Fenomenul Violentei Scolare In

96
UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI MASTER: POLITICI SI MANAGEMENT IN EDUCATIE FENOMENUL VIOLENTEI SCOLARE IN SOCIETATEA ROMANEASCA Coordonator ştiinţific: Conf. Dr. STEFAN BONCU Candidat: BUCIUMANU IULIA 1

Transcript of Fenomenul Violentei Scolare In

Page 1: Fenomenul Violentei Scolare In

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI

MASTER: POLITICI SI MANAGEMENT IN EDUCATIE

FENOMENUL VIOLENTEI SCOLARE IN SOCIETATEA ROMANEASCA

Coordonator ştiinţific:Conf. Dr. STEFAN BONCU

Candidat:BUCIUMANU IULIA

-IASI-2008

1

Page 2: Fenomenul Violentei Scolare In

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………….3

CAPITOLUL I DETERMINARI CONCEPTUALE PRIVIND MANIFESTAREA VIOLENTEI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA I.1 Cadru conceptual……………………………………………………………….5 I.2 Violenta intre intentie si accident………………………………………………9 I.3 Violenta & agresivitate…………………………………………………………9 I.4. Tipologia violenţei…………………………………………………………….10 I.5 Forme ale violenţei şcolare……………………………………………………16 I.6. Factori ai violenţei şcolare…………………………………………………….19 CAPITOLUL II STATISTICI, LEGISLATIE NATIONALA SI INTERNATIONALA………………………………………………………22

CAPITOLUL III REZULTATELE CERCETARII PRIVIND MANIFESTAREA VIOLENTEI LA SCOALA DE ARTE SI MESERII CRISTESTIIII.1. OBIECTIVELE SI METODOLOGIA CERCETARII…………………………….30 III 1.1.Justificarea cercetării……………………………………………………...30

III.1.2. Obiectivele cercetării……………………………………………………..30III.1.3. Metode şi tehnici de cercetare…………………………………………….30

III.1.4. Populaţia investigată……………………………………………………...31III.1.5. Limitele investigaţiei……………………………………………………...32

III.2. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR RELEVANTE ALE CERCETARII……………………………………………………………………………32

III2.1 Rezultatele anchetei prin chestionar/ elevi………………………………..33III.2.2. Rezultatele anchetei prin chestionar/ cadre didactice…………………….37III.2.3.Interviurile de grup cu părinţii…………………………………………….42III.2.4. Interviul cu poliţia………………………………………………………...43III.2.5. Interviul cu membrii consiliului local…………………………………….43

III.3. CONCLUZII SI RECOMANDARI……………………………………………….44.

CONCLUZII……………………………………………………………….49BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………...50ANEXE Anexa 1 Studii de caz………………………………………………………….52 Anexa 2 Proiect de parteneriat educaţional……………………………………56 Anexa 3 Chestionar adresat elevilor…………………………………………...60 Anexa 4 Chestionar adresat cadrelor didactice………………………………..61

2

Page 3: Fenomenul Violentei Scolare In

INTRODUCERE

Violenţa sub forma agresiunii, abuzului şi maltratării este o problemă socială cu

care se confruntă majoritatea societăţilor contemporane. Manifestarea repetată a unor

comportamente violente în spaţiul şcolii, este cu atât mai gravă cu cât acesta reprezintă

mediul în care elevul trebuie să beneficieze de educaţie, de exemple pozitive, de

securitate, şi este instituţia cu una din cele mai importante funcţii în procesul de

socializare.

Fenomenul violenţei şcolare , deşi s-a manifestat de timpuriu, a făcut obiectul unor

preocupări serioase ( din partea oamenilor de ştiinţă, a instituţiilor oficiale, agenţiilor de

asistenţă socială etc. ) abia începând cu câteva decenii în urmă. Studierea acesteia se

loveste de multiple impedimente, iar o evaluare cât mai exactă a dimensiunii sale

presupune, chiar şi în prezent, o operaţiune extrem de dificilă.

Mass-media acordă din ce în ce mai multă atenţie violenţei, contribuind la creşterea

interesului public faţă de violenţa şcolară.

In România, o serie de organisme guvernamentale şi nonguvernamentele au încercat

să abordeze acest fenomen, însă o imagine globală a acestuia este greu de realizat.

Intre anii 2002-2004, la propunerea Secretarului General al Consiliului Europei,

Walter Schwimmer, s-a desfăşurat un proiect privind violenţa, implicând 4 ţări europene,

printre care şi România.

A aborda fenomenul violenţei în mediul şcolar provoacă inevitabil lungi şi

pasionante dezbateri asupra definiţei şi chiar a termenului violenţă. In afara problematicii

violenţei şcolare , se au în vedere trei convingeri:

- nici o scoală nu poate pretinde că nu se confruntă cu fenomenul violenţei, chiar

dacă unele dintre ele sunt mai interesate de această problemă decât altele;

- a preveni aceste fenomene ţine şi de capacitatea de sistematizare şi de proiectare a

acţiunilor educative ale fiecărei instituţii în parte;

3

Page 4: Fenomenul Violentei Scolare In

- şcoala nu poate şi nici nu trebuie să răspundă singură acestor fenomene calificate

drept violente; ea trebuie să stabilească permanent contacte cu partenerii locali

care să-şi asume deopotrivă aceste probleme.

Scoala, prin misiunea pe care şi-o propune, trebuie să asigure securitatea fizică,

psihică şi morală a elevilor. Pentru a putea preîntâmpina şi dezarma un comportament

violent în scoală trebuie mai întâi să clarificăm şi să înţelegem conceptul de violenţă, să

aflăm cauzele acesteia şi, în final , să fie concepute măsurile de combatere şi prevenire.

Lucrarea de faţă se concentrează asupra fenomenului violenţei şcolare, încercând

să prezinte o serie de aspecte referitoare la factorii, particularităţile şi dinamica unor

tipuri de violenţă. Accentul s-a pus pe prezentarea particularităţilor evoluţiei şi a

modificărilor de natură calitativă şi cantitativă produse la nivelul manifestărilor de

violenţă şcolară la Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti.

Lucrarea conţine 3 capitole; în primul capitol s-a încercat abordarea violenţei

şcolare din punct de vedere conceptual, tipologic, s-au stabilit factorii şi formele de

violenţă existente în şcolile româneşti.

Capitolul al II-lea propune cele mai actuale statistici la nivel naţional şi

internaţional precum şi un set de acte normative naţionale şi internaţionale.

Capitolul al III-lea prezintă rezultatele cercetării desfăşurate la Scoala de Arte şi

Meserii Cristeşti, în perioada mai , 2008. Decizia a fost motivată de faptul că nu s-a mai

efectuat o astfel de analiză la nivelul acestei şcoli; s-a dorit conştientizarea dimensiunii

fenomenului violenţei atât la nivelul şcolii , cât şi la nivelul comunităţii.

4

Page 5: Fenomenul Violentei Scolare In

CAPITOLUL I

DETERMINARI CONCEPTUALE PRIVIND MANIFESTAREA

VIOLENTEI IN SOCIETATEA CONTEMPORANA

I.1 Cadru conceptual

Violenţa este una din marile probleme ale lumii contemporane. Cercetătorii în

domeniu au expus nenumărate “ feţe “ ale violenţei , fie ea interpersonală, colectivă sau

dirijată către sine. Violenţa este o problemă complexă strâns legată de modul de a gândi

şi de a se comporta al oamenilor, determinate de o multitudine de forţe din sânul familiei

sau al comunităţii căreia aparţinem.

În uzul mai nou al termenului, violenţa este din ce în ce mai mult înţeleasă ca

violenţă fizică. Acest lucru este valabil însă numai atunci când interpretăm „violenţa“ ca

pe o acţiune care presupune utilizarea directă de forţă fizică sau psihică, ca pe un concept

care defineşte acţiunile unor persoane identificabile la modul concret. În schimb, Ludwig

Wittgenstein atrăsese încă de mai demult atenţia, într-o discuţie privind violenţa, asupra

faptului că aceasta poate fi rezultatul unor contexte sociale, că violenţa penetrează, în

formă manifestă sau latentă, în anumite ordini statale şi sociale, toate relaţiile politice şi

sociale.( Meyers, Reinhard,1993)

Galtung înţelege violenţa după cum urmează: „Eu înţeleg violenţa ca pe o

deteriorare a nevoilor fundamentale omeneşti ce poate fi evitată sau, la modul mai

general, o deteriorare a vieţii, care scade gradul la care oamenii sunt capabili să-şi

îndeplinească nevoile la un nivel sub cel potenţial posibil. Şi ameninţarea cu violenţa

este tot violenţă”

Interesul faţă de violenţa şcolară şi acceptarea nevoii de a fi prezentă în agendele

naţionale şi cele europene nu a aparut decât după Conferinţa de la Utrecht ( 1997)

Definirea violenţei ca fenomen social, ca şi definirea violenţei şcolare ca formă

particulară a violenţei este un proces continuu, susţinut de concepţia despre violenţă şi de

5

Page 6: Fenomenul Violentei Scolare In

rezultatele unor abordări sistematice, consecutive impunerii acestui fenomen atenţiei

specialştilor şi a opiniei publice.

In proiectul European privind violenţa cotidiană, violenţa şcolară a fost abordată ca

formă particulară a violenţei cotidiene. Astfel în raportul Organizatiei Mondiale a

Sănătaţii ( OMS, 2002) s-a propus urmatoarea definţtie:

“ Ameninţarea sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii împotriva

propriei persoane, împotriva altuia sau contra unui grup sau a unei comunităţi ,

care antrenează sau riscă puternic să provoace un traumatism, un deces sau daune

psihologice , o dezvoltare improprie sau privaţiuni.” Sintagma “ utilizarea forţei

fizice sau a puterii” trebuie înteleasă ca incluzând neglijenţa sub toate aspectele

sale, de violenţă fizică, sexuală şi psihologică.

Specialistul în problematica violenţei în mediul şcolar, ERIC DEBARBIEUX

(1996) ofera o definiţie prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei: “ violenţa

este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social, şi

care se traduce printr-o pierdere a integrităţii ce poate fi fizică, psihică sau materială.

Aceasta dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin folosirea forţei, conştient

sau inconştient ,însă poate exista şi violenţa doar din punct de vedere al victimei, fară ca

agresorul sa aibă intenţia de a face rău.”

X. A. MICHAUD, autor al unei lucrări de sinteză despre violenţă ( 1986) crede

că nu poate exista un discurs universal asupra violenţei, deoarece fiecare societate se

luptă cu propria sa forma de violenţă, conform propriilor criterii, şi tratează formele

violenţei cu mai mult sau mai puţin succes.

Chris Gittins (2004) aduce în discuţie trei definiţii ale violenţei:

- Definiţia violenţei, care se află în dicţionarul ENCARTA (1999):

1) folosirea forţei fizice pentru a produce răniri cuiva sau a distruge ceva;

2) folosirea ilegală a forţei nejustificate sau efectul creat prin ameninţare;

- Definiţia folosită de D. Olweus (1999), după care violenţa sau comportamentul

violent este: comportamentul agresiv în care un actor sau infractor foloseşte corpul sau un

6

Page 7: Fenomenul Violentei Scolare In

obiect (incluzând o armă) pentru a lovi (relativ serios) sau a produce disconfort unui

individ.

- Definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătaţii (OMS), reprodusă anterior, în

text.

Un alt autor, Amato Lamberti ( cf. ISE,2006), distinge între:

- agresiune, definită drept comportament intenţionat spre producerea unor răniri sau

disconfort altora;

- violenţa ca abuz al puterii fizice, psihologice sau instituţionale;

- maltratarea în situaţii de harţuire între copii;

- intimidare, exprimată prin marginalizare sau victimizare.

În conformitate cu diferite studii, violenţa în şcoli este un tip particular de violenţă

în instituţii, care poate lua urmatoarele forme:

- pedeapsă fizică;

- restrictie fizică;

- constrângere solitară şi orice formă de izolare;

- obligaţia de a purta vestimentaţie distinctivă;

- restricţii alimentare;

- restricţii sau refuzul de a avea contacte cu membrii familiei sau cu prietenii;

- abuzul verbal şi sarcasmul.( UNICEF, 1997)

In studiul Violenţa în şcoală elaborat de cercetătorii de la Institutul de Stiinţe ale

Educaţiei( ISE, 2006) se optează pentru o definiţie operaţională a violenţei:

violenţa în scoală este „orice formă de manifestare a unor comportamente precum:

- exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare,

ameninţare, hărţuire;

- bruscare, împingere, lovire, rănire;

- comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de droguri,

vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiintă – furt);

- ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită ireverenţioasă

faţă de cadrul didactic);

7

Page 8: Fenomenul Violentei Scolare In

- comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei,

fumatul în scoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului

şcolar în vigoare”.

