Facultatea de Inginerie

SPECIALIZAREA: I.P.M.I.

ANUL II

 

Referat la B.I.M.

Intunecarea Globala

 

                           

 

 

                           PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:       Sef lucrari dr. ing. PANAINTE MIRELA                                                                                                                                                                                                                 

                           STUDENT:SIMION DUMITRU                                                                                                                                grupa 322

B                                                                                                                             

 

-2009-

 

 

 

Cuprins 

 

 

 

1.     Introducere…………………………………………………………….............3

2.     Cercetare ştiinţifică………………………………………………….............4

3.     Cauze şi efecte…………………………………………………………............6

4.     Reversiunea tendinţei de întunecare……………………………......……8

5.     Relaţia cu ciclul hidrologic………………………………………….............9

6.     Relaţia cu încălzirea globală………………………………………...........10

7.     Folosirea aerosolilor în combaterea încălzirii globale…………...….11

8.     Soluţii………………………………………………………………................…12

9.     Bibliografie………………………………………………………..............…...14

 

 

 

  ÎNTUNECAREA GLOBALĂ

 

    1.     Introducere

        In zilele noastre lumea trăieşte într-un mediu care e distrus pe zi ce trece sub influenţa acţiunii omului asupra sa deoarece acesta caută să îşi îmbunătăţească traiul pe Pământ, şi chiar reuşeşte acest lucru pe de o parte, însă pe cealaltă parte acesta creează un mediu mai puţin favorabil vieţii, un mediu care aduce diferite tipuri de boli, diferite schimbări climatice majore, mai pe înţeles omul îşi scurtează viaţa pe Pământ, prin dorinţa sa de a se afirma ca stăpân pe acest Pământ. Acest mediu este distrus prin POLUARE. Aproape din orice activitate a omului reies factori de poluare, care se înmulţesc pe zi ce trece. La inceput natura era cea care domnea si se dezvolta in voie, pe masura ce oamenii au evoluat au imitat, au invatat de la aceasta si au creat una artificiala care sa le ofere confort si bunastare. Am ajuns momentan la dorinţa de a domina natura ceea ce este imposibil iar consecinţele le suportăm cu toţii.

        Pământul face parte din sistemul solar, fiecare celula face parte dintr-un sistem; un principiu obligatoriu de functionare este echilibrul.Vietuind impreuna cu “lumea naturala” pe acest pamant trebuie sa mentinem acel echilibru pe care l-am peturbat exploatand la maxim resursele si bogatiile ei.Ca raspuns al incercarilor noatre de a domina avem de a face cu dezastre care in fiecare an fac mii de victime.Seceta, Inundatiile, tornadele nu sunt deloc intamplatoare.

        Poluarea stă la baza fenomenului de încălzire globală, dar şi în spatele unui fenomen mai puţin mediatizat până acum, numit de specialişti întunecare globală. Măsurătorile realizate timp de patru decenii, din 1960 până azi, au scos la iveală o scădere a capacităţii razelor solare de a atinge suprafaţa Pământului. Întunecarea Globală presupune un efect de răcire care a mascat parţial adevărata putere a Încălzirii Globale. Particulele vizibile de cărbune, petrol sau gaze arse reflectă razele Soarelui înapoi în spaţiu, răcind Pământul.

        Deşi este acceptată în prezent doar la nivel de teorie, întunecarea globală, spun specialiştii, a fost cauza reală care a provocat decesul a sute de mii de oameni, prin anii '80, care au murit de foame în Etiopia. Povestea a început în anul 1960, când Gerry Stanhill, un biolog englez, a fost chemat în Israel pentru a proiecta un sistem de irigaţii. Biologul trebuia să măsoare capacitatea Soarelui de a lumina această ţară. Nu s-a întâmplat nimic spectaculos la momentul respectiv. 

