UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE LITERE

Fenomenul de bilingvism.

Exemplificări pe eseurile autobiografice

ale Herthei Müller

din Regele se-nclină și ucide

Conducător ştiinţific:

Lect. Dr. Eugenia Bojoga

Student:

Coroian Andreea Mirela

Anul II, RO-FR

Sociolingvistică 2011

2

CUPRINS

0. Argument

Partea I

Raportare științifică la fenomenul de Bilingvism

1. Contactul dintre limbi

2. Multilingvism. Bilingvism. Semilingvism.

3. Tipurile de bilingvism

4. Avantajele bilingvismului individual

Partea a II a

Raportare subiectivă la propriul bilingvism.

Herta Müller în Regele se-nclină și ucide

5. Scurtă biografie

6. “ În fiecare limbă sunt alți ochi”

7. Concluzii

8. Bibliografie

3

0. Argument

Motto:

“a-ți așeza graiul sub ochii altei limbi

duce la o relație întru totul verificată,

la o iubire destinsă. Nu mi-am iubit niciodată

limba maternă pentru că ar fi

limba mai bună, ci pentru că mi-e cea mai apropiată”

(Herta Müller, Regele se-nclină și ucide)

Optez pentru un argument mai personal, pentru că, în definitiv, un șir de experiențe absolut

personale mi-a trezit interesul spre domeniul bilingvismului pe care mi-am dorit să-l studiez mai

în detaliu.

Mătușa mea este căsătorită cu un bărbat de etnie maghiară, așa că cei doi copii s-au născut și

au crescut bilingvi. Ceea ce m-a surprins a fost un episod de vara trecută când verișorul meu, de

doar 2 ani jumate, pus în situația de a se juca alături de mine și tatăl său în același timp, vorbea

pur și simplu cu mine în română și cu tatăl lui în maghiară. Pe lângă ușurința cu care trecea de la

o limbă la alta, ceea ce ne-a mirat profund atât pe mine cât și pe tatăl său a fost conștiința

faptului că eu nu înțeleg maghiara de care a dat dovadă în momentul în care s-a erijat în rolul de

interpret− pentru că nu știu prin ce minune a început practic să-mi traducă mie ce spunea tatăl

său. Atunci mi-am dat seama că acești copii, născuți bilingvi prin aceea că provin din familii

mixte, trebuie să aibă un psihic tare stabil, iar cercetarea pentru lucrarea de față a mers într-o

primă etapă spre acest element.

În al doilea rând, întâmplarea a făcut ca în acest an să împart camera de cămin cu o fată de

etnie maghiară, dar care a învățat de mică și limba română în contextul familiei din partea

mamei, care deși de etnie poloneză, toată familia vorbea româna. Ceea ce m-a frapat în acest caz,

au fost discuțiile telefonice pe care le are cu prieteni de etnie maghiară, discuții care se țin cu

preponderență în limba maghiară, dar din când în când, se strecoară câte-un cuvânt românesc.

“Uneori, nu există cuvinte în maghiară pentru ceea ce vreau să exprim și mă bucur de cele

românești. Ce mi-ar plăcea câteodată ca interlocutorii mei să știe și italiană. Aș acoperi și mai

bine unele sensuri”, mi-a mărturisit colega. Acest eveniment constituie motivația celei de-a doua

părți a lucrării de față care privește modalitatea de a te raporta la lume prin limbile pe care le

cunoști, locul maternei ca primă articulare a lumii pentru vorbitorii bilingvi. Pentru

exemplificare, am ales un eseu din Herta Müller, Regele se-nclină și ucide.

4

Partea I

Raportare științifică la fenomenul de Bilingvism

1. Contactul dintre limbi și originile termenului bilingvism.

Termenul de contact lingvistic a fost propus și pus în circulație de Uriel Weinreich în

Languages in Contact. Findings and problems. Considerată o lucrare interdisciplinară, aici se

optează pentru prima dată pentru termenul general de contact lingvistic, mai exact şi mai

aplicabil în comparaţie cu termenii utilizaţi până atunci, fără să-i înlocuiască în totalitate. Noi

metode de cercetare în domeniul contactelor dintre limbi au pornit de aici.