Atunci când mass-media foloseşte termenul de violenţă, este, de obicei, vorba

despre urmatoarele aspecte ale violenţei:

- criminalitate ( furturi şi crime), mai ales în metropole; 90% din autori sunt

bărbati;

- vandalism: distrugere de bunuri;

- scandaluri: isterie şi violenţe la concerte pop, meciuri de fotbal sau alte

evenimente de masă;

- violenţa xenofobă: acte de violenţă comise împotriva unei anumite părţi a

populaţiei;

- violenţele dintre bande: confruntări violente între bande rivale de tineri;

- violenţa motivata politic.( Günter,Gugel, 2003)

8

Page 9: Fenomenul Violentei Scolare In

I. 2.Violenta între intenţie si accident

Problema intentionalităţii constituie un aspect complex al definirii violenţei.Chiar

dacă există intenţia de a utiliza forţa într-o anumită situaţie, aceasta nu înseamnă că a

existat şi intenţia cauzării vreunui prejudiciu. Astfel, un elev care se bate cu un altul,

folosind lovituri de pumn sau obiecte, poate risca să provoace răni grave sau chiar

decesul, dar nici unul din aceste rezultate nu este aşteptat ca finalitate absolută. A existat ,

totuşi, intenţia de a comite un act violent, dar nu de a provoca traume sau chiar decesul.

De aceea , trebuie facută distincţia între intenţia de a răni şi intenţia de “ a utiliza

violenţa”.Dupa Waltewrs & Parke ( OMS, 2002), violenţa este determinată de cultură;

anumite persoane vor să facă rău altora doar din pricina originii lor culturale şi a

propriilor credinţe, căci actele violente comise nu se reflectă ca atare în ochii lor.

In opinia anumitor specialişti ( Sandrin Zemmouri& Olivia Briffaut), violenţa poate

fi premeditată sau spontană, dar întotdeuna va fi ghidată de intenţia de a distruge. Chiar

daca intenţia este propulsată plecând din subconştient( punerea în pericol a celuilalt din

imprudentă, fără intenţia de a provoca moartea) ,ea este totuşi prezentă în actul violenţei

şi în acest caz , violenţa are întotdeauna caracter intenţional.

I. 3 Violenta & agresivitate

În ultimii 30 de ani, aproape că nu a trecut un an fără a se consacra acestui

subiect,cel puţin un congres, la care au participat profesionişti foarte diferiţi (psihologi,

sociologi,psihiatrii , geneticieni, neurochimişti etc).

Dacă la animal comportamentul agresiv apare ca motivat (sexual, legat de instinctul

de apărare sau alimentar) ,la om apare adesea fără asemenea motivaţii (bande de tineri

care agresează trecătorii, luarea de ostatici etc). Numeroşi autori vorbesc,din punct de

vedere social de agresivitate, în sensul unor ambiţii comportamentale competitive.Von

Bertalanffy (1958) descrie omul ca pe o fiinţă cu instincte sărac dezvoltate, consecinţa

fiind apariţia unei fiinţe periculoase pentru el însuşi şi mediu.Acest lucru, subliniază

9

Page 10: Fenomenul Violentei Scolare In

Bastians (1972), se bazează pe faptul că omul nu are totdeauna capacitatea de a conduce

şi controla universul simbolic care face comunicarea posibilă . Întrebarea , dacă natura

umană este bună sau rea, a fost pusă de multă vreme. Hobbes spunea că "home homini

lupus", în timp ce Locke arată că în natură oamenii trăiesc împreună, fără lideri, în raport

cu dreptatea şi legile naturale, ca o comunitate a virtuoşilor anarhişti, această lege

naturală fiind, spune Locke, "de origine divină".

Imaturitatea afectivă a tinerilor va face ca la aceştia furia şi agresivitatea să apară în

condiţii mult mai uşoare , fiind implicaţi mai ales factorii familiali (părinţi cruzi, criticism

exagerat, favorizarea unui frate etc).Există, subliniază Jersild şi colab. (1978) o serie de

condiţii care cresc susceptibilitatea adolescenţilor şi măresc frecvenţa şi intensitatea

comportamentelor agresive, a furiei şi a urei.Aceste fenomene ar fi: foamea şi oboseala

fizică şi psihică, ironizarea permanentă, lezarea constantă a mândriei şi autostimei.Eşecul

este o adevărată traumă psihică, el produce adesea sentimentul de ruşine din care mai ales

tinerii caută să iasă prin violenţă.

Este destul de greu să se realizeze discriminări între cele două concepte ,

agresivitate si violenţă. M. Floro ( 1996) a încercat să le diferenţieze, bazându-se pe trei

criterii:

1. Criteriul funcţional: agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii;

ea ţine mai mult de gândire , de analiză, în timp ce violenta este de ordinul

acţiunii noastre, o acţiune adaptată obiectivului ce trebuie atins.

2. Criteriul topologic: agresivitatea ar fi mai ales internă, în timp ce violenta e mai

ales externă.

3. Criteriul etic: în timp ce agresivitatea , înţeleasă ca potenţialitate care îi permite

individului să înfrunte problemele, poate fi considerată acceptabilă, violenţa în

calitatea ei de acţiune ce produce durere, este inacceptabilă.

Există trei teorii explicative ale comportamentului agresiv:

a) Sigmund Freud şi Konard Lorenz susţin ca agresivitatea este înnascută;

oamenii se nasc cu instinctul de a agresa şi de a fi violenţi.

b) Teoria frustrare- agresiune formulată de J. Dollard: agresivitatea ,

determinată de condiţii externe, este un răspuns la frustrare.

10

Page 11: Fenomenul Violentei Scolare In

c) Teoria învăţării sociale a agresivitţtii formulată de A. Bandura :

agresivitatea este un comportament social învăţat; comportamentul agresiv

se învată prin mai multe modalităţi: direct prin recompensarea sau

pedepsirea unor comportamente, prin învăţarea unor modele de conduită

ale altora, mai ales ale adulţilor.

Cele două concepte ( violenţă/ agresivitate) trebuie distinse mai ales în mediul

educativ unde confuzia lor amplifică sentimentul de climat violent, ceea ce nu rămâne

fără amploare în mass-media. Noţiunea de agesivitate se distinge de cea de violenţă, în

măsura în care agresivitatea- fie ea defensivă ( autoconservarea individului, conservarea

spaţiului, a teritoriului) sau combativă ( vizând satisfacerea nevoilor) – este în serviciul

vieţii şi constituie o manifestare comportamentală. In timp ce noţiunea de agresivitate

priveşte comportamentele animale, noţiunea de violenţă trimite la o dimensiune specific

umană.

Dacă agresivitatea este în esenţă un comportament provocator sau o suită de

asemenea comportamente, violenţa este deja traducerea în act a unor atari intenţionalităţi:

lovire, vătamare etc. Aşadar violenţa este concretizarea agresivităţii, stadiul superior şi

decisiv al acesteia.

Disocierea termenilor este convenţională, în comportamentul concret fiind foarte

dificil de trasat o linie netă de demarcaţie. De cele mai multe ori , cele două atitudini se

întrepătrund, cu trecere rapidă de la vorbă la faptă, agresivitatea pregătind, violenţa.

11

Page 12: Fenomenul Violentei Scolare In

I. 4. Tipologia violenţei

Diversele tipologii ale violenţei aduc în discuţie faptul că există grade diferite de

violenţă. Nu putem pune pe acelaşi plan o crimă, un viol, o tâlhărie cu o violenţă verbală.

Violenţele delimitate de codul penal constituie doar un nivel al violenţei. La un alt nivel

se situează ceea ce francezii au numit „les incivilités”, în care sunt incluse o serie de fapte

care aduc atingere persoanei şi care ţin de încălcarea bunelor maniere şi a modului de

viaţă în societate (cuvinte jignitoare, umiliri, cerşetoria etc.).

La finele anilor ’60, Johan Galtung a adus în discuţie diferenţierea între violenţa

personală şi cea structurală, la aceste două tipuri de violenţă adăugându-se, la începutul

anilor 90, violenţa culturală. ( Dewey, J.,1972).

In cazul violenţei personale, victimele şi autorii pot fi identificaţi fără nici o

ezitare. Violenţa structurală produce şi ea victime, dar nu persoane, ci structuri specifice

organizatorice sau sociale, în acest caz condiţiile de viaţă fiind cele care stau

la baza acesteia. Prin violenţa culturală înţelegem ideologiile, convingerile, tradiţiile,

sistemele de legitimare, care face posibilă şi justifică, legitimează violenţa directă sau

structurală. Galtung era de părere că nu putem vorbi despre violenţă decât atunci când

oamenii sunt influenţaţi într-o asemenea măsură încât se realizează, fizic şi spiritual, mai

puţin decât ar putea de fapt.( Dewey,J., 1972).

Pe lângă violenţa directă, Galtung atrage atenţia asupra unei alte forme de violenţă,

violenţa structurală, care nu este exercitată de către persoane şi care este ascunsă într-o

oarecare măsură în spatele unor structuri.

Autorii unui articol enciclopedic încearcă să explice la rândul lor mult-discutatul

concept de „violenţă structurală”: „Violenţa este parte constitutivă a sistemului social şi

iese la lumină atunci când apar raporturi inegale de forţă şi, implicit, şanse inegale de

viaţă (de pildă, inechitatea distribuirii veniturilor, a şanselor de educaţie etc.). Galtung

foloseşte termenul de violenţă structurală în mod sinonim cu termenul de „nedreptate

socială“. În acest sens, analiza lui Galtung se potriveşte cu critica adusă capitalismului

în ţările în curs de dezvoltare. Ea legitimează lupta împotriva unor sisteme sociale

12

Page 13: Fenomenul Violentei Scolare In

nedrepte, chiar dacă acestea renunţă în mare măsură la mijloace directe de oprimare”.

( Dumitru, A. 1999)

În anii 90, Galtung a mai adăugat o categorie tipologiei sale, introducând

conceptul de VIOLENŢĂ CULTURALĂ: „Prin violenţă culturală înţelegem acele

aspecte ale culturii care pot fi folosite pentru a justifica sau legitimiza violenţa directă

sau structurală. Stelele şi dungile, secerile şi ciocanele, steagurile, imnurile şi

paradele militare precum şi omniprezentul portret al conducătorului, discursurile

aprinse şi posterele, toate sunt incluse în această categorie”.( ibidem)

In mod tradiţional , şcoala este locul de producere şi transmitere a cunoaşterii, de

formare a competenţelor cognitive, de înţelegere a sensului vieţii şi al lumii ce ne

înconjoară, de înţelegere a raporturilor cu ceilalţi şi cu noi înşine.

Exista o tipologie a violenţei propusă de Organizaţia Mondială a Săntaţii ( OMS

2002):

I. violenţa îndreptată către sine ( “ auto-infligee”);

II. violenţa interpersonală sau dirijată către altul;

III. violenţa colectivă.

Aceste trei mari categorii sunt, la randul lor, subdivizate:

I. Violenţa îndreptată către sine cunoaşte următoarele forme:

- comportamente sinucigaşe, gânduri sinucigaşe, tentative de suicid;

- automutilarea;

II. Violenţa interpersonală se divizeaza în două categorii:

- violenţa familială ( asupra copiilor, contra partenerilor intimi, împotriva

persoanelor în vârstă).

- Violenţa comunitară ( violenţa tinerilor, actele de violenţă comise la întâmplare,

violurile, violenţa în şcoală, la locul de muncă etc.).

III. Violenţa colectivă se divide în violenţă economică, socială si politică.

JAQUES PAIN ( 2000) distinge două tipuri de violenta în mediul şcolar:

- violenţe obiective asupra cărora se poate interveni frontal ( crime, delicte);

13

Page 14: Fenomenul Violentei Scolare In

- violenţe subiective , mai subtile , ţin de atitudine şi afectează climatul şcolar

( atitudini ostile, dispreţ, umilire, sfidare, absenţele de la ore).

O formă de violenţă extrem de răspândită în mediile şcolare este violenţa verbală,

concretizată în intimidările exercitate prin amenintări, injurii, umilinţe ( englezii folosesc

termenul “ bullyines”).

Unii autori ( Ferreul, G. 2003) clasifică violenţa în funcţie de gravitatea formelor de

manifestare, referindu-se la manifestări paroxistice (crima, viol s.a.) si forme „obişnuite”

(provocari, „grosolănii”, conflicte, insulte). Alţi autori ( Débarbieux, E. 1999)

catalogheaza violenţa şcolară în funcţie de trei criterii: delictele (racket, furturi, lovituri,

rasism, insulte); climatul şcolar (relaţiile dintre elevi, dintre adulţii din şcoală, precum şi

cele dintre elevi şi adulţi); insecuritatea (violenţe resimţite şi de unii şi de ceilalţi).