        Surpriza a apărut abia peste 20 de ani, când Stanhill a repetat măsurătorile. El a constatat atunci, cu stupoare, că intensitatea luminii

solare scăzuse în Israel cu 22%. Biologul a făcut în continuare cercetări pe această temă şi a descoperit o scădere a cantităţii solare cu 10 la sută şi în Statele Unite, cu aproape 30 la sută în câteva zone din Rusia şi cu aproximativ 16 la sută în insulele britanice. Deşi efectul este variabil de la o regiune la alta, la nivel global s-a înregistrat un declin al cantităţii radiaţiilor solare cu 1-2 la sută. Gerry Stanhill şi-a denumit descoperirea "Întunecarea Globală", dar lucrarea sa ştiinţifică, editată în 2001, nu a fost primită cu prea mare entuziasm de către mulţi cercetători. Iniţial, experţii s-au arătat sceptici faţă de noua descoperire a lui Stanhill, atitudinea lor fiind una firească: mai puţină energie solară ar fi trebuit să răcească planeta, când, în realitate, toţi oamenii vorbeau despre o încălzire accentuată a Pământului.

        Abia recent cercetările biologului englez au fost confirmate de nenumăraţi oameni de ştiinţă care au utilizat modalităţi diferite pentru măsurarea intensităţii luminii solare, dar care au ajuns la acelaşi rezultat: puterea de luminare şi de încălzire a Soarelui asupra Pământului este din ce în ce mai scăzută. În anii 2000, teoria Întunecării Globale a fost recunoscută la nivel mondial.

 

2.     Cercetare ştiinţifică

        La sfârşitul anilor 1960, Mihai Budîko a lucrat cu modele climaterice simple bidimensionale energie-echilibru pentru a afla reflectivitatea gheţii. Astfel a descoperit că feedback-ul gheaţă-albedo creează un inel de feedback pozitiv în sistemul climateric terestru. Cu cât mai multă zăpadă şi gheaţă există pe sol, cu atât mai multă radiaţie solară este reflectată înapoi în spaţiu, cu atât mai rece devine Pământul şi cu atât mai mult ninge. Alte studii au descoperit că poluarea împreună cu eruperea unor vulcani poate demara o noua epocă glaciară.

        La mijlocul anilor 1980, Atsumu Ohmura, un cercetător în domeniul geografiei de la Institutul Federal de Tehnologie din Elveţia a constatat că radiaţia solară care cade pe suprafaţa Pământului a scăzut cu peste 10% în ultimele 3 decenii. Aceste descoperiri sunt în aparentă contradicţie cu încălzirea globală, temperature crescând în acest timp. Ohmura a publicat descoperirile sale în Variaţia seculară a radiaţilor globale în Europa, 1989, după această publicaţie urmând şi altele, însă populatia nu le-a luat în seamă.

        Întunecarea globală a fost de asemenea descoperită în regiuni din fosta URSS.Gerry Stanhill, care a studiat aceste evoluţii pe plan global, a şi numit fenomenul „întunecarea globală”.

Cercetări independente în Israel şi Olanda, au avut loc spre sfârşitul anilor1980 şi au demonstrat o reducţie aparentă în cantitatea de lumină solară  în pofida faptului că se putea uşor observa o încălzire a climei. Rata întunecării variază în lume, însă este în medie estimată la 2-3% per deceniu cu posibilitatea ca această tendinţă să fi suferit un revers în1990.         Este dificil de efectuat măsuratori precise din cauza dificultăţii calibrării clare a instrumentelor folosite şi problemei acoperirii spaţiale. Oricum, efectul este prezent într-o măsură în orice punct de pe Glob.

        Efectul întunecării globale este cauzat de schimbări în atmosfera terestră; valoarea radiaţiei solare în partea superioară a atmosferei nu se schimbă cu mai mult de o fracţiune din acest nivel.

        Efectul variază mult de la o zonă la alta, însă se estimează că media globală este:

·  5.3% (9 W/m²), între 1958 şi 1985 (Stanhill şi Moreshet,1992)

·  2%, între 1964 şi 1993 (Gilgen şi alţii,1998)

·   2.7%, până în 2000 (Stanhill şi Cohen,2001)

·  4% între 1961 şi 1990 (Liepert,2002)

        Aceste informaţii au fost publicate în urma unor măsurători locale la suprafaţa Pământului şi nu sunt o medie cu adevărat globală. Nu se cunoaşte exact dacă pe suprafaţa oceanului a avut loc fenomenul de întunecare sau opusul lui, cu toate că o măsurătoare specifică a calculat efectul asupra unei zone de 400 mile marine din India până în Oceanul Indian şi insulele Maldive.