Vom porni de la definiția lui U. Weinreich care susţine că „Două sau mai multe limbi se

consideră a fi în contact dacă sunt folosite alternativ de unele şi aceleaşi persoane”, iar „practica

folosirii alternative a două limbi se numeşte bilingvism”, iar persoana respectivă, bilingvă. Mai

târziu, V. J. Rozencvei va spune că prin contact lingvistic vom înţelege comunicarea verbală

între două colective lingvistice cu excluderea, expresă, din sfera conceptului a contactului

dialectelor între ele sau cu limba supradialectală.

M. M. Мihailov, bazându-se pe ideile lui E. Haugen, afirmă că bilingvismul apare ca o

verigă mijlocitoare în cursul influenţei reciproce între limbi, căci bilingvismul este însuşi

procesul de contact al limbilor. Şi în concepţia lingvistului român E. Petrovici [29] bilingvismul

este definitoriu pentru contactul lingvistic şi pentru consecinţele acestuia, căci toate problemele

interpenetraţiei limbilor se reduc la „cea a bilingvismului, prin intermediul căruia se realizează

contactul dintre limbi”, care dă naştere la interferenţe, împrumuturi de toate felurile, nu numai de

cuvinte izolate, ci şi de foneme, de elemente gramaticale, de fapte de structură, de caracteristici

prosodice, chiar termenul de interpenetraţie echivalând, până la un punct, cu cel de interferenţă.

De subliniat este că între noţiunile contact şi bilingvism există un raport de interdependenţă,

în sensul că spunem că bilingvismul poate avea loc numai pe bază de contact, pe când contactul

nu implică neapărat bilingvismul. În această ordine de idei, va arăta Inna Negrescu-Babuș1, sunt

de identificat destul de semnificative ca număr concordanţe gramaticale, lexicale, frazeologice,

existente în limbile din Uniunea Lingvistică Balcanică care nu-şi găsesc explicaţia prin simple

1 NEGRESCU-BABUŞ INNA, Limba română în condițiile diglosiei (studiu diacronic). Autoreferat al tezei de

doctor în filologie.

5

comparaţii. În acest context, s-a ajuns la avansarea ideii conform căreia ar fi existat în trecut un

contact lingvistic, fapt ce nu demonstrează totuşi că populaţiile respective au cunoscut şi un

proces de bilingvism.

Contactele înseamnă totodată şi legături-modalităţile, căile, mijloacele, prin intermediul

cărora se stabilesc relaţiile între populații.

Scurtă clasificare a contactelor:2

I. (1) cazuale, accidentale şi (2) permanente;

II. (1) externe şi (2) interne;

III. (1) naturale şi (2) artificiale sau, după alţii, într-o viziune strict geografică;

IV. (1) marginale (frontaliere) şi (2) intraregionale, inclusiv ale enclavelor aloglote.

Finalmente, însăși clasificarea este o dovadă că fenomenul de contact este anterior celui de

bilingvism ca o condiție sine qua non a acestuia chiar.

2. Bilingvism. Semilingvism. Multilingvism.

Multilingvismul este definit în sens restrâns ca folosire alternativă a mai multor limbi; în sens

larg, folosire alternativă a mai multor sisteme lingvistice, indiferent de statutul acestora: limbi

distincte, dialecte ale aceleiași limbi sau chiar varietăți ale aceluiași idiom.3

Bilingvismul presupune folosirea alternativă a două sisteme/coduri lingvistice diferite de

către una şi aceeaşi persoană (bilingvism individual) sau de către o comunitate de locuitori

(bilingvism social: funcţionarea la acelaşi nivel a două limbi în toate sferele sociale).

Pe plan istoric, multă vreme bilingvismul a fost depreciat în favoarea unui monolingvism

statuat prin toate politicile lingvistice. Multă vreme la nivel mondial au circulat idei conform

cărora un copil va poseda oricum mai puține competențe într-o limbă decât în cealaltă. Se pare că

au fost cercetători care au încercat chiar să demonstreze că acești copii bilingvi ar fi chiar mai

puțin inteligenți ca ceilalți. Interesul pentru bilingvism a crescut din acel moment și a fost privit

chiar ca o soluție împotriva dispariției limbilor.

2 Conform NEGRESCU-BABUŞ INNA, Limba română în condițiile diglosiei (studiu diacronic). Autoreferat al

tezei de doctor în filologie.