Pornind de la aceşti indicatori, se face distincţie între mai multe forme ale violentei:

violenţele din afara şcolii, care provin din mediul înconjurator; violentele din şcoală, care

se referă la conduitele elevilor care nu s-au integrat în normele şcolare (abateri în timpul

orelor de curs – discuţii în timpul orelor, neatenţie etc.); violenţele antişcolare

determinate chiar de situaţia şcolară (eşec scolar, orientări inadecvate, raspunsuri la

violenţele institutionale).( Dubet, F. cf. ISE 2006)

Potrivit unei alte clasificari ( Chesnas, J. C., 1981) , violenţa cuprinde urmatoarele

tipuri:

- violentă fizică, include faptele de gravitate maximă: omoruri voluntare sau tentative

de omor, violuri, lovituri şi răniri voluntare grave, furturi armate sau cu uz de violenţă,

vătămări corporale, tâlharii;

violenta economică, forma care afectează bunurile materiale (distrugeri, degradări de

bunuri);

- violenta morală care îmbracă forme ce pot fi puse în relaţie cu conceptul de autoritate şi

raporturile de dominaţie.

O altă tipologie a conduitelor de violenta în şcoală , care combină mai multe

criterii- planul agresiunii, verbal/ fizic, gradul de deschidere, directe / indirecte şi tipul de

implicare a agresorului activa- a fost realizat de J. Hebert( 1941) şi include:

agresiuni active fizice directe: lovirea unui coleg;

agresiuni active fizice indirecte : lovirea unui substitut al victimei;

14

Page 15: Fenomenul Violentei Scolare In

agresiuni active verbale directe: a injura, a ameninta;

agresiuni active verbale indirecte: colomnia;

agresiuni pasive fizice directe: impiedicarea producerii unui comportament al

victimei;

agresiuni fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcină, de a da curs unei

rugăminţi;

agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi;

agresiuni pasive verbale indirecte: negativism.

Violenţa în şcoală cunoaşte o diversitate de forme de manifestare, cu intensitate

diferită., pornind de la intensitatea cea mai mica , violenţa presupune confruntarea

vizuală, poreclirea, ironizarea, tachinarea, bruscarea, lovirea cu diferite obiecte,

palmuirea, se ajunge la o intensitate crescută a violentei precum înjunghierea şi

împuşcarea.

15

Page 16: Fenomenul Violentei Scolare In

I. 5. FORME ALE VIOLENTEI SCOLARE

Există mai multe modalităţi de a defini violenţa din mediul şcolar. Unii fac referire

la Codul Penal, asimilând oarecum violenţa cu delictele sau actele criminale. Trei forme

de violenţă se pot constata în mediul şcolilor: delicvenţele exterioare care pătrund în

instituţiile educative, violenţele şcolare şi comportamentele anti-şcolare.( Dubet,1991)

Elevii transpun comportamentele lor obişnuite în mediul şcolar. Acestea pot fi mai mult

sau mai puţin adaptate vieţii de zi cu zi. Tot mai des se remarcă incapacitatea unor elevi

de a se adapta mediului şcolar, marcând refuzul lor de a se încadra în sistem prin

manifestari agresive : agitaţie continuă sau încăierări.Tinerii violenţi prezintă adesea

relaţii psihologice perturbate cu părinţii lor, în special cu tatăl. Astfel se poate releva lipsa

de atenţie şi de cooperare a familiilor cu şcoala.

Violenţa poate varia de la forme individualizate la forme colective, utilizând

domeniile fizic, psihologic sau moral; astfel, în acest caz, violenţa – un veritabil limbaj-

apare ca un defect de comunicare.

Potrivit Strategiei Nationale privind violeţa în şcoli , s-au determinat urmatoarele

forme de violenţă: violenta elev-elev, violenţa elevilor faţă de profesori, violenţa

profesorilor faţă de elevi, violenţa părinţilor în spatiul şcolii.

1.Violenta elev- elev constituie cea mai raspândită formă de violenţă, însă nu

întotdeauna conflictele dintre aceştia se manifestă în spaţiul şcolii. Cele mai frecvente

forme de violenţa între elevi sunt: injuriile, certurile , jigniri legate de trăsăturile fizice

sau psihice, de apartenenţa etnică, situaţia social-economică, apartenenţa religioasă.

Aceste situaţii sunt de regulă tolerate în şcoli şi nu întotdeuna s-au luat măsuri prompte .

Scolile din mediul rural se confruntă cu situaţii de violenţă mai puţin grave spre

deosebire de cele din mediul urban în cadrul cărora elevii se ironizează , îşi adresează

cuvinte jignitoare determinate de diferinţele privind modul cum se îmbracă, banii de

buzunar, obiectele personale utilizate etc.

Violenta fizică între elevi – “ expresie culturală a frustrării în spaţiul şcolii”-tinde

să fie din ce în ce mai frecventă, aceasta manifestându-se între elevi de clase si vârste

16

Page 17: Fenomenul Violentei Scolare In

diferite. Nevoia de a se impune într-un grup, lipsa unei culturi a jocului generează

agresivitatea fizică între elevi.

Aceste forme de violenţă între elevi se manifestă diferit în contexte diferite.Pauza

permite relaţionarea directă a elevilor şi este timpul când se petrec cele mai multe acte de

violenţă. Intârzierile profesorilor la oră, repartizarea ineficientă a sarcinilor de învăţare

pot genera acte de violenţă chiar şi în timpul orelor de curs.

O altă formă a violenţei dintre elevi a fost numită cyberbulling “un comportament

agresiv şi intenţionat care este repetat frecvent, este exprimat de un grup sau de un

individ prin intermediul mediei electronice, şi se concentrează asupra unei victime care

nu se poate apăra uşor”( Ortega, R. & colab., 2007) Formele acestui tip de violenţă ar fi :

- mesajele SMS-uri ofensatoare;

- poze video denigratoare;

- telefoane care promoveaza violenţa;

- trimiterea de email-uri jignitoare.

2. Violenţa elevilor faţă de profesori este o realitate astăzi în spaţiul şcolilor

româneşti. Intr-un studiu recent au fost ierarhizate tipurile de comportament agresiv,

după cum urmează:

a) comportamente neadecvate ale elevilor în raport cu statutul lor, care presupun lipsa de

implicare şi participare a acestora la activităţile şcolare: întârzierea la ore, părăsirea clasei

în timpul orei, fuga de la ore, actele de indisciplină în timpul programului scolar,

ignorarea voită a mesajelor cadrelor didactice;

b) comportamente care implică agresiune verbală şi nonverbală de intensitate medie şi

care reprezintă o ofensă adusă statutului şi autorităţii cadrului didactic: refuzul

îndeplinirii sarcinilor şcolare, atitudini ironice faţă de profesori;

c) comportamente violente evidente, care presupun agresiune verbală si fizică faţă de

profesor: gesturi sau priviri ameninţătoare, injurii si jigniri, lovire si agresiune fizică

( ISE,2006)

Printre cele mai frecvente forme de violenţă a elevilor faţă de profesori se numara:

- fuga de la ore;

- ignorarea mesajelor transmise;

- refuzul îndeplinirii sarcinilor;

17

Page 18: Fenomenul Violentei Scolare In

- atitudini ironice/sarcastice;

- agresiune nonverbală;

- zgomote în timpul activitatii didactice;

- injurii, jigniri;

- lovire, agresiune fizică.

3. Violenţa profesorilor faţă de elevi

Acest fenomen , deşi este mai puţin recunoscut în spatiul şcolii ,deoarece contravine

flagrant cu statutul şi responsabilitătile unui cadru didactic, se poate manifesta prin forme

precum: agresiunea verbală faţă de elevi (atitudini ironice, ţipete, chiar injurii, jigniri sau

insulte), agresiune non-verbală (ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţie

acestora, gesturi sau priviri ameninţătoare, atitudini discriminative şi marginalizarea

unora dintre elevi), excluderea de la activităţile didactice sau chiar pedeapsa fizică.

Un alt tip de comportament neadecvat al profesorilor faţă de elevi se referă la

agresiunea non-verbală. Aceasta ia uneori forme mai uşoare – ignorarea mesajelor

elevilor şi neacordarea de atenţie acestora –, care nu caracterizează o relaţie optimă

profesor-elev şi constituie bariere în comunicarea didactică. Faptul că elevul nu este

considerat un partener real de comunicare, iar mesajele din partea acestuia nu sunt luate

în considerare reduce procesul didactic la o simplă activitate de transmitere de cunoştinţe

şi încalcă principiile pedagogice.

Cele mai frecvente forme ale violenţei profesor-elev sunt:

- atitudini ironice/ sarcastice;

- agresiune nonverbala;

- ţipete;

- insulte;

- ignorare/ neacordare de atentie;

- excludere de la ore;

- lovire, pedepse fizice.

18

Page 19: Fenomenul Violentei Scolare In

4. Violenţa părinţilor în spaţiul şcolii

Deşi nu sunt prezenţi zilnic în spaţiul şcolii, unii părinţi manifestă comportamente

neadecvate, care ţin de domeniul violenţei. Părinţii îsi legitimează astfel de

comportamente (faţă de profesori sau faţă de alţi elevi ai şcolii) prin nevoia de a apăra

drepturile propriilor copii, într-un spaţiu în care consideră că nu li se oferă acestora

suficientă securitate.

Faţă de profesori, parinţii utilizează violenta verbală ( ironii, discuţii aprinse,

ţipete), iar în unele cazuri chiar agresivitatea fizică.

Faţă de alţi elevi din şcoală, parinţii manifestă atât forme de violentă verbală cât şi

fizică, atunci când propriul lor copil este victima unei agresiuni.

Faţă de propriul copil, aceştia folosesc ironizarea sau admonestarea în faţa clasei.

I. 6. FACTORI AI VIOLENTEI SCOLARE

Există , în mediul şcolar, o violenţă proprie care nu este decât reflexia celei sociale.

“ Violenţa şcolară este fructul şi sămânţa violenţei sociale.”( Joyeux, Y. ,1996) Dacă

există o interdependenţă între violenţa socială şi cea şcolară, atunci caracteristicile

explicative ale violenţei din mediul şcolar pot fi degajate şi din aceasta.” Violenţa vizibilă

este (…) un răspuns al violenţei invizibile”( Defrance, B., 1996).

Violenţa şcolară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile,

acolo unde domneşte sărăcia. De aceea ,când se vorbeşte despre violenţa în şcoală , se

consideră drept surse favorizante atât factori exteriori şcolii cât şi interni acesteia.

I. 6.1 Factori externi

Factorul familial . Anchetele sociale efectuate de A. Bandura şi H.R. Walters

confirmă faptul că tinerii agresivi provin din familii ai căror părinţi sunt agresivi.

Climatul socio-afectiv şi moral al familiei este mult mai perturbat atunci când în

familie sunt cazuri de alcoolism, de imoralitate si de antecedente penale.

19

Page 20: Fenomenul Violentei Scolare In

In Marea Britanie, J.W. B. Douglas şi F.M.Martin au găsit unele corelaţii pozitive

între originea socială a copiilor şi succesul şcolar; nu atât venitul părinţilor este

important pentru reuşita şcolară, cât şi nivelul dezvoltării cognitive, variabila ce

depinde de nivelul de cultură şi educaţie al părinţilor. Familiile aparţinând claselor

inferioare valorizează mai puţin educaţia şcolară ca factor de reuşită socială,

preferând frecvent şcolii o calificare rapidă, un salariu şi alte avantaje.

Factorul individual . Factorii individuali sunt grupaţi în două categorii: factori

constituţionali, dependenţi de zestrea ereditară şi de structura neuro-psihică şi

unele particularităţi ale personalităţii.

Labilitatea afectivă reprezintă una din caracteristicile personalităţii celor violenţi,

ea manifestându-se prin : sugestionarea rapidă în raport cu impresiile de moment

formate, lipsa unei autonomii afective. Eşecul şcolar este un factor des întâlnit la

cei care manifestă comportamente violente. Dintre indicatorii care sunt utilizaţi

pentru aprecierea unei situaţii de abandon şcolar sunt menţionaţi: abandonarea

precoce a şcolii, decalaj între potenţialul personal şi rezultate, părăsirea şcolii fără

o calificare, incapacitatea de a atinge obiectivele pedagogice, inadaptarea şcolară

etc.

G. Weil vorbeşte despre sindromul eşecului şcolar ca un factor de risc important

în privinţa creşterii violenţei în şcoală. Sentimentul de eşec interiorizat antrenează

sechele psihologice profunde şi durabile ce se exprimă adesea prin

comportamente violente. Cercetările efectuate de E. Glueck au demonstrat că rata

violenţei şcolare creşte direct proportional cu indicele de eşec.

Factorul societal. Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură

să inducă, să stimuleze şi să întreţină violenţa şcolară: situaţia economică,

inegalitaţile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfunctionalităţi

implicate în educaţie.