        Este posibil ca efectele regionale să predomine, însă aceasta nu se referă exclusiv la circulaţia regională a aerului. Cele mai mari reduceri se găsesc la latitudinile medii din emisfera nordică. Regiunea spectrului radiaţiei lumioase cea mai afectată pare a fi mai mult cea vizibilă şi infraroşie decât partea ultravioletă a spectrului.

 

3.     Cauze şi efecte

        Întunecarea Globală este produsă de poluare. Aceasta este concluzia la care au ajuns oamenii de ştiinţă în urma a patru ani de cercetări ce au avut loc în Insulele Maldive din Oceanul Indian.

Cărbunele, petrolul şi lemnul arse în maşini, centrale sau bucătarii nu produc numai dioxid de carbon invizibil, principalul gaz cu efect de seră, responsabil pentru Încălzirea Globală, ci şi particule atmosferice minuscule vizibile de cenuşă, funingine, compuşi de sulf şi alţi poluanţi.

        Aerosolii din atmosferă rezultaţi în urma activităţilor umane absorb astfel energia solară şi reflectă razele înapoi în spaţiu. De asemenea, aerosolii schimbă proprietăţile optice ale norilor. Poluatorii devin nucleul pe care se prind picăturile de apă care stau la baza formării norilor. Aceste picături fuzionează în jurul particulelor, dar aceeaşi cantitate de apă este repartizată în mai multe picături. Norii ajung să se constituie astfel dintr-un număr mai mare de picături mici. Din această cauză aerosolii transformă norii în adevărate oglinzi care trimit lumina Soarelui înapoi în spaţiu. Picăturile mai mici fac norii mai reflectivi astfel încât din ce în ce mai multă lumină solară este reflectată înapoi în spaţiu şi cât mai puţină atinge suprafaţa Pământului.

        Norii mai au însă şi o altă proprietate: interceptează atât razele Soarelui, cât şi căldura radiată de  Pământ. Efectele lor sunt complexe şi variază în timp, locaţie şi altitudine.De obicei, în timpul zilei interceptarea luminii solare predomină, creând un efect de răcire, însă în timpul nopţii, radierea căldurii terestre către Pământ încetineşte pierderea de căldură la nivelul suprafeţei terestre. De asemenea, se consideră că oamenii sunt direct responsabili pentru particulele din atmosfera terestră, factorul care creează întunecarea globală.

Mulţi meteorologi consideră rata de evaporare a apei dintr-un recipient ca fiind cea mai de seamă dovadă a prezenţei Întunecării Globale.Pe parcursul ultimilor (estimativ) 50 de ani, pan evaporarea (rata de evaporare a apei dintr-un vas) a fost monitorizată atent. Timp de mulţi ani nimeni nu a luat în calcul aceste măsurători. În anii1990, însă, în Europa, Israel şi America de Nord, oamenii de ştiinţă au remarcat ceva care pe moment au considerat foarte straniu: rata de evaporare scădea, cu toate că se aşteptau să crească datorită încălzirii globale. Aceeaşi tendinţă a fost observată în China pe o perioada similară. O scădere a radiantei solare este considerată forţa motrice din spatele acestei schimbări. Cu toate astea, spre deosebire de alte zone ale lumii, în China scăderea radiantei solare nu a fost întotdeauna însoţită de o creştere în plafonul de nori şi precipitaţii. Se consideră că aerosolii joacă un rol critic în scăderea radiantei solare în China.

        Experimentele de pan evaporare sunt uşor de reprodus cu echipamente ieftine, sunt multe locaţii folosite pentru agricultură în

lume în care, în multe cazuri, aceste măsurători au fost făcute pentru aproape jumătate de secol. Cu toate astea, pan evaporarea depinde de o serie de factori adiţionali în afară de radianta solară netă. Ceilalţi doi factori majori sunt deficitul de presiune a vaporilor şi viteza vântului. Temperatura ambiantă este un factor neglijabil.