3Conform NICOLAE SARAMANDU și MANUELA NEVACI, Multilingvism și limbi minoritare în România,

Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti, București, 2009

6

În ceea ce privește situația mondială în acest moment, în funcție de recunoașterea sau nu prin

legi a bilingvismului social, regional, național, vorbim de un bilingvism oficial sau decretat sau

de unul nerecunoscut în documente, dar care este prezent ca o stare de fapt. Mai mult decât atât,

în dependență de funcțiile sociale ale fiecărei limbi se poate menționa un bilingvism neutru sau

funcțional ( atunci când ambele limbi funcționează în mod egal în toate sferele vieții sociale și de

unul diglosic ( caracteristic situațiilor de diglosie-coexistența a două variante profund divergente

ale aceleiași limbi)4.

În contemporaneitate, s-a pus de asemenea problema unor anumite zone geografice în care

doar vorbitorii altor limbi ca aparținători ai altor naționalități decât cea considerată în limbaj

istoric ca privilegiată s-au văzut forțați de împrejurări să devină bilingvi.5 În aceste situații, apare

fenomenul de semilingvism care se manifestă prin incapacitatea vorbitorului de a vorbi clar,

coerent și elaborat în vreuna dintre limbi și, în lanț, la înapoiere culturală și până la

depersonalizarea sa.

3. Tipurile de bilingvism individual

Bilingvismul poate fi clasificat conform definițiilor date de-a lungul timpului în mai multe

categorii având la bază diverse dihotomii, dar ceea ce vom urmări aici este evidențierea

diverselor tipuri fără a preciza criteriul de clasificare atâta timp cât diferite definiții, ale diferiților

lingviști privesc bilingvismul din unghiuri destul de diferite de vedere.

*Având în vedere clasificarea în bilingvism social și individual, ne vom axa acum pe

clasificarea celui individual care ne interesează în continuare6:

I. Ideal- atunci când cele două limbi sunt învățate la cel mai înalt nivel, undeva în sfera

perfecțiunii cunoașterii materenei

II. Precoce- în cazurile în care bilingvismul este atins înainte de studiile din cadrul

mediului școlar

III. Natural-apare în urma căsătoriilor mixte, la copiii rezultați astfel

4 MARTA ISTRATI, Diglosia și bilingvismul: concepte de bază, Revista Limba Română Nr. 4-6, anul XVII, 2007

5 MATI HINT, profesor de limba estonă la Universitatea din Tallinn, în eseul său Bilingvismul văzut nu doar în roz

publicat în revista moscovită Raduga se raportează la cazul Republicii Moldova unde grație supremației limbii ruse

doar vorbitorii celorlalte limbi au fost forțați de împrejurări să devină bilingvi, în vreme ce rușii erau monolingvi.

6 Conform fr.wikipedia.org și cursului de Sociolingvistică- lect.dr. Eugenia Bojoga

7

IV. Simultan-doar în situațiile de achiziționare a ambelor limbi în același timp, ceea ce

poate fi posibil doar în cazul celor care au contact cu două limbi în medii sociale

foarte apropiate ( familie, prieteni)

V. Consecutiv- întâlnit mai ales în cazurile în care un copil învață o limbă acasă în

familie după care, în contextul unei imigrări este forțat să asimileze și o altă limbă.

VI. Pasiv- atunci când una din cele două limbi este doar înțeleasă, nu și folosită.

VII. Sustractiv-acest tip de bilingvism apare atunci când din cauza considerării

cunoașterii limbii ca fiind nesatisfăcătoare de către anturaj, apare o demotivare la

vorbitorul bilingv.

4. Avantajele bilingvismului individual

Fără putere de contestare, ceea ce numeroase studii în domenii precum psihologia, pedagogia

și sociologia au relevat, rămân numeroasele avantaje ale bilingvismului în rândul celor care,

crescuți mai ales de mici într-un astfel de mediu nu au ajuns să simtă bilingvismul niciodată ca

pe o corvoadă sau ca pe o chestiune care a fost impusă istoric. Fără a ști că se poate și altfel, dar

fără a conștientiza de cele mai multe ori și deosebirile dintre ei înșiși și ceilalți, nebilingvi.