Politica arhitecturii urbane a anilor trecuţi a condus la crearea unor ghetouri

caracterizate printr-o situaţie economică şi socială degradată. In aceste cartiere se

observă un fenomen de depresie colectivă care atinge o parte deloc neglijabilă a

populaţiei. Instituţiile de învăţământ vecine cu aceste locuri sunt aproape în

imposibilitatea de a impiedica pătrunderea violenţei în mijlocul lor.” Violenţa este

20

Page 21: Fenomenul Violentei Scolare In

deteminată social. Cu cât populaţia este mai defavorizată, cu cât se confruntă cu

problema şomajului, a excluderii din viaţa socială, cu atât cei trei determinanţi ai

violenţei şcolare ( violenţa penală, nepoliteţea , sentimental de insecuritate) sunt

mai puternici. Ceea ce ne dovedeşte că şcoala are dificultăţi în a administra

excluderea socială ( Debarbieux, E. ,1996).Nu se poate deduce de aici că o şcoală

“ ca un sanctuar” se poate exclude fenomenului violenţei, deoarece violenţa

şcolară este puternic supradeterminată.

I.6.2. Factori interni

În instituţia şcolară. Inadaptarea la epoca modernă , la regulile interne,

necunoşterea şi neglijarea regulilor favorizează apariţia violenţei. Aceasta nu este

decât o problemă de echilibru şi de dialog. Ca o regulă generală, instituţiile care

se confruntă cu lipsa comunicării, a transparenţei, cu absenţa locurilor de

întâlnire, în mijlocul cărora informaţia nu circulă sau circulă defectuos, sfârşesc

prin a avea probleme cu violenţa.

Politica de orientare a elevilor spre eşec induce violenţă. Alcătuirea claselor pe

criteriul omogenităţii generează un sentiment de excludere legat de dispreţul unei

categorii de populaţie şcolară.

În clasă. Metodele defectuos adaptate aşteptărilor elevilor generează un climat

degradat al orelor de curs. Sunt agreate metodele diversificate, diferenţiate,

individualizate. Regulile desfăşurării orelor trebuie clar precizate, centrate pe

elementul de socializare, iar exigenţele cadrului didactic, clar formulate. Sistemul

de evaluare formativă sau sumativă trebuie să fie cât mai obiectiv posibil.

21

Page 22: Fenomenul Violentei Scolare In

CAPITOLUL II

STATISTICI, LEGISLATIE NATIONATIONALA SI

INTERNATIONALA

1.Statistici

Datele statistice arată că amploarea fenomenului violenţei a devenit îngrijorătoare.

Rata abandonului a rămas aceeaşi din 1989 şi corespunde unei estimari de 9.000 copii

abandonati pe an, conform studiului realizat de UNICEF şi IOMC. În 2006, în România

erau 18.754 de copii ai căror părinţi (ambii) erau plecaţi la muncă în străinătate. Numărul

copiilor care muncesc a fost, în 2006 de 70.690, numărul copiilor aflaţi pe stradă a fost

1.500. În 2003 au fost 19.167 de copii în conflict cu legea, copii în închisoare: 800 (sursa:

UNICEF). 1.034 de copii au fost repatriaţi în România în 2003 (Ministerul de Interne) şi

514 în 2005. Se pare că procentul părinţilor care recurg la violenţă ca pedeapsă este de

47%. Pe site-ul UNICEF România se menţionează “tendinţa alarmantă de creştere a

violenţei în şcoli, cu agresori din rândul profesorilor sau elevilor”. Se mai spune că 11%

dintre copiii din şcoli sunt victime ale abuzului sexual şi consumului de droguri .

La nivel global, peste 40 de milioane de copii sub 15 ani cad victime violenţei în

fiecare an, însă în ciuda acestui fapt, 97% din ei nu beneficiază de aceeaşi protecţie legală

împotriva violenţei ca şi adulţii, se arată în "Studiul Organizaţiei Naţiunilor Unite privind

violenţa asupra copiilor " lansat în 11 octombrie 2006 la New York.

Astfel, milioane de copii din întreaga lume devin victime ale abuzurilor fizice şi

psihologice, în majoritatea cazurilor, tocmai din partea celor responsabili pentru îngrijirea

lor. În pofida acestor statistici şi în pofida concluziilor cercetărilor efectuate de experţi

privind consecinţele violenţei, numai 17 ţări din întreaga lume au interzis prin lege, până

în acest moment, orice formă de pedeapsă fizică sau tratament umilitor împotriva

copilului. Aceasta înseamnă că majoritatea copiilor din lume sunt lipsiţi de protecţie atât

teoretic cât şi practic, oricine putându-i agresa fără frica de a răspunde în faţa legii pentru

actele sale.

Pedepsele fizice în şcoli nu au fost nici acum suprimate în 106 ţări ale lumii, dar chiar şi

în ţările unde au fost interzise, punerea în practică şi monitorizarea aplicării legii este,

22

Page 23: Fenomenul Violentei Scolare In

adeseori, ineficientă. De asemenea, în 147 de ţări, pedepsele fizice nu sunt restricţionate

în instituţiile de îngrijire alternativă. Prin urmare, se poate spune că pedepsele fizice şi

tratamentele umilitoare aplicate copiilor sunt practicate în aproape toate societăţile.

În acelaşi raport al ONU, se mai arăta că:

între 20-65% din copiii de vârstă preşcolară sunt intimidaţi fizic sau verbal.

Pedeapsa fizică (bătaia cu mâna, cu băţul etc.) este o practică curentă în şcoli într-

un mare număr de ţări şi determină, în mare măsură, abandonul şcolar.

126 milioane de copii din întreaga lume muncesc în condiţii periculoase, îndură,

adesea, bătăi şi umilinţe şi agresiuni de natură sexuală din partea angajatorilor.

150 milioane fete şi 73 milioane băieţi din întreaga lume sunt anual violaţi sau

supuşi la agresiuni sexuale, agresorul fiind, în cele mai multe din cazuri, membrii

ai familiei sau rude.

Se estimează că, anual, între 133 şi 275 milioane copii sunt martorii violenţei

domestice;

Violenţa în familie şi pedepsele fizice severe sunt practici comune atât în ţările

dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare, în toate regiunile lumii.

Peste 50.000 de copii sunt anual ucişi (adesea, în bătaie sau după ce au fost

violaţi) şi între 1-2 milioane de copii ajung la spital cu răni şi afecţiuni cauzate de

violenţă.

Cele mai multe acte de violenţă împotriva copiilor sunt înfăptuite chiar de cei din

cercul lor de prieteni şi cunoscuţi ori rude şi îngrijitori: părinţi, profesori, colegi

de şcoală, angajatori, tutori.

Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis toate formele de pedeapsă

corporală aplicate copiilor în 1957. Experienţa acestei ţări arată că o schimbare

considerabilă în atitudinea şi metodele de disciplinare aplicate de părinţi şi educatori

copiilor şi reducerea pedepselor fizice nu se pot baza exclusiv pe introducerea de legi

prohibitive, ci mai ales pe campanii de educare a publicului desfăşurate de-a lungul a

decenii întregi. În 1980, studiile arătau că 51% din părinţi folosiseră bătaia ca metodă de

corecţie. Douăzeci de ani mai târziu, numărul acestora a scăzut la 8%.

23

Page 24: Fenomenul Violentei Scolare In

Doar 17 ţări din lume au interzis aplicarea violenţei împotriva copilului: Suedia

(1979), Finlanda (1983), Norvegia (1987), Austria (1989), Cipru (1994), Italia (1996),

Danemarca (1997), Letonia (1998), Croaţia (1999), Germania (2000), Bulgaria (2000),

Islanda (2003), România (2004), Ucraina (2004), Ungaria (2004), Grecia (2006), Olanda

(2007). În 153 de ţări sunt permise pedepsele fizice, ceea ce înseamnă că peste 1,5

miliarde de copii trăiesc în ţări în care acest fenomen e legal.

Deşi România se află printre puţinele ţări din lume în care legislaţia interzice

folosirea pedepselor fizice asupra copilului, totuşi, specialiştii sunt de părere că mai avem

de lucrat la acest capitol, întrucât o mare parte a românilor sunt încă de părere că bătaia "e

ruptă din rai". Jumătate din parinţii români folosesc bătaia ca metodă de disciplinare. În

ciuda acestei legi, potrivit statisticilor publicate în studiul "Abuzul şi neglijarea

copilului"(realizat în 2001 de ANPDC, Banca Modială şi OMS), se evidenţiază că 47,2%

din părinţi spun că folosesc bătaia ca metodă de disciplinare a copilului, iar 84% din copii

declară ca sunt bătuţi de părinţi. Pedepsele fizice aplicate copiilor deţin cea mai mare

pondere în mediul rural. Astfel, 87% din parinţii de la sate ce au copii cu vârste cuprinse

între 3 si 5 ani, respectiv 78% din parinţii ce au copii de 6-7 ani, au declarat că le aplică

acestora pedepse fizice. În mediul urban, violenţa fizică are o pondere mai mică (52,6%

la copiii între 6 si 7 ani si 50,2% la cei între 3 si 5 ani).

De asemenea, în 75% din şcoli se înregistrează fenomene de violenţă, iar 48,1% din

copiii din instituţii afirmă că sunt pedepsiţi prin bătaie de către personalul didactic, aşa

cum se arată într-un studiu asupra violenţei în şcoală realizat de UNICEF, Ministerul

Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi Institutul Criminalistic. Într-

un alt studiu, realizat de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, în decembrie

2005-ianuarie 2006, se arată că 60% din elevi sunt agresaţi verbal şi fizic în şcoală şi în

familie.

24

Page 25: Fenomenul Violentei Scolare In

2.Legislaţie naţională

Există, la nivel naţional, numeroase reglementări legislative privind drepturile şi

protecţia copilului. Multe dinte acestea sunt rezultante ale demersurilor instituţionale

pentru a putea gestiona mai eficient fenomenul violenţei.

Propunem un inventar al principalelor documente , ilustative pentru analiza şi prevenirea

fenomenulor violente.

Ordinul Ministrului de Interne şi al Ministrului Educaţiei şi Cercetării privind

colaborarea în domeniul educaţiei şi pregătirii anti-infracţionale a elevilor (Ordin al

Ministerului de Interne nr. 183/29 noiembrie 2001 si Ordin al Ministerului

Educaţiei şi Cercetării nr. 3032/14 ianuarie 2002).

Acest Ordin cuprinde reglementările cele mai specifice cu privire la fenomenul violenţei

şcolare şi se referă la prevenirea violenţei, victimizării elevilor, delincvenţei juvenile şi

criminalităţii prin cooperarea dintre Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul de

Interne. Ca institutii responsabilizate, pe lânga ministerele menţionate anterior care

acţionează la nivel central, mai sunt abilitate inspectoratele şcolare şi inspectoratele de

poliţie. Legea instituie principalele activităţi de prevenire şi obiectul acestora, acţiunile

corelate, tematicile propuse, formele de realizare şi actorii implicaţi.

Legea nr. 272/21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Este una dintre cele mai importante reglementări- cadru la nivel naţional privind aspecte

legate de protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul fiind definit ca "orice

persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitate deplină de

exerciţiu, în condiţiile legii" (art. 4, alin. a). Instituţiile responsabilizate pentru protecţia şi

promovarea drepturilor copilului şi abilitate de lege să preia atribuţii legate de diverse

forme de violenţă sunt: Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului; Comisia pentru

Protecţia Copilului (organ instituit la nivel local); Direcţia Generală de Asistenţă Socială

şi Protecţia Copilului; Oficiul Român pentru Adopţii; Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Legea nr. 272/21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilorcopilului (extras)Art. 48(1) a) facilitarea accesului la educatie prescolara si asigurarea învatamântului general obligatoriu si gratuit pentru toti copiii;

25

Page 26: Fenomenul Violentei Scolare In

b) dezvoltarea de programe de educatie pentru parintii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violentei în familie;d) organizarea de cursuri speciale de pregatire pentru copiii care au abandonat scoala, în vederea reintegrarii lor în sistemul national de învatamânt;f) prevenirea abandonului scolar din motive economice, luând masuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul scolar, precum sunt: hrana, rechizite, transport.(2) În cadrul procesului instructiv-educativ copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de catre cadrele didactice, de a fi informat asupra drepturilor sale precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.(3) Copilul, personal si, dupa caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul sau legal, are dreptul de a contesta modalitatile si rezultatele evaluarii si de a se adresa în acest sens conducerii unitatii de învatamânt, în conditiile legii/(4) Cadrele didactice au obligatia de a semnala serviciului public de asistenta sociala sau, dupa caz, directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului cazurile de rele tratamente, abuzuri sau de neglijare a copiilor.Art. 85(1) copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta.(2) Orice persoana fizica sau juridica, precum si copilul pot sesiza autoritatile abilitate de lege sa ia masurile corespunzatoare pentru a-l proteja împotriva oricaror forme de violenta, inclusiv violenta sexuala, vatamare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenta.

Legea nr.128/12 iulie 1997 privind statutul personalului

didactic

În Titlul I, art. 4, alin. 4, se stipulează ca nu pot ocupa posturile didactice de conducere

sau de îndrumare şi de control acele persoane care desfasoară activităţi incompatibile cu

demnitatea funcţiei didactice. Aceste activităţi sunt: a) prestarea de catre cadrul didactic

a oricarei activităţi comerciale în incinta unităţii de învăţământ sau în zona limitrofa; b)

comerţul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio sau vizuale; c)

practicarea, în public, a unor activităţi cu componenţă lubrica sau altele care implică

exhibarea, în maniera obscenă, a corpului.