Data de pan evaporare coroborează datele obţinute cu radiometrul şi le completează cu datele obţinute folosind piranometrul. Ajustând aceşti factori, rezultatele pan evaporării au fost comparate cu rezultatele situaţiilor climaterice.

Arderea incompletă a combustibililor fosili (cum ar fi diesel) şi a lemnului eliberează funingine în aer. Cu toate că acesta este un component extrem de insignifiant al poluării aerului la nivelul suprafeţei terestre, fenomenul are un efect semnificativ de încălzire al atmosferei la altitudini de peste doi kilometri, de asemenea răcind suprafaţa oceanului şi  absorbind radiaţia solară.

        Experimentele din Maldive (unde s-a comparat atmosfera de deasupra insulelor de nord şi de sud) în 1990 a demonstrat că efectul poluanţilor macroscopici în atmosferă la acel moment (venind din sud dinspre India) a cauzat o reducere de circa 10% în nivelul de lumină solară care ajungea la suprafaţă sub formă de nor poluant – o reducere cu mult mai mare decat s-a aşteptat doar  în prezenţa particulelor.

        Înainte să se efectueze aceste cercetări, s-a estimat un factor de 0,5–1% datorat particulelor, variaţia foarte mare de la această predicţie putând fi explicată prin formarea norilor cu particulele ca fiind centrul picăturilor de ploaie. Norii sunt un element foarte activ în procesul reflectării luminii înapoi în spaţiu.

Fenomenul care a cauzat întunecarea globală poate avea şi efecte regionale. În timp ce o mare parte din Pământ s-a încălzit, regiunile ce stau în direcţia vântului care bate dinspre marile surse de poluare aeriană (în special emisiile de dioxid de sulf) s-au răcit considerabil. Acest lucru explică răcirea părţii de est a Statelor Unite şi încălzirea relativă a părţii de vest.

        Unii climatologi consideră că urmele lăsate de avioane (urme de vapori) sunt un factor al întunecării globale, însă fluxul aerian constant nu a permis testarea acestei teorii. Oprirea totală a traficului aerian civil timp de trei zile după atacurile din 11 septembrie 2001 din Statele Unite au oferit o ocazie rară în care să se observe impactul urmelor de vapori asupra climatului. În timpul acestei perioade, a fost observată o creştere în variaţii a temperaturii diurne de peste 1°C în majoritatea regiunilor Statelor Unite, ceea ce la nivel individual poate

părea infim, dar la nivel climatic înseamnă foarte mult, acest lucru demonstrând că urmele de vapori au crescut temperaturile nocturne şi/sau au scăzut temperaturile diurne cu mult mai mult decat s-a crezut anterior.

Cenuşa vulcanică eliberată în aer poate reflecta razele solare înapoi în spaţiu şi, astfel, poate răci planeta. Scăderi bruşte în temperatura atmosferei Pământului au fost observate în urma erupţiilor vulcanice mari cum ar fi cea din Muntele Agung în Bali care a erupt în1963, El Chichon în Mexic, care a erupt în1983, Ruiz în Columbia, care a erupt în 1985 sau Pinatubo în Filipine, care a erupt în1991. Cu toate acestea, şi pentru erupţii majore norii de cenuşă rămân stabili doar pentru perioade relativ scurte.

 

        4. Reversiunea tendinţei de întunecare

        M. Wild şi alţi cercetători, făcând măsurători la suprafaţa terestră, au raportat opusul fenomenului începând cu 1990, iar Pinker a descoperit că întunecarea continuă să crească la suprafaţa Pământului în timp ce fenomenul opus are loc la suprafaţa oceanului. Aceste două studii argumentează paralel fenomenul care are loc deasupra oceanului, însă sunt contradictorii privind fenomenele ce se răsfrâng asupra Pământului.

