra modului cum a decurs punerea în discuŃie

publică 71 16.11.71 Notă raport sursă „Leca Ion” – Ecouri la Liceul Al.

Odobescu – Lt. maj. Mincu Emil 70 17.11.71 Notă sursa „Şoimu Ion” – Ecouri Institut subingineri 66 22.11.71 Notă sursa „Walhal” – Cenaclul Liviu Rebreanu – lectură

Ion Toma Ionescu. 65 22.11.71 Notă sursa „Walhal” – Despre Doru Stancu. 68 28.11.71 Notă sursa „Penescu Veronica” – Despre Pia Alexandra. 67 28.11.71 Notă sursa „Penescu Veronica” – Despre Ghe. Cârstea şi

Claudia Duminică. 64 09.12.71 Notă „Bătrânul Dan” – ReacŃie Ghe. Cârstea şi Călin

Vlasie după „demascare” 61-63 11.12.71 Informare asupra activităŃii de la servici a lui Ion Toma

Ionescu 60 23.12.71 Notă sursa „Walhal” – acasă la Ion Toma Ionescu 59 04.01.72 Notă informatoarea „Mariana” – despre Ghe. Cârstea 58 13.01.72 Notă „Barbu Cornel” ecouri la librăria Eminescu 57 17.02.72 Notă sursa „Mariana” Ghe. Cârstea pleacă în armată 56 20.02.72 Notă sursa „Năstase Ion” despre Ion Toma Ionescu

54-55 24.02.72 Notă sursa „Penescu Veronica” – despre Ion Toma Ionescu 52-53 26.02.72 Notă sursa „Avram Ion” – despre proza Claudiei la Liviu

Rebreanu 51 22.03.72 Notă sursa „Penescu Veronica” – despre Claudia

Duminică, Pia Alexandra, Iordache V. 50 30.03.72 Notă sursa „Penescu Veronica” – despre Radu Nicolae –

nou loc de întâlnire

DOSARUL ALBAŞTRII

224

49 10.05.72 Adresă către DirecŃia I – Tabel cu grupul „Albaştrii” 48 11.05.72 Notă sursa „Lupescu C.” – despre Pia Alexandra –

căsătorie 47 15.05.72 Notă sursa „Penescu Veronica” – Despre Claudia şi

Iordache vizită la Radu Nicolae 46 25.05.72 Notă sursa „Penescu” – despre Pia Alexandra – căsătorie 45 25.05.72 Notă sursa „Penescu” – despre Anca Radu noi prieteni la

Gropeni 44 27.07.72 Raport informativ cpt ss indescifrabil – Claudia se mărită 43 26.08.72 Notă sursa „Popescu Eugen” – despre o discuŃie cu

Iordache Vasile 42 26.08.72 Notă sursa „Popescu Eugen” – despre o discuŃie cu Radu

care are o fetiŃă 41 19.09.72 Notă sursa „Penescu” – Scrisoare de la Claudia Duminică 40 25.09.72 Notă sursa „Rudolf” – despre eleva Nicolescu Nicoleta 39 01.11.72 Notă sursă „Bătrânu Dan” – despre Iordache, Ionescu,

Vlasie şi Radu Nicolae 37-38 12.12.72 Notă sursa „Penescu” – despre turistul german

34 14.12.72 Informare Radu Nicolae – Proză Lucian Cioran la cenaclul Rebreanu

35 20.12.72 Notă sursa „Rina” cu privire la Ionescu revelion la Radu Nicolae

36 05.01.73 Ministerul de interne. – EvoluŃie nesatisfăcătoare Club M şi „Albaştrii”

29-33 F d DeclaraŃie Dănilă Emilia – relatări despre întâlniri cu străini

28 10.03.73 Dosar „Albaştrii” la expoziŃie 25-27 F d Notă privind analiza dosarulyui de urmărire informativă

24 16.03.73 Notă sursă „Bătrânu Dan” – despre Călin Vlasie 23 16.04.73 Notă sursa „Penescu Veronica” – despre Radu Nicolae 22 28.04.73 Notă sursă „Bătrânu Dan” – despre Iordache Vasile 21 12.05.73 DiscuŃie Maior Wagner cu Claudia Duminică 20 F d Notă sursa „Avram Ion” – despre Ion Toma Ionescu la

Liviu Rebreanu 19 18.05.73 Notă sursa „Avram Ion” – despre Radu N. şi Iordache V. 18 04.06.73 Notă sursa „Penescu Veronica” – Despre Radu Nicolae şi

Claudia Duminică 17 10.08.73 Notă raport Lt. Bucurel Ilie – nuntă Băjenaru Lucian 16 25.11.73 Notă sursa „Avram Ion” – despre activitate cenaclul

Rebreanu 15 12.12.73 Notă sursa „Popescu Ion” – despre activitate membrii grup

13-14 09.12.73 Notă raport Lt. major Oprescu Emilian despre Iordache V. 09-10 11.12.73 Notă raport Lt. major Oprescu Emilian despre Claudia

Georgescu 11-12 12.12.73 Notă raport Lt. major Oprescu Emilian despre Ion Toma

Ionescu

ION TOMA IONESCU

225

6-8 F d Notă raport Lt. major Oprescu Emilian despre Cârstea Ghe. 3-5 F d Sinteză privind dosarul de urmărire 1 16.02.74 Viză DirecŃia I pentru Închid. dosar Semn. Gen. mai.

Dumitru Borşan Lt. col. Wagner I. 2 26.02.74 Închidere dosar

ANEXE

DOSARUL ALBAŞTRII

228

ION TOMA IONESCU

229

DOSARUL ALBAŞTRII

230

ION TOMA IONESCU

231

DOSARUL ALBAŞTRII

232

ION TOMA IONESCU

233

DOSARUL ALBAŞTRII

234

ION TOMA IONESCU

235

DOSARUL ALBAŞTRII

236

ION TOMA IONESCU

237

DOSARUL ALBAŞTRII

238

ION TOMA IONESCU

239

DOSARUL ALBAŞTRII

240

ION TOMA IONESCU

241

DOSARUL ALBAŞTRII

242

ION TOMA IONESCU

243

DOSARUL ALBAŞTRII

244

ION TOMA IONESCU

245

DOSARUL ALBAŞTRII

246

ION TOMA IONESCU

247

DOSARUL ALBAŞTRII

248

ION TOMA IONESCU

249

DOSARUL ALBAŞTRII

250

ION TOMA IONESCU

251

DOSARUL ALBAŞTRII

252

ION TOMA IONESCU

253

DOSARUL ALBAŞTRII

254

ION TOMA IONESCU

255

DOSARUL ALBAŞTRII

256

ION TOMA IONESCU

257

DOSARUL ALBAŞTRII

258

ION TOMA IONESCU

259

DOSARUL ALBAŞTRII

260

ION TOMA IONESCU

261

DOSARUL ALBAŞTRII

262

ION TOMA IONESCU

263

DOSARUL ALBAŞTRII

264

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii

Scriitorilor din România, nr. R044RNCB 5101 0000 0171 0001,

deschis la BCR, Filiala Sector 1, Bucureşti.

Tiparul executat la

Tipografia Editurii Paralela 45

COMENZI – CARTEA PRIN POŞTĂ EDITURA PARALELA 45 Piteşti, jud. Argeş, cod 110174, str. FraŃii Goleşti 130 Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492 Tel.: 0753 040 444;

0721 247 918. E-mail: comenzi@edituraparalela45.ro sau accesaŃi www.edituraparalela45.ro