În Capitolul II, Titlul VI este prezentată răspunderea disciplinară şi materială a

personalului didactic, didactic auxiliar, a personalului de conducere, de îndrumare şi de

control. Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de

conducere, de îndrumare şi de control din învatamânt răspund disciplinar pentru

încalcarea îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de munca, precum şi

pentru încalcarea normelor de comportare care dăunează interesului învaţământului şi

prestigiului instituţiei (conform art.115).

26

Page 27: Fenomenul Violentei Scolare In

Sancţiunile disciplinare aplicabile cadrelor didactice

Art. 116a) observatie scrisa;b) avertisment;c) diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de conducere, de îndrumare si decontrol, cu pâna la 15%, pe o perioada de 1-6 luni;d) suspendarea, pe o perioada de pâna la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea uneifunctii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a unei functii de conducere, deîndrumare si de control;e) destituirea din functia de conducere, de îndrumare si de control din învatamânt;f) desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Anexa la OMEC nr. 4747/16 octombrie 2001 – Regulamentul de funcţionare şi

organizare a unităţilor şcolare

Acest document stipulează drepturile şi obligaţiile elevilor. În caz de nerespectare a

obligaţiilor pe care le au în cadrul unităţii şcolare, elevii pot fi sancţionaţi disciplinar..

3.Legislaţie internaţională

La nivel internaţional, s-au elaborat o serie de acte normative referitoare la

drepturile copilului şi la protecţia acestuia împotriva unor forme de violenţă.

Convenţia ONU asupra Drepturilor Copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989, la

Copenhaga

Aceasta convenţie a fost ratificată de România prin Legea nr. 18/1990. Toate statele

semnatare ale Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului trebuie să

respecte aceste drepturi (Art.2, alin 1 si 2): Statele părti se angajează să respecte şi să

garanteze drepturile stabilite în prezenta Convenţie tuturor copiilor din jurisdicţia lor,

indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de

naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situatia materială, incapacitatea

fizică, de statutul la nastere sau de statutul dobândit al copilului ori al părinţilor sau al

reprezentanţilor legali ai acestuia. Statele părţi vor lua toate măsurile de protejare a

27

Page 28: Fenomenul Violentei Scolare In

copilului împotriva oricarei forme de discriminare sau de sancţionare pe considerente

ţinând de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate sau de convingerile părinţilor,

ale reprezentanţilor săi legali sau ale membrilor familiei sale.

Convenţia nr. 182 a OIM (Organizatia Internatională a Muncii) privind interzicerea

celor mai grave forme de exploatare ale muncii copilului şi acţiunea imediată în

vederea eliminării lor

Convenţia reia principiile stipulate de către Convenţia privind drepturile copilului,

adaugând prevederi specifice pentru anumite forme de violenta.

- Rezoluţia 163 „Securitate în oraşele europene”, adoptată de Consiliul Europei

la 16 octombrie 1985, care instituie măsuri specifice privind securitatea în

zonele urbane cu risc de apariţie a fenomenelor de violenţă;

- Recomandarea nr. R(87)21 a Comitetului de Miniştri ai Statelor membre ale

Uniunii Europene privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării (17

septembrie 1987);

- Recomandarea nr. R(90)2 privind măsurile referitoare la violenţa în familie,

adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene la 15

ianuarie 1990, care condamnă pedepsele corporale şi alte forme de degradare ca

mijloace de educaţie, fie ele în familie, fie în instituţii;

- Recomandarea nr. R(96)8 privind politica de combatere şi control a criminalităţii

într-o Europă în transformare, emisă de Comitetul de Miniştri al statelor membre

ale Uniunii Europene;

- Programul comun de acţiune pentru combaterea traficului cu fiinţe umane şi

exploatarea sexuală a copiilor adoptat în februarie 1997 de către Uniunea

Europeană;

- Recomandarea nr. R(97)3 privind participarea tinerilor şi viitorul societăţii civile,

adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii Europene;

- Recomandarea nr. R(1997)21 privind mass-media şi promovarea unei culturi a

toleranţei, adoptată de Comitetul de Miniştri al statelor membre ale Uniunii

Europene;

28

Page 29: Fenomenul Violentei Scolare In

- Recomandarea nr. R(1998)1371 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

privind abuzul şi neglijarea copiilor, exploatarea sexuală şi abuzurile comise

asupra copiilor;

- Recomandarea nr. (2001)16 cu privire la protecţia copiilor împotriva exploatării

sexuale, la 31 octombrie 2001;

- Recomandarea nr. 1531(2001) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

privind securitatea şi prevenirea criminalităţii în oraşe si crearea unui observator

european al violenţei;

- Declaraţia finală -IP2 (2002)27- adoptată la închiderea Conferinţei asupra

parteneriatului local pentru prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală,

(Strasbourg, 2-4 decembrie 2002);

- Recomandarea nr. R(2003)135 privind parteneriatul pentru prevenirea şi

combaterea violenţei în şcoală, adoptată la Congresul Autorităţilor Locale şi

Regionale în Europa;

- Carta Europeană pentru Scoli Democratice fară Violenţă - IP 1-IP 2 (2003)2;

- Recomandarea nr. R(2003)20 a Comitetului de Miniştri al statelor membre ale

Uniunii Europene privind noi modalităţi de a face faţă delincvenţei juvenile şi

rolul justiţiei pentru minori, (24 septembrie, 2003).

29

Page 30: Fenomenul Violentei Scolare In

CAPITOLUL III

REZULTATELE CERCETARII PRIVIND MANIFESTAREA

VIOLENTEI LA SCOALA DE ARTE SI MESERII CRISTESTI

III.1. Obiectivele şi metodologia cercetării

III.1.1. Justificarea cercetării

Datele statistice îngrijorătoare din ultimii ani privind manifestarea fenomenului

violenţei în mediul şcolar, precum şi insuficienţa acestora pe plan naţional şi internaţional

au condus la nevoia de cunoaştere şi măsurare a amplorii fenomenului.

Inspectoratele Scolare Judeţene impun instituţiilor de învătământ crearea unei

comisii care să prevină şi să amelioreze fenomenul violenţei la nivelul şcolii.

Prezentul studiu răspunde nevoii de cunoştere a dimensiunii, formelor de

manifestare şi cauzelor fenomenului de violenţă la Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti,

necesară elaborării unor strategii de prevenire şi ameliorare a acesteia în cadrul şcolii.

Cercetarea este absolut necesară în cadrul şcolii, deoarece , până în prezent, nu s-a

realizat nici una de acest fel.

III.1.2. Obiectivele cercetării

Obiectivele prezentei cercetări sunt următoarele:

- evaluarea dimensiunii fenomenului violenţei la SAM Cristeşti;

- identificarea situaţiilor de violenţă şcolară;

- identificarea cauzelor generatoare ale violenţei şcolare la SAM Cristeşti;

- Elaborarea unei strategii de prevenire şi combatere a acestui fenomen.

III.1.3. Metode şi tehnici de cercetare

30

Page 31: Fenomenul Violentei Scolare In

Pentru realizarea acestui studiu s-au utilizat două categorii de metode : calitative şi

cantitative.

Analiza documentară. Prin această metodă s-au studiat acte normative naţionale şi

internaţionale, statistici, tipologii, concepte.

Ancheta prin chestionar. Metoda a fost utilizată pentru a evalua dimensiunea

fenomenului violenţei la SAM Cristeşti.

- Chestionarul adresat cadrelor didactice a urmărit: vârsta celor chestionaţi,

cadtedra cărora aparţin, tipurile de violenţă, frecvenţa acesteia, cauzele violenţei

în instituţia vizată, măsurile de prevenire şi combatere a acestora.

- Chestionarul adresat elevilor a urmărit : stabilirea locului unde aceştia au fost

agresaţi, modul de a reacţiona în situaţii conflictuale, modalităţi de exprimare a

nemulţumirii, implicarea sau neimplicarea în conflicte care au degenerat în

violenţă.

Ancheta prin focus grup şi interviuri individuale. Publicul ţintă al interviurilor

focalizate de grup a fost reprezentat de părinţi. Interviurile de grup adresate părinţilor au

vizat următoarele aspecte:

- gradul de securitate oferită de şcoală;

- violenţa în jurul şcolii;

- relaţia părinţilor cu şcoala;

- cauzele violenţei dintre elev-elev, profesor -elev, elev-profesor.

Interviurile individuale s-au realizat cu reprezentanţi ai autorităţilor locale( consilieri

locali, poliţie). S-au vizat aceleaşi aspecte ca şi în cadrul interviurilor de grup.

Studiul de caz. Studiile de caz au implicat interviuri individuale cu patru elevi cu

manifestări de violenţă, selectaţi de către diriginţi.Interviul adresat elevului violent a

urmărit: situaţia familială, cazuri de abuz fizic sau verbal, tratament neadecvat,

caracteristici personale ale elevului intervievat.

III.1.4.Populaţia investigată

Ancheta prin chestionar s-a realizat pe un eşantion reprezentativ de 30 de cadre

didactice şi 70 de elevi ai şcolii.

31

Page 32: Fenomenul Violentei Scolare In

Interviurile de grup cu părinţii s-au efectuat în cadrul şcolii, 2 interviuri care au

cuprins 27 de subiecţi.

Interrviurile individuale s-au desfăşurat astfel:

- 1 interviu cu 2 consilieri locali;

- 1 interviu cu un poliţist dim comună;

- 5 interviuri individuale cu elervii care manifestă un comportament violent.

III.1.5. Limitele investigaţiei

Prin cercetarea efectuată s-a realizat doar o evaluare generală a fenomenului şi nu

una detaliată.

Nu toţi subiecţii chestionaţi au răspuns obiectiv.

Numărul de elevi investigaţi este redus în comparaţie cu populaţia şcolară existentă

la SAM Cristeşti ( 450 de elevi) .

Chestionarul a fost aplicat doar elevilor de gimnaziu, deoarece elevii din ciclul

primar nu sunt familiarizaţi cu terminologia chestionarului.

III.2 Prezentarea şi interpretarea datelor relevante ale cercetării

Caracteristicile populaţiei investigate:

Clasa Nr. Elevi Distribuţia pe sexe

Feminin masculin

A V-a 19 11 8

AVI-a 19 6 13

AVII-a 16 5 11

AVIII-a 15 9 6

AIX-a 4 - 4

AX-a 8 8 -

Total 81 de elevi

32

Page 33: Fenomenul Violentei Scolare In

Total cadre didactice investigate 30

Media vârstei 39,4 ani.

III.2.1 Rezultatele anchetei prin chestionar/ elevi

Chestionarul destinat elevilor conţine 6 itemi după cum urmează:

1. Ai fost vreodată agresat fizic de o altă persoană?

33

Page 34: Fenomenul Violentei Scolare In

Majoritatea elevilor investigaţi consideră că au fost agresaţi măcar o dată în şcoală;

analizând comparativ rezultatele, se observă ca numărul fetelor care nu au fost agresate

fizic este mai mic decât cel al băieţilor.Spaţiul din jurul şcolii , potrivit datelor, ar putea

constitui un loc în care elevii şcolii sunt agresaţi fizic.

2.Ai trăit vreodată sentimental de …?

34

Page 35: Fenomenul Violentei Scolare In

Majoritatea celor investigaţi recunoaşte că au trăit sentimentul de neplăcere cauzată

de folosirea poreclelor şi a cuvintelor jignitoare. De aici, deducem că cea mai frecventă

formă de violenţă în rândul elevilor este cea verbala, urmată de hărţuirea din partea

colegilor.

3 .S-a întâmplat vreodată ca în relaţia cu un profesor, cu un coleg al tău să reactionezi

…?

Ironia este cea mai frecventă formă de manifestare a elevilor în relaţia cu profesorii

şi colegii, urmată de refuzarea sarcinilor de lucru. Un numar foarte mic de elevi au adus

injurii acestora.

4.Dacă ai asista la o situaţie conflictuală, care ar putea genera în violenţă, cum ai

reacţiona ?

35

Page 36: Fenomenul Violentei Scolare In

Elevii consideră că nu s-ar implica în situaţii conflictuale care ar genera în violenţă,

doar un număr restrâns ar încerca să aplaneze conflictul.

5.In general, când nu-mi convine ceva îmi exprim nemulţumirea:

Elevii anchetaţi au dovedit maturitate în gestionarea situaţiilor conflictuale,

afirmând în proporie de 61% fete şi 40% băieţi că şi-ar exprima punctul de vedere fără să

36

Page 37: Fenomenul Violentei Scolare In

facă scandal .Doar un subiect a recunoscut că reacţionează violent verbal sau fizic cănd

nu-i convine ceva la şcoală.

6.La şcoală, mi s-a întâmplat să fiu implicat în conflicte care au generat în

violenţă fizică?

57% din băieţi şi 48% din fete îşi recunosc implicarea în conflicte care au generat

violenţă .