        Un studiu realizat din satelit, sponsorizat de NASA în 2007, a demonstrat că nivelurile de lumină solară care au ajuns la suprafaţa terestră în ultimii 60 de ani au scăzut în timp ce s-a observat o reversiune a tendinţei începând cu 1990. Acest lucru s-a putut observa odată ce nivelurile de aerosoli au început să scadă datorită Actului pentru aer curat din SUA şi prevederilor Comisiei Europene pentru Protecţia mediului în Europa.

Cel mai probabil este că o parte din această schimbare, în special în Europa, este datorată scăderilor nivelurilor de poluare. Majoritatea guvernelor statelor dezvoltate au făcut eforturi susţinute pentru a reduce nivelurile de aerosoli, lucru care reduce întunecarea globală însă nu reduce extraordinar de mult emisiile de CO2.

        Aerosolii de sulf au scăzut semnificativ din 1970 când a fost implementat actul pentru aer curat în Statele Unite şi politici similare în Europa. Actul pentru aer curat a fost reemis în 1977 şi1990. În conformitate cu EPA, din 1970 până în 2005, totalitatea emisiilor principalelor şase surse de poluare a aerului au scăzut cu 53% în Statele Unite. În 1975, efectul gazelor de seră a început să se

manifeste considerabil şi de atunci a rămas un fenomen usor de observat.

RMRST (Reţeaua pentru Măsurarea Radiaţiei pe Suprafaţa Terestră) a făcut măsurători de suprafaţă din momentul înfiinţării acesteia (1990) şi actualizează arhivele periodic. Analiza informaţiilor recente ne arată că suprafaţa planetei primeste cu 4% mai multa lumină solară decât în 1990. Aceste informaţii sunt confirmate şi de studiile sateliţilor NASA.

 

5.     Relaţia cu ciclul hidrologic

        Poluarea făcută de oameni slăbeşte la ora actuală în mod clar ciclul apei în ecosfera terestră, reducând nivelul de ploi şi ameninţând rezervele de apă dulce. Un studiu efectuat în 2001 de către cercetătorii de la  Institutul de Oceanografie Scripss sugerează că particule mici de poluanţi au un efect semnificativ asupra ciclului hidrologic. Profesorul V. Ramanathan spune: „Energia pentru ciclul hidrologic provine de la soare. Pe măsură ce soarele încălzeşte oceanul, apa ajunge în atmosferă şi cade sub formă de ploaie. Dat fiind faptul că aerosolii reduc cantitatea de lumină considerabil, înseamnă că încetinesc şi ciclul hidrologic al planetei”.

        Schimbările pe scară globală în modelele meteorologice este posibil să fi fost cauzate de întunecarea globală. Cercetătorii sunt neliniştiţi acum că întunecarea globală protejează oceanele de puterea Soarelui şi poate astfel perturba modelul de precipitaţii din lume. Prin urmare, întunecarea globală are efecte devastatoare asupra climei. Modelele climaterice sugerează speculativ că această reducere în lumina solară la suprafaţă este posibil să fi dus la eşecul musonului în Africa sub-sahariană, lucru asociat cu foametea ce a urmat secetei Sahel cauzată de poluarea emisferei nordice care răceşte Oceanul Atlantic. Din această cauză, centura de ploi tropicale e posibil să nu fi atins latitudinile nordice, cauzând astfel absenţa ploilor de sezon. Atunci au murit mai mult de un milion de persoane pentru că în regiune nu mai plouase vreme de 10 ani. Aceasta afirmaţie nu este unanim acceptată şi este foarte dificil de demonstrat. Cercetătorii sunt acum îngrijoraţi pentru Asia, acolo unde acelaşi muson aduce ploi pentru miliarde de oameni.

        S-a demonstrat de asemenea că inechilibrul dintre întunecarea globală şi încălzirea globală de suprafaţă conduce la fluxuri de căldură atmosferice cu turbulenţă scăzută. Acest lucru înseamnă evaporare redusă pe plan global şi precipitatii care vin într-o lume mai întunecată şi mai caldă, lucru care ar putea conduce la un mediu cu o atmosfera mai umedă în care plouă mai puţin.