În primul rând, se vorbește despre o dezvoltare intelectuală mai rapidă la copiii bilingvi care,

mai mult decât atât, prezintă și un psihic mai puternic și mai stabil. Capacitatea de a glisa dintr-o

limbă în alta se poate observa de la cele mai fragede vârste spre mirarea celor care nu au făcut

parte din astfel de medii de bilingvi. În familiile bilingve din Ardeal de exemplu, cel mai adesea,

copiii învață să se exprime direct în două limbi și ajung într-o etapă în care vorbesc cu unul

dintre părinți într-o limbă și cu celălalt în alta. Asociază pur și simplu fiecare model patern cu o

limbă. Se merge până la situații comice în care, cunoscând o familie de monolingvi, copilul

familiei bilingve, când îi va fi prezentat tatăl celeilalte familii, se va adresa acestuia în limba în

care i se adresează tatălui său. În cunoașterea elementară a lumii pe care o întreprinde copilul la

acel moment, el știe doar că așa se vorbește cu tata. Și extinde acest “așa cu tata” la toți

exponenții umani cu nume de tata cu care intră în contact. O altă situație reală, al cărei martor am

fost este jucatul cu mama și tata în parc, părinții fiind bilingvi, iar aruncând mingea de la unul la

altul, băiețelul, de nu mai mult de 3 anișori se va adresa fiecărui părinte în limba lui la diferență

de o întoarcere pentru schimbarea sensului mingii. Cred că este de netăgăduit, din acest exemplu,

ce mobilitate inclusiv psihică poate avea un asemenea copil.

Totodată, în plan social, aceștia manifestă o mai mare toleranță față de ceilalți, diminuarea

unor prejudecăți naționale. Intrând mai ușor în relație cu ceilalți și mai talentați în a întreține

8

relații cu oameni dintre cei mai diferiți, bilingvii demonstrează la maturitate și o extindere a

contactelor culturale prin interesul viu manifestat față de culturile învecinate și chiar îndepărtate.

Nu în ultimul rând, la nivel educațional, prin accesul mai larg la educație și dezvoltarea

intelectuală mai rapidă, sarcinile de lucru vor părea adesea mai ușoare.

Ágnes Melinda KOVÁCS, o cercetătoare la Institulul International School for Advanced

Studies (SISSA) din Trieste a publicat un articol în magazinul Science, în care statuează că, în

școală, micuții din familii bilingve identifică mai uşor structurile gramaticale decât cei care

învaţă o singură limbă. Se pare că acești copii bilingvi încep să folosească structuri gramaticale

în acelaşi timp, ca şi ceilalţi, aşa că nu e adevărat că învață mai greu limba, ba mai mult ajung la

cuprinderea conceptelor gramaticale mai ușor și le sunt mai stabile la nivelul memoriei grație

capacității de a le percepe analogic și comparativ.

În timpul grădiniţei, aceşti copii se adaptează mai uşor la jocurile în care trebuie schimbate

categoriile: dacă prima dată au aranjat cărţile după formă, aranjează mai uşor după culoare, iar

ceilalţi copii se ţin mai mult de regula învăţată.

Încă nu se ştie care sunt avantajele bilingvismului la maturitate. Dar experimentul a dovedit

că se pot învăţa două limbi în paralel, fără niciun dezavantaj.7

Psihologul Janet Werker, de la University of British Columbia, a studiat copii expuşi la două

limbi de la naştere pentru a vedea de ce nu le încurcă şi a concluzionat că aceştia învaţă foarte

devreme să fie atenţi. Deşi ambele limbi sunt active, creierul învaţă să o blocheze pe cea care nu

e necesară zi de zi, acest lucru fiind o activitate costantă, deci o modalitate prin care bilingvismul

funcţionează.

Surprinzător, bilingvismul pare să ajute și în cazul bolnavilor de Alzheimer. Ellen Bialystok,

profesor de psihologie la Universitatea York din Toronto a studiat 450 de pacienţi cu Alzheimer

care aveau acelaşi grad de avansare a bolii la momentul diagnosticării. Jumătate dintre aceştia

erau bilingvi, fiind vorbitori a două limbi diferite mare parte din viaţă. Ceilalţi cunoşteau o

singură limbă. Pacienţii bilingvi au început să manifeste simptomele bolii şi au fost diagnosticaţi

cu între patru şi cinci ani mai târziu decât pacienţii care vorbesc o singură limbă. Bilingvismul nu

are totuși niciun efect asupra prevenirii bolii, dar de la momentul în care boala îşi începe atacul

silenţios, bilingvismul pare că asigură o perioadă de câţiva ani de amânare a simptomelor.

7 Conform articolului BESZÉDES GAGYOGÁS Milyen előnyei lehetnek a kétnyelvűségnek? Autor: Gy. A. ,

www.transindex.ro

9

Partea a II a

Raportare subiectivă la propriul bilingvism.