III.2.2 Rezultatele anchetei prin chestionar/ cadre didactice

Chestionarul adresat cadrelor didactice conţine întrbări( în majoritatea lor) cu răspunsuri

la alegere ( închise) şi doar doi itemi cu răspunsuri deschise( vezi Anexa 4).

Frecvenţa răspunsurilor privind starea de disciplină din şcoala SAM Cristeşti este

următoarea:

37

Page 38: Fenomenul Violentei Scolare In

Analizând comparativ rezultatele, se observă că percepţia privind starea de

disciplină în şcoală este diferită la bărbaţi faţă de femei: 65% dintre cadrele didactice

femei consideră că este bună spre deosedire de bărbaţi care în proporţie de 50% cred că

aceasta este medie.

Ierarhia formelor de violenţă reiese din tabelul următor:

Item Nr. Răspunsuri

cadre didactice

clasament Nr. Răspunsuri

cadre didactice

clasament

feminin masculin

5a 18 1 10 1

5b 2 7 2 5

5c 13 3 4 3

5d - -

5e 8 4 4 3

5f 4 5 3 4

5g - -

5h 2 7 1 6

5i 3 6 -

5j 4 5 -

5k 17 2 9 2

5l - -

38

Page 39: Fenomenul Violentei Scolare In

Violenţa verbală din partea elevilor este unanim văzută ca fiind forma cea mai

frecventă de ameninţare la care sunt supuşi elevii , urmată de nesupravegherea din partea

părinţilor şi violenţa fizică din partea elevilor .Abuzul emoţional din partea elevilor şi a

unor cadre didactice a fost cel mai slab poziţionat, iar unele forme precum: consumul de

droguri interzise, tentativele de suicid nu au fost deloc semnalate.

Referitor la manifestarea agresivităţii în relaţia profesor- elev, răspunsurile se

prezintă grafic astfel:

a-profesorul, prin modul de conduită poate dezvolta un comportament agresiv la elev;

b-elevul, prin manifestările sale, determină reacţii adverse din partea profesorului;

c- ambele

Toate cadrele didactice investigate consideră că îşi pot stăpâni clasa prin dialog,

exemplu personal, comportament corect faţă de toţi elevii.

39

Page 40: Fenomenul Violentei Scolare In

Clasele la care se înregistrează mai frecvent fenomene de agresivitate sunt a VI-a

C si cele de SAM.

La întrebarea privind identificarea cauzelor care generează violenţă în şcoala

investigată, s-a conturat următoarea ierarhie a răspunsurilor:

masculin feminin

Modele comportamentale preluate

din mediul social şi mijloace mass-

media;

Copii lăsaţi în grija altor persoane;

Temperamentul unor elevi;

Neglijenţa părinţilor;

Lipsa educaţiei în familie;

Teribilism;

Consum de alcool.

Lipsa educaţiei în familie;

Modele comportamentale preluate

din mediul social şi mass-media;

Nesupravegherea elevilor în pauze

de către profesorii de serviciu;

Starea materială precară;

Plecarea ăn strainătate a parinţilor;

Slaba colaborare şcoală –familie;

Anturajele.

Frecvenţa răspunsurilor privind ritmul în care se iau măsuri de combatere a

violenţei este reprezentată grafic astfel:

40

Page 41: Fenomenul Violentei Scolare In

Cadrele didactice femei şi bărbaţi au opinii diferite referitoare la ritmul în care se

iau măsuri de combatere a violenţei. Astfel, 45% din femei cred că uneori se iau măsuri

de combatere a acesteia, în timp ce 30% dintre ele consideră că lucrul acesta se întâmplă

rar. 60% din bărbaţi opinează asupra frecvenţei ritmului în care se iau măsuri de

combatere, ceea ce dovedeşte lipsa de comunicare între subiecţii chestionaţi.

Un alt aspect abordat este cel al ierarhizării măsurilor de sancţionare care se iau în

şcoală:

item masculin poziţie feminin poziţie

11a 10 1 18 1

11b 1 3 1 3

11c 9 2 17 2

11d 1 3 - -

11e - 1 3

Cele mai frecvente măsuri de sancţionare care se iau în şcoală sunt în ordine:

mustrarea verbală şi scăderea mediei la purtare.

Măsurile de combatere a violenţei în şcoală propuse de catre cadrele didactice se

regăsesc în următorul tabel:

masculin feminin

Supravegherea atentă a elevilor

problemă;

Implicarea profesorilor diriginţi, a

Consultarea unor persoane de

specialitate precum medicul

psiholog, asistentul social;

41

Page 42: Fenomenul Violentei Scolare In

poliţiei, a membrilor consiliului

local;

Administrarea pedepselor celor

implicaţi.

Parteneriate cu poliţia, biserica,

familia;

Abordarea în cadrul orelor de

dirigenţie a aspectelor de

violenţă pentru a conştientiza

elevii consecinţele diferitelor

tipuri de violenţă;

Imbunătăţirea ROI

III.2.3. Interviurile de grup cu părinţii

In cadrul interviurilor de grup cu părinţii s-au adus în discuţie cauzele care

generează violenţă în rândul elevilor şcolii, gradul de securitate oferită de şcoală, violenţa

din jurul şcolii, relaţia părinţilor cu şcoala.

.Unii părinţi acuză ca principală cauză a generării violenţei gradul de sărăcie în

care se află anumite familii, pe când alţii opinează asupra atitudinilor de sfidare

asupra celorlalţi elevi şi profesori ale unor elevi care provin din familii avantajate

economic.

Anumiţi elevi învaţă să fie violenţi în familie, tatăl, de regulă , este părintele

violent , iar copilul copiază comportamentul acestuia .Părinţii explică violenţa

anumitor elevi şi prin posibila influenţă negativă a anturajului.

Neacordarea unui timp suficient educării copiilor ar fi o altă cauză a violenţei

acestora.

Plecarea părinţilor în străinătate şi lăsarea acestora în grija bunicilor sau a altor

rude a fost una din cele mai importante cauze enumerate de părinţi.

Un alt aspect abordat a fost legat de controlul copiilor asupra media. Parinţii

recunosc faptul că se confruntă cu imposibilitatea supravegherii copiilor în

urmărirea programelor TV.

In ceea ce priveşte nivelul de securitate, doar o mică parte dintre părinţi consideră

că, în instituţia de învăţământ , copii lor nu se simt în siguranţă, dat fiind faptul

că în incinta şcolii pătrund uneori şi persoane străine de această instituţie. Dacă în

42

Page 43: Fenomenul Violentei Scolare In

şcoală copii lor sunt în siguranţă, în preajma şcolii există un risc mai crescut de

izbucnire a incidentelor violente.

Relaţia părinţilor cu şcoala este acceptabilă, aceştia acuzând lipsa de implicare a

profesorilor diriginţi în rezolvarea şi combaterea anumitor conflicte.

Pentru prevenirea şi stoparea incidentelor violente în şcoală şi pentru creşterea

gradului de siguranţă, părinţii doresc angajarea unui agent de pază autorizat pe

toată durata orelor de curs şi mai puţină discriminare între elevi.

II.2.4.Interviul cu poliţia

Din declaraţiile poliţiei, numeroase cereri de rezolvare a situaţiilor conflictuale au

fost soluţionate. Scoala apelează la serviciile acesteia oricând este nevoie.Din punctul de

vedere al poliţistului intervievat , principalele cause ale agresivităţii elevilor sunt:

- modele comportamentale agresive învăţate în familie;

- adoptarea unor modele de comportament promovate între elevi, care valorizează

impunerea în faţa celorlalţi;

- atragerea atenţiei prin atitudini sfidătoare;

- etalarea prestgiului prin forţă.

Cele mai frecvente incidente au loc în timpul pauzelor şi după ore .De asemenea, unii

absolvenţi ai şcolii crează probleme cadrelor didactice în timpul orelor, deoarece

pătrunderea lor în şcoală nu este monitorizată.De multe ori, aceştia rămân

neidentificaţi de poliţie, iar luarea unor măsuri este problematică, deoarece nu

întotdeauna sunt stabilite circumstanţele incidentului.Actele de indisciplină minore,

ignorate, nesancţionate pot să conducă la apariţia incidentelor majore. Conform

declaraţiei poliţistului , măsurile care ar trebui luate pentru diminuarea actelor de

violenţă în şcoală sunt:

- emiterea unor regulamente cu bază legală de către ministere valabile pentru

întregul sistem de învăţământ;

- paza permanentă asigurată de agenţi precum şi

43

Page 44: Fenomenul Violentei Scolare In

- contactul regulat cu poliţiştii.

III.2.5. Interviurile cu membrii consiliului local

Violenţa în şcoli a devenit în ultima perioadă o problemă majoră, iar părerea

consilierilor locali este că aceasta este un fenomen care riscă să ia amploare .Cei

intervievaţi recunosc faptul ca nu sunt foarte implicaţi în viaţa şcolii , dar declară

că principalele cauze ale comportamentului agresiv al elevilor sunt: problemele

familiale; familii dezmembrate, situaţie materială precară , anturajul( afilierea la un

grup implică a discuta, a te îmbrăca, a te comporta similar cu membrii grupului de

apartenenţă).

Aceştia cred că profesorii se implică în aplanarea conflictelor, dar recomandă

asistenţă psihologică din partea unui psiholog şcolar. De asemenea , au afirmat ca ar

aproba în consiliul local angajarea unui agent de pază la scoală pentru a preîntâmpina

incidentele violente.

III.3. Concluzii şi recomandări

.

Demersul pentru evaluarea dimensiunilor fenomenului violenţei la Scoala de Arte şi

Meserii Cristeşti a urmărit estimarea ponderii elevilor cu manifestări de violenţă precum

şi estimarea frecvenţei cu care se iau măsuri.

Fenomenul violenţei în şcoală pare să fie încă o problemă insuficient conştientizată

în şcoala românească sau poate doar un subiect incomod. Pentru mulţi actori

intervievaţi, chestionaţi tema violenţei şcolare a părut oarecum surprinzătoare, nouă.

Opiniile exprimate nu au fost întotdeauna convergente, mergând de la negarea

fenomenului de violenţă în şcoală pâna la considerarea violenţei ca o problemă

îngrijorătoare.

Violenţa subiectivă versus violenţa obiectivă. Mulţi intervievaţi sunt tentaţi să facă

referire la violenţa înţeleasă mai ales în dimensiunea sa obiectivă, referindu-se la acte de

agresivitate manifestă (fizică, verbală sau non-verbală) şi mai puţin la cele de natură

subiectivă, ce ţin de valori, de tipurile de relaţii sau de cultura scolară.

44

Page 45: Fenomenul Violentei Scolare In

Exista o dimensiune de gen a violentei scolare. Cei mai mulţi actori apreciază că,

la nivel general, băieţii sunt mai violenţi, comparativ cu fetele. De asemenea, formele de

manifestare a violenţei sunt menţionate diferenţiat pe genuri: fetelor le sunt atribuite mai

ales formele „obişnuite”, tolerate ale violenţei (în special violenţa verbală), iar băieţilor,

formele mai grave de violenţă (inclusiv agresivitatea fizică).

În urma cercetării efectuate la Scoala SAM Cristeşti, s-au elaborat următoarele

recomandări după modelul ecologic care cuprinde patru niveluri de înţelegere şi analiză

a influenţelor privind violenţa: nivelul individual, nivelul relaţional, nivelul comunitar

şi nivelul societal.

Intervenţii la nivel individual

Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi a cauzelor care pot

determina manifestări de violenţă a acestora, prin implicarea cadrelor didactice şi

a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi, asistenţi sociali).

Elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă individualizată pentru

elevii implicaţi (ca autori sau ca victime) în cazuri de violenţă, prin care să se

urmarească:

- conştientizarea consecinţelor actelor de violenţă asupra propriei persoane şi asupra

celorlalţi (colegi, cadre didactice, părinţi, prieteni etc.);

- prevenirea apariţiei dispoziţiilor afective negative (resentimentul, suspiciunea

excesivă, iritabilitatea, ostilitatea, negativismul);

- ameliorarea imaginii de sine (atitudine pozitivă faţă de sine, evaluarea corectă a

calităţilor şi a defectelor personale, percepţia pozitivă a experienţelor de viaţă,

proiectarea unor experienţe pozitive pentru viitor);

- dezvoltarea autonomiei (rezistenţa faţă de expectanţele şi evaluările celorlalţi prin

dobândirea autocontrolului privind impulsurile violente şi a capacităţii de

autoanaliză a propriului comportament.

Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de

violenţa în programe de asistenta derulate în parteneriat de către scoală şi

45

Page 46: Fenomenul Violentei Scolare In

alte instituţii specializate (Poliţia comunitară, Autoritatea pentru Protecţia

Copilului si Adopţie, autorităţile locale, Biserica, alte organizaţii specializate

în programe de protecţie şi educaţie a copiilor şi a tinerilor).

Valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis

acte de violenţă prin implicarea acestora în activităţi şcolare şi extra-şcolare

(sportive, artistice etc.).

Responsabilizarea elevilor cu comportament violent prin aplicarea unor

măsuri de intervenţie cu potenţial educativ şi formativ; evitarea centrării

exclusiv pe sancţiune si eliminarea din practica educatională a unor sancţiuni

care contravin principiilor pedagogice (de exemplu, sancţionarea

comportamentului violent prin notă, repetenţie, exmatriculare etc.)

Intervenţii la nivel relaţional

a)familia

Informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în

scopul, prevenirii violenţei şcolare şi ameliorării relaţiilor părinţi-copii (consiliere,

mediere); implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat (consilieri

scolari, psihologi).

Colaborarea şcolii cu familiile elevilor cu potenţial violent sau care au comis

acte de violenta, în toate etapele procesului de asistenţă a acestora (informarea,

stabilirea unui program comun de interventie, monitorizarea cazurilor semnalate);

organizarea de întâlniri în şcoală, vizite în familii, programe extraşcolare cu

participarea comună a elevilor, a părinţilor, a cadrelor didactice.

b) şcoala

Includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale scolii (Consiliul de Administraţie,

Consiliul Profesoral, Consiliul Elevilor, Comitetul de Parinti), a unor teme legate de

violenţă şcolară, care să aibă ca scop conştientizarea dimensiunii fenomenului şi analiza

formelor, a actorilor şi a cauzelor situaţiilor de violenţă de la nivelul instituţiei respective.

46

Page 47: Fenomenul Violentei Scolare In

Elaborarea unor strategii coerente de prevenire şi intervenţie, care să fie

fundamentate pe diagnoza situaţiei existente şi să fie incluse în planul de

dezvoltare instituţională;

Transformarea regulamentului de ordine interioară, specific fiecarei şcoli, din

instrument formal în mijloc real de prevenire, prin:

- definirea clară şi functională a criteriilor de disciplină scolară şi de conduită în

şcoală a tuturor actorilor şcolari (elevi, profesori);

- adaptarea prevederilor la contextul specific în care funcţionează instituţia;

- consultarea tuturor actorilor de la nivelul şcolii (elevi, cadre didactice, părinţi) în

definirea şi aplicarea prevederilor acestuia;

La nivel curricular:

Dezbaterea, în timpul orelor de consiliere si orientare, a situatiilor de violenţă

petrecute în şcoală sau în vecinatatea acesteia şi încurajarea exprimării opiniei

elevilor privind aceste situaţii şi posibile căi de soluţionare.

Valorificarea temelor relevante pentru problematica violenţei, care se regăsesc

în curriculumul diferitelor discipline şcolare (drepturile şi îndatoririle individului,

libertate şi normă/regulă de comportament, decizie şi consecinţele deciziilor,

abilităţi sociale etc.), prin utilizarea unor strategii activ-participative (studiu de

caz, joc de rol, analiza critică a mesajelor audio-vizuale cu conţinut violent,

problematizare etc.), care să conducă la conştientizarea şi dezvoltarea unei

atitudini critice a elevilor faţă de problematica violenţei şcolare.

Derularea unor programe şi activităti extraşcolare pe tema combaterii violenţei

şcolare (de exemplu: saptamâna anti-violenta; jocuri, concursuri si expoziţii

tematice; întâlniri cu specialişti care să prezinte în mod interactiv teme legate de

violenţa şcolară, la care să participe elevi, cadre didactice şi părinţi).

Sensibilizarea profesorilor faţă de problematica violenţei (forme de violenţă,

cauze generatoare, mecanisme de prevenire, strategii de ameliorare, cadru

legislativ si instituţional) prin activităţi de formare derulate la nivel local:

47

Page 48: Fenomenul Violentei Scolare In

cursuri de formare incluse în planurile de dezvoltare, cercuri pedagogice tematice,

comisii metodice, schimburi de experienţă.

Creşterea transparenţei evaluării rezultatelor elevilor (criterii, metode), în scopul

diminuarii tensiunilor care conduc la aparitia unor situatii de violenţă (între elevi

şi profesori sau între elevi); monitorizarea la nivel instituţional a cadrelor

didactice care utilizează notarea ca mijloc de sancţionare a comportamentelor sau

atitudinilor elevilor, în scopul corectării acestor situaţii.

La nivel comunitar

Iniţierea unor programe de sensibilizare a comunităţii privind fenomenul de

violenţă şcolară (instituţii responsabile: Inspectorate Scolare Judetene, unităţi

şcolare, Autoritatea pentru Protectia Copilului, poliţie, primarie).

Dezvoltarea unor programe de prevenire a violenţei şcolare (cu sustinerea

financiară şi/sau logistică din partea Primariei, a Inspectoratului Scolar

Judeţean, a poliţiei comunitare).

Dezvoltarea de parteneriate ale şcolii cu alte instituţii la nivel local – poliţie,

autorităţi locale, etc. – pentru siguranţa deplasării elevilor şi pentru crearea unei

vecinătăţi lipsite de pericole privind integritatea fizică si psihologică a elevilor.

La nivel social

Dezvoltarea, în cadrul ofertei naţionale de curriculum la decizia şcolii, a unor

discipline opţionale centrate pe prevenţia violenţei (institutii responsabile:

Ministerul Educatiei şi Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum).

Stimularea cercetarii si a dezbaterii publice privind violenta şcolară şi

multiplicarea la nivel de sistem a exemplelor de succes în prevenirea si

combaterea acestui fenomen (institutii responsabile: Ministerul Educatiei si

Cercetarii, Consiliul National al Audio- Vizualului, Ministerul Administratiei si

Internelor, Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, institute

48

Page 49: Fenomenul Violentei Scolare In

de cercetare, universităţi, unităti de învatamânt preuniversitar, organizatii ale

societatii civile).

CONCLUZII FINALE

Cercetătorii în domeniul educaţiei au constatat că violenţa este, din punct de vedere

statistic, cea mai frecventă conduită de devianţă şcolară. Mass- media, cercetările şi

statisticile oficiale raportează o creştere spectaculoasă a fenomenului în ultimele trei

decenii în mai multe ţări ale lumii. Din păcate, dacă în fazele de început ale educaţiei

şcolare predomina violenţa profesorului asupra elevilor, tot mai mult în prezent se

deplasează violenţa dinspre elevi spre profesori şi dinspre elevi spre elevi.

Având în vedere statisticile îngrijorătoare din alte ţări, dar mai ales creşterea

numărului de cazuri mediatizate în România, considerăm că este absolut necesară

intensificarea preocupărilor noastre de studiere a acestui fenomen.

Ne propunem ca pe viitor să extindem această cercetare şi la nivelul celorlalte şcoli

arondate, pentru a avea o imagine cât mai clară asupra fenomenului violenţei şcolare la

SAM Cristeşti, pentru a putea propune măsuri de prevenire şi de combatere a acesteia

eficiente.

Sperăm că această lucrare să constituie un punct de plecare pentru cercetări viitoare

asupra violenţei şcolare. Există încă multe aspecte care pot fi cercetate şi discutate în

acest domeniu.

49

Page 50: Fenomenul Violentei Scolare In

BIBLIOGRAFIE

Boboc, Alexandru, Filosofia contemporană. Orientări şi tendinţe în filosofia

secolului XX, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1980, p. 88.

Chesnais, J.C. Histoire de la violence, Laffont, Paris, 1981. În: Salavastru,

Dorina, Violenta în mediul scolar. În: Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), op. cit.

Dewey, John, Democraţie şi politică, Bucureşti, Editura Politică, 1972, p. 11

Débarbieux, E. La violence en milieu scolaire, Paris, ESF, 1999

Debarbieux, Eric, Interviu, B.O. nr.26 din 6 iunie ,1996

Dubet, F. În: Esterle-Hedibel, M., Violenta în scoala: noi date, noi întrebari. În:

Ferreol, G., Neculau, A. (coord.)., op. cit

Dubet , F., Les lycéenes, Paris, Seuil

Defrance, Bernard, La violence à l' école , Syros, 1996, p. 119

Dumitriu, Anton, Istoria războiului, Bucureşti, Editura Fundaţiei Soros, 1999, p.

44

Ferreol, G., Violenta în mediul scolar. Exemplul unui colegiu din nordul Frantei.

În: Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), Violenta. Aspecte psihosociale, Iasi, Editura

Polirom, 2003.

Floro, M. , Question de violence a l`ecole, Edition Eres, Paris, 1996

Joyeux, Yannick, L' education face à la violence, ESF, 1996, p. 172

50

Page 51: Fenomenul Violentei Scolare In

MEC, ISE, UNICEF, Violenţa în şcoală, coord. Jigău , Mihaela , Liiceanu, A.,

Preoteasa, L., Editura ALPHA MDN, Bucureşti, 2006

MEC, Anexa la OMECT nr. 1409/29.06.2007, Strategia ministrului educaţiei,

cercetării şi tineretului cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în

unităţile de învăţământ preuniversitar.

Mitrofan, N., Agresivitatea, în Neculau, A.( coord), Psihologie socială, Polirom, Iaşi, 1996

Neamtu, Cristina, Conduite agresive în scoala. În: Soitu, L., Havârneanu, C.,

Agresivitatea în scoala, Iasi,

Olweus, D., Harcelement et brutalités entre élèves, Paris, ESF, 1999, p. 12.

Ortega, Rosario & colab. , Luptând împotriva agresiunii şi violenţei în şcoală,

Landau, 2007

Meyers,Reinhard, Grundbegriffe, Strukturen und theoretische Perspektiven der

Internationalen Beziehungen, în: Bundeszentrale für politische Bildung, Editura

Grundwissen Politik, 2. Aufl., Bonn, 1993, p. 280-282

Rapport Mondial sur la violence et la santé, sous la direction de Krug, Dahlberg,

Mercy, Zwi, Lozano-Ascencio, OMS, Genève, 2002.

Raport al expertului independent pentru studiul ONU privind violenţa asupra

copiilor, 2005

Salavastru Dorina, Violenta în mediul scolar. În: Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau,

Violenta. Aspecte psihosociale, Iasi, Editura Polirom, 2003

Zemmouri, Sandrine & Briffaut ,Oliver, Analyses de la violence en milieu

éducatif

Resurse web:

http://autarchic.tripod.com/files/cause_violence.html ;

http://www.coe.int/T/E/Cultural_Cooperation/youth/

2004_Jeunes_prevention_violence.pdf;

http://www.cdc.gov/gshs ;

http://legislsţie.just.ro/ ;

http://www.educatiefărăviolenta.ro ;

51

Page 52: Fenomenul Violentei Scolare In

www.dppd.ro/pedagogie/velea_pedagogie/co_pdf ;

http://www.violencesstudy.org ;

http://www.obsviolence._bordeaux2.fr/ .;

http://www.education.gouv.fr./prevention/violence/default ;

Anexa 1

Studiu de caz nr.1

Nechifor Ionuţ, 13 ani, elev în clasa a –VII-a, Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti

Nechifor Ionuţ este elev în clasa a VII-a A la SAM Cristeşti, în vârstă de 13 ani.

Provine dintr-o familie dezorganizată, tatăl fiind alcoolic, iar mama este plecată in Italia.

In prezent locuieşte cu alţi patru fraţi mai mari în locuinţa familiei.

A fost semnalat ca fiind un elev violent de către diriginta sa , dar şi de alte cadre

didactice. A fost implicat în mai multe conflicte, atât în şcoală, cât şi în afara

acesteia.Deşi este intelligent ,rezultatele sale şcolare sunt mediocre. Nu-i place să înveţe,

preferă să umble pe străzi sau să stea cu alţi elevi în curtea şcolii. Ii loveşte pe cei mai

mici decât el , pretextând că şi el “ a încasat-o” când era ca ei. Colegii nu-l acceptă în

bancă , deoarece este neîngrijit.

Cât priveşte şcoala , aceasta nu i se pare utilă; el stie că numarul mare de absenţe

nu-i va afecta situaţia şcolară anuală:” Vin la sfârşitul semestrului, mă ascultă şi trec la

toate obiectele”.La teza cu subiect unic a venit pentru că i s-a impus de către conducerea

şcolii; nu a obţinut peste cinci la nici unul dintre obiecte.

52

Page 53: Fenomenul Violentei Scolare In

Cea mai nouă preocupare a elevului anchetat este cerşitul pe podul care traversează

râul Moldova, între satele Cristeşti şi Timişeşti. Nu este singur ,ci s-a grupat cu alţi elevi

ai şcolii cu risc de abandon şcolar .El spune că într- o zi la “ semafor”( podul se

recondiţionează şi se circulă doar pe o bandă) câştigă echivalentul sumei din alocaţia pe

o lună.

Nechifor Ionuţ recunoaşte că are un comportament agresiv, în şcoală şi în afara

acesteia, povestind cum îi loveşte pe colegii lui de cerşit pentru a-şi impune punctul de

vedere.

Elevul recunoaşte că a recurs la violenţă verbală faţă de unele cadre didactice ,

fiindcă tot timpul îi reproşau câte ceva.