        O formă naturală a schimbărilor la scară largă legate de întunecarea globală a fost identificată în 2006 ca fiind cea care a afectat sezonul de uragane în emisfera nordică. Studiul NASA a aflat că majoritatea marilor furtuni de praf din iunie şi iulie în deşertul Sahara au trimis praf peste Oceanul Atlantic şi au cauzat răcirea apelor, oprind dezvoltarea uraganelor.

 

6.     Relaţia cu încălzirea globală

        Întunecarea Globală însă a ţinut ascunse, ani de zile, efectele Încălzirii Globale, celălalt fenomen produs de poluare. Aici vorbim despre pericolul cel mai mare. Atâta timp cât aerosolii atmosferici vor împiedica razele Soarelui să mai atingă Pământul, Încălzirea Globală nu se va face resimţită la adevărata ei putere şi că reducerea întunecării globale va conduce la viitoare creşteri în temperatură. Pe de altă parte, tocmai aceste particule sunt vinovate pentru schimbări climatice aducătoare de secetă şi moarte. Singura soluţie stă în reducerea poluării.

        Conform lui Beate Liepert, „Traim într-o lume care include încălzire globală plus întunecare globală şi acum ne străduim să eliminăm întunecarea globală. Vom ajunge într-o lume cu încălzire globală care va fi mult mai caldă decât ne imaginăm.”Magnitudinea efectului de mascare este unul din problemele esenţiale în schimbarea climaterică cu implicaţii semnificante pentru viitoare schimbări în politicile de mediu şi impactul acestora asupra încălzirii globale.

        Cu toate acestea, este mult mai complicat decât o problemă de încălzire sau întunecare globală. Întunecarea globală şi încălzirea globală nu sunt mutual exclusive sau contradictorii. Într’un document publicat pe 8 martie 2005  în Scrisorile de Cercetare Geofizică ale Uniunii de Geofizicieni din Statele Unite, o echipă de cercetare condusă de Anastasia Romanou de la Departamentul de Fizică şi Matematică Aplicată al Universităţii din Columbia, New York,  a demonstrat că efectele aparent opuse ale încălzirii globale şi ale întunecării globale pot apărea simultan.

        Întunecarea globală interacţionează cu încălzirea globală blocând lumina solară care în alte condiţii ar cauza evaporare şi particulele se ataşează de picăturile de ploaie. Vaporii de apă sunt doar unul din gazele de seră. Pe de altă parte, întunecarea globală este afectată de evaporare şi ploaie. Ploaia are efectul de a curăţa plafoanele de nori poluate.

        Climatologii insistă că sursele poluanţilor care cauzează întunecarea globală cât şi gazele de seră care cauzează încălzirea globală sunt probleme grave şi reale care trebuiesc abordate conjunct şi cât mai rapid.

 

7.     Folosirea aerosolilor în combaterea încălzirii globale

        Unii oameni de ştiinţă au sugerat că folosirea aerosolilor poate opri efectele încălzirii globale în cazuri de extremă necesitate. Expertul rus Mihail Budîko a constatat asta foarte devreme. În 1974 a sugerat că dacă încălzirea globală ar deveni o problemă care să ameninţespecia umană, am putea „răcori” planeta arzând sulf înstratosferă, lucru care ar crea o ceaţă. Conform cercetărilor profesorului Ramanathan (1988), o creştere a albedo-ului planetar cu doar 0,5% este suficientă pentru a înjumătăţi efectul dublării cantităţii de CO2 atmosferic.

        Cu toate acestea, am avea încă multe probleme cum ar fi:

ü  folosirea sulfaţilor cauzează probleme de mediu cum ar fi ploaia acidă;

ü  folosirea funinginii cauzează probleme de sănătate la oameni;

ü  întunecarea cauzează probleme ecologice, cum ar fi schimbări în modelele de evaporare şi precipitaţii;

ü  secetele şi/sau precipitaţiile sporite vor cauza probleme agriculturii;

ü  „Ideea că ar trebui să creştem emisiile de aerosoli pentru a opri încălzirea globală este o înţelegere faustiană pentru că ar implica o creştere permanentă de emisii pentru a echivala gazele de seră acumulate din atmosferă, cu costuri permanent crescânde atât financiar cât şi la nivelul sănătăţii umane”.