Herta Müller în Regele se-nclină și ucide

5. Scurtă biografie8

Herta Müller (n. 17 august 1953, Nițchidorf, Regiunea Timișoara) este o scriitoare germană

de limbă germană și română, originară din România, laurată a Premiului Nobel pentru Literatură

în anul 2009.

Tatăl ei a fost un șvab bănățean și, ca mulți alți cetățeni români de naționalitate germană, a

fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS, iar după război își câștigă existența fiind

șofer de camion. După venirea la puterea a comunismului în România, a fost expropriat. Mama

scriitoarei, ca marea majoritatea a populației de naționalitate germană din România, după

accederea comuniștilor la putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică, într-un lagăr de

muncă forțată.

Herta Müller a făcut studii de germanistică și limbă și literatură română la Universitatea din

Timișoara, în perioada 1973-1976.

6. “ În fiecare limbă sunt alți ochi”

Începem scurtul periplu prin raportarea la cuvinte și la limbă a bilingvei Herta Müller cu

câteva cuvinte care apar în primul capitol al lucrării autobiografice Regele se-nclină și ucide:

„Nu-i adevărat că pentru orice există cuvinte, și nici că gândim totdeauna cu ele. Până și în

ziua de azi multe lucruri nu le gândesc în cuvinte: nu le-am găsit pe cele potrivite nici în

germana satului, nici în germana de la oraș, nici în română, nici în germana din Est sau din

Vest. Și în nici o carte. (...) Și, adeseori, tocmai despre lucrurile esențiale nu se mai poate spune

nimic”.9

8 Conform site-ului www.wikipedia.ro

9 HERTA MüLLER, Regele se-nclină și ucide, editura Polirom, 2005, pag. 13

10

De observat cum, deși bilingvă de mică într-o comunitate a satului bănățean care capătă

atributul de lume arhetipală, Herta Müller descoperă cum există designate care scapă

abstractizării care le transformă în semnificat și semnificant și cum serii întregi de cuvinte îi

scapă printre degete, deși vorbitoare a două limbi. Până la urmă, deloc de neglijat este

deschiderea spre dialogul cu limba pe care ți-l declanșezi doar în momentul în care cunoști mai

multe limbi și vezi astfel modalități diferite de reprezentare a realității prin cuvânt.

Despre cum “Româna privea lumea tot atât de altfel, pe cât și cuvintele sale erau altfel. Și

altfel inserate în rețeaua gramaticii.”10

, exemplul pe care l-am ales din lucrarea amintită este al

modalității în care spunem în germană și română că vântul bate. Din germana satului preia

expresia “Der Wind geht”, adică “merge” cum ar veni traducerea literală, iar din germana literară

din școală “Der Wind weht” (adie). Și tot expresia românească “vântul bate” i se pare mai

potrivită prin aceea că nu își cauzează sieși o durere, ci celorlați. Paralelismul merge mai departe

înspre cum cele două limbi traduc încetarea baterii vântului. Dacă în germană vântul se culcă

“Der Wind hat sich gelegt” sugerând autoarei ceva plat și orizontal, expresia românească a lui “a

stat” îi traduce din nou mai bine realitatea evidențiind ceva abrupt și vertical.

O altă perspectivă a bilingvismului ce se dorește tratată prin paralelismul cu mărturisirile

Herthei Müller este aceea a raportului cu limba maternă.

“Ea reprezintă o zestre alcătuită pe neobservate, fiind apoi supusă judecății altei limbi,

ajunse mai târziu la tine un alt fel de a fi. (...) de aici înainte, limba maternă nu mai este acea

gară unică a lucrurilor, iar cuvântul limbii materne nu mai este etalonul lor unic. (...) În general

te încrezi în etalonul ei chiar și atunci când el e relativizat de uitătura limbii ce s-a adăugat

limbii materne. Căci știi că acest etalon instinctiv, fie el oricât de întâmplător, este lucrul cel

mai sigur pe care îl posezi. (...) Limba maternă este instantaneu și necondiționat prezentă, la fel

ca propria-ți piele.”11

Cu alte cuvinte, este ceea ce Hertha Müller va simți toată viața, pendulând între două limbi,

chiar trei dacă socotim diferența dintre dialectul german de la sat și germana literară, încercând

să găsească modalitatea cea mai bună de a exprima ceva, chiar dacă asta înseamnă pendularea

între limbi. Și chiar și atunci când va fi ajuns să vorbească româna “curgător și fără greșeli”,

mărturisește o reală fascinație pentru “activitatea creatoare”12

a vorbitorilor de limbă română din

10 Ibid., pag. 26

11 HERTA MüLLER, Regele se-nclină și ucide, editura Polirom, 2005, pag. 27

12

O caracterizare ulterioară a limbajului, tot din punct de vedere intrinsec, deşi nu în conformitate cu esenţa sa, cu

natura lui intimă, ci cu modul său de realizare, o reprezintă clasificarea limbajului ca „activitate creatoare”. Coşeriu,

Eugen, Creaţia metaforică în limbaj.