Caracterizându-se, Nechifor Ionuţ apreciază că este nervos şi impulsiv, dar îi place

să-şi facă prieteni şi în alte cercuri.

Studiu de caz nr. 2

Cercelaru Florin, 12 ani, elev în clasa a VII-a

Cercelaru Florin este elev în clasa a VII-a la Scoala de Arte şi Meserii Cristeşti. Nu

ştie încă să scrie corect şi abia citeşte.Provine dintr-o familie cu probleme economice,

ambii parinţi trăind din ajutor social. Este cel mai mic din cei cinci copii ai familiei.

Tatăl, deşi nu a fost implicat în conflicte mari, este un om care manifestă atât violenţă

verbală cât şi fizică.

Elevul intervievat obişnuieşte des să-i ameninţe pe cei din jur. Nu-i place să înveţe

preferând să muncească alături de părinţi, pe camp. Probleme cu poliţia nu a avut încă,

pentru că nimeni nu l-a reclamat. Este violent cu toţi colegii din clasă, încercând de

fiecare dată să se impună folosind violenţa.

Deşi uneori manifestă interes în cadrul orelor, niciodată nu înţelege sarcinile de

lucru , devenind recalcitrant. Nu lipseşte de la şcoală, mai chiuleşte din când în când.

Obişnuieste să-şi facă dreptate singur (“ Cum altul dă şi eu să stau”). A fost tras de urechi

de profesoara de chimie pe care a ameninţat-o cu o bătaie bună din partea fraţilor săi.

53

Page 54: Fenomenul Violentei Scolare In

Plânge uşor, mai ales atunci când nu I se dă dreptate. Recunoaşte că este impulsiv.

Dă vina pe alţii atunci când greşeşte.

Profesorii îl enervează, deoarece primeşte mustrări verbale cănd se întâmplă vreun

incident violent. Consideră că nu este evaluat corect de către aceştia.

Studiu de caz nr.3

Iacob Ion, 16 ani ,elev în clasa a X-a

Iacob Ion, elev în cladsa a X-a, profil macanică, locuieşte în satul Hereşti. Incă din

clasa a VI-a a fost un elev problemă al şcolii. Provine dintr-o familie monoparentală cu

tată necunoscut. Mama sa este o femeie liniştită, l-a crescut singură până când s-a

căsătorit. Veniturile familiei sunt insuficiente pentru un trai decent, astfel elevul apelează

la mici trucuri pentru a câştiga un ban( cumpără cu un preţ şi vinde cu un altul).

Timpul liber şi-l petrece umblând pe străzi cu “ gaşca” sau ajutându-şi rudele la

diverse treburi.

Faţă de profesori are o atitudine zeflemitoare purtându-se arogant mai ales cu

cadrele didactice tinere.In timpul orelor de curs nu ia notiţe , pretextând că un asemenea

lucru este obositor. Citeşte greu şi are un scris ilizibil. Nu pare să-l preocupe faptul că

instruirea sa iniţială se termină cu zece clase . Pentru el , şcoala nu are valoare,” poţi

câştiga bani mulţi muncind în Italia”

54

Page 55: Fenomenul Violentei Scolare In

Dirigintele elevului spune despre acesta că este slab la învăţătură, schimbător în

relaţiile cu profesorii şi colegii. Consumă băuturi alcoolice , obişnuind să vină beat la ore.

A fost implicat în multe conflicte la şcoală, manifestăndu-se agresiv şi violent, mai ales

atunci când este provocat.

Studiu de caz nr. 4

Tănăselea Cosmin., 14 ani, elev în clsa a VIII-a

Tănăselea Cosmin este elev în clsa a VIII-a la SAM Cristeşti. Este unul din clienţii

fideli ai poliţiei locale. A fost implicat în multe conflicte violente atât în şcoală cât şi în

afara acesteia. Frecventează noaptea barurile, iar dimineaţa este prea obosit pentru a mai

veni la şcoală.

Aparţine unei familii cu situaţie materială bună, ambii părinţi muncesc în Italia.

Locuieşte cu sora sa mai mică , de care uneori are grijă o mătuşă. Copilul a avut de mic

un exemplu negativ în familie ; tatăl consuma frecvent băuturi alcoolice .

Elevul a intrat în grupul unor foşti elevi ai şcolii şi ei cu probleme de

comportament. Este mândru de apartenenţa sa la gaşcă, deoarece în mijlocul acesteia se

simte liber şi puternic.

Fumează fără rezerve în curtea şcolii şi reactionează violent verbal când i se atrage

atenţia.

55

Page 56: Fenomenul Violentei Scolare In

La teza cu subiect unic din semestrul I a obţinut un rezultat alab ( sub 5 ) ,iar în

semestrul al II-lea nu s-a prezentat, anul acesta şcolar va rămâne cu situţia neîncheîată la

foarte multe obiecte. Deşi situaţia a fost transmisă părinţilor , aceştia nu şi-au manifestat

interesul până în prezent.

Anexa 2

SCOALA DE ARTE SI MESERII CRISTESTI

POLITIA LOCALA CRISTESTI

“ Eu nu sunt violent”

56

Page 57: Fenomenul Violentei Scolare In

COORDONATORI:

Profesorii diriginţi

Cadrele poliţiei locale

PROIECT EDUCATIONAL

DENUMIREA PROIECTULUI

“ Eu nu sunt violent”

APLICANTUL

Scoala SAM Cristeşti

Poliţia locală Cristeşti

SCURTA PREZENTARE A EXPERIENTEI IN DOMENIUL

PROIECTULUI

Scoala şi membrii poliţiei locale au o colaborare de mai mulţi ani, timp în care la

invitaţia profesorilor diriginţi cadrele poliţiei au participat la orele de consiliere şi

orientare şi la rezolvarea unor cazuri de violenţă şcolară.

ARGUMENT

57

Page 58: Fenomenul Violentei Scolare In

Proiectul îşi propune să-i apropie pe elevi între ei , să-i convingă faptul că “ a nu

fi violent” nu este o ruşine, dimpotrivă , o mândrie. Astfel, parteneriatul

educaţional devine o prioritate a strategiilor orientate către educarea elevilor

pentru cunoaşterea şi respectarea legislaţiei şi dezvoltarea sănătoasă a societăţii

româneşti.

SCOPUL PROIECTULUI

Constituirea unui grup partenerial care să promoveze valori commune ale ordinii

şi siguranţei elevilor atât pe timpul cursurilor, cât şi în afara acestora la nivelul

partenerilor implicaţi: decidenţi, profesori, elevi şi cadrele poliţiei.

OBIECTIVE

Dobândirea de către elevi a unor noţiuni referitoare la faptele de violenţă precum

şi la legislaţia în vigoare.

Implicarea cadrelor didactice şi a părinţilor în activităţi de prevenire şi combatere

a violenţei şcolare.

Promovarea dialogului şi a comunicării între elevi/ părinţi şi cadrele poliţiei

locale.

Informarea elevilor în sensul cunoaşterii legislaţiei şi a riscurilor de încălcare a

acesteia.

Atragerea părinţilor, elevilor, cadrelor didactice în activităţi cu caracter

extracurricular

GRUPURILE TINTA

Clasele V – VIII;

Clasele IX – X;

Cadre didactice

RESURSE TEMPORALE

Anul şcolar 2008-2009

CALENDARUL ACTIVITATILOR

Octombrie Ce este legea ? Consecinţele nerespectării ei.

Decembrie: Alcoolul şi tutunul. Efectele nefaste ale acestora

Februarie: Abandonul şcolar şi familial.

58

Page 59: Fenomenul Violentei Scolare In

Aprilie: Violenţa în sport. Spiritul de fair- play.

Mai: Eu sunt pacifist!

MODALITATI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR

- antrenarea elevilor, profesorilor, părinţilor şi a cadrelor poliţiei în derularea

acţiunilor propuse;

- elaborarea programelor actiunilor.

MODALITATI DE EVALUARE

activităţi desfăşurate în comun ( expuneri, studii de caz, jocuri de rol).

RESURSE MATERIALE IMPLICATE:

baza materială a instituţiilor implicate

RESURSE UMANE IMPLICATE:

elevi;

cadre didactice;

familiile elevilor;

cadre ale poliţiei locale.

REZULTATE ASTEPTATE

formarea şi acţiunea în scopuri civice;

micşorarea numărului de elevi cu manifestări violente;

atenuarea fenomenului şcolar.

59

Page 60: Fenomenul Violentei Scolare In

Anexa 3

Chestionar destinat elevilor

Este timpul să faci ceva în şcoala ta! De aceea te rugăm să răspuzi sincer la următoarele intrebări:

Sunt în clasa……… Sunt de sex ……………..

1.Ai fost vreodată agresat fizic de o altă persoană:a) Nu d) la discotecăb) în şcoală e) în alte locuric) în jurul şcolii

2. Ai trăit vreodată sentimentul de …..?a) hărţuire din partea colegilor;b) neplăcere cauzată de folosirea poreclelor si a cuvintelor jignitoare;c) neputinţa când un coleg este bruscat de un altuld) emoţie deosebită când colegii îşi bat joc de aspectul tău fizic sau vestimentar.

3. S-a întâmplat vreodată ca în relaţia cu un profesor, un coleg al tău să reacţionezi folosind….?

a) reacţii fizice agresiveb) gesturi ameninţătoarec) injuriid) refuzarea sarcinilor

60

Page 61: Fenomenul Violentei Scolare In

e) ironia.

4.Dacă ai asista la o situaţie conflictuală, care ar putea genera în violenţă, cum ai reacţiona?

a) aş încerca să aplanez confliuctulb) m-aş implica efectiv de o parte sau de altac) nu m-aş implica.

5. In general, când nu-mi convine ceva la şcoală îmi exprim nemulţumirea :a) exprimându-mi punctul de vedere fără să fac scandalb) ridic tonul pentru a-mi impune opinia.c) Reacţionez violent verbal sau fizicd) Altfel( tac şi las de la mine, apelez la diriginte etc.)

6. La şcoală , mi s-a întâmplat să fiu implicat în conflicte care au generat în violenţă fizică?a) da b) nu

Data aplicării …………….Anexa 4

CHESTIONAR DESTINAT CADRELOR DIDACTICE

În vederea realizării unei investigaţii sociologice privind manifestarea fenomenului violentei in Scoala SAM Cristesti, vă rugăm să răspundeţi la următoarele întrebări:

1.Varsta mea este …………….2.Sunt de sex ( incercuieste litera):a) masculin; b) feminin.3. Catedra la care predau este de:a)educatorb) învăţătorc) profesor .

4.Cum este starea de disciplină în şcoala dumneavoastră? a)Foarte bună b)Bună c)Medie d)Satisfăcătoare e)Nesatisfăcătoare .

5 . La ce ameninţări sunt expuşi elevii din şcoala dumneavoastră? (alegeţi toate variantele pe care le consideraţi potrivite ) a)Violenţă verbală din partea elevilor b)Violenţă verbală din partea cadrelor didactice c)Violenţă fizică din partea elevilor

61

Page 62: Fenomenul Violentei Scolare In

d)Violenţă fizică din partea cadrelor didactice e)Violenţă de orice tip din partea mass-media f)Consum de alcool g)Consum de droguri interzise h)Abuz emoţional din partea elevilor şi a unor cadre didactice i)Lipsă de înţelegere din partea cadrelor didactice j)Lipsă de înţelegere din partea părinţilor k)Nesupraveghere din partea părinţilor l)Tentative de suicid.

6. In unele unităţi şcolare, agresivitatea se manifestă şi în relaţia profesor – elev. Cucare dintre urmatoarele afirmaţii sunteţi de acord?a ) profesorul, prin modul de conduită poate dezvolta un comportamentagresiv la elev;b ) elevul, prin manifestările sale, determină reacţii agresive din parteaprofesorului;c ) ambele;

7. Consider ca-mi pot stapâni clasa prin:a)dialog, exemplu personal, comportament corect fatţă de toţi elevii, ore atractive;b)negociere;c)ridicand vocea;d)ameninţări cu ascultarea.8 .Facând apel la experienta dumneavoastră, care este clasa la care se înregistrează mai frecvent fenomene de agresivitate:..................9. Care credeţi că sunt cauzele generarii violenţei ţn scoala dvs. ?(enumeraţi cauze) ..................................................................................................... ..................................................................................................... ......................................................................................................

10. În ce ritm se iau măsuri de combatere a violentei in scoala dvs.? a)Frecvent b)Uneori c)Rar.

11. În general, ce măsuri se iau ? a)Mustrare verbală b)Mustrare scrisă / avertisment c)Scăderea mediei la purtare d)Aducerea elevului în faţa Consiliului profesorilor clasei e)Alte măsuri .

12.Ce măsuri combatere a violentei din şcoală propuneţi? (enumeraţi măsuri).....................................................................................................................................................................................................................................

62

Page 63: Fenomenul Violentei Scolare In

.......................................................................................................................

Data aplicarii……………….

63