        În esenţă, sursele, atât de gaze de seră cât şi de particule poluante din atmosferă, trebuiesc adresate şi rezolvate în cel mai scurt timp posibil.

 

 

8.     Soluţii

        Pentru a găsi soluţia ideală prin care putem scăpa de această întunecare globală şi de efectele ei, trebuie să ne îndreptăm atenţia spre cauzele care determină această întunecare.

        După cum am precizat mai sus, cauza este, aşa cum era de aşteptat POLUAREA, deci dacă vrem să scăpăm de aceste schimbări climatice, trebuie să eradicăm poluarea. Cu toţii ştim însă că nu putem scăpa aşa uşor de poluare, deoarece aceasta este strâns legată de aşa numitul progres al umanităţii. Fiecare inovaţie a omenirii a adus după sine, împreună cu beneficiile lor şi diverşi factori de poluare de care toată lumea a auzit, însă prea puţini însă au şi înţeles pericolul acestora sau chiar dacă l-au înţeles, şi mai puţini au demarat acţiuni de împotrivire asupra poluării. Dintre cei care au înţeles pericolul pe care îl aduce poluarea au făcut diverse proiecte de cercetare care au fost finanţate de state, alţii au construit case ecologice, alţii au ieşit pe câmp şi au plantat pomi, alţii au creat spaţii verzi în oraşe, alţii şi-au ’’ecologizat’’ fabricile, alţii au epurat apele, alţii au reciclat deşeurile, însă există şi acele persoane care pentru profitul propriu utilizează aceleaşi metode vechi in fabrici şi uzine continuând să producă tone întregi de poluanţi şi pe lângă faptul acesta mai vin şi cu informaţii greşite cum ar fi aceea că poluarea nu este dăunătoare ci din contră, spun ei că aceasta este benefică deoarece prin existenţa acesteia este posibil fenomenul întunecării globale care ar stopa efectul încălzirii globale, păcălind astfel o multime de oameni pe care îi face să creadă că întunecarea globală este procesul invers al încălzirii globale, încălzire care este de multă vreme mediatizată şi de care lumea a prins frică.                     Această afirmaţie aste total greşită realitatea fiind aceea că intunecarea globală încetineşte procesul de încălzire însă niciodată nu îl va putea opri aceste fenomene putând exista simultan şi după cum se ştie efectele acestora sunt extrem de periculoase, astfel vom trăi într-un mediu mai cald şi mai umed şi cu mai puţine precipitaţii ; natura se va dezlănţui şi vor fi tornade din ce în ce mai periculoase, inundaţii , secete care aduc după ele necazuri de diferite feluri :foamete, boli, crize economice, moarte…

        După cum am spus există şi persoane care acţionează corect, însă acestea sunt foarte puţine ; este necesară însă o implicare a tuturora şi aceasta se poate face printr-o informare corectă, prin prezentarea faptelor exact aşa cum sunt fără informaţii greşite.

        Aşadar nu trebuie să găsim o soluţie pentru întunecarea globală sau pentru încălzirea globală ci trebuie să acţionăm împotriva poluării.

 

 9.     Bibliografie

 

1.     ***http://ro.wikipedia.org/wiki/Global_dimming

2.     ***http://www.adevarul.ro/autori/

3.     ***http://video.google.com/videoplay?docid=-2058273530743771382

4.     ***http://www.ecomagazin.ro/tag/intunecarea-globala/

5.     ***http://www.ecosapiens.ro

6.     ***http://www.springerlink.com/

7.     ***http://www.ideo.columbia.edu/

8.     ***http://www.nature.com/

9.     ***http://ams.allenpress.com/archive/

10.   ***http://www.realclimate.org/

11.   ***http://www.agu.org/

12.  ***http://www.sciencedaily.com/

13.  ***http://www.ias.ac.in/currsci/sep102002/586.pdf

14.  ***http://sciencemag.org/

15.  ***http://www.epa.gov/

16.  ***http://www.nasa.gov/

17.   ***http://www.incalzirea-globala.ro/IntunecareaGlobala.html