11

perioada totalitară pentru care creația metaforică în limbaj înseamna modalitatea de a spune ceea

ce nu se poate spune. Astfel, rușii erau “gândaci-de-casă”, iar becurile simple atârnate de

simplul fir de electricitate niște superbe „candelabre rusești”.

Ceea ce este cel mai interesant însă, este fragmentul cu care vom încheia și această scurtă

prezentare a bilingvismului scriitoarei germano-române.

“Mi se întâmpla tot mai des ca limba română să dispună ea de cuvintele cele mai sensibile,

mai potrivite cu percepția mea decât limba maternă. (...) În cărțile mele nu am scris până acum

nici măcar o singură propoziție pe românește. Dar bineînțeles că româna se amestecă mereu în

ceea ce scriu, fiindcă a prins rădăcini în privirea mea.(...) nu-i pricinuiește nici unei materne

vreun rău. (...) a-ți așeza graiul sub ochii altei limbi duce la o relație întru totul verificată, la o

iubire destinsă. Nu mi-am iubit niciodată limba maternă pentru că ar fi limba mai bună, ci

pentru că mi-e cea mai apropiată”13

7. Concluzii

Finalmente, ceea ce, fără a fi o intenție evidentă în ceea ce privește această lucrare a ieșit la

suprafață și s-a automotivat ca premisă intrinsecă, este faptul că fenomenul de bilingvism se

dovedește unul care stârnește interesul mai multor categorii socio-profesionale. Pe de o parte,

lingviști, cognitiviști, psihologi, pedagogi și sociologi din sfera științificului, iar pe de cealaltă

parte simpli observatori ai fenomenului precum jurnaliștii sau politicieni. ( a se remarca însă că

cei din urmă, în ipostaza de oameni ai guvernelor, devin din observatori-actanții ai politicilor

lingvistice).

Cu siguranță, o extindere a acestei lucrări înspre partea de aplicație pedagogică sau înspre

zona de impact la nivel social a acestor comunități bilingve, ar fi fost întru completarea

orizontului temei. Optarea pentru necuprinderea acestor aspecte în lucrarea de față se datorează

limitării de spațiu și totodată premisei generale de a studia bilingvismul din latura sa individuală,

cu avantajele și elementele sale sine qua non.

Ca om al cuvintelor, care se zbate mereu pentru găsirea cuvântului perfect, filologul are

ocazia studiind fenomenul de bilingvism să descopere o luptă pe care unii indivizi sunt obișnuiți

să o ducă de mici și să o rezolve prin aruncarea sub “ochii mai multor limbi.”

13 HERTA MüLLER, Regele se-nclină și ucide, editura Polirom, 2005, pag. 28-29

12

8. Bibliografie și siteografie

NEGRESCU-BABUŞ INNA, Limba română în condițiile diglosiei (studiu diacronic).

Autoreferat al tezei de doctor în filologie.

MOINZADEH AHMAD, Bilingual Phenomena. Towards the Fateful Triangle of

Language Mixture. ( University of Ottawa)

ISTRATI MARTA, Diglosia și bilingvismul: concepte de bază, Revista Limba Română

Nr. 4-6, anul XVII, 2007

BOJOGA EUGENIA, Bilingvism, semilingvism și planificare lingvistică, Revista

Contrafort, nr. 7-8 (177-178) 2009

SARAMANDU NICOLAE și NEVACI MANUELA, Multilingvism și limbi minoritare

în România, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti, București, 2009

MüLLER HERTA, Regele se-nclină și ucide, Editura Polirom, 2005

http://clo.canadatoyou.com/27/moinzadeh(1999)CLO27_31-63.pdf

http://fr.wikipedia.org/wiki/Bilinguisme

http://www.enfantsbilingues.com/

http://eletmod.transindex.ro/?cikk=10214

http://www.limbaromana.md

http://www.dri.gov.ro/documents/brosura_multilingvism.pdf